Paseam agale-n miez de noapte, din haosul de pe podea, in intunericul lucid, vedean privirea ei cum imi spunea: - Tu esti

al meu pe veci, chiar daca-n sears asta te ucid!

Pe und am mers in lunga mea calatorie trecand prin stari si zeci de limbi, o lupta surda cu himere Nici azi nu s-a oprit.

Ma vad cum ostenit de foame si de frig pamantul mi-e camin Adorm cu gandul ca-ntr-o zi am sa inving teama de-a iubi..

Dar visul se opreste brusc sub plumbul stropilor de apa, sunt obligat sa ma ridicla colt de strada o fata a fost pradata!

Cum as putea sa ma deschid, cand asta lume traieste un surdin stupid?? Greseala mea, greaeala lor... clipa iertarii n-a venit.

Paseam agale in miez de noapte tinandu-ne de mana, sub raza lunii ea parea cea mai slavita zana.

si timpul zboara, pleaca ce pacat! Din diamantul ce l-am adorat acum ma vad cu-n pumn de pietre in mana..

Paseac aiurea in miez de zi si raza lunii n-o mai simt in drumul asta surd spre infinit; E randul meu ca sa soptesc: - Eu astazi te ucid! evb. ( pietre ca diamant, Castagnole IT 07/11, dedicata Andradei)