Sunteți pe pagina 1din 3

Conditiile de munca Inca de la inceputul crearii pietei interne comunitare s-a resimtit importanta dimensiunii sociale a acesteia.

Ea nu consta doar in libertatea de miscare a oamenilor, bunurilor, serviciilor si capitalului, ci si in orice alt element care ajuta la cresterea bunastarii cetatenilor Uniunii Europene si, in special, a persoanelor care muncesc in interiorul ei. Constructia unei Europe puternice si dinamice se bazeaza tot atat de mult pe recunoasterea unui fundament al drepturilor sociale. In acest sens, normele comunitare reglementeaza in mod amanuntit aspectele referitoare la conditiile de munca, cum sunt securitatea lucratorilor, salariile si durata de lucru, relatiile de munca, etc. Securitatea si sanatatea la locul de munca La fel ca si in cadrul altor organizatii internationale cu preocupari in materie, in cadrul Uniunii Europene problematica securitatii si securitatii in munca a constituit o preocupare deosebita. Prevederi in acest sens pot fi regasite in chiar tratatele constitutive ale Comunitatii Europene (de ex. Art. 75, 100A, 118, 118A, 235 ale Tratatului CEE), dar si intr-o larga serie de directive adoptate pe baza acestora. Cea mai importanta dintre acestea este Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 VI 1989 privind introducerea de masuri de incurajare a imbunatatirilor in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor in munca. acest act comunitar constituie documentul-cadru in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca. Adoptarea principiilor incluse in Directiva-cadru 89/391/CEE este realmente indispensabila in construirea unui sistem de protectie a sanatatii si securitatii la locul de munca aliniat celui existent in Uniunea Europeana. Obiectivul acestei directive este acela de a imbunatati sanatatea si securitatea lucratorilor, la locurile lor de munca, in toate sectoarele de activitate, private sau publice (cu exceptia anumitor activitati specifice din cadrul functiei publice, cum ar fi fortele armate, politia sau protectia civila). In acest scop ea cuprinde principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale si la protectia securitatii si sanatatii, eliminarea factorilor de risc si accident, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legislatiilor si/sau practicilor nationale, formarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora, precum si linii generale pentru transpunerea in practica a principiilor mentionate. Prin Directiva Consiliului 91/383/CEE din 25 iunie 1991 care completeaza masurile ce privesc ameliorarea securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor avand un raport de munca cu durata determinata sau un raport de munca intermediat, s-a asigurat pentru aceste categorii de lucratori acelasi nivel de protectie ca si cel de care beneficiaza ceilalti lucratori ai intreprinderilor sau unitatilor in temeiul Directivei 89/391/CEE. Salariile si timpul de munca Directiva Consiliului 93/104/CE din 23 XI 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de munca

Temeiul juridic rezida in art. 118 al Tratatului CEE precum si Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989.

Directiva Consiliului 93/104 se aplica tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, in sensul dat de art. 2 al Directivei 89/391/CEE, din 12 iunie 1989, privind punera in practica a unor masuri care sa promoveze in special ameliorarea securitatii si sanatatii lucratorilor in munca. Stabileste prescriptii minimale de securitate si sanatate in domeniul organizarii timpului de munca. Ea reglementeaza perioadele minime de repasu zilnic (o perioada minima de repaus de 11 ore consecutive), de repaus saptamanal (in cursul fiecarei perioade de 7 zile, o perioada minima de repaus neintrerupta de 24 de ore, carora li se adauga 11 ore de repaus zilnic) si de concediu anual ( de cel putin 4 saptamani), precum si timpul de pauza (in cazul in care timpul de munca zilnic este mai mare de 6 ore) si durata maxima saptamanala de munca (48 ore).