Sunteți pe pagina 1din 1

Sistemul nervos</b> (latin Systema nervosum ) coordoneaz activitatea muchilor, monitorizeaz organele, primete i prelucreaz informaiile primite prin

organele de sim i iniiaz aciuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru meninerea homeostaziei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt <b>neuronii</b> i <b>celulele gliale</b> (cu rol de susinere i de protecie). Cu ct urcm pe scara de evoluie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitile lui de a recepiona, interpreta i reaciona corespunztor informaiilor din mediul nconjurtor sunt tot mai perfecionate. <br /><br /> Activitatea sistemului nervos se realizeaz prin actul reflex (procesul fiziologic de rspuns la un stimul care acioneaz asupra unui anumit cmp receptor). Aadar, la <b>stimulii</b> sosii din mediul extern sau intern, sistemul nervos d un raspuns rapid i adecvat. Acest rspuns se numete <b>act reflex</b>. Substratul su anatomic este arcul reflex, constituit din receptor, calea aferent, centrul reflex, calea eferent i efectorul. <br /><br /> <b>Sistemul nervos central</b> (SNC) ocup cea mai mare parte a sistemului nervos, i mpreun cu sistemul nervos periferic, ndeplinete funcia de control al comportamentului. Dezvoltrile din anii '50 din domeniul ciberneticii, au fost adoptate si de neurotiine, astfel nct <b>SNC</b> este vzut ca un sistem care are rolul de a procesa informaii (senzoriale) i de a genera un comportament. <br /><br /> <b>Neuronii</b> sunt o clas de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celul adaptat la recepionarea i transmiterea informaiei, unitatea elementar (celular), embriologic, anatomic, funcional, trofic i metabolic a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principal a sistemului nervos a fost introdus de anatomistul spaniol <b>Santiago Ramn y Cajal</b>. El a artat ca neuronii sunt celule individuale care comunic ntre ele. O contribuie fundamental la cunoaterea celulei nervoase n stare normal i patologic a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe Marinescu.