Forma de guvernmnt este un concept din tiinele politice care se refer la modul n care este organizat puterea executiv

a puterii de stat. Monarhie constituional

n statele cu regim monarhic constituional (ex: Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania), eful statului este monarhul, care deine de regul puteri limitate. Puterea executiv este deinut de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structur, sistemul este foarte asemntor cu cel al Republicii Parlamentare, diferenele fiind legate de eful statului i modalitatea de alegere al acestuia. Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptat a atribuiilor lor, mai ales dup anul 1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, exist "puteri de rezerv" pe care acetia le pot folosi (mai ales n Marea Britanie), ns acest lucru ar putea duce la o criz puternic n statul respectiv. Aceast form de guvernmnt este considerat stabila, ntruct eful statului, dei nu este ales direct de ctre cetaeni, este impartial din punct de vedere politic i nici nu se implic la nivel public n politica statului (de exemplu, Regina Marii Britanii nu face niciodat afirmaii publice referitoare la politicile Guvernului, ns are o ntlnire sptmnal cu Primul-Ministru in care i exprim punctul de vedere legat de aciunile acestuia).

[modific] Monarhie absolut

n aceast form de guvernmnt, monarhul deine puterea absolut in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca exist), iar puterea executiv este exercitat n totalitate de monarh. n prezent, singurul stat din lume n care exist monarhie absolut este Vaticanul.

[modific] Republic parlamentar

n statele cu form de guvernmnt parlamentar (ex: Germania), prim-ministrul (sau cancelarul) este eful guvernului, autoritatea executiv n stat, eful statului (monarh sau preedinte) avnd, cu mici excepii, funcii simbolice. Guvernul este numit de ctre Parlament, iar n unele cazuri Parlamentul alege i Preedintele rii. n majoritatea cazurilor, Preedintele are rolul de a media conflictele politice i de a reprezenta pe plan extern ara, neavnd atribuii executive.

[modific] Republic semiprezidenial

n cele cu form de guvernmnt semiprezidenial (ex: Frana, Romnia), prim-ministrul este eful guvernului, impartind totusi puterea executiva cu preedintele statului. Acesta din urm ndeplinete funcii importante mai ales n domeniul politicii externe i celei de aprare i de securitate (domaine reservee). De asemenea, Preedintele propune Parlamentului primul-ministru spre validare, i poate dispune suspendarea din funcie a unor minitri dac acetia sunt anchetai pentru fapte penale. Minitrii sunt numii de Preedinte, la propunerea Primului-Ministru. n republicile semiprezideniale, eful statului este ales direct de ctre cetaeni, conferindu-i acestuia o credibilitate sporit.

Exist controverse legate de recunoaterea oficial a "republicii semiprezideniale" ca form oficial de guvernmnt, unii juriti afirmnd c aceasta nu exist n realitate.

[modific] Republic prezidenial

n cele cu form de guvernmnt prezidenial (ex: SUA), nu exist prim-ministru, att funcia de ef al guvernului ct i cea de ef al statului fiind ndeplinit de preedintele statului. n republicile prezideniale, Preedintele rii (ales direct de ctre ceteni) exercit ntreaga putere executiv, ns aciunile sale sunt puternic controlate de Parlament, prevenind astfel abuzurile.
Forma de guvenamint caracterizeaza modalitatea de constituire de formare a autoitatii publice in deosebi la nivel central, atributiile care revin lor, principiile si relatiile dintre ele .Dupa forma de guvernamint deosebim Monarhii si Republci monarhia de la grecescul monas-o singura persoana.In cazul Monarhiei in fruntea statului este Monarhul a carui nume difer de la un stat la altul de ex.Rege,Imparat,Impirator,Domnitor,Tar etc.La etapa contemporna are loc abateri de la acest criteriu si chiar cunoasterea Monarhului.Monarhiile la rindul lor pot fi apsolute pot fi limitate de ex.Monarhii Consttutionale care prevede limitarea puteri politice a monarhului prin constitutie. Repulica caracteristic acestia este fsptul ca autoritatea publca acesteia sunt alese pe cale electiva pe un timp limitat.Republicile pot fi parlamentare, prezidentiale, mixte adica semi-prezidentiale sau semiparlamentare. Republicile parlamentare, parlamentul decide daca sa existe functia de prizident,daca exista prezident acesta este intr-o orecare masura subordonat parlamentului. Republicile prezidentiale caracteristic acestora este faptul ca in fruntea statului este prezidentul in republicile prezidentiale de cele mai multe ori nu exista seful guvernului adica prim-ministru,aceasta functie revenindui prezidentului. Republica mixta - in aceste republici unele caracteristice ale republicii parlamentare se imbina cu ale republicii prezidentiale de ex. presedintele este ales din intregul electorat dar in acelasi timp nu este in fruntea statului ex.Franta,Romania etc. Referitor la Republica Moldova constatam urmatoarele conform constitutiei in anul 2000 au loc modificari in constitutie si se trece de la alegerea presedintelui de intreg electoratul pe o periaoda de 5 ani, la alegerea de catre parlament 5.iulie.2000.pe un termen de patru ani. Daca pina in anul 2000 am avut o republica mixta,dupa aceasta schimbare a fost socotita republica parlamentara. Acest lucru insa nu corespunde realitatii chiar daca sa schimbat modul de alegere a Prezidentului, atributiile acestuia au ramas practic neschimbate. Mai mult ca atit Presedintele Republicii Moldova are atributii mai mari decit ii revin Presedintelui din Republica mixta.Presedintele R.M poate dizolvaDe-a lungul istoriei, societatiile au avut nevoie de guverne pentru a crea si aplica
legile care afectau societatea. Oamenii au pus insa intotdeauna sub semnul intrebarii rolul guvernelor modul de functionate si puterea, gradul pana la care acestea erau abilitate sa dicteze comportarea individului. Notiunea de guvernare sau guvernamant se refera la conducerea suprema a statului ce cuprinde organele ce o infaptuiesc si careia ii revine sarcina de a asigura realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor pe care le are statul pe plan intern si extern. Astfel, actul de guvernare presupune punerea in practica a politicilor, deciziilor si a hotararilor de stat, de catre functionarii unui aparat politic. Guvernamantul imbraca forme diferite. Aristotel identifica trei forme de guvernamant: democratia, monarhia si aristocratia. Montesquieu identifica si el trei forme: guvernamantul republican, monarhic si cel despotic In politologia moderna, prin guvernamant se desemneaza uneori organizatiile executive ale statului, respectiv seful statului si guvernul, parlamentul constituind doar un corp de cenzura a guvernului si reprezentand intermedierea in raportul guvernanti corp electoral Din perspective dreptului constitutional, forma de guvernamant reprezinta modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme ale statului. FORME DE STAT FORME DE GUVERNARE Pentru a ntelege pe deplin statul ca institutie politica, trebuie studiata si problema formelor de stat. Esenta statului, adica tipul de stat respectiv, se manifesta prin mai multe forme n raport cu conditiile concrete ale epocii si tarii respective. Forma de stat are n vedere modul de organizare a puterii de stat si, n special, structura si functionarea organelor

supreme de conducere. Rezulta ca forma de stat, indiferent de esenta, este data de trei elemente: forma de guvernamnt, structura statului si regimul politic. Forma de guvernamnt este un raport ntre organele de stat n procesul de constituire si exercitare a puterii. Daca ne referim la statele existente astazi n lume, din punctul de vedere al formei de guvernamnt, exista: monarhii constitutionale, republici parlamentare si republici prezidentiale. Indiferent de esenta statului, care poate fi democratica sau dictatoriala, forma de guvernamnt poate sa fie una din cele de mai sus. Aceasta nu nseamna ca ntre esenta statului (democratica sau dictatoriala) si forma de guvernamnt nu exista legaturi. Un stat democratic se poate mai bine realiza printr-o forma de guvernamnt ca republica parlamentara sau prezidentiala, n care toate organele sunt alese, dect prin monarhie constitutionala, n care seful statului, monarhul, nu este ales. Ramne totusi ca o realitate dovedita de experienta istorica faptul ca esenta statului, democratica sau dictatoriala, nu depinde hotartor de forma de guvernamnt, ntruct viata a aratat ca pot exista dictaturi, n cazul unor republici, dupa cum exista democratii n cadrul unor monarhii. Regimul politic reprezinta pentru multi politologi un element al formei de stat, pentru altii, un element al sistemului politic. Avnd n vedere ca statul reprezinta institutia centrala a sistemului politic, este clar faptul ca regimul politic este legat, n primul rnd, de stat, constituind un element al formei de stat, si anume elementul hotartor, pentru ca el exprima un raport ntre organele de stat si cetateni. Daca organele de stat se constituie si actioneaza prin consultarea cetatenilor, ca expresie a vointei acestora, avem de-a face cu un regim politic democratic si, invers, daca organele de stat se constituie si actioneaza fara consimtamntul cetatenilor, ignornd vointa acestora, regimul politic pe care acestea l promoveaza este unul de factura dictatoriala. De aceea, n analizele politologice, cnd se urmareste elucidarea esentei statului, se vorbeste despre regimul politic.

parlamentul in 3 cazuri,are enitiativa legislativa.

2.1. Scurt istoric al procesului de recrutare Un prim procedeu a fost cel al ereditii sau vexalitii practicat n Anglia tradiionalist pn aproape de zilele noastre, unele reminiscene ale acestuia, pstrndu-se nc. Democraiile greceti practicau procedeul tragerii la sori care s-a bucurat de o mare apreciere deoarece nltura arbitrariul i favoritismul. Dezavantajul acestui sistem era reprezentat de faptul c nu se inea cont de aptitudinile i capacitatea fiecrui candidat. Se nltura, aadar, subiectivismul, dar se facilita hazardul i riscul selectrii celor mai puin capabili. Un alt sistem a fost cel prin care numirea se fcea de ctre superiorul ierarhic. Acest sistem, bazat aproape exclusiv pe puterea discreionar a superiorului ierarhic, era dominat de favoritism i arbitrariu. Din aceast cauz, s -au practicat mai multe ci de ngrdire a libertii de alegere a superiorului ierarhic. Una dintre ele a fost impunerea unor condiii legale, prin lege sau regulamente, diminundu-se astfel numrul persoanelor care puteau fi alese i prin aceasta puterea discreionar a superiorului ierarhic. Un alt procedeu a fost cel al propunerilor, care presupunea activitatea a dou autoriti: un organ colegial sau unipersonal care propune i un altul, superior ierarhic, care numete, alegnd, atunci cnd este cazul.