Sunteți pe pagina 1din 10

1.Etica stiinta filosofica Etica- provine de la cuv.grecesc etos-moral,obicei, caracter ,locul obisnuit de trai (casa, locuinta, cuibul asarilor.

) Etica ca stiinta filosofica-studiaza morala ca una din cele mai importante laturi a existentei umane care examineaza esenta, natura si structura moralei/ este o sfera a cunoasterii o traditie intelectuala iar morala, moralitatea este ceea ce studiaza etica. 2. conceptele de etica si morala Rdcina etimologic a noiunii de etic se afl n limba greac: ethos, iar noiunea de moral i are rdcina n limba latin: mores. Potrivit primei tradiii de definire a eticii, aceasta este considerat: tiin a comportamentului, moravurilor; studiu teoretic al principiilor care guverneaz problemele practice, iar morala este socotit: totalitatea mijloacelor pe care le folosim pentru ca s trim ntr-un mod omenesc; ansamblul prescripiilor concrete adoptate de ctre ageni individuali sau colectivi. Potrivit celei de-a doua tradiii de definire, etica este ansamblul regulilor de conduit mprtite de ctre o comunitate anumit, reguli care sunt fundamentate pe distincia ntre bine i ru. Morala este ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativ (adeseori dogmatic), bazate pe distincia ntre bine i ru (vezi J. J. Wundenburger, 1993, p.XIV). n politic, administraie public, afaceri, media, educaie, medicin .a termenul preferat este cel de etic. Termenul moral este legat de viaa privat. Respectm morala n viaa privat i etica n viaa public (politic, civic, profesional). Deontologia (n sens restrns) reprezint ansamblul regulilor dup care se ghideaz o organizaie, instituie, profesie sau o parte a acesteia, prin intermediul organizaiilor profesionale care devin instana de elaborare, aplicare i supraveghere a aplicrii acestor 3. Functiile eticii 1. Funcia cognitiv, ea se manifest sub trei aspecte: - aspectul explicativ care relev factorii cauzali, generatori ai moralei, factori legai de genez, structura, progres moral. - aspectul descriptiv ocupat cu problemele explicite ale vieii morale (caliti, defecte, vicii, virtui, etc.) - aspectul analitico-sintetic cel care elaboreaz modele teoretice ale moralei pe baza analizei fenomenelor legate de moralitate. 2. Funcia educativa,legat de transpunerea n practica a unor modele morale prin implementarea de facto a unor valori n contiina colectiv sau individual. 3. Funcia normativ este cea axiologic, cu referire la constituirea de norme morale. Ea vine s suplineasc lipsa unor norme legale prin constituirea unei instane morale. 4. Funcia persuasiv, fiind receptat ca o rezultant a funciilor normativ i cognitiv, urmrete aspectele concrete ale vieii morale, ducnd spre actul convingerii. Etica are aadar o multitudine de aspecte care ncearc s cristalizeze raionamente sntoase legate de sensul vieii, de relaiile cu semenii, de modul n care ar trebui s trim i s convieuim 4.Morala- forma a constiintei sociale (forma culturii) Morala- este ceva mai mult, nu ceea ce este, dar mai mult ceea ce trebuie. Principii morale- se intelege un temei o baza a sistemului normativ si totodata o moralitate de coordonare a normelor morale , a unui sistem de norme morale sau a unui grup de norme morale. Principii funfamentale: - pr. Rementarii - pr. Individualismului - colectivismului Principii morale generale: - umanismul- recunoasterea omului ca valoare suprema - alturimul- slujirea dezinteresata a aproapelui - mila- iubirea compatimitoare si activa care se exprima prin tendinta de a ajuta fiecare om.

5. Morala si moralitatea Termenii provin din latinescul mos-moris (morav-moravuri) a supravieuit numai pentru obiceiurilemorale. prin derivatul moralis (moral) se dezvluie o funcie a contiinei: aceea de a prospecta i p roiectaideatic ipostazele devenirii morale: de la ceea ce este, la ceea ce este ideal s fie. Morala aparinenivelului creativ al devenirii morale. Principala sa funcie este cea prescriptivSein-Sollen (Kant)Moralitatea reprezint morala n aciune i manifestare efectiv prin conduit, atitudini, principii.Moralitatea se consum n viaa practic a oamenilor n timp ce morala reprezint nivelul teoretic-cognitiv. Pe cnd Etica posed un caracter cognitiv i explicativ.Morala = caracter proiectiv- programator Moralitatea = caracter real-practicnc din Antichitate apare n filosofie distincia dintre filosofia teoretic i cea practic. Acestenceputuri sunt datorate lui Socrate care nlocuiete filosofia naturii universale cu filosofia cunoateriiomului. Filosofia devine n principal o filosofie moral a cunoaterii de sine a omului. Filosofia devine practic, ntruct cunoaterea de ctre om a necesarului su moral este subordonat realizrii morale desine. Dac filosofia naturii are ca obiect ceea ce este ( Sein ), filosofia practic ca filosofie a moralei, are caobiect ceea ce trebuie s fie ( Sollen ).Termenul de filosofie practic apare n Metafizica lui Aristotel, dac inem seama de faptul c,folosind noiunile de tiin teoretic i tiin practic, el ncadreaz i filosofia n tiin. 6. Structuta moralei: legile, normele,si principiile moralei . Elementele structurale a moralei: - normele moralei - principiile moralei - legile ,oralei Clasificarea normelor moralei: - generale- sunt proprii tutror comunitatilor de oameni au o mare durabilitate de viata, ce reglementeaza toate tipurile de relatii si activitati umane - particulare- acele norme se adreseaza unor tipuri sau colectivitati determinate , ele poseda o comunitate variata in timp, reglementind tipurile de relatii sau activitati umane particulare. - Speciale- se adreseaza unor grupuri restrinse sau vizeaza relatii si manifestari cu titlu specific sau ocazitional. Principii morale- se intelege un temei o baza a sistemului normativ si totodata o moralitate de coordonare a normelor morale , a unui sistem de norme morale sau a unui grup de norme morale. Etica (la fel ca i morala) se construiete pe baza unor principii. a) Principiul egalitii n faa normelor Morala nu este fcut pentru eroi i sfini, nici pentru genii, ci pentru oamenii obinuii. Aceasta nu nseamn c eroii, sfinii i geniile nu trebuie s se supun normelor morale, ci subliniaz doar faptul c morala este regula, nu excepia. Cnd vorbim despre egalitatea ntre oameni, nu ne referim la egalitatea lor intelectual, biologic, estetic, ci la egalitatea lor n faa principiilor i normelor morale i la egalitatea n faa legii, tot aa cum, din punct de vedere religios ne referim la faptul c, n faa lui Dumnezeu,toi suntem egali. Pentru ca o astfel de egalitate s fie posibil, principiile i normele morale b) Principiul claritii i clarificrii (conceptelor, poziiilor). ntr-o societate deschis, pluralist, oamenii pot s-i enune clar poziia fa de o problem moral i s acioneze n consecin. De exemplu, dac un medic crede c avortul este imoral (e crim), nu are dect s lucreze ntr-o clinic n care nu se fac avorturi sau s rmn doar obstetrician. Dac o persoan este neinteresat s acioneze pentru binele public, moral ar fi s nu se implice n politic sau n administraie public. Aici apare ca evident i diferena fa depoziii fundamentaliste: o religie este impus ca moral de stat i transferat integral sau aproapeintegral n legislaie.

Principii morale generale: - umanismul- recunoasterea omului ca valoare suprema - alturimul- slujirea dezinteresata a aproapelui - mila- iubirea compatimitoare si activa care se exprima prin tendinta de a ajuta fiecare om. 7. Principiile moralei Principii morale- se intelege un temei o baza a sistemului normativ si totodata o moralitate de coordonare a normelor morale , a unui sistem de norme morale sau a unui grup de norme morale. Principii funfamentale: - pr. Rementarii- principiul a mai multe tipuri istorice de morala (pr. Moralei budiste, stoicilor sunt proprii si moralei crestine) - pr. Individualismului-este propriu diverselor forme istorice a moralei fiind un principiu al ratiunii de afirmare a individului,impotriva colectivitatii - colectivismului- principiul oricarei morale deoarece omul este o fiinta sociala, el traieste in colectiv si diverse forme de colectivitate. Principii morale generale: - umanismul- recunoasterea omului ca valoare suprema - alturimul- slujirea dezinteresata a aproapelui - mila- iubirea compatimitoare si activa care se exprima prin tendinta de a ajuta fiecare om. 8. Normele moralei Clasificarea normelor moralei: - generale- sunt proprii tutror comunitatilor de oameni au o mare durabilitate de viata, ce reglementeaza toate tipurile de relatii si activitati umane - particulare- acele norme se adreseaza unor tipuri sau colectivitati determinate , ele poseda o comunitate variata in timp, reglementind tipurile de relatii sau activitati umane particulare. - Speciale- se adreseaza unor grupuri restrinse sau vizeaza relatii si manifestari cu titlu specific sau ocazitional. 9. Etica budista Religia budist reprezint una dintre cele trei aa numite religii universale. Ea a fost ntemeiat n India, sec. 6-5 .H. de ctre Sakyamuni sau Buddha, adic trezitul sau iluminatul. Budismul este singura religie al crei ntemeietor nu se declar nici profetul unui Dumnezeu, nici trimisul su. n plus, respinge nsi ideea unui Dumnezeu, ca Fiin suprem . Fiind cea mai timpurie dintre religiile mondiale, budismul, uneori, este confundat cu jainismul, ntruct are n mod real anumite afiniti cu acesta, datorit apariiei n acelai spaiu i timp, ca expresie a insatisfaciei spirituale pe care a provocat-o brahmanismul oficial. ns ntre budism i jainism sunt deosebiri fundamentale, att n plan doctrinal, ct i n cel al tririi religioase. Dac religia budist, n partea ei esenial, se ntemeiaz pe principii proprii, jainismul se datorete unor elemente teoretice ale colii Samkhya sau ale Vedantei. Deosebirea fundamental dintre acestea se refer la raiunea practic, la viaa moral: budismul se ndeprteaz de ascetism, n timp de jainismul este de neconceput fr ascez. Astfel, se explic de ce jainismul a rmas n graniele Indiei, n timp ce nvtura lui Buddha dispruse de pe teritoriul de batin, rspndindu-se n Asia Central i de Est, devenind o religie cu statut universal. Distincia relevat evideniaz un fapt de importan capital: apare pentru prima dat n istoria omenirii o legtur confesional ntre oameni, diferit de legturile etnice, lingvistice sau politice. Indivizii umani au nceput s se grupeze pe temeiul coreligiozitii, indiferent de locul naterii, de limb, de ar, de cetenie. Se poate spune c budismul a jucat acelai rol important n istoria popoarelor Asiei, pe care l-a avut cretinismul n Europa sau islamismul n Orient i Africa de Nord. Cu privire la izvoarele scrise ale budismului sunt preri dup care aceste documente fie c nu s-au pstrat, fie c nu au existat. Primele atestri sunt Inscripiile regelui Asoka, sec. al III-lea .d.H., care se refer la o perioad cnd budismul se nfieaz ca o religie deja constituit, cu o

organizaie ecleziastic, cu dogme i tradiii proprii. Perioada auroral a religiei budiste este cunoscut n exclusivitate din legende care, de-a lungul veacurilor au format o impresionant literatur sacr. Din cadrul acestei literaturi o importan deosebit pentru istorici constituie scrierile cele mai timpurii, aa numita Lege palic, adic opere scrise n limba pali, care seamn cu sanscrita, la fel ca italiana cu latina. Aceste cri au fost alctuite n primele secole .d.H. i se numesc Tripitaka, ceea ce n limba sanscrit nseamn trei couri: a. Vinaya-pitaka coul disciplinei, care cuprinde o culegere de vechi reguli canonice ale comunitilor budiste; b. Sutra-pitaka coul predicilor, care cuprinde o culegere de convorbiri i aforisme ale lui Buddha; c. Abhidharma-pitaka coul doctrinei superioare, care cuprinde cugetri metafizice. Apariia budismului se afl ntr-o anume legtur i cu realitatea social-istoric, politic i economic a principatelor de nord ale Indiei n epoca dinastiei Seisunaga din sec.VI-V .d.H., cnd credina n caracterul de nezdruncinat al ornduirii castelor ncepe s se clatine. Nemulumirea fa de ordinea existent se manifest chiar i din partea unor reprezentani ai castelor superioare. Dar s nu exacerbm acest raport cauzal dintre formele vieii spirituale i determinarea lor de ctre structurile vieii comunitare. n orice caz, Buddha nu poate fi considerat n primul rnd ca un reformator social-politic. Iar dac Sakyamuni a propovduit un democratism, acordnd mntuirea tuturor oamenilor, indiferent de rang social, de cast, acesta a fost un democratism de factur religioas i nu politic. . 10. Conceptiile eticii a lui Confucius nvturile fundamentale ale confucianismului subliniaz importana educaiei pentru dezvoltarea moral a individului, afirmnd c statul poate fi condus mai degrab prin virtui morale, dect prin utilizarea sistemelor normative coercitive. De asemenea, Confucius considera c ar trebui s trim n conformitate cu cele 5 virtui, n scopul scopul atingerii unei viei armonioase i sntoase. Confucianismul nu este o religie n sensul clasic al termenului i nici creatorul acesteia - Confucius nu este un guru spiritual. Practic vorbim de un sistem etic, un mod de via, menit s promoveze armonia social, dar n acelai timp poate fi vzut i ca un ghid, un ndreptar destinat mai ales claselor conductoare ale acelor vremuri, necesar instituirii unei bune guvernri, care s asigure ndeplinirea ndatoririlor fa de societate. Este caracteristic mentalitii chineze adoptarea confucianismului ca religie i ideologie de stat n dauna taoismului, care a aprut aproximativ n aceeai perioad i care se ocupa preponderent cu problematica spiritual. Confucius a murit aproximativ n anul 479 .Hr. dar sistemul su etic a supravieuit aproape 2500 de ani n China. Un sistem, care a fost viabil atat de mult timp i ale crui nvturi i precepte au fost nsuite i venerate de ctre o naiune att de numeroas, demonstreaz indubitabil perenitatea ideilor propagate precum i profundul su coninut spiritual. n ultima sut de ani, odat cu creterea contactelor cu lumea occidental i ascensiunea comunitilor n China, confucianismul a suferit o involuie, prin lipsa de aderen la noile structuri sociale chineze. Marele filozof englez, Bertrand Russell, care a vizitat China n prima parte a secolului XX a fost impresionat de gndirea deschis, raionalismul i lipsa atitudinii dogmatice ce le-a ntlnit n mediul chinez. El a descris China, ca fiind din toate punctele de vedere cea mai mare naiune pe care o vzuse vreodat. Nu a existat niciodat conflicte sau rzboaie purtate n numele confucianismului, nvturile lui Confucius nefiind considerate precum n religiile clasice monoteiste, cuvnt al Domnului. Preceptele confucianiste au fost menite s reprezinte un ghid pentru convieuirea panic i armonioas n societate i pentru o bun administrare a statului. Sistemul confucianist nu avea scopul atingerii unei experiene mistice, a ntririi credinei n Dumnezeu; el a cultivat respectul pentru cultur, educaie i cunoatere, punnd accentul pe virtuile umanitii, pe justiie, curtoazie i nelepciune. Toate acestea alctuiesc un posibil fundament etic, pe baza cruia orice naiune ar putea fi guvernat. De fapt, n cazul n care toi cei aflai la conducerea unei ri i-ar nsui i ar aplica consecvent doar principiile umanitii i a justiiei, lumea ar putea deveni rapid un spaiu edenic, un paradis terestru.

Confucius a fost moderat n toate lucrurile, chiar i n virtute. El a fost ntrebat odat - cum apreciaz ndemnul de a rspunde la ru cu bine? i a rspuns: Cum s ntoarcem binele la rul suferit. Mai degrab a rspunde la nedreptate cu nedreptate i la dreptate cu dreptate. Aceast afirmaie contrasteaz puternic cu preceptul cretin de a ntinde i cellalt obraz. 11. Conceptiile morale ale lui Moise Istoria poporului evreu este cea mai lunga si in acelas timp cea mai framintata. Ea se desfasoara dea lungul a 35 de secole. Insemnatatea poporului evreu pentru istoria omenirii este determinata de doua cauze: prima o constituie faptul ca ei reprezinta monoteismul, a doua, ca el a dat nastere crestinismului. Ideea monoteista trebuie sa aiba ca urmare unificarea omenirii sub un singur Dumnezeu si sub aceeasi lege. Moise a fost fara indoiala, organizatorul monoteismului. Ascuns pina atunci sub trilul val a misterelor, iesi din adincul templului ca sa intre in circuitul istoriei. Moise a indraznit sa faca din cel mai inalt princpiiul al initierii unica dogma a unei religii nationale,si avu prudenta d a nui releva urmarile decit unui nr de initiati,impunindo maselor nepregatite prin teama fata de DUMNEZEU UNIK. Prin aceasta profetul muntelui Sinai a avut cu siguranta vederi lungi, care depaseau cu mult destinele propriului sau popor. Religia unica a omenirii-iata adevarata misiune a Israelului, pe care putini evrei au inteleso inafara de marii sai profeti.,implinirea acetse misiuni presupune jertva poporului care o reprezenta. Natiunea evreiasca a fost imprastiata, nimicita. Insa ideea lui Moise si a profetilor a trait si a crescut. Dezvoltata, transfigurata prin crestinism, reluata de islam, desi intrun grad inferior, ea trebuia sa se impuna Occdidentului barbar, sa se reflecte chiar siasupra Asiei. De aici inainte omenirea se va razvrati in zadar, va lupta in potriva propriului sau spirit in tresarir convulsive , constiinta se va invirti mereu mereu in jurul acestei idei centrale, ca o planeta in jurul soarelui care o organizeaza. Iata in ce consta opera formidabila a lui Moise. Pt indeplinirea acestei predestinari, Moise a gasit o unealta gata pregatita in triburile evreilor, mai ales printre acelea care, stabilindu-se in Egipt, ina valea Goshen,traiau in robie sub numele de Beni-iacob. 12. Morala crestina- un nou tip de morala Crestinismul are la temelie invatatura unica si suprema a Mantuitorului Hristos. Credinciosii isi conformeaza viata cu aceasta invatatura, traind intens pe toate planurile vietii spirituale, in comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu semenii, in drumul lor spre obtinerea mantuirii care ne-a fost adusa obiectiv de Iisus Hristosprin Intrupare, Viata si Invatatura Sa, Patimi, Cruce, Inviere si Inaltare, ramanand ca roadele sa ni le insusim fiecare in parte prin har, credinta si fapte bune in Biserica. Deci crestinismul nu este un sistem filosofic, o suma de filosofii sau o doctrina religioasa. Crestinismul, cu invatatura si morala sa superioare, apare pe fondul lumii greco-romane unde excelasera celebre scoli filosofice care dadusera lumii mari intelepti: Heraclit din Efes, Protagoras, Socrate, Platon, Aristotel, etc. Dar aceste sisteme filosofice, care aveau si o etica, n-au putut impune norme etice si n-au putut influenta decat in mica parte viata adeptilor, uneori nici chiar intemeietorii sau conducatorii scolilor filosofice respective neputand respecta sentintele etice pe care le enuntasera. Ne vom referi indeosebi la filosofia si etica antica greaca deoarece majoritatea sistemelor de etica din cursul istoriei isi au izvorul in filosofia antichitatii. Aceste sisteme in decursul istoriei eticii sunt numeroase, de aceea noi vom folosi denumirea generala de etica filosofica, termen care desemneaza indeosebi aspectul teoretic al sistemelor etice din decursul istoriei, reflexiunile filosofice asupra principiilor generale ale moralei. Chiar de la primii filosofi greci etica n-a insemnat decat unul si acelasi lucru: "studiul reflexiv a ceea ce este bun sau rau in aceasta parte a conduitei umane de care omul este, mai mult sau mai putin, responsabil in mod personal". Problema centrala a teoriei etice antice si medievale era: cum poate omul sa ajunga la fericire? inainte de Renastere se gandea in general ca oamenii erau ordonati prin natura lor sa ajunga la o tinta finala, dar aceasta perspectiva globala difera la diversi filosofi. Teoriile etice moderne si contemporane se intereseaza mai ales de problema ratiunii practice si a datoriei. Insa Morala crestina nu este o simpla implinire de catre crestin a unor datorii care nu-l duc nicaieri in aceasta viata pamanteasca si ii asigura doar o rasplata exterioara in viata viitoare. Aceste datorii sunt pentru planul exterior al vietii umane, pentru o convietuire ordonata de pilda. Dar in Morala crestina nu este de ajuns atat. Intervineiubirea crestina, jertfelnica, daruitoare, care se cere implinita, deci accent pe "cele dinlauntru", pe interiorul omului. "Actiunea libera este intotdeauna transpunerea in fapta a sufletului, expresia lui concreta, exterioara. Si valoarea ei nu izvoraste din aspectul ei exterior, ci din sufletul ei, din izvoarele ei launtrice. Inlauntru este radacina, acolo este seva datatoare de viata din care rasar frunzele, florile si roadele".

Crestinul duce o viata in Hristos, viata adevarata, plina de florile virtutilor, in iubire jertfelnica, si creste treptat (nu dintr-o data) in Hristos, o zidire in Duhul lui Hristos, inca din cursul vietii pamantesti, caci implinirea si trairea invataturilor Sale transforma ontologic fiinta lui. De aceea cand vorbim de Morala crestina nu trebuie s-o intelegem ca pe o disciplina pur stiintifica, teoretica, ci ca pe o explicare sau descriere a vietii credinciosilor in Hristos, in Biserica Sa. In general Morala crestina are cateva puncte de convergenta cu etica filosofica, dar in fond ele se deosebesc radical. In cele ce urmeaza ne-am propus sa analizam si sa prezentam raportul dintre ele. 13. Caracteristica generala a categoriilor (notiuni fundamentale ) ale eticii Din punct de vedere etimologic, "etica" provine de la cuvintele greceti: ETHOS (Homer) = primordial, patrie, locuin, loc de ntlnire, locul natal, obiceiuri, caracter; ETHIKE (Aristotel) = tiina cunoaterii. Din "ETHOS" a derivat cuvntul "ETHICOS", cu sensul "din sau pentru moral", utilizat de greci atunci cnd discutau despre principiile comportamentului uman. Pentru nceput, putem considera etica ca fiind tiina ethosului (a moralei), a binelui/rului (Socrate, Platon, Cicero), a fericirii, a virtuii (Aristotel), a plcerii (Aristip), a idealului social. Etica a aprut ca ramur distinct a cunoaterii, datorit lui Socrate. Ca disciplin tiinific ea exist din timpul lui Aristotel, care a ridicat etica la nivelul "demnitii tiinelor". Etica este definit ca "tiina care se ocup cu studiul principiilor morale, cu legturile lor de dezvoltare istoric, cu coninutul lor de clas i cu rolul lor n viaa social; totalitatea normelor de conduit moral corespunztoare ideologiei unei clase sau societi".1 Etica reprezint forma de cunoatere i legitimare n contiin prin intermediul normelor i imperativelor morale, a unor acte i fapte omeneti. Dei nrudite, conceptele de etic i moral, au origini i substane diferite: etica este teoria i tiina moralei, n timp ce morala reprezint obiectul de studiu al eticii. Denumirea de etic este de origine greac n timp ce morala i are originea n cuvntul latin mos-moris (morav-moravuri), de unde a aprut i termenul moralis, etimonul modern al termenului moral.2 Aadar, putem considera etica drept o tiin a comportamentului, a moravurilor, un ansamblu de prescripii concrete sau o teorie asupra moralei. Acesta este i sensul pe care l ofer Wundenburger, care spune c etica reprezint "ansamblul regulilor de conduit mprtite de ctre o comunitate anume, reguli care sunt fundamentate pe distincia ntre bine i ru, n timp ce morala cuprinde un ansamblu de principiile de dimensiune universal-normativ."3 14. Idealul si tipurile lui In limbajul cotidian dar si in limbajul conceptulaizat termenul de ideal- are mai multe acceptii, intre care sunt 2 de baza, in primul rind idealul si idealitatea sunt ceeea ce este distinct, sau opus fata de material si materialitate. Aceasta acceptie este ontologica si deci filosofica. In al 2 rind idealul are o semnificatie praxiologica si axiologica si etica in special,si aceasta semnificatie ne intereseaza in cazul dat. Pe un plan foarte larg, cele 2 semnificatii sunt corelate, idealul moral fiind o forma de configurare sau cristalizare a idealitatii in genere. Daca idealitatea in sens filosofic se defineste prin raportare la materialitate. Idealul moral se defineste intrun triplu sistem de referinta- ideal si scop, ideal si realitate, ideal si valoare. Idealul si scopul au o nota comuna generica, intrucit ambele sunt doua modalitati ale lui, care este proiectat in viitor. Tipurile lui: - idealul valoric care promoveaza o valoare ca posibila si necesara.realizare acestui ideal echivaleaza cu nstituirea obiectiva a unei autentice valori. - Contraidealul este o modaliate mai complexa si paradoxala care apare in situatii de concurentialitate a mai multor idealuri, sau aceluias ideal, in masura in care el poate avea diverse drade valorice, respectiv diverse limite de extensie in viitor - Ppseudoidealul- este idealul care la nivel de continut promoveaza ca posibila si necesara o
1

2 3

pseudovaloare. El apare mai intii in procesul succesiunii generatiior,in dzvoltarea istorica sunt situatii in care mai multe generatii pot fi formate sub semnul unor idealuri comune, dar, dar sunt situatii de discontinuitate accentuata sau chiar de ruptura. Antiidealul promoveaza ca posibila si necesara ,o antivaloare. Nu trebuie sa cautam prea mult in istorie sau in viata pt a gasi intruchipari ale antiidealului. Ne rezumam la 2 exemple. In plan individual un astfel de antiideal, este cel a unei crime perfecte,urmarita atent , indelung ia rin plan social, ideea dominatieiuniversale, indiferent care sopor, stat sau sistem social ar nutrio- un exemplu elocvent si actual de antiideal

15. Binele si raul Binele si rul au condus dintotdeauna. Este trist s constati c aceste notiuni tin de latura noastr uman si nu de cea divin.Rul s-a nscut din fric. Totul se ntmpl la nivelul capului. Dac tu consideri ceva ca fiind ru, acesta devine ru n mod automat. De aceea se spune devii ceea ce gndesti. Dar altcineva poate interpreta acest ru ca fiind bine. Deci, acelasi lucru e bine sau ru n functie de felul n care l percepe fiecare individ. n realitate, tot ce este considerat ru face parte din planul divin si este permis pe pmnt pentru a ajuta omul s evolueze. Binele si rul sunt numai o nscocire a fiintei umane. Cte ore pe zi stai s-ti dirijezi viata dup bine sau ru? De cte ori nu eziti s faci ceea ce ti-ar plcea, din credinta c e ceva ru sau fiindc te nelinisteste ce vor spune sau vor gndi ceilalti? Faptul c nu ai curajul s realizezi ceea ce ti-ai dori te face s revii la vechile obiceiuri. Procednd astfel, accepti o notiune de bine sau ru venit din exterior! Toti vrem s trim n pace si armonie, fr s ne fie team de nimic. Singurele momente cnd omul trebuie s plteasc pentru ceva sunt cele n care ncalc legile naturii, legile care guverneaz cosmosul. Efectul produs de gndurile noastre nu poate fi numit nici pcat, nici ru. Este vorba, pur si simplu, de legea cauzei si efectului, marea lege care ne nvat si ne ajut s devenim mai constienti. Nu exist greseli; exist numai experiente. E timpul s te opresti, s ncerci s te privesti prin propriul tu sistem de valori. Corespunde el ambitiilor tale? Crezi n el cu adevrat? Te face fericit? Prezenta unui asemenea sistem de valori, principii, metode si obiceiuri indic faptul c notiunile de bine si ru au nc o mare putere asupra ta. Ele ne limiteaz dorintele si dau nastere la dese conflicte interioare. Ne mpiedicm singuri s dorim ceva: Nu trebuie, nu e bine. Este un sindrom al personalittilor puternice, al celor care nu vor s tin cont de dorintele, de latura lor copilreasc. Oamenii cu o personalitate puternic au o trstur comun: se supraestimeaz. ntre altele, sunt convinsi c ei sunt mai buni n comparatie cu altii. Tot timpul vor s-i schimbe pe ceilalti. Sunt foarte influentati de propriile notiuni de bine si ru. De aceea le e foarte greu s-i accepte pe ceilalti asa cum sunt. Adevrul un alt concept al fiintei umane e ceva foarte relativ. Adevrul e proportional cu gradul de dezvoltare al fiecrui om. Fiecare este convins c detine adevrul absolut. Fiecare om a atins un anumit nivel n evolutia sa, deci adevrul lui nu este mai putin bun dect al altuia. Adevrul urmreste dezvoltarea persoanei n cauz. n loc s ncercm s-i schimbm pe ceilalti, trebuie s-i acceptm asa cum sunt n adevrul lor. Fiecare nou experient ne nvat ceva, deci ne ajut s ne schimbm, s evolum. Si tu vei trece prin multe schimbri pe msur ce avansezi n viat.

Dac notiunile de bine si ru sunt prea pronuntate, devii foarte rigid fat de tine nsuti si fat de ceilalti. Lasi s treac pe lng tine ocazii fantastice, care te-ar putea face s triesti momente dintre cele mai fericite. Esti att de ocupat s-i judeci si s-i critici pe ceilalti, nct nu esti atent la propria ta viat, la ceea ce poti s faci pentru tine. Ce se ntmpl cu o persoan ajuns ntr-o asemenea situatie? Nu mai e n stare s se bucure de viat si se simte tot timpul agitat. 16. Datoria si constiinta Datoria este una dintre categoriile fundamentale a eticii ce desemneaza conceptia de catre personalitate a necesitatii imperioase a implinirii ceea ce porunceste idealul moral. Ce reiese din edielalul moral. Ca baza si izvor al datoriei erau considerate poruncile divine( marala religioasa), ba legea apriorica( imperativul categoric) ba insasi natura umana, nazuinta naturala, a omuluui spre placere. Constiinta morala se manifesta ca reflexe exclusiv interne, subiective si ca intuitia nu poate fi supusa aprecierii rationale si verificarii practice din partea opiniei publice/ De aceea nu putem afirma ca constiinta este unicul instrument de apreciere a faptelor si valorilor morale, pt aceasta este necesara legatura indisolubila cu datoria morala. Cerintele datoriei sunt valoroase prin sine insasi, aceasta isi largeste expresia nu numai prin faptul ca omul isi indeplineste datoria sa in mod dezinteresat si prin aceasta el isi demonstreaza independenta lui de la normele date din exterior. Ideplinindusi datoria el demonstreaza priorotatea datoriei fata de frica, beatitudine, folos personal fata de dorinta de onoare si slava. In datorie este reflectat un anumit mecanism de interactiune dintre mamen, morala poate fi coneputa ca o sistema a unor indatoriri reciproce care sunt impuse oamenilor, pe care oamenii le accepta vis-a-vis de sine , care sunt concepute de ei ca niste sarcini vital care sunt indeplinite in situatii si imprejurari concrete. Constiinta este capacitatea omului de asi aprecia actiunile, gindurile, dorintele, constientizarea si retrairea neconcordantei sale cu ceea ce trebuie sa fie- cu neindeplinire datoriei 17. Libertatea, necesitatea si responsabilitatea morala

Libertate si responsabilitate Ce este libertatea?Libertatea nseamn rspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. Ce este responsabilitatea?Responsabilitatea este preul mreiei. Despre libertate si responsabilitate se spun multe si fiecare intelege diferit aceste douaconcepte. Mari filosofi ai lumii au dezbatut aceste teme si fiecare a ajuns la o concluzie personala,asemanatoare sau diferita de cea a celorlalti. Intelegerea si perceperea acertor concepte depinde de fiecare persana in parte. De exemplu un adolescent care la aceastavarsta traieste viata cu intensitate are parerea ca are dreptul sa realizeze orice doreste sica i se cuvine marea si pamantul . El tinde sa uite ca traieste intr-o comunitate si ca pelanga libertate are responsabilitatea de a atinge un scop fara sa dauneze sau sa afectezenegativ viata celor din jur. Incet,incet realizeaza ca libertatea de care aude in fiecare zieste o libertate limitata deoarece vine cu responsabilitatea de a face mereu bine si de anu afecta in rau viata oamenilor ce te inconjoara. Daca suntem putin ironici si ne gandiml a m o d u l i n c a r e u n i n f r a c t o r v e d e l i b e r t a t e a n e d a m i n t r a d e v a r s e a m a c a f i e c a r e persoana

are o idee diferita despre acest concept complex.Parerea mea este ca libertatea se refera la posibilitatea de a alege asupra propriei vieti insa cu anumite limite. Nu este asa? Avem puterea de a alege din ce ni se ofera,avemdatoria totodata de a nu ingradi libertatea celorlalti. Libertate absoluta nu exista deoarecedaca oricine ar fi liber sa faca orice atunci fara voia sa ar lua dreptul la libertate altcuiva.Daca ne gandim putin la regimurile politice existente de-a lungul anilor vedem ca ama s i s t a t s i i n c a a s i s t a m l a i n c a l c a r i a l e d r e p t u l u i l a l i b e r t a t e a p o l p u l a t i i i n t r e g i . U n exemplu elocvent in acesta privinta este existenta sclaviei,apoi existenta unor popoareaflate sub suzeranitatea altora ,ce reprezinta tot o forma de sclavie. Tot o incalcare alacestui drept este si discriminarea sau abuzurile in familie.Mari filosofi ai lumii spuneau despre libertate si responsabilitate asa: Llibertatea uman const ntr-o aciune voluntar, clarvztoare, inventiv i creatoare, care cluzit de propriile-i lumini i izvort din focul actului nsui, se strduiete s depeasc, s rstoarne i s sfrme toate obstacolele i smodifice, s ntreac i s creeze din nou, toate situaiile .G. Guruitch 18 . Virtutea si viciul Virtutea este o categorie a eticii cu carcter apreciativ si normativ care desemneaza insusirile morale pozitive ale oamenilor, atitudinea ce consta in consecventa respectarii idealurilor etice, a principiilor si normativelor morale. Virtutile se dobindesc in procesul vietii sociale, ca urmare a insusirii constiente si aplicarii practice a participantilor si normelor morale. Notiunea de virtute poate fi ca o notiune generalizatoare care este identica moralitatii (amul virtuos este o expresie identica a expresiei omul moral), respectiv omul vicios este un om amoral. Oa asemena utilizare a natiunilor este pe deplin justificata, deoarece omul ori este moral ori un, adica sau omul este vortuos sau vicios. Ttoadata notiune de virtute are si un inteles singular de calitate morala, are este utilizata de obicei la plural desemnind calitatea morala respectiva. In istoria eticii in calitate de filosofie morala se recunoasc 2 sortimente fundamentale de virtuti 1) virtuti cardinale ale Greciei clasice, cumpatare, curaj ,intelepciune si echitate. 2) teologice, virtutile crestinismulcredinta speranta si dragoste. 19 Fericirea, categoria fundamentala a eticii. Modernitatea britanic a oferit eticii o alt variant de rspuns la ntrebarea Ce trebuie s fac? Dac rspunsul kantian este cel al aciunii conform datoriei raionale, n consens cu acceptarea drept axiome centrale ale sistemului moral imperativul categoric i cel practic (varianta deontologist de tip kantian), rspunsul utilitarist se afl aparent la polul opus. Ceea ce trebuie s facem este s ne cutm fericirea. Cutarea fericirii personale devine, din pornire iraional comun a oamenilor, datorie moral suprem fa de sine, dup cum, facilitarea fericirii celorlali este datorie moral fa de semeni. Aciunile persoanelor i instituiilor pot s fie judecate, ca valoare moral, din perspectiva acestei norme: Acioneaz astfel nct aciunea ta s maximizeze propria fericire i pe a celorlali i s minimizeze propria suferin i pe a celorlali! Cel mai corect act moral pe care l putem face este acel act care aduce cea mai mare fericire pentru cel mai mare numr posibil de oameni. Un act devine moral corect dup ce, comindu-l, i putem testa consecinele, potrivit acestei norme. Prin ceea ce am fcut, am produs o cretere a fericirii i o scdere a suferinei? Dar pentru c fericirea este greu cuantificabil, filosofii care aparin acestei familii ideatice ne-au propus ali doi indicatori: plcerea i utilitatea 20 Etica aplicata ca filosofie practicata Etica afacerilor ocupa o pozitie speciala in domeniul eticii aplicate. Ca si etica in domeniul medicinei, avocaturii, etica afacerilor consta in aplicarea, uneori dificila, a unor principii etice foarte generale ( cum ar fi utilitatea sau datoria) in situatii si crize mai degraba specifice si sdesea unice. Spre deosebire de aceasta insa, etica afacerilor opereaza in cazul unei activitati umane a careia practicieni nu au, de cele mai multe ori un statut profesional, si a caror motive sunt adesea considerate eufemistic spus mai putin nobile. Lacomia este deseori mentionata ca fiind singurul motor l afacerilor, cea mai mare parte a eticii afacerilor nu este deci foarte flatanta pt aceasta activitate. Intrun anumit sens, originele acestei istorii pot fi identificate in epoca antica si medievala, cind pe linga atacurile asupra afaceristilor in filosofie si religie. Etica afacerilor era un domeniu fara prea mult prestigiu in cadrul filosofi clasice, fara ao materie conceptuala proprie, era considerata prea paracticapina si pt etica aplicata, iar pt o lume filosofica caracterizata de abstractie si idei ale unor lumi posibile, etica afacerilor era mult prea preocupata de vulgarul mijloc a schimburilor cotidiene-banii!

S-ar putea să vă placă și