Sunteți pe pagina 1din 4

Decodarea comportamntului copilului/tanarului surd

Prof. psih. Maricica Botescu

Comportamentul copiilor/tinerilor este o interactiune complexa a unor factori diversi: zestrea genetica, personalitatea, caracteristici ale familiei, originea etnica, clasa sociala, competentele religioase si intelectuale. In cazul copiilor cu o pierdere auditiva severa sau profunda, trabuie sa luam in consiferatie si alti factori suplimentari. Un model al comportamentului O justa intelegere a comportamentului copiilor necesita existenta unui model care include toate comportamentele : un model care sa arate cum cresc si se dezvolta copiii, dar care include si referiri la modul in care surzenia poate afecta o astfel de dezvoltare ( Modelul Tulburarii in Dezvoltare). Este vorba de a considera un comportament din doua puncte de vedere: modul in care se dezvolta comportamentul la cei mai multi dintre copii si sa se tina seama de modul in care o tulburare, asa cum este surzenia, poate afecta comportamntul. Modelul developmental In general, comportamentul unui copil este influentat de: consecintele ce pot fi obtinute de catre acesta prin astfel de comportament efectul morcovului si al batului. Totusi, comportamentul este de asemenea motivat de nevoile interne care asigura capacitatile de supravietuire ale copiilor. Aceste nevoi interne centrale, comune tuturor copiilor, se situeaza deasupra nevoilor de baza cum sunt cele pentru hrana, caldura, adapost. Ele includ nevoile de apartenenta, de a se simti valorizat si iubit, de a fi ascultat si inteles, si de a simti ca ai un control asupra vietii tale personale. La cei mai multi copii, observam dezvoltarea unor comportamente de satisfacere a acestor nevoi in modalitati acceptabile la nivel social si cultural. Comportamentul nepotrivit poate aparea deseori pentru a testa limitele. Daca copiii sunt corectati in comportamentul lor, ei sunt puternic motivati sa se schimbe, datorita nevoilor lor de apartenenta si de a fi aprobati de adultii importanti din vietile lor. Modelul tulburarii Copiii care se confrunta cu incercari cum este surzenia, sunt usor de frustrat in satisfacerea acestor nevoi centrale, deseori dezvoltand probleme de comportament. De exemplu, copiii se pot simti frustrati pentru faptul ca nu sunt intelesi acasa sau la scoala, singuri si diferiti intr-o lume auzitoare si neajutorati cand toate deciziile sunt luate de catre altii. Modelul tulburarii de dezvoltare Acest model ne ajuta sa apreciem cu claritate posibilele motivatii subiancente ale multor dificultati comportamentale care pot fi observate la copiii care sunt surzi. Intelegerea comportamentului

Comportamentul este o functie a persoanei si a contextului - doua parti ale unei ecuatii care se interpatrund. Totusi, prea adesea doar partea persoanei din ecuatie este explorata. Cautam in copil cauzele comportamentului. Acesta abordare rezulta adesea in medicalizarea sau patologizarea individului. Aceasta nu este o sarcina dificila, mai ales cand individul are o anumita forma de dizabilitate. Totusi, si cealalta parte a ecuatiei necesita examinare, anume contextul in care a avut loc comportamentul, pentru ca sa avem o imagine totala asupra comportamentului. Exista doua aspecte in examinarea contextului: factorii distali si factorii proximali. Factori distali includ natura societatii, a scolilor, si a atitudinilor si valorilor lor fata de surzenie. Factorii proximali implica contextul imediat in care a avut loc comportamentul. Factorii distali de ce? Intrebarea De ce are loc o situatie particulara in societatea sau in scoala noastra? nu va conduce la explicatii si interventii prompte care sa ajute la gestionarea problemei imediate. Acesta nu insemna ca nu trebuie sa promovam nevoia de schimbare sociala sau ca nu trebuie sa sporim constientizarea problemelor in forumuri adecvate, dar cand provocarea este in fata ta, nu este timp pentru a merge si a scrie o scrisoare catre Municipalitatea locala. Factorii proximali de ce? Probail cea mai importanta intrebare care trebuie spusa este De ce acum? . Raspunsurile la aceasta intrebare vor duce la explorarea situatiei si formularea explicatiilor care pot indica interventii practice. In fapt, in cadrul situatiilor de invatare exista anumite motive centrale care, desi sunt determinate de cauze distale, emerg ca dificultati comportamentale aici si acum . Unele dintre aceste motive includ nevoile de atentie, de putere, de revansa, de protectie, de fuga. Comportamentul problema este functional. Simtindu-se identificat ca fiind diferit, copilul surd are o reactie naturala de frica o frica de a fi separat. Se simte frustrat ca nu e capabil sa inteleaga sau de a se face inteles. In aceste circumstante, este surprinzator ca nu exista mai multe probleme de comportament la copiii care au surditatea ca dizabilitatea lor cheie, cand stim ca aceasta teama este prezenta la ei. Aceste conditii stau la baza multor probleme de comportament aprovizionate fiind de emotiile interne negative. Ce poate sa faca practicianul? Modelul tulburarii in dezvoltare considera comportamentul ca o alta forma de comunicare care este potrivita, data fiind incercarea surzeniei. Comportamentul provocator este stresant, dar este si mai stresant daca el nu este inteles. Punand o anumita distanta psihologica intre noi si comportament si nepersonalizand situatia, putem lucra in mod pozitiv. Daca aceasta atitudine nu este asumata, exista pericolul de reactie exagerata sau de a turna gaz peste foc. Practicianul are nevoie sa examineze situatia si sa se intrebe de ce a avut loc acel comportament. Mai intai, trebuie sa evalueze consecintele comportamentului. Aceptand natura functionala a comportamentului presupunem existenta unor motive in spatele lui. Privind la rezultatele comportamentului, putem deduce motivele: S-a obtinut prin comportamentul respectiv petrecerea unui timp mai indelungat cu un adult sau cu un coleg? Motivul in acest caz ar putea fi nevoia de mai multa atentie.

Conduce comportamentul la confruntari cu adultii sau semenii? Motivul in aceasta situatie ar putea fi nevoia de control . Duce comportamentul la ranirea adultilor sau egalilor? Motivul ar putea fi nevoia de razbunare. Se obtine prin acel comportament confort si sprijin din partea adultilor sau semenilor? Acesta ar putea indica o nevoie de protectie (nurture).

O nevoia interioara puternica si persistenta si nesatisfacuta a copilului sau a tanarului conduce la insusirea unui rol specific in cadrul grupului. Prin urmare, clownul clasei ar putea fi un cautator de atentie, liderul ar putea cauta puterea, huliganul cauta razbubarea si mascota clasei are nevoie de protectie. Aceste comportamente sunt modalitati nepotrivite de satisfacere a nevoilor pentru un tanar. Practicianul va trebui sa dezvolte, cu implicarea activa din partea tanarului, modalitati in care aceste nevoi pot fi indeplinite mai potrivit. De exemplu, atentia poate fi oferita si primita in mod adecvat, controlul poate fi experimentat in siguranta si celor care au nevoie de protectie li poate dezvolta increderea in sine pentru a risca in mod independent. In mod similar, trebuie castigata aprecierea ca ranirea altora nu este de acceptat si nu rezolva problema ranii interioare stima de sine trebuie construita ca o alternativa sigura si acceptabila. Aceste nevoi centrale trebuie investigate cu precadere la copiii cu diferite grade de surzenie. Complexitatea comportamentului impune insa necesitatea ca practicianul sa fie pregatit sa proiecteze si sa implementeze solutii multi-fatate la diverse probleme. Problemele multifatate necesita solutii multifatate. Practicianul comportamental eficace va avea o gama de strategii care sa-i permita sa proiecteze un program individual care sa implice folosirea interventiilor adecvate pentru ameliorarea problemelor de integrare si de invatatura. Cu cat va fi mai profunda intelegerea noastra asupra complexitatii comportamnetului manifestat de copiii cu dificultati de auz si comunicare, cu atat mai usor va fi sa-i ajutam. Sprijinul corespunzator ii poate abilita sa traiasca cu sentimentul apartenetei, cu credinta ca sunt valorizati, ascultati, cu dorinta implicarii si autocontrolului in acele decizii care au un efect direct asupra lor. Tipuri de strategii Strategii comportamentale Intrebare relevanta: Ce a declansat comportamentul, ce urmareste comportamentul ? Interventii eficace:Ignorarea comportamentului necorespunzator cand exista siguranta sa procedezi astfel. Modelarea comportamentului viitor in pasi mici orientati catre rezultatul cerut si folosirea unei game largi de consecinte pozitive.

Strategii privind stima de sine Intrebare relevanta: Are copilul/tanarul o evaluare negativa a calitatilor si abilitatilor personale? Interventii eficace: Stabilirea unor tinte realizabile; predarea deprinderilor de relaxare; folosirea muzicii inaltatoare; exersarea zilnica; relatii cu prieteni; alimentatie sanatoasa. Strategii cognitive Intrebare relevanta: Ce ganduri sau credinte pot rezulta din acest comportament? acesta fiind real, ce ar spune el despre ele? Interventii: Practicianul preda modalitati de provocare a gandirii irationale, de ex. cautand exceptii, combatand dovezile. Strategii privind abilitatile sociale Intrebare relevanta: De ce deprinderi are nevoie tanarul/tanara pentru a avea succes in aceasta situatie? Interventii: Practicianul apreciaza cum poate achizitiona tanarul/tanara aceste deprinderi. Practicianul spune, arata si in cele din urma ii permite tanarului sa foloseasca acele deprinderi. Sursa: Rob Long - Behaviour - a birds eye point of view / The British Association of Teachers of the Deaf Bibliografie suplimentara: Kiff & Bond,D (1996) The Inner Life of Deaf Children, in Varma,V (ed) The Inner Life of Children with Special Needs London, Whurr Publishers, pp 15-26