Comunicarea 1.1. Notiunea de comunicare Contextul de analiza Termenul de comunicare este folosit n strnsa legatura cu termenii limba si limbaj.

Sunt folositi uneori ca echivalenti, alteori se face o distinctie clara de sens. Fiecare termen capata semnificatii noi daca i se asociaza un atribut specific. Astfel, comunicarea poate fi verbala sau nonverbala, intergrupala sau intragrupala etc. Limba poate fi materna, de circulatie etc. Limbajul poate fi: artistic, matematic, filosofic, emotional etc. Clarificari asupra continuturilor acoperite de acesti termeni sunt aduse de catre discipline diferite: lingvistica, psihologie, informatica, sociologie, logica, filosofie, arhitectura etc. Definirea comunicarii Indiferent de scolile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot identifica cteva aspecte comune: comunicarea reprezinta un proces de transmitere de informatii (informatia fiind privita ca un termen general referindu-se att la concepte, ct si la semne, simboluri etc.) comunicarea necesita cel putin doi poli (individ-individ, individ-grup etc.) Etimologic, termenul provine din limba latina, unde "communis" nseamna "a fi n relatie cu, a pune de acord". Dictionarul de sociologie defineste comunicarea ca un proces de emitere a unui mesaj si de transmitere a acestuia ntr-o maniera codificata cu ajutorul unui canal catre un destinatar n vederea receptarii (Maria Voinea). Dictionarul de psihologie defineste comunicarea ca relatie ntre indivizi ce implica transmitere intentionata sau nu cu influente asupra receptorului si cu efect retroactiv. Comunicarea are rolul de a pune n relatie sistemele (omul) cu mediul n care evolueaza. 1.2. Procesul de comunicare Prin procesul de comunicare se transmit informatii pentru atingerea anumitor scopuri. nteleasa ca proces, comunicarea implica o derulare a operatiilor de codare, recodare, decodare asupra mesajelor. Elementele procesului de comunicare Schema cea mai simpla a procesului arata n modul urmator:

Elementele procesului de comunicare sunt: Emitatorul & Receptorul n relatie. La individul uman, comunicarea depinde de capacitatea de relationare cu celalalt, de disponibilitatea de combinare a codului folosit, de disponibilitatea de receptie si prelucrare, de complexitatea si varietatea continuturilor, precum si de posibilitatea emitatorului si receptorului de a-si schimba reciproc rolurile. Canalul de comunicare - "drumul", "calea" pe care mesajul se transmite. Acestea pot fi canale vizuale, auditive, tactile, kinestezice etc. Canalele au suport natural sau tehnic (telefon, fax, mijloace audio-video etc.) Mesajul este o componenta complexa a comunicarii care implica fenomene de codare, recodare, decodare. La om, functia semiotica nalt dezvoltata permite codarea stimulilor actuali, trecuti, viitori si utilizarea lor nu doar de catre cel care codifica, ci si de cei care primesc mesajul. Codul - trebuie ales si cunoscut de partenerii n relatie. Feedback-ul - mesaje de raspuns pe care receptorul le da n timpul sau dupa receptarea mesajului initial. Mediul, contextul comunicarii se refera la situatia particularizata n care are loc comunicarea. Comunicarea se desfasoara ntr-un context cu care se ntrepatrunde. Este important faptul ca procesul comunicarii poate fi perturbat prin aparitia unor factori (bariere n comunicare) care diminueaza, amplifica, mpiedica sau deformeaza mesajele. Exemple de bariere: la nivelul emitatorului/ receptorului deficiente de exprimare, respectiv receptionare deficiente emotionale, atitudinale idei preconcepute etc. la nivelul canalelor: informatia emisa pentru un canal este receptata pe un alt canal (ex.: nevazatorii recepteaza informatia audibila prin canale dezvoltate compensator) la nivelul mesajului: folosirea cuvintelor cu sensuri diferite expresii personale, difuze, limbaje insuficient cunoscute de cei implicati n comunicare la nivelul mediului: climat poluat (fonic, vizual etc.) folosirea necorespunzatoare a suportului de informatie. Forme ale comunicarii

Comunicarea are un caracter dinamic. Este un proces complex, ce se particularizeaza n contexte diferite: exista informatii care se transmit genetic, informatii care circula n mediul social (cutume, obiceiuri etc.), n organizatii. Exista mai multe criterii dupa care sunt identificate variatele forme de comunicare: Dupa participarea indivizilor la procesul de comunicare: comunicare intrapersonala (comunicare cu sinele) comunicare interpersonala (cu altii) comunicare de masa (prin institutii specializate, cu adresabilitate generala) Dupa contextul spatial-temporal al mesajelor directa (fata n fata) indirecta (mediata) Dupa instrumentele folosite verbala nonverbala paraverbala Dupa obiectivele comunicarii comunicare incidentala (fara scop bine stabilit) comunicare consumatorie (consecinta a starilor emotionale) comunicare instrumentala (cnd este urmarit un scop precis) Dupa interactiunea sistemelor care comunica comunicare omogena (om-om, animal-animal) comunicare heterogena (om-animal, om-masina) Dupa pozitia n cadrul unei organizatii comunicare ascendenta (cu superiorii) comunicare descendenta (cu subalternii) comunicare orizontala (emitatorul si receptorul au pozitii egale) Exercitii: 1. Construieste un mesaj, apoi ncearca sa-l traduci n cel putin doua coduri diferite. 2. Pornind de la mesajul alcatuit, ncearca sa te asezi empatic att n rolul emitatorului, ct si n cel al receptorului. Construieste apoi feedback-uri: pozitiv, apoi negativ. 3. Observa o situatie complexa de comunicare! Identifica elementele. Transfera procesul de comunicare n alt context. Analizeaza comparativ situatiile. n cadrul seminarului online din aceasta saptamana, discuta cu colegii tai dificultatile aparute n rezolvarea acestor exercitii. Lecia 2: Comunicare si limbaje 2.1. Raportul limba-limbaj Termenii limba si limbaj sunt analizati diferit de catre discipline diferite: lingvistica, semiotica, psihologie, sociologie, cibernetica etc.

Organismele vii au capacitatea de a utiliza semne, simboluri, ntr-un cuvnt, coduri. La om, functia semiotica - ce permite nlocuirea unui element A cu un substitut B si stabilirea unor corespondente ntre A si B (de ex.: casa - locuinta, apa - H2O, 22 - 4 etc.) - este ndeplinita prin limbaj, la un nivel evoluat. Limbajul permite utilizarea informatiilor nu numai de cel care codeaza, ci si de cel care cunoaste codul. Pe baza unui limbaj se stocheaza informatii actuale sau trecute, se fac prognosticuri. n functie de domeniul dezvoltat, limbajele se particularizeaza: limbaje matematice, limbaje religioase, limbaje artistice etc. Limba reprezinta un produs social particular al facultatii limbajului, fiind studiata n principal de lingvistica. Definirea comparata a termenilor limba-limbaj: Criterii de analiza LIMBAJ LIMBA Definitie activitate psihica de comunicare prin intermediul limbii functie de exprimare si comunicare individualizata a gndirii totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale, gramaticale) ordonate prin reguli sistem de semne si reguli stabilite social-istoric, cu un caracter supraindividual Istoric limbajul precede limba limba se constituie pe baza dezvoltarii aparatului fonator si a structurilor limbajului ia initial forma limbajului interindividual, dupa care se detaseaza relativ de acesta, devenind o entitate de sine statatoare Ontogenetic limbajul se dezvolta n plan individual prin contactul direct prin intermediul limbii limba este o realitate obiectiva data limba precede limbajul Instrumental - functional instrument activ de comunicare limbajul reprezinta o particularizare a instrumentului potential - limba instrument potential de comunicare Termeni colaterali: semnal - substitut specializat care declanseaza un raspuns stereotip util pentru adaptarea la o modificare iminenta a situatiei (ex.: strigatul ca semnal de alarma, sunetul de la nchiderea usilor n metrou etc.) indiciu - semn prin care este semnalizata o stare (ex.: culoarea diferita a hainelor n perioada de doliu, paloarea n cazul spaimei etc. simbol - exprima corespondenta analogica dintre un semn si o idee abstracta, obiect, comportament etc. (balanta pentru justitie, sageata curbata care simbolizeaza un viraj) 2.2. Comunicarea verbala Aceasta forma de comunicare este puternic dezvoltata la om, vorbirea fiind actul prin care informatia este emisa prin intermediul codurilor lingvistice. Indivizii pot fi diferentiati prin: competenta lingvistica (capacitatea de a construi, traduce si identifica mesaje ntr-o limba;

performanta lingvistica (capacitatea de a nsufleti termenii prin corelarea cu aptitudinile, atitudinile, conceptiile despre lume si viata, astfel nct sa fie obtinute efecte noi); De aici rezulta stilul de comunicare - exista persoane care fascineaza nu prin ceea ce comunica, ci prin felul n care comunica. Aceeasi tema poate fi expusa: printr-un limbaj rational, dirijat printr-un limbaj metaforic, euristic Rezulta de aici ca relatarea poate fi la un moment dat un produs al vorbitorului si nu o realitate.

Stilurile de comunicare pot fi clasificate astfel: stil neutru (elimina starile sufletesti) - prezent n relatiile oficiale; stil solemn (impun un ceremonial) - prezent n momente deosebite; stil beletristic (bogat n sensuri, favoriznd imaginatia); stil stiintific (predomina deductia si inductia); stil administrativ (bazat pe clisee institutionale); stil publicistic (bazat pe prezentarea informatiei); stil managerial (accentueaza dirijarea, rezolvarea problemelor etc.) Indiferent de stil, comunicarea trebuie sa ndeplineasca urmatoarele calitati: claritate (nivelul de concizie, sistematizare); corectitudinea (nivelul de adecvare la regulile sintactice si de topica); adecvarea (folosirea celor mai potrivite cuvinte n raport cu intentii); puritatea (nivelul de saturare cu arhaisme, neologisme, regionalisme); concizia (concentrarea pe tema, eliminarea redundantei, divagatiilor); precizia (folosirea unor mijloace suplimentare pentru a facilita ntelegerea). Formele comunicarii orale sunt: monologul, expunerea, relatarea, dialogul, seminarul, interviul, colocviul, toastul, discursul, povestirea, pledoaria, dezbaterea, conferinta, prelegerea etc. Un rol important n comunicarea verbala l are ascultarea. 2.3. Comunicarea nonverbala si paraverbala Comunicarea nonverbala apare prin manipularea factorilor nonverbali (personali si/ sau ai interlocutorului). Dintre acestia, cei mai importanti sunt: sursul (zmbetul), privirea aprobativa, strngerea de mna, gesturi amical-familiare, contactul corporal (o bataie usoara pe spate, cuprinderea umerilor). Aceastea sunt forme paralele ale comunicarii ce pot sustine, dezvolta, nuanta sau, dimpotriva, diminua si contrazice mesajul comunicat verbal. Comunicarea paraverbala nsoteste si coloreaza comunicarea verbala. Dintre factorii paraverbali ai comunicarii, mentionam:

tonalitate ritm intonatie volumul vocii Exercitii: 1. Elaboreaza un text n limbajul domeniului tau de activitate si apoi ncearca sa-l transferi n diverse alte stiluri: stiintific, neutru, beletristic etc. 2. Analizeaza-ti modul de comunicarea, prin autoobservatie, apoi roaga un prieten sa te observe cnd porti un dialog. Identificati mpreuna erorile de comunicare, daca este cazul - nivelul de claritate, adecvare, concizie etc. 3. Realizeaza n fiecare zi un exercitiu de mbunatatire a abilitatilor nonverbale de comunicare (ex.: expresivitatea mimicii), constientizeaza raportul corp-psihic si foloseste acest raport pentru a avea o comunicare autentica.

Lecia 3: Comunicare si motivatie 3.1. Notiunea de motivatie ntelegerea comunicarii drept schimb de informatii ntre individ (grup, sistem) si mediu legitimeaza ntrebarile: "De ce se produce?", "Ce determina procesul complex de comunicare?". Raspunsul este cautat la nivelul energetic, dinamic, al motivatiei. Cuvntul are origine latina - movea, movere = a misca, a pune n miscare. Definirea motivatiei se centreaza pe urmatoarele aspecte: se refera la totalitatea mobilurilor interne ale conduitelor (mobilurile pot fi nnascute/ dobndite, constiente/ inconstiente, fiziologice/ abstracte etc.) are rol declansator pentru comportamentele umane (de cautare, de afiliere, de supunere, de securitate etc.) are rol de orientare si sustinere a activitatilor (mpinge, instiga, determina individul sa-si satisfaca starile de necesitate) permite selectia, activismul, creativitatea n raport cu mesajul din mediu. Mesajele emise sau receptate pe diferite canale si sub diverse coduri sunt strns legate de trebuinte, motive, interese, idealuri, convingeri si conceptii. Putem spune ca alegerea partenerului (grupului, sistemului etc.) sau alegerea combinatiilor de la nivelul mesajului tin de orientarea motivationala. La fel, alegerea codului (verbal, nonverbal, paraverbal) sau tipului de feedback folosit n comunicare. Asa ne putem explica de ce acelasi mesaj produce efecte diferite n medii diferite sau chiar n acelasi mediu n momente diferite (ex.: salutul poate fi decodificat ca agresiv sau jovial n raport cu starea motivationala personala).

Teoriile despre motivatie sunt variate si ncearca sa structureze formele motivatiei n raport cu mai multe criterii: - sub aspect genetic, motivatia poate fi nnascuta (legata de aspecte de maturizare, dezvoltare, mentinerea echilibrului biologic) sau dobndita (legata de realizarea potentialului specific uman: necesitatea cunoasterii, diferentierii, obtinerii identitatii personale, a socializarii si comunicarii etc.) sub aspectul sursei, motivatia poate fi intrinseca (generata si sustinuta direct de subiect ex.: dorinta de a elabora un mesaj, teorie, etc. fara a astepta o ntarire externa) sau extrinseca (generata si sustinuta din afara subiectului, dar rezonnd cu o trebuinta a acestuia - a comunica pentru a primi o lauda, a evita pedeapsa sau a cstiga un bun oarecare) sub aspectul sustinerii pe anumite structuri psihice, motivatia poate fi cognitiva (generata de nevoia de a sti, a cunoaste, a schimba, a imagina, a ntelege, a explica, a rezolva ca scop n sine) si afectiva (generata de obtinerea aprobarii, protectiei emotionale, simpatiei, consolarii etc.) sub aspectul efectului stimularii, poate fi pozitiva (generata de lauda, apropiere, ncurajare, sustinere) si negativa (generata de pedeapsa, blamare, refuz) Punnd n relatie motivatia cu procesul de comunicare acceptam ca, n functie de forma motivatiei care a generat comunicarea, mesajul, semnificatiile si efectele acestuia se modifica. Iata cteva exemple de relatii comunicare-motivatie: un mesaj de tip gluma satisface trebuinta ludica, de relaxare; un mesaj senzual satisface trebuinta de a cultiva relatii erotice, sociale; un mesaj justificativ satisface trebuinta de contracarare, de securizare; un mesaj tip initiere satisface trebuinta de afiliere, de cooperare; un mesaj tip insulta satisface trebuintele de conservare sau presiunile agresive, de rejectie. 3.2. Motivatie, frustrare, conflict Atunci cnd trebuintele nu pot fi satisfacute datorita unor neregularitati sau obstacole, apare fenomenul denumit "frustrare". Psihofiziologic, frustrarea este traita ca o tensiune, ncordare afectiva negativa. O situatie este frustranta pentru un individ si nefrustranta pentru altul n raport cu forta Eului, caracteristicile de personalitate, toleranta, rezistenta la frustrare. Efectele pozitive: declansarea conexiunilor creative, descoperirea resurselor nefolosite. Efectele negative: tensiunea, apatia, regresia, disconfortul psihic etc. Gasirea comportamentelor adaptive conduce la depasirea/ diminuarea frustrarilor. Stilul de comunicare (emotiv, autoritar, reflexiv, ndatoritor, flexibil) poate fi un aliat n situatii frustrante.

Conflictul este o stare antagonica ntre doua sau mai multe entitati. - Conflictul intern poate fi abordat prin intermediul mesajelor: tip autodirectionare (vreau/ trebuie/ voi ncepe activitatea X, voi merge la Y etc.) tip autorecompensa (foarte bine, bravo, pot sa aleg etc.) tip autosustinere ("nca putin", mai ncerc o data) tip autosanctiune ("nu merit", "n-am facut nimic" etc.) - Conflictul extern poate fi reglat prin mesaje care modeleaza comportamentele, situatiile n raport cu dorintele, trebuintele, asteptarile noastre. Mesajele folosite pot fi: tip instructiune tip recompensa tip avertizare tip persuasiune, convingere tip sanctiune tip mobilizare etc. n general, un conflict, o situatie de criza, evolueaza de la un dezacord (cearta, antagonism, opozitie deschisa) la confruntare, escaladare, diminuare si rezolvare. n cazul conflictelor, comunicarea reprezinta un instrument catre progres, armonie, reechilibrare sau o arma eficace, sursa de amplificare a conflictului. 3.3. Negocierea si stilul de comunicare n sens larg, negocierea este o forma de comunicare interumana prin care partile aflate n dezacord urmaresc sa atinga un scop comun. Prezenta comunicarii este un indiciu al sanselor de negociere, absenta comunicarii este un semn al deteriorarii situatiei. Nu toate negocierile mentin sau dezvolta relatii interumane - exista situatii cnd negocierea are drept scop - mentinerea contactului - mpiedicarea deteriorarii situatiei. Ca forma a comunicarii, negocierea genereaza un anumit stil specific care, ca si stilul de comunicare, se bazeaza pe particularitati ale personalitatii (temperamentale, caracteriale, aptitudinale). Stilul de negociere poate fi modelat si tinut sub autocontrol. Pentru aceasta e necesar: - sa ne identificam si sa evaluam stilul celorlalti de negociere; - sa adaptam stilul personal de comunicare si negociere la stilurile celorlalti (detalii veti gasi n Lectiile 4 si 5). Dominanta (tendinta de a controla) si sociabilitatea (aptitudinea de a stabili cu usurinta relatii cu ceilalti) sunt aspecte dupa care poate fi analizat stilul de comunicare si efectele pentru negociere. Stefan Prutianu identifica cinci stiluri principale: 1. Emotiv cu dominanta si sociabilitate ridicate

foloseste mijloace de comunicare nalt expresive; mbina comunicarea verbala cu cea nonverbala poseda capacitati empatice si de persuasiune Pentru eficienta n negociere, persoanele emotive sunt indicate n situatiile ce necesita strategii de cooperare sau compromis. 2. Autoritar cu dominanta puternica si sociabilitate scazuta foloseste mijloace de comunicare ferme (glas sonor, opinii clare, uneori rigide etc.) atitudinea afisata este responsabila, parentala, dar ascunde uneori indiferenta Pentru eficienta n negociere, persoanele autoritare sunt indicate n situatiile bazate pe strategii de dominare . 3. Reflexiv cu dominanta slaba si sociabilitate scazuta foloseste mijloacele de comunicare formale (fraze pretentioase, cuvinte ndelung cautate, accentul cade pe detaliu, controlul emotional este puternic) sunt persoane introverte, lente, meticuloase, perfectioniste, aparent preocupate de altceva Pentru eficienta n negociere, persoanele reflexive sunt indicate n situatii bazate pe strategii de evitare. 4. ndatoritor cu dominanta slaba si sociabilitate ridicata foloseste mijloace de comunicare persuasive (conving prin caldura mesajului, forta prieteniei, atentie, ntelegere) sunt persoane supuse, care nu se afirma, sensibile, care evita sa ia decizii Pentru negociere, persoanele ndatoritoare sunt indicate n situatii bazate pe strategie de cedare. 5. Flexibil este un stil combinat, mobil, care corespunde asteptarilor celorlalti si se modifica n raport cu situatia, bazndu-se pe cele patru stiluri anterioare comunicarea este controlata constient si schimbarile de gestica, mesaj, atitudine, sunt deliberate Acest stil este folosit n negocierea cu discernamnt a afacerilor, fiind cel mai eficient. Toate stilurile de comunicare prezentate mai sus sunt potrivite pentru o situatie sau alta n care este necesara negocierea. Negocierea ramne doar o cale de rezolvare a conflictelor sau de reactie la o situatie frustranta.

Alternativele la negociere sunt variate: constrngerea (violenta, puterea, presiunea), manipularea (seductia, nselaciunea), cedarea, renuntarea etc.Exercitii: 1. Identifica un motiv cognitiv (ex.: a sti, a ntelege etc.). Genereaza un scurt mesaj pornind de la acesta. Apoi identifica un motiv afectiv (ex.: a fi consolat, protejat) si genereaza acelasi tip de mesaj pornind de la acesta. Compara mesajele. 2. ntreaba 10-20 de persoane "De ce comunicati?". Fa un inventar al principalelor motive. Apoi clasifica-le dupa forma de motivatie care predomina. 3. Aminteste-ti cteva situatii de comunicare (cu un coleg, prieten, parinte, copil, preot, politist, femeie dorita / barbat dorit, dusman, vecin, sef etc.). Vizualizeaza-te n aceste situatii, ncercnd sa faci un portret al comunicarii care sa cuprinda: - motivatia principala si cea secundara - structura mesajului, codul, feedback-ul din procesul de comunicare - stilul de comunicare adoptat 4. Identifica notele generale ale stilului de comunicare pornind de la diagrama de mai jos: ncearca sa parcurgi toate stilurile, observnd unde apar dificultati si unde te simti confortabil. Imagineaza-ti apoi o situatie n care negociezi de pe pozitia care corespunde tipului tau predominant.

Lecia 4: Comunicare si creativitate 4.1. Notiunea de creativitate Creativitatea este un concept greu definibil. Mult mai potrivita este asocierea termenului cu sensuri care l creioneaza. A fi creativ nseamna: a genera, a zamisli, a produce noul, originalul; a imagina raspunsuri la probleme, a oferi solutii inedite; a combina si recombina idei vechi n idei si produse noi, inovatoare; a avea aptitudinea de a concepe valoarea (creatia artistica, stiintifica, tehnica etc.) a avea libertate interioara si disponibilitate fata de aspecte neexplorate ale mediului (dorinta de evolutie, educatie, dezvoltare unitara). n concluzie, calitatile asociate unei persoane creative sunt: originalitatea (raritatea solutiilor/ ideilor, unicitatea) productivitatea (numarul mare de idei, solutii, produse) eficienta (performante nalte n activitati) valoarea (recunoasterea ideii/ produsului pe plan social) utilitatea (se refera la rezultatele ideilor/ produselor)

noutatea (produsului/ ideii) Termenii asociati creativitatii: Talentul - aptitudinea sau abilitatea de a obtine performante superioare n mod natural (ex.: talentul artistic). Geniul - maxima dezvoltare si mbinare a aptitudinilor care conduce la produse nalt creative, originale, care deschid cai noi de activitate (se asociaza uneori cu precocitatea). Imaginatia - facultatea mintala de a elabora asociatii inedite (compune/ descompune/ recompune idei si produse). Inspiratia - stare psihica de tensiune, efervescenta intelectuala, vibratie emotionala, spontaneitate, flexibilitate. Insight - moment de "vedere interioara", iluminare, strns legat de analogie si metafora, bazat pe resurse inconttiente si constiente. 4.2. Creier si creativitate Activitatea psihica este strns legata de cea neurofiziologica. Una din teoriile explicative ale creativitatii accentueaza ntelegerea creativitatii ca aspect al "colaborarii" ntre cele doua emisfere cerebrale (stnga si dreapta). Cercetatorii au stabilit diferente interindividuale pornind de la descrierea a trei paliere ale creierului: creierul reptilian (comanda agresivitatea, gesturile automatizate, limbajele nonverbale); creierul limbic (relationat cu afectivitatea si functia mnezica, functioneaza prin debit de imagini, asigura adaptarea la mediul social, este un filtru pentru informatii dupa un criteriu emotional: interesanta/ monotona, armonioasa/ conflictuala, securizanta/ insecurizanta); cortexul (permite operarea cu simboluri si limbaje, proceseaza informatii, organizator al gndirii dar si al unor functii senzoriale si motorii). Emisferele cerebrale au "responsabilitati" diferite, dar creativitatea depinde de corelarea acestora. Retineti functiile emisferelor cerebrale: Emisfera stnga este responsabila de ceea ce spunem, de limbaj, de cuvnt, de aspectul lingvistic al scrisului; traduce perceptiile n cuvinte, codnd logic si analitic lumea reala; prefera detaliile pe care le abordeaza metodic, rational, cauzal; se caracterizeaza prin gust pentru cuvinte, dictionare (cuvintele denumesc, numesc, descriu); amplifica frecventele joase ale mesajului verbal; cauta sensurile strns nrudite ale cuvintelor; foloseste propozitii, sintaxe pentru a interpreta mesajele; are nalte performante n folosirea procedeelor gramaticale, regulilor sintactice. Emisfera dreapta este sediul ntelegerii nonverbale; conexiune minimala cu cuvinte; da tonul si intonatia vocii, da stilul de manifestare personala;

ofera ritmul, muzicalitatea, analogiile, aspectul imagistic (exprima experienta n imagini); abordeaza informatia intuitiv, contextual, relational; extrage informatia paralingvistica (permite identificarea vocii, melodicitatii, intonatiei), apreciind mesajul acustic si mai putin functia lingvistica; cauta sensurile ndepartate, multiple, ambigue, metaforice ale cuvintelor. 4.3. Creier si comunicare verbala si nonverbala Emisferele, dupa date de cercetare recente, functioneaza unitar si complementar, integrat. Comunicarea "integrata" permite: - descoperirea sensurilor, dar si aluziilor nonverbale din mesaje; - exprimarea elocventa, asocierea tonalitatilor adecvate si gesturilor suport pentru mesaj; - compunerea si descompunerea mesajelor n mod creativ. Comunicarea interpersonala se poate mbunatati prin cunoasterea preferintelor celorlalti. Iata sintetic descrierea celor patru sectoare de reactivitate cerebrala: Exercitii: ncearca sa identifici preferinta ta si a celorlalti n raport cu informatiile din mediu. Apoi ncearca sa efectuezi exercitii pentru stimularea zonelor cerebrale mai putin disponibile si a modurilor mai putin preferate: A. Exercitii pentru stimularea zonelor cerebrale mai putin disponibileActivitati pentru persoanele la care domina partea dreapta Activitati pentru persoanele la care domina partea stnga Activitati de stnga superioare Activitati de dreapta superioare calculeaza-ti salariul pe minut/ secunda analizeaza si rezolva o problema tehnica citeste si ncearca sa ntelegi un buget sau un raport financiar nvata un nou program pentru computer care ti-ar mari performantele la serviciu defineste-ti planurile pentru urmatorul sfert de veac condu o analiza statistica foloseste-te de logica sa ai o idee nebuneasca pe zi imagineaza-ti organizarea pe 10 ani nainte a institutiei redecoreaza-ti biroul, adauga jucarii sau postere creative creeaza un logo pentru departamentul n care lucrezi creeaza o disputa pe o problema importanta ia o decizie intuitiva conceptualizeaza un program nou pentru organizatie Activitati de stnga inferioare Activitati de dreapta inferioare fa-ti un jurnal reorganizeaza-ti biroul fa-ti o lista cu ce ai de ndeplinit realizeaza un proiect pna la cele mai mici detalii nu ntrzia la serviciu

fa un profil minutios al serviciului tau fii consecvent n decizii fii la curent cu politica firmei spontan, recunoaste un angajat ntr-un mod personal zmbeste, fii relaxat motiveaza-i pe altii sa se distreze asista voluntar un coleg pentru un proiect asculta muzica cnd lucrezi acorda-ti 15 minute pe zi sa cunosti personal alti oameni ia decizii dupa ce te consulti cu altii B. Exercitii pentru stimularea modurilor mai putin preferateActivitati pentru persoanele la care domina partea dreapta Activitati pentru persoanele la care domina partea stnga Activitati de stnga superioare Activitati de dreapta superioare prezi ce se va ntmpla mine n functie de ceea ce stii azi afla cum functioneaza un aparat ia o problema curenta si analizeaz-o revizuieste-ti o decizie impulsiva, luata n pripa transforma-ti visurile de pensie ntr-o formula cantitativa alatura-te unui club de investitie practica jocuri logice alcatuieste un plan de dezvoltare al sitului http://www.1educat.ro/ nalta un zmeu inventeaza un fel de mncare si prepara-l 15 minute pe zi; relaxeaza-ti creierul nainte de culcare pleaca undeva, cu masina, fara sa stii unde scoate 100 de fotografii fara sa te interesezi de pret danseaza, viseaza imagineaza-te n 2020 imagineaza-ti ca situl http://www.1educat.ro/ este al tau Activitati de stnga inferioare Activitati de dreapta inferioare asambleaza ceva dupa instructiuni fa un buget personal fa un arbore genealogic al familiei fa o lista cu personalul necesar pentru dezvoltarea sitului http://www.1educat.ro/ alearga si monitorizeaza bataile inimii gaseste o greseala n raportul de activitate al firmei ntocmit de contabilul sef pune-ti n regula casa si obiectele de gradinarit joaca-te cu copiii danseaza fara sa-ti misti picioarele timp de 10 minute, ocupa-te numai de problemele emotionale iubeste un con de brad cnta cnd vrei sa asculti muzica preferata plngi fara sa te simti vinovat descopera ce te-au nvatat copiii si multumeste-le

Observnd stilul de comunicare n situatii naturale, putem determina preferinta personala. Exemplu. n situatia de nvatare: Tipul cu predominanta CO S Predominanta CO D - nvata dupa manuale; - apreciaza formularile, discursurile; - dornic de ct mai multe cunostinte; - analizeaza, stimuleaza logica, cauta cauzalitatea; - si propune performante si vrea sa evalueze daca a avansat. - dobndeste individual cunostinte, descopera singur; - cauta sa experimenteze teoria; - este interdisciplinar; - foloseste scheme, desene; - si imagineaza, vizualizeaza informatia; - individualizeaza, personalizeaza informatia; - cauta sa fie activ, explorativ. Predominanta LI S Predominanta LI D - este ordonat, structurat; - vrea sa cunoasca teoriile pentru a actiona; - prefera studiul de caz; - cauta "profesori" metodici, instruiti, organizati; - cauta sa aiba ncredere n celalalt. - e interesat de ambianta emotionala (lipsa conflictelor); - i plac contractele emotionale cu ceilalti n nvatare; - mpartaseste cu ceilalti ideile pentru stimularea relatiilor interpersonale; - asculta, e sensibil, cauta jocul de rol. Exercitii: 1. Continua o discutie cu o persoana apropiata fara utilizarea cuvintelor. ncurajeaza-ti partenerul la spontaneitate, miscare, dezinhibitie. ncearca apoi sa utilizezi cuvintele pentru a surprinde relatia comunicare-creativitate. Unde ai dificultati - n folosirea codurilor verbale sau nonverbale? 2. Reformuleaza ceea ce va spune interlocutorul ntr-un dialog (reia ideile, elaboreaza analogii). Verifica daca ai nteles ceea ce a vrut sa spuna, daca ai reexprimat fidel opiniile lui. Cauta ct mai multe analogii pentru a exprima aceeasi idee. 3. Care sunt calitatile unei persoane creative? La seminarul online de saptamana aceasta, da exemple de situatii n care ai fost creativ n comunicare. Lecia 5: Comunicarea interpersonala 5.1. Relatiile interpersonale. Status si rol.

Relatiile interpersonale sunt definite ca fiind "un tip de relatii sociale stabilite ntre persoane (si nu grupuri, institutii sau colectivitati) si reglate ntr-o masura semnificativa de necesitatile umane individuale". (Elena Zamfir) Structurile de motivatie (trebuintele, motivele, interesele etc.) satisfacute prin relatiile dintre persoane sunt variate: suport emotional, stima, securitate, reducere a incertitudinii si anxietatii, statut, afiliere, dragoste, prestigiu etc. Dezvoltarea psihosociala nu reprezinta o stare strict individuala, ci se realizeaza n contextul relatiilor interpersonale. Rolul acestor relatii poate fi: patogen - generatoare de inhibitii, dependenta, manipulare, nchidere, nencredere, ostilitate, concurenta; suportiv - generatoare de stima, acceptanta, sinceritate, toleranta reciproca. Relatiile interpersonale sunt reglate de status si rol. Status - pozitia relationala ocupata de o persoana, pozitie care i confera un ansamblu de obligatii si drepturi ce-i regleaza interactiunea cu alte persoane cu alt status (ex.: fiica, sotie, functionar etc.) Rol - modelul de conduite relative la o anumita pozitie, ntr-un ansamblu de interactiuni. Comunicarea umana permite interactiunea pe baza rolurilor si statusurilor variate. Raporturile interumane au fost analizate prin prisma diferitelor teorii. 5.2. Analiza tranzactionala O teorie recenta este analiza tranzactionala (AT), elaborata de Eric Berne, conform careia personalitatea este ghidata de trei aspecte ale Eului (stari ale Eului), prezentate mai jos: Cele 3 stari ale Eului: Starea de parinte al Eului (contine si reproduce "nregistrari" de valori si de comportamente) Parinte normativ dicteaza, conduce, impune, emite principii, protejeaza, judeca, critica, devalorizeaza, agreseaza Parinte binevoitor ajuta, ncurajeaza, felicita, apreciaza, si asuma sarcinile altuia, superprotejeaza Starea de adult a Eului (calculatorul) compara, evalueaza, analizeaza, gndeste, nregistreaza si comunica informatii, cere Copil adaptat se adapteaza la trebuintele altora (suprapunere) sta deoparte, se valorizeaza, sustine n mod sistematic contrariul (rebel) Copil liber si exprima spontan trebuintele, emotiile, sentimentele contine: capacitate intuitiva, sursa de creativitate Starea de copil a Eului

(trebuinte, impulsuri, emotii sentimente) Apud: Rene de Lassus. Analiza tranzactionala. Bucuresti: Teora, 2000, pg. 38. Starile Eului se exprima diferit prin mesaje, fiecare persoana putnd trece succesiv prin fiecare tip de stare, n functie de situatie. Exemple de manifestari verbale si nonverbale ale starilor de parinte, adult, copil: Manifestari pentru parinte:Verbale: Parinte normativ: Parinte binevoitor: Asa sa faci! Nu se poate una ca asta! Ce vor spune ceilalti (vecinii, prietenii)? Asa sunt toti, ca el/ ea. (n sens de prejudecata) Asta o stie toata lumea! Este permis sa faci. Asa ceva nu este permis sa faci. n locul tau as proceda asa. ntotdeauna faci totul pe dos! Fa asta si asta. (ordine, indicatii si afirmatii autoritare) Te doare ceva? Te pot ajuta cu ceva? Nu e grav, se ntmpla oricui. Bravo, ai gasit o solutie excelenta. Nonverbale: Parinte normativ: Parinte binevoitor: Amenintare cu degetul aratator ndreptat poruncitor; ncrucisarea minilor la piept; ridicarea sprncenelor (n cazul unei critici); Miscari care atrag atentia (de avertizare); ncretirea nasului; Atitudinea binevoitoare de a povatui pe cineva; mbratisarea plina de afectiune a unei persoane; Transmiterea celor din jur a unui sentiment de protectie si siguranta. Manifestari pentru adult:Verbale: Ce este asta? Cum functioneaza chestia asta? La ce foloseste asa ceva? Ct de trziu? Ct costa? Ne permite punga sa ne gndim la asa ceva? Ce parere are specialistul X? Asta se potriveste aici. Trebuie reduse doua grade. Rezultatele arata ca... Dupa ultimele calcule, rezulta ca... Avocatul este de parere ca... Nonverbale: Gestica si mimica cu caracter meditativ, de cumpanire; degetul sprijinit pe nas; mpletirea degetelor; aratnd insistent cu degetul ca si cnd ar indica "aici este problema", etc. Manifestari pentru copil:Verbale: Copilul liber: Copilul adaptat: Mi-e bine. / Nu mi-e bine. mi place asta. / Nu mi place asta. Vreau asta. Da-mi asta! Asta-i a mea! Lasa-ma! Ma doare! Ce frumos este! Ce culoare tipatoare! Nu mai vorbesc deloc cu tine! Eu pot mai bine! ntotdeauna eu sunt de vina! Nu sunt n stare de nimic. Sunt imposibil. Nonverbale: A salta, a dansa, a rde, a sari, a face mutre/ a se bosumfla; a bti piciorul; a-si tine respiratia; a rnji, a plnge; a cauta/ cerceta ceva cu interes.

Nici o stare a Eului nu este mai buna dect alta - toate trei sunt importante (inclusiv subdiviziunile lor). Starile Eului pot fi identificate n tranzactiile comunicative. A comunica eficient este echivalent cu a ntelege tranzactiile interumane.

O "tranzactie" desemneaza cea mai mica unitate comunicationala interumana. O tranzactie consta ntr-un stimul verbal sau nonverbal si o reactie (ex.: - Cum merge? Bine!). Rezulta ca o discutie este alcatuita din numeroase tranzactii succesive care, ntelese, constituie punctul cheie al dialogului. Ce se ntmpla cnd o persoana (cu cele 3 Stari ale Eului) se ntlneste cu o alta? Teoria A.T. (analizei tranzactionale) afirma: aceste persoane fac schimb de tranzactii. De exemplu: - Ct este ceasul? - Cincisprezece si zece. este un schimb (numit tranzactie) ntre Starile de Adult a doua persoane. La fel: - Ce incapabili, politicienii astia! - Da! Ati vazut cum au rezolvat problema... este o tranzactie ntre Starile de Parinte Normativ ale Eului aflate n functia Critica, a doua persoane. Similar: - Am o migrena ngrozitoare!!! - Mergeti acasa si tratati-va cum trebuie este o tranzactie ntre Starile de Copil, respectiv, Parinte.

n principiu, exista urmatoarele feluri de tranzactii: paralela (sau complementara) ncrucisata (cnd nu se mai comunica pe "aceeasi lungime de unda") complicata (denumita si camuflata, ntruct ascunde un motiv mascat care degenereaza ntr-o "complicatie", ntruct participa concomitent doua stari ale eului vorbitorului) tranzactia tangentiala.Exercitii:

Identifica rolul relatiilor interpersonale n viata ta. Sunt n general suportive sau patogene? Folosind informatiile din acest curs si din cele anterioare, ncearca sa ti constientizezi si sa ti mbunatatesti comunicarea. Poti ncepe prin a comunica eficient n scris, la seminarul online din aceasta saptamana :-)

Indicati ce stare determina mesajele de mai jos: 1. Ce persoane! Se cred toti niste destepti. 2. Toate problemele astea; numai eu pot sa patesc asta. 3. Aveti grija de el, este bolnav. 4. De cnd asteptati aici? 5. Da, mi place cnd mi zmbesti asa. 6. Vrei sa ncerc si eu putin? 7. Esti un mitocan. 8. Ct dureaza filmul? 9. Ce va crede profesorul despre lucrarea mea? Eu nu cred ca e prea buna. 10. Vreau sa mergem diseara la un film.

Lecia 6: Specificul comunicarii n organizatii 6.1. Conceptul de grup de munca Grupul de munca se refera la un numar de persoane care mpreuna realizeaza o activitate sub conducerea unui manager. Grupul are obiective, elemente ce decurg din obiectivele generale ale organizatiei. Grupurile se pot forma: prin raporturi de atractie si simpatie ntre membri, ce conduc la un grad nalt de colaborare, ntelegere; prin dinamism, conflictele generate de unele dezacorduri conducnd la progres. Grupul de munca se caracterizeaza prin: unul sau mai multe obiective comune; norme de comportament sau conduita acceptata; un anumit statut (ndatoriri, drepturi, obligatii); un anumit rol (maniera n care sunt asumate functiile din statut);

comunicarea din grup pe baza unor relatii socio-afective care pot forma/ favoriza realizarea obiectivelor. Conducerea grupului presupune asumarea unor atributii specifice: planificare, decizie, organizare, coordonare, comanda, control. n cadrul acestor atributii, functia leadership, asociata, de regula, cu atributiile de comanda, consta n exercitarea influentei asupra indivizilor din cadrul grupului. Din aceasta perspectiva, atingerea obiectivelor grupului presupune n mod obligatoriu asumarea si exercitarea corecta a functiei leadership. Pentru a raspunde criteriilor de eficienta, liderul trebuie sa dispuna de un evantai larg de calitati de ordin personal: integritate prihica, adaptabilitate, creativitate, echilibru emotional, autocontrol, independenta, capacitate de decizie, capacitate de a emite judecati de valoare, sociabilitate, tact, diplomatie. Dispunnd de cunostinte adecvate si de abilitati de ordin social, liderul trebuie sa fie permanent deschis catre participare si cooperare, cstigand popularitate si prestigiu n cadrul grupului (E. Ghiselli). Din perspectiva succesului si a eficientei, calitatile personale reprezinta o conditie necesara, dar nu suficienta n activitatea liderului. Aceste calitati trebuie actualizate si puse n valoare printr-un stil de conducere adecvat grupului si prin modul concret de raportare a liderului la fiecare situatie particulara.

Stilul de conducere - stilul de comportament pe care liderul l adopta n cadrul activitatii sale - se poate situa pe un continuum: permisiv-restrictiv sau democratic-autoritar. 6.2. Comunicarea n grupul de munca n cadrul grupului, comunicarea poate fi: verbala, scrisa, nonverbala, formala sau informala, directa sau indirecta etc. Calitatea comunicarii este data de: mesaj (ce calitate are: de influentare, de investigare, de control etc.); viteza si ritmul de comunicare; sensul comunicarii (ascendenta/ descendenta); modalitatea de comunicare (democratica, autoritara, permisiva). Un tip specific de comunicare n grup este edinta, vazuta ca o forma de dialog prin care: se transmit informatii; se aduna informatii; se analizeaza, sintetizeaza informatii; se decide. edinta poate fi: decizionala, de informare, de cautare-explorare, de empatizare etc. Eficienta functionarii grupului, calitatea procesului de comunicare la nivelul sau, succesul ntrunirilor de grup depind n mod direct de felul n care membrii grupului dat si asuma n mod constient anumite roluri specifice:

a.) Roluri legate de formarea, dezvoltarea si mentinerea grupului ca entitate distincta: ncurajarea relatiilor pozitive, stimularea prieteniei, caldurii, ncrederii, aprecierii reciproce; medierea conflictelor, mentinerea armoniei, asigurarea reconcilierii si a consensului; moderarea discutiilor, stimularea initiativelor si a contributiilor individuale; standardizarea regulilor, cristalizarea unui set de norme; integrarea tuturor membrilor, implicarea elementelor pasive si/ sau marginalizate; detensionarea atmosferei, pozitivarea climatului socio-afectiv. b.) Roluri legate de stabilirea, ndeplinirea, optimizarea obiectivelor grupului: invocarea continuturilor, initierea de perspective noi, generarea de idei novatoare; oferta de informatii relevante, opinii concludente, judecati de valoare; cererea de informatii relevante, opinii concludente, judecati de valoare; clarificarea aspectelor confuze, reformularea elementelor neclare, extragerea esentialului; elaborarea cunostintelor teoretice, aprofundarea analizelor, conturarea sintezelor, ilustrarea prin exemple concludente; coordonarea "produselor grupului", realizarea conexiunilor; testarea validitatii, verificarea ipotezelor, discutarea deciziilor; sumarizarea discutiilor, accentuarea elementelor esentiale, enuntarea concluziilor. Exercitii: 1. Analizeaza, prin prisma informatiilor de mai sus, grupul de munca din care faci parte si ultima sedinta la care ai participat. 2. Puncteaza rolul managerului n formarea/ comunicarea n grupurile de munca. Folosind informatiile din acest curs si din cele anterioare, ncercati sa va constientizati si sa va mbunatatiti comunicarea.