Sunteți pe pagina 1din 80

UNIVERSITATEA BUCURETI FACULTATEA DE TEOLOGIE JUSTINIAN PATRIARHUL

Statutul canonico-juridic al patriarhiei ecumenice. Perspectiva istorico-ecleziologico-canonica


REZUMAT

Coordonator tiinific: Prof. Univ. Dr. Pr. Vasile Rduc

Doctorand: Prep. univ. protos. Maxim (Marian)Vlad

Bucureti 2010
1

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

CUPRINS

INTRODUCERE ............................................................................................................................................ 1. ELEMENTE DE ECLEZIOLOGIE CANONIC-ORTODOX....................................................... 1.2. Euharistia i Biserica ............................................................................................................................. 1.3. Euharistia i Episcopul .......................................................................................................................... 1.4. Sfnta Euharistie, Episcopul i catolicitatea (universalitatea) Bisericii locale 1.5.Raportul dintre treptele harice i ierarhia jurisdicional................................................................... 1.5.1. Sinodul Apostolic de la Ierusalim. Instituia sinodalitii i evoluia ei ..................................... 2. ORGANIZAREA ECLEZIAL N PRIMELE IV SECOLE ...........Error! Bookmark not defined. 2.1. Biserica din Ierusalim.........................................................................Error! Bookmark not defined. 2.2. Bisericile din jurul Ierusalimului........................................................................................................... 2.3. Bisericile din lumea pgn...............................................................Error! Bookmark not defined. 2.3.1. Biserica din Antiohia...................................................................Error! Bookmark not defined. 2.3.2. Bisericile din Asia........................................................................Error! Bookmark not defined. 2.3.3. Bisericile europene - A dou cltorie misionar ....................Error! Bookmark not defined. 2.3.4 Biserica din Efes...........................................................................Error! Bookmark not defined. 2.3.5 Biserica din Roma ........................................................................Error! Bookmark not defined. 2.3.6. Biserica din Alexandria ..................................................................Error! Bookmark not defined. 2.4. Arealul misionar al celor 12 Apostoli. Succesiunea apostolic . Apostolicitatea i unitatea bisericilor locale ..........................................................................................................Error! Bookmark not defined. 3. EVOLUIA FORMELOR DE ORGANIZARE ECLEZIAL ........Error! Bookmark not defined. 3.1. De la parohia episcopala la parohia prezbiterial ...........................Error! Bookmark not defined. 3.2. Parohia horepiscopal .......................................................................Error! Bookmark not defined. 3.3. Organizarea mitropolitan i exarhal .............................................Error! Bookmark not defined. 3.3.1. Drepturile i ndatoririle Mitropoliilor i Exarhilor .................Error! Bookmark not defined. 2

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

4. CONSTANTINOPOLUL - NOUL CENTRU BISERICESC AL LUMII CRETINE ..........Error! Bookmark not defined. 4.1. Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) .............................................Error! Bookmark not defined. 4.2. Constantinopolul Noua Rom ........................................................Error! Bookmark not defined. 4.3. Statutul Episcopului capitalei............................................................Error! Bookmark not defined. 4.4. Tradiia apostolicitii Bizanului (Constantinopolului) i legenda Apostolului Andrei .........Error! Bookmark not defined. 4.5. Episcopii Constantinopolului ntre sinodul nti ecumenic de la Niceea i cel de-al doilea ecumenic de la Constantinopol. ncercri timide de extindere a jurisdiciei.........Error! Bookmark not defined. 4.5.1. Eusebiu..........................................................................................Error! Bookmark not defined. 4.5.2. Macedoniu....................................................................................Error! Bookmark not defined. 4.5.3. Eudoxiu .........................................................................................Error! Bookmark not defined. 4.5.4. Demofil-Evagrie.............................................................................Error! Bookmark not defined. 4.5.5. Grigorie de Nazianz .......................................................................Error! Bookmark not defined. 5. PRIMATUL EPISCOPULUI DE CONSTANTINOPOL .................Error! Bookmark not defined. 5. 1. Al doilea Sinod ecumenic de la Constantinopol .............................Error! Bookmark not defined. 5.2. Opera canonic a Sinodului...............................................................Error! Bookmark not defined. 5.3. Primatul n aciune.............................................................................Error! Bookmark not defined. 5.4. Iliria Orientala.....................................................................................Error! Bookmark not defined. 5.5. nt rirea jurisdiciei asupra Exarhatelor...........................................Error! Bookmark not defined. 6. SINODUL PATRU ECUMENIC DE LA CALCEDON I APARITIA INSTITUTIEI PATRIARHATULUI ..................................................................................Error! Bookmark not defined. 6.1. Cauzele convocrii Sinodului.............................................................Error! Bookmark not defined. 6.2. Convocarea Sinodului ........................................................................Error! Bookmark not defined. 6.3. Opera canonic a Sinodului...............................................................Error! Bookmark not defined. 6.3.1. Canoanele 9 i 17........................................................................Error! Bookmark not defined. 6.3.2. Canonitii bizantini .....................................................................Error! Bookmark not defined. 3

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

6.3.3. Legislaia imperial .....................................................................Error! Bookmark not defined. 6.3.4. Istoricii i canonitii moderni.....................................................Error! Bookmark not defined. 6.4. Canonul 28..........................................................................................Error! Bookmark not defined. 6.4.1. Alctuirea i sensul canonului........................................................Error! Bookmark not defined. 6.5. Teoria Pentarhiei Patriarhilor ...........................................................Error! Bookmark not defined. 7. STATUTUL PATRIARHATULUI ECUMENIC POTRIVIT LEGISLAIEI NOMOCANONICE ORTODOXE ................................................................................................Error! Bookmark not defined. 7.1. Legile civile .........................................................................................Error! Bookmark not defined. 7.2. Stavropighiile......................................................................................Error! Bookmark not defined. 7.3. Titulatura. Demnitile i privilegiile ................................................Error! Bookmark not defined. 7.3.1. Alegerea patriarhilor .....................................................................Error! Bookmark not defined. 7.3.2. Oficiile ecleziastice patriarhale ......................................................Error! Bookmark not defined. 8. RETROSPECTIV DIACRONIC SINTETIC ASUPRA PATRIARHIEI ECUMENICE I A PATRIARHULUI EI, DE LA SINODUL IV PN ASTZI ...........Error! Bookmark not defined. 8.1. De la al patrulea sinod ecumenic pn n 1453...............................Error! Bookmark not defined. 8.1.1. Schisma celor dou Biserici (1054)............................................Error! Bookmark not defined. 8.1.2. Un caz inedit Patriarhatul Ecumenic de la Niceea..........................Error! Bookmark not defined. 8.2. Din 1453 pn n secolul al 19-lea ....................................................Error! Bookmark not defined. 8.2.1. Istoria reedinei patriarhale sub stpnire turc ..........................Error! Bookmark not defined. 8.3. Din secolul al 19-lea pn n secolul 21............................................Error! Bookmark not defined. 8.3.1. Secolul 19......................................................................................Error! Bookmark not defined. 8.3.2. Secolul 20 ....................................................................................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.1. Patriarhul Meletie IV..........................................................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.2. Papa Eftimie i Biserica Ortodoxa Turc ...........................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.3. Patriarhul Ecumenic Grigorie VII.......................................Error! Bookmark not defined. 8.3.2.4. Patriarhul Ecumenic Constantin VI ...................................Error! Bookmark not defined. 8.4. Patriarhia Ecumenic i jurisdicia asupra Muntelui Athos ............Error! Bookmark not defined. 4

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

8.5. Filetismul ............................................................................................Error! Bookmark not defined. 8.6. Diaspora..............................................................................................Error! Bookmark not defined. 8.7. Organizarea contemporan a Instituiei Patriarhiei Ecumenice ....Error! Bookmark not defined. 8.7.1. Patriarhul Ecumenic Atenagora.................................................Error! Bookmark not defined. 8.7.2. Patriarhul Ecumenic Dimitrie I...................................................Error! Bookmark not defined. 8.7.3. Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ............................................Error! Bookmark not defined. 8.8. Patriarhia Ecumenic n Uniunea European ..................................Error! Bookmark not defined. 8.8.1. Biroul Patriarhiei Ecumenice de pe lng Uniunea EuropeanError! Bookmark not defined. 8.8.2. Patriarhatul ecumenic-Turcia: o nou perspectiv ..................Error! Bookmark not defined. 8.8.3. Biserica patriarhala din Constantinopol purttoare nc de la origini a unei con tiine suprana ionale ......................................................................................Error! Bookmark not defined. 8.8.4. Preteniile canonice prejurisdicionale ale Patriarhatului de ConstantinopolError! Bookmark not defined. 8.8.5. Problema jurisdiciei canonice n Europa unit ........................Error! Bookmark not defined. 8.8.6. Nou perspectiv asupra Mitropoliilor Noilor Teritorii ...........Error! Bookmark not defined. 8.8.7. Problema diasporei ortodoxe europene...................................Error! Bookmark not defined. 8.8.8. Formule ecleziastice propuse pentru o nou configurare a statutului juridic al Patriarhatului Ecumenic ...............................................................................................Error! Bookmark not defined. 8.8.9. Articularea jursdicional patriarhal n Europa unit.............Error! Bookmark not defined. CONCLUZII ................................................................................................Error! Bookmark not defined. BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 39

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Biserica a fost fondata in momentul in care Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos s-a intrupat facandu-se om si unind in persoana sa divinul cu umanul. Acest moment face din Biserica o realitate ireversibil noua pentru evolutia umanitatii, care avanseaza catre finalul istoriei sale prin Biserica si in Biserica lui Hristos. Mai precis, Biserica a fost fondata pe pamant in momentul in care Domnul i-a chemat in jurul Sau pe cei Doisprezece si a constituit nucleul Bisericii vizibile. Adresandu-se apostolilor in ziua Invierii, cand El li s-a aratat pentru intaia oara, Iisus Hristos le-a spus: ,,Asa cum M-a trimis pe mineTatal, asa va trimit si Eu pe voi(...)Celor carora le iertati pacatele, le vor fi iertate. Celor carora nu le iertati pacatele, nu le vor fi iertate. Salutandu-si discipolii inainte de Inaltare, nu numai ca le-a poruncit sa predice tuturor natiunilor si sa le boteze, dar i-a si asigurat ca va fi cu ei pana la sfarsitul lumii, aluzie clara la faptul ca misiunea ce le-a fost incredintata si autoritatea ce le-a fost data ramane in cadrul Bisericii. Cat au fost in viata Apostolii, martori iluminati ai lui Dumnezeu, precum si mandatari directi ai lui Iisus Hristos, au exersat aceasta putere spirituala, sfintind prin puterea lor, sau prin colaboratorii lor, mai intai presbiteri si diaconi, apoi episcopi. Dupa moartea Apostolilor, cea mai inalta slujire in Biserica a fost detinuta de episcopi. Prin sensul si originea sa, slujirea episcopala este legata de comunitatea locala. Episcopul nu este un apostol, ci un conducator ce a primit din partea apostolilor harul de a prezida si indruma comunitatea. Sarcina sa esentiala nu este de ordin misionar, ca cea a apostolilor, ci sacramentala si pastorala. Va rog, incercati sa faceti totul intr-o armonie sfanta, sub conducerea episcopului, care este in locul lui Dumnezeu, scria in anul 100 Ignatie al Antiohiei catre magnezieni. Episcopul, icoana lui Dumnezeu, reprezentantul lui Iisus Hristos in Biserica locala, asezat pe locul lui Hristos de catre apostoli si mai tarziu de colaboratorii acestora, prezideaza adunarea de cult si mai ales pe cea euharistica, si conduce Biserica ce i-a fost incredintata. Biserica primara a vazut in episcop martorul vietii ecleziale fondata pe Sfintele Taine, succesorul Apostolilor, reprezentantul lui Dumnezeu care se arata si care salveaza.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

In Biserica locala, episcopul tine, in mod incontestabil, loc de conducator. Acolo unde este prezent episcopul, acolo sa fie comunitatea, asa cum acolo unde este Iisus Hristos, acolo se afla Biserica catolica. Conducatorul Bisericii este Intemeietorul sau sfant, Iisus Hristos. Insa intr-o perspectiva teologica care se justifica, episcopul care il reprezinta si sta pe locul lui Iisus Hristos este si el considerat conducatorul Bisericii locale. Deoarece cel pe care seful unei case il trimite sa aiba grija de casa lui, trebuie sa il primim ca pe cel care l-a trimis. In Biserica nu exista autoritate mai mare decat cea a episcopului, iar aceasta autoritate este considerata in si nu deasupra Bisericii. Episcopul este centrul si capul unic al Bisericii locale care ii este supusa. Este conducatorul Bisericii lui Dumnezeu intr-un loc anume, pentru o anumita comunitate umana si un anumit numar de suflete ce ii sunt incredintate. Isi exercita opera pastorala si prezideaza adunarea de cult si tainele in Biserica locala care i-a fost incredintata, si care reprezinta pentru el, in spatiu si in timp, intruparea Bisericii lui Dumnezeu. Unitatea organica a episcopului si a Bisericii locale, traita in Euharistie sub forma capului si a corpului, face din episcop purtatorul acestei unitati. Biserica primara avea constiinta profunda. Sfantul Ignatie, reprezentat de episcopul din Tralles, Polybius, vedea Biserica locala in totalitatea ei. Stiu ca aveti sentimente curate, de o netagaduita rabdare, nu doar prin uz, ci si prin natura, cum a declarat episcopul dumneavoastra Polybius, care a venit la Smirna din vointa lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos. Astfel, s-a bucurat impreuna cu mine de faptul ca sunt intr-o fiinta cu Iisus Hristos, astfel incat pot contempla in el intreaga voastra comunitate. El mi-a demonstrate bunavointa voastra, si am sarbatorit faptul ca v-am regasit, asa cum am aflat, imitatori ai lui Dumnezeu. Inca de la inceputul celui de-al doilea secol, conform marturiei lui Ignatie din Antiohia, se constientizase faptul ca episcopii, stabiliti pana la marginile pamantului, reprezinta gandirea lui Iisus Hristos. Acest lucru este important mai ales pentru unitatea Bisericii pe intreg pamantul locuit. Unitatea se reflecta in cele din urma prin institutia Sinoadelor, si mai ales prin Sinoadele ecumenice in care se manifesta ordinea autoritatii si se exprima credinta Bisericii. Dar in lumina studiului teologic al Sfantului Ignatie, conform careia Hristos se arata in unitatea fiecarei
7

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Biserici, unitatea insasi a Bisericilor stabilite pana la marginea pamantului nu poate avea alt sens decat unitatea sacramentala. Fiind dat, potrivit teologiei Sf Ignatie, ca fiecare episcop sa fie unit si prezent ca si corpul lui Hristos fata de Biserica ce i-a fost incredintata, toti episcopii ce se indreapta spre acelasi centru sunt toti in acelasi Iisus Hristos. Astfel, unitatea ecumenica nu reiese si nu se realizeaza dintr-o complementaritate a partilor, sau dintr-o majoritate democratica a persoanelor, ci din coincidenta si identificarea reciproca a Bisericilor locale in acelasi centru, adica in gandirea lui Iisus Hristos. Sfantul Ciprian exprima o conceptie asemanatoare. In acord cu intreaga traditie anterioara, considera ca episcopul este centrul unitatii Bisericii. In unitatea Bisericii locale integrate episcopului se vede fundamentul unitatii acesteia. Conform teoriei Sfantului Ciprian despre unitatea Bisericii fiecare episcop participa la aceeasi autoritate, la aceeasi institutie episcopala, nu ca parte intr-un tot, ci ca o expresie a acestui intreg. Fiecare episcop in persoana este succesorul apostolilor, si nu doar fiecare episcop care are originea de la apostoli este succesorul lor, ci toti episcopii numiti in mod canonic sunt succesorii apostolilor. Aceasta conceptie despre unitate in identitate, in timpul primelor trei secole, continua sa formeze constiinta conform careia toate Bisericile sunt ecumenice. In ce fel aceasta identitate a Bisericilor intre ele se bazeaza pe acelasi centru, adica pe gandirea lui Iisus Hristos? a) Se considera insispensabila coincidenta temporala sau istorica a Bisericilor locale cu trecutul, si mai ales cu originile apostolice. Aceasta dimensiune a continuitatii era atat de puternica in cosntiinta Bisericii in primele trei secole, incat termenii o Biserica si Biserica primara se explicau reciproc. b) Se considera de asemenea indispensabila verificarea etnogeografica, a identitatii Bisericii in aceeasi credinta si viata, in gandirea lui Iisus Hristos. Adica fiecare Biserica, pentru a fi ortodoxa, trebuia sa se identifice cu celelalte si sa traiasca in deplina comuniune cu ele. Necesitatea acestei verificari va concepe si consolida institutia sinodala, al carei continut profund in primele trei secole este adus la lumina de fraza Sfantului Ignatie: Episcopii numiti pe intregul pamant sunt gandul lui Iisus Hristos. Totusi, aceasta dimensiune a ortodoxiei geografice sau spatiale nu era suficienta pentru a asigura unitatea Bisericii ortodoxe in lumea intreaga. In ceea ce priveste sensul si importanta, Biserica ramanea sub dependenta absoluta a primei dimensiuni,
8

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

adica a inradacinarii temporale in Biserica primara, precum si verificarea faptului daca fiecare Biserica se identifica foarte bine cu Biserica apostolica. Insa nici dimensiunile geografica si spatiala ale Bisericii ortodoxe, nici raportul temporal care o leaga de fundamentul primar din trecut, nu erau de ajuns pentru a verifica coincidenta Bisericilor in gandirea lui Iisus Hristos, fara interventia unui al treilea element al ortodoxiei: harul si sfintenia. Este remarcabil faptul ca recursul la memoria istorica a Bisericii si la intalnirea comuna dintre Bisericile lumii se facea prin persoana episcopilor, care erau pastorii responsabili ai Bisericilor locale. Insa recursul si intalnirea isi aveau sursa si in principiul ecleziologic al institutiei episcopale, a harului episcopal, a autoritatii episcopale, stabilite in mod sfant si apostolic in cadrul Bisericii. Pe de o parte, recursul la trecut se facea prin redactarea listelor episcopale locale, liste bine cunoscute si aflate in folosinta, ce puneau in evidenta continuitatea neintrerupta a episcopilor fiecarei Biserici cu unul sau mai multi apostoli. Pe de alta parte, intalnirea reciproca dintre Bisericile locale se realizeaza prin sinodul episcopilor. Verificarea ortodoxiei Bisericii este legata in mod organic si indisolubil de unitatea sacramentala a sfintei Euharistii, din momentul in care harisma veritatis detinuta de Biserica este daruita prin hirotonia in cadrul Euharistiei, sacerdotiului. Ori, daca toate Bisericile locale reprezinta Biserica in intregime, prin prezenta reala a lui Hristos in sfanta Euharistie, si daca toti episcopii au primit aceeasi autoritate spirituala prin comuniunea sacramentala canonica, cum se explica existenta intaietatilor(primatiilor)? Am mentionat faptul ca fiecare Biserica locala era constienta de plenitudinea sa. Insa aceasta constiinta nu o izola de identitatea comuna care o unea cu toate celelalte Biserici. Plenitudinea nu este un bun propriu, ci un dar al maretiei lui Dumnezeu. Toate Bisericile locale din lume traiau aceeasi realitate prin sfanta Euharistie. Bisericile erau prin Euharistie martore ale unitatii Bisericii lui Dumnezeu in adevarata credinta, in numele adevarului lui Hristos. Toate Bisericile locale, traind aceeasi realitate, trebuie sa aiba aceeasi marturie de fidelitate fata de adevarul revelat, adica Sfanta Scriptura si Traditia apostolica. Ceea ce in limbaj ecleziologic numim succesiune apostolica implica nu numai succesiunea de persoane, dar si continuitatea

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

neintrerupta a unui adevar eclezial intotdeauna identic cu el insusi, asa cum este perceput, marturisit si propovaduit prin succesiune si traditie. Succesiunea apostolica trebuie sa fie inteleasa cu dubla semnificatie: ca o succesiune de persoane in cadrul institutiei episcopale si ca o succesiune de credinta, de traditie si de invatatura. De aceea legatura directa cu epoca apostolica nu era privilegiul tuturor Bisericilor locale. Deoarece multe dintre ele nu puteau demonstra continuitatea directa si neintrerupta a episcopilor lor din timpuri apostolice, din momentul in care au cunoscut crestinismul nu printrun apostol, ci prin actiunea misionara a unei Biserici locale. Ori, apostolicitatea Bisericilor astfel instituite nu a fost nicioadata contestata, tocmai pentru ca notiunea de succesiune a cuprins in sine si exactitatea (regula) credintei si a adevarului pe care aceste Biserici le primisera de la Biserica Mama si pe care le-a pastrat intacte de-a lungul secolelor, simultan cu harisma adevarului si a credintei provenind de la preotie si transmise prin ea. Insa reiese de la sine faptul ca marturia Bisericilor locale direct implicate era mai credibila decat marturia celorlalte Biserici, legate indirect de epoca Apostolilor, prin Biserica Mama de care depindeau. Faptul ca orice marturie a unei Biserici locale era judecata in functie de raportul sau cu traditia Apostolilor privilegiaza locul Bisericilor apostolice, care puteau sa demonstreze fidelitatea marturiei lor fata de aceasta traditie. Atat timp cat Biserica nu trebuia sa rezolve problemele legate de credinta, fiecare Biserica locala se straduia sa traiasca prin ea insasi, in acord cu traditia apostolica. Identitatea Bisericilor locale cu privire la aceasta traditiei garanta unitatea in aceeasi credinta dreapta. Astfel, Bisericile locale care nu aveau origine apostolica directa, au recurs la Biserica Mama pentru toate problemele importante ce le priveau. Relatiile spirituale dintre Biserica Mama si Biserica Fiica nu puneau sub semnul intrebarii plenitudinea celei din urma, pe care doreau sa o pastreze. Problema pe care o Biserica locala nu o putea rezolva, era si o problema a Bisericii lui Dumnezeu. Punand la dispozitie propria marturie, Bisericile apostolice ofereau celorlalte Biserici aflate in dificultate rodul experientei lor. Iar marturia lor era mai credibila decat a tuturor celorlalte, din cauza relatiei directe a acestor Biserici cu timpurile apostolice.

10

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Primatul inseamna mai intai marturia privilegiata a Bisericii Mama, manifestat in amplele adunari ale episcopilor, adica in cadrul sinoadelor, prin intermediul propriului sau episcop , in persoana caruia Biserica primea onoarea cuvenita. La inceput, sinoadele se reuneau in mod exceptional, pentru a rezolva probleme de interes general. Din aceasta cauza, in ciuda contributiilor importante pe care l-au adus pentru manifestarea primatului, sinoadele nu pot fi considerate drept factor unic si decisiv al genezei acestuia. Alti factori, au jucat un rol decisiv precum apostolicitatea Scaunelor, importanta politica a oraselor, extinderea activitatii misionare, sau o autoritate Bisericeasca universala. Insa, primatul s-a manifestat mai intai si mai ales in cadrul sinoadelor locale, prezidate de obicei de episcopii Bisericilor Mama. Reuniunea in acelasi loc a episcopilor vecini, cu ocazia sfintirii unui episcop pentru un loc vacant, a favorizat cu siguranta primatul. Aceste adunari de episcopi, ce aveau ca scop si pastrarea unitatii Bisericii prin confirmarea comuniunii episcopatului in care intra noul episcop, au contribuit la impunerea primatului, deoarece episcopul ce conducea sfintirea apartinea Bisericii Mama. Sfintirea unui episcop se celebra de obicei inainte de partea propriu-zis mistica a sfintei euharistii. Dupa consacrare, unul dintre episcopi aseza darurile de paine si vin in mainile celui hirotonisit,care prezida in continuare euharistia. Aducerea jertfei de mainile celui hirotonit semnifica faptul ca nu numai Biserica locala este constienta ca, prin episcopul sau, isi atinge plenitudinea, dar si faptul ca noul episcop se afla in comuniune cu ceilalti episcopi. Sunt astfel confirmate, prin validitatea oferita de Euharistie, apostolicitatea Bisericii locale si comuniunea cu celelalte Biserici. In timp ce in interiorul sinoadelor locale, primatul avea mai degraba un caracter de prezidenta, prin sfintirea episcopala acesta se impletea mai profund cu practica si constiinta Bisericii. Intrepatrunderea onoarei conducerii in cadrul sinoadelor, cu prezenta si participarea activa la hirotonia altor episcopi, a fost intr-o oarecare masura axa evolutiei generale a traditiilor ce priveau primatul de onoare, precum si principalul continut al primatului canonic administrativ. Daca principiul Bisericii locale a fost regula fundamentala a organizarii ecleziale, decurgand in mod organic din natura Bisericii insasi, intruparea principiilor in istorie a fost diversa si s-a adaptat conditiilor schimbatoare ale vietii Bisericii.

11

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Prima faza a acestei dezvoltari a fost reprezentata de unirea Bisercilor locale in ansambluri mai mult sau mai putin vaste, si, in paralel, stabilirea ierarhiilor Bisericilor in Biserici vechi si Biserici mai tinere. Crestinismul s-a stabilit mai intai in marile orase ale Imperiului roman. Cu timpul, in jurul acestor prime centre, s-au format noi comunitati, impreuna cu episcopii lor. Insa aceste comunitati de la un moment dat , cand au atins maturitatea dezvoltarii proprii, nu au mai pastrat legatura cu Biserica Mama, de la care primisera ierarhia, canonul credintei si traditia liturgica, devenind autonome si autocefale. Astfel s-au grupat inca din epoca persecutiilor, Biserici locale in functie de criteriul etnic si geografic, in provincii, in cadrul carora episcopul din Biserica cu cea mai mare vechime era numit protoierarh sau intaistatator, iar mai tarziu cand s-a aplicat principiul acomodarii organizarii ecleziastice la formele de organizare politica, episcopul care rezida in capitala provinciei, adica in metropola si in jurul careia se grupau celelalte parohii episcopale din jur, era numit mitropolit.si recunoscut ca primat In vechile Biserici, mitropolitii erau episcopi ce nu se distingeau de ceilalti in ceea ce priveste slujirea si demnitatea episcopala. Se distingeau de ceilalti episcopi doar prin puterea administrativa mai mare, precum si printr-un domeniu mai mare in care se exercita aceasta putere. In cadrul acestor prerogative marite, mitropolitii aveau in grija provincia lor ecleziala, ce ingloba un numar destul de mare de scaune episcopale. Mitropolitii prezidau in cadrul episcopilor, cei din urma recunoscandu-i drept lideri spirituali si li se adresau pentru orice problema importanta. Pentru a arata ca sunt in comuniune bisericeasca cu primatul lor mitropolitul, episcopii ii pomeneau numele in cadrul liturghiilor. In ceea ce priveste mitropolitul, in calitatea sa de prim administrator al mitropoliei, ii hirotonisea pe episcopii alesi de catre sinodul episcopilor din cadrul diecezei sale, prezida de doua ori pe an sinoadele provinciale si era judecatorul diferendelor episcopilor sau a plangerilor formulate impotriva lor. Primatul mitropolitilor nu era doar expresia unei simple superioritati, ori a unei simple prezidente de tip democratic sau parlamentar, ci a evoluat pana in momentul in care a devenit o autoritate reala. Mitropolitii, impreuna cu sinoadele provinciale reunite sub conducerea lor, erau organisme canonice si detinatori reali ai administratiei ecleziastice in vechia Biserica. Aceasta din urma, gestionand cu intelepciune problemele, recunoastea drepturi si obligatii reciproce in raporturile dintre Primat si Sinod. Biserica a armonizat colegialitatea si autoritatea in persoana Primatului, afirmand ca trebuie sa episcopii fiecarei natiuni sa stie cine este primul dintre ei si sa
12

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

il considere conducator. Nu trebuie sa faca nimic fara acordul sau. Fiecare episcop trebuie sa isi resolve doar problemele din dieceza sa si din tinuturile aferente. Insa nici mitropolitul nu trebuie sa faca nimic fara acordul tuturor episcopilor. Astfel va domni intelegerea, iar Dumnezeu, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, vor fi mariti de catre Domnul in numele Sfantului Duh. Acest canon, ce interpreteaza principiul general ce sta la baza administratiei locale a Bisericii, arata care este centrul si care este perimetrul acesei administratii. Se precizeaza relatiile reciproce, care trebuie sa asigure ordinea necesara bunului mersal vietii ecleziale. Sensul canonului este clar: dintre toti episcopii unui neam sau ai unei regiuni, unul dintre ei trebuie sa primeasca intaietatea si sa fie numit conducator. Ceilalti episcopi trebuie sa i se adreseze lui in ceea ce priveste problemele legate de administrarea Bisericii: Nu trebuie sa intreprinda nimic fara acordul sau. De asemenea, Intaistatatorul nu trebuie sa intreprinda nimic in problemele Bisericii fara acordul colegilor sai, pentru a mentine intre episcopi intelegere si bunatate ce trebuie sa fie exemplu pentru cler si popor, pentru slava Tatalui, prin Hristos, in Duhul Sfant. Astfel, administrarea generala a unei Biserici trebuie sa se faca prin participarea tuturor episcopilor, insa si prin autoritatea unuia dinter ei, ce este conducatorul celorlalti si are calitatea de organism central eclezial. Este remarcabil faptul ca aceste canoane ce definesc drepturile mitropolitilor acorda o importanta dosebita puterii de a hirotonisi pe episcopii provinciei. Canonul al patrulea al Sinodului ecumenic de la Niceea precizeaza faptul ca Mitropolitul va confirma ceea ce se va face in fiecare provincie. Canonul 19 de la Sinodul Antiohiei (341) considera ca prezenta unui mitropolit este necesara: Un episcop nu trebuie sa fie hirotonisit fara sinod si fara prezenta mitropolitului. Prezenta mitropolitului nu face mai putin dorita si prezenta colegilor din provincie Canonul 8 de la al treilea Sinod ecumenic (431) vede in hirotonisirea episcopilor Bisericii Ciprului principalul motiv al dependentei lor fata deScaunul Antiohiei. Din acest motiv, pentru stabilirea autonomiei Bisericii Ciprului, canonul ii insarcineaza pe conducatorii acestei Biserici sa celebreze ei insisi hirotoniile. In continuare, mitropolitii s-au reunit in jurul Scaunelor ce existau de mai demult sau in jurul capitalelor politice, a caror episcopi au inceput sa ia numele patriarhilor, care aveau in

13

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

mijlocul mitropolitilor aceleasi drepturi si privilegii pe care mitropolitii le aveau in mijlocul episcopilor. Printre patriarhi, primatul Scaunului Noii Rome- Constantinopolul si cel al Scaunului Vechii Roma au fost ridicate deasupra celorlalte, din cauza contextului istoric si a influentei exersate in problemele Bisericii. Putem spune ca istoria Bisericii si traditia canonica recunosc mai multe niveluri pentru primat: b) primatul mitropolitilor, b) primatul patriarhilor sau a conducatorilor Bisericilor autocefale, c) primatul ecumenic al Romei si al Constantinopolului. Aceste forme canonice si aceste centre de comuniune nu sunt simple produse ale vietii si istoriei lipsite de orice necessitate profunda. Ele reprezinta, in organizarea vizibila si existenta terestra a Bisericii, structuri necesare, recunoscute si confirmate in mod canonic. Prin drepturile detinute, prin locul ocupat, aceste organisme asigura exactitatea si legitimitatea raporturilor ecleziastice, garanteaza unitatea si progresul vietii Bisericii. Cu siguranta, aceste organisme isi datoreaza inceputurile influentei conditiilor istorice si evolutiei Bisericii in forma sa exterioara. Insa sursa lor este canonul eclezial, principiul fundamental al ordinii inerente Bisericii, ordine care exista prin ea insasi si care diferentiaza Biserica de orice alta societate umana. Astfel transpare fundamnetul insusi al principiului eclezial, in toate formele exterioare ale organismelor administrative. Trebuie astfel sa consideram intreaga evolutie a administratiei ecleziastice in toate formele sale exterioare si vizibile, ca o realitate incontestabila a Bisericii. Pentru ca doar aceste structuri ii permit Bisericii sa se mentina in mijlocul societatilor umane, pentru a-si indeplini propria misiune. Trebuie sa recunoastem astfel ca insasi organismele cele mai dezvoltate aparute de-a lungul evolutiei istorice, de exemplu institutia patriarhala, au fost un fenomen necesar. Nascute dintr-o lunga cautare a ordinii, a organizarii, a perfectiunii din punct de vedere administrativ, au patruns incet in viata ecleziala, chiar in interiorul cadrului in care a luat nastere toata aceasta administratie a Bisericii. Fenomenul este in conformitate cu fundamentele ordinii ecleziale, asa cum au fost recunoscute de de Biserica si s-au dezvoltat in legislatia sa.

14

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

De aceea, toate organismele administratiei ecleziale, de la cel mai umil la cel mai inalt, dezvoltandu-se sub influenta conditiilor istorice, s-au aflat in acord interior cu esenta Bisericii, cu natura si vocatia proprie. Tocmai aceasta simfonie trebuie sa defineasca si sa judece valoarea relativa si utilitatea a diferitelor aspecte ale administratiei ecleziastice, precum si oportunitatea si inconvenientul diferitelor organisme in structura si organizarea Bisericii. Este de la sine inteles ca am luat in considerare elementul stabil al organizatiei ecleziastice. Deoarece aceasta nu este alcatuita numai din organisme, din orientari si modele diferite adaptate omului si supuse schimbarilor de tot felul, conform conditiilor de loc si de timp. Dimpotriva, o organizatie ecleziastica are fundamente, are principii ce exclud orice lucru arbitrar in formarea si definirea organismelor sale, nu permite indiferenta si neglijenta in luarea deciziilor, si cere o dirijare precisa a actiunilor. Aceste fundamente si principii sunt prezentate de canoane, a caror importanta este predominanta in administrarea si intreaga viata a Bisericii. Pentru ca tocmai in acord cu sensul canoanelor se formeaza organismele administrative, se stabilesc relatiile lor si se defineste jurisdictia lor. Intr-un cuvant, elementul canonic este atat de important, incat serveste drept regula celorlalte elemente, dogmatice si istorice. Elementul dogmatic in administratia ecleziastica reprezinta aceasta autoritate sfanta, spirituala, pe care Hristos o purta in momentul in care a fondat Biserica, cand a devenit capul ei. Autoritate pe care a transmis-o discipolilor sai, si prin intermediul lor, tuturor succesorilor, pastorilor Bisericii, investiti cu aceasta vocatie de catre Duhul Sfant coborat asupra Apostolilor insisi, pentru a afirma, in aceasta Biserica, prezenta absoluta a lui Hristos. Ierarhia are astfel un rol constitutiv in Biserica in sensul ca face Biserica vizibila si o constituie in comuniunea unei sfinte institutii, ce o distinge in mod radical de celelalte societati umane, deoarece ea formeaza principiul preotiei reale si legitime, si, in cele din urma, intreaga ordine bisericeasca. Totusi, pentru a se prezenta ea insasi ca o relitate comunionala perceptibila, capabila sa traiasca si sa se dezvolte in cadrul dimensiunilor umane si sub infleunta relatiilor creatoare la nivelul acestei lumi, Biserica lui Hristos trebuie sa interactioneze cu societatea umana si sa se adapteze, pana la un anumit punct, la conditiile acestei societati. De aici necesitatea elementului istoric in administratia ecleziastica. Aici trebuie cautat celalalt fundament, a carui semnificatie reiese din influenta pe care organismele Statului si institutiile politice o au asupra oranduirii si relatiilor ecleziastice.
15

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Tot asa cum elementul dogmatic reprezinta fundamentul esential in administratia ecleziastica, sursa autoritatii care actioneaza asupra tuturor organismelor Bisericii, asa si elementul istoric simbolizeaza evolutia istoriei si multitudinea formelor exterioare a acestor institutii. In timp ce primul element face din administratia ecleziastica un factor static, stabilizator, cel de-al doilea introduce in viata Bisericii factorul dinamic, ce isi are expresia in principiul diversitatii, care se manifesta in diferite conditii de loc si timp, in care se afla lumea crestina. Pentru ca aceste doua elemente, dogmatic si istoric, sa se poata impaca si armoniza, este necesar un alt element, formator si coordonator, care sa poata edifica institutii diferite prin forma si locul lor, si care sa se ocupe de justetea relatiilor dintre ele. Aceasta este opera elementului canonic. Din ceea ce tocmai am afirmat, reiese faptul ca sistemul canonic al administratiei ecleziastice poate suscita in dezvoltarea sa diferite forme de organizare, care, deoarece nu difera foarte mult din punctual de vedere al esentei si al texturii autoritatii spirituale exersate, implica totusi o ierarhie in oranduirea administrativa exterioara. Toti episcopii sunt astfel egali in Biserica, se bucura in aceeasi masura de darul harului arhieriei si sunt articulati la neintrerupta succesiune apostolica. Totusi, in sistemul canonic al adminstratiei ecleziastice nu au aceeasi distinctie. Au nume diferite, drepturi diferite, in conformitate cu locul pe care il ocupa in cronologia istoriei si in ordinea Bisericii. Astfel, unii episcopi sunt decani in hirotonie, au mai multa infleunta asupra celorlalti, se bucura de privilegii specifice si au initiativa in problemele ecleziastice cu caracter general. Traditia Bisericii a instituit astfel prin practica aceasta ierarhia onorifica, care nu este altceva decat ceea ce mai numim primat. A nega aceasta realitate in numele egalitatii in har si putere gresit inteleasa, inseamna a substitui adevaratei ortodoxii o conceptie democratica echivoca. Biserica ortodoxa a recunoscut intotdeauna existenta unui prim episcop in fiecare neam sau regiune, mitropolit, arhiepiscop, patriarh, si a unui prim episcop printre episcopii Bisericii ecumenice. Astfel apare, dupa schisma, episcopul Constantinopolului, a carui autoritate, inca din secolul al al patrulea, a fost recunoscuta prin decizia Sinoadelor ecumenice drept egala cu cea a episcopului Romei. In timp autoritatea episcopului Romei, sub influenta diferitelor evenimente, a condus la exercitarea unei puteri absolute in Occident - puterea papala pretindea absorbirea tuturor primatelor Bisericii, supunandu-le autoritatii sale, si sa faca din papa seful relatiilor
16

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ecleziastice si judecatorul suprem al Bisericii, in ciuda autoritatii si influentei predominante a episcopului Constantinopolului, caruia in calitate de episcop al capitalei ii revenea initiativa de a rezolva problemele ce interveneau intre Biserici. In timp ce toate manifestarile vietii ecleziale sunt supuse papei, autoritatea episcopului Constantinopolului tinde sa orienteze viata ecleziala catre o abordare si o directie comuna a problemelor generale. De aceea, rolul episcopului Constantinopolului nu poate fi comparat cu rolul papei, iar invatatura cu privire la primat si prerogativele acestuia nu trebuie identificate cu teoria papismului, ca si cum Orientul ortodox ar putea suscita cea mai mica tendinta a unui curent neopapist. Dorim sa subliniem cat de mult, in exercitarea incontestabilei sale autoritati ecleziale, a luat in considerare Tronul ecumenic notiunea profunda a unei diaconii implinite intr-o lume ortodoxa si printre Bisericile ortodoxe, fara a concepe si a exercita aceasta autoritate in directia unui neo-papism ortodoxist, sui generis. Intr-adevar, notiunile putere si diaconie sunt notiuni contradictorii, ce se anuleaza una pe alta. Puterea inlatura de obicei orice manifestare a diaconiei, asa cum ne arata istoria si practica. Totusi, cand Tronul ecumenic exercita autoritatea recunoscuta de canoane si traditie, aspectul ce trebuie avut in vedere este cel al ofrandei diaconiei; potrivit modelului oferit de Domnul Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu a venit nu pentru a fi servit, ci pentru a servi Daca in trecut Tronul ecumenic s-a ingrijit intotdeauna de responsabilitatile ce decurgeau din primat, ramanand in acelasi timp fidel poruncilor si exemplului lui Hristos cu privre la diaconie, astazi este mai mult decat atasat si devotat fata de misiunea sa ecumenica.Scaunul este pregatit sa serveasca Bisericile-surori, sa aiba grija de unitatea lor, pentru ca astfel sa se indeplineasca misiunea Ortodoxiei pentru slava lui Hristos.

17

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Supremaia Patriarhieide Constantinopol in cadrul Bisericii Ortodoxe se bazeaz pe mai multe canoane ale Sinoadelor Ecumenice, precum i pe tradiia i practica ndelungat. Un primat de onoare (ori presveia) a fost acordat Episcopului de Constantinopol de ctre canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic (381). El a fost astfel ridicat n rang pe primul loc (protothronos) n rndul tuturor episcopilor din Rasarit, o poziie de onoare deinuta pn atunci de ctre Episcopul din Alexandria. Poziia de onoare acordata Episcopului de Constantinopol a adus cu sine autoritate reala (exousia). Acest lucru este evidentiat de mai muli factori,: reactia adversa a altor biserici; importana Sinodului Rezident (Endemousa Synodos), autoritatea exercitat de episcopi cu notorietate cum ar fi Sfntul Ioan Gur de Aur, care s-au implicat in probleme dincolo de limitele teritoriale ale Bisericii de la Constantinopol (cum ar fi evanghelizarea goilor i sciilor, printre altele, i reformarea eparhiilor independente de Pont, Asia i Tracia).

Primul Sinod Ecumenic nceputurile o poziie de preeminena acordat excep ionale anumite vede se gsesc n canonul 6 al Consiliului Ecumenic Prima (325). Textul a canonului urmeaz: S se ie obiceiurile cele vechi, cele din Egipt i din Libia i dinPentapole, aa nct episcopul din Alexandria s aib stpnire peste toate acestea, pentru c acest este i obiciul episcopului Romei. De asemenea i n Antiohia i-n alte eparhii (provincii) s li se pstreze Bisericilor ntietile (privilegiile).Este apoi cu totul nvederat lucrul acela, c dac cineva ar deveni episcop fr ncuviin area mitropolitului, marele sinod a hotrt c unul ca acesta nu se cade s fie episcop. Iar dac alegerii comune tuturor, fiind ea (cu temei) bine ntemeiat i dup canonul bisericesc, i s-ar mpotrivi doi sau trei din vrajb (pizm ) proprie, s aib trie votul (hotrrea) celor mai muli.. Dei acest canon a fost neles n mai multe moduri, men ionarea acestuia aici este menita s evidenieze principiul general acceptat al supremaiei regionale a anumitor biserici locale ca un fapt istoric. Mai exact, canonul recunoate statutul privilegiat al episcopilor din Alexandria i Antiohia in raport cu alti episcopi n anumite domenii definite. n plus, bazele acestui statut stau pe "obiceiul strvechi." Nu exista inca nici o meniune a episcopului de la Constantinopol,

18

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

datorit faptului c la acea data era nc un ora mic nesemnificativ, destinate, cu toate acestea, de atunci sa devina capitala imperiala a statului bizantin. Deodata cu reconcilierea dintre Bisericia i Stat, s-a produs adaptarea organizatorica a acesteia la structura administrativ a acestuia din urm. Ca rezultat, canoanele Primului Sinod Ecumenic, reflect principiul conform cruia importan a politica a unor orae constituie o norm canonica necesara pentru exercitarea unei autoriti regionale mai mari n acelai timp. Cu toate acestea, era luat serios n considerare, principiul "obiceiului strvechi." Cel mai adesea capitala politica a provinciei a fost, biserica mama sau "Metropola", deci "mitropolia" pentru episcopul su, din care cretinismul a fost iniial difuzat n regiune. n orice caz, canonul 6 recunoaste autoritatea ecleziastic a celor mai importante trei scaune n general. Al doilea Sinod Ecumenic Ceea ce s-a nceput prin canonul 6 al primului Sinodului Ecumenic, i anume cota de autoritate a anumitor importante centre ecleziastice, a fost nlesnit de canoanele 2 i 3 al doilea Sinod Ecumenic (381). Canonul a stabilit c dou teritorii ecleziastice i graniele seculare pot s coincid, introducnd astfel o nou ordine n ierarhie att pentru sferele de competen ale fiecrei Bisericii locale, precum i pentru organizarea lor n cadrul Bisericii universale . Canonul 3, la rndul su, a lipsit episcopul Alexandriei de poziia de primat n Orient, prin oferireaepiscop Constantinopolului a prerogativelor de onoare dup episcopul Romei, deoarece Constantinopolul era noua Roma. Este evident din aceste dou canoane, cel pu in, c " teritoriile patriarhale" pot fi citate nc din secolul al patrulea, dei termenul nu era nc n uz. Este clar c cele cinci mari centre ecleziastice de la Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia i Ierusalim, cunoscute mai trziu ca patriarhii, nu existau.Ele au fost mai trziu recunoscute de-al patrulea Sinod Ecumenic. Canonul 3, n special, a stabilit o recunoatere, sau constiinta, a prerogativelor de onoare inerente a se vedea (mai trziu Patriarhia) din Constantinopol. Aceast recunoatere a fost ntrit prin canoanele 9 i 17 din al patrulea Sinod Ecumenic i proclamat de canonul 28 al aceluiai sinod. O investigaie atent a coninutului lor ajut la clarificarea motivelor pentru prerogativele de onoare revendicate de Constantinopol, i pentru rolul su in Ortodoxie. pe care le menioneaz, Roma, Alexandria i Antiohia, stabilind astfel un precedent important pentru primatul canonic regional

19

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

n primul rnd, canonul 3 pentru prima dat menioneaz Biserica din Constantinopol ca ocup o poziie de proeminen, printre alte biserici de Est: Episcopul de Constantinopol are prerogativele de onoare dup episcopul Romei, deoarece Constantinopolul este Noua Rom. Desigur, dificulti n interpretarea sensul presveia termen ori oamenii de tiin au condus la o varietate de concluzii. Unii susin c aceasta implic doar o prioritate de onoare sau de prioritate simple, altele care o implic ordinii constituionale, sau jurisdicia eseniale i putere. Unii oameni de tiin de sprijin, chiar de prere c se refer la termenul episcop de Constantinopol personal i nu pentru a vedea sale. Alii interpreta din nou acest canon n funcie de canonul 28 al patrulea Sinod Ecumenic . Prin urmare, ori presveia asociate cu a se vedea de la Constantinopol trebuie s fie n eleas ca plasarea acesteia doilea la Roma n cinstea, nu primul. Roma a continuat s fie primul. Constantinopolul a fost s fie al doilea n rang i onoare. Cu toate acestea, acest statut nu a fost de a influena efectul ei i autoritatea care se ocup cu probleme importante ecleziastice. n realitate, acest canon a fost exclusiv ndreptate mpotriva Alexandria, nu mpotriva Romei Acesta a fost, de asemenea, prima etap n altitudine canonice i Constantinopol. Sensul dat de situaia creat de statutul seculare Constantinopol n funcie ori de ctre presveia su episcop. Aceast situaie a fost rezultatul altitudinea de la Constantinopol pentru a noua capital a Imperiului Roman de Rsrit. Exaltare a se vedea de la Constantinopol ca centru ecleziastic prima de Est a fost o consecin natural. Canon 3 nu a fost o inovaie arbitrar. Acesta a fost rezultatul de dezvoltare acoper o perioad de cincizeci de ani. n plus, presveia nu au fost pur i simplu distincii de onoare, n ordine ierarhic. Ei au puteri reale implicate ntr-o relaie corespunztoare cu privilegii de alti episcopi. Acest lucru este confirmat de faptul c Primul Sinod Ecumenic a acceptat importan a etosul (obicei strvechi), a recunoscut exousia (puterea jurisdicionale) de episcop al Alexandriei peste Egipt, Libia, i Pentapolis, i a luat not de exousia a episcopului de la Roma. Presveia sunt considerate aici ca exousia, deoarece autoritatea deciziilor Sinodului de provincie a fost dat la primul episcop, mitropolit, al crui aviz a fost important i necesar. De asemenea, este interesant de notat interpretri ale secolul al doisprezecelea comentatori bizantin Zonaras i Balsamon canonului 6 al Consiliului Ecumenic nti. Ele subliniaz importana esenial a metropolitane, greutatea opinia sa, i acordul indispensabil,
20

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

chiar dac este n opoziie fa de o decizie a majoritii celor de sub autoritatea sa. n cele din urm, canonul 3 face clar c presveia ori de la Constantinopol reprezentate prerogative autoritatea real i au fost de ordin general peste jumtatea de est a imperiului. Ei trebuie, prin urmare, s fie vzut ca o putere activ, practice n cadrul Bisericii de Est, a demonstrat, printre altele, de ctre autoritatea episcopului de la Constantinopol pentru a rezolva problemele adus cu el la recurs. Un exemplu de o astfel de problem a fost cazul care implic depunerea Mitropolit Bagadios de Bostra de episcopii Chiril i Palladios. Cazul a fost adus n faa Sinodului de la Constantinopol n 394. Mai degrab dect judectorul cauzei, Sinodul a reafirmat principiul c episcopii nu trebuie s detroneze un alt episcop. n schimb, ele ar trebui s atepte soluionarea sinodala a tuturor episcopilor provinciale. Ca ierarh preedintele Sinodului, Nectarie a analizat primul caz i a prezentat decizia sa, care a fost acceptat de ctre cei prezeni. Acesta a fost primul pas n aplicarea practic a prerogativelor Constantinopolului, care a consolidat ordinea ierarhic astfel cum sunt definite n canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic. Exist, de asemenea, cazul lui Bosporios, episcop de Kolonia, pe care Grigorie Teologul men ionate la hotrrea Nectarie ". Scopul a fost dublu: de a interzice recurgerea la instanele civile, ca un mijloc de rezolvare probleme ecleziastice, i pentru a fi soluionate litigiile dintre eparhii. n plus, exist cazul lui Gerontios diacon, care a fost pedepsit de ctre Episcopul Ambrozie al Milanului i care a cutat refugiu la Constantinopol. Acolo, el a reuit s catige favoarea instanei i favoarea de a fi hirotonit mitropolit al Nikomediei de Helladios al Cezareei Capadociei. Deranjat de acest lucru, Ambrozie face plngere nu catre Helladios ci catre Nectarie. Astfel, se pare c, Nectarie, episcop de Constantinopol a intervenit ntr-adevr, i a exercitat o putere real asupra Capadociei i a Bitiniei, care sunt provincii din Pont. De asemenea, prin rolul su influent n Sinodul Permanent, care reunea episcopii altor biserici locale prezenti ( ce locuiau) in capitala, el a devenit arbitru i judector al ntregii Biserici din Rasarit. n sfrit, exist mai multe cazuri atunci cnd Sfntul Ioan Gur de Aur, n rolul de primul episcop de Rasarit i preedinte al Sinodului rezident, exercitat prerogativa de judector suprem, att n Asia i n Bitinia. Ca atare, el a detronat ierarhi considerati nedemni nlocuindu-i cu altii numiti de el. n plus, prin cercetarea cazurilor aflate n afara jurisdiciei sale imediate, el a
21

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ndeplinit n mod real prerogativele stabilite prin canonul 3 din 381. n Gur de Aur vedem cum presveia i jurisdicia Constantinopolului nu au fost prelungite numai n eparhii Pontului, Asiei i Traciei, ci si dincolo de frontierele Imperiului Roman. n acest fel, Gur de Aur, poate fi privit ca precursor al lucrrilor realizate de-al patrulea Sinod Ecumenic n canonul su 28. nainte de a analiza importana canoanele 9, 17, i 28 ale celui de-al patrulea Sinod Ecumenic n care se face referinta la dezvoltarea istoric i aplicarea practic a intaietatii de onoare, s rezumam ceea ce s-a spus pn acum. Este clar c p rin ii celui doilea Sinod Ecumenic au recunoscut i au confirmat situaia istoric creat de noua evoluii a misiunii cretine.. Creterea autoritii Constantinopolului este un rezultat al mai multor factori: 1. importana noii capitale pentru lumea cretin i semnificaia istoric a rolului episcopului su; 2. rolul episcopului de Constantinopol ca intermediar ntre mprat i episcopii care veneau n capital pentru rezolvarea treburilor lor provinciale; 3. existena Sinodului Endemic (permanent), care a contribuit foarte mult la prestigiul episcopului din capital; 4. aura de mreie asociat cu reedina patriarhal, ndeosebi n cazul celor care ncercau s vin sub autoritatea influena a noii Patriarhii; 5. carisma unor episcopi ce au ilustrat prin viaa si activitatea lor Tronul ecumenic, cum ar fi Sfntul Ioan Gur de Aur; 6. afinitile culturale si ecleziastice ale eparhiilor din Tracia, Asia i Pont fa de Constantinopol.

22

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Al patrulea Sinod Ecumenic Dup ce a stabilit importana canonul 3 al doilea Sinod Ecumenic n dezvoltarea rolului vedea de la Constantinopol, ne ntoarcem la canoanele 9, 17 i 28 din al patrulea Sinod Ecumenic. n aceast discuie, vom lua n considerare canoanele 9 i 17, mpreun datorit asemnrii lor. Vom rezuma apoi semnificaia canonul 28. Importana canoanele 9 i 17 se afl n faptul c ele recunosc n episcop de Constantinopol autoritatea suprem n dezacordurilor dintre episcopi i mitropolii. Ambele soluionarea litigiilor i de atac ulterior o mai mare autoritate. Partea cele mai importante ale canonului 9 formulat dup cum urmeaz: Dac totui un cleric are un caz mpotriva propriei sale sau a unui alt episcop, el este de a fi judecat de ctre Sinodul al provinciei. Dac un episcop sau un cleric are o disput cu mitropolit al aceeai provincie, el este pentru a repara la exarh al diecezei, sau la tron al capitalei imperiale, Constantinopol, i de a fi ncercat n faa lui. n canonul 17, seciunea cheie este urmtoarea: Dac cineva este nedreptit de propriile sale metropolitane el este s fie judecat, astfel cum a fost spus nainte, de exarh al diecezei sau de ctre tronul de la Constantinopol . n ambele cazuri, episcopii i clerul alte nemulumii lor metropolitane nu sunt obligate de ctre Consiliu de a face apel pentru a vedea de la Constantinopol, rsturnarea astfel decizia de exarh al diecezei. Dimpotriv, acestea sunt date aceast opiune numai dac doresc acest lucru. Este evident c un proces voluntar de apel este recunoscut datorit, pn acum, vechime bine stabilite de ora imperial. n acest sens, comentatorul bizantin Balsamon recunoate n episcop de Constantinopol prerogativele judiciare aceleai ca i n episcop al Romei. n consecin, n cazul episcopului de la Roma, el a nelege aceste prerogative n calitate de ordonator-l pentru a audia cazurile care implic episcopi deja examinate n sinoadele provinciale si altele. Aceste prerogative sunt aceleai, de asemenea, atribuite episcop de Constantinopol. Acest lucru este n continuare vzut n interpretarea Balsamon de canonul 12 al Sinodului din Antiohia: "Al doilea Sinod Ecumenic, i a patra a dat Patriarhului de Constantinopol prerogative ale Papei, i a stabilit c ambele ar trebui s fie onorat fa de toate celelalte ()"

23

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

n mod similar, n a sa circulat manual din Legea bizantine, Syntagma, Matei Blastaris, renumit canonist din secolul al paisprezecelea, citeaz urmtorul text din Epanagoge, un remarcabil monument de drept bizantin: Tronul de la Constantinopol, onorat de ctre biroul imperiale, a fost desemnat primul prin deciziile sinodale; legile divine care a reuit aceste decizii decret c litigiile care apar n zonele de competen a altor tronuri ar trebui s fie menionate la hotrre i verdictul c tron. Din cele de mai sus, este deci posibil s se trag urmtoarele concluzii n ceea ce privete canoanele 9 i 17: 1. rezidnd n capitala, episcopul de Constantinopol a ctigat tot mai mult n prestigiu i autoritate n Rsrit, similar celei de care se bucura episcopul Romei n Occident; 2. n calitate de conductor al bisericii din capital, el a fost permanent n imediata apropiere a mpratului i a instanelor civile. Acest lucru a contribuit semnificativ la creterea prestigiului i a autoritii chiar i dincolo de limitele jurisdiciei sale imediate; 3. Sinodul Permanent, al crui preedinte era, a contribuit foarte mult la proiecia imaginii sale n exterior. Ceilali membri ai acestui sinod erau episcopi care veneau n capitala n cutarea unor favoruri sau pentru a rezolva anumite probleme; 4. Sinodul Permanent este considerat ca ultima etap n dezvoltarea organizaional a instituiei sinodale; 5. Canoanele 9 i 17 ale Sinodului IV Ecumenic permit dreptul episcopilor i preo ilor, nemulumii fa de mitropoliii lor, de a face apel la exarhul diecezei, sau la a episcopul de Constantinopol; 6. Canoanele 9 i 17 recunosc dreptul episcopului de Constantinopol pentru a primi recurs, n toate tipurile de cazuri, care au fost deja examinate de ctre alte instane; 7. prerogativa de autoritate judiciar suprem a fcut din Constantinopol cea mai nalt instan ecleziastic din Rsrit, prerogativ similar acordat episcopului Romei n Occident prin canoanele sinodului de la Sardica;

24

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

8. aceast prerogativ nu ar trebui s fie privit ca o nclcare a drepturilor mitropoliilor i ale sinoadelor locale avnd n vedere faptul c episcopul de Constantinopol intervenea numai la cererea justiiabililor; Canonul 28 al Consiliului Ecumenic al patrulea Parintii sinodului IV Ecumenic au investit cu autoritate canonica un obicei care a prins rdcini nainte. Canonul 28, pe de alt parte, a completat puterea jurisdicionala i a crescut autoritatea episcopului de Constantinopol. De asemenea, are legtur cu semnificaia canonul 28 i originile sale este dorinta de a bisericii de la Constantinopol s continue activitatea misionar n inuturile de peste Commonwealth bizantin. Succesul acestui exercitare este bine cunoscut, i ca urmare a acestei sarcini colosale biserica din Constantinopol a crescut la importan excepional. n plus, rspndirea monofizismul a adus cu sine mprirea lumii cretine, precum i ruptur de coeziunea spiritual a imperiului. Acesta a fost, prin urmare, a considerat imperios necesar pentru a se consolida poziia a bisericii din Constantinopol. Canonul 28 a fost exemplul clasic de respect i onoare, de care episcopul de capitala imperial s-a bucurat in Rasarit. Aceasta a fost, n plus, formularea canonica a realitii istorice care rezult din evenimentele petrecute in Orientul cretin. Textul a canonului: Urmnd ntru totul ornduirilor (hotrrilor) Sfinilor Prin i i cunoscnd canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, care s-au ntrunit n mprtescul Constantinopol, n noua Rom , sub marele Teodosie, fostul mprat de pioas amintire, aceleai le ornduim (hot rm) i le statornicim i noi, despre ntietile (privilegiile) preasfintei Biserici a aceluiai Constantinopol, a noii Rome, de vreme ce i scaunului Romei vechi prinii dup dreptate i-au dat (conferit) ntietatea (privilegiul) pentru (motivul) c cetatea aceea era cetate mpr teasc. i cei 50 episcopi preaiubitori de Dumnezeu, ndemnai (mpini) de acelai el (scop, considerent), au druit (conferit) ntieti (privilegii) egale Preasfntului scaun al Romei noi, socotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu mpria i cu senatul (sinclitul) i care a dobndit ntieti (privilegii) deopotriv (egale) cu ale vechii Rome mprteti; ntocmai ca i aceea s se fac de mare (mreasc , s se nale) i n lucrurile cele bisericeti fiind a doua dup aceea. De asemenea (s-a hotrt) c numai mitropoliii diecezei
25

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Pontului, a Asiei i a Traciei, precum i episcopii din inuturile barbare ale diecezelor numite mai nainte s se hirotoneasc de ctre pomenitul preasfnt scaun al Prea Sfintei Biserici din Constantinopol; i adic, fiecare mitropolit al diecezelor pomenite mpreun cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonind pe episcopii din eparhie (mitropolie) dup cum se rnduiete (poruncete) prin dumnezeietile canoane; iar mitropoliii pomenitelor dieceze s fie hirotonii, dup cum sa spus, de ctre arhiepiscopul Constantinopolului, dup ce potrivit obiceiului s-au fcut alegeri ntr-un glas (unanime) i i s-au adus lui la cunotin Canonul 28 se ncadreaz n dou pri principale. Prima este o repetiie i o ratificare a canonului 3 al Sinodului al doilea Ecumenic, care nu a fost recunoscut de ntreaga Biseric ca avnd autoritate universal. A doua este o recunoatere a autoritii exercitate de ctre Episcopul de Constantinopol peste eparhiile din Tracia, Asia i Pont, precum i asupra episcopilor acestor eparhii descrise ca fiind printre barbari. De asemenea, el acord prerogativ exclusiv a consacra mitropolii a acestor eparhii, mpreun cu episcopii lor, care sunt printre barbari. ntr-adevr, el era recunoscut c exercitnd o prerogativ care a fost deja n practic o lung perioad de timp. Este clar c prin repetarea i ratificarea canonului 3 al Sinodului al doilea Ecumenic, prin ii de la al patrulea Sinod Ecumenic au confirmat evoluia episcopului de Constantinopol. Ca rezultat, ei au definit cu precizie zonele n care autoritatea sa ca exarh protos (patriarh) ar trebui s se extind. Trei principii pot fi deduse din canonul 28: 1. prestigiul i autoritatea unei biserici sunt rezultatul influenei sale crescute prin interven ia n treburile altor biserici; 2. episcopii din cele mai importante orae au deinut o poziie de onoare i au exercitat o influen corespunztoare acesteia; 3. statutul Scaunului Roman a servit ca un precedent i, ca un model util. Toi prinii celui de-al patrulea Sinod Ecumenic au consacrat rangul i onoarea Constantinopolului. afirmnd c prerogativele sale sunt egale cu cele ale episcopului Romei. n Canonul 28 au definit teritoriul, competena, i puterea Scaunului Romei Noi i jurisdicia asupra celor trei exarhate Pont, Asia i Tracia. n cele din urm, n contrast cu practica n vigoare la
26

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Roma i Alexandria c primaii acestor dou scaune s consacre pe toi episcopii din provincie aflai sub jurisdicia lor, Biserica de la Constantinopol n conformitate cu canonul 28, nu a practicat acest lucru, ci a hirotonit doar pe ntistttorii celor trei dioceze dup alegerea acestora de ctre episcopii diecezei. Sensul clauzei " ocpocptxoic" prezint o problem. n conformitate cu punctul de vedere susinut de domnul S. Troitsky, cuvnt n canonul 28, pot fi folosite ntrunul din dou moduri: n sens geografic pentru a indica o anumit zon n raport cu graniele imperiului, sau ntr-un etnologice sens pentru a desemna cele din afara imperiului convertit la credin a cretin . Dac neleas n sensul n primul rnd, trebuie s se admit faptul c toate regiunile dincolo de imperiu au fost ncredinate pentru a vedea de la Constantinopol, n cazul n care, pe de alt parte, n sensul acesta din urm, atunci cererea de Constantinopol s i exercite autoritatea asupra tuturor Ortodoxe din "diaspora" pierde greutate. Din respect pentru opinia c "Barbaros" este o etnologice i nu un termen geografic, biserica de la Constantinopol a susinut ntotdeauna c motenirea canonice ale Al patrulea Sinod Ecumenic dovedete, fr ndoial, urmtoarele: 1. ecleziastic biserica de la Constantinopol a ocupat primul loc n Rsrit. n plus, competenele sale administrative i judiciare au fost extinse i au continuat s se extind; 2. zonele barbare care nu ineau de o jurisdicie ecleziastic specific au fost trecute sub autoritatea episcopului de la Constantinopol; 3. canonul 28, nu numai c reitereaz canonul 3 din al doilea Sinod Ecumenic ci ofer statutului canonic al scaunului constantinopolitan i un nou neles de facto. Dac canonul 3 din 381 a atribuite doar ntietatea cinstei episcopului de Constantinopol, n mod similar, canonul 28, a mers mai departe acordndu-i aceleai privilegii de care beneficia episcopul Romei. Se ridica o ntrebare atunci cnd se ia n considerare principiul canonic exprimat n canonul 28 i ratificat prin canonul 36 al Sinodului VII Ecumenic care are de-a face cu teoria pentarhiei patriarhilor. Aceast teorie pare compromis prin canonul 28, i, prin urmare contrazis. Conform teoriei pentarhiei exist patru diviziuni ale lumii civilizate mprit ntre cinci patriarhi. Aa cum exist doar cinci simuri n organismul uman, nu pot exista dect doar cinci
27

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

patriarhi n Biserica lui Hristos. Corolarul acestei convingeri este c administraia Bisericii nu poate fi corect dect atunci cnd este exercitat n mod armonios de cei cinci patriarhi ca prin cele cinci simuri ale corpului. Cu toate acestea, niciodat n istoria Bisericii de Rsrit postura de mai sus nu a exclus posibilitatea de nlare a statutului i prestigiului unuia sau mai multor patriarhi, fr ca a celorlali s fie redus la un nivel de inconsisten. Este adevrat c teoria pentarhiei nu a fost niciodat considerat esenial din punct de vedere al eclesiologiei sau al tradiiei canonice. n concluzie, trebuie afirmat c de la sfritul secolului al patrulea episcopul de Constantinopol a exercitat o autoritate care prin canonul 28, a fost recunoscut ca prerogativ legitim, fr opoziie n Rsrit. Acest fapt este semnificativ atunci cnd se consider c prerogativele episcopilor din Alexandria i Antiohia s-au redus foarte mult n cursul secolelor al cincilea i al aselea. Bisericile din Orient au apelat la Noua Rom pentru sprijin i inspiraie n lupta lor mpotriva ereziilor. Studiul bazelor canonice ale ntietii Constantinopolului i aplicarea n practic a privilegiilor sale trebuie s aib ca finalitate. Evitarea inovaiilor arbitrare n dezvoltarea structurii ecleziastice, pentru a se pstra i respecta ordinea canonic n afacerile ecleziastice Structura administrativ a vedea patriarhal din Constantinopol De-a lungul istoriei sale ndelungate, patriarhatul de Constantinopol a adoptat un sistem sinodal de guvernare n conformitate cu canonul 2 al doilea Sinod Ecumenic O varietate de sinoade au fost convocate pe teritoriul su. Acestea au inclus sinoade ecumenice i regionale, precum i reuniunile sinoadelor provinciale bianuale i apoi anuale, i a sinoadelor endemusa ntrunite n mod excepional i apoi n mod regulat. La acestea din urm au participat activ chiar i ierarhi pensionari ai scaunului de Constantinopol. n cazul n care se discutau chestiuni grave, participau de asemenea si patriarhii celorlalte patriarhate din Orient. Raportat la Sinod Permanent, n special n mijlocul secolului al XVIII-lea este ntlnit mai frecvent institu ia btrnilor (gheron ilor) care s-a dezvoltat la aproximativ n acelai timp. Aceasta instituie ierarhica a gheronilor a ocupat scaunele mitropolitane istorice cele mai vechi i mai distinse n apropiere de Constantinopol numr de opt. Astfel, ridicate la rangul de preeminen printre mitropoliile Patriarhiei, aceste opt au exercitat un grad mare de
28

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

autoritate i influen asupra afacerilor sale. Instituia gheronilor a fost n cele din urm abolit de Regulamentul General n ultimul secol. Instituia permanent Sfntul Sinod a fost resuscitat, devenind organismul instituit administrativ al Patriarhiei. Regularitatea i componenta acestor sinoade, inclusiv participarea clericilor distins (alii dect ierarhi) i a laicilor, nu au fost prevzute n toate regulamentele. Dimpotriv, acestea au fost ntmpltoare, i n cea mai mare parte impuse de circumstane. Unii dintre clericii participan i au format Consiliul de tain al patriarhului, n special n chestiuni legate de treburile Arhiepiscopiei de Constantinopol. Laicii au devenit tot mai activi n viaa administrativ a Bisericii, mai ales dup cderea Imperiului Bizantin. Rolul lor a fost consolidat n mod semnificativ de ctre fanarioi influeni i de ctre Comitetul pentru Public cu sediul n cadrul patriarhiei. Acesta a atins apogeul dezvoltrii sale odat cu nfiinarea Consiliul Naional permanent mixt, un organism impus de otomani, care a aprut n secolul al XIX-lea. Printre manifestrile mai notabile ale administraiei ecleziastice, care sunt, de asemenea, obiectul unor decrete legislative fundamentale, sunt alegerea episcopilor, patriarhului. Aa cum s-a menionat anterior, dup cderea Imperiului Bizantin, Scaunul de Constantinopol a fost administrat de ctre patriarh i sinod. Avnd n vedere circumstanele atenuante n acel moment, sinodul nu se preocupa de crearea de ordonane. Nevoile Bisericii la acel moment a cerut o abordare diferit pentru meninerea ordinii i pstrarea unitii. Ca rezultat, fr a renuna la misiunea sa n primul rnd spiritual n favoarea celei lumeti, patriarhul a fost recunoscut ca etnarh, sau lider al poporului su n probleme legate de identitatea etnic, religioas, i a drepturilor minoritilor. Avnd n vedere acest rol nou, Patriarhul Constantinopolului i-a extins influena dincolo de graniele teritoriului su ecleziastic pentru a susine celelalte patriarhate din cadrul Imperiului Otoman n practic pentru patriarhii acestor jurisdicii din Rsrit nu constituia o problema, cutuma de a fi alei la Constantinopol i de a locui acolo pe termen nelimitat. Datorit rolului important jucat de Biserica Ecumenic, ea a primit privilegii din partea Statului otoman n vederea reglementarii problemelor legate de cretini, att n viaa personal i public.

29

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

. Aceste familii sunt incluse i materie de nvmnt, precum i actele penale pe ocazie. Aceasta, desigur, nu se opune ocazionale nclcare a privilegiilor acordate i imixtiuni arbitrare din partea statului otoman. Prin urmare, cu destule lipsuri, regulamentele i decretele legislative n domeniul administraiei ecleziastice din aceast perioad se gsesc n urmtoarele: definiii canonice, decretele imperiale, hrisoave, tomosuri, memorii, enciclice i decizii ale Patriarhiei Ecumenice. ncepnd cu secolul al XVII-lea, s-au fcut mai multe ncercri s se adopte un cod de legi prin care s se administreze patriarhatul. Acest lucru a fost realizat n cele din urm n a doua jumtate a secolului XIX, odat cu adoptarea normelor generale sau a reglementrilor naionale ale Patriarhiei Ecumenice, care au fost ulterior ratificat de ctre guvernul turc, devenind astfel lege a statului. Opiniile variaz cu privire la eficiena real a regulamentelor n administrarea Patriarhiei. Pe de o parte, sunt cei care au vizualizat recent relaiile favorabile dezvoltate intre Biseric i stat; pe de alt parte, exist cei care consider aceste regulamente duntoare. n orice caz, Patriarhia a continuat s funcioneze n conformitate cu Regulamentele pn n 1923, interven iile ocazionale arbitrare din partea guvernului turc fr a aduce atingere lor de valabilitate a ncetat la momentul respectiv cu Tratatul de la Lausanne, pe baza crora rolul Patriarhiei a fost limitat strict la problemele religioase . n acest timp, bisericile venerabile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Cipru i-au revenit deplin devenind responsabile fa de propria lor administraie. n plus, n secolul al XIX-lea, scaunele mitropolitane i episcopale ale Patriarhiei Ecumenice din zonele eliberate, cum ar fi Peninsula Balcanic au nceput s caute independena ecleziastic n urma ctigrii independenei politice. Astfel, fiecare dintre acestea au devenit administrativ autonome i autocefale, avnd cu propriile lor statute i organe administrative de funcionare. Proclamarea acestor autocefalii cu toate ca Patriarhia de Constantinopol a condamnat filetismul ca reacie la declararea acestor autocefalii ar trebui s mbunteasc posibilitile i responsabilitile Patriarhiei creia i revine primul rol n supravegherea i iniiativa rezolvrii problemelor care afecteaz toate Ortodoxia.
30

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Din 1923, Biserica de la Constantinopol, n Republica Turcia a fost administrat prin sfintele canoane, decrete ecleziastice, legea obiceiului, i mai multe regulamente anterioare. Avnd n vedere lipsa unui regulament legal ulterior, acestea sunt surse invocate direct de ctre organismele administrative ale Patriarhiei ca s fundamenteze deciziile care afecteaz viaa Bisericii. Patriarhia ca o instituie exclusiv religioas i spiritual are n modernitate statutul unei biserici libere ntr-un stat laic, indiferent religios a cror ceteni n majoritate absolut sunt musulmani. Eparhiile Patriarhiei Ecumenice de pe continentele Europei, Asiei, Australiei i a cele dou Americi, de asemenea, i pstreaz statutul ecleziastic liber n statele seculare, ai cror ceteni n majoritate sunt cretini. n rile n care religiile oficiale sunt romano-catolicismul, anglicanismul, luteranismul etc, eparhii sale au acelai statut. n Grecia i Finlanda, statutul lor este acela al unei biserici de stat. Exist patru eparhii active conduse de un mitropolit n Turcia de astzi. Ali mitropolii poart titluri de eparhii istorice, fr credincio i , n jurisdicia Patriarhiei. Dei astzi sunt fr o comunitate, ele sunt de asemenea considerate active. n teritoriile suplimentare ale Tronului Ecumenic sunt incluse urmtoarele: Mitropoliile noilor teritorii n nordul Grecei (anexate la Biserica Grecei n 1928), Biserica semiautonom din Creta, cele patru eparhii din Insulele Dodecanez, Arhiepiscopia Americii de Nord i a Americii de Sud, Arhiepiscopia din Australia, Arhiepiscopia Thyatirelor i Marea Britanie, cinci eparhii rmase n Europa, condus de mitropolii, i Arhiepiscopia autonom a Finlandei. Arhiepiscopii i mitropoliii Tronului Ecumenic sunt sub autoritatea Patriarhiei. Titulaturile onorifice sunt rezervate pentru efii de biserici autonome sau pentru mitropolii cu autoritate jurisdicional larg. Episcopii provinciei, mitropoliii titulari i episcopi titulari, auxiliari ai scaunului ecumenic se afl de asemenea, n sfera de autoritate a Patriarhiei. Alegerile pentru promovarea la episcopat sunt efectuate de ctre Sfntul Sinod al Patriarhiei, pe baza instruciunilor date de sfintele canoane. O excepie o constituie biserica din Creta, care desfoar alegerile din ierarhi cu participarea sinodului n conformitate cu normele statutare proprii.

31

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Primatul de onoare n PRACTIC Poziie de autoritate i de conducerea Bisericii de la Constantinopol n lume Ortodoxia este demonstrat mai ales n viaa i practica Bisericii. Amintind de incidente specifice n practica efectiv a pe parcursul a trei perioade separate, vom n seciunea final a acestei lucrri prezint o imagine de ansamblu istoric al acestei practici trei perioade. Extinde: 1. de la al patrulea Sinod Ecumenic la 1453; 2. din 1453 pn n secolul al XlX-lea i 3. din secolul al nousprezecelea la ziua de astzi. Dup aceast perspectiv istoric, vom revizui prerogativele meninut de ctre Patriarhia de Constantinopol, n dorin a de a menine ordinea, n dragoste, n lume de servicii pentru a Ortodoxiei. Din partea Consiliului Ecumenic al patrulea la 1453 Dup al patrulea Sinod Ecumenic, poziia privilegiat a Bisericii din Constantinopol n Est a fost acceptat ca fapt. n acelai timp, limitele ei teritoriale au fost extinse, depasind cele ale altor biserici din Est n mrime i importan. resturi de biserici ortodoxe armene i Iberice au fost supuse la biserica din Constantinopol n secolul al aptelea, i ca un rezultat direct al activitii sale misionare ulterioare, noi biserici au fost fondate n Serbia, Bulgaria, Rusia, i ara Romneasc. Mai multe evenimente susine declaraiile de mai sus. 1) Ca urmare a o schism de lung n Egipt, care a vzut ascensiunea unui episcop monofizit la tronul din Alexandria, clerul ortodox, mpreun cu episcopul lor, a solicitat interven ia mp ratului. Problema a fost remanded la episcop de Constantinopol Anatolios i sinodul su, care a condamnat uzurpator, exercitndu-i, prin urmare, autoritatea judiciar de pe tron alexandrin. 2) a se vedea de la Constantinopol a continuat s-i exercite autoritatea asupra afacerilor a bisericii din Alexandria, n persoana lui succesorul episcopului Anatolios ". n timpul mandatului su n funcie, el a reusit sa episcop anterioare monofizite exilat din nou i a unui episcop ortodox ales.

32

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

3) n acelai timp, problema monofizit a se vedea n episcop al Antiohiei determinat de a solicita sprijinul Gennadios Episcopul de Constantinopol. Ca rezultat, fostul adversar al monofizit a fost exilat n cele din urm i nlocuit cu un alt episcop ortodox. 4) Controversele doctrinare de lung durat au contribuit la apariia unor episcopi de la Constantinopol ca patriarhi efectivi ai ntregii Biserici de Rasarit. Aceasta s-a datorat faptului c luptele mpotriva monofizitismului din capitala au fost purtate de mprat i patriarh (episcopul de Constantinopol) in colaborare. 5) Expansiunea Islamului n secolul al aptelea, a dus la diminuarea vietii crestine din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, dei au fost independente politic. 6) Odata cu cucerirea persan din Antiohia n 611, patriarhii Antiohiei au locuit pentru un timp la Constantinopol n exil i au fost alei acolo. Evenimentele politice ulterioare au determinat modul n care acest aranjament a fost dezvoltat n viitor. Cu toate acestea, patriarhii Antiohiei au continuat sa locuiasca i sa fie alei n Constantinopol pn n secolul al treisprezecelea-lea. 7) O umilinta similar a fost ndurata de patriarhii Ierusalimului n momentul n care oraul a fost ocupat de ctre arabi n 638, dei nu au fost expulzai dect mult mai trziu de ctre cruciai. Exist alte cazuri n care Constantinopolul a intervenit n treburile altor biserici bazate pe . Se poate meniona aici o pedeaps de depunere de ctre Arhiepiscopul Ioan de Cipru i sinodul lui, care a fost anulat de ctre patriarhul Constantinopolului Loukas Chrysoverges n secolul XII-lea.. Contribuia Bisericii din Constantinopol la cretinarea Rusiei Kievene este bine cunoscuta. Pn la cderea Constantinopolului n 1453 mitropoliii din Rusia, cu cteva excepii, au fost numii de ctre patriarhii Constantinopolului. Exist, de asemenea, multe cazuri documentate de intervenie a Constantinopolului pentru a rezolva chestiuni sensibile canonice nu numai n biserica din Rusia, "dar n alte biserici din rasarit. Este suficient s spunem c, n ciuda declinului treptat al Imperiului Bizantin n aceast perioad de timp, Constantinopolul a continuat s exercite o mare influen n Est i s joace un rol esenial n proiectarea caracterului
33

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

ecumenic al Ortodoxiei. De fapt, consilierea i aprobarea de la Constantinopol au fost frecvent solicitate de alte biserici din Rasarit. Din 1453 pn n secolul al XIX-lea Odat cu cderea Constantinopolului sub turci n 1453, patriarhul a fost recunoscut att ca lider religios cat i ca ef sau ethnarch al tuturor cretinilor ortodoci n cadrul imperiului. n aceast perioad , Patriarhia de la Constantinopol a inut, de asemenea, o atitudine de veghe constant asupra afacerilor interne i externe i asupra vieii celorlalte trei patriarhate, impusa de starea lor de slbire i de declin. Exist numeroase exemple ale interveniilor Patriarhiei Ecumenice n afacerile din aceste patriarhii i Biserici autocefale, precum i alte, atunci cnd era necesar. Incluse n aceast perioad sunt bisericile din Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Rusia i Cipru. Exemplele de mai sus sunt urmtoarele: 1) n 1660, Patriarhul Ecumenic i sinodul sau au ales un patriarh pentru Alexandria, o aciune care urma s fie repetat pentru a se vedea acest lucru de mai multe ori pn n 1870. 2) n 1665, sinodul patriarhal de Constantinopol l-a detronat pe Paisie Patriarh al Alexandriei. 3) n exercitarea pastoraiei Antiohiei, Patriarhia de la Constantinopol a acionat n calitate de arbitru n dispute i a detronat patriarhi i mitropolii controversati. 4) Dat fiind rolul unic al Patriarhiei Ierusalimului in calitate de gardian al altarelor sfinte,acesta a primit sprijin moral si ajutor material Timp de dou sute de ani, patriarhii din Ierusalim au fost alei la Constantinopol i n mod normal, au locuit acolo. 5) n Biserica Ortodox a Rusiei, Patriarhii Ecumenici au intervenit direct, pn la separarea Mitropolia Kievului de cea a Moscovei n 1461. Ulterior, contactele cu diferite semnificaie au continuat s existe. Acestea au dus n cele din urm la acordarea statutului de autocefalie Bisericii din Rusia n 1593 i ratificarea ridicarii la rang de patriarhat. 6) ncepnd cu secolul al XVI-lea, Patriarhia Ecumenic, de asemenea, a servit ca mediator n rezolvarea ntreb ri sesizat de ctre Biserica Ortodox a Ciprului.

34

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

n timpul perioadei de dificil de sumar a fcut aluzie la mai sus, este adevrat c otoman cuceritori recunoscut a se vedea de la Constantinopol un grad de autoritate i privilegii theretofore rareori exercitat. Acest lucru a dus la unele ocazia s s i atribuie obiective ambiioase incompatibil cu Biserica Ortodox regim politic i ecleziologia. [31] Patriarhiei, pe de alt parte, nu a pretins niciodat n mod oficial dreptul s se amestece n mod arbitrar n treburile altor biserici locale. Dimpotriv, sa contiinei de sine rol de facilitare a jucat ntr-o perioad de standuri de opresiune n contrast puternic cu acuzaiile de criticii si Din secolul al XIX-lea pn n prezent Creterea a naionalismului a forat cu Patriarhia s se confrunte cu noi probleme, n special cele legate de tensiunea dintre teritoriile nou-nfiinate la nivel naional care rezultau din destrmarea unei structuri unificate pn n prezent . Pentru a fi sigur, promovarea bisericile din Grecia (1833), Romnia (1865), Bulgaria (1870) i Albania (1922-1928-1933) la statutul de biserici autocefale poate fi atribuit n mare msur unei mentalitati naionaliste. Cu toate acestea, n ciuda acestor schimbari, Patriarhia a reuit reconcilierea popoarelor de origini i de caractere diferite ntr-un spirit ecumenic cretin. Acest lucru nu s-ar fi putut ntmpla, fr confruntarea Patriarhiei Ecumenice cu principiul de divizare rasiala. Acest lucru s-a ntmplat odata cu condamnarea ethnophyletismului locale de un Sinod tinut in 1872 la Constantinopol. n secolul nostru, este important s reinem mai multe evenimente-cheie din viaa Patriarhiei Ecumenice, care sunt din nou punctul de a facilita semnificativ i coordonare rolul pe care acesta continu s joace n lume, Ortodoxia. 1) n 1917, Patriarhul Tihon al Moscovei a comunicat cu Patriarhul Ecumenic cu privire la schimb rile politice radicale care au loc n Rusia. El a exprimat, de asemenea, regretul lui Bisericii la separarea de acesta din biserica din Georgia. Biserica Georgiei, ntre timp, au avut apel la Patriarhia Ecumenic s binecuvnteze statutul su autocefal. 2) Dup schisma din aa-numita "Biserica Vie", n 1922-1923, att canonic Patriarhiei Bisericii i schismatic "Biserica Vie" a apelat la Patriarhul Ecumenic pentru sprijin. 3) n mod similar, ierarhia ucrainene n Uniunea Sovietic, de asemenea, apel la Tronului Ecumenic pentru sprijinul acordat.
35

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

4) bisericile din Finlanda, Estonia, Polonia, Cehoslovacia i Albania s-au abordat toate Patriarhiei Ecumenice despre starea lor canonice. 5) Patriarhiei Antiohiei a solicitat i a obinut sprijinul a Tronului Ecumenic, n care se ocup de alegerea patriarhal din 1933. 6) Biserica din Cipru, de asemenea, a solicitat i a obinut sprijinul a Tronului Ecumenic, n care se ocup de chestiuni sensibile interne n 1933, 1946 i 1947. 7) Patriarhiei Ecumenice a stabilit premisele pentru dialogul cu alte comuniti cretine n cele dou enciclice aclamat synodical din 1902 i 1920. 8) Patriarhiei Ecumenice a convocat srbtorit Conferin a pan-ortodox din 1923 la Constantinopol. 9) n 1945, sa ncheiat schisma a Bisericii din Bulgaria, prin emiterea unui Tomos patriarhal i sinodal de acordare a autocefaliei. 10) Acesta a coordonat att inter-ortodoxe i conferine Inter-cretin i dialoguri care au mbun tit n mod constant relaiile din cadrul Bisericii Ortodoxe, i pe cele cu biserica romanocatolic, Anglican, Veche Catolic, non-Calcedon, i bisericile luterane, precum i Consiliul Mondial al Bisericilor. Concluzii Istoria Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol demonstreaz o tradiie ndelungat canonic pe baza de conducere n cadrul Ortodoxiei. Aceast tradiie este vzut n aceasta i exercit autoritatea moral, exprimat n evenimentele enumerate mai sus. Aceasta aduce cu sine privilegii speciale, dintre care unul este dreptul de a lua iniiativ, cu acordul altor biserici, n general ecleziastice materie efectuarea-le pe toate. Presveia ori pe deplin recunoate c to i episcopii sunt egali de ctre institu ie divin, dup ce a primit acelai grad de har episcopal i partajarea aceeai succesiune apostolic nentrerupt. Aceasta nu nseamn , totui, c to i episcopii sunt egali n onoarea n sistemul canonic de administrare ecleziastice. Acestea au titluri diferite i prerogativele diferite, n funcie de statutul istoric precedent a stabilit pentru ei. Unii

36

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

episcopi au obinut astfel de vechime ierarhice, exercit o influen mai mare din cauza asta. n practic, tradiia Biserica a pastrat-o ierarhie "de onoare", care corespunde . Biserica Ortodox a fost ntotdeauna recunoscut c fiecare zon are propria primul episcop, mai numit arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, n funcie de gradul de autoritatea sa. Mai mult, ea a fost ntotdeauna recunoscut unul dintre ei, n Biserica universal ca prima. De la separarea de Est i de Vest biserici, Patriarhul Constantinopolului a fost recunoscut ca fiind n primul rnd, autoritatea sa a fost recunoscut ca fiind egal cu cea a episcopului de la Roma, deoarece de-al patrulea Sinod Ecumenic. nainte de a ncheia, este important s se precizeze n ce vechime ierarhic, statutul de prioritate, i autoritatea patriarhului de la Constantinopol n cadrul Ortodoxiei nu sunt nelese. n cuvintele Mitropolitului Maxim of Sardis: Patriarhul de la Constantinopol respinge orice "plenitudo potestatis ecclesiae" i deine puterea suprem nu sa ecleziastice ca "episcopus universalis Ecclesiae," ci ca Patriarh Ecumenic, episcop senior i cele mai importante din Est. El nu exercita fr restricii puterea administrativa. El nu este un judector infailibil in materie de credin . ntotdeauna presupoziia a puterii sale este c, n utilizarea acesteia el va ine cont de dou principii: al sinodalitii i al colegialitatii n responsabilitile Bisericii i al noninterveniei n afacerile interne ale altor biserici. .. innd cont de aceste concepte fundamentale ale non-interferen ei, ale sinodalitii, i colegialitate, este important de retinut c, in calitate de principal purttor de cuvnt al tuturor capeteniilor bisericilor ortodoxe, Patriarhul Ecumenic nu deine dect , dar, de asemenea si prerogative ecleziastice adevrate de autoritate. Aceste prerogative se manifest n rolul su de administrator i judector suprem pe teritoriul jurisdicional propriu, i ca mediator pentru ntreaga Biserica Ortodox n probleme ecleziastice generale, n consultare cu ali efi de Biserici Ortodoxe. Aa cum istoria a demonstrat n mod repetat, interven ia sa a fost solicitat n soluionarea disputelor i problemelor sensibile dinn viaa celorlalte biserici ortodoxe. Astfel, de fapt, a fost autoritatea sa, c fr aprobarea lui un act care afecteaz toate ecleziastice al Ortodoxiei ar fi considerat, cel puin, canonic insuficiente. Autoritatea exercitat de ctre Patriarhia Ecumenic este confirmat de istorie i canoane. Este, totui, o autoritate neleas ca servicii n conformitate cu exemplul lui Hristos Aceasta este
37

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

imaginea de serviciu care predomin n relaiile sale ca cu celelalte Biserici Ortodoxe, n scopul de ncurajare a unitii ntre ele i n asistarea. Lor misiunea de a lumii Canonistii filoconstantinopolitani propun o repliere a patriarhiei ecumenice in functie de noua configurare europeana, incercand sa justifice canonic reactivarea sistemului mitropolitan in Bisericle autocefale ortodoxe, sistem care ar conduce inevitabil la suprimarea sistemului patriarhal de organizare si implicit la reactivarea starii de fapt din timpul stapanirii otomane. Europa comunitara ofera o posibilitate iminenta Bisericii ortodoxe, ce ar putea fi de folos mai ales in domeniul practic. Intr-adevar, diviziunile administrative-legislative in regiuni si unitati administrative ale Comunitatii Europene, operate in 1986, ofera posibilitatea aplicarii pe intreg teritoriul European (unde exista Biserici ortodoxe locale) a sistemului mitropolit abolit de foarte mult timp de catre organizatia administrativa a Statelor moderne. O privire mai atenta asupra acestei inventii comunitare arata faptul ca munca indeplinita de autoritatile europene competente intampina aceasta situatie; acest lucru trebuie adoptat si aplicat din punct de vedere canonic in domeniul administrativ al Bisericii. Aceasta perspectiva prezinta doua consecinte estentiale: pe de o parte, ofera posibilitatea unei reorganizari canonice a structurilor ecleziastice ce vor ajuta la ameliorarea vietii interioare a Bisericii; pe de alta parte, va ajuta la depasirea problemelor din diaspora ortodoxa, mai ales cea europeana, si la solutionarea problemelor practice interortodoxe. In ceea ce priveste Bisericile autocefale din Europa Centrala si Orientala- a caror state nu au aderat inca la Europa unita inca in constructie- limitele statale ale unui Stat national reprezentau criteriul principal ce determina limitele unei autocefalii ecleziastice. Acest criteriu va fi abolit in cadrul teritoriilor europene- lucru ce nu are impact asupra ortodocsilor din Europa Occidentala. Biserica Ortodoxa trebuie sa revina in mod concret asupra problemei intrarii altor Biserici autocefale europene in Europa comunitara unita, si aceasta pentru a redefini si pentru a redetermina criteriile canonice, fie ale unei proclamatii, fie ale unei conversatii a autocefaliei ecleziastice in conformitate cu noile date create de unificarea europeana. In acest fel, cosmogonia europeana atinge in mod direct Biserica Ortodoxa europeana si, astfel, intram in miezul problemei: Biserica Ortodoxa-Europa. In orice caz, situatia actuala (Patriarhatul ecumenic-Biserica autocefala a Ciprului-Biserica Greciei-Biserica autonoma a Finlandei) nu prezinta nici o problema canonica, mai ales dupa coexistenta Bisericilor autocefale in Europa

38

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

comunitara unita, si nu cere o reglementare imediata, cu exceptia punctelor expuse de-a lungul acestei lucrari.

BIBLIOGRAFIE

Biblia sau Sfnta Scriptur, Ed. Institut. Biblic., Bucureti, 1990.

Izvoare juridice

***Studiu despre ierarhia i instituiunea sinodal n Biserica Ortodox a Rsritului n genere i despre ierarhia i instituiunea sinodal n Biserica Ortodox Romn n special, Tipografia Crilor Bisericeti, Bucureti, 1883. Baronius, Annales ecclesiastici, Lucques, 1740. Berdnikov, S., Curs de Drept bisericesc, trad. Silvestru Blnescu, Ed. Tipografia Crilor Bisericeti, 1892. Biondo, Biondi, Il diritto romano cristiano, Milan, I, 1953. Boroianu, Prof. Dr. Dimitrie G., Dreptul Bisericesc, Canoanele Sfintei Biserici Ortodoxe de Rsrit aezate pe probleme i pe interpretri, Ed. Anastasia, Bucureti, 2007. Canoanele Bisericii Ortodoxe, nsoite de comentarii de Dr. Nicodim Mila, Tipografia Diecezan, Arad, 1930-1936. Canoanele Bisericii Ortodoxe, note i comentarii de Arhid. Prof. Dr. Ioan, Floca, ediia II, Ed. Polisib, Sibiu, 1993, 2006. Canoanele Bisericii Ortodoxe, note i comentarii de Constantin Dron, Vol. I, ediia a II-a, Tipografia crilor bisericeti, Bucureti, 1933. Corpus Juris Civilis, vol. III: Novellae, Ed. de R. Schoell i W. Kroll, Berlin, 1928.
39

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Cron, Gheorghe, Alegerea ierarhilor n Biserica Ortodocx, Tipografia Crilor Bisericeti, Bucureti, 1937. Dur, Pr. Prof. Nicolae V., Organizarea Bisericii Etiopiene i bazele ei canonice, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1990. Floca, Arhid. Prof. dr. Ioan N., Drept canonic ortodox, legislaie i administra ie bisericeasc, vol. I, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1990. Hefele, Charles Joseph, Histoire des Conciles, tom II, 2, Editura Letouzey et An, Paris, 1908. Kazimirovici, Dr. Radovan N., Situaia actual de drept bisericesc a Bisericilor Ortodoxe Rsritene, trad. Uro Kovincici i Dr. Nicolae Popovici, Arad, 1927. L`Huillier, Arhiep. Peter, Dreptul Bisericesc la Sinoadele Ecumenice I-IV, Trad. Pr. Prof. dr. Alexandru I. Stan, Editura Gnosis, Bucureti, 2000. Mlina, Ioan Marin, Dipticon sau Cronologie Patriarhal i Imperial, Pentarhia, Ed. Presa Universitar Clujean, Cluj, 2006. Mila, Nicodim, Dreptul Bisericesc Oriental, trad. Dimitrie Cornilescu i Vasile Radu, Ed. Tipografia Gutenberg, Bucureti, 1915. Monachino , V., Il canone 28 di Calcedonia e San Leone Magno, n rev. Gregorianum, 33/1952. Neofit Patriarhul Constantinopolului, Pidalion (Crma Bisericii Ortodoxe), Editura Credina Strmoeasc, 2004. Nil Doxapatri, Ordinea Scaunelor Patriarhatelor, trad. C. Erbiceanu, n rev. B.O.R., an XXXI, nr. 12. Petrovitch, M., Le Droit Canon aux 14 Titres et les commentateurs Byzantins. Phidas, Vlassios I., Drept canonic - O perspectiv ortodox, trad. Pr. Lect. Dr. Adrian Dinu, Editura Trinitas, Iai, 2008.

40

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Pocitan, Vasile, Compendiu de Drept Bisericesc al Bisericii Ortodoxe comparativ cu Bisericile Latin , Protestant, etc. i cu referine speciale la legile i regulamentele Bisericii Ortodoxe Autocefale Romne, Bucureti, 1998. Pocitan, Vasile, Geneza Demnitii Patriarhale i Patriarhatele Bisericii Ortodoxe, Bucureti, 1926. Popovici, Dr. Nicolae, Manual de Drept Bisericesc Ortodox Oriental, cu privire special la Dreptul particular al Bisericii Ortodoxe Romne, vol. I , part. I i II, Arad, 1925. Rallis, K., Droit penal de l`Eglise orthodoxe d`Orient, Atena, 1907. aguna , Andrei, Compendiu de Dreptul Canonic al unei Sntei Soborniceti i Apostoleti Biserici, Sibiu, 1913. Soare, Diac. Gh. I., Forma de conducere n Biserica Cretin n primele trei veacuri, Bucureti, Tipografia Carpai, 1938. Soare, Pr. Gh., Mitropolia n dreptul canonic Ortodox, Bucureti, 1939. Statutele Bisericilor Sud-Dun rene (al Bisericii Greciei, Bulgariei, Serbiei), trad. de Pr. Dr. Alexandru I. Stan i Drd. Michael-Williams Stan, Edimpres, Bucureti i Trgovite, 2005. , , ', 1859 . , . . 1966. . , O y, n , t. 2, 1882.

Izvoare patristice

***Arhieraticon, Ed. IBOR, Bucureti, 1993.

41

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

***Canonul Ortodoxiei, vol. I, Canonul Apostolic al primelor secole., ngrijit de Diac. Ioan I. Ic Jr., Ed. Deisis/Stavropoleos, 2008. Athanase, Historia arianorum ad monachos, 33, PG 25. Casiodor, Istoria Bisericeasc Tripartit, n coll. PSB, Vol. 75, Scrieri, trad. Liana i Anca Manolache, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1998. Casiodor, Scrieri n coll. PSB 75, Istoria Bisericeasc tripartit, trad. Liana i Anca Manolache, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1998. Cerularii, Michaelis, Cp. Patriarhae, Dominici Gradensis et Petri Antiocheni, Epistolae Mutuae, Episcoporum, PG 120. Chiriac, N. D., Epistola Dogmatic De Comunicatione idiomatum ad Flavianum a lui Leon I cel Mare, Bucureti, 1912. Egeria, Pelerinaj n Locuri Sfinte, A.D. 381-384, trad. Prof. Cornelia Lucia Frian, Ed. Viaa Cretin, Cluj Napoca, 2006. Epistola c tre Diognet, n vol. Scrierile Prin ilor Apostolici, trad. Pr. dr. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1995. Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericeasc, n Eusebiu de Cezareea 13, trad. Pr. Prof. T. Bodogaie, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1987. Eusebiu de Cezareea, Viaa lui Constantin cel Mare, n coll. PSB, vol. 14, Scrieri partea a II-a, Trad. Radu Alexandrescu, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1991. Fer. Augustin, Confessiones Mrturisiri, trad. Prof. Nicolae Barbu, Ediia a II-a, Ed. I.B.M. al B.O.R, 1994. Fer. Augustin, Despre lucrul manual al clugrilor, PL. XL, col. 176-577. Gagiu, Pr. I., Epistola a XVIII-a a Sf Grigorie cel Mare c tre Ioan Episcopul Constantinopolului, (PL, LXXVII,col 738-743) n art. Netemeinicia primatului papal oglindit n operele unor mari ierarhi, n rev. O., nr 2/1965.
42

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Grigorie de Nazianz, Despre viaa sa, PG. 37. Grigorie Teologul, Scrisoarea 185 catre Nectarie, n PG 37. Octoih Mare, Stihirea a treia la Doamne strigat-am, Vecernia nvierii, Glas 8, Ed. I.B.M. al B.O.R., 2003. Paladie de Helenopolis, Dialogul istoric cu diaconul Teodor al Romei: Despre viaa i felul de a fi ale Fericitului Ioan Hrisostom Episcopul Constantinopolului n Via a Sf. Ioan Gur de Aur, trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Corniescu, Edit I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2001. Procopius Caesariensis, De aedificis, n Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, vol XIX, part. II, vol. III. Scrierile Prinilor Apostolici, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institut. Biblic., Bucureti, 1995. Sf. Ambrozie, Scrisori, n vol. PSB. 53, partea a II-a, trad. Prof. David Popescu, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1994. Sf. Atanasie cel Mare, Cuvntul I mpotriva arienilor (PG. 26, 11-114) n PSB, vol. 15, Scrieri partea I, trad. Pr. prof. Dumitru Stniloae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1987. Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre Unitatea Bisericii Ecumenice n coll. PSB vol 3, Apologeti de Limba Latina , Ed I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1981. Sf. Clement Romanul, Epistola c tre Corinteni (I), n vol. Scrierile Prinilor Apostolici, trad. Pr. Dr. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1995. Sf. Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasc, n vol. Opere complete i Scoliile Sf. Maxim Mrturisitorul, trad. Pr. Dumitru Stniloae, Ed. Paideia, Bucureti, 1996. Sf. Grigorie de Nazianz, Opere dogmatice, trad. Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucureti, 2002. Sf. Grigorie Teologul, Panegiric (Cuvnt de laud ) la Sfntul Vasile cel Mare, trad. Pr. Prof. Nicolae Donos, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2009.
43

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Sf. Ieronim, Despre brbaii ilutri i alte scrieri, trad. Dan Negrescu, Edit. Paideia, Bucureti, 1997. Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, PSB Vol. I, Scrierile prinilor apostolici, trad. Pr. dr. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1995. Sf. Ioan Gur de Aur, Omilie mpotriva celor care au pr sit Biserica i s-au dus la Hipodrom, (PG. 56, col 263-270), n vol. Omilii la Ana, la David i Saul i la Serafimi, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2007. Sf. Ioan Hrisostom, Comentariu la Faptele Apostolilor, Omilia IV, n P.G. col. 45. Sf. Irineu de Lyon, Adversus heresis, IX, 18, 15, PG. Vol VII. Sf. Iustin Martirul i Filosoful, Apologia I n vol. Apologei de limb greac, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1997. Sf. Maxim Mrturisitorul, Mystagogia, Cosmosul i Sufletul, Chipuri ale Bisericii, Trad. Pr. Prof. dr. Dumitru Stniloae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2000. Sf. Pamfil din Cezareea , Apologia lui Origen, i Rufin din Aquileea, Despre falsificarea c rilor lui Origen, trad. Cosmin Daniel Pricop, Ed. Herald, Bucureti, 2009. Sf. Policarp al Smirnei, Episola ctre Filipeni, n vol. Scierile Prinilor Apostolici, trad. Dumitru Fecioru, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1995. Sf. Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinei noastre ortodoxe, dup principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos i urmaii si, vol. I, Ediia a II-a, trad. Toma Teodorescu (1865), Ed. Arhiepiscopiei Sucevei i Rd u ilor, 2002. Sf. Teodor Studitul, Scrisoarea nr 478 (PG 99, 1417). Sf. Vasile cel Mare, Epistole (54), n PSB vol. 12, Scrieri partea a III-a, trad. Pr. Prof. Teodor Bodogae, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1988. Slujba Sfntului, Sl vitului i ntru tot l udatului Apostol Andrei cel nti chemat n Mineiul pe Noiembrie, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2005.
44

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Sozomen, Viaa marelui Ioan Hrisostom din Istoria Bisericeasc (cartea a VIII-a), n vol. Viaa Sf. Ioan Gura de Aur, trad. de Pr. Prof. Dr. Constantin Corniescu, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2001. Teodeoret de Cyr, Epistola 86 catre Flavian, Episcopul Constantinopolului, PG 83, coll. 1280. Teodoret al Cirului, Istoria Bisericeasc n colect. PSB, Vol. 44 , Scrieri partea a II-a, trad. Pr. Prof. Vasile Sibiescu, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1995. Tertulian, Despre prescripia contraereticilor (De praescriptione haereticorum), n colect. PSB, vol. III, Apologei de lib latin, trad. Prof. N. Chiescu, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti 1981.

45

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Enciclopedii i Dicionare

***Conciliorum Oecumenicorum Decreta, ediia a III-a, 1973, Bolonia, Ed. Intituto per le Scienze religiose. ***Introducere i comentariu la Sfnta Scriptur , vol. 1, traducere P. Dumitru Groan, Editura Galaxia Gutenberg, 2005. Alexandrie, par A. de la Barre, n Dictionnaire de Theologie Catholique, tom I, premiere partie, Paris, 1923. Bailly , Anatole, Dictionnaire Grec-Francais, Ed. Hachette, Paris, 2000. Balwin, Prof. Barry & Alice- Talbot, Mary Eusebios of Nikomedeia , n The Oxford Dictionary of Byzantium, vol 2, Oxford University Press, 1991. Campenhausen, Hans Freiherr Von, Prinii latini ai Bisericii (I), trad. Maria-Magdalena Anghelescu, Ed. Humanitas, 2005. Dakov , S. B., mp ra i bizantini, trad. Viorica i Dorin Onofrei, Ed. Enciclopedic, Bucureti, 1999. Dicionar al Noului Testament, A-Z, Pr. Dr. Ioan Mircea, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1995. Dicionar Biblic, vol. I, trad. din limba francez Constantin Moisa, Editura Stephanus, Bucureti, 1995 . Dicionar de Teologie Ortodox , A-Z, Pr. Prof. dr. Ion Bria Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1994. Dicionar enciclopedic al Bibliei, trad. Dan Sluanschi, Ed. Humanitas, Bucureti, 1998 . Dicionarul Noului Testament, Editor: Daniel G. Reid, Editura Casa Crii, Oradea, 2008.

46

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Drmba, Ovidiu, Istoria culturii i civilizaiei, vol. IV, Ed. Saieculum I. O. & Vestala, Bucureti, 2004. Duchesne, L., Histoire ancienne de l`Eglise, Ed. Fontemoing, Paris, 1910, t. 2. Franzen, August & Remigius Baumer, Istoria Papilor, Trad. Pr. Romulus Pop, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureti, 1996. Grumel, V., Les Regestes des actes du Patriarcat de Constantinople, vol. I, fasc. I, N. 10, Institut Francais d Etudes Byzantines, Paris, 1972. Hamman, Adalbert, Prin ii Bisericii, trad. Pr. tefan Lupu, Ed. Sapientia, Iai, 2005. Kazhdan, Alexander, Senat House n The Oxford Dictionary of Byzantium, vol 3, Oxford University Press, 1991. Mansi J., Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, t. III, Florence et Venise, 17591798.
Miklosich Fr. & Ios. Muller, Acta Patriarchatus Constantinopolitani, t. 1, Vindobonae, Carolus Gerold, 1860.

Moreschini, Claudio, Norelli, Enrico, Istoria literaturii cretine vechi greceti i latine de la Conciliul de la Niceea pn la nceputurile Evului Mediu, II/1, trad. Elena Caraboi & Co., Ed. Polirom, 2004. Papadopoulos, Prof. dr. Stylianos G., Patrologie, vol. I, Introducere, sec. II i III, trad. Lect. Dr. Adrian Marinescu, Ed. Bizantin, Bucureti, 2006. Papadopoulos, Prof. dr. Stylianos G., Patrologie, vol. II/1, sec. IV (Rsrit i Apus), trad. Lect. Dr. Adrian Marinescu, Ed. Bizantin, Bucureti, 2009. Pelikan, Jaroslav, Tradiia cretin . O istorie a detvoltrii doctrinei, vol. I, Naterea tradiiei universale (100-600), trad. Silvia Palade, Polirom, 2004. Rendina, Claudio, Papii. Isorie i secrete, trad. Radu Gdei, Ed. All, 2002.

47

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Roman, Gabriel, Aspecte religioase i politice n Imperiul Roman de Rsrit n vremea Sf. Vasile cel Mare, n colecia Studia Basiliana, vol. III, Sfntul Vasile cel Mare. nchinare la 1630 de ani. Actele Symposionului Comisiei Romne de Istorie ecleziastic, Bucureti Cernica, 2-3 octombrie 2008, Ed. Basilica, Bucureti, 2009. Rus, Remus, Dicionar enciclopedic de literatur cretin din primul mileniu, Ed. Lidia, Bucureti, 2003. Schwartz, Eduard, Acta Conciliorum Oecumenicorum, t. I-IV, Argentorati, 1914, BeroliniLipsiae, 1922-1940, t. II, vol. I-VI, Concilium Chalcedonense. Thelamon, Franoise, LEmpereur ideal daprs lHistoire Ecclesiastique de Rufin dAquilee, n Studia Patristica, vol.X, 1970. Vailhe, S., Eglise de Constantinople, n Dictionnaire de Theologie Catholique, vol. III, col. 1329. Vancourt, R., Patriarches, n Dictionnaire de Theologie Catolique, 11. Vintil, Horia, Dicionarul Papilor, Ed. Saeculum, Bucureti, 1999.

Cri i Manuale

*** Istoria Bisericeasc Universal, Vol. 1, Edit. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1987. ***Cruciadele, trad. George Miciacio, Ed. Artemis. Afanasiev, Nikolai, Biserica Duhului Sfnt, vol. I, trad., Elena Derevici, Ed. Patmos, ClujNapoca, 2008. Bbu, Pr. Dr. Emanoil Bizanul, Istorie i Spiritualitate, Ed. Sofia, Bucureti, 2003. Bbu, Pr. Dr. Emanoil, Bizanul ntre Occidentul cretin i Orientul Islamic (sec. VII-XV), Ed. Sofia, Bucureti, 2005.

48

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Bnescu, Nicolae, Istoria Imperiului Bizantin, vol. I, Ed. Anastasia, 2000. Barnes, T. D., Athanasius and Constantius. Theology and Politics n the Constantinian Empire, Cambridge Mass, 1993. Baslez, Marie Fracoise, Biblie i Istorie, Iudaim-Elenism-Cretinism., trad. Ioana Lutic, Editura Artemis, Bucureti, 2007. Baynes, N. H. and Moss, Byzantium, Oxford, 1961. Beldiceanu, Nicoara, Organizarea Imperiului Otoman (sec XIV-XV) n vol. Istoria Imperiului Otoman , coord. Robert Mantran, trad. Cristina Barsan, Ed. All , Bucureti 2001. Benedict al XVI-lea, Apostolii i primi discipoli ai lui Cristos. La originele Bisericii, trad. Paul Butnariu, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureti, 2009. Bernardi, Jean, Grigorie din Nazianz. Teologul i epoca sa (330-390), trad. Cristian Pop, Ed. Deisis, Sibiu, 2002. Bobrinskoy, Pr. Prof. dr. Boris, Taina Bisericii, trad. Vasile Manea, Ed. Patmos, Cluj Napoca, 2002. Bodogae, Pr. Prof. Teodor, nceputurile i dezvoltarea monahismului Athonit, n vol. Romanii i Muntele Athos, vol I, ed Lucman,Bucureti, 2007. Boroianu, Pr. Dr. Dimitrie G., Istoria Bisericii Cretine, Ed. Anastasia, Bucureti, 2007. Branite,. Pr. Prof. dr. Ene, Liturgica general, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1993. Brehier, Louis, Les intitutions de l`Empire byzantin, Ed. Albin Michel, Paris, 1970. Brezeanu, Stelian, Istoria Imperiului Bizantin, Ed. Meronia, Bucureti, 2007. Buburuz, Pr. Petru, Sfntul Ipolit romanul i Tradiia Apostolic, Chiinu, 2002. Bulgakov , Serghei, Ortodoxia , trad. Nicolae Grosu, Ed. Paideia, Bucureti, 1994. Bunge, Ier. Gabriel, Evagrie Ponticul. O introducere, trad. Diac. Ioan I. Ic Jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1997.
49

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Chrysos, E., La politique ecclesiastique de Justinien, Thessalonique, 1969. Chrysostomos, Arhiepiscop, Rela iile dintre ortodoci i romano-catolici de la Cruciada a IV-a pn la controversa isihast, trad. Raluca Popescu i Mihaela Precup , Ed. Vremea, Bucureti, 2001. Clement, Olivier, Adevr i Libertate. Ortodoxia n contemporaneitate. Convorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, trad. Mihai Maci, Ed. Deisis, Sibiu, 1997. Clement, Olivier, You are Peter. An Orthodox Theologian`s reflection on the exercise of Papal Primacy, New City Press, 2003. Coman, Pr. Prof. Ioan G., i Cuvntul Trup s-a fcut. Hristologie i Mariologie Patristic , Ed. Mitropoliei Banatului, Timioara, 1993. Constantelos, Demetrios J., The Greek Orthodox Church, The Seabury Press, New York, 1967. Cosma, Aurel, Organizare i vietuire la Athos n vol Romanii i Muntele Athos, vol I, Ed Lucman,Bucuresti, 2007. Cotan, Pr. Dr. Claudiu, Ortodoxia i micrile de emancipare naional din sud-estul Europei n secolul al XIX-lea, Ed. Bizantin, Bucureti, 2004. Crouzel, Henri SJ., Origen, personajul exegetul omul duhovnicesc teologul, Trad. Cristian Pop, Ed. Deisis, Sibiu, 1999. Dagron, G., Naissance d`une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 a 451, Paris, 1974. Danielou, Jean, Biserica primar (De la origini pn la sfritul secolului al treilea), trad George Scrima, Editura Herald, Bucureti, 2008. Darrouzes, J., Documents inedits d`ecclesiologie byzantine, Paris, 1966. Delvoye, Charles, Arta bizantin, trad. Florica Eugenia Condurache, Ed. Meridiane, Bucureti, 1976.

50

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Demetrescu, Dragomir, Tomul sinodic i epistolele patriarhale, relativ la comunitile elenice din strintate cedate Bisericii regatului grecesc, Bucureti, 1908. Drgoi, Pr. Eugen, Istoria Cretinismului n Date, Ed. Episcopiei Dunrii de Jos, Galai, 2004. Ducas, Mihail, Istoria turco-bizantin , 1341-1462, trad. Vasile Grecu, n colect. Scriptores Byzantini I, Bucureti, Ed. Academiei RPR, 1958, cap. XL, 5. Dur, Prof. Dr. Nicolae V.,, Le Regime de la Synodalite selon la legislation canonique conciliaire, oecumenicque du Ier Millenaire, Ed. Ametist 92. Dur, Prof. Univ. Dr. Nicolae V., Schytia Minor (Dobrogea) i Biserica ei Apostolic , Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2006. Dvornik, Francis, Byzance et la primaute romaine, ditions du Cerf, Paris 1964. Dvornik, Francis, Slavii n istoria i civilizaia european, trad. Diana Stanciu, Ed. All, Bucureti, 2001. Ekrem, Mehmet Ali, Civilizatia Turca, Ed Sport Turism, Bucuresti 1981. Elian, Alexandru, Bizanul, Biserica i Cultura romneasc, Ed. Trinitas, Iai, 2003. Ergene, Teoman, Istikll harbinde Trk ortadokslari, (The Turkish Orthodox n the War of Independence), Istanbul, 1951. Erickson, John H., Orthodox Christians n America, Oxford University Press, 1999. Evdokimov, Paul, Hristos n gandirea rus , trad. Pr Ion Buga, Ed. Symbol, Bucureti, 2001. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, trad. P.S. Dr. Irineu Popa, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1996. Every , George S. S. M., The Byzantin Patriarchate 451-1204, London, 1962. Felmy, Karl Christian, Dogmatica experienei ecleziale, trad. Pr. Prof. dr. Ioan Ic, Edit. Deisis, Sibiu, 1999.

51

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Florovski, Pr. George, Biserica, Scriptura, Tradiia - Trupul viu al lui Hristos -, trad. Florin Caragiu i Gabriel Mndril, Ed. Platytera, 2005. Fortuna, M., L'imperatore Gratiana, Torino, 1953. Frazee, Charles A., Catholics & Sultans, The Church and the Ottoman Empire 1453-1923, Cambridge University Press, 1983. Gabor, Pr. Lect. Dr. Adrian, Biserica i Statul n primele patru secole, Edit. Sofia, Bucureti, 2003. Gatopoulos, D., , 18751938 (Andreas Michalakopoulos, 1875-1938) Athens, 1947. Gennade Metropolite d`Heliopolis et de Theirees, Histoire du Patriarcat Oecumenique, Athenes, 1953. Gerostergios, Asterios, Justinian cel Mare. Sfnt i mprat, trad. Ovidiu Ioan, Ed. Sofia, Bucureti, 2004. Gheorghiu, Virgil, Via a Patriarhului Athenagoras, trad. Moldovan Cristian Dumitru, Ed. Rentregirea, Alba Iulia, 2009. Gibbon, Edward Istoria declinului i a prbuirii Imperiului Roman, vol. I, trad. Dan Hurmuzescu, Ed. Minerva, Bicureti, 1976. Great Britain, Parliamentary Papers, Lausanne Conference on Near Eastern Affairs, 1922-1923, Records of Proceedings and Draft Terms of Peace, Turkey No 1 (1923), Cmd 1814. Gruosset, Ren, Istoria secret a cruciadelor, trad. Nicolae Balt, Ed. Pro Editur i Tipografie, 2007. Guette, Wladimir, Papalitatea schismatic sau Roma n raporturile sale cu Biserica rsritean , trad. Iosif Gheorghian, Ed. Biserica Ortodox, Alexandria, 2001. Habib El Masri, Iris, The Story of the Copts, The True Story of Christianity n Egypt, vol. 1, From the Foundation of the Church by Saint Mark to the Arab Conquest, Cairo, 1971.
52

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Haijjar, Joseph, Le Synode permanent dans l`Eglise byzantine des origines au onzieme siecle, Roma, 1962. Hergenrother, J., Photius Patriarch von Konstantinopel, t. 1, Ed. Regensburg, 1867-1869. Hertling, Ludwig S.J., Istoria Bisericii, traducere Pr. Prof. dr. Emil Dumea, Editura Ars Longa, Iai, 1998. Hurmuziadis, George D., Cultura Greciei, Antica, Bizantina, Moderna, trad Lucia Dimitriu Hurmuziadis, Ed Stiintifica i Enciclopedica, Bucuresti, 1979. Iorga, Nicolae Istoria vieii Bizantine, trad. Maria Holban, Ed. Enciclopedic Romn , Bucureti, 1974. Iorga, Nicolae, Bizan dup Bizan, trad. D. Liliana Iorga-Pippidi, Ed. 100+1 Gramar, Bucureti, 2002. Irineu Pop Bistrieanu, Sfntul Irineu de Lyon, Polemist i Teolog , Ed. Cartimpex, Cluj, 1998. Issa, Anton Odeh, Les minorites chretiennes de Palestine a travers les siecles etude historicojuridique et developpement moderne international, Ed. Franciscan Printing Press, Jerusalem, 1976. Iustin, Patriarhul, Ierarhia Bisericeasc n epoca Apostolic , Ed. Anastasia, Bucureti, 2002. Jerfagnon, Lucien, Julien dit l'Apostat, Paris, 1986. Lafont, Ghislain, O istorie teologic a Bisericii, trad. Maria Cornelia Ic Jr., Ed. Deisis, Sibiu. Lognon, Jean, L`Empire Latin de Constantinople et la principaute de Moree, Ed. Payot, Paris, 1949. Lossky, Vladimir, Dup Chipul i Asemnarea lui Dumnezeu, trad. Anca Manolache, Ed. Humanitas, Bucureti, 1998. Lossky, Vladimir, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, trad Pr. Vasile Raduc, Ed. Anastasia, Bucureti 1992.

53

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Malaty, Fr. Tadros Y., Introduction to the Coptic Orthodox Church, Ed. St. George's Coptic Orthodox Church, Sporting Alexandria, Egypt, 1993. Malina, Ioan Marin, De te voi uita Constantinopol sau privitor la evenimentele de la 10 august 626, 13 aprilie 1204 i 29 mai 1453, Cluj Napoca , Ed. Sedan, 2004. Manolache, Dumitru, Andrei Apostolul lupilor, Ed. Anastasia, 2002. Mantran, Robert, nceputurile Chestiunii Orientului(1774-1839), n vol Istoria Imperiului Otoman, coord Robert Mantran, trad de Cristina Barsan, ed All , Bucuresti 2001. Marga, Pr. Lect. Univ. Dr. Irimie, n dragoste i adevr. Dialogul teologic oficial ortodoxocatolic, de la Rodos la Balamand, Ed. Paralela 45. Marrou, Henri-Irenee, Biserica n antichitatea trzie (303-604), trad. Roxana Mare, Ed. Teora, Bucureti, 1999. Marrou, Henri-Irenee, Patristic i umanism, trad. Cristina i Costin Popescu, Ed. Meridiane, 1996. Maxime de Sardes, Mtropolite, Le Patriarcat Oecumenique dans L`Eglise Orthodoxe, Editions Beauchesne, Paris, 1975. Melissenos, Phrantzes-Pseudo: Macarie, Cronica 1258-1481, trad. Vasile Grecu, n colect. Scriptores Byzantini V, Cartea a III-a, XIII, 9, Bucureti, Ed. Academiei RSR, 1966. Veinstein, Gilles, Provinciile balcanice (1606-1774) n vol. Istoria Imperiului Otoman, coord. Robert Mantran, trad. Cristina Barsan, Ed. All , Bucureti 2001. Metallinos, Gheorghios D., Parohia - Hristos n mijlocul nostru, Ed. Deisis, Sibiu 2004, Preda, Constantin , Credina i viata Bisericii Primare, O analiza a Faptelor Apostolilor, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2002. Meyendorff, Jean, Biserica Ortodox ieri i azi, Edit Anastasia, Bucureti, 1996. Meyendorff, John, Hristos n gndirea cretin rsritean, trad. Pr. Prof. Nicolae Buga, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1997.

54

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Meyendorff, John, Ortodoxie i Catolicitate, trad. Clin Popescu, Ed. Sophia, Bucureti, 2003. Meyendorff, John, Teologia bizantin , trad. Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti 1996. Moldoveanu, Pr Dr Ioan, Contributii la istoria relatiilor Tarilor Romane cu muntele Athos(1650-1863), Ed I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 2007. Muller, K., Kirchengschichte, I + II, Ed. II, Tubingen, 1929. Muntean, Pr. prof. dr. Vasile V., Istoria cretintii de la Hristos pn la Reform, Ed. Sofia, Bucureti, 2004. Muntean, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile V., Bizan ul i Romnii. Cercetare comparativ privind organizarea mnstirilor, Ed. Trinitas, 2005. Nikolaou, Theodor, Teologie i Cultur , Trad. Ioan Vasile Leb, Ed. Limes, Cluj, 2001. Obolensky, Dimitri, Un Commonwealth medieval: Bizanul, trad. Claudia Dumitriu, Ed. Corint, Bucureti, 2002. Ozal, T., La Turquie en Europe, Paris, 1988. Palanque, J.R., L'empereur Gratien et le grand pontificat paen, n Byz., VIII, 1933. Palanque, J.R., Saint Ambroise et l'Empire romain, Paris, 1933. Pallis, A., , Greeks Abroad, Athens, 1953. Panagiotakos, P., Le sacerdoce et ses consequences dans le Droit canon, Athenes, 1951. Panagiotakos, P., Le Trone Patriarchal oecumenique de Constantinople, Athenes, 1948. Pandele, Pr. Dr. Dorin-Gabriel, Studion i Cluny, nnoire i reform n monahismul din r srit i apus, Ed. Episcopiei Dunrii de Jos, Galai, 2006. Papandreou, Dr. Damaskinos, Mitropolitul Elveiei, Sfntul i Marele Sinod al Ortodoxiei: Tematic i lucrri pregtitoare, Trad. Pr. Nicolae Dasclu, Ed. Trinitas, Iai, 1998.

55

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Papandreou, Dr. Damaskinos, Mitropolitul Elveiei, Sfntul i Marele Sinod al Ortodoxiei: Tematic i lucrri pregtitoare, Trad. Pr. Nicolae Dasclu, Ed. Trinitas, Iai, 1998. Papathomas, Archim Grigorios D., Le Patriarcat oecumenique de Constantinople (y compris la Politeia monastique du Mont Athos) dans L`Europe Unie, Ed. Epektasis, Atena, 1998. Petrescu, I.P.S. Prof. Dr. Teodosie, Cartea Psalmilor i importana ei n via a pastoralmisionar a Bisericii, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, Constana, 2008. Phidas, B., Presupposes de la formation de l`institution de la Pentarchie des Patriarches, Athenes, 1969. Phidas, B., Problemes historiques et canoniques sur le fonctionnement de l institution de la Pentarchie des patriarches, Athenes, 1969. Phidas, Vl., Le Patriarchat oecumenique, la Grande Eglise du Christ, Chambesy-Athenes, 1989. Piganiol, Andr, L'Empire chrtien, (325-395), Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1972. Pohlsander, Hans A., Impratul Constantin, trad. Mirela Acsente, Ed Artemis, Bucureti, 2003. Popescu, Pr. Michail, ncercri asupra originii administraiei n Biserica cretin n secolele primare, Tipografia Corpului Didactic, Bicureti, 1898. Popescu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. I.B.M. al B.O.R. , Bucureti, 2005. Popescu-Prahova, N. Gr., Raporturile dintre Stat i Biseric, Tipografia Uniunii Clericilor ortodoci din Basarabia, Chiinu, 1936. Potz, Richard, Patriarch und Synode n Constantinopel, Verlag Herder Wien, 1971. Radu, Pr. Prof. dr. Dumitru, Caracterul ecleziologic al Sfintelor Taine i problema intercomuniunii, Bucureti, 1978. Rducanu, Dumitru, Ce trebuie s tim despre Sfntul i Marele Mir, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti , 2002.
56

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Rduc , Pr. Prof. Dr. Vasile, Antropologia Sfntului Grigore de Nyssa. Cderea n pcat i restaurarea omului, Ed. I. B. M. al B. O. R., Bucureti, 1996. Rmureanu, Pr. Prof. dr. Ioan, Persecuia mpratului Iulian Apostatul mpotriva cretinismului, Ed. Anastasis, Sibiu, 2009. Remete, Pr. Lect. dr. George, Dogmatica Ortodox, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba- Iulia, 1996. Rezus, Pr Prof Petru, Atitudinea Vaticanului fata de Sfantul Munte Athos, n vol Romanii i Muntele Athos, Ed Paralela 45, Bucureti, 2008. Riche, Pierre, Europa barbar din 476 pn n 774, trad. Irina Cristea, Ed. Corint, Bucureti, 2003. Richter, Wilhelm, Kirchenrecht, Ed. Friedrich-Schmidt, Viena, 1978. Rinvolucri, Mario, Anatomy of a Church. Greek Orthodoxy today, Fordham, University Press, 1966. Rizzo, Francesco Paolo, Biserica n primele secole. Linieri istorice, trad. Antonel-Aurel Ilie, Ed. Serafica, Roma, 2002 Rops, Daniel Histoire de lEglise du Christ. II. Les Aptres et les Martyrs, Paris, 1965. Roux, Jean-Paul, Istoria rzboiului dintre Islam i Cretintate 622-2007, trad. Lucia Pop, Postelnicu, Ed. Artemis, Bucureti, 2007. Runciman, Steven, Byzantine civilization, Meridian Books, New Zork, 1956. Runciman, Steven, The Byzantine Theocracy, Cambridge University Press, 1977. Runciman, Steven, The Estearn Schism, Oxford at the Clarendon Press, 1956. Runciman, Steven, The Great Church n Captivity, Cambridge University Press, 1968. Runciman, Steven, The Orthodox Churches and The Secular State, Auckland and Oxford Universitz Press, 1971.

57

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Schememann, Alexander, The hystorical road easten orthodoxy, St. Vladimir`s Seminary Press, Crestwood, NY, 10707-1699, 1992. Schmemann, Al., La notion de primaut dans l'ecclsiologie orthodoxe dans La primaut de Pierre dans l'glise orthodoxe, Neuchtel, Delachaux et Niestl, 1960. Schmemann, Alexander, Euharistia, Taina mpra iei, trad. Pr. Boris Rduleanu, Editura Anastasia, Bucureti, 1993. Scullard, M. Cary & H. H. Istoria Romei pn la domnia lui Constantin, trad. Simona Ceau u, ed. All, Bucureti, 2008. Seianu, Romulus, Principiul naionalitilor. Originile, evoluia i elementele constitutive ale na ionalitii, Tipografia Ziarului Universul, Bucureti, 1935. esan, Dr. Valerian, Convocarea Sinodului Ecumenic, Cernu i, 1937. Soare, Pr. Dr. Gh. I., Temeiurile canonice pentru prerogativele patriarhului n Biserica Ortodox, Ed. I.B.M.. al B.O.R.., Bucureti, 1950. Soloviov, Vladimir, Rusia i Biserica Universal, trad. Mioara Adina Avram, Ed. Institutul European, Iai 1994. Stan, Pr. Conf. Dr. Alexandru I., Patriarhia Instituie a autocefaliei, n vol. Autocefalie, Patriarhie, Slujire Sfnt, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti 1995. Stan, Pr. Dr. Liviu, Mirenii n Biseric, Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939. Stan, Pr. Prof. Liviu, Caracterul interortodox al Muntelui Athos, n vol. Romnii i Muntele Athos, Ed. Paralela 45, 2002. Stniloae, Pr, Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatic Ortodox , Vol. II, Ediia a II-a, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1997. Tachiaos, Antony-Emil N., Sfinii Chiril i Metodie i culturalizarea slavilor, trad. Constantin Fgeean, Ed. Sofia, Bucureti, 2002.

58

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Taft, Robert F. Sj., O istorie a Liturghiei Sf. Ioan Gur de Aur, vol. IV, Dipticele. Trad. Cezar Login, Ed. Renaterea, Cluj Napoca, 2008. Telea, Marius, Un patriarh apologet Ghenadie al II-lea Scholarios, Ed. Emia, Deva, 2004. Tenace, Michelina Cretinismul bizantin . Istorie, Teologie, Tradiii monastice., trad. All Cistelecan, ed. Cartier Istoric, Bucureti, 2005. epelea , Pr. dr. Marius, Biserica i Statul roman n primele trei secole, Ed. Emia, Deva, 2005. Timiadis, Mitropolit Emilianos, Preot, Parohie, nnoire. Noiuni i orientri pentru teologia i practica pastoral. trad. Paul Brusanowski, Ed. Sofia, Bucureti, 2001. Treadgold, Warren, O istorie a statului i societii bizantine, vol. I (284-1025), trad. MihaiEugen Avdanei, Ed. Institutul European, 2004. Trealdgold, Warren, O scurt istorie a Bizan ului, trad. Mirella Acsente, Ed. Artemis, 2003. Vaporis, Pr. Nomikos Mihail, M rturisitori ai lui Hristos. Vieile Noilor Mucenici Ortodoci din veremea stpnirii turceti (1437-1860), trad. C-tin Fgeean, Bucureti, 2002. Verzan, Pr. Dr. Sabin, Sfntul Apostol Pavel, Istoria propovduirii Evangheliei i organizrii Bisericii n epoca Apostolic , Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1996. Viaa Sf. Mc. Tarsizie un model pentru tineri, Ed. Bunavestire, Galai, 2002. Vieile Sfinilor Apostoli, Trad. Diana Potlog, Editura Sofia, Bucureti, 2002. Zananiri, Gaston, Chatolicisme oriental, Editions Spes-Paris, 1996. Zananiri, Gaston, Histoire de L`Eglise Byzantine, Nouvelles Editions Latines, 1954. Zananiri, Gaston, Pape et Patriarches, Nouvelles Editions Latines, Paris, 1962. Zernov, Nicolas, Eastern Christendom, G.P. Putnam`s Sons, New York, 1961. Zizioulas, Ioannis, Mitropolit al Pergamului, Euharistie, Episcop, Biseric . Unitatea Bisericii n Dumnezeiasca Euharistie i Episcop n primele trei secole cretine, trad. Pr. Ioan Valentin Istrate i Geanina Chiriac, Ed. Basilica a Patriarhiei Romne, Bucureti, 2009.
59

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Zizioulas, Mitropolit Ioannis, Fiiina eclesial, trad. Aurel Nae, Ed. Bizantin , Bucureti, 1996. , .., , , 2006. , , , Petrograd, 1978. , , , , 1851 1852.

Articole i Studii

***A doua Conferrin Panortodox de la Rodos, n rev. MMS., an XXXIX, nr. 11-12/1963. ***Biserica Ortodox din Cehoslovacia, schi istoric, n rev. MO., an XIII, nr. 10-12/1961. ***Cu privire la un viitor Sinod Ecumenic, n rev. O. An IV, nr. 3-4/1952. ***Legea organic a Bisericii Bulgare, n rev. B.O.R., an VI i VII, nr. 5 i 9/1883. Adrian Botoneanu, Sfntul Apostol Andrei n tradiia Bisericii i n viaa cretinilor, n rev. B.O.R., An XCVI, nr. 11-12/1978. Alexe, Pr. Prof. tefan, Participarea unei delegaii a Bisericii Ortodoxe Romne la cea de-a treia conferin panortodox preconciliar, n rev. B.O.R., an CIV, nr. 9-10/1986, Ciubotea, Lect. Dr. Ilie-Dan, Spre Sfntul i Marele Sinod al Ortodoxiei, n rev. B.O.R.., an C, nr. 1012/1982. Anuichi, Mgr. Silviu, Biserica Ortodox Bulgar de la infiinarea Exarhatului pn la infiinarea Patriarhiei, n rev. GB., An XIX, nr 11-12/1960. Anuichi, Mgr. Silviu, Patriarhia de Peci (Ipek) ntre anii 1557-1766, n rev. ST., an XIV, nr. 78/1962.

60

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Bbu, Pr. Conf. Dr. Emanoil, Limitele puterii imperiale bizantine, ntre diversitate simbolic i contestare legitim , n rev. O., an LVI, nr. 1-2/2005. Bbu, Pr. Lect. Dr. Emanoil, Bizan, Occident i Islam n perioada cruciadelor, n rev. ST., nr. 3-4/2003. Bnescu, Prof. Nicolae, Cteva studii privitoare la cretinarea ruilor i nceputurile Bisericii Ruse, n rev. O., an XII, nr. 2/1960. Bartolomeu al Constantinopolului, Biserica Ortodox i Europa Contemporan , n rev. AB., an X (XLIX), nr. 7-9/1999. Birda , Protos. Emilian, Stravropighia n Dreptul Bisericesc, n rev. GB., an XIV, nr. 3-4/1955. Branite, Pr. Prof. Ene, Biserica Greciei, n rev. O., An XIX, nr. 2/1967. Buclae, Drd. Aurel Gh., Ecumenicitatea Bisericii n Sfintele Canoane, n rev. O., an XXI, nr. 3/1969. Buda, Prep. Drd. Daniel, Formula de concordie din anul 433, n rev. RT., an XIII (85), nr. 4/2003. Bumis, Panaiotis I., Consecinele ridicrii anatemelor de ctre Roma i Constantinopol, Atena, 1976 (260 p.), recenzie de Dr. Ioan V. Dur, n rev. O., an XXXII, nr. 1/1980. Carebia, Drd. Adrian, Schisma de la 1054 n istoriografia bisericeasc romneasc , n rev. RT., an XI (83), nr. 2/2001. Catrina , Pr. Mgr. Aurelian I., Canoanele Sinodului convocat ca al VIII-lea Ecumenic, n rev. O., nr. 4/1965. Cernavodeanu, Paul, Din legturile Bisericii Rsritului cu ambasadorul Angliei la Constantinopol, lordul William Paget, n rev. B.O.R.., an XCIV, nr. 1-2/1976. Chiescu, Prof. Nicolae, Note i impresii de la Conferina panortodox de la Rhodos, n rev. B.O.R., an LXXIX, nr. 9-10/1961.

61

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Chiescu, Prof. Nicolae, Ortodoxia i Bisericile Rsritene mai mici, n rev. O., an XIII, nr. 4/1961. Cndea, Pr. Prof. Spiridon, Hrisostom Papadopulos i Primatul Papal, n rev. O., an XIV, nr. 3/1962. Ciobotea, Pr. Prof. Dr. Dan- Ilie, Autocefalia Bisericeasc : Unitate de credin i libertate responsabil, n rev. MB., an XXXV, nr 5-6/1985. Ciucur, Drd. Marcel, Dreptul de acordare a autocefaliei n Biserica Ortodox, n rev. ST., An, XXIX, nr. 5-8/1977. Ciucur, Drd. Marcel, Principiul adaptrii unitilor teritoriale bisericeti la mprirea administrativ-politic de stat n sec. I-IV, n rev. MMS, an LIII, nr. 7-9/1977. Coman, Drd. Diac. Petre Gh., Problema obiceiului de drept n Sfintele Canoane, n rev. ST. An XXI, nr. 5-6/1969. Coman, Drd. Petre, Problema Sinodului Ecumenic n discuiile interortodoxe din veacul al XIXlea, n rev. O., an XII, nr. 1/1970. Coman, Pr. Asist Constantin, Din viaa Bisericilor Ortodoxe surori - Patriarhia Ecumenic , n rev B.O.R.., an CVIII, nr. 1-2/1990. Coman, Pr. Prof. Ioan G., Organizarea sinodal a Bisericii Ortodoxe n paralel cu cezaropapismul catolic, n rev. ST., an II, nr. 1-2/1950. Coman, Pr. Prof. Ioan G., Sinoadele Ecumenice i importana lor pentru viaa Bisericii, n rev. O., an XIV, nr. 3/1962. Constandache, Mgr. Mihail, Patriarhia i demnitatea de Patriarh n Biserica Ortodox, n rev. O., an XVII, nr. 2/1965. Crciuna , Arhim, Irineu, Conferina interortodox de la Geneva (8-16 iunie 1968), n rev. MMS., an XLIV, nr. 7-8, 1968. Craciuna , Ierom. Irineu, Patriarhia Bulgar, n rev MMS., an XXXVI, nr. 3-4/1960.

62

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Cron, Gheorghe, Evocarea Athosului, n rev. MMS., an XLI, nr. 1-2/1965. Cron, Gheorghe, Legislaia bisericeasc din Grecia (extras din rev. B.O.R.., an LIV, nr. 1-2 i 3-4/1936), Tipografia Crilor Bisericeti, Bucureti, 1936. Cron, Pr. G., Din istoricul Muntelui Athos, n rev. GB., an XXXIII, nr. 9-10/1974. Dnil, Nicolae, A predicat Apostolul Filip n Scythia Minor? n Rev. Unirea, Ed. Episcopia Romn unit cu Roma, Greco-Catolic, Blaj, anul VII, nr. 5, Mai, 1996. Declara ia Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, n rev. Episkepsis, an 25, nr. 504/1994. Demetrescu, Drag, Recunoaterea Sanctitii sale Ioachim al III-lea arhiepiscop de Constantinopol i Patriarh Ecumenic, n rev. B.O.R., an XXVI, nr. 4. Demetrescu, Prof. Dragomir, Enciclica sinodal a Sanctitii sale Patriarhul Ecumenic de Constantinopol. Scurt introducere, text grec i traducere romneasc , n rev. B.O.R., an XIX, 1895-1896. Dumitrescu, Drd. Dan, Bisericile cretine i Sinodul Ecumenic, n rev. O., an XXVI, nr. 3/1974. Dumont, C. J., Vers un saint et grand concile de L`Eglise, n rev. Istina, an XXV, nr. 3, Paris, 1980. Dur, Pr. Asist. dr. Nicolae V., Legislaia canonic a Sinodului al II-lea Ecumenic i importana ei pentru organizarea i disciplina Bisericii, n rev. GB., an XL, nr. 6-8/1981. Dur, Pr. Asist. Dr. Nicolae, Biserica Alexandriei i activitatea canonico-pastoral a ierarhilor ei pn la Sinodul de la Calcedon (451), n Rev. ST., An XXXIII, nr. 1-2/1981. Dur, Pr. Asist. Nicolae V., Biserica cretin n primele patru secole. Organizarea i bazele ei canonice, n Rev. O., anul XXXIV, nr. 3/1982. Dur, Pr. Asist. Nicolae, Dipticele. Studiu istorico-canonic i liturgic, n rev. ST., an XXIX, nr. 9-10/1977. Dur, Pr. Dr. Ioan, Ortodoxia n Finlanda de la nceputurile sale i pn n anul 1922, n rev O. an XLVI, nr. 4/1994.
63

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Dur, Pr. Prof. Dr. Ioan V., Biserica Ortodox din Estonia (survol asupra istoriei sale). Calvarul acesteia sub ocupia sovietic (1940-1941; 1944-1991), n rev B.O.R., an CXXII, nr. 58/2004. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Patriarh i Patriarhie, Patriarhia una din vechile Instituii Europene, n rev. B.O.R., an CXXIII, nr. 1-3/2005. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Dispoziii i norme canonice privind administrarea Sfntului i Marelui Mir. Sfinirea Sfntului i Marelui Mir pe teritoriul trii noastre expresie elocvent a autocefaliei Bisericii Romne de-a lungul secolelor, n rev. MMS., an LVII, nr. 1-3/1981. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Dreptul i Religia. Normele juridice i normele religios-morale, n rev. B.O.R., nr. 7-12/2003. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Hotrrile celei de-a III-a Conferine Panortodoxe Presinodale (Chambesy-Geneva, 28 octombrie-6 noiembrie 1986), n rev. O., an XL, nr. 2/1988. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., ntist t torul n Biserica Ortodox , n rev. ST., an XL, nr. 1/1988. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Patriarhia Ecumenic i Autocefalia Bisericii noastre de-a lungul secolelor, n rev. ST., an XXXVIII, nr. 3/1986. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Precizari privind unele noiuni ale Dreptului Canonic Bisericesc n lumina nvturii ortodoxe. Studiu canonic, n rev. O., anul XXXIX, nr. 3/1987. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae V., Temele celei de-a IV-a Conferin e Panortodoxe presinodale n lumina doctrinei canonice ortodoxe, n rev. MB., an XXXIX, nr. 1/1989. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae, ntistt torul n Biserica Ortodox, n rev ST, An XL, nr. 1/1988. Dur, Pr. Prof. Dr. Nicolae, V Sinodul de la Calcedon n Tradiia dogmatic a Bisericii Etiopiene, n rev. O., an XXVII, nr. 3/1975. Dur, Pr. Prof. Dr., Nicolae V., Principiile canonice fundamentale, de organizare i funcionare a Bisericii Ortodoxe i reflectarea lor n legiurile Bisericii Ortodoxe Romne, n rev. Revista de Teologie Sf. Apostol Andrei, an V, nr. 9/2001.
64

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Dur, Pr. Prof. Nicolae V., Sfntul i Marele Sinod Ecumenic. Consideraii ecleziologice privind textele redactate de comisia pregtitoare a celei de-a III-a Conferine Panortodoxe Presinodale, n rev. MMS. An LXIV, nr. 5/1988. chos dOrient, (Paris) Vol. XXIII, 1924. Ene, Pr. Conf. univ. dr. Ionel, Sinoadele locale i generale n secolele I-VI, n Teologie i Spiritualitate la Dunrea de Jos, Fascicula III, Editura Episcopiei Dunrii de Jos, Galai, 2004. Episkepsis, an 25, nr. 504, 4/1994, p.4-13. Episkepsis, nr. 221/1979. Episkepsis, nr. 469, an 1991. Episkepsis, nr. 492, 5/1993, p. 5-6. Episkepsis, nr. 514, 1/1995. Erbiceanu, Constantin, nsemnri i explica ii asupra enciclicii adresat orientalilor de Papa Leon XIII, n rev. B.O.R., an XVIII. Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N., Autoritatea i actualitatea hot rrilor Sinodului II Ecumenic, n rev. MA., an XXVI, nr. 7-9/1981. Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N., ntietatea onorific, ntietate jurisdicional i primat de jurisdicie universal , n rev. ST. An XLI, nr. 5-6/1989. Floca, Asist. Ioan, Canoanele Sinodului de la Sradica, n rev, ST. An. XXIII, nr. 9-10/1971. Floca, Ioan, Arhid. Prof. Dr. N., Sobornicitatea (sinodalitatea, universalitatea sau catolicitatea, ecumenicitatea) Bisericii, n rev. O., an XXXIV, nr. 3/1982. Florescu, Pr. Marius, ncercari de reconciliere ntre Biserica Ortodoxa i Bisericile Ortodoxe Orientale ntre anii 1902-1965, (I), n rev AB., An XVIII(LVII), nr. 1-3/2007. Florin, Asist. Dobrei, Implicarea Bisericii Ortodoxe Romne n soluionarea conflictului bulgaro-constantinopolitan din anii 1870-1945, n rev. AB., nr. 7-9/2006.

65

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Gabor, Drd. Adrian, Organizarea administrativ i religioas a Imperiului Bizantin dat de Vasile II Macedoneanu i importana ei pentru Istoria poporului Romn, n rev. ST., an XLI, nr. 5-6/1989. Gabor, Pr. Prof. dr. Adrian, Demnitatea de Patriarh n Biserica Cretin. Semnificaia termenului apariia i utilizarea acestuia n Anuarul Facultii de Teologie Ortodox Patriarhul Justinian, , Editura Universitii din Bucureti, an 2006-2007. Gafton, Pr. Mgr. Lucian, Agravarea schismei prin ncercrile de unire n sec. XI-XV, n rev. O, an VIII, nr. 3/1956. Gafton, Pr. Mgr. Lucian, Teoria papal a celor trei scaune episcopale ale Sfntului Apostol Petru, n rev. O., An VII, nr. 3/1955. Gin , Mgr. Dumitru I., Temeiuri canonice ale contiin ei ortodoxe, n rev. O., an XIV, nr. 3/1962. Gnceanu, Drd. tefan, Biserica Ortodox din Cehoslovacia din 1945 pn n prezent, n rev. ST., an XXI, nr. 3-4/1969. Gaudemet, Jean, La legislation religieuse de Constantine, n RHEF, XXXIII, 1957. Gemestral, Origines du privilge clerical, n Nouv. Rev. histor. de droit, t.XXXII, 1908. Ghiaurov , Prof. Hristo N., Sinodul Apostolic din Ierusalim, n ST. An X, nr. 3-4/1958. Ghimpu, Bolacov, Episcopul de Tomis a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, 325, n rev. GB., an XXIII, nr. 5-6/1974. Gholam, Drd. Samir, Biserica Ortodox a Antiohiei: organizare i funcionare n prezent, n rev. ST., an XXVII, nr. 1-2/1975. Gholam, Drd. Samir, Obiceiul ca izvor n dreptul romano-bizantin i n tradiia patristicocanonico a Bisericii Ortodoxe, n rev. ST., an XXVII, nr. 5-6/1975.

66

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Gholam, Drd. Samir, Privilegiile recunoscute de autoritatea civil Patriarhiei Antiohiei dup anul 1516 i legea statutului personal pentru greco-ortodoci din Patriarhia Antiohiei i a ntregului Orient, n rev. ST., an XXVII, nr. 3-4/1975. Giannakis B, International status of the Ecumenical Patriarchate, n rev The Greek Ortodox Theological Review, t II, nr 3/1956. Goreanu, Drd Veaceslav, Romanii la Sfantul Munte Athos, n rev B.O.R., an CXXIII, nr 46/2005. Gottlieb, Gunther, Les evques et les empereurs n les affaires ecclesiastiques du IVe sicle, n MH, 33, 1976. Herbigny , M. D. Apres la mort du patriarche Tykon, n rev. Orientalia Chriastiana, nr. 15/1925. Hrib, Drd. Dana, Politica de colonizare bisericeasc a papei Inocen iu III i cruciada aIV-a, n rev. RT., an XI (83), nr. 1/2001. Iacob, Prof. Lazr, mpratul Justinian I ca legislator bisericesc, n rev. B.O.R.., an LXV, nr. 10-12/1947. Ic, Arhid. Prof. Dr. Ioan I jr., 950 de ani de la Marea Schism . Interpretri i documente, n rev. RT., an XIV(86), nr. 3/2004. Ic, Prof. Ioan I., Enciclica Patriarhiei Ecumenice din Ianuarie 1920 ctre Bisericile lui Hristos de pretutindeni, Text, istoric, ecou, importanta i actualitate, n rev MA., An VIII, nr 1-3/1963. Ion, C., Instituia hoepiscopilor n Biserica Veche, n Rev. ST. Anul XIV, nr. 5-6/1962. Ioni, Diac. Asist. Viorel, Sinodul al VI-lea Ecumenic i importana sa pentru ecumenismul actual, n rev. ST., an XXX, nr. 5-8/1978. Ioni, Drd. Viorel, Patriarhia de Alexandria, din 1920 pn astzi, n rev. B.O.R.., an XC, nr. 5-6/1972. Iordache, Pr. I., Dou scrisori inedite ale Patriarhului Fotie ctre armeni, n rev. MO, an XXIV, nr. 5-6/1972.
67

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Irineu Crciuna, Patriarhia Constantinopolei, n rev. MMS., an XXXV, nr. 3-4/1959. Iufu, Ion, Scurta istorie a Bisericii Ortodoxe Sarbe, n rev B.O.R., an LLXXV, nr 8-9/1957. Ivan, Iorgu, C va termeni canonici. nelesul i explicarea lor n Dreptul Bisericesc Ortodox, n rev. ST. An XLI, nr. 4/1989. Ivan, Prof. dr, Iorgu D,. Raporturile Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale ntre ele i fa de Patriarhia Ecumenic, dup canoane i istorie, n rev. MMS, an. XLIV, nr. 7-8/1973. Ivan, Prof. dr. Iorgu D., Preocupri i studii de drept canonic, n Rev. ST. An XX, nr. 5-6/1968. Ivan, Prof. Iorgu D,. Hotrrile canonice ale Sinodului II Ecumenic i aplicarea lor de-a lungul secolelor n rev. B.O.R., an XCIX, nr. 7-8/1981. Janine, R., La formation du Patriarchat oecumenique de Constantinople, n rev. Echos d`Orient 1910. Jivi, Drd. Aurel, Biserica din Cipru i situa ia ei actual , n rev. ST., an XXIII, nr 1-2/1970. Jugie, Martin, Les choreveques en Orient, n rev. Echos d`Orient, Constantinopol, Paris, nr. 48, 1904. Kartaschoff, Le droit de recours des Patriarches OEcumniques dans la pratique, n rev. Orthodoxia, 1948. Konstantinidis, Chrysostome, Signes d`union et de divergences dans notre unique Orthodoxie, n vol. Tomul Panegiric al celebrrii aniversrii a 600 de ani de la moartea Sf. Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tesalonic, 1960. Leb, Drd. Ioan Vasile, Relaiile husiilor cehi cu Patriarhia Constantinopolului n secolul al XVlea, n rev. ST., an XXX, nr. 3-4/1978. Manea, Mgr. Cristior, Tipuri de sinoade prevzute de Sfintele Canoane, n rev. ST., an XV, nr. 7-8/1963. Manea, Mgr. M. Cristior, Ierarhia principalelor scaune Episcopale n Biserica veche, n Rev. ST. Nr. 5-6/1963.
68

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Manea, Mgr. M. Cristior, Titulatura de primat n Biseric , n rev. ST., an XVII, nr. 12/1965. Manolache, Anca, ntlnirea dintre Patriarhul Ecumenic Dimitrie I i Papa Ioan Pau lal II-lea, n rev. ST. Nr. 2/1980. Manu, Pr. Dnu I., Importana sinoadelor rsritene din secolul al XVII-lea pentru unitatea ortodoxiei (I), n rev. O., an XXXVIII, nr. 3/1987, Marcu, Pr. Prof. Grigorie, Mrturii documentare de procedur sinodal n cartea Faptele Apostolilor, n rev. O., an IX, nr. 3/1957. Marga, Pr. Lect. Dr. Irimie, Principiul jurisdicional n Biserica ortodox, (I) n rev. RT, An XIV (86), 2/2004. Marina , Mgr. Eugen, Temeiuri istorice i canonice ale Sinodului permanent, n rev. ST., 3-4/ 1966. Mastroghiannopoulos, Arhim Ilias, Bizant, o lume a spiritului i a dragostei(I), trad Olimp N Caciula, n rev MO,, An XXV, nr 1-2/1973. Meyendorff, John, The Ecumenical Patriarch, seen n the light of Orthodox Ecclesiology and History, art. prezentat la cel de-al III-lea Congres al Teologilor Ortodoci, Brookline, Massachussets, 1978, publicat n The Greek Orthodox Theological Review, 24/1979. Mircea, Mgr. Pr. Ioan, Organizarea Bisericii i via a primilor cretini, dup Faptele Apostolilor, n Rev. S.T. nr. 1-2/1955. Moisescu, Prof. Justin, Sfntul Pavel i viaa celor mai de seam comuniti cretine n epoca Apostolic, n Rev. ST, nr. 7-8, 1951. Moisiu, Diac. Drd. Liviu Claudiu, Principii de organizare i disciplin bisericeasc n Canoanele Sinodului III Ecumenic, n rev, ST., an XXXVI, nr. 9-10/1984. Moldovan, Pr. Dr. Ilie D., Sfintele Canoane i raportul lor cu Revelaia divin, n rev. MB., an XXVII, nr. 1-3/1977.

69

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Monachino , V., Genesi storica del canone 28 di Calcedonia, n Gregorianum 33, 1952. Munteanu, Mgr. Alexandru Armand, Arhiepiscopia Justiniana-Prima i jurisdicia ei, n rev. ST., an XIV, Nr. 7-8/1962. Munteanu, Mgr. Alexandru Armand, Exarhii n Biserica Veche, n ST., anul XIV, nr. 910/1962. Murean, Ioan Sabin, Dialogul dintre catolicosul Nestorian Timotei I i califul Al-Mahdi, n rev. RT., an, XII (84), nr. 2/2002. Murean, Ioan Sabin, Viaa cretinilor n teritoriile cucerite de musulmani n sec. VII-IX, n rev. RT., an IX (81), nr. 2/1999. Negoi , Pr. Athanasie, Cele trei Patriarhii Cretine din ara Sfnt, n rev. MO., an XXIV, nr. 5-6/1972. Nicolae, Mitropolitul al Banatului, Muntele Sinai i importana sa n Istoria Bisericii Cretine, n rev. MB., an XVI, nr. 10-12/1966. Nikolaou, Prof. Dr. Teodor, Biseric, Naiune i Sistemul autocefal, .n rev. TV., an X (LXXVI), nr. 1-6/2000. Norocel, Mgr. Ierod. Epifanie, Organizarea Bisericii n secolul V n urma hotrrilor Sinodului de la Calcedon, n rev. GB., nr. 3-4/1962. Norocel, Mgr. Ierod. Epifanie, Patriarhia Bulgara de Tarnovo ntre anii 1235-1393, n rev. ST., An XVIII, nr. 3-4/1966. Pantazopoulos, N. J., Church and law n the Balkan Peninsula during the ottoman rule, n Institute for Balkan Studies, No 92, Thessaloniki, 1967. Papandreou, Damaskin, La mission de l`Orthodoxie dans l`edification de l`Europe unie, n Episkepsis, nr. 407, oct./1988. Papias, Antoine, Dimitrios I, Patriarhul Constantinopolului, n rev. Istina, an XXXVI, nr. 4, Paris, 1991.

70

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Prvu, Mgr. Constantin, Dreptul de devoluiune, n rev. ST. nr. 7-8/1954. Patriarhul Iustinian Marina, Valabilitatea actual a Canonului 28 al Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon , n rev. O. An III, nr. 2-3/1951. P tuleanu, Pr. Dr. Constantin, Situaia Patriarhiei Ecumenice de la Patriarhul Athenagoras pn astzi, n rev. MO., An XLIV, nr. 1-6/1992. Phidas, Vl., Points de vue sur la Diaspora Orthodoxe, n rev. Episkepsis, nr. 218, oct. 79. Phougias, M., The inheritance of the Ecumenical Patriarchate n Europe, n Theological and Historical Studies, vol. IX, Atena, 1986. Pietri, Charles, Mythe et realit de l'Eglise constantinienne, n Les quartes fleuves, 3, 1974. Plmdeal, Antonie, A treia conferin panortodox preconciliar, n rev. B.O.R., an CIV, nr. 9-10/1986. Plamadeal, Antonie, Bizan - Constantinopol - Istanbul n istorie i astzi, n rev B.O.R., an. XCII, 1974, nr. 9-10. Plmdeal, Antonie, Opinii asupra preg tirii Sfntului i Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, n rev. O., nr. 2/1977. Plmdeal, Antonie, Patriarhia Ecumenic n dialog cu romano-catolicii, n rev. O., an XXVI, nr. 7, 1974. Plmdeal, Dr. Antonie, Zece teze despre catolicitate i etnicitate n Rev. S.T., Seria a II-a, anul XXXI, nr. 1-4/1979. Popescu, Mgr. Adrian N., Situaia cretinilor ortodoci n Imperiul Otoman n secolul XIX, n rev ST., an VII, nr. 7-8/1955. Popescu, Prof Teodor M., Geneza i evolutia Schismei, n rev O, An VI, nr 2-3/1954. Popescu, Prof. Dr. Teodor M., Conditiile istorice ale formarii Vechilor Biserici Orientale, n rev O., An XVII, nr 1/1965.

71

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Popescu, Prof. Teodor M., Atitudini i raporturi interconfesionale. Consideraiuni istorice asupra problemei unirii Bisericilor Ortodox i Romano-catolic, n rev. O., An IX, nr. 3/1957. Popescu, Prof. Teodor M., Cucerirea Constantinopolului de ctre latini ca mijloc de unire a Bisericilor (sec. XI-XIV) , n rev. ST., an I, nr. 1, 1929. Popescu, Prof. Teodor M., Premisele Primatului Papal, n rev. O., an VII, nr. 1/1955. Popescu, Prof. Teodor M., Primatul Episcopului Romei n concepia papalist , n rev. O., An IV, nr. 2/1952. Popescu, Prof. Teodor, M Cinci sute de ani de la caderea Constantinopolei sub turci(14531953), n rev O , an V , nr 3/1953. Popescu, Prof. Teodor, M. O mie de ani n istoria Sfntului Munte Athos, n rev. O., an XV, nr. 3-4/1963. Popescu, Teodor M., Enciclica patriarhilor ortodoci de la 1848, n rev. B.O.R.., an LIII, nr. 1112/1935. Popescu, Teodor M., Importana istoric a Sinodului al IV lea Ecumenic, n rev. O., nr. 23/1951. Psomiades, Harry J., Soviet Russia and the Orthodox Church n the Middle East, The Middle East Journal, Vol. 11, No. 4, Autumn, 1957. Raftis, T, Le status quo legal du Patriarcat oecumenique n rev Klironomia,t 17, nr1/1985. Raduca , Lect. Dr. Vasile, Parohia-Spatiu Misionar, in rev O, An XLVIII, Nr 3-4/1996 Rmureanu, Pr. Asist. Ioan, nceputul cretinrii srbilor sub mpratul Bizantin Heracliu, n rev. ST., an XI, nr. 3-4/1959. Rmureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, Contribuia rilor Romne la dobndirea independenei na ionale a poporului grec, n rev. B.O.R.., an XC, nr. 1-2/1972. Rmureanu, Pr. Prof. Dr. Ioan, I Mrturisirea de credin a Patriarhului Ecumenic Ghenadie II Scholarios, n rev. O., An XXXVI, nr. 4/1984.
72

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Rmureanu, Pr. Prof. Ioan I., Sinoadele de la Sirmium dintre anii 348-358. Condamnarea lui Fotin de Syrmium, n rev. ST. An XV, nr. 5-6/1963. Rmureanu, Pr. Prof. Ioan, Cretinarea srbilor sub mpratul Vasile I Macedoneanu, n rev. ST., an XII, nr. 1-2/1960. Rmureanu, Pr. Prof. Ioan, Evenimentele istorice nainte i dup Sinodul de la Calcedon, n rev, ST., an XXII, nr. 3-4/1970. Rmureanu, Pr. Prof. Ioan, Iliricul ntre Roma i Bizan, n rev. MA. An V, nr. 3-4/1960. Rmureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381), n rev. ST. An XXI, nr. 5-6/1969. Rmureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul I Ecumenic de la Niceea de la 325. Condamnarea ereziei lui Arie. Simbolul Niceean., n rev. ST., an XXIX, nr. 1-2/1977. Rmureanu, Pr. Prof. Ioan, Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381) 1600 de ani de la ntrunirea lui, n rev. O., an XXXIII, nr. 3/1981. Roescu, Pr. Drd. Ioan Ghe., Principii i dispoziii de organizare i disciplin n canoanele Sinodului VI Ecumenic, n rev. ST:, an XXXV, nr. 1-2/1983. Rus, Conf. Univ. Dr. Pr. Constantin, Despre autoritatea i protejarea arhontic i bisericeasc n Bizan, dup izvoarele notariale i bisericeti. Studiu juridico-canonic, n vol. Omagiu Profesorului Nicolae V. Dur, la 60 de ani, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului, 2006. Rus, Drd. Constantin, Importana canoanelor Sinodului II Ecumenic pentru organizarea i disciplina Bisericii, n rev. B.O.R., an CI, nr. 3-4/1983. Rus, Drd. Constantin, Schisma i consecinele ei pentru unitatea Bisericii (cu exemplificri din trecut i prezent), n rev. ST., an XXXVII, nr. 9-10/1985. Rus, Pr. Lect. Constantin, Canoanele Bisericii i funcia lor eccleziologic, n rev. AB., an XI (L), nr. 7-9/2000.

73

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Rus, Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin, Continuitatea i succesiunea apostolic . Studiu canonic, n rev. AB., an XV, nr. 7-9/2004. Rus, Pr. Prof. Constantin Cteva remarci asupra pluralismului juridic n Bizan, n rev. AB., an XLI, nr. 4-6/1991. Sadiq, Qais Fuad, Drepturile recunoscute de ctre Sultan Bisericilor Cretine din prile supuse Turciei, prin firmane, hatti-ariff, hatti-humayun i tratate internaionale, n rev. GB., nr. 45/1983. S ndulescu, Drd. G., Sinodul al VIII-lea Ecumenic sub Patriarhul Fotie (869-870), n rev. O., nr. 4/1984. Schmemann, Alexander, Le neopapisme, n rev. Orthodoxia, 1954. esan, Milan, Biserica Ortodox pn n veacul al XI-lea, n rev. MA., an VIII, nr. 1-3/1963. esan, Pr. Dr. Milan, Biserica Ortodox din veacul XVII pn azi, n rev. MA, an. IX, nr. 12/1964. esan, Pr. Dr. Milan, Din relaiile interortodoxe recente, n. Rev. MA., an. XXI, nr. 4-6/1976. esan, Pr. Dr. Milan, Sinodalitatea ortodox postecumenic n veacurile IX-XII, n rev. MA., an IX, nr. 3-5, 1964. esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Cruciadele, Biserica Ortodox i actualitatea , n rev. MA., an VI, nr. 4-6/1961. esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Din istoricul noiunii de Ortodoxie n rev. MA., nr. 1-2/1956. esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Iliricul ntre Roma i Bizan , n rev. MA., an V, nr. 3-4/1960. esan, Pr. Prof. Dr. Milan, n pregtirea Sfntului i Marelui Sinod Panortodox, n rev. MB., an XXV, nr. 1-3/1975. esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Papalitatea i ortodoxia, n rev. O., an I, nr. 2-3/1949. esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Problema Iliricului Bisericesc, n rev. MA., an IV, nr. 11-12/1959.

74

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

esan, Pr. Prof. Dr. Milan, Sinodalitatea ortodox post ecumenic n sec. IX-XII, n rev. MA., An IX, nr 3-5/1964. esan, Pr. Prof. Milan, Biserica Ortodoxa din Cehoslovacia, n rev B.O.R., an LXXI, nr 1112/1953. esan, Pr. Prof. Milan, Despre ortodoxie i catolicitate, n rev. O, an XIII, nr. 2/1961. esan, Pr. Prof. Milan, Slavii, Cretinismul i Roma, n rev. MMS., an XXXVII, nr. 9-12/1961. esan, Prof. Milan, Patriarhul Fotie i Roma , n rev. MA., an V, nr. 7-8/1960. Srbu, Pr. Prof. Corneliu, Unitatea ortodox. Cadru teoreic-doctrinar l problemei., n rev. O., an X. Nr. 4/1958. Soare, Pr. Dr. Gheorghe, De la Vatoped la Rhodos, n rev. B.O.R., an LXXIX, nr. 9-10/1961. SOP, nr. 179, 6/1993. SOP, nr. 195, 2/1995. Stan, Liviu, Codificarea Canoanelor, n rev. ST., An XXI, nr. 9-10/1969. Stan, Liviu, Har i jurisdicie n rev. ST. nr. 1-2/1970. Stan, Liviu, Jus ecclesiasticum. Dreptul n viaa Bisericii, n rev. ST., An XII, nr. 7-8/1960. Stan, Pr Prof Dr Liviu, Aspecte ignorate ale schismei, n rev O , an VI , nr 2-3/ 1954. Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Autocefalia i autonomia n Biserica Ortodox , n rev. MMS., an XXXVIII, nr. 7-8/1962. Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, mpratul Justinian, Sinodul V Ecumenic i Papalitatea, n ST:, an V, nr. 5-6/1953. Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Ortodoxia i Diaspora. Situaia actual i poziia canonic a diasporei ortodoxe, n rev. O., an XV, nr. 1/1963. Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Poziia laicilor n Biserica Ortodox , n rev. ST., an XX , nr. 3-4/1968.

75

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Stan, Pr. Prof. Dr. Liviu, Probleme de ecclesioogie, n rev. ST., nr. 5-6/1954. Stan, Pr. Prof. Liviu, Aciune papal i replic ortodox . Lupta de veacuri a ortodoxiei slave mpotriva expansiunii papale n rsritul Europei i triumful acestei lupte, n rev. B.O.R., nr. 45/1952. Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre apocrisiari sau soli bisericeti, n rev. O., an VI, nr. 1/1954. Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre autocefalie, n Rev. O. nr. 3/1956. Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre Autonomia Bisericeasc, n rev. ST., nr. 5-6/1958. Stan, Pr. Prof. Liviu, Despre sinodalitate, n rev. ST. An XXI, nr. 3-4/1969. Stan, Pr. Prof. Liviu, Diaspora ortodox, n rev. BOR., an LXVIII, nr. 11-12/1950. Stan, Pr. Prof. Liviu, Imoprtana canonico-juridic a Sinodului IV Ecumenic, n rev. O., an III, nr. 2-3/1951. Stan, Pr. Prof. Liviu, Importana vechilor Sinoade ecumenice i problema unui nou viitor Sinod ecumenic, n rev. ST., an XXIV, nr. 3-4/1972. Stan, Pr. Prof. Liviu, Instituie i instituionalizare n viaa bisericeasc. Importan a i actualitatea probleme, n rev. MMS, an XLVI, nr. 3-6/1970. Stan, Pr. Prof. Liviu, Leg turi ale Bisericii Ortodoxe Romne cu Biserica Ortodox din Grecia, n rev. MO. an XIV, nr. 3-4/1962. Stan, Pr. Prof. Liviu, Obria Autocefaliei i Autonomiei, n rev. MO., nr. 1-4/1961. Stan, Pr. Prof. Liviu, Primatul adevrului naintea oricrui alt primat, n rev. O, an XX, nr. 1/1968. Stan, Pr. Prof. Liviu, Rela iile dintre Biserica i Stat, Studiu Istorico-Juridic, n rev O., An IV, nr 3-4/1952. Stan, Pr. Prof. Liviu, Soborul Panortodox de la Rhodos (24 sept-2 oct. 1961), n rev. MO., an XIII, nr. 10-12/1961. Stan, Pr. Prof. Liviu, Structura primar a comunitilor cretine, n rev, S.T. nr. 9-10/1972.
76

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Stan, Pr. Prof. Liviu, Succesiunea apostolic, n rev. ST/nr. 5-6, 1955. Stnculescu, Mgr. Ioan F., Arhiepiscopii, n rev. ST., an XIV, nr. 9-10/1962. Stnculescu, Mgr. Ioan F., Ascultarea canonic, n rev. ST., an XIV, nr. 7-8/1962. Stniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Definiia dogmatic de la Calcedon , n rev. O., an III, nr. 23/1951. Stniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Motivele i urmrile dogmatice ale schismei, n rev. O., an VI, nr. 2-3/ 1954. Stniloae, Pr. Prof. dr. Dumitru, Natura sinodicitii, n rev. ST., an XXIX, nr. 9-10/1977. Stniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Opinii n legtur cu viitorul Sfnt i Mare Sinod Ortodox, n rev. O., an XXV, nr. 3/1973. Stniloae, Pr. Prof. Dumitru, Biserica Universal i Soborniceasc , n rev. O. An XVIII, nr. 2/1966. Stniloae, Pr. Prof. Dumitru, Temeiurile teologice ale ierarhiei i ale sinodalitii ei, n rev. ST., an XXII, nr. 3-4/1970. Stavridis, Basile Th., Une nouvelle histoire du patriarchat de Constantinopol, n rev. Istina, an XV, nr. 2, Paris, 1970. Stiernon, D., Heraclee de Thrace, n DHGE, t. XXIII, Paris, 1923, col. 1313. Streza, Pr. Asist. Dr. Liviu, Taina Mirungerii n Biserica Ortodox i n Bisericile VechiOrientale, n rev. O., an XXXIX, nr. 2/1987. Teodorescu, Pr. drd. Flor R., Episcopii eparhioi n Biserica veche, n rev. MMS, an XLIV, nr. 7-8/1968. Toma , Pr. Cornel, Teofil al Alexandriei: activul, curajosul i despoticul arhiepiscop, n rev. RT., nr. 3-4/2000.

77

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Troiki, Prof. V. S., Despre sensul canoanelor 9 i 17 de la Calcedon, trad. I. Paraschiv, n rev. MB., an XVI, nr. 4-6, p. 201-214. Articolul a fost publicat n Jurnalul Patriarhiei Moscovei 2/1961. Tsigkos, Vasileios Ath., Locul Patriarhului Ierusalimului i al ,, Patriarhului Occidentului,, n Biserica Catolica i Ecleziologia Comuniunii n Epistolografia Sf Teodor Studitul, n rev ST, Seria III , av IV, nr 4/ 2008. T 11/1947. Vailhe, S. Origines de L Eglise de Constantinople, n Echos d Orient, t. X, An 1907, Paris 5, Rue Bavard, 5. Vailhe, S., Le patriarchat grec n rev. Echos d`Orient, t. X, 1907. Vailhe, S., Le titre de Patriarche Oecumenique avant saint Gregoire le Grand, n Echos d`Orient, t. 11, 1908. Valdman, Drd. Pr. Traian D., Vechea organizare a Bisericii i Sinodul I Ecumenic, n Rev. ST. 3-4/1970. Vasile, Trgoviteanu, A doua conferin presinodal preg titoare a Sfntului i Marelui Sinod, n rev. GB., an XLII, nr. 4-5/1983. Vasiliu, Lect. Dr. Cezar, Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Constantinopol. Anunarea oficial a nceperii dialogului teologic dintre Biserica Ortodox i Biserica Romano-Catolic, n rev. ST., nr. 2/1980. Vasiliu, Mgr. Cezar, Biserica Cretinilor Maroniti din Liban, n rev. ST., nr 3-4/1966. Verzan, Mgr. Sabin, Crmuirea Bisericii n epoca apostolic, n Rev. S.T., nr. 5-6, 1955. Vlcu, Drd. Virgil, Convocarea Sinoadelor Ecumenice, n rev. MMS., an LV, nr. 7-8/1979. , .,

, , nr.

78

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

Visarion, Episcop Rasinareanu, O biseric martir, Biserica Albaniei n rev. RT., an X (82), nr. 3-4/2000. Zgrean, Arhid. Prof. Ioan, nsemntatea i locul ecleziologiei euharistice n teologia Bisericii Ortodoxe Romne, n Rev. O., anul XXXIV, nr. 3/1982. Zotu, I, Biserica Autocefala din Elada, n rev. B.O.R., an VII/1883. , ., , , t. 2,1882. n

79

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

80

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com