Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA MIHAIL KOGĂLNICEANU IAȘI

UNIVERSITATEA MIHAIL KOGĂLNICEANU IAȘI F A C U L T A T E A D E
UNIVERSITATEA MIHAIL KOGĂLNICEANU IAȘI F A C U L T A T E A D E

F A C U L T A T E A

D E

M A S T E R

D R E P T

ȘTIIN E PENALE I CRIMINALISTIC

R E F E R A T

P E D E P S E L E ȊN ANTICHITATE ŞI RILE ROMÂNE

Materia: Infrac iuni i pedepse n spa iul rom nesc

Profesor Îndrumător:

Conferen iar doctor: CRISTIAN SANDACHE

Masterand,

Tărnăuceanu Cristian

2012 -2013

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian C U P R

C U P R I N S

“PEDEAPSA” n evolu ia omenirii

pag.

2

IMPERIUL ROMAN

pag.

9

PEDEPSELE ȊN RILE ROMÂNE

pag.

13

CONCLUZII

pag.

19

BIBLIOGRAFIE

pag.

20

1

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian “PEDEAPSA” n evolu ia

“PEDEAPSA” n evolu ia omenirii

Ȋn contextul evolu iei omului ca și individ func ie de zona locuit , obiceiurile locului, clima și mediul de trai, precum și diversificarea religioasǎ, regionalǎ, culturalǎ, etnicǎ si nationalǎ, remarcǎm apari ia comunit ilor sociale diversificate “creatoare si posesoare fiecare dintre ele” - de proprii “legi” de asigurare, aparare și impunere a ordinii publice sociale i siguran ei cet enilor din acea comunitate. În epoca primitivǎ, probabil cǎ administrarea pedepselor era condusǎ de instinctele tribale, teoretic justificate de evolu ia omului primordial, care ac iona instinctual, necerebral, un produs al sim amintelor i emo iilor victimei i/sau rudelor sale afectate ntr-o cauzalitate

supravie uire, caracteristicǎ luptelor pentru supravie uire individual

sau de mic trib. Evolu ia pedepsei n istoria civiliza iei confirmatǎ de cercetǎri ale mǎrturiilor antice a cunoscut diverse evolu ii func ie de zona i cultura local . Astfel, evreii, egiptenii, chinezii, asirienii, grecii, romanii și multe alte culturi din acele vremuri au inclus tortura ca și pedeapsa n sistemele lor de justi ie. Romanii aveau rǎstignirea, evreii aveau lapidarea (lovirea cu pietre) și egiptenii aveau expunerea la soarele arzǎtor din deșert, toate ducȃnd ȋn final la moarte. Ȋn antichitate, grecii și romanii utilizau tortura la interogatorii. Pȃnǎ ȋn al doilea secol dupǎ Hristos, tortura a fost folositǎ numai pe sclavi. Dar dupǎ aceastǎ perioadǎ a fost extinsǎ la to i membrii claselor sociale de jos. Ȋn acele vremuri, mǎrturia unui sclav era admisǎ numai dacǎ era ob inut prin torturǎ. n marea lor arogan ǎ, autorita ile de atunci considerau c sclavii nu ar fi spus adev rul de bunǎvoie. 1 Ȋn dreptul asirian regǎsim pedepse precum înecarea, arderea, fiind totuși admisǎ răscumpărarea sclavilor. Rǎstignirea - a intrat ȋn conștiinta generalǎ ca fiind cea mai veche metodǎ de torturǎ, consideratǎ metoda de execu ie. Nu era des utilizat , ci doar n situa ii deosebite, prezentate ca exemple.

directǎ – animalicǎ – de

prezentate ca exemple. direct ǎ – animalic ǎ – de Ȋ n E v u l

Ȋn Evul Mediu precum și ȋn Epoca Modernǎ Timpurie, instan ele europene utilizau tortura n func ie de fapta sav r it dar si de statutul social al f ptuitorului. Tortura era consideratǎ un mijloc legitim de ob inere a unei m rturisiri, pentru ob inerea numelui complicelui sau de alte informa ii despre o crima.

1 www.crimetime.ro – “Tortura, justitie medievala care inca nu e istorie”

2

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Tortura – era pedeapsa

Tortura era pedeapsa ingaduitǎ de lege, dar doar dacǎ existau deja jumatate din dovezile impotriva acuzatului. Tortura in era Inchizitiei a inceput in 1252 si a luat sfarsit in 1816, cand o bula papala a interzis-o.

Tortura era indeplinita, de regula in mare secret, in temnite subterane. Prin contrast, executiile chinuitoare erau, de obicei, publice.

contrast, executiile chinuitoare erau, de obicei, publice. Dar in toata perioada moderna timpurie, torturarea

Dar in toata perioada moderna timpurie, torturarea vrajitoarelor a devenit un lucru obisnuit. Nenumarati oameni ce au fost “doar” banuiti ca au o relatie cu diavolul au fost torturati in public.

ca au o relatie cu diavolul au fost torturati in public. De-a lungul istoriei, pedeapsa cu

De-a lungul istoriei, pedeapsa cu moartea s-a concretizat în:

Arderea pe rug – în cazul celor condamnaţi de Inchiziţie în Evul Mediu,

3

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian  Decapitarea - Ghilotinarea
ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian  Decapitarea - Ghilotinarea

Decapitarea - Ghilotinarea – rămasă simbol al Revoluţiei Franceze, dar nu numai,

– rămasă simbol al Revoluţiei Franceze, dar nu numai,  Scaunul electric – pedeapsă întâlnită în

Scaunul electric – pedeapsă întâlnită în SUA de azi,

4

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian  Tragerea pe roată
ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian  Tragerea pe roată

Tragerea pe roată şi Tragerea în teapă – pedepse folosite în Ţările Române, în Evul Mediu, dar şi în alte părţi.

Ţările Române, în Evul Mediu, dar şi în alte părţi. In timpurile biblice, uciderea unui membru
Ţările Române, în Evul Mediu, dar şi în alte părţi. In timpurile biblice, uciderea unui membru

In timpurile biblice, uciderea unui membru al societatii putea fi pedepsita cu aceeasi moneda de catre rudele victimei, in spiritul legii talionului.

Cutumele si legile pamantului s-au dovedit, insa, nu odata, mult mai complexe decat par la prima vedere. In aceeasi ordine de idei, cei lezati puteau solicita despagubiri materiale pe masura pierderii lor de la autorul crimei, aceasta constituind o practica des intalnita pe parcursul istoriei trecute

Decisiva in schimbarea cursului istoric este conceptia conform careia „varsarea sangelui reprezenta un pacat divin”. Astfel, odata cu instituirea unor autoritati puternice si cu aparitia primelor sisteme de legi scrise, sunt interzise platile compensatorii, iar crimele intra sub jurisdictia necrutatoare a legii.

5

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Ex. - Normele lui

Ex. - Normele lui Hammurabi (1792-1750 i.H), regele babilonian - creator al unuia dintre primele coduri de legi cunoscute:

Daca un om ii scoate ochiul unui om liber, i se va scoate si lui ochiul.

Daca el rupe oasele unui om liber, i se vor rupe si lui oasele.

Daca un fiu isi loveste parintele, i se va taia mana.

Daca o femeie a cauzat moartea sotului ei pentru un alt om, acea femeie va fi trasa in teapa.

Daca un hot este descoperit in timp ce fura, va fi omorat.

Daca un barbat foloseste violenta asupra sotiei altui barbat pentru a se culca cu ea,

el va fi omorat, iar femeia considerata fară vina. 2

EGIPT, (1650 – 1085 î.Hr.) Instantele dispun si aplică pedeapsa cu moartea pentru conspiraţii impotriva oranduirii statale, crime, viol, adulter feminin, furtul de animale, judecătorilor corupţi aplicandu-li-se pedeapsa capitală - executata prin sinucidere impusă. EVREII NOMAZI - În atenuarea pedepselor capitale - regasim aparitia unor noţiuni juridice in timpul judecatii precum premeditarea, pedepsirea tentativei, circumstanţele atenuante, legitimă apărare.

GRECIA - constatam ca procedura tribunalelor este diferită dacă cei doi împricinaţi sunt amândoi cetăţeni şi dacă sunt, unul sau celălalt, sau amândoi, meteci sau sclavi; tot astfel şi pedeapsa este diferită în funcţie de starea sociala

pedepsele pecuniare :

- amenda,

- despăgubirile,

- confiscarea parţială sau totală a bunurilor

pedepsele aflictive: exilul temporar (phygé) sau definitiv (aeiphygía) pierderea drepturilor cetăţeneşti (atimía), detenţiunea (care, în afara condamnaţilor la moarte care-şi aşteaptă execuţia, ca Socrate, nu poate lovi decât pe necetăţeni), flagelarea pe o roată şi, însemnarea cu fierul roşu şi legarea unor cătuşe de gât şi de picioare (xýla), chinuri rezervate sclavilor, şi în sfârşit moartea. 3

pedepsele infamante: au un caracter arhaic şi religios, cum ar fi interdicţia de a purta

podoabe şi de a intra în temple care le loveşte pe femeile adultere, blestemul pronunţat în

contumacie împotriva persoanelor vinovate de sacrilegiu, înscrierea dezonorantă pe o stelă şi, în sfârşit, refuzul de a permite înmormântarea.

Magistratul care prezidase tribunalul, punea un grefier să întocmească sentinţa şi apoi trimitea acest act magistraţilor însărcinaţi cu executarea lui: “Celor Unsprezece”, care erau mai mari peste temniceri şi peste călău, sau celor numiţi “práctores”, care percepeau amenzile, sau celor numiţi “poletái”, care erau însărcinaţi să vândă prin licitaţie publică bunurile confiscate şi să înmâneze, dacă era cazul, acuzatorului, prima care îi revenea iar vistiernicilor Atenei - dijma legală cuvenita. 4

2 Codul lui Hammurabi Editura Proema, 2001

3 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - Grecia 4 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - Grecia

6

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Lapidarea , atestată rareori,

Lapidarea, atestată rareori, are aspectul unei execuţii sumare, înfăptuite chiar de popor, sub imperiul indignării; în felul acesta, în 479 î.Hr., Lycidas, care era de părere să se accepte propunerile lui Mardonios, a fost lapidat pe loc de către colegii lui şi de către ceilalţi cetăţeni care erau de faţă.

Expunerea pe o scândură ridicată în sus era pedeapsa piraţilor, a hotilor sau la comiterea de crimă cu tâlhărie. Ceilalţi condamnaţi la moarte, când nu li se îngăduia să bea cucută, erau azvarliti in cariere de mina parasite.

bea cucută , erau azvarliti in cariere de mina parasite. CHINA – extrem de violent ǎ

CHINA extrem de violentǎ n reprimarea infrac ionalit ii – ȋncǎ din antichitate și pȃnǎ ȋn timpurile noastre regǎsim pedeapsa capitalǎ !

In China anticǎ – regǎsim practicarea sugrumǎrii, decapitarea be ivilor, despicarea trupului ȋn douǎ, ruperea trupului n dou , fierberea pedepsi ilor n cazane cu ap sau ulei, bǎtaia cu biciul sau nuiaua/bastonul.

s a u ulei, b ǎ taia cu biciul sau nuiaua/bastonul. De asemeni regasim “pedepsirea membrilor

De asemeni regasim “pedepsirea membrilor familiei” pedepsele fiind extinse asupra intregii familii a condamnatului !

7

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian China a practicat o

China a practicat o metoda de torturǎ si executare care avea si menirea de a educa populatia. Procesul se tinea in public, iar victima, de regula un criminal, era legata de un stalp de lemn si torturata pana la moarte. I se taiau bucati de carne din corp, bucati care erau aratate celor din jur prin consacrata “metoda Lingchi - moartea celor o mie de taieturi”.

“ metoda Lingchi - moartea celor o mie de taieturi ”. SPANIA Regasim toate modalitatile de

SPANIA

Regasim toate modalitatile de tortura caracteristice timpurilor si epocilor popoarelor contemporane, dar nominalizez o foarte mediatizata executie-tortura publica, metoda fiind “Taurul Incins”

contemporane, dar nominalizez o foarte mediatizata executie-tortura publica, metoda fiind “Taurul Incins” 8

8

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian IMPERIUL ROMAN Sclavia era

IMPERIUL ROMAN

Sclavia era cel mai ȋntalnit sistem de pedepsire ȋn masa. Cei mai mul i indivizi deveneau sclavi în urma capturării lor în timpul războaielor sau prin răpire.

Sclavia ca practică socială și economică s-a dezvoltat în antichitatea greco-romană. Grecia și Roma antice erau ambele societă i sclavagiste.

PEDEPSE MILITARE:

Castigatio. Pedeapsă corporală. Pecunaria multa. Pedeapsă financiară. Munerum indictio. Pedeapsă prin prelungirea serviciului militar. Militatiae mutatio sau Gradus deiectio. Degradare. Missio ignominiosa. Excludere din armată. Execuţie. Pedeapsa cu moartea pentru fapte extrem de grave. Decimare. Pedeapsa cu moartea pentru un grup de persoane din care se alegea aleator tot a zecea persoană. Aceştia erau decapitaţi sau omorâţi cu pietre de colegi. Dizolvarea unei unităţi. Măsură rară, în general din cauze de raliere politică faţă de uzurpatori, se pierdeau drepturile de la terminarea serviciului militar.

PEDEPSE CIVILE:

Despotismul oriental-elenistic - Persecuţia contra creştinilor a cunoscut momente crude şi nemaivăzute: creştinii erau aruncaţi fiarelor în arene, alţii erau arşi pe rug, sfâşiaţi de animale şi martirizaţi multe alte feluri.

În anul 249 împăratul Decius a dat un edict de persecuţie, prin care toţi creştinii, indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligaţi să vină personal şi să apostazieze. Celor care fugeau li se confiscau averile şi când se întorceau acasă erau ucişi, dar cel mai des se urmărea “apostazierea” şi nu uciderea lor.

Origen spunea că “atunci când creştinul suporta toate torturile erau întristaţi toţi judecătorii, iar când apostaziau se bucurau nespus de mult” (Contra Celsum, VIII). 5

Apostaziere = dezicere de credinta si trecerea la alta credinta

Diocleţian cere să fie consultat oracolul de la Milet care se pronunţă împortiva creştinilor. Din această cauză la 24 februarie 303 dă primul edict împotriva creştinilor, ce consta în interzicerea adunărilor, dărâmarea locaşurilor de cult, apostazierea.

Diocleţian emite cel de-al doilea edict care consta în arestarea episcopilor, preoţilor, diaconilor, exorciştilor şi lectorilor, care dacă nu apostaziau erau ucişi.

5 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA

9

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian La 27 septembrie 303

La 27 septembrie 303 se dă cel de-al treilea edict, toţi membrii clerului fiind obligaţi să apostazieze, iar dacă refuzau erau ucişi.

În 304 se dă cel de-al patrulea edict, din iniţiativa lui Galerius, declarându-se război creştinismului şi aplicându-se pedepse foarte aspre.

Justiţia penală si pedepsele ei

Criminalitatea, în special cea violentă, a crescut în timpul războaielor punice când micii fermieri au sărăcit în detrimentul marilor proprietari, fiind siliţi să se mute în Roma. Numărul mare de sclavi, obţinuţi în urma războaielor purtate de romani, au mărit numărul cetăţenilor romani care nu aveau un loc de muncă la Roma. Lipsa unor ocupaţii a acestora a condus la creşterea infracţiunilor. 6

Justiţia penală (iudicia publica) se ocupă cu problema crimelor clar definite, fiind la început atribuţia comiţiilor centuriate.

Fiecare cetăţean roman are dreptul de a face apel la popor în procesele penale (ius provocationis). Durata prea lungă necesară derulării procedurilor de judecată şi incompetenţa comiţiilor au făcut ca problemele penale să intre în atribuţia tribunalelor (quaestiones), la început celor extraordinare, iar mai târziu celor permanente (din secolul al II-lea î.Hr.).

Crimele ce ţin de dreptul penal roman au fost fixate în secolul I î.Hr. la opt: omorul şi otrăvirea (de secariis et venificiis), delapidarea (de repetundis), falsul (de falsis), deturnarea banilor publici (de speculatu), violenţa (de vi), corupţia şi intrigile electorale (de ambitu), crima de lezmajestate (ofensa adusă demnităţii statului sau demnităţii reprezentanţilor săi), prejudicierea dreptului de vot (de sodaliciis).

Tribunalul este compus dintr-un preşedinte (praetor sau un magistrat cu această funcţie) şi juraţi aleşi prin tragere la sorţi de pe lista judecătorilor (între 3 şi 11 membrii). Procesul se judeca în Forum sau într-o Bazilică.

Procesul se judeca în Forum sau într- o Bazilică. Acuzatorul era pus să jure că va

Acuzatorul era pus să jure că va merge până la capăt cu învinuirile, astfel va fi pasibil de pedeapsă. După ce este ascultat acuzatorul, este audiat şi cel acuzat, după care urmează avocaţii acestora.

6 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA

10

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian După prezentarea dovezilor şi

După prezentarea dovezilor şi a martorilor urmează dezbaterile juriului. La finalul dezbaterilor preşedintele tribunalului îi întreabă pe juraţi dacă au ajuns la o concluzie.

Dacă răspunsul este da, se trece la vot folosindu-se tăbliţe inscripţionate cu litera A (pentru Absolvo) şi C (pentru Condamno). În caz de egalitate cel acuzat este absolvit de vina pentru care a fost acuzat. Judecata nu are posibilitatea de recurs.

Pedepsele sunt cuprinse în lege: închisoare, expulzare, pierderea drepturilor politice, biciuire, amenzi, „interdicţia apei şi a focului” (este moartea civilă prin care omul este blestemat – sacer). Cel găsit vinovat putea fi decapitat, spânzurat sau aruncat de pe Stânca Tarpeiană. 7

Justiţia penală în timpul Imperiului Roman

Rolul de judecător suprem îi revine tot împăratului. Puterile sale pot fi delegate ca şi în cazurile de drept civil.

Senatul are un rol în acest domeniu, dar de cele mai multe ori el este nesemnificativ.

Apar noi pedepse: crucificarea, muncă forţată în mină, deportarea pe o insulă din Marea Mediterană, moartea în arenă (aruncat fiarelor sălbatice sau ca gladiator).

Justitia civila si pedepsele ei

Actul de justiţie la romani începe prin numirea de către un magistrat a unei instanţe de judecată competentă şi alegerea unui judecător care să conducă procesul şi să dicteze sentinţa.

Justiţia civilă în timpul Republicii

Justiţia civilă are ca domeniu de ocupaţie conflictele dintre persoane (succesorale, comerciale, etc.) şi unele delicte, precum furtul, lezarea unei persoane libere (iniuria).

Primul act se desfasura în faţa praetorului care se ocupă cu un anumit tip de cauze:

- edilul curuli pentru dispute comerciale;

- cenzor, consul sau cvestor – pentru cauze în care statul se află în opoziţie cu un particular)

- marele pontif – pentru probleme de natură religioasă

Magistratul alege de pe o listă un judecător cu rol de arbitru, care trebuie să fie un cetăţean peste 30 de ani cu o moralitate ireproşabilă.

Judecătorii sunt aleşi până în anul 123 î.Hr. dintre senatori, între anii 123-81 î.Hr. dintre cavaleri şi între 81 î.Hr. – 70 î.Hr. iar dintre senatori. Statul social al judecătorilor presupunea să aibă cel puţin un venit minim de 300.000 de sesterţi. 8

7 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA

8 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA

11

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Tribunalele au în componenţa

Tribunalele au în componenţa lor între 3 şi 10 membrii, aleşi dintr-o listă de cetăţeni ce aparţin clasei superioare

Pentru

unele

dispute

particulare

se

apelează

la

judecători

permanenţi,

precum:

centumvirii (de fapt erau 105 membrii, 3 pentru fiecare trib) în cazurile de succesiune şi de proprietate; decemvirii pentru problemele apărute între persoane.

Procedurile de judecată îmbracă două forme:

- una mai veche, simbolică şi formală, numită „efecte ale legii” (per legis actiones), ce

aduce câştig de cauză dacă este respectată întru totul (dispare la sfârşitul Republicii);

- alta mai simplă în care părţile aflate în dispută îşi expun unui magistrat problema.

Dacă magistratul este convins acesta acordă reclamantului un „formular de plângere” în care sunt scrise numele judecătorului, rezumatul disputei, pretenţiile reclamantului şi angajamentul acestuia de a respecta decizia judecătorului.

Praetorul pronunţă trei cuvinte simbolice: do, dico, addico (desemnez - judecătorul, spun - legea, hotărăsc obiectul litigiului). 9

La

tribunal

jurisconsulţii

şi

avocaţii

pledează

(teoretic

gratuit),

sunt

prezentate

dovezile, sunt audiaţi martorii, apoi este dată sentinţa de către judecător.

Justiţia civilă în timpul Imperiului

În timpul lui Augustus apare dreptul la recurs, care nu a fost disponibil până atunci. Împăratul are rolul de judecător suprem. El poate judeca personal sau poate delega puterea unui magistrat, unui praefect sau unui funcţionar.

Îşi face apariţia procedura petiţiei către împărat (libellus) prin care un reclamant se poate adresa direct suveranului. Răspunsul la petiţie poate fi personal al suveranului sau prin cancelaria care numeşte un judecător. 10

9 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA

10 www.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA

12

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian P E D E

PEDEPSELE N RILE ROMÂNE

Pentru a-şi apăra şi conserva existenţa, cele mai primitive înjghebări omeneşti au creat organe speciale de poliţie din cele mai vechi timpuri”, scria în 1941, şeful de Poliţie în Prefectura Poliţiei Capitalei, Nicolae I. Turcu. 11

Pentru „a conserva şi apăra existen a urbei, organele speciale de poli ie care au activat în trecut în Capitală au avut la îndemâna măsuri punitive atroce împotriva răufăcătorilor. Cum legisla ia în acele vremuri era rudimentar , pedepsele erau de pu ine ori incluse într-un nomenclator.

Astfel că până în 1863, când Alexandru Ioan Cuza introduce codurile Civil şi Penal, pedepsele erau girate, şi date după o rapidă judecată, chiar de domnitori.

Putem aduce în discu ie pedepsele prev zute în pravilele 12 domnitorilor Vasile Lupu i Matei Basarab: pentru cel care fură a treia oară pedeapsa era scoaterea ochilor, pentru patricid sau incendiere era prev zut tăierea mâinilor iar pentru mamele care î i prostituau fiicele, pentru furtul a doua oar sau din biserici era «însemnarea la nas»”,

Listele cu pedepse includeau şi mai multe atrocităţi: uciderea şi arderea cadavrului în caz de sodomie, decapitarea pentru perceptorii de taxe ilegale, proxene i i cei care erau împotriva domnitorului, munca în mină pentru furtul pentru prima oară a unui animal, bătaia pentru otrăvirea unui câine ciobănesc, turnarea de plumb topit în gură pentru „dăscăliţa” care-şi corupea eleva, plimbarea gol şi bătaia în public pentru bigami și hoţi recidivist și pierderea zestrei în cazul soţiilor adultere.

Spânzurători în uliţe și bătaia „la falangă”

O altă practică, folosită la sfârşitul anilor 1700, era spânzurarea răufăcăturilor pe stradă,

în puncte intens circulate. Spre exemplu, Vodă Nicolae Mavrogheni a dat ordin, să se ridice ţepi pe la toate drumurile şi răspântiile”, unde se afișa la vedere şi înscrisul cel ceva face hoţii,

ucideri sau va fi gazdă de hoţi… cu această pedeapsă de moarte se va osândi – înţepatu!’’.

Mai mult, în acele vremuri până şi negustorii prinşi pe picior greşit erau lua i la ochi de oamenii legii. Pedeapsa prevăzută pentru un preţ mai mare al pâinii decât cel stabilit de domnitor era bătaia (de la 11 la 25 de nuiele) şi închisoarea.”

Mai mult era prev zut ca pedeaps i “ţintuirea de lobul urechii la o intersec ie intens circulată, o zi întreagă, pentru negustorii prinşi că vând cu «greutăţi măsluite»”,

Și “bătaia la fluierul piciorului”, despre care se spune că a fost adusă la București de către

fanarioţi, era extrem de folosită în acele vremuri.

11 www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas

12 PRÁVILĂ, prawww.istorie-edu.ro Istorie Universala - ROMA vile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispozi ie, regulament, hot râre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. Carte care con ine astfel de legi. Pravilă împărătească = corp de legi i de dispozi ii juridice întocmit ini ial pe vremea împ ratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva ; regulă. 3. Regulă de comportare. Obicei, tradi ie, datin . [Pl. și: pravili] Din sl. pravilo. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane

13

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian „ Există consemnat un

Există consemnat un caz în care un om de rând, care după și-a prins nevasta înșelându-l cu un fiu de mare boier, a fost bătut de acesta din urmă. Vodă Grigore Ghica, care a domnit între 1822 și 1828 a poruncit ca tânărul să fie arestat la închisoarea Spătăriei. După câteva zile, i -a ordonat baş-ciohodarului - slujbaș- ef la curtea domneasc din ara Româneasc ) s a tearn o rogojină cu postav roşu peste ea. Pedeapsa a constat în 10 lovituri «la falangă»”, 13

Călăii Bucureștiului

Dacă nu erau “daţi prin târg’”, “bătuţi cu toiege” sau “băgaţi la ocne”, infractorii Bucureștiului erau duşi la “încăperea de caznă’’, care era aproape neluminată, igrasioasă și de dimensiuni mici.

Pentru smulgerea mărturiilor, ori pentru pedepsirea celor închişi, se mai foloseau biciul, frânghia udă, ciomagul, vâna de bou, gârbaciul, focul sau fierul înroşit.

La fel ca şi călăii, bătăuşii se recrutau dintre ţiganii sau robii domneşti, ori dintre condamnaţi, căci printre români nu se găsea nimeni, din fire oricât de rea, care să voiască a primi o asemenea însărcinare’’, se arată în documentele vremii.

La rândul lor, călăii erau oameni reduşi la stadiul de animalitate, stigmatizaţi, huliţi, blestemaţi şi nici unui călău nu-i era permis să intre în biserică.” 14

În Bucure ti, pedepsele prin spânzurare ori t ierea capului se executau de regul în apropiere de biserica Oborul Vechi

O sumă de informatii utile ni le furnizează însemnările de călătorie ale străinilor care au trecut de-a lungul timpului vizitând locurile și așezările românești, precum și pravilele, legiuirile i documentele oficiale privind situa ia închisorilor.

Ideea unui regim penitenciar asa cum a aparut in epoca moderna, nu a fost cunoscuta in vechime, pedepsele constituindu-se in plata unor fapte reale sau imaginate de cei ce le puteau aplica, iar inchisoarea ca loc de pedeapsa era destinata numai suferintelor celor osanditi.

La fel ca in celelalte tari europene, temnitele noastre au fost locuri de chinuri si nicidecum mijloace de indreptare a infractorilor.

Ceea ce a fost scris cu privire la starea mai mult decat dureroasa a regimului inchisorilor din cea mai mare parte a tarilor din Europa, se poate scrie si despre temnitele de la noi. Multi din cati au fost aruncati in intunecimea acestor lacasuri nu au mai vazut lumina zilei, ca si in “acele case ale mortii” cum le-a denumit Dostoiewski, incarceratii indurand cele mai groaznice suferinte trupesti si sufletesti, asteptand moartea ca pe cel mai mare bine al cerului.

13 www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas

14 www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas

14

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Totusi, avand in vedere

Totusi, avand in vedere morala crestina a acestui popor care s-a nascut cu mila fata de cei cazuti in necaz, acestia nu au fost uitati aproape niciodata, astfel ca prin contributii si prin ajutoare s-a incercat ameliorarea suferintelor si lipsurilor celor intemnitati. Cutia milelor este exemplul cel mai elocvent cu privire la dorinta oamenilor de a indrepta lipsurile provenite din saracia acestor asezaminte.

Cu toate ca nu se poate vorbi despre organizarea inchisorilor romane pana in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, originea inchisorilor la noi este foarte veche.

Incarcerarea si utilizarea unor detinuti la munca, in mine (ocne), o gasim chiar si pe vremea cand Dacia a intrat in stapanirea romanilor. Romanii obisnuiau sa intrebuinteze detinutii la diferitele munci, intre care extragerea aurului si a altor metale, precum si a sarii. Din diferite inscriptii, reiese ca in Dacia existau o multime de saline si mine. astfel, din zona Hunedoarei s-a extras fier, iar salinele de la Ocnele Mari de pe Mures pastreaza urme de galerii din acele timpuri.

In general, in aceste saline erau pusi sa lucreze crestini care erau osanditi pentru crearea unor "collegia illicite". Desi nu stim conditiile in care lucrau, putem sa presupunem ca acestea erau deosebit de grele, mai ales pentru ca persecutiile impotriva crestinilor erau insotite de tot felul de cruzimi.

Tratamentul celor inchisi nu putea sa difere prea mult fata de tratamentul aplicat sclavilor, dreptul de viata si de moarte asupra acestora revenind celui care dicta masura intemnitarii.

Pana in secolul al XIV-lea, gropnitele si salinele isi vor continua activitatea, reducand la suferinte de neinchipuit pe toti acei anonimi despre care nu avem alte date. La 1380, este pomenita pentru prima data ca fiind existenta ocna apartinand ocolasilor de Trotus, unde "pe vremuri" avusese loc o rascoala a talharilor care a dus la surparea acesteia, ingopand sub daramaturi pe talhari si pe cei ce-i pazeau. 15

Este clar ca exploatarea sarii din ocne folosindu-se talharii, este tot atat de veche precum existenta ocnelor insasi. De altfel si Alexandru cel Bun, in pravila ce-a dat-o, inspirandu-se din vechile legiuiri bizantine, aminteste in paragraful 206 despre osanda la ocna. 16

Avand in vedere ca in vechime pedepsele erau foarte severe, adesea pentru fapte minore aplicandu-se pedeapsa cu moartea, este de presupus ca pedeapsa cu aruncarea in ocne sau grosuri avea un caracter extrem de sever. De altfel, criminalii erau indezirabili in orice loc.

Un document din anul 1391 emis de Despotul Stefan, Domnul partii dunarene a Serbiei, intareste manastirea Tismana si Vodita din Tara Romaneasca cu zece sate din Serbia, dispunand intre altele ca oricine poate fi ingaduit sa se aseze pe aceste mosii, cu exceptia criminalilor carora trebuie sa li se dea o invoire speciala din partea Domnului. 17

15 www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciara in tara noastra de la inceputuri si pana in secolul al XVI-lea

16 Alexandru Ipsilanti tipărește în 1780 o condică pravilnicească compusă după legile bizantine și după obiceiul pământului. Astfel este, de pildă, dispozi ia ca fata să nu mai aibă drept la mo tenire dup moartea p rin ilor dac a fost înzestrat . O alt dispozi ie prevede ca numai băie ii s mo teneasc mo ia din care se trage numele familiei, pe când fetele s vin numai la împ r irea celorlalte m oșii. Condica lui Ipsilanti reprezintă un progres, deoarece este o lege civilă și nu numai bisericească și penală, așa cum erau pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu. Tot Ipsilanti a înfiin at la Bucure ști trei tribunale ca drept de apel la divanul domnesc.

17 www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciara in tara noastra de la inceputuri si pana in secolul al XVI-lea

15

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Un fapt deosebit de

Un fapt deosebit de pozitiv este acela ca in secolul al XIV-lea gasim mentionat un asezamant de binefacere, primul de acest fel. astfel, ni se afirma ca Radu Basarab, din sentimente fata de cei nevinovati din noua sa resedinta, a infiintat la Mateul de Jos un ospiciu, inzestrandu-l cu o mosie si scutind populatia de orice fel de impozit, astfel de "ospicii" fiind cunoscute si in Moldova la inceputul secolului al XVI-lea.

Am spus mai sus ca, in trecut, pedepsele erau foarte aspre in cele doua principate. Domnitorii, in dorinta lor de a stapani pe raufacatorii de orice fel, spre bunul mers al treburilor, nu erau stapaniti de nici o mila. In 1421, Guillebert De Lannoy, ambasador al regelui francez Carol al VI-lea si al regelui englez Enrich al V-lea, relateaza ca in vizita ce a facut-o lui Alexandru cel Bun la Cetatea Alba i s-au sustras 100-120 galbeni si alte lucruri.

Alexandru Voda a adus noua hoti cu streangul de gat, punandu-i la dispozitia acestuia sa-i omoare (en ma franchise de les faire mourir), dar avand in vedere ca si-a recuperat bunurile, i-a lasat in viata. Ca pedepse in trecut, enumeram: arderea si tragerea in teapa pentru talhari si ucigasi "de firea cea mai rea", iar pentru ceilalti, spanzuratoarea sau decapitarea. astfel, pedeapsa la munca in ocna apare fata de acestea ca foarte blanda.

Pana la alcatuirea pravilelor lui Vasile Lupu in 1642 in Moldova si ale lui Matei Basarab in 1652 in Muntenia nu se pot face multe precizari cu privire la pedepse si la aplicarea lor progresiva. In aceasta perioada, judecata se facea dupa obiceiul pamantului, iar pedepsele se executau tot dupa acest obicei, fapt care, dupa cum spune Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei", ducea la abuzuri.

Domnul tarii putea sa judece el insusi "pricinile", dar putea sa incredinteze jurisdictia oricui voia el, chiar unor persoane ce nu erau indreptatite la aceasta. astfel, Stefan cel Mare, printr- un act de danie facut in 1472 manastirii Prahova, acorda intre altele jurisdictia absoluta egumenului manastirii: "Sa aiba a-si cauta dreptate inaintea egumenului ce va fi atunci in acel templu al Sfantului Nicolae si inaintea vatafilor egumenesti care sa nu aiba intru nimic un alt jude mai mare peste ei, ci sa judece ei singuri pe oamenii lor din cele trei sate manastiresti si sa-i globeasca pentru orice vinovatie". 18

Rolul preotilor in jurisdictiunea noastra va dainui mult timp si va fi uneori asa de mare, incat vor ajunge sa aiba grosuri (inchisori) in casele lor particulare, ceea ce va determina pe domnitorul Mavrocordat sa opreasca acest abuz, acest fel de jurisdictie crea arbitrariul si abuzul, detinutii erau aruncati in temnite fara sa stie vina pentru care erau inchisi, fara a sti durata pedepsei si de multe ori fiind dati uitarii.

Unele manastiri au servit la noi si ca loc de inchisoare, de cele mai multe ori pentru condamnatii politici, pentru femei si copii. Cea mai veche manastire care a servit in acest scop a fost manastirea Snagovului, ridicata de Vlad Tepes in secolul al XV-lea.

18 www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciara in tara noastra de la inceputuri si pana in secolul al XVI-lea

16

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Odata cu ea avem

Odata cu ea avem primele informatii relativ la pedepsele aplicate celor inchisi, aici, sub pretextul ca trebuie sa se inchine, boierii erau dusi intr-o camera unde, in timp ce erau ingenuncheati, se deschidea o trapa din pardoseala, iar ei cadeau intr-o groapa cu cutite taioase, gasindu-si sfarsitul.

In cladirile dinspre sud ale acestei manastiri, Vlad Tepes inaltase un fel de camera de tortura, din care detinutul, dupa ce suferea caznele impuse cu fier si foc, era aruncat cu ajutorul unei baliste in lac.

În istoria dreptului penal român prima lege cu dispoziţii penale a fost Legea tarii, care a înlăturat practica talionului. Aceasta a ţinut multă vreme locul Constituţiei, Codului civil şi Codului penal. De asemenea ea marchează modernizarea gândirii juridice penale în perioada feudalismului dezvoltat.

În perioada regimului turco-fanariot legile cu caracter penal au fost:

Pravilniceasca condică, Codul Climach, Legiunea Caragea si Criminaliceasca condica.

Istoria dreptului penal cunoaşte până în prezent succesiunea a trei Coduri penale :

1.”Codul penal de la 1865” - (“Codul Cuza”) : realizeaza

unificarea legislativă penală şi

marchează debutul dezvoltarii dreptului penal român după unirea Moldovei cu Muntenia din 1859.

Codul Cuza consacra principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei”, “egalitatea în faţa legii penale”, “umanizarea pedepselor, nu prevedea pedeapsa cu moartea, ci munca silnică pe viaţă” iar “infracţiunile erau clasificate în trei : crime, delicte şi contravenţii”; “tentativa nu era cunoscută - fiind asimilată infracţiunii consumate”, iar “complicele se pedepsea ca şi autorul”.

2. “Codul penal de la 1937” (“Codul penal Carol al II-lea”) Acest cod a avut un caracter unificator după realizarea Marii Uniri de de la 1 Decembrie 1918. Se introduc pentru prima dată alături de pedepse, măsurile de siguranţă măsurile educative (pentru minori), pedepsele complementare şi accesorii, si foarte surprinzator - nu se prevedea pedeapsa cu moartea. I se atribuie pedepsei “rolul educativ”, introducându-se la nivel empiric “instituţia individualizării pedepsei” ;

Codul penal de la 1937 era structurat în trei părţi care cuprindea:

a) dispoziţii generale;

b) dispoziţii privitoare la crime şi delicte;

c) dispoziţii privind contravenţiile.

Asemeni Codului penal anterior pedepsele erau de trei feluri : pentru crime, pentru delicte şi pentru contravenţii ;

A fost considerată una dintre cele mai evoluate legi ale timpului acesta rămânând în vigoare până în 1969.

17

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian Codul lui Carol al

Codul lui Carol al II-lea nu cupindea dipoziţii din care să rezulte definiţia pedepsei şi nici referitoare la scopul ei, dar cuprindea niste reglementări foarte clare cu privire la pedepsele speciale şi gradele acestora . 19

Dreptul penal român în perioada 1910 1969:

Prima lucrare de sinteza în domeniul dreptului penal este scrisă de I. Tanoviceanu în 1912 în colaborare cu V. Dongorez personalitatea marcantă în acest domeniu rămâne însă Vintil Dongoroz autor al Tratatului de drept penal publicat în 1929; La un an de zile de la intrarea în vigoare a acestui Cod se instaurează dictatura regală a lui Carol al II-lea şi se introduce pedeapsa cu moartea pentru infrac iunile contra siguran ei statului care s-a menţinut până în anul 1990, fiind abolită prin Decretul-Lege nr. 6 / 1990 ; In această perioadă s-au înăsprit condiţiile răspunderii penale, minorii răspunzând penal de la 12 ani ; iar în anul 1947 s-a instaurat regimul comunist care în 1948 introduce instituţia “infracţiunii prin analogie”, încălcându-se astfel principiul legalităţii; aceasta s-a menţinut până în

1956;

In anul 1948 s-a republicat Codul penal de la 1937 sub denumirea de Codul penal al Republicii Populare România - dreptul penal român transformându-se într-un instrument al politicii comuniste, rămânând în plan secund instrumentul de apărare a societăţii împotriva criminalităţii.

3.“Codul penal de la 1969”. Adoptarea Codului penal de la 1969 a marcat un alt moment important în evoluţia dreptului penal român, fiind în vigoare şi astăzi cu toate că a fost elaborat sub influenţa ideologiei marxiste, el a consacrat principiul legalităţii incriminării şi a sancţiunilor de drept penal, precum şi principiul individualizării pedepselor. A fost modificat succesiv printr-o serie de legi speciale.

19 Pavel Abraham , Emil Derisidan: Codul Penal al României comentat şi adnotat 2002

18

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian CONCLUZII Personal consider c

CONCLUZII

Personal consider cǎ aparent, ’’generalitǎ ile pedepselor” vor ramȃne ȋn principiu aceleași, indiferent de vremurile, regimurile și codurile penale aplicabile acestora.

Astfel, concluzionez cǎ ȋn general, tendin a societǎ ii la reeducarea infractorilor prin pedeapsa penalǎ, este adaptatǎ la necesitatea îndreptarii ceta eanului prin analiza structurii lui comportamentale și sociale, tinzând a se ajunge la schimbarea și transformarea trebuin elor individuale în motive, scopuri, comportamente i inten ii acceptabile de cǎtre societate. Comportamentul individual, va trebui sǎ fie dirijat ș i corectat, în sensul cǎ, trebuin ele s fie condi ionate social i orientate diferit spre scopuri diferen iate de la individ la individ, bazate pe structura func ional a socialului prezent.

Principiul suprem al reformǎrii sociale constǎ în ac iunea în limitele legii, prin facultatea imperativǎ de a decide modul de rezolvare a conflictelor sociale, iar în cazul încǎlcǎrii ordinii de drept, acceptarea și impunerea constrângerii individuale prin pedeapsǎ ș i limitele acesteia, forma și gradele acesteia fiind indicate de lege. Principiile care stau la baza constrângerii juridice penale sunt constituite într-o structurǎ complexǎ de pedepse ce recomandǎ un anumit comportament al indivizilor, exercitând astfel un rol preventiv, iar prin aplicarea sanc iuniilor concrete se pedepsește penal infractorul, determinându-se for at oarecum, reeducarea acestuia.

Pedeapsa reprezintǎ conceptul de drept instituit cu mijloace necesare de cǎtre stat, reprezentantul societǎ ii, pentru a constrânge, a obliga individul sǎ se conformeze legilor , sǎ sufere, în mod for at, farǎ voia acestuia, anumite priva iuni i restric ii. Masura de constrângere care derivǎ din pedeapsa penalǎ, determinǎ oarecum ș i limitarea drepturilor i liberta ilor, pentru persoana care a sǎvâr it infrac iuni, limitarea constând în privarea de libertate, plata unei amenzi sau alte restric ii ori interdic ii legale.

Oricare dintre aceste forme de aplicare concretǎ a pedepsei penale sunt astfel concepute și instituite încât sǎ producǎ o suferin pentru autorul infrac iunii i s -l determine sǎ-și corecteze comportamentul prin exemplaritatea sa, prevenind savârșirea de noi infrac iuni, atât de catre condamnat, cât și de orice altǎ persoan, prin for a exemplului.

Concluzionez cǎ și ȋn viitor, ac iunea direct a institu iei pedepsei’’ asupra persoanei fizice, va avea repercursiuni i consecin e imediate, astfel cǎ - pe l ng restrângerea libert ilor civile i sociale individuale, condamnatul va fi direct privat de unele drepturi, pedeapsa fiind nfaptuit de for a legii, lege care ac ioneaz prin obligarea condamnatului la aceste priva iuni, ac iune ce constituie la r ndul ei, rǎspunsul legii la conduita antisocialǎ sau infrac ional a persoanei fǎptuitoare !

19

Universitatea Mihail Kogălniceanu Iaşi

Master 2012/2013 - Știinţe Penale si Criminalistică

Tărnăuceanu Cristian

ţ e Penale si Criminalistic ă T ă rn ă uceanu Cristian BIBLIOGRAFIE www.crimetime.ro – “Tortura,

BIBLIOGRAFIE

www.crimetime.ro – “Tortura, justi ie medieval care nca nu e istorie”

Codul lui Hammurabi Editura Proema, 2001

www.istorie-edu.ro Istorie Universala Grecia

www.istorie-edu.ro Istorie Universala ROMA

www.b365.realitatea.net - “I-au turnat plumb topit în gură”. Pedepse aplicate în trecut, în Capitală - 03 Dec 2011 / Catalin Doscas

www.penitenciarulcraiova.ro - Activitatea penitenciar n ara noastr de la nceputuri i p n n secolul al XVI-lea

Pavel Abraham , Emil Derisidan: Codul Penal al României comentat şi adnotat 2002

Dic ionarul Explicativ al Limbii Romȃne – D.E.X.

20