Monopolul

Piata cu structura de monopol presupune un singur ofertant pentru un bun sau serviciu si de aceea monopolistul detine controlul asupra pretului de vanzare. Este opusul pietei cu concurenta perfecta unde oferta provine de la un numar mare de producatori. Caracteristicile monopolului Un producator se afla in situatia de monopol daca este unic ofertant al unui bun omogen, iar acesta este lipsit de substitute apropiate. Monopolul detine control asupra producerii bunului respectiv, nesuportand rigorile confruntarii cu alti producatori al aceluiasi bun, concurenta existand decat prin intermediul bunurilor substituibile. Intrarea pe o piata cu structura de monopol este foarte dificila din cauza restrictiilor ce pot fi legale sau naturale si anume: - posesia unei firme asupra unei resurse - acordul prin lege a dreptului exclusiv de producere sau vanzare a unui bun unei singure firme - nivelul costurilor de productie prin care un producator este mai eficient in raport cu alti producatori. Monopolul asupra unei resurse Un producator dobandeste pozitia de monopol in conditiile dispunerii de o resursa la care alti producatori nu au acces (ex: in cazul resurselor naturale). Proprietatea exclusiva asupra unei resurse nu atrage dupa sine in mod necesar consecinte nefavorabile asupra consumatorilor, deoarece economiile interactioneaza = si bunurile sunt tranzactionate la nivel international. Monopolul creat prin lege Cand legea intervine in recunoasterea oficiala a monopolului, un producator beneficiaza de dreptul exclusiv de producere sau vanzare a unui bun sau serviciu (ex: in cazul serviciilor postale si de telecomunicatii, furnizarii de energie electrica..). Monopolul astfel creat comporta atat avantaje cat si dezavantaje: - pe de o parte sunt stimulate demersurile vizand activitatile creative, ceea ce sustine progresul, - pe de alta parte consumatorii sunt dezavantajati, pretul bunurilor fiind mai ridicat decat in cazul difuzarii dreptului de producere si comercializare la un numar mai mare de producatori.

Monopolul natural Apare atunci cand este posibila reducerea costului mediu concomitent cu cresterea productiei. Astfel un producator se afla in situatie de monopol natural daca poate oferi consumatorilor un bun sau un serviciu la un cost inferior altor producatori (ex: distributia energiei electrice, a gazelor naturale sau a apei potabile). Monopolul natural se poate dezvolta in functie de dimensiunea pietei deoarece cresterea numarului de consumatori poate conduce la aparitia mai multor producatori si astfel la competitia pe piata. Astfel, pe termen lung, nici o firma nu poate detine monopolul natural deoarece sufera consecintele concurentei interne sau externe.Aceasta concurenta apare ca urmare a modificarii leglementarilor care asigura protectia legala in fata concurentilor, a deschiderii la comertul international sau a eliminarii restrictiilor tarifare sau netarifare. Existenta monopolului nu inseamna dominatia absoluta asupra pietei deoarece monopolurile intalnite in practica nu sunt pure. Conditia pentru acest tip de monopol o reprezinta existenta concomitenta a unicitatii vanzatorului si a atomicitatii cererii, in absenta altor bunuri substituiente. In realitate orice bun are substituienti. De asemenea monopolul depinde si de cerere, cresterea pretului fiind insotita inevitabil de reducerea achizitiilor cumparatorilor, deoarece parametrii cererii sunt determinati de veniturile, preferintele si asteptarile consumatorilor.

Bibliografie: Catedra de Economie si Politici Economice Manualul de ECONOMIE, editia a 7-a, revizuita Bucuresti, editura Economica, 2005 Autori: Prof. univ. dr. Coralia Angelescu Prof. univ. dr. Dumitru Ciucur Prof. univ. dr. Dinu Marin ISBN: 973-709-169-8