Sunteți pe pagina 1din 48

CORTICOTERAPIA N DERMATOLOGIE

actiune, indicatii, efecte adverse i contraindicatii

Era corticoterapiei, care a revolutionat tratamentul antiinflamator al bolilor de piele, a inceput in urma cu 40 de ani. De atunci aproximativ 45 de compusi diferiti, derivati ai hidrocortizonului, dehidrocorticosteronului, dar mai ales pornind de la prednisolon, au fost introdusi in variate formule. Noile generatii de dermatocorticoizi, apartinand mai ales grupei glucocorticoizilor nehalogenati, arata ca lista produsilor nu este inca terminata.

Observatia facuta la inceputul anilor 50 asupra utilizarii hidrocortizonului cu efecte favorabile in tratamentul topic al afectiunilor inflamatorii si proliferative cutanate a initiat o era noua in terapia cutanata. Fara sa se cunoasca exact mecanismul de actiune, s-au creat o serie de compusi prin modificarea structurii chimice a hormonului natural sintetizat de corticosuprarenala hidrocortizonul.

Pe masura ce terapia cu corticosteroizi s-a extins la numeroase afectiuni cutanate, nu au intarziat sa apara si efectele adverse, astfel ca euforia initiala fata de beneficiile tratamentului cortizonic s-a transformat in deziluzie si ulterior chiar in corticofobie. Odata cu acumularea cunostintelor despre mecanismele fiziopatologice ale proceselor inflamatorii, despre mecanismele de actiune ale corticosteroizilor si despre farmacocinetica la nivelul pielii, s-au dezvoltat si strategiile de cercetare privind crearea unor compusi cu grad crescut de disociere.

Corticoterapia a dobndit un loc de o important major in patologia cutanat. Ea reprezint un mijloc terapeutic complex ca aciune, spectaculos ca eficien dar i redutabil ca reactii adverse i efecte secundare.

Structura chimica

Din punctul de vedere al structurii chimice glucocorticoizii utilizati in terapie sunt derivati ai hormonilor naturali adrenocorticali hidrocortizonul (cortisolului) si corticosteronul si ai derivatilor acestora - prednisolon si dehidrocorticosteron. Modificarile structurale au influentat intensitatea si calitatea efectelor farmacologice. Hidrocortizonul prezinta trei grupari OH (hidroxil) in pozitiile 11 beta, 17 alfa, si 21, corticosteronul prin comparatie avand numai doua, ceea ce reduce posibilitatea de formare de derivati ester sau acetil. Prezenata gruparii hidroxil in pozitia 11 beta este esentiala pentru efectul antiinflamator.

Prezenta gruparii cetonice in pozitia 11 (in cazul cortisonului sau clobetasonului) reduce proprietatile antiinflamatorii. Introducerea legaturii duble intre carbonul 1 si 2 la nivelul inelului sterolic A creste proprietatile antiinflamatorii, cu reducerea efectului mineralocorticoid (prednisolon, dehidrocorticosteron). Prezenta radicalului de fluor sau metil in pozitia 6 alfa creste deasemenea efectul antiinflamator. Fluorinarea si in pozitia 9 alfa potenteaza efectele farmacologice deja prezente fara sa schimbe calitatea acestora. Metilarea sau hidroxilarea in pozitia 16 elimina proprietatea de retentie a sodiului. Modificarile structurale ale steroizilor de baza determina nu numai modificari ale activitatii farmacologice intrinseci dar si proprietatile farmacocinetice dupa administrarea sistemica.

Clasificare

Din punct de vedere al structurii, dermatocorticoizii se pot imparti in derivati steroidici fara OH (free alcohol) ca hidrocortizonul, prednisolonul, 17-monoesteri (ex. hidrocortizon butirat), 21-monoester (ex. hidrocortizon acetat, prednisolon acetat), 17,21-diesteri (ex. hidrocortizon aceponate, prednisolone 17 valerat 21 acetat), 16,17 acetilati (ex. butesonid, desonid) si 16,17acetilati 21 ester. Prin esterificare, acetilarea derivatilor alcoolici creste caracterul lipofilic. Diesterii se divid in derivati halogenati si non-halogenati.

Farmacocinetica si farmacodinamica

Efectul corticosteroizilor este mediat de receptori care au fost identificati atat la nivelul celulelor epidermice, cat si al celulelor dermice. Intensitatea si durata efectelor farmacologice ale corticosteroizilor la nivelul pielii depind de concentratia principiului activ si de numarul de receptori la nivelul celulelor tinta, ca si de activitatea farmacologica a compusului activ. Indepartarea efectelor nedorite ca: imunosupresor, aparitia atrofiei, telangiectaziilor, vergeturilor, efectelor catabolice, de supresie adrenala, diabetogene la nivelul receptorilor nu s-a putut realiza prin modificarea structurii corticosteroizilor datorita faptului ca aceste efecte sunt mediate de aceiasi receptori. Ultimile cercetari urmaresc crearea unor derivati steroidici care sa aiba proprietati farmacocinetice diferite asfel incat sa fie indepartate efectele nedorite.

Indicatiile corticoterapiei in dermatologie sunt multiple, calea de administrare a glucocorticoizilor (orala, parenterala, intralezionala, topica) variind in functie de tipul dermatozei, localizarea si extinderea leziunilor, varsta pacientului si afectiunile asociate. Medicatia corticoida mimeaza actiunea hormonilor steroizi produsi in corticosuprarenala si care sunt reprezentati de mineralocorticoizi (aldosteron) si glucocorticoizi (cortisol). Mineralocorticoizii intervin in metabolismul electrolitilor (Na, K, H) la nivel renal actiunea lor fiind reglata de sistemul renina angiotensina, avand efect de retinere al sodiului. Glucocorticoizii intervin in biosinteza si activitatea metabolica a carbohidratilor, proteinelor, lipidelor, in metabolismul hepatic al glucidelor, in raspunsul antiinflamator si imunosupresiv, sinteza si eliberarea lor fiind reglata de ACTH.

Majoritatea corticosteroizilor folositi in terapie intrunesc ambele efecte dar cu predominenta unuia dintre ele. Prednisonul, hidrocortizonul, prednisolonul e.tc. sunt utilizati pentru efectul glucocorticoid (efectul secundar mineralocorticoid fiind potentat in administrarea sistemica in doze mari, de administrarea corticoizilor cu potenta ridicata, de terapia indelungata), in timp ce fluocortizonul este utilizat pentru efectul predominant mineralocorticoid. Pentru obtinerea efectului dorit un rol important il are alegerea corecta a caii de administrare.

Penetrabilitatea cutanata a corticosteroizilor

Penetrarea moleculelor medicamentoase la nivelul pielii, depasind bariera realizata de stratul cornos, se face prin difuzie pasiva datorita gradientului de concentratie, pe cale intra sau intercelulara cat si la nivelul anexelor. Gradul de penetrabilitate depinde de tipul medicamentului si proprietatile fizico-chimice ale acestuia, de solubilitatea si concentratia sa in excipient, de tipul excipientului si a celorlalti componenti, de tipul pielii si modificarile locale existente, de suprafata, durata de aplicare, ocluzie. Unul din principalii factori care influenteaza penetrabiliatea la nivelul stratului cornos este caracterul lipofilic al medicamentului. O cantitate crescuta de drog care penetreaza pielea inseamna si o cantitate crescuta la nivelul epidermului si vaselor dermice care reprezinta tinta medicatiei cortizonice topice. Pe langa proprietatile lipofilice preparatul medicamentos necesita si proprietati hidrofile pentru a patrunde la nivel compartimetului apos al epidermului.

Hidroliza esterilor corticosteroizilor la nivelul pielii este un factor important in determinarea sau modificarea eficacitatii topice a dermatocorticosteroizilor. Hidroliza derivatilor esterici ai corticosteroizilor a fost observata la nivelul epidermului si dermului.

Tratamentul topic

Terapia topica a fost initiata in 1952 de Sulzberger si Witten prin observarea efectului antiinflamator al hidrocortizonului Corticosteroizii utilizati in tratamentul topic sunt derivati sintetici ai hormonilor adrenocorticali incorporati intr-un excipient adecvat aplicarii lor la nivelul pielii si mucoaselor. Principala lor actiune este cea antiinflamatorie prin reducerea dilatatiei capilare si a exudatiei, a proliferarii capilare, degenerarii fibroblastice, lizei mastocitelor, depunerii de colagen si necrozei. Acesteia i se adauga actiunea antiproliferativa asupra celulelor epidermice si dermice.

Receptorii specifici pentru glucocorticoizi sunt prezenti la nivelul membranei si citoplasmei majoritatii celulelor dar in numar foarte mare la nivelul limfocitelor si macrofagelor. Principala celula tinta este macrofagul la nivelul caruia sunt diminuate atat raspunsul inflamator imediat cat si cel tardiv. Implicarea corticoizilor in reglarea pozitiva sau negativa a unor gene cu rol in sinteza unor enzime si a unor metaboliti proinflamatori contribuie la efectul lor imunosupresiv si antiinflamator. Ei induc producerea unor proteine inhibitorii a fosfolipazei A2 (lipocortine), inhiband astfel sinteza unor mediatori ai inflamatiei (prostaglandine, leucotriene, PAF) prin inhibarea sintezei precursorului comun, acidul arahidonic si a expresiei ciclooxigenazei.

Corticoizii sunt indicati, in administrare topica, in diferite dermatoze inflamatorii si pruriginoase. Inhibarea inflamatiei este corelata cu actiunea vasoconstrictoare locala, folosita ca test al intensitatii de actiune a diferitelor preparate cortizonice de uz topic. Vasoconstrictia apare la aproximativ 24 de ore, find maxima la 48 de ore dupa aplicarea glucocorticoizilor sub pansament ocluziv. Capacitatea de vasoconstrictie nu se coreleaza insa intotdeauna cu eficienta clinica a acestora. In alegerea corticoidului cu administrare topica trebuie avute in vedere faptul ca administrarea topica poate fi insotita si de o absorbtie sistemica de grade variate, absorbtie care creste cu potenta corticoidului administrat, cu gradul de penetrabilitate si cu cresterea suprafetei pe care acesta este aplicat. In corticoterapia topica trebuie facuta diferenta intre eficacitatea unui corticoid topic (efectul dorit) si potenta sa (eficienta relativa) astfel incat efectele adverse sistemice si cele locale sa fie , pe cat posibil evitate. Penetrabilitatea cutanata creste cu cat substanta este mai lipofila si are o biodisponibilitate mai buna.

Ca pentru orice preparat topic excipientul trebuie sa fie usor de aplicat si de indepartat, acceptabil din punct de vedere cosmetic, neiritant, compatibil cu substanta activa. Unguentele si gelurile sunt mai penetrante decat cremele si lotiunile. Exista insa creme cu potenta comparabila cu a unor preparate ocluzive. Solutiile pot fi folosite ca excipient avand si un efect de racorire si uscare. Sunt de preferat la nivelul pielii paroase si al leziunilor exudative. Gelurile determina o penetrabilitate mai mare decat solutiile si pot fi folosite deasemenea la nivelul zonelor acoperite de par. Cremele sunt deasemenea folosite ca excipient pentru glucocorticoizi: cele ulei in apa au rol de uscare si racorire in timp ce cremele apa in ulei, avand mai putina apa, sunt mai emoliente.

Unguentele, preparate cortizonice cu potenta cea mai mare, nu se folosesc la nivelul pliurilor unde pielea e mai subtire si e susceptibila la macerare, foliculite si au o penetrabilitate crescuta. Ele pot fi unguente grase insolubile in apa si solubile in apa. Unguentele grase sunt folosite la nivelul tegumentelor uscate, scuamoase datorita efectelor de crestere a hidratarii locale. Aplicarea preparatelor sub pansamente ocluzive creste penetrabilitatea dar si riscul de absorbtie sistemica. Alegerea preparatului cortizonic se face si functie de varsta pacientului. Copiii prezinta o penetrabilitate cutanata crescuta. Varstnicii prezinta risc crescut de atrofie si purpura iar indepartarea substantei de la nivelul tegumentului este mai dificila. La aceste categorii de varsta se vor administra corticosteroizi de potenta mica sau medie si de preferinta neflorurati.

Eficiena corticoterapiei topice depinde de:


Acurateea diagnosticului Vehicolul pentru steroid Poten Frecvena aplicaiilor Durata tratamentului Efectele adverse

Indicatiile glucocorticoizilor in dermatologie sunt numeroase, cuprinzand dermatoze alergice, inflamatorii si pruriginoase. Raspuns foarte bun la corticoterapie locala il au
dermatitele

alergice de contact, dermatita atopica, eczema numulara, eczema asteatozica, dermatita de scutece.

Urmatoarele afectiuni cutanate prezinta un raspuns moderat la tratamentul topic cu corticoizi :


psoriazisul

in placi, dermatita seboreica, lichenul simplex cronicus, lichen plan, lupusul eritematos subacut, urticaria.

Un raspuns mai scazut il au si in


psoriazisul

palmo-plantar, lupusul eritematos discoid, lichenul hipertrofic, granulomul anular, cicatricile cheloide.

Efectele adverse ale tratamentului cortizonic topic pot fi locale si sistemice. Efectele adverse sistemice:
sindromul

Cushing, insuficienta suprarenaliana, retard de crestere, hipertensiune arteriala, cataracta, glaucom in administrare perioculara.

Aparitia acestora este facilitata de administrarea indelungata si pe suprafete intinse, la copii, folosirea unor preparate cu potenta ridicata si a pansamentelor ocluzive.

Efectele adverse locale sunt frecvente:


atrofia cutanata : subtierea epidermului si dermului aparitia telangiectaziilor si a leziunilor purpurice; leziuni acneiforme : determina agravarea leziunilor

mai vechi sau aparitia de leziuni papulopustuloase noi ; hipertrichoza ; hipopigmentare ; dermatita periorala ; intarziere in vindecarea plagilor ; cresterea susceptibilitatii la infectii cutanate : foliculite stafilococice, candidoze, dermatofitoze ; dermatita de contact alergica la preparatul cortizonic (putand fi produsa de excipient, conservanti sau chiar de glucocorticoid) .

Efectele adverse moderate dispar la intreruperea terapiei dar cele severe pot determina modificari importante ale starii de sanatate a bolnavului, de aceea se impune alegerea minutioasa a preparatului cortizonic in functie de potenta, natura excipientului, regiunea cutanata pe care se aplica si suprafata acesteia, durata de aplicare. Administrarea preparatelor cu potenta ridicata se face pe perioade scurte de timp iar cantitatea administrata sa nu depaseasca 50 g pe saptamana pentru adulti si 15 g pentru copii si pacientul sa fie evaluat periodic in vederea evitarii fenomenelor de insuficienta corticosuprarenaliana.

Clasificarea dermocorticoizilor dup poten


-

7 grupe: - 1-3 cu poten nalt - 4-5 cu poten moderat - 6, 7 cu poten slab 1:


-

Betametazona dipropionat 0,05% (crem, unguent, gel, loiune) Clobetasol propionat 0,05% (crem, crem emolient, unguent, gel) Diflorasone diacetat 0,05% (unguent) Halobetasol propionat 0,05% (crem, unguent)
Amcinonide 0,1% (unguent) Betametazona dipropionat 0,05% (crem) Desoximetasone 0,25% (crem, unguent) Fluocinonide 0,05% (crem, unguent, gel) Halcinonide 0,1% (crem) Mometasone furoate 0,1% (unguent) Amcinonide 0,1% (unguent) Betametazona dipropionat 0,05% (crem) Betametazona valerat 0,1% (unguent) Fluticasone propionat 0,005% (unguent) Halcinonide 0,1% (unguent, crem emolient,soluie) Triamcinolon acetonide 0,1% (unguent)

2:
-

3:

4:

Fluocinolon acetonide 0,025% (loiune) Flurandrenolide 0,05% (unguent) Hidrocortizon valerat 0,2% (unguent) Mometazona furoat 0,1% (crem) Triamcinolon acetonide 0,1% (unguent) Betametazon dipropionat 0,05% (loiune) Betametazon valerat 0,1% (crem) Fluocinolon acetonide 0,025% (crem) Flurandrenolide 0,05% (loiune) Fluticasone propionat 0,05 (crem) Hidrocortizo butirat 0,1% (crem) Hidrocortizon valerat 0,2% (crem) Triamcinolon acetonide 0,1% (loiune) Alclometasone dipropionat 0,05% (crem, unguent) Betametazon valerat 0,05% (loiune) Desonide 0,05% (loiune, crem, unguent) Triamcinolon acetonide 0,1% (crem) Hidrocortizon hidrocloride 0,1% (crem, unguent) Hidrocortizon hidrocloride 2,5% (crem, loiune, unguent) Hidrocortizon acetat 1% (crem, loiune, unguent)

5:

6:

7:

Tratamentul sistemic

Glucocorticoizii sistemici sunt derivati ai hormonilor steroizi naturali care se pot administra per os, imtramuscular, intravenos sau intralezional. Indicatiile corticoterapiei sistemice n patologia dermatologic I. Manifestari alergice acute severe (urgente alergologice)

Soc anafilactic Edem angioneurotic Urticaria acuta (a atopicilor) Reaciile postmedicamentoase severe Boala serului Reactia anafilactica urticariana dupa inteptur de insect Sindromul Lyell: Sindromul Stevens Johnson

II. Dermatoze cronice Maladii buloase autoimmune (pemfigusuri, pemfigoid bulos si cicatricial, dermatita polimorfa dureroasa) Colagenozele (lupus eritematos, sclerodermii, dermatomiozita, boala mixta a tesutului conjunctiv) Vasculitele cutaneo-sistemice (periarterita nodoasa, vasculita granulomatoasa Wgener, angeitele alergice Churg-Strauss Eritrodermiile exfoliative Micozis fungoid

III. Alte dermatoze subacute si cronice (corticoterapie facultativ) Eritem polimorf Eritem nodos Lichen plan Dermatitele de contact Eczemele Sarcoidoza cutanata etc

In functie de potenta (efectul antiinflamator si glucoreglator) corticosteroizii sistemici sunt:


cu

potenta mica: cortizonul si hidrocortizonul cu potenta medie: prednisonul, metilprednisolonul, triamcinolona cu potenta mare: dexametazona si betamatazona

In functie de durata de actiune acestia se impart in :


cu durata scurt de actiune (cortizonul si hidrocortizonul) , corticosteroizi cu durata medie (prednison, prednisolon, metilprednisolon, triamcinolon) corticosteroizi cu durata lunga (dexametazona, betametazona).
corticosteroizi

Efectul de retinere a sarii si apei este diferit : cortizonul si hidrocortizonul au efect crescut de retinere a apei si sarii, prednisonul, prednisolonul,metilprednisonul au efect moderat iar dexametazona, betametazona si triamcinolona sunt practic lipsite de acest efect. Efectele benefice cat si efectele adverse sunt proportionale cu doza administrata dar depind si de durata administrarii.

Dupa durata administrarii, terapia cu cortizon se poate face in : Cur scurt (terapie de scurta durata ) pentru afectiuni ca: eritemul polimorf, reactii medicamentoase, dermatitele eczematoase Terapia de lung durat n afectiuni ca: pemfigusul vulgar, pemfigoid bulos, dermatomiozita, eritrodermii exfoliative

Principii de tratament

Tratamentul sistemic cu corticosteroizi trebuie condus pentru a aduce procesul morbid sub control, utilizand mai ales glucocorticoizi cu actiune scurta si masuri terapeutice suplimentare pentru a atinge doza minima eficienta. Cand este posibil trebuie utilizata terapie alternativa (mai ales in afectiunile ce necesita un tratament de lunga durata si cu doze mari) Trebuie avut in vedere riscul mare de reactii adverse si riscul de dezvoltare a corticodependentei.

Efecte adverse:

1. Tulburari hidroelectrolitice: retentie de sodiu, edeme, cresterea excretiei de potasiu, cresterea excretiei de calciu 2. Tulburari gastro-intestinale: iritatie gastrica, greturi, varsaturi, scadere sau crestere in greutate, distensie abdominala, ulcer peptic, esofagita ulcerativa, pancreatita 3. Tulburari endocrine: hipercorticism (sdr. Cushing) - apare in administrarea indelungata chiar si de doze mici, insuficienta adrenala secundara, tulburari menstruale (amenoree, sangerari postmenopauza), precipitarea unui diabet zaharat, intoleranta la glucoza, hiperglicemii 4. Cardiovasculare: hipertensiune, tromboembolii, tromboflebite, exacerbarea unei insuficiente cardiace

5. Oculare: cataracta subcapsulara posterioara, glaucom, favorizeaza aparitia infectiilor fungice si virale la nivelul ochiului 6. Tulburari musculoscheletice : durere, slabiciune si oboseala musculara, modificari patologice la nivelul oaselor lungi sau vertebrelor, fracturi patologice prin compresiune, atrofia proteinelor matriciale osoase, necroza aseptica de cap femural 7. Tulburari psihiatrice: cefalee, vertij, hipermotilitate, insomnie, tulburari de comportament si emotionale, psihoze (poate agrava afectiuni psihice existente sau poate declansa psihoza cortizonica, afectiune care este dependenta de doza si care apare la 15-30 zile de tratament) 8. Dermatologice: acnee, intarziere in vindecarea plagilor, hirsutism, atrofie cutanata, cresterea fragilitatii cutanate, echimoze 9. altele: creste susceptibilitatea organismului la infectii, mascheaza simptomele unei infectii.

Pentru prevenirea efectelor secundare ale corticoterapiei sistemice :


Glucocorticoizii

se vor administra la mese, de preferat in doza unica dimineata, asociind o dieta hiposodata cu suplimentare de potasiu si calciu ; se va evita administrarea la pacientii cu infarct miocardic recent (creste riscul de ruptura miocardica), HTA si insuficienta cardiaca severa, cu afectiuni gastro-intestinale cu risc crescut de perforatie, in administrarea pe termen lung se va asocia obligatoriu cu medicamente antiulceroase ;

la

pacientii diabetici poate fi necesara cresterea dozelor de insulina sau de antidiabetice orale ; suplimentarea de calciu si vitamina D la pacientii cu risc crescut de osteoporoza (batrani, debilitati, denutriti, femei la menopauza) ; se va evita administrarea la pacientii cu infectii fungice sistemice si efectuarea de vaccinari cu virus viu atenuat pe durata terapiei ; terapia se va intrerupe treptat scazandu-se progresiv dozele.

Precauii i contraindicaii A. Supravegherea (monitorizarea) pentru surprinderea

hipercalcemiei, glicozuriei retentiei

sodate cu edeme i HTA hipokaliemiei ulcerului peptic infectiilor bacteriene sau levurice mascate (inclusiv a tuberculozei pulmonare)

B. Contraindicatii absolute
Alergie

la produsi cortizonici Boli mieloproliferative cu eritrocitoz i trombocitopenie sever Zona zoster diseminata Ulcer gastro-duodenal complicat Tuberculoza activa

C. Contraindicatii relative Diabet zaharat Insuficienta cardiaca Infectii bacteriene si fungice Osteoporoza Glaucom

Terapia sistemica cu glucocorticoizi la copil are indicatii limitate. Majoritatea dermatozelor care ar putea beneficia de efectul antiinflamator si antiproliferativ al glucocorticoizilor raspund bine la tratamentul topic. Exista unele afectiuni cutanate severe care necesita obligatoriu corticoterapie sistemica.

Reactii alergice la corticosteroizii topici si sistemici

Reactiile alergice la corticosteroizi

Hipersensibilitatea de contact la corticosteroizii topici este comuna Exantem, purpura, anafilaxie dupa administrarea sistemica

Alergia la corticosteroizii topici

Testele patch s-au efectuat la pacienti cu afectiuni dermatologice, suspicionati de alergie de contact; ar fi utila extinderea lor in populatia generala pentru estimarea prevalentei alergiei Cel mai comun alergen de contact e Hidrocortizonul (test patch cu tixocortol pivalat datorita unei reactii incrucisate, avind o prevalenta de 0,2- 4,8%) Altii: budesonid cu prevalenta 3%, hidrocortizon-17 butirat, cu prevalenta 0,2-1,4% Pacientii cu risc crescut de alergie de contact la corticosteroizi sunt cei cu eczeme, ulcere de gamba; Mai sensibili la hidrocortizon sunt cei cu HLA-DR8 ;

Reactiile incrucisate la alergia de contact la corticosterozi Datorita strinsei corelatii structurale, un pacient sensibil la un corticosteroid dezvolta adesea alergii la altul/alti corticosteroizi; Cortisolul endogen poate determina reactii cutanate la pacientii alergici la hidrocortizon Progesteronul, testosteronul determina patchteste pozitive la pacientii sensibili la hidrocortizon

Testarea alergiei de contact la corticosteroizi


Diagnosticul corect presupune testarea patch cu cei mai utilizati corticosteroizi din aria geografica respectiva :
Tixocortol

pivalat Budesonid Hidrocortizon-17-butirat

Hidrocortizonul este mai sensibil la testarea intradermica pentru ca stratul cornos intact reprezinta o bariera puternica (1 mg injectat in derm in solutie salina izotona, citirea la 48 de ore, pozitivitatea indicata de o indurare eritematoasa de cel putin 5 mm diametru) Test de transformare a limfocitelor bazat pe actiunea antiinflamatorie exercitata impotriva limfocitelor in culturi: limfocitele din singele periferic in culturi cu adaos de celule Langerhans epidermice ca celule prezentatoare de antigene sau de corticosteroizi cuplati la proteine carrier

Reactiile alergice la administrarea sistemica de corticosteroizi

Modalitati de administrare : oral, i.v., intra-articular, inhalatii Mai rare decit reactiile precedente Posibil datorate unor idiosincrazii sau pseudoalergii cu eliberarea nonspecifica de histamina, tabloul clinic fiind similar anafilaxiei; unele cazuri au fost depistate cu anticorpi specifici anti-corticosteroizi, unii de clasa IgE Posibil ca reactiile anafilactoide la hidrocortizon sa apara mai frecvent la pacientii cu reactie imediata la acidul acetilsalicilic, fiind manifestata clinic prin urticarie, edem angioneurotic, bronhospasm