CURS 5 (continuare curs 4)

INTERVIUL este o tehnica de culegere, inregistrare si prelucrare a datelor si informatiilor pe baza unei discutii intre 2 parteneri, gen intrebari-raspunsuri. Elementul fundamental al interviului este convorbirea, iar intrevederea este o conditie care faciliteaza transmiterea datelor si informatiilor. Cele mai importante conditii de reusita ale acestei tehnici de investigare ar fi urmatoarele: -stabilirea cu atentie a obiectivului interviului; -alegerea cu tact a pers. care urmeaza a fi intervievate; -asigurarea unei compatibilitati intre intervievator si intervievat (profesionala); -participarea activa a intervievatorului pe tot parcursul interviului; -asigurarea unui grad ridicat de ascultare si intelegere a persoanei intervievate ca premisa a culegerii unui volum cat mai mare de informatii pertinente; -interdictia ignorarii raspunsurilor primite si a discreditarii intervievatului; -respectarea unei anumite metodologii de desfasurare a interviului bazata pe mai multe restrictii. In categoria regulilor de derulare a unui interviu putem aminti: -existenta unui nr. rezonabil de intrebari scurte si clare; -desfasurarea interviului fara prezenta managerilor de nivel superior in vederea evitarii retinerii sau inhibarii persoanei intervievate; -evitarea inregistrarii video sau audio a raspunsurilor celui intervievat; -formularea unor intrebari cat mai putin tendentioase care sa conduca la raspunsurile dorite, asteptate de intervievator; -plasarea problemelor personale ale persoanei intervievate in contextul social al desfasurarii investigatiei; -evitarea unor aprecieri ale raspunsurilor date; -asigurarea unor colaborari efective intre cele 2 personaje ale interviului prin promovarea unor rapoarte de egalitate intre partenerii de discutie; -asigurarea succesului interviului prin efort empatic al intervievatorului; -valorificarea raspunsurilor la intrebari imediat dupa terminarea interviului. Fisele de evaluare reprezinta o alta modalitatede investigare si implicit informationala. Utilizate cu prioritate in evidentierea unor caracteristici constructive si functionale ale managementului. Aceste documente servesc la conturarea unei imagini cat mai realiste asupra posturilor si ocupantilor acestora, a masurii in care intre post si titular exista o corespondenta adecvata. TEHNICA ORTID (obiective, resurse, transformare, integrare, dezvoltare) consta in solutionarea problemelor pe care le intampina organizatia in fct de importanta lor prin prisma unor criterii reprez de cele 5 elemente: obiect, resurse, transferuri, integrare, dezvoltare. -Identificarea si ierarhizarea problemelor care se pot regasi in viata unei intreprinderi pp urm. actiuni: 1)definirea facorilor determinanti in solutionarea problemei; 2)interpretarea corelata a criteriilor utilizate; 3)identificarea cailor de rezolvare a problemelor; 4)stabilirea prioritatilor in solutionarea problemelor. -Stabilirea obiectivelor constituie pct de plecare a activitatilor oricarei firme, iar realizarea lor necesita stabilirea unor resurse de nat. umana, materiala, financiara, informationala si efectuarea unor transformari in procesele tehnologice, produsele si serviciile oferite pietei, procedurile de lucru si managementul organizatiei. -Efectuarea transferurilor preconizate impune luarea unor mas care prin integrare sunt implementate in practica.

-Integrarea pp. analiza posibilitatilor de aplicare, etapizare a activitatii de implementare, experimentarea masurilor. Realizarea transformarilor prin integrarea masurilor preconizate urmareste amplificarea rezultatelor utilizandu-se resursele existente, adica dezvoltarea firmei. CAP 3 Documentarea preliminara Caracteristici tioplogice ale firmei investigate Aceasta faza are drept continut evidentierea principalelor elemente de diferntiere si localizare a firmei intr-un context local si international precum ar fi: denumirea actului normativ de infiintare, obiect de activitate, particularitati ale procesului de aprovizionare, productie, vanzare, relatii cu organismele financiar-bancare. SITUATIA EC-FINANCIARA A FIRMEI - In aceasta a II-a faza a etapei de documentare preliminara este prezentata in dinamica situatiei economico-financiare a firmei investigate, tinandu-se cont de urm asptecte: 1)intervalul de timp la care se refera indicatorii si indicii prezentati, tb sa fie sufficient de mare pt a facilita realizarea unor concluzii pertinente, deoarece rezultatele diagnosticarii sunt valorificate in proiectii strategice realiste alaturi de studiile de marketing ec. sau strategie nat. 2)evidentierea situatiei ec-fin se realiz cu aj unor indicatori si indici: -indicatori de volum(cap.social, capacitatea de productie, activele totale, activele fixe/circulante, veniturile, chelt, profit brut/net, cifra de afaceri, productia, marfa fabricata, salariati, fonduri de salarii, datorii, creante, costuri de productie, etc); -indicatori de eficienta(productivitatea muncii, salariu mediu, rata rentabilitatii, solvabilitatea, lichiditatea); 3) in sit in care evidentierea sit ec-fin, implicit performantelor firmei se face cu aj indicilor (raporturi intre 2 marimi ale aceluiasi indicator). Recomandabil este a se folosi urmatoarele ipostaze: a. realizat (t-3 sau t-2 sau t-1) / realizat (t-2 sau t-1)*100 b. realizat ( t-3 sau t-2 sau t-1) / previzionat( t-3 sau t-2 sau t-1)*100 c. previzionat (t-3 sau t-2 sau t-1) / previzionat( t-2 sau t-1)*100 Deci se va apela la indicii cu baza fixa sau baza in lant. 4) Exprimarea indicatorilor de volum se poate realiza in preturi curente sau comparabile in vederea eliminarii influentelor inflationiste, indicat este a se folosi evaluarea in Euro. 5) Principala sursa informationala utilizata pt det nivelului rezultatelor si obiectivelor la nivel de an sau semestrial este bilantul contabil, acesta putandu-se alatura P sau BVC si uneori bugetele intocmite si lansate la nivel de centru de gestiune. 6) Recomandarea este de a se apela si la alte surse informationale care sa permita identificarea nivelului previzionat si realizat al unor indicatori ceonomico-financiari, sociali, de natura tehnica si sociologica, calitate si competitivitate. Obiectivele fundamentale ale analizei financiare ale ale oricarei firme trebuie a viza masurarea rentabilitatii pe de o parte si analiza echilibrului fin pe de alta parte. RENTABILITATEA unei organizatii reprez aptitudinea de a genera un profit. O intrep. privata tb sa realiz un rezultat pozitiv, adica sa cheltuie mai putin decat a produs. Indicatorul performantei sale ec va fi capacitatea propie de a degaja profituri. Din momentul in care se doreste a se efectua masurarea sa, conceptul de rentabilitate se impune a fi aprofundat din mai multe puncte de vedere: -al gestionarului sau al conducatorului intreprinderii care se va preocupa mai intai de rentabilitatea exploatarii sale si activitatii intreprinderii; -al actionarului intrucat actionarul net si dividendele vor putea fi ca temei comparabil cu capitalurile aduse si valoarea actiunilor; -al bancherului care va masura aceasta rentabilitate pt a se asigura ca ea este suficianta in primul rand in vederea dezvoltarii intreprinderii dar si cu scopul ca aceasta ar putea tine cont de angajamentele sale; 2

-al economistului care cauta a verifica contributia intreprinderii la nivel macroeconomic. Aceasta semnifica faptul ca masurarea rentabilitatii intreprinderii va trebui a fi facuta in raport cu diferite referinte. Ideea generala a echilibrului financiar al intreprinderii are la baza principiul mijloacelor monetare suficiente pt a finanta mijloacele economice puse in opera. Mijloacele economice besceptibile de a fi folosite de o intreprinde sunt constituite din 2 mari categorii : -mijloace materiale sau necorporale, durabile sau fixe (active fixe) -elemente de exploatare, stocuri, creante, clienti (active circulante) De o maniera normativa putem deci considera : Mijloacele fixe sau durabile, corporale sau necorporale ( materiale, cheltuieli de constituire ) trebuie a fi finantate de capitaluri durabile permanente constituite din capitaluri proprii ale intreprinderii si datorii pe termen lung si mediu. Alte elemente de active circulante ( stocuri, creante, s.a.) pot fi finantate odata de capitalurile permanente dar si de cele nepermanente sau provizorii, datorii fata de furnizori, datorii bancare pe termen scurt. Principiul echilibrelor de analizat: capitaluri permanente > imobilizari nete => un excedent de finantare permanent(FRN). Rezulta ca FRN tb sa fie pozitiv. Functia FRN este de compensa financiar decalajele legate de duratele de scurgere a diferitelor elemente ale ciclului de exploatare. Analiza echlibr. financiar va consta deci in a masura marja de securitate reprezentata de excedentul de finantare permanent in raport cu nevoile de finantare legate de ciclu de exploatare (nevoia in fond de rulment, respectiv NFR). Intr-o perspectiva dinamica aceasta analiza va arata cum acest echilibru se modifica in timp precum si evolutia lichiditatii intreprinderii. INDICATORI DE STRUCTURA - Analiza financiara pe baza acestor indicatori se face folosind datele din bilantul contabil. Obiectul analizei il reprez studierea modului de autofinantare in cond in care intreprinderea dispune de autonomie decizionala a asigurarii integritatii patrimoniului si raportul dintre mijl si resursele ec. 1)analiza activelor imobilizate, activelor circulante, stocurilor, creantelor, disponibilitatilor banesti, si plasamentelor. In acest sens se calculeaza gradul de asigurare cu disponibilitati banesti. Acesta se consid. normal cand reprez 3:5% din activele circ. si 1:2% din activele totale. 2)analiza surselor financiare de acoperire a mijloacelor economice, capital propiu, datorii, provizioane, etc. a) Analiza capitalurilor ( capital social, propriu, permanent, strain); b) Rata bruta totala de indatorare fata de capitalul propriu [(imprumuturi+obligatii) / capital propriu]*100 Gradul de acoperire a capitalului imprumutat cu capital propriu arata posibilitatile de contractare a imprumuturilor pt dezvoltarea conditiilor de garantie. c) Provizioane; d) Fondul de rulment (FR); Fondul de rulment apare ca diferenta intre capitalul permanent si alocarile permanente si reprez partea din capitalul permanent care acopera partial activele circulante. FR=cap. permanent active circulante Fondul de rulment este utilizat pt finantarea activitatii curente. -variatia fondului de rulment (FR). (FR) capacitatea de autofinantare+imprumuturi noi (rambursari de imprumuturi+investitii+dividende) -Capacitatea de autofinantare(CAF) constituie resursa de finantare interna generata de activitatea intreprinderii. Marimea indicatorului depinde de performanta economica a firmei dar si de alti parametri interni si externi ( politicile promovate de conducatori in materie de indatorare, dispozitiile fiscale privind sistemul de amortizare liniar sau degresiv s.a.).

CAF exprima in general acelasi lucru ca si excedentul brut al exploatarii (EBE) dar la nivel global, dupa scaderea impozitului pe profit. CAF si EBE evidentiaza aproape intotdeauna o scadere a rentabilitatii. Una din modalitatile de calculare a CAF: Caf = venituri incasabile cheltuieli platibile = Eb + venituri financiare si exceptionale incasabile ( cheltuieli financiare si exceptionale platibile + impozit pe profit + participarea salariatilor la profit).