Executarea silita poate fi mobiliara, daca obiectul obligatiei il reprezinta un bun mobil, or: imobiliara, cand poarta asupra

unui imobil. Procedura de executare silita imobiliara parcurge trei faze principale, i anume: sechestrarea, vnzarea i distribuirea preului. Executarea silita imobiliara este crmuit de reguli speciale i, anterior modificrilor Codului de procedur civil prin O.U.C. nr. 138/2000, comporta ndeplinirea unei proceduri mai greoaie i mai anevoioase dect n cazul altor forme ale executrii silite indirecte. Executarea silita imobiliara are loc la cererea creditorului urmritor, care se depune la executorul judectoresc competent din circumscripia judectoriei n care se afl imobilul urmrit i unde se face i executarea. Taxele reprezinta alaturi de impozite cea de-a doua mare categorie de resurse fiscale. Spre deosebire de impozite, taxele sunt plati efectuate bugetului de catre contribuabili, persoane fizice si juridice cu ocazia si in legatura cu prestarea unui serviciu public. Este gresita formularea taxele reprezinta contravaloarea serviciilor publice intrucat nu ar corespunde realitatii. Intre valoarea economica a serviciului prestat de o institutie publica si contravaloarea taxei platite de contribuabilul beneficiar nu exista decat in mod imaginar echivalenta. Instituirea taxelor are un scop fiscal, acela de a constitui venituri publice pentru buget, putand fi considerate o contributie la acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarea unui serviciu public determinat de catre diferitele institutii publice. Au un caracter ante factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitarii serviciilor sau lucrarilor care urmeaza a fi efectuate de catre serviciile publice. Subiectul platitor al taxelor este precis determinat din momentul in care acesta solicita efectuarea serviciului public. Alaturi de taxele datorate bugetului statului si taxele datorate bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor au fost instituite ca si o categorie aparte taxele speciale pentru functionarea unor servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice. Acestea reprezinta venituri cu destinatie speciala ale bugetelor locale, fiind utilizate numai in scopurile pentru care au fost instituite.

Cu aceeasi semnificatie si acelasi rezultat este folosit conceptul de taxe. Cu toate acestea, in reglementarea actuala din tara noastra intre impozite si taxe exista unele deosebiri: - in cazul impozitului lipseste total obligatia prestarii unui serviciu direct si imediat din partea statului, situatia fiind inversa in ce priveste taxele; - cuantumul lor se determina diferit, la impozit in principal in functie de baza impozitata, iar marimea taxei este influentata in general de natura serviciului prestat; - termenele de plata sunt stabilite la date fixe pentru impozite, iar la taxe in momentul solicitarii sau dupa efectuarea prestatiei serviciilor. Temeiul juridic al instituirii unor astfel de taxe speciale se regaseste in legea privind finantele publice locale. Reglementarile legale prevad mai multe categorii de taxe, ele putand fi prevazute in sume fixe, in cote procentuale sau in cote progressive. Dupa modul de stabilire a cuantumului lor taxele pot fi fixe sau forfetare, proportionale sau progresive. In cele mai multe state europene dar si in SUA nu este folosit conceptul de impozit. Compensarea - intervine atunci cnd n dou raporturi juridice distincte prile au concomitent calitatea de debitor i creditor, unul fa de cellalt, urmnd ca prin manifestarea lor de voin obligaiile s se sting pn la concurena celei mai mici. Condiia compensarii este ca obligaia datorat s rezulte din debite fa de acelai buget. Nu intervine compensarea ntre o crean de la bugetul naional i una de la bugetul local. Compensarea se realizeaz de ctre organul fiscal din oficiu, sau la cererea debitorului anterior restituirii de sume. Rezultatul compensrii va fi consemnat ntr-o not de compensare, care se comunic contribuabilului in termen de 7 zile. Cine poate face plata? Regula este c oricine poate face plata. Distingem urmtoarele situaii: - debitorul face plata, personal sau prin reprezentant, legal sau voluntar. - o persoan inut pentru debitor face plata un fidejusor (garanie personal dat, ca msur asiguratorie) - o persoan inut alturi de debitor, n situaia codebitorilor solidari, care execut integral obligaia.

- n cazul persoanelor juridice plata este fcut n numele persoanei juridice prin reprezentantul legal. - un ter face plata. Terul poate face plata cu valori juridice diferite: n interes propriu, spre exemplu, un locator pltete ipoteca pentru a salva soarta bunului, sau n interesul debitorului o liberalitate.