Sunteți pe pagina 1din 3

Titu Maiorescu-indrumator al culturii si al literaturii romane

Originar din Transilvania, fiul profesorului Ioan Maiorescu, in al carui suflet au vibrat puternic ideile Revolutiei de la 1848, Maiorescu manifesta un patriotism constient si responsabil, aratand in activitatea sa ca poporul roman se poate ridica, prin puterile proprii, in universalitate. Studiile facute la Brasov, Viena si Berlin, doctoratul in filozofie si licenta in drept, la Paris, definesc performanta formarii unei personalitati complexe. Titu Maiorescu a jucat un rol foarte important n dezvoltarea literaturii romne, prin nfiinarea societii literare Junimea i a revisteiConvorbiri Literare. Astfel el a reuit s dea o nou orientare literaturii i s contribuie la promovarea talentelor autentice, punnd accent pe valoarea estetic a operelor literare . Activitatea Junimii se desfoar pe mai multe etape: - Etapa n care se elaboreaz principiile estetice ale societii. Este vremea n care Junimea provoac cele mai multe reacii adverse, dar i aceea n care, prin succesul polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri, prin descoperirea lui Eminescu, prestigiul ncepe s-i fie asigurat. - Etapa n care edinele din Iai ncep s fie dublate de cele de la Bucureti (1874-1885). - Perioada 1885-1900, n care principiile estetice ale junimismului se dezvolt n mod deosebit. n 1865, este deschis o tipografie proprie unde vor fi imprimate manuale colare, cursuri universitare, iar la 1 martie 1867, din iniiativa lui Iacob Negruzzi i sub redacia lui, pe care o va pstra timp de 27 de ani, apare la Iai revista Convorbiri literare, bilunar pn n 1885 i lunar dup aceast dat, la Bucureti. Alte publicaii proprii au mai fost: Vocea Naional (Nicolae Culianu, Iai, 1866), Constituiunea (Iacob Negruzzi, Iai, 1866), Vocea Iailor (A. C. Cuza, Iai, 1895). De asemenea au fost colaborri la alte periodice ale vremii: Timpul (Bucureti, 1876 Ioan Slavici; 1877 I. L. Caragiale, Mihai Eminescu), Romnia Liber (Bucureti, 1877 D. A. Laurian, I. L. Caragiale). Formele de manifestare erau ntrunirile sptmnale, care reprezentau dezbateri de nalt inut intelectual pe teme de cultur: estetic, filologie clasic, istorie, arheologie, moral, tiin, economie politic, etnologie, religie. n cadrul acestor ntruniri sunt prezentate creaii literare noi, alese printr-o analiz sever. Prelegerile populare (numite preleciuni) debuteaz n februarie 1864 i sunt organizate timp de aproape dou decenii sub forma unor conferine duminicale. n cadrul acestor conferine a fost formulat n 1868 teoria formelor fr fond. Maiorescu afirma c imitaiile din cultur sau politic sunt forme goale, lipsite de fondul autohton care s le dea via. Programul politic al Junimii (majoritatea membrilor ntemeietori

constituiau aripa stng a Partidului Conservator) va fi subordonat celui cultural, teoretizat de conductorul grupului, Titu Maiorescu: rspndirea spiritului critic; ncurajarea progresului literaturii naionale; susinerea independenei intelectuale a poporului romn (educarea publicului prin preleciuni populare); susinerea originalitii culturii i a literaturii romne prin punerea problemei unificrii limbii romne literare i prin respectul acordat literaturii; crearea i impunerea valorilor. Ca rod al discutiilor de la Junimea, se nasc studiile maioresciene, dintre care: "Despre scrierea limbei romane", "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867", "Asupra poeziei noastre populare", "Limba romana in jurnalele din Austria", "In contra directiei de astazi in cultura romana", "Directia noua in poezia si proza romana", etc. Revista "Convorbiri literare" apare la Iasi la 1 martie 1867, fiind revista cu cea mai larga aparitie din literatura romana (1867-1944). Iacob Negruzzi este secretarul, adevaratul conducator fiind Titu Maiorescu. activitatea Junimii reflectandu-se in paginile revistei. Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase. A publicat studii despre limba, literatura, cultura, estetica, filozofie. Afirmatiile lui critice sunt patrunzatoare, exacte si adeseori memorabile. Ecoul lor in epoca a fost enorm, iar in posteritate profund, influentand numeroase generatii de critici si cititori. Ideile sale referitoare la limba si literatura sunt edificatoare: Principalele idei lingvistice: 1 -> alfabetul latin 2 -> ortografie fonetica 3 -> combaterea etimologismului 4 -> imbogatirea vocabularului cu neologisme 5 -> combaterea stricatorilor de limba prin respingerea traducerii literale a expresiilor idiomatice si prin ridiculizarea betiei de cuvinte In analiza operelor literare, Maiorescu pune accent pe forma artistica, raportandu-se la continutul ei. Originalitatea si autenticitatea, conditii primordiale ale valorii operei de arta, sunt definite de particularitatile creatoare individuale si de asimilarea in creatie a specificului national. Intreaga sa activitate in domeniul invatamantului (profesor de liceu la Iasi, cadru universitar si rector al Universitati din Bucuesti, ministru al Instructiilor Publice si al Cultelor); in domeniul culturii si al literaturii (estetician, critic literar, lingvist, scriitor, publicist), in domeniul politic (deputat, prim-ministru, minstru de externe) il defineste ca genial strateg al culturii romane, ca organizator exemplar al teritoriilor culturale romanesti.