Sunteți pe pagina 1din 8

1.

PROIECTIA

CE PROIECTAM ASUPRA CELORLALTI NU ACCEPTAM IN NOI INSINE!!! Proiectia este un fenomen fascinant, despre care cei mai multi dintre noi nu am invatat la scoala. Este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconstient, astfel incat ni se pare ca aceste caracteristici exista cu adevarat in ceilalti oameni. Cand suntem nelinistiti in privinta emotiilor noastre sau a unor parti de neacceptat din personalitatea noastra, noi atribuim aceste trasaturi obiectelor exterioare si altor oameni, din cauza unui mecanism de aparare. Anumite caracteristici imperfecte din alti oameni activeaza anumite aspecte din noi insine care cer sa li se dea atentie. Prin urmare, proiectam asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumam in ceea ce ne priveste. Noi nu vedem decat ceea ce suntem noi. Mie imi place sa ma refer la acest lucru, folosind termeni legati de electricitate. Imaginati-va ca aveti pe piept o suta de electrozi diferiti. Fiecare reprezinta o trasatura diferita. Cele pe care le recunoastem si le acceptam sunt izolate. Ele sunt sigure: nu trece electricitatea prin ele. Dar cele care nu ne plac, pe care nu ni le-am asumat, nu sunt izolate. Prin urmare, atunci cand vine cineva care actioneaza in virtutea uneia dintre aceste trasaturi, acea persoana se conecteaza direct la noi. De exemplu, daca ne negam mania sau nu ne place ca o avem, vom atrage oameni furiosi in viata noastra. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie si ii vom judeca pe cei care sunt furiosi. Intrucat ne mintim pe noi insine in privinta propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem gasi este sa le vedem in altii. Ceilalti oameni ne oglindesc emotiile si sentimentele ascunse, ceea ce ne permite sa le recunoastem si sa le recuperam. In mod instinctiv, ne dam inapoi in fata propriilor noastre proiectii negative. E mai usor sa examinam lucrurile de care suntem atrasi, decat cele care ne provoaca repulsie. Daca eu sunt insultata de aroganta ta, asta se intampla deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganta. Aceasta se refera fie la aroganta pe care o dovedesc acum in viata si nu o vad, fie la aroganta pe care neg ca as fi capabila sa o dovedesc in viitor. Daca sunt jignita de aroganta, trebuie sa privesc mai atent toate perioadele din viata mea si sa-mi pun intrebari: Cand am fost aroganta in trecut? Sunt aroganta acum? As putea fi aroganta in viitor? Bineinteles ca ar fi o aroganta din partea mea sa raspund negativ la toate aceste intrebari, fara sa ma privesc cu adevarat, sau fara sa-i intreb pe ceilalti daca m-au vazut vreodata manifestandu-mi aroganta.
1

Pana si a judeca pe altcineva inseamna aroganta.Prin urmare, este clar ca noi toti avem capacitatea de a fi aroganti. Daca eu imi accept aroganta, nu ma va deranja aroganta altcuiva. O voi observa, dar nu ma va afecta. Electrodul care reprezinta aroganta va fi izolat. Comportamentul altcuiva iti produce un soc emotional, numai atunci cand te minti pe tine insuti sau urasti un anumit aspect din tine. Daca ceea ce face altcineva te afecteaza, atunci acest lucru ar trebui sa-ti traga alarma interioara. Aceste alarme sunt indicii ca trebuie sa va scoateti la lumina partea intunecata. Avand acest lucru in minte, puteti sa priviti ceea ce va afecteaza emotional ca pe un catalizator pentru propria voastra evolutie, care ne da ocazia de a recupera un aspect ascuns din voi insiva. Indignarea noastra referitoare la comportamentul celorlalti este legata, de obicei, de un aspect nerezolvat din noi insine. Daca am asculta tot ceea ce ne iese pe gura cand vorbim cu altii, cand ii judecam sau le dam sfaturi, am lua totul inapoi si ni le-am spune noua insine. Cand avem o trasatura care nu este izolata, atragem in viata noastra incidente care ne ajuta sa ne asumam si sa acceptam acel aspect pe care-l negam. Ne proiectam asupra altora propriile defecte pe care le percepem. Spunem altora ceea ce ar trebui sa e spunem noua insine. Cand ii judecam pe altii, ne judecam pe noi insine. Daca in mod constant va bombardati cu ganduri negative, in acelasi timp ii bombardati pe cei din jurul vostru- verbal, emotional sau fizic- sau pe voi insiva, distrugand o parte din propria voastra viata. Ceea ce faceti si ceea ce spuneti nu este accidental. In viata, voi nu creati intamplari accidentale. In aceasta lume holografica, toti ceilalti sunt tu si tu intotdeauna vorbesti cu tine insuti. Atunci cand folosesti un cuvant denigrator pentru cineva care a facut o greseala, opreste-te si gandeste-te daca nu ai putea folosi acelasi cuvant si pentru tine. Daca esti cinstit, raspunsul va fi in mod invariabil afirmativ. Lumea este o oglinda uriasa, care intotdeauna reflecta parti din noi insine. Iata formele clasice pe care le poate lua proiectia: Superioritatea: Stiu ca sunt mai bun decat tine. Ar trebui sa iti dai seama de acest lucru si sa il recunosti. Injustitia: Este nedrept ca mi se intampla aceste lucruri rele sau Nu merit acest lucru. Aroganta: Sunt prea mandru ca sa imi bat capul cu tine. Simpla ta prezenta ma irita. Spiritul defensiv: Ma simt atacat de tine, asa ca nu am de gand sa te ascult. Acuzatia: Eu nu am facut nimic. Este vina ta. Idealizarea altor oameni: Tata a fost un zeu pe pamant,Barbatul cu care ma voi marita va fi un erou. Prejudecatile: Cutare face parte din grupul respectiv, si stii foarte bine cum sunt acesti oameni sauFii atent. Astfel de oameni sunt periculosi. Gelozia: Te gandesti sa ma inseli. Simt acest lucru.
2

Paranoia: Toata lumea are ceva cu mine sau Sesizez o conspiratie chiar daca nimeni altcineva nu o sesizeaza. Ori de cate ori manifesti o astfel de atitudine, inseamna ca manifesti cu un sentiment inconstient, ascuns in umbra, cu care refuzi sa te confrunti. Iata cateva exemple clasice: Superioritatea ascunde sentimentul ca esti un ratat sau ca ceilalti oameni te-ar respinge daca ar sti cine esti cu adevarat. Injustitia ascunde sentimentul de pacat sau ca esti de regula singurul vinovat. Aroganta ascunde o manie acumulata de mult timp, in spatele careia se afla de regula o durere cu rani adanci. Spiritul defensiv ascunde sentimentul ca esti nedemn sau slab. Daca nu te-ai apara de ceilalti atacandu-i, te-ai ataca pe tine insuti. Acuzatia ascunde sentimentul ca esti vinovat si ca ar trebui sa iti fie rusine de tine. Idealizarea celorlalti oameni ascunde sentimentul ca esti un copil slab si neutincios, care are nevoie sa fie protejat si ingrijit. Prejudecatile ascund sentimentul ca esti inferior si ca meriti sa fii respins. Gelozia ascunde propriul impuls de a-ti insela partenerul sau senzatia de inadecvare sexuala. Paranoia ascunde o anxietata coplesitoare, cu radacini profunde. Dupa cum poti vedea, proiectia este infinit mai subtila decat pare la prima vedere. Nu intamplator, ea reprezinta poarta de acces catre umbra, o poarta dureroasa, intrucat ceea ce percepi ca fiind greselile altora sunt de fapt propriile tale sentimente fata de tine tine insuti. La modul ideal, ar trebui sa nu mai condamni si sa nu mai judeci pe nimeni. In realitate, anihilarea umbrei reprezinta intotdeauna un proces. Pentru a inceta sa mai proiectezi trebuie sa intelegi mai intai ca faci acest lucru sa intri in contact cu sentimentele tale ascunse sub suprafata constiintei si sa te reconciliezi cu ele. Efectul umbrei. Revelarea puterii ascunse a Sinelui tau real., Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson, Editura Adevar Divin Priveste ceea ce faci: iti este usor sa recunosti atunci cand aplici proiectia? Unul dintre indicii este faptul ca proiectia nu este niciodata neutra. Ea ascunde intotdeauna sentimente de furie sau anxietate, sentimente specifice umbrei. Ori de cate ori iti directionezi mania asupra unei alte persoane sau ori de cate ori vezi pretutindeni motive de teama, ai de-a face cu un exemplu clar de proiectie. Sper ca iti dai seama de diferenta care exista intre sentimente si proiectia lor: mania poate fi uneori utila, dar directionarea ei asupra unei alte persoane, prin acuzarea acesteia, nu este niciodata. Societatea isi doreste sa ii acuzi pe ceilalti, caci la baza ei sta gandirea de tip: Noi contra lor. Asa se explica vocea pe care o auzi uneori in minte si care iti spune ca trebuie sa se termine odata cu ei, cu teroristii, cu comunistii, cu dealerii de droguri, cu criminalii si cu pedofilii. Practic, lista poate continua la nesfarsit.

De aceea, in loc sa crezi toate motivele care ti se spun pentru a-i acuza pe ei si pentru a-i condamna pentru greselile lor, mai bine apuc-o pe alta cale. Priveste-te pe tine insuti si intreaba-te pentru ce te invinovatesti. Odata, faimosul maestru spiritual indian Krishnamurti tinea un discurs, cand cineva din sala s-a ridicat si i-a pus intrebarea: -Eu doresc sa fie pace in lume, a spus acesta. Detest razboiul. Ce pot sa fac in aceasta directie? -Inceteaza sa mai fii cauza razboiului, i-a raspuns Krishnamurti. Omul a ramas socat. -Bine, dar eu nu militez pentru razboi, a spus el, ci pentru pace. Krishnamurti a clatinat din cap. - In interiorul tau salasluieste cauza tuturor razboaielor. Violenta ta ascunsa si negata este cea care conduce la toate tipurile de razboiae, indiferent daca se petrec acasa la tine, intre diferite comunitati sau intre natiuni. Raspunsul maestrului nu a fost unul confortabil, dar eu cred ca a fost corect. Inteleptii care au scris Vedele au proclamat atunci ca: Tu nu te afli in aceasta lume. Lumea se afla in interiorul tau. Daca acest lucru este adevarat, inseamna ca intreaga violenta din lume se afla in interiorul nostru. Inainte de aparitia conceptului stiintific de umbra, aceasta afirmatie pare foarte mistica. Cine intelege insa ca participa la marele sine colectiv realizeaza ca orice impuls de manie, teama, agresiune sau de violenta face legatura dintre el si subconstientul colectiv. Stiu ca nu este deloc simlu sa te surprinzi ori de cate ori simti o stare negativa de spirit. Negarea este un mecanism foarte puternic. Umbrei ii place sa se ascunda. Atunci cand idealizezi pe cineva, facandu-ti din el un erou pe care il consideri perfect, este greu sa ii mai vezi imperfectiunile. Acestea exista insa, caci aceasta fantezie a perfectiunii unei alte persoane ascunde intotdeauna un sentiment profund de inferioritate personala. Daca vei consulta insa frecvent schema proiectiilor, iti va fi mai usor sa te surprinzi atunci cand aplici acest mecanism de autoaparare. Intra in contact cu propriile tale sentimente. Ori de cate ori constati ca proiectezi un sentiment asupra unei alte persoane, intra in contact cu el. Nu mai amana acest lucru, caci poarta oportunitatii se inchide foarte rapid. Inainte de a se inchide insa exista o deschidere. Altfel spus, inainte de a aplica un mecanism de autoaparare, tu simti ceea ce nu doresti sa simti. Iata un exemplu pe care mi l-a dat un tanar. Acesta mi-a spus ca a fost foarte sarac cand era elev, dar avea prieteni bogati, care obisnuiau sa il invite la masa. Intr-o seara, pe cand stateau la masa, el s-a gandit sa spuna o anecdota. -Va mai amintiti cand am fost cu totii la Londra vara trecuta? Tu si sotia ta va certati pe marginea drumului, in timp ce eu stateam langa voi. Erati prea ocupati sa tipati unul la celalalt, asa ca nu ati observat o camioneta care a oprit in spatele vostru. Pe unul din

peretii ei laterali scria: Blue Tantrum (formatie celebra in Sua; tantrum inseamna scandal). Cred ca a fost vorba de o sincronicitate. Ceilalti oaspeti au dat din cap si au murmurat, iar conversatia a trecut la alte subiecte. Sotia gazdei l-a luat pe tanar deoparte si l-a intrebat: - Ce ti-a venit sa ne umilesti in halul acesta? - Bine, nu v-am umilit, a protestat el. Nu am facut decat sa spun o poveste care mi s-a parut interesanta. - Aminteste-ti de momentul de dinainte de a spune povestea, l-a provocat femeia. Ce ai simtit atunci? Tanarul a dat din umeri. -Nimic, pur si simplu mi-a trecut prin cap aceasta poveste. -Nu, i-a spus femeia. In acel moment ai avut un impuls malitios. Prin minte nu ti-a trecut o poveste oarecare, ci una umilitoare pentru noi. Nu foarte multi oameni au capacitatea de a face astfel de analize de moment. Spre creditul tanarului, confruntarea a functionat. Iata ce mi-a povestit mai tarziu: -Nu m-am aparat automat. M-am interiorizat si am constatat ca gazda mea avea dreptate. In acel moment m-am simtit invidios. Eram invitat la o masa bogata, cu alimente pe care eu nu imi puteam permite sa le cumpar. Pe un anumit nivel al constiintei mele, ma simteam umilit, si stiam ca nu pot face nimic pentru a schimba aceasta stare de lucruri. Exemplul de mai sus ilustreaza perfect calitatile de care ai nevoie pentru a intelege ce sentimente se ascund in interiorul tau: luciditate, deschidere interioara, onestitate si curaj. Cu alte cuvinte, daca in momentul in care simti o emotie negativa nu te opresti sa te intrebi: De ce simt acest lucru?este ca si cum ai intoarce spatele luciditatii, deschiderii interioare, onestitatii si curajului, lasand astfel umbra sa castige. Reconciliaza-te cu sentimentele tale. Daca ai inteles ce sentimente se ascund in constiinta ta, ai mai multe optiuni. Poti fie sa reprimi aceste sentimente in intunericul din care au iesit la suprafata, fie sa te invinovatesti singur pentru ca nu esti un om bun, fie sa ataci sentimentele respective, fie sa te lamentezi sau sa iti ceri scuze pentru ele. Din pacate, niciuna dintre optiunile de mai sus nu este productiva. Ele nu fac decat jocul umbrei, amplificand si mai tare sentimentul nedorit si facandu-l si mai indezirabil. Poate parea ciudat, dar si sentimentele au sentimente. Dat fiind ca fac parte integranta din tine, ele stiu cand sunt dorite sau nu. Teama coopereaza cu tine ascunzandu-se; mania coopereaza pretinzand ca nu exista. Cum poate fi vindecat insa un sentiment nedorit atunci cand acesta nu coopereaza? Doar prin reconcilierea la el, iar aceasta reconciliere este cat se poate de simpla. Nu trebuie sa faci altceva decat sa recunosti sentimentul respectiv. Atat. Nu e nevoie de o confruntare dramatica, nici de un catarsis. Este suficient sa simti ceea ce simti, indiferent daca este vorba de teama, de manie, de
5

invidie, de agresivitate sau de orice altceva si sa spui: Te vad. Tu imi apartii mie. Nu trebuie nici macar sa te simti bine ca ai acest sentiment nedorit. Avem de-a face cu un proces. Teama si mania vor reveni. Ori de cate ori vreuna iese la suprafata, recunoasteo. Sentimentele tale nedorite nu se vor mai simti atat de nedorite. De indata ce se va petrece acest lucru, ele vor incepe sa iti relateze povestea lor. Fiecare sentiment ascunde o poveste: Eu am aparut pentru urmatorul motiv. Fii deschis si asculta povestea lor. Toate traumele pe care le-ai suferit in trecut, de la accidentele de masina si pana la respingerea in iubire, de la pierderea unei slujbe la o nota proasta obtinuta la scoala-raman depozitate in umbra. Acestea sunt datoriile emotionale ale trecutului, dupa cum le spun unii psihologi. Pentru a plati aceste datorii, tot ce trebuie sa faci este sa asculti povestea pe care o au de spus sentimentele tale. Sa spunem ca aceasta poveste suna astfel: Nu am depasit niciodata faptul ca nu am reusit sa fiu admis in echipa de fotbal sau Ma simt vinovat pentru ca am luat bani din portofelul mamei. Multe astfel de povesti isi au originea in copilarie, intrucat copilaria este terenul ideal pentru invatarea vinovatiei, rusinii, resentimentelor, inferioritatii si celorlalte emotii negative primare pe care le purtam apoi cu noi intreaga viata. Daca ai ascultat povestea sentimentelor tale, accept-o. Spune-ti ca ai avut un motiv valabil pentru a te crampona de negativitate. Practic, nu ai avut de ales, intrucat aceasta a fost depozitata in secret si a ramas ascunsa. De aceea, nu ai gresit cu nimic. Vechile sentimente negative au rolul de a te proteja de repetarea viitoare a acelorasi rani. De aceea, reconciliaza-te cu ele, iar ele se vor transforma in sentimente pozitive.Teama nu s-a cramponat de tine pentru a-ti face rau, ci pentru ca a fost convinsa ca trebuie sa te puna in garda pentru a nu fi ranit din nou. Realitatea este insa ca aceste lucrui nu se vor mai repeta niciodata, cel putin nu in acelasi fel ca prima data. Nu incerca sa-ti reciclezi aceste vechi sentimente, oricat de tentant ti s-ar parea acest lucru. Atunci cand suntem prinsi intr-o situatie neplacuta, noi suntem tentati sa cautam in vechea noastra trusa cu sentimente si sa scoatem din ea mania sau anxietatea. Prin reciclarea acestor emotii nu facem decat sa reiteram trecutul. Nimeni nu mai trebuie sa ne protejeze de o copilarie demult trecuta. Chiar daca trecem printr-o situatie similara cu cea din trecutul indepartat, noi suntem deja supraprotejati, caci nu avem un singur motiv pentru a ne fi teama, ci zeci de motive. Pentru ca nu cumva sa le uitam, participam la teama colectiva de dusmani, crime, dezastre naturale si asa mai departe. In aceste conditii, reconcilierea cu motivele tale de frica, de manie si agresivitate nu-ti poate face niciun rau, caci psihicul tau isi aduce oricum aminte de lucrurile pe care trebuie sa le stie. Daca ai invatat sa te feresti de proiectie, merita sa iti pui urmatoarea intrebare: de ce simti nevoia sa te aperi? Raspunsul la aceasta intrebare este esential, caci pune in discutie insusi motivul existentei umbrei.

Efectul umbrei. Revelarea puterii ascunse a Sinelui tau real., Deepak Chopra, Debbie Ford, Marianne Williamson, Editura Adevar Divin

2. NEGAREA Pentru a descifra codul sinelui fals si a penetra masca pe care am purtat-o zi dupa zi, an dupa an, trebuie sa ne trezim din transa negarii. Curajul de a ne elibera din starea de negare a ego-ului ranit si de a fi sinceri cu noi insine ne ofera abilitatea de a ne recunoaste sentimentele rusinoase, slabiciunile si defectele, dar si de a ne activa punctele forte si talentele. Negarea este un mecanism al ego-ului, care ne poate rapi demnitatea si capacitatea de a ne crea viata pe care ne-o dorim. Durerea este catalizatorul care declanseaza starea de negare. Atunci cand inima nu mai poate indura ranile de trecut, in interiorul nostru este activata negarea. Ea nu difera mult de functia de hibernare a unui computer: computerul este deschis, insa opereaza intr-un mod care economiseste energie. La fel, starea de negare ne conserva temporar resursele, prin faptul ca ne amorteste simturile si ne impiedica sa simtim emotiile dureroase pe care le ascunde. Negarea este ca un strat fin ce ne acopera gandurile si sentimentele dureroase si ne permite sa vedem prin acele lentile prin care nu vedem imaginea completa. Asemenea ochelarilor de cal, negarea nu ne lasa sa vedem ce se intampla in jurul nostru. Si cand suntem in aceasta stare, exact asta facem-negam ceea ce se intampla in jur, negam realitatea, ne negam instinctele, gandurile si sentimentele si negam consecintele pe care le au actiunile noastre, dar si lipsa de actiune. Negarea este o functie minunata a psihicului uman. Fiecare dintre noi a folosit-o, pentru a ne proteja de experienta durerii launtrice. In momentul cand ne aflam pe punctul de a ne suprasolicita, cand durerea sufleteasca e atat de mare incat ne pune in pericol sanatatea emotionala si psihologica, acest mecanism de aparare al ego-ului este activat in mod automat. Cand nu mai putem suporta durerea, cand nu avem instrumente cu care sa abordam situatiile tensionate, trecem automat pe modul negare. Nu putem face nimic pentru a impiedica acest lucru-si nici nu am vrea sa o facem. Este un mecanism al structurii noastre, care exista cu un scop foarte bun: se afla acolo pentru a ne proteja. Atunci cand constientizam ca am fost orbiti, mintiti, folositi, exploatati, trasi pe sfoara, inselati sau dusi de nas-sau ca le-am facut altora, fara sa ne dam seama, aceleasi lucruri-din adancurile noastre se dezlantuie rusinea si cele mai dureroase emotii. Pentru unii dintre noi, aceste sentimente sunt atat de dureroase incat singurul mod prin care le putem face fata este prin a le nega. Nu vrem sa acceptam adevarul unei situatii,
7

intrucat durerea de a-l recunoaste este mult prea mare in acel moment. Negam realitatea exterioara, in speranta ca, astfel, o putem face cumva sa fie altfel. Alternam intre momentele de suferinta, cand adevarul situatiei reuseste sa se strecoare pana la noi, si cele de fantezie, alimentate prin negare. Chiar daca stim ca starea de negare nu face decat sa prelungeasca suferinta, clipele de alinare pe care le putem gasi in aceasta stare par sa merite pretul platit. Negarea actioneaza pe post de scut, protejandu-ne de raul pe care nu-l putem inca prelucra. Negarea sanatoasa a ajutat milioane de evrei din Germania nazista sa indure o teroare de neimaginat. Si, cand n-au mai putut face fata atrocitatilor din jurul lor, multi au ales sa se sinucida, decat sa mai vada acele torturi. Copilul molestat, mama care isi vede fiul imbolnavindu-se si murind, barbatul care isi pierde slujba in mijlocul unei crize financiare, femeia inselata de barbatul caruia ii daruise inima, cel diagnosticat cu o boala mortala, sotul care isi pierde sotia dupa cincizeci de ani de casnicie, a fi martorul unui cutremur sau al uni uragan distrugator-toate aceste situatii si altele de o asemenea amploare declanseaza negarea sanatoasa de care este nevoie pentru a face fata experientelor devastatoare. Chiar daca negarea ne determina de multe ori sa ramanem in situatii negative, ea ne ofera si ocazia de a ne adapta la realitatile dureroase si nedorite, de care nu ne putemsau credem ca nu ne putem-detasa. Atunci cand cineva ne face rau, negarea devine principalul mecanism de aparare. Prin faptul ca mascheaza profunzimea suferintei, ne sa speranta ca lucrurile se vor imbunatati. Dar pentru a nu avea parte si de efectele sale potential negative, trebuie sa recunoastem ca declansarea acestui mecanism este semn de pericol, un avertisment-asemenea unei alarme de incendiu. Sistemul nostru intern ne trimite mesajul ca am intrat in incurcatura si ca avem nevoie de ajutor. Insa, asa cum negarea sanatoasa ne poate ajuta si proteja, negarea nesanatoasa ne face sa ne transformam in cel mai mare dusman al nostru. Negarea nesanatoasa este activata atunci cand o folosim ca pe o cale usoara de iesire, cand nu vrem sa recunoastem adevarul a ceea ce se intampla in jurul nostru sau care ni se intampla chiar noua. Negarea apare atunci cand realitatea ne-ar cere sa facem o schimbare incomoda in viata, pe care nu vrem sa o facem. E bine sa avem grija insa, pentru ca negarea apare in forma unui bun prieten si sfarseste prin a ne fi dusman.

S-ar putea să vă placă și