CUPRINS Argument ......................................................................................................................................................................3 CAPITOLUL I Politica de autofinanare I.1. Factorii de inciden asupra autofinanrii.....................................................................................................5-6 I.2.

Costul beneficiilor reinvestite ...........................................................................................................................6-7 I.3. Capacitatea de autofinanare.............................................................................................................................7-8 I.4. Corelaii dintre autofinanare, mprumut, amortizare i repartizarea profiturilor........................................8 I.5. Corelaia dintre autofinanare i mprumut.....................................................................................................8-9 I.6. Corelaia dintre autofinanare i amortizare.......................................................................................................9 I.7. Corelaia dintre autofinanare i repartizarea profitului.................................................................................10 CAPITOLUL II PREZENTAREA FINANRII AFACERII FIRMEI S.C. HEVATEX COM S.R.L. II.1. Conceptul de finanare..................................................................................................................................11-12 II.2. Importana i necesitatea finanrii n cadrul afacerii...............................................................................12-13 II.3. Estimarea cerinelor financiare necesare iniierii unei afaceri .......................................................................13

CAPITOLUL III. FINANAREA UNEI AFACERI III.1. Identificarea tipurilor de surse de finanare...................................................................................................14 III.2. Selectarea surselor strine de finanare dup natur i scaden...........................................................15-16 III.3. Determinarea capacitii de autofinanare dup metoda deductiv............................................................17 III.4. Impactul finanrii unei afaceri n momentele de criz...........................................................................18-20 Concluzie .....................................................................................................................................................................21 Bibliografie ................................................................................................................ .................................................21

ARGUMENT

n contextul actual, capitalul reprezint principalul factor de producie, dezvoltarea afacerilor devenind practic imposibil fr a lua n considerare piaa financiar i resursele pe care aceasta le pune la dispoziia agenilor economici. Orice afacere, indiferent de gradul su de dezvoltare, implic un contact direct cu piaa financiar, mai exact cu instituiile care intermediaz mobilizarea resurselor de capital i cu serviciile oferite de acestea. nelegerea modului de funcionare a sistemului financiar, a mecanismelor financiare specifice prin care capitalurile economisite sunt alocate pentru susinerea investiiilor precum i a costurilori riscurilor implicate devine esenial pentru dezvoltarea pe baze solide a unei afaceri. Sistemul financiar este la rndul su supus schimbrilor permanente, adaptndu-se la noile cerine ale agenilor economici, oferind resursele financiare de care acetia au nevoie n condiii de eficien maxim n termeni de risc i cost.

CAPITOLUL I

Politica de autofinantare

Nevoile de fonduri ale ntreprinderilor sunt variate,de la trebuinte de lunga durata si de o valoare ridicata, cum este cazul activelor imobilizate, materiale, pna la trebuinte de scurta durata, al caror nivel variaza frecvent n cursul anului n functie de factorii interni sau externi, cum este cazul activelor circulante. Finantarea, adica acoperirea financiara a acestor nevoi se face, evident tinnd cont de caracterul permanent sau temporar al trebuintelor. Finantarea pe termen lung a ntrepriderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracter permanent sau pentru perioade mari de timp, operatiune care se poate realiza n diverse forme, functie de conditiile concrete ale ntreprinderii respectiv gestiunea pe termen lung. Autofinantarea este cel mai raspndit principiu de finantare si presupune ca ntreprinderea si asigura dezvoltarea cu forte proprii, folosind drept surse de finatare o parte a profitului obtinut n exercitiul expirat si fondul de amortizare acoperind atat nevoile de nlocuire a activelor imobilizate, ct si cresterea activului economic. Din punct de vedere al apartenentei fondurilor, distingem finantari din fonduri proprii si finantari prin angajamente la termen. Privite din punctul de vedere al efortului depus pentru obtinerea lor, sursele de finantare pe termen lung pot fi grupate n doua parti: finantari interne (autofinantarea) si finantari externe (cresteri de capital si mprumuturi diverse). Locul nsemnat pe care l ocupa autofinantarea printre celelalte cai de finantare decurge din faptul ca creeaza avantaje att pentru actionari, ct si pentru societatea comerciala ca persoana juridica. Actionarii sunt avantajati ntruct, capitaliznd o parte a profitului, creste valoarea bursiera a ntreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, prin urmare, creste avutia lor. In afara de aceasta, profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit sau se aplica reduceri substantiale de 4

impozit, ceea ce creeaza posibilitati mai mari de reinvestire. ntreprinderea ca persoana juridica, este avantajata ntruct nu mai este nevoita sa apeleze nici la actionari, nici la piata financiara pentru a obtine fondurile de care are nevoie pentru dezvoltare. Totodata creste autonomia financiara a ntrepriderii fata de banci. Politica de autofinantare a unei ntreprinderi este sinteza cailor de productie, comerciale si financiare, care orienteza activitatea sa. Fluxul surselor de autofinantare rezulta din performantele economice si financiare, fiind grupate nsa n functie de posibilitatile repartizarii beneficiilor, amortizarii si de politica de ndatorare. Previziunile de finantare joaca rolul principal n politica financiara a ntreprinderii. Desi autofinantarea este o politica financiara sanatoasa si de dorit, nu este oportun sa se exagereze n aceasta directie pentru ca ntreprinderea sa nu fie rupta de piata financiara si pentru o mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-si integral nevoile de crestere economica din surse interne, se poate usor scapa din vedere costul capitalului propriu comparativ cu costul capitalului de mprumut, crendu-se o aparenta nselatoare ca primul ar fi oarecum gratuit. Realitatea economica si financiara arata nsa ca, indiferent de provenienta, costul capitalurilor se egalizeaza, n multe cazuri costul capitalului propriu fiind chiar mai ridicat decat celui mprumutat. Nu se poate vorbi depre un optim general al politicii de autofinantare. Pe plan mondial, pna la deceniul al 6-lea, o buna structura financiara se caracterizeaza printr-un nivel scazut al ndatoririi, punndu-se accentul pe autofinatare si alte surse proprii, respectiv pe autonomia economico-financiara a ntreprinderilor. n deceniul al 8-lea, o buna structura financiara se caracteriza printr-un nivel "normal" al ndatorarii, adica nu excesiv comparativ cu capitalul propriu, dar punandu-se accentul pe efectivul pozitiv de ndatorare. n anii '80 o buna structura financiara se caracterizeaza prin diminuarea progresiva a ndatorarii, cresterea autonomiei financiare si cresterea rentabilitatii pe aceasta baza.

I.1. Factorii de incidenta asupra autofinantarii

Autofinantarea , respectiv nivelul sau poate fi apreciata dect n funcie de politica financiara globala a ntreprinderii. n acest sens, n anumite mprejurari devine mai avantajos pentru ntreprindere de a proceda la o finantare externa n locul autofinantarii. n acelasi timp trebuie spus ca daca marja bruta sau marja comerciala este importanta pentru a proceda la autofinantare, ntruct formeaza baza de plecare a excedentului brut de exploatare, totusi nu se poate spune ca exista o legatura directa, determinata ntre ea si nivelul autofinantarii: o marja comerciala mare poate fi nsotita de o autofinantare mica si invers, o autofinantare slaba nu nseamna totdeauna o marja comerciala nendestulatoare.

Decizia de autofinatare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi, cum ar fi: fiscalitatea, diverse constrngeri, privind accesul pe piata financiara sau constrngeri juridice diverse. 5

Sub aspectul fiscalitatii se poate vorbii despre o relatie de tipul: fiscalitate mare - autofinantare ridicata si invers, n sensul ca o politica de impozite apasatoare incita intreprinderea sa procedeze la capitalizarea unei parti din profit, ct mai mare cu putinta gasind n aceasta destinatie conditii mai lejere de impunere (facilitati fiscale). n schimb, alte reglementari, cum sunt acelea referitoare la reducerea bazei impozabile cu anumite cheltuieli (de amortizare, rambursari de credite, plati de dobnzi) pot influenta n sensul cresteri distribuirii de dividende mai curnd dect al cresteri resurselor de autofinantare. n alta ordine de idei investitorii (actionarii) care sunt puternic impozitati pe veniturile obtinute din dividende vor vota n adunarea generala a actionarilor pentru distribuirea unui dividend mai redus, n favoarea profitului reinvestit, deci a maximizarii valori intrepriderii, si a patrimonului fiecarui actionar. - Constrngeri privind pe piata financiara. n cazul societatilor comerciale necotate la bursa, procurarea fondurilor necesare cresterii economice nu se poate realiza prin apel la piata de capital ramnnd, n consecinta, alternativa creditului bancar, autofinantarii sau a cresterii de capital prin fonduri proprii externe. Cresterile de capital prin noi aporturi de numerar sau n natura sunt operatiuni care dureaza n timp, sunt operatiuni dificile si costisitoare ceea ce face n comparatie, autofinantarea sa apara preferabila. - Constrngeri juridice diverse. Profitul unei societati comerciale pe actiuni are doua mari destinatii: distribuirii de dividende si reinvestire (autofinantare). Decizia adunarii generale de a distribuii dividende reduce suma destinata autofinantarii, dar se obtin alte rezultate notabile: satisfacerea exigentelor actionarilor, fidelitatea lor fata de societate manifestata n detinerea durabila a actiunilor, fara intentia de a le vinde pe piata, ceea ce duce la cresterea cursului lor, deci a valorii de piata a ntreprinderii nsesi. Dimpotriva, decizia adunarii generale a actionarilor de a reinvestii profitul majoreaza resursele de autofinantare, dar poate provoca nemultumirea unei parti a actionarilor, care vor avea tendinta de a vinde actiunile detinute, ceea ce, prin jocul cererii si al ofertei, poate duce la scaderea cusului actiunilor si prin urmare a capitalizarii bursiere a ntreprinderii. Distribuirea de dividende cu regularitate si in sume consistente reprezinta, desigur, un semn favorabil asupra perspectivelor de dezvoltare ale unei societati, nsa dorinta de autonomie influenteaza catre o autofinantare mai pronuntata. n anumite tari, legile n vigoare impun ntreprinderilor o autofinantare minimala, ceea ce restrnge marimea dividendelor.Acelasi lucru se observa, dar cu caracter generalizat, n domeniul politicii bancilor de creditare a agentilor economici numai n masura n care prezinta capacitatea de ndatorare, adica dispun de fonduri propii ntr-un anumit cuantum.

I.2. Costul beneficiilor reinvestite Orice politica de autofinantare trebuie analizata n funtie de rentabilitatea pe care o degaja profitul reinvestit. Daca rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinantare este egala curentabilitatea reclamata de actionari, politica de autofinantare este neutra pentru ntreprindere. Numai atunci cnd rentabilitatea investirilor acoprite prin autofinantare este mai mare dect remuneratia ceruta de actionari, autofinatarea are un efect pozitiv pentru ntrepridere n sensul ca creste valoare financiara a acesteia. 6

Astfel, autofinantarea contribuie la cresterea mijloacelor financiare ale ntreprinderii, dar nu permite cresterea beneficiilor pentru reinvestire dect daca creste rata rentabilitatii noilor proiecte peste pretentiile de remuneratie ale actionarilor. n principiu, costul autofinantarii este egal cu costul fondurilor proprii externe n sensul ca actionarii asteapta aceeasi rentabilitate de la beneficiile reinvestite, ca si de la aporturile de numerar realizate de ei cu prilejul cresterilor de capital. Cu alte cuvinte autofinatarea apare, ca si fondurile proprii externe, un mijloc de finantare costisitor. Faptul ca societatea comerciala dispune liber de sumele obtinute prin autofinantare, ca nu varsa remuneratia catre actionari (fluxuri financiare negative) nu nseamna ca sumele respective sunt gratuite. Pe o piata financiara perfecta, n care toate informatiile sunt disponibile, sumele din profit trecute n foduri de rezerva (autofinantare) sau distribuite ca dividende fac politica de finantare sa fie neutra: ndatorarea, autofinantarea, distrubuirea profiturilor n-au nicio importanta din punctul de vedere al bogatiei actionarilor. Pentru a determina costul real al beneficiilor reinvestite de societatea comerciala, respectiv rentabilitatea beneficiilor reinvestite de actionari, trebuie sa tinem seama de incidenta fiscala, adica de faptul ca societatea este impozitata pentru profitul reinvestit, iar, pe de alta parte, actionarii sunt impozitati pentru veniturile din dividende. Prin urmare, n cazul distribuirii de dividende, actionarii vor suporta impozitul pe venituri din dividende astfel ncat lor le ramne un veni net mai mic pentru a-l utiliza, spre exemplu, n vederea achizitionarii de noi actiuni. Daca societatea comerciala nu distribuie dividende sau distribuie ntr-un volum mai redus, ea va putea reinvesti ntreg profitul sau o parte a acestuia, formnd o baza pentru venituri viitoare sporite. Este necesar nsa ca randament net pentru actionari,sa ramna acelasi,fie ca se distribuie dividende, fie ca profitul se reinvesteste.Cu alte cuvinte, situatia trebuie sa fie aceeasi din punctul de vedere al patrimonului actionarului.

I.3. Capacitatea de autofinantare Sursele destinate autofinantarii se formeaza n cadrul ntreprinderii, reprezentnd, deci, surse interne. n principal aceste surse provin din excedentul monetar creat din operatiuni economice si financiare adica din diferenta dintre fluxurile financiare pozitive si negative, respectiv dintre ncasari si plati. Excedentul brut de exploatare se compune din rezultatele pozitive ale procesului economic, precum si din fondul de amortizare creat. De altfel, excedentul brut de exploatare poate fi calculat n doua feluri: fie ca diferenta dintre totalul ncasarilor din activitatea economico-finaciara si totalul cheltuielor efectuate, tinnd cont ca amortizarea este o cheltuiala cuprinsa n costuri, nu ocazioneaza fluxuri de iesire; fie ca suma a unor elemente diferite, cum ar fi salarii, impozite, dobnzi platite, fond de amortizare anual, dividende, beneficii nerepartizate.

Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al tuturor operatiunilor de ncasari si plati efectuate de ntreprindere, ntr-o perioada de timp, avnd n vedere si incidenta fiscala. Pentru determinarea capacitatii de autofinantare, trebuie avute n vedere att variabile economice, ct si financiare. Variabilele economice pornesc de la previziunile de vnzari (cantitati x preturi) si previziunile asupra costurilor (materii prime, materiale, combustibili, salarii etc.), n timp ce variabilele financiare au in vedere politica de mprumut, promovata de ntreprindere, care ocazioneaza cheltuieli financiare, politica de amortizare care poate ncarca diferit costurile pentru anumiti ani si politica de repartizare a profiturilor care dimensioneaza volumul dividendelor distribuite actionarilor, al participatiilor la beneficii sau al majorarii fondurilor de rezerva. De regula, autofinantarea efectiva este mai mica dect capacitatea de autofinatare. Nu totalitatea capacitatii de autofinantare ramne la dispozitia ntrepriderii pentru necesitati de finantare interna, ci mai putin beneficiile distribuite actionarilor sub forma de dividende si participatiile la beneficii ale salariatilor. Capacitatea de autofinantare este un indicator de mare expresivitate economica, reflectnd forta financiara a unei societati comerciale, garantia securitatii si independenta acesteia. ntreprinderile cu o buna capacitate de autofinantare si micsoreaza riscul financiar, fiind n masura sa surmonteze greutatile n perioadele de criza economica, cnd accesul la credite este dificil din cauza dobnzilor nalte. Totodata capacitatea de autofinantare este si un indicator de lichiditate financiara si de solvabilitate, care ridica gradul de bonitate al firmei, mareste ncrederea partenerilor de afaceri, crend conditii mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adauga, de asemenea, ca o capacitate de autofinatare buna exprima si o capacitate de ndatorare buna, respectiv posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel ntreprinderea. Aspectele pozitive incontestabile ale autofinantarii nu exclud nsa anumite inconveniente ale acestei metode de finantare, n sensul ca autofinantarea constituie un obstacol n calea mobilitatii capitalului si ca sursele aferente comporta un cost relativ ridicat.

I.4. Corelatii dintre autofinantare, mprumut, amortizare si repartizarea profiturilor Procesul de finantare interna (autofinantare) nu tine neaparat de vointa ntreprinderii, a actionarilor ci si de anumite conditii interne si externe: de fiscalitate si de alte reglementari juridice, de politica adusa de banci fata de creditarea agentilor economici, de costul creditelor si desigur de gradul de rentabilitate ce se obtine si intentiile de crestere economica ale ntreprinderii.

I.5. Corelatia dintre autofinantare si imprumut Obligatiile societatilor decurgnd din politica lor de indatorare se traduc n plati regulate de dobnzi care, mpreuna cu rambusarile anuale, constituie cheltuieli financiare. Cu ct structura financiara este mai indatorata cu att cheltuielile financiare anuale sunt mai mari, reducnd beneficiul si, prin urmare, posibilitatile de autofinantare. 8

Sub aspect financiar legatura ntre autofinatare si ndatorare este mai complexa. Autofinantarea este aproape ntotdeauna o conditie necesara n vederea obtinerii unui mprumut; ea constituie, n acelasi timp, o garantie si un mijloc de rambursare. Pentru a aproba creditele solicitate, bancile cer ntreprinderilor ncadrarea n anumite limite de ndatorare. Cu cat creste capacitatea de autofinantare, creste si posibilitatea apelarii la credite. Intreprinderile care folosesc credite spera sa obtina efecte de indatorare pozitive, astfel incat sa permita nu numai plati de principal si dobanda , dar sa ramana si un profit care sa poata fi utilizat, eventual, pentru finantarea unor noi proiecte, deci pentru sporirea posibilitatilor de autofinantare. O asemenea perspectiva este realizata in cazul in care rata rentabilitatii economice este mai mare decat rata dobanzii. Sub acest aspect imprumutul apare ca o autofinantare anticipata.

I.6. Corelatia dintre autofinantare si amortizare Cheltuielile ocazionate de amortizarea activelor imobilizate maresc costurile, micsoreaza beneficial si, prin urmare, impozitul pe profit datorat statului. Tinand seama ca cheltuielile cu amortizarea nu genereaza fluxuri financiare negative, rezulta ca fondurile de amortizare obtinute prin recuperarea acestor cheltuieli poate fi utilizat pentru reinvestire si, alaturi de economia de impozit pe profit ca urmare a micsorari bazei impozabile, sa mareasca gradul de autofinantare. In realitate, amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cu amortizarea, se micsoreaza profitul si invers, asa incat nu se poate conta pe un alt cuantum al resurselor de autofinantare decat acela pe care-l poate genera exploatarea. In schimb, politica de amortizare poate permite modularea fluxurilor de autofinantare, crescator sau descrescator, in functie de scopurile urmarite de intreprindere. Aplicarea diverselor metode de amortizare, ca si posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de amortizare creeaza posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic.In cazul cresterii fondului de amortizare, scad fluxurile negative reprezentand impozit pe profit si, prin urmare, cresc fluxurile de autofinantare. Spre exemplu, aplicarea metodei de amortizare regresive conduce la descresterea de la un an la altul a cheltuielilor cu amortizarea; ca atare, in primii ani fluxurile de autofinantare vor fi mai mari intemeiat atat de volumul fondului de amortizare, cat si de economia de impozit pe profit - in timp ce, catre sfarsitul duratei de functionare a activelor imobilizate, fluxurile de autofinantare vor fi mai mici, ca urmare a scaderii fondului anual de amortizare si, totodata, a cresterilor varsamintelor in contul impozitului pe profit.

I.7. Corelatia dintre autofinantare si repartizarea profitului Intre politica de autofinantare si politica de repartizare a profitului exista o stransa legatura. Acordarea de dividende mai mari sau mai mici influenteaza nemijlocit asupra marimii fondului de rezerva si, prin urmare, asupra autofinantarii. Acordarea de dividende mari actionarilor are drept efect pozitiv pastrarea increderii si fidelitatii lor fata de societate, insa micsoreaza posibilitatile de autofinantare. Beneficiul unei societati comerciale pe actiuni, fie ca se distribuie sub forma de dividende, fie ca se constituie fond de rezerva (posibilitati de autofinantare) este proprietatea actionarilor. De aceea, politica fata de repartizarea profiturilor este, in ultima instanta, o politica de lichiditate: daca se constituie fond de rezerva, cresc lichiditatile intreprinderii si deci posibilitatile de autofinantare; repartizari de dividende mai mari conduc la micsorarea lichiditatilor si deci a posibilitatilor de autofinantare. Din punct de vedere al repartizarii profiturilor sub forma dividendelor, se contureaza doua curente: actionari care prefera dividendele sporite pentru consum imediat si care, practic, sunt in dezacord cu politica conducerii societatii comerciale de autofinantare ca mijloc de crestere economica; in speranta unor profituri viitoare consistente, fara a pierde, totodata, posibilitatea obtinerii unor lichiditati imediate, putand vinde la bursa actiunile pe care le detin. In situatia nerepartizarii de dividende, intr-un an sau altul, pot aparea nemultumiri in masa actionarilor si care se pot concretiza in tendinta de vanzari la bursa a actionarilor. Daca procesul de vanzare capata amploare sau se generalizeaza, consecinta este scaderea cursului actiunilor la bursa. In aceasta situatie se creeaza doua aspecte neplacute: a) imposibilitatea pentru societatea comerciala de a efectua cresteri de capital prin emisiune de noi actiuni din cauza cursului bursier scazut. Cum pretul de emisiuni al actiunilor trebuie sa se situeaze intre valoarea nominala si cursul zilei, un curs scazut ar determina si un pret de emisiune scazut, ceea ce ar fi neconvenabil pentru societate. Cu cat un curs este mai scazut, cu atat mai multe actiuni trebuie emise in vederea cifrei propuse de crestere a capitalului social, insa numarul crescut al actionarilor atrage remuneratie in viitor sub forma dividendelor. Prin urmare, daca admitem ca nivelul scazut al cursului este o consecinta a politicii de autofinantare, se poate spune ca aceasta face crestere de capital mai costisitoare; b) cursul scazut al actiunilor, determinat de politica de autofinantare si de dividende, atrage atentia investitorilor straini care, prin cumparari masive la bursa in perioade optime, pot prelua controlul asupra societatii comerciale.

10

CAPITOLUL II

PREZENTAREA FINANRII AFACERII FIRMEI S.C. HEVATEX COM S.R.L.

II.1. Conceptul de finanare Nevoile de fonduri ale companiilor sunt variate: de la nevoi de lung durat i valoare ridicat, legate de achiziionarea sau modernizarea activelor imobilizate, la nevoi de scurt durat i valoare mic, mult mai frecvente, care vizeaz finanarea activelor circulante (acordarea de creane unor clieni, finanarea stocurilor). Finanarea acestor nevoi ine cont de caracterul permanent sau temporar al acestor nevoi, de durata n timp a acestora. Excedentul de resurse din cadrul sistemului financiar poate fi mobilizat pentru a servi la finanarea deficitului de resurse al agenilor economici sau a instituiilor guvernamentale. Finanarea afacerilor reprezint mobilizarea resurselor de capital de la cei cu excedent de resurse (investitorii) spre cei care au nevoie de acestea (agenii economici) prin intermediul unor instrumente i mecanisme specifice n cadrul unor piee organizate (pieele monetare sau pieele de capital). Aceast finanare este destinat obinerii de fonduri (lichiditi) pentru a acoperi nevoi temporare generate de activiti comerciale sau de producie sau pentru a dezvolta capacitatea de producie existent prin derularea unor proiecte de investiii. Decizia de finanare vizeaz opiunea agenilor economici de a-i acoperi nevoile de finanare a proiectelor de finanare avute n vedere, fie din fonduri proprii, fie prin mprumuturi sau prin participaie (atragerea de noi capitaluri prin majorarea numrului de aciuni i/sau acionari). Decizia de finanare este proprie fiecrui proiect i fiecrui agent economic n parte, fiind adaptat la specificul proiectului i la structura financiar a companiei. Cea mai mare parte a resurselor financiare provine din surse private (fiind mobilizate de instituii de intermediere private bnci comerciale, bnci de investiii, fonduri de investiii), sursele publice intervenind de regul n finanarea unor proiecte de investiii de anvergur i de interes general (investiii n infrastructura de transport, n telecomunicaii). ntr-o economie de pia funcional, orientarea firmelor trebuie s se fac cu precdere pe resursele private, credibilitatea companiei (inclusiv n ceea ce privete finalitatea proiectului de investiii) n faa investitorilor privai fiind esenial pentru succesul finanrii. Societatea comercial HEVATEX COM SRL Rovinari n forma sa actual este rezultatul transformrilor organizatorice ncepute n anul 1993. Societatea comercial HEVATEX COM SRL, este persoan juridic romn care a fost nfiinat prin Hotrrea Guvernului nr. 1353/1990, avnd forma de societate cu rspundere limitat, i care i desfoara activitatea n conformitate cu legile romne i statutul socieii. Firma are sediu n Romnia, localitatea Rovinari, str. Prieteniei, nr.13, jud. Gorj i este nregistrat la Camera de Comer i Industrie Tg-Jiu sub nr. J18/972/19.081993. 11

Domeniile declarate n statutul societii sunt: de producie; de comer cu ridicata; de comer cu amnuntul. ns domeniul principal este producia, iar activitatea principal este fabricarea produselor de panificaie i patiserie 1581. Durata societii Durata societii comerciale este nelimitat, cu ncepere de la data nregistrrii n Registrul Comerului. Sediile secundare. Societatea Comercial poate avea filiale, sucursale, sedii secundare, agenii, reprezentane sau alte asemenea uniti fr personalitate juridic, situate n alte localiti din ar i din strintate. Capitalul Social la nfiinare a fost de 1.000 lei.

II.2. Importana i necesitatea finanrii n cadrul afacerii Bunstarea material a societii este determinat n ultim instan de capacitatea productiv a economiei totalitatea bunurilor i serviciilor furnizate membrilor si. Aceast capacitate productiv depinde de activele reale de care dispune societatea: pmnt, cldiri, utilaje, munc, tehnologii. Toate aceste active fizice i umane sunt utilizate pentru a produce bunurile i serviciile consumate de membrii societii. n contrast cu aceste active reale se gsesc activele financiare cum ar fi de exemplu aciunile sau obligaiunile. Aceste active nu sunt altceva dect simple documente (contracte) i, spre deosebire de activele reale, contribuie indirect la capacitatea productiv a unei economii asigurnd o separaie ntre deintorul capitalului (afacerii) i managementul acesteia, facilitnd totodat transferul de fonduri spre afaceri cu oportuniti atractive de investiie. Aspectele finanrii prezint importan crucial pentru supravieuirea i dezvoltarea ntreprinderii. n primul rnd, ntreprinderea trebuie s dispun de lichiditi pentru a face fa angajamentelor asumate, adic de a onora datoriile cu scadena n viitorul apropiat, asigurndu-i astefel echilibrul financiar pe termen scurt. n al doilea rnd se pune, din partea ntreprinderii, problema lansrii n investiii de orice natur (tehnologice, sociale, comerciale) care s fac s se dezvolte posibilitile sale. n acest caz este vorba de finanarea dezvoltrii pe termen mediu i lung care condiioneaz creterea rezultatelor n viitor i meninerea echilibrului financiar. Deci mijloacele de finanare trebuie s fie adaptate calitativ la nevoile ntreprinderii. n acest sens ntreprinderea poate fi confruntat cu dou tipuri de dificulti. Pe de o parte, ea ar putea fi n situaia s trebuiasc s ramburseze resurse nainte chiar de a fi ajuns s recupereze 12

avansurile efectuate, mai ales cnd efectueaz investiii cu rentabilitate pe termen lung. Pe de alt parte, ntreprinderea poate fi n situaia de a folosi, pentru operaiunile pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiii. Problemele finanrii prezint deci importa vital, pentru c soluionarea lor condiioneaz supravieuirea ntreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanele sale prezente i viitoare, autonomia proprietarilor i a conductorilor si.

II.3. Estimarea cerinelor financiare necesare iniierii unei afaceri

Elementele luate n considerare atunci cnd lum decizia de finanare a unei afaceri sunt: Durata finanrii: depinde de termenul de recuperare al investiiei i poate fi scurt (de pn la un an), medie (1 an 3 ani) i lung (3 5 ani i peste). Cu ct durata este mai mare cu att costul finanrii este mai mare; Sursa finanrii: poate fi public sau privat, poate fi intern sau extern; Modalitatea de rambursare: se poate face la scaden, n trane anuale egale, uniti egale. Periodicitatea i ealonarea rambursrii este foarte important i trebuie corelat cu fluxurile de numerar viitoare (intrrile de fonduri) generate de exploatarea investiiei; Forma de finanare: se poate face direct sau indirect prin utilizarea unei instituii specializate care s intermedieze transferul de capital de la investitori la beneficiari; financiare

Riscul finanrii: are n vedere pierderile poteniale care ar putea s apar ca urmare a producerii unor evenimente nedorite. Pierderile n finanare au n vedere mai mult fluxuri financiare de plat mai mari datorit evoluiei nefavorabile a dobnzilor pe pia, a cursului de schimb sau riscul de neplat. Riscurile avute n vedere l pot afecta att pe creditor ct i pe debitor. Cu ct riscurile sunt mai mari cu att remuneraia perceput pentru asumarea acestora este mai mare. Nivelul de risc se reflect direct n costul finanrii. Costul finanrii: depinde de durat, de sursa de finanare, de forma de finanare, modalitatea de rambursare i de riscurile implicate. Costul sintetizeaz toate elementele n funcie de care se ia decizia de finanare. Alte elemente: au n vedere o serie de faciliti acordare finanrii cum ar fi de exemplu perioada de graie, garaniile solicitate, serviciile conexe finanrii (consultana de specialitate, monitorizarea clienilor, monitorizarea pieelor.

13

CAPITOLUL III

FINANAREA UNEI AFACERI CONCLUZII ???

III.1. Identificarea tipurilor de surse de finanare n funcie de proveniena lor, fondurile financiare pot fi publice sau private. Cele publice provin de la instituii financiare internaionale (FMI, Banca Mondial, BIRD sau BEI) sau de la instituii i agenii guvernamentale. O categorie aparte a fondurilor publice o constituie ajutoarele financiare nerambursabile acordate de grupul rilor dezvoltate sau organisme internaionale (PHARE, fondurile structurale acordate de UE, fondurile acordate de FAO, PNUD, ONUDI). Fondurile publice au ca obiect promovarea unor proiecte de dezvoltare a mediului de afaceri (infrastructura n principal este cea vizat). Fondurile private provin exclusiv din mobilizarea economisirilor populaiei (cel mai important furnizor de resurse n sistemul financiar) de ctre instituiile financiare de intermediere sau de la agenii economici cu excedent de resurse (acestea pot fi accesate direct sau prin intermediar). Multitudinea de surse de finanare a determinat apariia i dezvoltarea unor instituii i mecanisme specifice de mobilizare a lor, majoritatea avnd n vedere sursele financiare private. Un aspect important n luarea deciziei de finanare este legat de decizia finanrii afacerii din banii proprii sau din bani atrai de pe pieele financiare (fonduri publice sau private). Autofinanarea este cel mai direct i mai simplu principiu de finanare i presupune dezvoltarea cu fore proprii a afacerii, folosind drept surse de finanare o parte a profitului i fondul de amortizare destinat acoperirii nevoilor de nlocuire a activelor imobilizate. Decizia privind utilizarea surselor proprii sau a surselor externe este legat n primul rnd de existena surselor interne de finanare. Dac rata de profitabilitate este mare utilizarea surselor externe pentru dezvoltarea afacerii nu se justific. n plus, managerii trebuie s pun n balan costul finanrii externe cu costul de oportunitate al capitalurilor proprii, avantaje existnd de ambele pri. Finanarea din surse proprii este caracteristic companiilor mici, pe msura dezvoltrii afacerii fondurile proprii devenind insuficiente pentru a finana procesul de cretere al companiei. Firmele sunt obligate s aleag finanarea din surse proprii i atunci cnd sistemul financiar este insuficient dezvoltat sau neconcurenial. Lipsa de predictibilitate cu privire la evoluia viitoare a mediului de afaceri (i deci implicit a ratelor de dobnd), insuficienta implicare a intermediarilor financiari n mobilizarea de resurse de capital, nivelul redus al economisirilor interne, constituie, de asemenea, factori inhibatori pentru deschiderea companiilor ctre sursele externe. Riscul implicat este un factor mai puin lua n considerare atunci cand se decide sursa finanrii.

14

III.2 Selectarea surselor strine de finanare dup natur i scaden

1. Credite pentru produse cu ciclu lung de fabricaie, ce au ca beneficiari ntreprinderile care execut produse cu ciclu lung de fabricaie cum ar fi: utilaje tehnologice de toate tipurile i pri ale acestora. Aceste tipuri de credite au termene de rambursare cuprinse ntre 12-36 luni, fr a depi ns ciclurile de execuie stabilite prin documentaia tehnic i cele nscrise n contractele de livrare. Volumul maxim al creditului se determin pe baza micrii stocurilor i cheltuielilor aferente produciei n curs de fabricaie estimate a exista n sold la finele fiecrei luni din cadrul perioadei de creditare, precum i a celorlalte elemente de cheltuieli aferente contractului/comenzii. 2. Creditul ipotecar, ce se acord persoanelor juridice care au ca obiect de activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaie locativ, industrial sau comercial sau persoanelor juridice romne care doresc construirea de locuine de serviciu pentru salariaii proprii. n general, nivelul creditului este de maxim 75% din valoarea imobilului i/sau din valoarea devizului estimativ, diferena fiind aportul propriu al solicitantului. Creditul poate acoperi i finanarea unor cheltuieli legate de realizarea investiiilor imobiliare, cum ar fi: cheltuieli pentru realizarea de studii i proiecte, pentru obinerea avizelor etc. Modalitatea de garantare a creditelor contractate de ctre ntreprinderi difer n funcie de tipul de credit, n general tipurile de garanii acceptate de ctre banc fiind cele reale mobiliare, cele reale imobiliare( depozit bancar, titluri de ordin i nominative etc.), respectiv garaniile personale (scrisori de garanie bancar, garanii emise de statul romn etc.). 3.Datorii n legtur cu leasing-ul (credit-bail) Operaiunile de leasing (sau credit-bail, cum sunt denumite n Frana) au aprut pentru prima oar n Statele Unite n anii 60 ai secolului trecut i au cunoscut ulterior o evoluie spectaculoas i n Europa. Operaiunile de leasing sunt preferate n principal de ntreprinderile mici i mijlocii, ale cror afaceri prezint riscuri mari i garanii reduse, din care cauz i pot procura mult mai greu resurse financiare necesare dezvoltrii. Apelul la leasing ca modalitate de procurare a mainilor i utilajelor de ctre IMM uri este n prezent foarte ridicat n unele ri din Europa, cum ar fi Germania (70%), Austria (65%) i Suedia (63%), n timp ce n Romnia principala surs de finanare o reprezint fondurile proprii. Leasing-ul nu reprezint pentru firme o surs de finanare propriu-zis ci o metod de finanare a investiiilor, deoarece asigur o serie de avantaje importante pentru acestea, inclusiv de natur financiar. Leasing-ul reprezint achiziionarea de ctre o societate specializat (financiar), de la furnizori, a unor bunuri i nchirierea acestora unor beneficiari (care nu dispun de resursele bneti necesare achiziionrii direct de la furnizori). Operaiunile de leasing presupun, de regul, participarea a trei personae, i anume: - productorul mijlocului fix; - ntreprinderea care are nevoie de activul fix respectiv; - o instituie financiar, care acoper din punct de vedere financiar aceste operaiuni fa de productor;

15

Instituia financiar (locatorul) achiziioneaz mijlocul fix de la productor i l mprumut ntreprinderii care are nevoie de acesta (locatarul). Contractul de leasing se ncheie ntre locator (proprietarul bunului) i locatar (chiriaul) i stipuleaz durata nchirierii, condiiile de plat, cuantumul ratelor, obligaiile prilor i condiiile de transfer al bunului n proprietatea utilizatorului, la opiunea acestuia. Utilizatorul bunului nu are calitatea de proprietar, din cauz c bunul nu apare n activul su bilanier iar plile periodice efectuate de acesta ctre proprietarul bunului (contravaloarea amortizrii bunului, dobnda aferent, prima de risc, etc.) sunt nregistrate n contabilitate ca datorii extrabilaniere.

Datoriile pe termen scurt

n vederea realizrii obiectului de activitate, ntreprinderea intr n relaii cu mediul economico - social. Astfel, pentru a-i asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau altor bunuri necesare desfurrii propriei activiti, aceasta intr n relaii de colaborare cu tere persoane fizice sau juridice. Datoriile pe termen scurt provin din tranzaciile cu persoane fizice sau juridice (cumprarea de bunuri, lucrri sau servicii, utilizarea forei de munc, plata impozitelor i taxelor etc.), n care ntreprinderea trebuie s efectueze o plat sau o contraprestaie ntr-o perioad de timp de pn la un an. Standardul Internaional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situaiilor Financiare clasific o datorie ca datorie curent atunci cnd: (1) se ateapt s fie achitat n cursul normal al ciclului de exploatare al ntreprinderii, sau (2) este exigibil n termen de 12 luni de la data bilanului. Datoriile pe termen scurt pot fi mprite pe urmtoarele categorii: datorii comerciale; datorii salariale; datorii sociale; datorii fiscale; datorii diverse.

Criteriile de recunoatere a datoriilor n bilan sunt prezentate in IAS 39. Acestea trebuie recunoscute doar atunci cnd ntreprinderea devine parte a unui contract i, ca urmare, are obligaia legal de a plti.

16

III.3 Determinarea capacitii de autofinanare dup metoda deductiv

Capacitatea de autofinanare (CAF) exprim potenialul financiar de cretere economic a ntreprinderii, respective sursa financiar generat de activitatea industrial i comercial a ntreprinderii dup scderea tuturor cheltuielilor pltibile la o anumit scaden. Metoda deductiv: CAF = EBE + alte venituri din exploatare alte cheltuieli de exploatare + venituri financiare (fr reluari asupra provizioanelor financiare) cheltuieli financiare (fr amortizri i provizioane financiare) + venituri extraordinare - cheltuieli extraordinare impozit pe profit CAF =526742+0-634037+257-199129+0-0=-306167

CAF

=468168+0-542089+453-1218344+0-0=-1291812

CAF= CAF

- CAF

=-1291812-(-306167)=-985645

17

III.4 Impactul finanrii unei afaceri n momentele de criz

OPERAII CONTABILE

1) se nregistreaz aprovizionarea cu materii prime de la furnizor conform facturii 4294172/ 25.11.2010 i fact. 4294173, 4294174, 4294175 / 30.11.2010.

% 300 Materii prime 4426 TVA deductibila

401 Furnizori

10.336,935 8.686,5 1.650,435

2) concomitent, se nregistreaz descrcarea gestiunii de produsele finite vndute.

711 Venituri din productia stocat

= 345 Produse finite

13.288,1

3) se nregistreaz valoarea la pre de vnzare a semifabricatelor livrate, care au fost facturate.

411 Clieni =

% 701 Venituri din vnzarea produs. finite 4427 TVA colectat

1.940,1 1.630,336

309,763 18

4) se nregistreaz achitarea datoriilor ctre furnizori prin contul de cas.

401 Furnizori

5311 Casa in lei

707,187

5) se nregistrez achitarea drepturilor bneti conform statelor de plat, prin casieria unitii.

421 Personal-remuneraii datorate

5311 Casa n lei

829,640

6) se nregistreaz ncasri prin contul de cas, din vnzarea produselor finite, luna nov. 2010.

5311 Casa n lei

% 701 Venituri din

11.348 9.536,1

vnzarea produs. finite 4427 TVA colectat 1.811,8

19

7) se nregistreaz ncasri prin casieria unitii de la clienii.

5311 Casa in lei

411 Clienti 1.100

8) se nregitreaz impozit luna 2010 venit micro 1,5 % -

691 Cheltuieli priv. profit 167,504 121 Profit si pierdere

= =

441 Impozitul pe profit 698 167,504

===========================================================================

20

Concluzie

Prin autofinanare se nelege, aadar, finanarea firmei din surse proprii interne. Aceasta depinde, aa cum s-a artat n leciile anterioare, de capacitatea de autofinanare a firmei, capacitate determinat, la rndul ei, de mrimea amortizrilor i provizioanelor calculate i neconsumate nc, de mrimea profiturilor nerepartizate nc i de mrimea veniturilor rezultate din dezinvestiii. ntruct amortizarea este o cheltuial deductibil fiscal, rezult c economiile fiscale astfel realizate reduc nt r-o msur important costul autofinanrii. Cu toate acestea, autofinanarea are o serie de limite derivate din faptul c orice alte categorii de finanare a firmei n afara autofinanrii se bazeaz, de fapt, pe ateptrile privind crearea unei capaciti de autofinanare viitoare. Aceste limite se exprim, ndeosebi n faptul c unele firme pot avea o mare capacitate de autofinanare dar s nu aib nevoi de finanare la fel de mari n timp ce alte firme s se confrunte cu fenomenul inversat. Din acest motiv, autofinanarea nu asigur o ntlnire real dintre capacitatea de finanare i nevoia de finanare, ceea ce, la nivelul economiei naionale poate produce unele dezechilibre. n plus, capacitatea de autofinanare poate fi extrem de fluctuant n timp , deseori din motive care nu sunt imputabile firmei n cauz ci mediului economic n care ea i desfoar activitatea.

Bibliografie : www.scritube.com ro.scribd.com www.stiucum.com antreprenoriat.upm.ro www.entrepreneur.com

21