Notiuni de farmacologie generala

Farmacologia este tiina care studiaz medicamentele din perspectiva definirii acestora ca substane utilizate pentru profilaxia, tratamentul ori diagnosticarea bolilor. Numele acestei discipline vine de la PHARMAKON =MEDICAMENT Farmacologia are sase ramuri: 1. Farmacocinetica, ramura a farmacologiei, studiaza medicamentele in organism anume: - Procesele fundamentale implicate in circulatia prin organism; - Etapele parcuse de la patrunderea in organism pana la parasirea sa, respectiv absorbtia, distributia si epurarea medicamentelor; - Parametrii miscarii si transformarii in organism; - Dinamica concentratiei in diferite compartimente, definitorie pentru miscarea medicamentelor in organism. Cunosterea profilului farmacocinetic permite selectionarea caii potrivite de administrare si stabilirea regimului optim de dozare, indispensabile pentru tratamentul medicamentos rational. 2. Farmacodinamie: se ocup cu studiul aciunii medicamentelor asupra organismului 3. Farmacotoxicologia: studiaza efectele adverse, intoxicatiile acute si cornice; 4. Farmacografia: stabilete normele de prescriere a medicamentelor. 5. Farmacoterapia: se ocup cu metodele de tratare a bolilor cu ajutorul preparatelor farmaceutice. 6. Farmacoepidemiologia: investigheaza impactul medicamentelor asupra evolutiei bolilor in populatie. Medicamentul este o substan simpl, o asociere de substane sau un produs complex capabil sa produc un efect terapeutic, fiind prezentat intr-o form care s poat fi folosit de bolnav urmnd un anumit mod de utilizare. Medicamentul este alcatuit din: 1) Substanta activa (sau principiul activ, substanta medicamentoasa). 2) Substante auxiliare(care pot fi excipienti, solventi, adjuvanti, aditivi,) 3) Materiale de conditionare( care poate fi primara si secundara)

Forma farmaceutica substanta activa este transformata cu ajutorul substantelor auxiliare, prin utilizarea diferitelor operatii farmaceutice si a articolelor de conditionare si ambalare. Forma farmaceutica faciliteaza modul de administrare si de eliberare din farmacie. Efect terapeutic este consecinta interactiunii dintre medicament si organism cu producerea unui stimul care determina un efect biologic care este actiunea terapeutica sau efectul farmacodinamic. Medicatia reprezinta utilizarea terapeutica a medicamentului intr-o afectiune, cu scopul de a produce o actiune eficace. BIOFARMACIE GENERALA studiaza biodisponibilitatea si bioechivalenta medicamentelor. 1. Biodisponibilitatea medicamentelor reprezinta viteza si marimea absorbtiei medicamentului. Biodisponibilitatea masoara proportia de medicament disponibil pentru actiune; se apreciaza prin procentul din cantitatea de medicament care ajunge in singe si care vadezvolta reactia farmacodinamica. FACTORII care influenteaza BIODISPONIBILITATEA 1) Factori legati de medicament: a) factori care depind de proprietatile fizico-chimice ale principiului activ.(marimea particulelor, structura chimica, stare cristalina, starea amorfa, polimorfism) b) factori care depind de proprietatile fizico-chimice ale adjuvantilor (care pot fi: lubrefianti, dezagreganti, lianti, diluanti) c) factori care depind de procesul de fabricare (tehnici de fabricare ), prin: granulare, comprimare 2) Factori legati de organism Valorile reduse ale biodisponibilitatii pot avea urmatoarele cauze: a) absorbtie incompleta datorita; proprietatilor fizico-chimice ale moleculei de medicament formei farmaceutice necorespunzatoare tranzitul intestinal prea rapid modificarilor patologice din organism b) inactivarea medicamentului in tubul digestiv, sau la prima trecere prin ficat.

2.Bioechivalenta medicamentelor Actiunea farmacoterapeutica optima a unei substante medicamentoase depinde de eliberarea sa la locul actiunii intr-o concentratie eficienta, pe durata de timp necesara. In acest scop, forma farmaceutica in care se gaseste substanta medicamentoasa trebuie sa aiba o biodisponibilitate cunoscuta si care sa poata fi determinata. Punerea pe piata a unui medicament, este aprobata de catre Agentia Nationala a Medicamentului( A.N.M.) pe baza unui dosar farmaceutic cu studii preclinice si clinice, prin care se garanteaza calitatea si performantele medicamentului. Aparitia unor copii ale medicamentelor originale, numite medicamente generice, fabricate de alti producatori, impune stabilirea echivalentei cu medicamentul original. In acest scop , determinarile de bioechivalenta prin care se compara medicamentul generic cu medicamentul original care contin aceeasi substanta activa, reprezinta o parte importanta a dosarului farmaceutic al noului medicament care va fi aprobat de ANM. Doua medicamente sunt bioechivalente, daca sunt echivalente, au biodisponibilitate identica si efecte terapeutice similare. Metodologia unui studiu de bioechivalenta se bazeaza pe compararea biodisponibilitatii a doua medicamente care contin acelasi principiu activ, dintre care unul este medicamentul original, al doilea este medicamentul de testat( generic). Farmacocinetica se bazeaza pe concentratiile substantei medicamentoase insingele circulant si se pot calcula, marimea si viteza absorbtiei medicamentului in singe. Daca doua medicamente( unul original si celalalt generic) nu difera cu mai mult de20%, sunt considerate bioechivalente. Bioechivalenta are ca scop protejarea pacientului prin garantarea calitatii medicamentului.