Sunteți pe pagina 1din 21

22 International Handbook of Clinical Hypnosis. Edited by G. D. Burrows, R. O. Stanley, P. B. Bloom Pag.

310-325 Copyright 2001 John Wiley & Sons Ltd ISBNs; 0-471-97009-3 (Hardback); 0-470-84640-2 (Electronic)

Aplicatii ale hipnozei clinice la copii

DANIEL P. KOHEN Universitatea din Minnesota, SUA

PERSPECTIVE ISTORICE Hipnoza la copii a fost studiat nc din vremurile antice. Multe culturi au o istorie bogata legata de vindecare, religie i/sau ritualuri de iniiere care implic fenomene de trans sau asemntoare transei la copii. In timpuri mai recente, aplicaia magnetismului animal a Dr. Franz Mesmer a fost utlizat pentru tratarea copiilor, dar i a adulilor. Cnd Mesmer a fost investigat de comisia Franklin n anul 1784, acetia au ajuns la concluzia c efectele clinice descrise nu erau datorate magnetismului, declarnd c manifestrile observate erau datorate imaginaiei, acum considerat un element important n hipnoza la copii. Inaintea inventrii anesteziei medicale, Braid i Elliotson au aplicat cu succes strategii de hipnoz multor copii, pentru a facilita confortul acestora n timpul operaiilor importante. La sfritul sec. al XIX-lea medicii francezi Libeault i Bernheim au aplicat hipnoza n terapia tulburrilor comportamentale la copii i au studiat susceptibilitatea hipnotic la copil. In manualul sau de hipnoz din anul 1903, J. Milne Bramwell, un psihoterapeut englez, a raportat succesul folosirii terapiei prin hipnoza, in vindecarea obiceiurilor ca rosul unghiilor sau a durerilor de cap recurente. Folosirea hipnozei la

copiii din America de Nord nu s-a bucurat de prea mare atenie pn la sfritul anilor 1950, cnd folosirea sa a fost promovat de medicii Milton Erickson si Erik Wright, iar n anii 1960 contribuiile experimentatului doctor Franz Baumann au fcut ca acesta s devin primul medic pediatru n funcia de preedinte a Societii Americane de Hipnoz Clinic (ASCH). Mai multe studii asupra aplicaiilor clinice ale hipnozei la copii (Gardner, 1976, 1978; Olness, 1975) au aprut in anii 1970. In aceeai perioada au nceput studii pentru a evidenia eficacitatea clinic i modificrile psihofiziologice asociate cu autohipnoza la copii. Mai mult, beneficiile aduse de practicarea hipnozei au fost observate la copiii cu boli cronice, cum ar fi cancerul, hemofilia sau astmul. Numrul profesionitilor specializai n hipnoza pentru copii a crescut substanial n ultimii 25 de ani. Au aparut tot mai multe proiecte fundamentale de cercetare cutnd s neleag efectele clinice ale acestor metode autoreglatoare i aplicarea lor cu o precizie mai mare. Metode hipnoterapeutice cu sau fr alt pregtire autoreglatoare (Ex: biofeedback) (Culbert, Reaney si Kohen, 1994) ofer profesionitilor specializai n hipnoza la copii ocazia de a facilita dezvoltarea competenei i un sens de autoperfecionare la copiii cu care lucreaz. Aplicaii de succes ale autoreglrii includ o centrare pe controlul personal i luarea deciziilor de catre copil i o atenie specific acordat preferinelor copilului n folosirea aptitudinilor imaginative personale. Cercetrile n desfurare care examineaz caracteristici ale imageriei la copii (Kosslyn, Margolis, Barret, Goldknopf si Daly, 1990) vor furniza medicilor linii de urmat mai precise n selectarea abordrilor hipnoterapeutice individuale la un anumit copil.

DEFINIREA SI INTELEGEREA TEORETICA Funcional, hipnoza la copii poate fi definit ca o stare alternativ a contiinei i strii de veghe (similare ca experien cu reveria sau imaginaia) n care atenia unei persoane este selectiv centrat, absorbit i concentrat asupra unei idei sau imagini (cu

sau fr relaxare) cu scopul specific de a atinge un anumit obiectiv sau realizarea unui potenial. Din aceast perspectiv noi probabil facem hipnoz cnd implicm tinerii notri pacieni n conversaii n care sunt absorbii, sunt ateni, ascult i rspund cererilor. Majoritatea copiilor intr i ies din starea spontan asemanatoare hipnozei n timp ce atenia lor este concentrat, de exemplu asupra jocurilor video, filmelor preferate (Ex: Lion king, Pocahontas), fotbalului la televizor, jocurilor de-a mama i de-a tata, ascultrii unei poveti, jocului cu ppuile sau alt activitate imaginativ. Kuttner (1988) a notat c, n special copiii tineri nu au limite bine definite i trec cu uurin, natural, i destul de des din starea de fantezie n cea de realitate. Aceste stri hipnotice naturale, spontane sunt n general pozitive, ele fiind caracterizate ca fiind stari hipnotice induse, datorit absorbirii n fantezie/imaginaie, ateniei mrit i sugestibilitii nalte. Dei relaxarea faciliteaz strile hipnotice la copii n unele cazuri, nu este universal sau necesar pentru hipnoza la copii. Dei ncremenirea spontan i raspunsul prin relaxare poate fi observat la copii la fel ca la aduli, copiii mai tineri, sub 6-7 ani de obicei nu prezint o relaxare vizibil (i de aceea nici nu ar trebui s fie ateptat) n timpul hipnozei. Mai mult dect lipsa relaxrii evidente, copiii mici aflai n stare de hipnoz, de obicei se misc n scaunul lor sau n ncpere ca parte a absorbiei i angajamentului n fantezie. In asemenea experiene hipnotice copiii prefer s nu nchid ochii. Contieni de acest lucru, clinicienii i modific modul de abordare i limbajul pentru a facilita aceast hipnoz activ alert. Exist multe ci prin care clinicianul specializat n copii poate ghida copilul spre aceste stri ale concentrrii focusate; fie c se ncearc rezolvarea unei probleme, controlarea disconfortului, uurarea i eliminarea anxietii, ameliorrii unui comportament, sau modularea evoluiei unei boli, cile disponibile fiind limitate numai de creativitate i relatia terapeutica dintre clinician i copil: metode de inducie i strategii pentru nceperea hipnozei sunt foarte numeroase, incluznd tehnici de relaxare i imagerie mental virtual nelimitate (RMI), biofeedback, terapie prin art, muzic i terapie prin micare (Olness si Kohen, 1996).

Scri ale susceptibilitii sau ale sugestibilitii hipnozei au fost descrise la nceputul secolului al XIX-lea n lucrrile medicilor Liebeault i Bernheim i mult mai recent, n anul 1963 n lucrarea Londons Childrens Hypnotic Susceptibility Scale si Morgan and Hilgards Stanford Hypnotic Susceptibility Scalefor children in anul 1979 (Olness si Kohen, 1996) (scala de susceptibilitate hipnotic Londra i scala de susceptibilitate hipnotic Stanford pentru copii). Din pcate, nici una dintre aceste lucrri nu au avut o valoare predictiv nsemnat n anticiparea succesului clinic sau al eecului hipnozei la un anumit copil, la un grup de copii, sau n scop diagnostic. Totui, cercetri n curs referitoare la proprietile i caracteristicile imageriei la copii (Kosslyn, 1990) vor furniza mai multe linii de ghidare n selectarea abordrii clinice individuale la copil. Studiile trebuie s defineasc i s identifice scala ideal a susceptibilitii hipnotice la copii. Teoretic, o astfel de scal ar trebui s fie: 1. scurt (Ex: 5-15 minute) 2. interesant i atractiv 3. specific i sensibil din punct de vedere al dezvoltrii copilului 4. specific i sensibil n ce privete stilul de nvare al copilului 5. multisenzorial i probabil discriminativ senzorial 6. fr prejudeci culturale 7. predictiv (va ghida un clinician n determinarea tipului strategiei hipnotice care este cea mai potrivit pentru un anumit copil cu un anumit stil de nvare, la un anumit nivel de dezvoltare i cu o anumita problem) In timp ce asteptm dezvoltarea creativ a acestui ideal, studiile existente i creterea numrului de cunotine clinice referitoare la hipnoza la copii ne permit s avem un punct de plecare. In practica clinic cu copii, noi presupunem c toi copiii (cu exceptia celor cu retard mental sever sau moderat) pot avea o responsivitate hipnotic pozitiv. Pornirea de la aceast predicie pozitiv putem identifica acei factori care ar putea afecta rezultatul final; inclusiv istoricul personal al copilului (i a familiei sale) i dorinele lor, motivaia i expectana unor schimbri i a unor rezultate pozitive. Deoarece tim c hipnoza folosit de ctre clinicienii cu pregatire adecvat este sigur,

eficient i nu are efecte adverse secundare, (Kohen si Olness, 1993), ea poate deveni o poteniala unealt important n managementul primar i secundar al varietii de tulburri ntlnite n pediatrie.

APLICATII IN INGRIJIREA SANATATII COPIILOR Hipnoza ofer oportuniti pentru experii n sntatea copiilor pentru a facilita succesul i competena la copiii lor pacieni. Ca i la orice strategie de tratament care poate fi aplicat, succesul este subordonat nelegerii pacientului asupra a ceea ce se ntmpl i de ce, i nu numai asupra comportamentului pacientului n conformitate cu cadrul de lucru teoretic sau ateptrile clinicianului. Metode de succes ale hipnoterapei includ o concentrare asupra lurii unei decizii i asumrii controlului de ctre copil i atenia acordat preferinelor copilului n folosirea aptitudinilor lor imaginative.

CONSIDERATII ASUPRA DEZVOLTRII Ce, cnd, cum i de ce apare transa hipnotic la copii depinde de multi factori: copil, clinician, familie i variabile circumstaniale. Vrsta nu are mare importan i este mult mai puin important dect nivelul de dezvoltare/ maturare al copilului, abilitatea sa de a demonstra nelegerea limbii, i abilitatea lor de concentrare i/sau atingerea unui scop. Suntem mai interesai s tim unde se afl copilul din punct de vedere developmental pentru a putea ti dac de la el ne putem atepta n mod rezonabil s rspund la strategiile care ar fi utile, de exemplu n cazul copiiilor de vrst precolar. Pentru un asemenea copil trebuie s ntrebm dac poate fi atent la o carte cu poze, implicarea ntr-o poveste de noapte bun, sau daca ascult i particip ntr-o poveste nregistrat pe caset.

Metodele hipnotice trebuie s fie concepute n aa fel ncat s fie congruente nivelului de dezvoltare al copilului. Un copil de 9 sau 10 ani care este ntrziat din ounct de vedere al dezvoltrii i funcioneaz la acelai nivel ca i un copil de 5 ani, ar trebui s fie abordat prin hipnoz la nivelul unui copil de 5 ani. Similar, un copil precoce de 10 ani ar putea s fie tratat mai bine ntr-un fel potrivit unui copil de 12 sau 13 ani. Personalitatea individual, preferinele, stilul de nvare, relaiile n familie, experienele anterioare i istoricul medical au o contribuie critic n alegerea metodelor hipnotice specifice, strategiilor i structurrii sugestiilor pentru a ajuta pacienii.

APLICATII CLINICE Aplicaiile clinice n hipnoza la copii poT fi mprite n ase mari categorii (Tabelul 22.1). Aceste categorii ne furnizeaz o modalitate practic de gndire referitor la felul n care aceste tehnici pot fi aplicate ntr-o varietate de situaii clinice la copil. Etichetele clinice care urmeaz ilustreaz exemple ale aplicaiilor specifice, i folosirea limbajului hipnotic att n conversaia pre-hipnotic, ct i n timpul hipnozei n cadrul clinic.

Table 22.1 Categorii ale aplicaiilor clinice n hipnoza la copii 1 2 3 Tulburri i probleme legate de obiceiuri de exemplu sugerea degetului, rosul unghiilor, tragerea de pr (Trichotillomania), enurezis Probleme de comportament - de exemplu tulburari de adaptare, manie, rivalitate fa de semeni Tulburri biocomportamentale de exemplu astm, migrene, sindromul Tourette, 6

hipertensiune, colon iritabil, urticarie Durere de exemplu durere acut (n cazul loviturilor, bolilor sau interveniilor medicale) sau durere cronic i recurent (n cazul bolilor sau disabilitiilor cronice, traume, proceduri recurente) Anxietate de exemplu performana (tracul, recitalurile, examenele colare, sporturile), depresii acute i jale (moarte, divor, etc.), sindromul de stres posttraumatic (PTSD), tulburari anxioase, fobii Boli cronice/Boli Multisistemice/Boala terminal de exemplu hemofilia, SIDA, fibroza chistic, glaucomul, bolile cronice renale (dializa), cancer, tulburri autoimune

TULBURARI HABITUALE Tratarea tulburrilor habituale ale copiilor prin nvarea relaxrii i a imageriei mentale (RMI) i auto-hipnoza (Kohen, Olness, Kolwell i Heimel, 1984; Gardner, 1978; Sugarman, 1977) au avut foarte mult succes i au dat satisfacie clinicienilor. Cnd un copil cu un obicei arat interes i dorin pentru ca aceast obisnuin sa ia sfrit, se poate cu ncredere nvaa auto-hipnoza ca o metoda de elecie, inducnd familiei expectaia c prin practic aceast problem ne ateptm s dispar. Majoritatea copiilor care doresc s elimine o tulburare habitual inva RMI foarte usor (una sau dou edine terapeutice). Cu o repetare regulat copiii demonstreaz nceperea rezolvrii simptomelor n patru sau cinci edine (Kohen si altii, 1984). Dilema substituirii simpomelor, descris n managementul hipnoterapeutic al obinuintelor la aduli, este rareori ntlnit (Gardner, 1978; Olness, Kohen, 1996) la copii. Pentru tulburrile habituale ct i pentru majoritatea, daca nu toate, problemele de sntate a copilului este critic pentru clinician nu numai s realizeze o alian terpeutic cu copilul, dar n acelai timp s ofere educaie specific asupra modului n care funcioneaz corpul n relaia cu problema lor. Este important s se formuleze ntr-un limbaj pe nelesul copilului modul n care obisnuina a aprut. Analogiile metaforice cu computerul sunt deseori utile n discuiile cu copiii despre ce sunt obisnuinele, cum se

dezvolt ele i pe de alt parte cum putem nva s prelum controlul asupra eliminarii lor. Urmtorul exemplu prezint un limbaj asemntor hipnozei i sugestiei i d tonul pentru modelele de limbaje, expectane i sugestii care pot fi oferite n timpul pregtirii hipnotice mai formale care urmeaz.

ENUREZISUL NOCTURN Cu toate c la nceput enurezisul nocturn nu este probabil o tulburare habitual adevarat, elemente ale problemei includ comportamente de obisnuin/condiionate i prezentarea lui ca atare este de obicei eficient n influenarea copilului n favoarea schimbrii. Inainte de introducerea hipnozei, este necesar o anamnez medical complet, examen medical i o analiz a urinei, pentru ca att clinicianul ct i familia s fie siguri c nu exist probleme fizice medicale uor de remediat i care ar explica udarea patului (Olness, 1975; Kohen, 1990). Clinicienii vor trebui s se strduiasc s neleag atitudinile i convingerile pacientului i familiei asupra originii udrii patului i ateptrile n ce privete rolul lor n rezolvarea cu succes a problemei. O explicaie uor de neles a fiziologiei i anatomiei genitale normale permit ca nelegerea, educarea i eventual stapanirea sa se produca mai rapid. In acest context enurezisul poate fi prezentat ca similar unei obinuine odat cu introducerea hipnozei ca o strategie folositoare pentru eliminarea acestei obinuine. CLINICIANUL: Deci cum se face c ai venit s m consuli? COPILUL(de exemplu un baiat de 9 ani): Am o problem cu udatul patului. CLINICIANUL: Spune-mi cte zile pe sptmn te trezesti ntr-un pat uscat. [In absena hipnozei formale, o schimbare n limbaj i focusare ncepe s planteze semine pentru folosirea n viitor a sugestiilor hipnotice. In acest exemplu concentrarea pe PATUL USCAT este mai util dect centrarea pe umezire]. COPILUL: Majoritatea zilelor...uh...oh, cte sunt uscate?...Nu m-am gndit niciodat la asta, s vedem...cam de dou, cteodat trei, cred.

CLINICIANUL: Oh, deci dou zile pe sptmn te trezeti uscat. Si cum e n timpul zilei, i uzi vreodat pantalonii? COPILUL: Niciodat! CLINICIANUL: Vrei s spui n fiecare zi, toat ziua eti uscat i anumite nopi 2 n fiecare sptmn eti de asemena uscat? O sa mi fie mai uor s te ajut dect am crezut! [Aceast reformulare n contextul discuiei de rutin n cursul anamnezei continu s pregteasc hipnoza oficial, mai formala, care va urma]. Deci, cum faci asta? COPILUL: Ce sa fac? CLINICIANUL: Cum faci asta...cum rmi uscat toat ziua? [n acest context intenia este s l nvei i s ntareti faptul c, copilul i controleaz corpul i s conduci discuia asupra modului cum funcioneaza corpul]. Deci, cand erai mai mic [O sugestie indirecta de intarire a eului pacientului, care este acum mai in varsta], parintii te-au invatat. Foarte curand dupa aceea ai stiut automat, nu? Deci daca acum trebuie sa te duci la toaleta nu trebuie sa anunti in gura mare ca trebuie sa fac pipi, si apoi sa te duci la toaleta, nu este asa? Desigur ca nu...de obicei doar te duci, nu este asa? Sa zicem ca iti vine sa faci pipi acum, cum ai stii asta? [Majoritatea copiilor raman perplexi pentru moment dupa care vor raspunde de obicei spunand simt ca imi vine... care de fapt este o invitatie pentru intrebarea Da, dar cum stii ca iti vine?. In eventualitatea c, copilul nu este informat despre nervi, semnale si creier, este usor de adaugat De unde stii de unde vine semnalul sau mesajul si unde merge?. Aceasta permite o evolutie naturala spre o discutie despre corp. O explicatie simpla include descrierea inimii ca o pompa, rinichii ca un filtru sau un curatitor al sangelui, si locul unde este facuta urina, si vezica ca un sac cu un muschi in jurul lui, de exemplu locul care depoziteaza urina pana cand vine timpul sa urinezi. Noi punem accentul pe prezenta unei usi sau porti la vezica, care ramane inchisa cat urina ramane in vezica si care se deschide ca sa lase urina in toaleta, acolo unde ii este locul. Ideea ca aceasta poarta este facuta din muschi este prezentata ca o analogie cu ceilalti muschi ai copilului , impreuna cu: Cine controleaz muschii tai? Ai dreptate, tu esti acela, si in special care parte a ta este seful muschiilor? Intr-adevar, ai dreptate, computerul pe care il numim creier. Deci cand trebuie sa urinezi cum iti dai seama...? Vezica ta trimite un semnal creierului pentru

ca sa-i spuna ca e plina...nu ti-l spune cu voce tare, dar daca ar face-o ar suna cam asa Hei, creierule, sunt plina!; si creierul tau va primi mesajul si ii va raspunde vezicii Iti multumesc pentru ca ai sunat, dar acesta este un ordin sa tii te rog usa inchisa, pentru ca nu este frumos sa faci pipi pe scaunul domnului doctor!. Ai prefera sa o spui in gura mare in modul asta sau ai prefera sa o gandesti in gandirea ta interioara, sau doar se intampl aa in mintea ta? [In acest fel in schema de educare despre cum functioneaza corpul aceasta este introducerea si validarea conceptului de idei subconstiente si gandire interioara. Ca si alte schimbri n limbaj, acestea pot fi cu usurinta utilizate mai tarziu in hipnoza formal si vor avea adaugat beneficiul de a nu fi noi pentru copil la acel moment.] Ai prefera sa spui in gura mare OK, picioarelor, mergeti la baie, mainilor, deschideti usa si deschideti slitul de la pantaloni si tintiti si apoi: vezico, deschide poarta si lasa sa curga urina in toaleta?!, sau vrei doar sa o faci? Desigur, pur si simplu ai face-o deoarece creierul si vezica ta stiu cum sa vorbeasca una cu alta deoarece le-ai invatat cu mult timp in urma si acum ele au obisnuinta automata de a o face fara sa te gandesti la ea. Prin permiterea de timp intermitent pentru a raspunde la intrebari, clinicianul poate sa avanseze spre sugestia acum ca stii asta, probabil realizezi ca aceasta problema probabil s-a intamplat (la trecut), din cauza ca vezica si creierul nu au vorbit unul cu celalalt noaptea din cauza ca au intrat intr-o obisnuinta accidentala (se sterge vina) de a nu vorbi unul cu altul. Utilizand gandirea interioara cum o sa te invat eu prin hipnoza poti sa ii ajuti pe ei sa isi faca un nou obicei astfel incat tu sa te trezesti uscat dimineata (Referirea poti sa ajuti este un apel la eul care ajut i este in crestere al copilului. Mentiunea ei cu referire la creier si vezica este cu o sugestie intenionat disociativa pentru a-i distanta pe ei de responsabilitate). Aceste explicatii au ca scop urmatoarele: (a) inceperea eliberarii de vina si rusine; (b) furnizarea unui mod logic de gandire asupra problemei; (c) sadirea semintelor motivatiei si a asteptariilor pozitive pentru rezolvarea problemei prin auto-hipnoza. PROBLEME DE COMPORTAMENT

10

nvarea auto-hipnozei are valoare in mare masura ca un adjuvant in managementul unei game largi de probleme de comportament, servind deseori pentru a ajuta un copil si familia pentru a intrerupe tiparele comportamentale maladaptative suficient pentru a permite schimbarilor sa se produca. O abordare a acestui grup de probleme necesita stabilirea unor obiective specifice. Acestea pot include o imbunatatire a adaptarii, ameliorarea anxietatii si facilitarea obinerii unei mai bune stime de sine cu ajutorul auto-hipnozei, mai degraba decat asteptarea rezolvarii problemelor asa cum cineva ar putea rezonabil sa se astepte in tratarea tulburarilor habituale. Mania copiilor sau crizele de furie temperamentala se preteaz cu usurinta la interventiile hipnotice. Invatarea auto-hipnozei de multe ori ofer copilului ceva constructiv, personal, si relaxant pe care el/ea poate sa o faca pentru a-l ajuta sa intrerupa mania, neajutorarea si/sau pierderea controlului care insotesc de obicei comportamentul furios. Copiii invata repede atunci cand practica auto-hipnoza in mod regulat cand nu sunt furiosi, se auto-educa sa se auto-cotroleze repede cand au intr-adevar nevoie.

STUDIU DE CAZ: SARAH Sarah, o fetita de opt ani, a fost adusa la Clinica de Programe Comportamentale pentru Copii pentru probleme de comportament. Acestea includeau faptul ca ii persecuta pe sora ei de 7 ani si pe fratele ei de 5 ani, comportamente disruptive in programul de dupa scoala, si sfidare si izbucniri de furie aproape zilnice in interactiunea cu parintii. Ea a intrunit criteriile pentru un diagnostic de tulburari de sfidare opozitionala si nu a avut ADHD sau dificultati de invatare. Terapia pentru Sarah si familia ei a inclus in principal managemantul comportamental inclusiv intalniri de familie si negocieri. Pentru izbucnirile ei de furie, Sarah a fost invatata auto-hipnoza care inludea: cu ochi inchisi sa ai o reverie cu un scop, despre tine, facand ceva ce iti place foarte mult,...sa te bucuri intr-adevar de el in mintea ta ca si cand s-ar intampla chiar acum. Poate ca vei fi mergand pe bicicleta cu prietenii tai...cand te simti foare bine imaginandu-

11

ti asta da drumul unui video si televizor imaginar intr-un colt al mintii tale. Spune-mi ce program este (ea clatina din cap). ACUM...pentru a invata ceva cu adevarat interesant si foarte important, urmareste un film din ziua trecuta cand te-ai simtit intr-adevar indispusa si nervoasa acasa, in legatura cu ceva ce a facut fratele tau (ea va clatina din cap fara sa-i fie cerut). Acum apasa STOP pe telecomanda si pune un film cu o Sarah fericita care creste mare...vezi cum zambeste si uita-te ce mandrii sunt tatal si mama ei...si ce mandra e ea...grozav!. Sarah a fost invatata o a doua metoda sa stapaneasca furia: cand incepi sa simti ca simtamantul de nebunie apare, vezi ce culoare are si ce forma...si imagineaza-ti un robinet in marginea acelui triunghi rosu al furiei. Acum, da drumul la robinetul din mintea ta...lasa sentimentele de furie sa iese afara din gandirea ta in fata ta, din fata ta in gatul tau, in jos, pe umar, in bratul tau si jos in mana ta. Cand furia a ajuns cu totul in mana ta strange mana intr-un pumn puternic, respira adanc si tine-l...tine pumnul strans in timp ce numeri...incet...inapoi de la 5...4...3...2...1...0 si cand ajungi la 0 da drumul incet la respiratie, asa...si te vei simti relaxata cu totul, si imagineaza-ti ca ai aruncat sentimentele de manie foarte departe...in gunoi, sau in spatiul intergalactic...deoarece nu avem nevoie de ele acum ca stii eti relaxat... grozav! priveste inapoi in mintea ta si uitate in ce culoare si in ce forma s-au transformat sentimentele de furie...bine...vezi ce culoare si ce forma are sentimentul de relaxare si de comfort...si mai controlat...si atunci cand esti asa calma poti sa vorbesti chiar mai usor cu mama si cu tata.... In mod analog pregatirea prin auto-hipnoza centrat pe control si relaxare este un adjuvant eficient in managemantul tulburarilor de adaptare, in crearea respectului de sine prin intarirea eului, si un element cheie in managementul global al stresului. O implicare cooperant si informata a familiei poate fi realizata prin invatarea parintiilor despre auto-hipnoza (de exemplu printr-o experienta demonstrativa de hipnoza cu ei insisi sau prin vizionarea unor scurte exemple inregistrate video) astfel incat ei sa inteleaga ceea ce invata copilul lor. Avand aceasta contiin i informatie, parintii sunt mult mai doritori si se simt mult mai bine cu cererea care va urma de a oferi copilului libertate si autonomie pentru a dezvolta aceasta aptitudine, acasa fara a-i fi amintit de catre ei, fara interferente, sau un grad ne-necesar de implicare. Aceasta poate sa includa cererea specifica catre parinti sa nu-i aduca aminte copilului sa isi practice auto-

12

hipnoza. Pentru a facilita aceasta copiii sunt incurajati sa il sune pe clinician cand apar intrebari, centrndu-se pe ideea ca nu parintii, ci clinicianul este antrenorul sau profesorul pentru practicarea hipnozei. O astfel de abordare promoveaza autonomia si face loc pentru continuarea dezvoltarii relatiei clinician-copil. Aceasta abordare este atat potrivita cat si acceptabila pentru majoritatea familiilor cu exceptia copiilor sub 4 sau 5 ani care pot sa nu fie capabili sa isi aduca aminte, sau pot sa nu fie suficient de autonomi sa duca la bun sfarsit exercitiile de auto-hipnoza de unii singuri. In aceste situatii este important ca parintii sa fie instruiti sa fie antrenorul acasa cu indicatii de la clinician. Parintii difera in ce privete acceptarea i compliana la aceste indicatii si managementul trebuie sa fie individualizat.

TULBURARI BIOCOMPORTAMENTALE Aceste grup de tulburari cu origini si efecte psihopatologice clar identificate a fost traditional inteles ca avand componente psihoemotionale semnificative. Exemplele includ astmul, migrenele, encopresisul, sindromul Tourette si colonul iritabil, toate acestea fiind cunoscute ca incluzand stresul psihologic datorita faptului ca doar un stimul poate declansa exacerbarea sau poate promova dificultati in legatura cu boala. Invatarea autohipnozei ca o componenta integrala a unei abordari manageriale atotcuprinzatoare are scopul dublu de a promova un sentiment global de auto-control si de a furniza o strategie pentru reducerea simptomelor. In cazul unui copil cu encoprezis, de exemplu auto-hipnoza poate fi o strategie a unui plan terapeutic multimodal care implica educarea asupra anatomiei si fiziologiei gastrointestinale, indrumare nutritionala (spre o dieta anticonstipanta), modificari de comportament si auto-monitorizare pentru valoarea ei in auto-reglare (de exemplu mersul regulat la toaleta dupa mese cu un sistem de recompense cu buline pe un tablou). Eficienta hipnozei in reglarea functiilor care in trecut se credeau a fi involuntare a fost acum bine stabilita prin cercetari. Acestea includ demonstratii de auto-reglare a temperaturii periferice (Dikel si Olness, 1980), raspunsul audio-evocat pornit din creier

13

(Hogan, Olness si MacDonald, 1985), fluxul de oxigen transcutanat (Olness si Conroy, 1985), imunoglobulina salivara (Olness, Culbert su Uden, 1989), migrenele (Olness, MacDonald si Uden, 1987), functiile pulmonare (Kotses, Harver, Segreto si altii, 1991; Kohen, 1995 b), si ticurile si sindromul Tourette (Kohen si Botts, 1987; Kohen, 1995 a). Copiii cu astm invata cu usurinta sa foloseasca auto-hipnoza si biofeedback-ul pentru a modula episoadele acute de sufocare/ wheezing. (Kohen, 1986; Kotses si altii,1981; Kohen si Wynne, 1997; Kohen, 1995 b). Copiii cu astm care invata autohipnoza au mai putine vizite la camera de urgenta, mai putine zile lipsa de la scoala si un mai bun simt al controlului (Kohen, 1995 b). Tinerii cu migrene juvenile care invata RMI sunt mai eficienti in a reduce intensitatea, frecventa si durata durerilor de cap, decat grupul de pacienti din grupul de control sau pacientii care iau propranolol (Olness, MacDonald si Uden, 1987). La toate hipnoterapiile cu copiii, sugestiile hipnotice precise depind de imaginatia personala a copilului (de exemplu activitati favorite), de intelegerea intelegerea individuala a problemelor lor, si de sentimentele si imaginile la care ei se raporteaza in asociere cu modulatia problemelor lor. O fata de 11 ani cu migrene, a fost rugata sa realizeze un desen cu migrena si un desen cu comfortul (de exemplu fara durere de cap). Ea a desenat o amestecatura haotica de linii mazgalite rosii, negre si albastre pe care le-a intitulat Migrena; dupa care a desenat o scena cu o plaja completata cu cearceaf de plaj, o umbrela, o carte, un casetofon si o bautura cu un pai. Cand a venit timpul sa selecteze imaginea hipnotica unde nimic nu te deranjeaza si unde nu ai avut niciodata o durere de cap, alegerea a fost clara (Kohen si Olnes, 1993).

STUDIU DE CAZ: BARRY Barry este un baiat de peste 12 ani la care i-a fost prescrisa hipnoza de catre neurologul pediatru pentru migrene. Un baiat destept, Barry a spus am dat peste recomandarea doctorului _____ care a spus ca as putea sa invat sa ma hipnotizez singur pentru migrenele mele...daca as putea sa scap de migrene ar fi nemaipomenit.... Barry si-

14

a detaliat cei 7 ani de istorie a durerilor de cap care au inceput la gradinita. Acetaminofenul a fost de ajutor dupa care a incetat sa mai functioneze. Ibuprofenul a fost descris ca ajutand in aproximativ jumatate din durerile de cap, dar ei preferau sa nu utilizeze medicamente. Tipic pentru migrene, durerile de cap ale lui Barry apreau in zona frontal i de multe ori, incepand unilateral si cateodata ocular. El era sonofobic si fotofobic in timpul durerilor de cap, i a sesizat declansatori care includeau lumini stralucitoare ca televizorul sau computerul, stres, de exemplu asteptarea unui test scolar si de a fi foarte mic si un pic imbrancit. Barry descrie oboseala si lipsa poftei de mancare ca fiind asociate cu dureriile lui de cap. Majoritatea dureriilor de cap durau 1-2 ore cu toate ca unele au durat toata ziua. El a prezentat dureri de cap zilnice, in special in ultima luna, cu jumatate din ele fiind normale si jumatate fiind migrene. Ideea unei rigle gradate a durerilor de cap de la 0 la 12 a fost introdusa. Barry a prins repede ideea si a spus de obicei e un 3 sau 4...fara ibuprofen cea mai mare va fi 9, cea mai mare din toate cate au fost a fost 10 sau 11 si de obicei trebuie sa fie 6, inainte ca sa cer medicamente. Asta face durerea de cap sa coboare la 2 sau 1 sau 0. El spune ca poate sa redevin el nsui cand este 1 sau 2. Scopul lui Barry a fost sa reduca durerea de cap sub 2, poate chiar 1,75. Barry avea deasemenea alergii respiratorii de la varsta de 6 ani, era mic de statura (cel mai mic din clasa sa- clasa a aptea), iar odata a fost descoperit incercand sa paraseasca casa in mijlocul noptii, in somn. La a doua sedinta de tratament, calendarul lui Barry arata dureri de cap aproape zilnice in ultimele 2 saptamani, iar aprecierile facute de el erau de 7. El si familia lui au urmarit o caseta video cu alti copii care invatau auto-hipnoza. El a fost invatat un exercitiu de hipnoza prin care trebuia sa se concentreze asupra unei loc preferat, relaxare progresiva, si imaginandu-si durerea de cap rigla in mintea sa, ajustand-o in orice fel dorea. Au fost spuse povesti despre alti copii care isi ajustau riglele lor, de exemplu am cunoscut o fetita de 7 ani care avea dureri de burta si de fiecare adata cand o durea burta isi inchipuia un lift in mintea ei si in functie de cat de dureros era, ea se afla la acel nivel...deci daca era un 4 ea isi inchipuia ca se afla la etajul 4 si se intindea si apasa butonul liftului sa coboare la 3... lumina se va stinge la 4 si se aprinde la 3...dupa aceea se stinge la 3 si se aprinde la 2...asta-i. Dupa aceea 1 si apoi 0 si cand se dadea jos din lift

15

durerea de burta disparea. i a mai fost un baietel de 11 ani care avea dureri de cap i si inchipuia ca el calatoreste in interiorul propriului sau corp, ca urca la computerul central numit creier, gaseste intrerupatoarele pentru durere de cap si le opreste... Nu stiu ce ci vei descoperi tu, dar le vei gasi.... El a fost invat auto-hipnoza in timpul acestei prime experiente si a fost de acord sa faca exercitii zilnice. La a treia edin, cu doua saptamani mai tarziu, Barry a raportat cu mandrie practicarea auto-hipnozei zilnic la ora de culcare si numai trei dureri de cap in ultimele 2 saptamani. La a patra edin, cu inca 2 saptamani mai tarziu, a raportat 2 dureri de cap, de care am scapat in 5 minute cu auto-hipnoza. Mama lui Barry a fost entuziasmata sa noteze diferentele uimitoare ale lui, notand nu numai absenta durerilor de cap, dar si faptul ca nu mai venea de la scoala extenuat, si cu totul parea mult mai fericit. DUREREA Copiii cu dureri acute sunt de obicei cei mai usor de tratat pacienti cu ajutorul tehnicilor hipnotice deoarece ei sunt foarte motivati in a se simti mai bine, sa restabileasca un sentiment de control in viata lor, si sa se scape cu totul sau cel putin sa scada discomfortul. Intr-un cabinet, camera de urgenta, centru medical de urgenta, sau chiar la locul unui accident, este foarte important sa vorbesti cu un copil ranit sau bolnav intr-o maniera convingatoare si totodata linistitoare si credibila. Copiii intr-o situatie de urgenta de durere acuta sunt deja intr-o stare hipnotica spontana si negativ focalizata, negativa in concentrarea acuta focusata pe rana, pe sangerare si pe frica, ca lucrurile vor merge mai prost (Kohen, 1986; Olness si Kohen, 1996; Kuttner, 1997). Din acest motiv trebuie sa ne alegem limbajul de comunicare foarte cu grija si sa modulam ceea ce spunem si cum spunem pentru a canaliza atentia inspre sentimentele pozitive, asteptari si cooperare. Cand un clinician spune empatic unui pacient copil in camera de urgenta Uh, asta chiar doare aceasta identifica imediat clinicianul ca un bun observator, canalizeaza dorinta si abilitatea copilului de a fi atent la clinician si deschide oportunitatea de alte sugestii hipnotice spre usurare: de exemplu, ma bucur ca ai venit la doctor, probabil ca in curand nu o sa mai doara asa de tare sau probabil ca o sa continue sa doara pana cand nu o sa mai trebuiasca sa doara...acum esti aici si stii ca o sa primesti ajutor....

16

Asemenea reformulri pozitive pot fi usor intrite prin metode hipnotice creeate pentru a permite copiilor sa-si schimbe parerea in legatura cu discomfortul; de exemplu am putea spune Ar fi ok sa te ducem cu gandul in alta parte? sau Ce vei face cand o sa ajungi acasa, dupa ce ne ocupam de asta?. Mai presus de distragere, aceste afirmatii ofera copilului o convingere ca ea/el va ajunge acasa. Similar, copiii cu dureri acute, de obicei accepta permisiunea directa sau sugestiile, pentru a-si disocia durerea; de exemplu Inchide-ti ochii, gaseste butoanele din mintea ta care controleaza discomfortul...gaseste-l pe acela pentru picior...ce culoare are el in mintea ta?...ce forma? Este un intrerupator, sau o rotita, sau este o maneta? Acum opreste-o...apoi 123, s-a oprit, observa cat de diferit te simtifoarte bine!. Adaugand relaxarea, disocierea spre un loc preferat, hipnofantezia, sau analgesia prin curatarea partii lovite a corpului cu un lichid special care este recomfortant, sunt strategii aditionale care ar putea functiona, in special in cazul cand sunt adaptate nevoilor copilului (Kohen si Olness, 1993; Olness si Koben, 1996). Pentru injectii, vaccinuri, luare de sange, perfuzii, o fractura, sau deplasare de coloana, este de obicei posibila planificarea tratamentului si asistentei hipnotice. Aceasta permite si ar trebui sa includa o explorare creativa a tehnicilor care pot fi aplicate cel mai bine la un anumit copil, i repetiia o anumita procedura. Nenumratele metode de control a durerii (si anxietate) prin hipnoza (Olness si Kohen, 1996) includ: 1. Recreerea sentimentului de amoreal din rememorarea anesteziilor (locale) precedente 2. practicarea discomfortului modulator in timpul opririi butonului durerii 3. alungarea discomfortului prin eliminarea sa in bule de aer (la propriu si imaginar)(Kuttner, 1986, 1988, 1997, 1999; Sugarman, 1997) 4. imaginarea unei calatorii aventuroase in interiorul corpului pentru a instala o bariera de protectie impotriva semnalului care vine de la o potentiala sursa de durere, spre creier. Cand procedurile sunt recurente si ce este anticipat este incarcat emotional din durerea rechemata dintr-o procedura precedenta, adaugarea amneziei hipnotice poate fi benefic.

17

Amintirile dintr-o durere anterioara pot afecta dramatic perceptia copilului si comportamentul sau in timpul unui urmtor episod dureros n cadrul unui sindrom recurent (de exemplu dureri abdominale recurente, migrene, colon iritabil, etc.) sau in asociere cu boala cronica. In ceea ce priveste problemele biocomportamentale, aplicarea hipnozei in managementul durerii cronice sau recurente, la copii sau adolescenti, este cel mai bine vazuta si inteleasa ca o strategie in cadrul programului comprehensiv de management al durerii bazat pe nevoile personale ale copilului (Kuttner, 1990).

ANXIETATEA O evaluare si un istoric complet impreuna cu o evoluie adecvat n timp a alianei terapeutice in devenire, vor da nastere in mod regulat ideilor despre adevaratul rol al hipnoteraiei pentru un anumit copil. Pentru comuna anxietate de performanta sau tracul de scen, sau palpitatii, sau fluturi in stomac inaintea unui meci important sau a unui recital, este mai usor de obicei de demonstrat copiilor ca aceste raspunsuri, ca o obisnuinta, eu devenit o reactie conditionata, asociata cu expectatii negative si ca poate fi similar invatat sa fie schimbat sau stapanit. Acest obiectiv poate fi atins cu usurinta prin discutarea fenomenelor yilnice ale raspunsurilor psihologice la evenimentele stresante. Un exemplu usor de inteles este acela dintre inrosirea obrajilor si rusine. Un clinician poate explica faptul ca prima data cand incercam ceva nou, va urma o reactie a sentimentului de rusine, urmata aproape instantaneu de un raspuns psihic al inrosirii, care la randul sau poate conduce la sentimente de rusine. Cand clinicianul ii intreaba pe copii daca ei raman inrositi, acestia raspund de obicei ca ei pot actiona si chiar o fac, pentru a ameliora sentimentul de jen, i astfel inlturnd roeaa obrajilor.. Aceasta scurta conversatie poate furniza un exemplu zilnic despre cum o schimbare in modul unui copil de a simti furnizeaza o schimbare in raspunsul psihic (de inrosire) fara a ne gandi la ea. Reprezentari grafice ale schimbarilor in rspunsul autonom ca reacie la modificri de simtire sau gandire pot fi demonstrate mai dramatic la copii, prin reflectarea biofeedback-ului computerizat n EMG-ului

18

(elecromiografie), EDA (activitate electrodermic), sau schimbarea temperaturii periferice in timpul hipnozei/relaxarii si imageriei (Culbert, Reaney si Kohen, 1994). Cogniia va permite apoi abordrii hipnotice s ntreasc orice abordare pentru eliminarea anxietatii. Aceasta poate include abordara cu ajutorul ecranului divizat in care copilul se imagineaza acasa exersand un discurs pe care-l realizeaz cu succes i fr greeal, un sut la fotbal, dans, un solo la vioara; apoi se imagineaza hipnotic transferandu-se pe o scena a unui auditoriu, sau la locul unui meci mare. Alte optiuni pot include ideea de manete pentru a invata copilul trage maneta acelui semnal nervos de la 4 la 3...asa...de la 3 la 2...perfect...acum fie de la 2 la 0, sau de la 2 la 1 si dupa aceea 0, in functie de ce preferi.. Sugestiile motivante de ntrire a eului pot include asa numita idee a proieciei n viitor, prin care copiii isi imagineaza spectatorii care aplauda, cat de mandrii se simt si ce cuvinte frumoase spun mama si tata, care sint si ei foarte mandri de ei. Alte reactii de anxietate, cum ar fi fobiile, sau tulburarile de stres post-traumatice ar putea necesita un tratament hipnoterapeutic mai intens si va ncorpora elemente de desensibilizare. Descrieri detaliate ale integrarii hipnozei in psihoterapie pot fi gasite in alte surse (Hammond, 1990; Rhue, Lynn si Kirsch, 1993; Olness si Kohen, 1996). Folosirea hipnoterapiei ca un adjunct pentru consilierea suportiv este de obicei foarte eficienta in ajutarea copiilor si familiilor cu o problema comuna de anxietate de separatie. Aceasta include simptome ca tristetea si altele, care au legatura cu mutarea de langa prieteni vechi, revenirea la scoala dupa o vacanta lunga, sau ajutarea copiilor cu naturalul, dar dificilul proces de doliu, in urma decesului unuia dintre bunici, unui prieten, sau a unui animal de casa. Utilizarea imageriei pozitive cu amintiri vesele retrite prin regresia de varsta, pot oferi un moment de respiro de la sentimentele de singuratate, cat si o punte pentru a invata despre moarte si a o accepta (Kohen si Olness, 1996).

BOLI CRONICE, BOLI MULTISISTEMICE, BOALA TERMINAL

19

Se cunosc mult mai putine lucruri despre influenta hipnozei si auto-hipnozei in desfasurarea bolilor maligne, decat despre anxietate. Copiii cu cancer invata repede strategiile RMI si le aplica intr-o varietate de moduri pentru a-i ajuta in a face fata bolii. In filmele informative si optimiste Fara frica, fara lacrimi si in urmatoarea Fara frica, fara lacrimi 13 ani mai tarziu (Kuttner, 1986, 1999), copiii care aveau cancer au demonstrat gama larga de utilizare a tehnicilor hipnotice in ajutarea lor pentru a modifica discomfortul, pentru a trece mai uor prin proceduri medicale dificile si repetate, si pentru a stpni efectele acestor tratamente. Studiile arata si faptul ca copiii sunt capabili sa utilizeze hipnoza pentru a reduce greata si voma asociate cu chemioterapia (Zeltzer si LeBaron, 1982; LeBaron si Hilgard, 1984; Jack Now, Tschann, Lynk si Boyce, 1994). S-a demonstrat de asemenea (Olness si Singher, 1989) faptul ca copiii utilizeaza RMI-ul cel mai eficient atunci cand ei invata tehnica curand dupa diagnosticul initial (LaClave si Blix, 1989). La copiii in stare terminala hipnoza a fost in special o modalitate eficienta in a-i ajuta pe ei si familiile lor sa se adapteze si sa triasc ultimele nomente din viata (Gardner, 1976; Olness si Kohen, 1996). CONCLUZIE Hipnoza si hionoterapia sunt ambele strategii efective si eficiente cand sunt folosite cu grija de clinicieni experimentati si bine pregtii. Ca in oricare modalitate terapeutica, clinicienii trebuie sa urmeze o pregatire corespunzatoare in hipnoza clinica pediatrica, sa o aplice si sa o integreze in ingrijirea pediatrica generala sau speciala. Clinicienii descopera in majoritatea cazurilor ca pacientii lor invata hipnoza prin aplicarea aptitudinilor imaginative innascute dupa cum a fost descris si aici, si in cadrul acestui proces isi dezvolta un simt incredibil de stapanire in contextul maturizarii in desfasurare. In timp ce multe interventii terapeutice pot avea efecte secundare nedorite, majoritatea efectelor secundare ale hipnoterapiei la copii sunt cele pe care speram si ne straduim sa le promovam, adica simtul competentei crescute.

20

NB: pregatirea in hipnoza clinica pediatrica este disponibila prin Societatea Pediatrica pentru Dezvoltare siComportament (c/o Ms Noreen Spota, 19 Station Lane, Philadelphia, PA 19119-2939), Societatea Americana de Hipnoza Clinica (130 E. Elm Court, Suit 201, Roselle, IL, 60172-2000, USA, FAX 630 351 8490) si Societatea pentru Hipnoza Clinica si Experimentala (SCEH, PO Box 642114, Pullman, WA 99164-2114. Telefon 509 332 7555 FAX 335-2097. email sceh@pullman.com).

21