IUDAISMUL

Iudaismul este probabil cea mai veche dintre marile religii ale lumii, care s-a pastrat, in general, exact asa cum s-a constituit de la inceput, si a fost mereu legata de istoria poporului evreu. Atunci cand vorbim despre iudaism, avem in vedere, in primul rand poporul evreu, si apoi istoria acestuia.J. Eisenberg spune, referitor la originile religiei iudaice ca aceasta "nu a fost produsul unei singure si unice revelatii (...), ci s-a constituit treptat in decursul migratiilor unui grup de oameni originari din Mesopotamia (Irakul de azi) -evreii- care se vor transforma intr-un popor -Israelul- dupa un lung sir de peregrinari" . Conform Vechiului Testament, care e cartea sfanta a iudaismului, e adevarat ca poporulo s-a format in urma unei peregrinari. Dar vom vorbi mai multe mai departe, despre aceasta "calatorie" a celui care avea sa devina "Tatal tuturor evreilor".Un alt element caracteristic poporului evreu, si care are mare legatura cu religia acestuia, e observat de Mircea Eliade. El afirma ca "politica nationala era una cu activitatea religioasa" . In mare parte, aceasta afirmatie e adevarata, si ca dovada avem istoria poporului evreu, care e descrisa in Vechiul Testament. Astfel, de-a lungul istoriei poporului evreu, despre care se spune ca este o "istorie lunga, framantata si dramatica" , avem un moment, cand poporul cere profetului Samuel, sa desemneze un imparat, peste tara, ca sa fie si ei ca si celelalte popoare (de unde rezulta, ca ei erau diferiti de celelalte popoare, tocmai la acest aspect, deoarece peste ei "domnea" Insusi Dumnezeu). Raspunsul lui Samuel, este acelasi pe care l-am afirmat si eu, el spune poporului ca lor nu le trebuie un imparat, deoarece Dumnezeu indeplinea pentru ei si aceasta functie. Dar pana la urma, istoria ne arata ca s-a desemnat un imparat care sa domneasca peste tara, si acesta se numea Saul. Dar, proorocul Samuel, i-a avertizat ca imparatul, va face unele lucruri, care lor nu le va placea, adica le va lua taze, va chema pe cei tineri la razbaoi, cu alte cuvinte, Dumnezeu nu va mai interveni direct cand va fi vorba despre politica .

De aici, eu cred ca activitatea religioasa, se desparte de viata politica.Dintre toate popoarele antice din bazinul mediteranean, poporul evreu este singurul care mai exista cu numele si substanta sa, pe care le-a avut la inceput. De-a lungul istoriei, acest popor si-a atras din partea celorlalte neamuri, o antipatie, cauzata de atitudinea lor fata de ele. Astfel, ei se credeau "poporul ales a lui Dumnezeu", care indica o superioritate fata de ceilalti. Vechiul Testament, descrie cum Dumnezeu a ales acest popor. Astfel ca, incepand cu capitolul 9 din prima carte a Vechiului Testament, Genesa, avem descrisa inceputul "intrarii lui Dumnezeu in relatie cu poporul". Se vede intetia lui Dumnezeu de a binecuvanta pe un om, dar acesta e doar primul pas, deoarece cateva capitole mai inainte, avem din nou o binecuvantare, adresata lui Avram . Dar aici, deja avem o promisiune a lui Dumnezeu, legata de un neam, de un popor care vor fi urmasii acestui om. Analizand acum problema revelatiei, este este religia iudaica revelata, sau nu este? Este adevarat faptul ca istoria poporului incepe cu venirea lui Avram din Ur, din Mesipotamia, in spatiul in care mai tarziu s-a format poporul evreu, dar asta nu inseamna ca religia evreilor s-a constituit in decursul migratiilor sau a aparut asa pur si simplu. Daca stam mai bine sa ne gandim, divinitatea iudaismului, nu are un semn specific, imaginea lui Dumnezeu, nu e legata de un anumit lucru, astfel ca, se impune ca divinitatea sa i se fi descoperit lui Avram, si de aici a inceput totul. De altfel, Avram nu a vrut el sa fie "tatal unui popor", sau cel de la care sa porneasca o religie, ci initiativa in legamantul dintre divinitate si Avram, si mai tarziu urmasii lui, a fost a lui Dumnezeu. "Religia lui Israel era o religie revelata. Israelitii stiusera secole de-a randul ca Dumnezeu incheiase un legamant cu Avraam, cu Isaac [fiul lui Avraam] si Iacov[ fiul lui Isaac]." Si din afirmatia lui Samuel Schultz reiese ca initiatorul legamantului, a fost divinitatea: " ...Dumnezeu incheiase un legamant cu Avraam,...". Analizand mai pe larg tema legamantului incheiat intre Dumnezeu si Avraam, M. Eliade considera ca "nu este vorba de un contract [referindu-se la legamant], Dumnezeu nu ii impune lui Avraam nici o obligatie: numai El, Dumnezeu e

angajeaza". Pe idea relatiei dintre legamant si contract, merge insa Lucian Blaga, care spune ca "legamantul dintre divinitate si poporul aleseste religia contractual notariala intre Israel si Iahve". [8] Totusi, chiar daca Vechiul Testament nu mentioneaza pe paginile lui despre o oarecare angajare a lui Avraam fata de Dumnezeu, avem dovezi, si la urma urmei motive sa credem ca si Avraam avea ceva de facut in contextul legamantului dintre el si Dumnezeu.