Sunteți pe pagina 1din 6

Al doilea fluviu al Europei ca dimensiuni, dupa Volga, Dunarea isi are izvoarele pe teritoriul Germaniei, in Muntii Padurea Neagra.

In drumul sau spre varsare, Dunarea strabate Europa de la vest la est pe o lungime de 2860 km, adunandu-si apele de pe o suprafata de 805.300 km patrati. Dunarea se formeaza la Donaueschingen (678 m), din unirea a doi afluenti de dimensiuni reduse Brege si Brigach ce-si au izvoarele sub Varful Kandel (1241 m). Bazinul Dunarii ocupa 8% din suprafata Europei, extindandu-se pe teritoriul a zece tari Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Moldova, Croatia, Bulgaria si Ucraina si trece prin patru capitale - Viena, Bratislava, Budapesta si Belgrad. Fluviul s-a format la sfarsitul Pliocenului si inceputul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri de mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic si Pontic resturi ale Marii Sarmatice, existente inainte de ridicare muntilor Alpi, Carpati, Dinarici si Balcani. Acolo unde Dunarea a strapuns aceste bariere montane au fost puse in evidenta vestitele porti sau defilee, dintre care se remarca Devin si Portile de Fier, care au separat cursul Dunarii in trei sectoare: superior (alpin), mijlociu (panonic) si inferior (pontic), acesta din urma identificandu-se cu sectorul romanesc. In cursul superior (de la izvoare la Bratislava) primeste afluenti navalnici, bogati in debite din Alpi, asa cum sunt : Isarul, Innul si Ennsul pe dreapta, iar pe stanga Morava, Valiul si Hronul. In cursul mijlociu strabatand C. Panonica, Dunarea isi domoleste mult apele si primeste pe teritoriul iugoslav unii din cei mai mari afluenti ai sai : Drava, Sava, Morava (cea iugoslava) pe dreapta si Tisa pe stanga. Cursul superior reprezinta Dunarea romaneasca pe 1075 km (38 % ) de la Bazias unde fluviul intra in tara si pana la Sulina, prezentandu-se in mai multe sectoare. Acestea sunt : Sectorul Bazias-Portile de Fier (pana aproape de Dr. Turnu Severin) denumit si sectorul defileului deoarece Dunarea a taiat M-tii Banatului si muntii din Iugoslavia formand cel lung defileu din Europa pe 144 km. Acest sector este o asociere de bazinete depresionare sapate acolo unde roca a fost mai moale, si clisuri unde roca a fost mai dura. Pana la construirea Sistemului hidroenergetic si de navigatie Portile de fier I navigatia prin defileu greu din cauza existentei pragurilor si stancilor din albia fluviului, care reprezentau un pericol pentru nave. In prezent, acestea au disparut prin construirea barajului si lacului de acumulare. Barajul construit prin colaborarea Romaniei si Iugoslaviei are 2 ecluze pentru trecerea vaselor, iar pe baraj o sosea care leaga Romania de Iugoslavia. Prin cresterea nivelului apei la varsarea Cernei a aparut un mic golf, iar anticul oras Orsova a fost mutat pe o vatra noua. Sectorul Portile de Fier-Calaras (sectorul luncii) deoarece fluviul scapat de stransorea muntilor isi domoleste cursul, albia se lateste (800m latimea medie) formandu-si o lunca larga pe malul romanesc. La Ostrovul Mare s-a construit o noua hidrocentrala, numita Portile de Fier II tot in colaborare cu Iugoslavia. O alta Turnu Magurele-Nikopolc este in constructie, de aceasta data in colaborare cu Bulgaria. La Giurgiu exista un mare pod rutier si feroviar peste Dunare. Lunca de varsta holocena, formata in ultimii 10000-15000 ani prin aluvionare, creste in latime din amonte in aval, de la 3-4 km la Drobeta Tr. Severin la 16-17 km la Calarasi. In profil longitudinal si transversal lunca prezinta un microrelief format din fasii : -fasia grindurilor fluvionare (aluviuni) -fasia baltilor, lacurilor si a mlastinilor (joasa) -fasia teraselor de lunca (mai inalta) cu orase-porturi ca : Dr. Tr. Severin, Calafat, Tr. Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Calarasi. Sectorul Calarasi-Braila denumit si sectorul baltilor deoarece Dunarea se desparte si formeaza Balta Ialomitei intre Bratul Borcea si Dunarea Veche,iar mai apoi Balta Brailei intre Dunarea Noua si Dunarea Veche. Lunca are latime maxima de pana la 20-25 km. Terenurile

cu mlastini, balti, garle, canale prin desecari si indiguiri au devenit campuri fertile cultivate cu cereale si plante tehnice. De aceea Balta Brailei a devenit Insula Mare a Brailei. De mare insemnatate economica sunt cele 2 poduri dintre Fetesti si Cernavoda (unul vechi, numai feroviar, construit in 1895 de Anghel Saligny; altul nou feroviar si rutier). Un alt pod rutier se afla la Giurgeni-Vadu Oii. La Cernavoda s-a construit o atomocentrala si tot de aici porneste canalul Dunare-Marea Neagra. Sectorul Dunariii maritime, intre Braila si Sulina. Se numeste astfel deoarece adancimea de pana la 12m si latimea albiei de > 1 km permite intrarea navelor de tonaj mijlociu (maritim) cu pescaj de 7m si tonaj de 40000-50000 t. Dunarea ocoleste Pod. Dobrogei de N, iar de la Patlageanca se bifurca in 2 brate : Chilia (60% din din debit) si Tulcea (40% din debit). In aval de Tulcea, bratul Tulcea se bifurca in bratele Sulina (18,8% din debit) si Sf. Gheorghe (21,2%) acesta fiind cel mai meandrat. Cel mai nou pamant romanesc Delta Dunarii s-a format prin inchiderea unui fost golf al M. Negre de cordoane de litorale si transformarea sa in liman si mai apoi in delta in holocen. Delta este o campie in formare cu un relief jos format din grinduri (fluviatile, fluvio-maritime si continentale), depresiuni, ostroave, lacuri, garle si canale. Desi cel mai mic ca debit, bratul Sulina este cel mai folosit. Dunarea strabate regiuni variate sub aspect morfogenetic, munti vechi hercinici (Padurea Neagra), munti tineri, ce apartin lantului alpino carpato balcanic, podisuri si campii, caracterizate de climate diferite, de la cel temperat, cu influente oceanice, baltice si submediteraneene, la cel temperat continental. Se presupune ca Defileul Portile de Fier provine dintr-o veche stramtoare marina, care facea legatura intre Lacul Panonic, din Vest, si Lacul Pontic, ce ocupa actualul spatiu al Campiei Romane. Cu timpul, apele fluviului au sapat in sisturile cristaline, granite si calcare cel mai spectaculos defileu european. Conform unei alte ipoteze, defileul s-ar fi format prin captarea de catre un rau, ce curgea spre Lacul Pontic, a unei Dunari vechi, ce curgea spre Lacul Panonic. Relieful Defileului Portile de Fier este rezultatul modelarii fluviului si a altor agenti de modelare sub influenta directa a structurii geologice si a rocilor. Pe stanga fluviului, ce corespunde sectorului romanesc al defileului, se succed dinspre amonte spre aval Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti, iar pe dreapta, in sectorul sarbesc, se succed Dobrianske Planica, la vest, si Miroc Planina, la est. Defileul Portile de Fier este caracterizat de o alternanta a sectoarelor de bazinete depresionare cu sectoare inguste, diferentiate morfologic si structural. Formele de relief din sectorul de defileu prezinta o bogatie si varietate iesite din comun. Relieful carstic evidentiaza forme de suprafata variate: chei, doline, uvale, lapiezuri, larg raspandite, indeosebi in platourile carstice Ciucarul Mare, Ciucarul Mic si Sfanta Elena, precum si in vaile afluente Dunarii Berzasca, Mudavita Seaca s.a. Carstul de adancime este prezent prin numeroase pesteri si avene, dintre care se detaseaza pesterile Gaura cu Musca, Valea Polevii, Gaura Chindiei II etc. Plecand din Moldova Veche, din apele Dunarii rasar cateva insule, ce constituie resturi din vechiul ostrov omonim, care, in urma construirii hidrocentralei Portile de Fier si a lacului de acumulare, a fost in mare masura inundat. Aici Dunarea are cea mai mare latime din defileu, de peste 5 km. Imediat ce depasim localitatea Coronini (Pescari), cele doua maluri ale fluviului se apropie foarte mult, Dunarea sapandu-si albia in calcare mezozoice. Peretii trec de 100 m inaltime, iar latimea albiei nu depaseste 500 m. Din apele fluviului iese stanca Babacai, folosita in trecut de cei care vamuiau vasele aflate in trecere prin defileu. In jurul acestei stanci s-au tesut multe legende. Una dintre acestea spune ca un voievod sarb si-ar fi legat de aceasta stanca sotia necredincioasa, spunandu-i babo kaise (caieste-te nevasta), dupa care ar fi parasit-o. Aceasta si-a sfarsit zilele in chinuri, rugand vantul sa sufle cu putere, pentru a le aminti tuturor nelegiuirea savarsita de sotul ei. Pe malul sarbesc, deasupra unei stanci, se ridica vechea cetate Golubac, mentionata in cronici inca din secolul al XIV-lea sub diverse denumiri: Golumbat, Golubaci, Cetatea Dracului s.a. Aval de stanca Babacai, in peretele de calcar al malului romanesc, se deschide gura unei pesteri, Gaura cu Musca. Aceasta pestera prezinta baraje de travertin, in spatele carora se acumuleaza laptele de piatra, odontolite si stalactite. In abruptul din stramtura Pescari Alibeg se deschide pestera Gaura Chindiei II, rezervatie arheologica unde au fost descoperite urme de arta rupestra ce apartin paleoliticului si neoliticului, dar si urme din perioada de locuire protodacica si dacica.

Trecand dincolo de zona cu praguri, apele fluviului patrund in bazinetul Sichevita Liubcova, unde-si are gura de varsare paraul Oravita. Aici se afla localitatea Berzasca, in vatra satului inaltandu-se biserica cu hramul Sf. Arhangheli, monument de arhitectura, construita in stil baroc, la 1836, si totodata cea mai veche biserica romaneasca din Clisura Dunarii. In aval de localitatea Cozia, Dunarea intra in al doilea sector calcaros din lungul defileului, cu cataracte ramase astazi pe fundul lacului de acumulare. Stancile si vegetatia forestiera imprima peisajului o imagine ce incanta privirea turistilor. In stancile de pe malul sarbesc sunt sculptate doua tabule Tabula lui Tiberiu (33-34 d.Hr.) si Tabula lui Domitian (75-80 d.Hr.), care atesta legatura dintre fortificatiile construite de romani la granita de rasarit a imperiului, printr-un drum strategic ce lega gurile de varsare ale Dunarii cu Panonia. In aval, din apele Dunarii se ridica un pinten calcaros Grebenul alcatuit din roci stratificate de varsta mezozoica. Aici defileul prezinta latimi ce nu depasesc 400 m, ca urmare a apropierii peretilor Grebenului sarbesc si Cerna varf. In continuare, fluviul intra in bazinetul svinita, cu o latime de pana la 2 km. Localitatea Svinita a fost stramutata pe un nou amplasament la sfarsitul deceniului sapte, pe coasta Muntelui Veligan, vechiul amplasament fiind acoperit de apele lacului de acumulare. Aici se vad iesind din apa turnurile cetatii Tri Cule (Tri Kule sau Triculi), ridicata in secolul al XVII-lea pentru a opri expansiunea otomana. Dupa confluenta cu paraul Plavisevita, Dunarea intra in cel de-al treilea sector de ingustare, Cazanele Mari, flancat de abrupturile calcaroase ale Ciucarului Mare (316 m) si ale vecinului sau sarbesc, Veliki Strbac (768 m). Peretii Cazanelor Mari au inaltimi de peste 200 m, iar latimea medie a albiei este de 150 m. In peretii Ciucarului Mare se deschid mai multe guri de pestera, dintre care doua sunt mai importante, Gura Ponicovei si Veterani. Pestera Gura Ponicovei prezinta mai multe niveluri de galerii, cele inferioare fiind active. Dintre galeriile fosile, cea mai spectaculoasa este Galeria Concretionara, precum si Sala Coloanelor. Aici, apa si timpul au creat stalactite si stalagmite de forme si marimi diferite, domuri si coloane, podeaua de calcita alba, gururi, perle de caverna, draperii etc. Tot in aceasta pestera au fost gasite oase de urs si de hiena de pestera, precum si de cultura halstattiana. Pestera Veterani este cunoscuta din timpuri stravechi, fiind consacrata de daci drept sanctuar al zeului Zamolxis. In acest areal al Cazanelor Mari se dezvolta o flora diversificata, cu elemente central si est-europene, dar si elemente submediteraneene, endemisme si relicte iubitoare de caldura si uscaciune, dintre cele care au supravietuit epocii glaciare. Se remarca o serie de arbusti, precum liliacul, carpinita, artarul banatean, mojdreanul, scumpia, dar si numeroase alte varietati de stanjenei, campanule, lalele si ferigi, ce si-au gasit adapost in stancariile neospitaliere ale defileului. Dincolo de Cazanele Mari, apele fluviului patrund in micul bazinet Dubova, ce are forma unui golf cu aspect semicircular. In aval de Dubova, Dunarea patrunde in Cazanele Mici, formate din Ciucaru Mic (313 m), pe stanga, si Mali Strbac (626 m), pe dreapta, masive calcaroase de varsta mezozoica. In acest sector, cu o lungime de circa 3,6 km, albia atinge cea mai mica latime din defileu, 150 m. Peretii verticali ai Ciucarului Mic au un aspect ruiniform, pe politele calcaroase facandu-si loc tufarisuri de liliac salbatic, carpinita si scumpie. In aval, peretele de calcar al Ciucarului Mic este spintecat de paraul Mraconia, un mic golf al lacului patrunzand pe Valea Mraconiei spre amonte. Aval de confluenta Mraconiei cu Dunarea, apele fluviului patrund intr-o zona larga, cu relief domol, alcatuit din granite de Ogradena, pe malul sarbesc fiind taiata in piatra Tabula Traiana si o portiune din vechiul drum roman, inceput de Tiberiu, in anul 33 d.Hr., si terminat de Traian, in anul 105 d.Hr., ca o necesitate pentru cucerirea Daciei. Dupa confluenta cu paraul Ieselnita, apele fluviului patrund in bazinetul larg al Orsovei. Acesta are aspectul unui golf, format la gura de varsare a raului Cerna in Dunare, favorizand dezvoltarea orasului, constructia portului si a santierului naval. Vechiul oras a ramas sub apele lacului, cel nou fiind ridicat pe malul drept al golfului. Tot in dreptul gurii de varsare a Cernei, inainte de construirea lacului de acumulare se afla insula Ada Kaleh, cu cetatea omonima, care ulterior a fost stramutata pe insula Simian, aval de barajul de la Gura Vaii. Orsova este si un punct de plecare pentru turistii care vor sa cunoasca frumusetile defileului si ale Muntilor Banatului, atat pe sosea, cat si pe apa, cu ajutorul vaporaselor de croaziera. Apele Dunarii isi continua drumul pana la barajul de la Gura Vaii, unde pun in miscare turbinele hidrocentralei Portile de Fier. In urma construirii barajului, ce serveste si pentru traficul rutier, au fost rezolvate problemele de navigatie ce existau in sectorul de defileu, datorita ridicarii nivelului apei.

Barajul este prevazut cu doua ecluze, una in sectorul romanesc, iar cealalta in sectorul iugoslav, fapt ce asigura navigatia dinspre aval spre amonte si invers. Construita si folosita in comun de Romania si Iugoslavia, hidrocentrala are o putere instalata de 2100 MW. Aval de hidrocentrala, apele batranului fluviu se indreapta nestingherite spre Marea Neagra, locul lor de varsare, unde a luat nastere o grandioasa delta, cu adevarat fara seaman in peisajul european. I.Populaia i aezrile Populaia Deltei are un mod de via neschimbat de secole. Implantarea unam discret a permis supravieuirea uimitoarelor ecosisteme din Delt. ntinderea mare a apei explic numrul mic al locuitorilor (n jur de 22000 de locuitori), cu toate c sporul natural este mult peste media rii(780/00). Mobilitatea teritorial a cunoscut deplasri definitive i deplasri temporare pentru lucru, studii etc. Populaia Deltei este grupat n 15 localiti rurale i 2 orae: Tulcea i Sulina. Tulcea: poarta de intrare n Delt, ora cu puin sub 100 000 locuitori, construit pe locul aezrii getodace Aegyssus, datat acum 2600 de ani, menionat cu actualul nume n 1595 pe harta lui Paolo Giorgici. Este un ora cu funcie naval, industrial i turistic. Sulina: cel mai estic ora al rii, situat la gura braului Sulina, oraul romnesc cu cea mai mic altitudine (3,5 m), port de intrare a vaselor maritime pe Dunre. II.Vegetaia n Delta Dunrii predomin vegetaia de mlatin stuficol, care ocup cca. 78% din suprafaa total. Principalele specii sunt stuful, papura, rogozul, n amestec cu salcia pitic i numeroase alte specii. Vegetaia de srturi ocup 6% din total, dezvoltndu-se pe soluri salinizate i solonceacuri marine. Specificul este dat de prezena speciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zvoaiele sunt pduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate i se dezvolt pe 6% din totalul suprafeei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristic peisajului. ntlnim patru tipuri de zvoaie : zvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase - sunt inundate cea mai mare parte a anului i sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; zvoaiele care cresc pe grindurile mai nalte formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; zvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile cele mai nalte foarte rar inundate, formate din plop (Populas canescens i P.alba) la care se adaug speciile plantate : plopul negru hibrid, ararul american i frasinul de Pensilvenia ; un tip de zvoi mai rar este ariniul (predomin Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marin.

Vegetaia pajitilor de step nisipoas este extins pe 3% din totalul deltei, dezvoltndu-se mai ales pe cmpurile marine Letea, Caraorman i Srturile. Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica, Ephedra distachya. Vegeaia pajitilor mesofile de grind se dezvolt pe cca. 3% din totalul suprafeei deltei, n special pe grindurile fluviale supuse inundrii periodice. Predomin Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetaia acvatic din ghioluri, bli i japse ocup 2% din totalul deltei. Pentru vegetaia submers sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetaia plutitoare este mai variat. Predomin Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetaia emers este dominat de stuf (Phragmites australis), papur (Typha latifolia i T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris). Vegetaia tufiurilor dezvoltate pe nisipurile cmpurilor marine sau pe cele de pe rmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafeei deltei i sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides. Pdurile de pe cmpurile marine Letea i Caraorman sunt leauri de silvostep, numite local hamace, cu stejar brumriu (Quercus

pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurtor (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), i cu plantele agtoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezint numai 0,8% din totalul suprafeei DelteiDunrii. Plaurul. Formaiune specific stufriilor masive, plaurul este un strat gros de 1 - 1,6m format dintr-o mpletitur de rizomi de stuf i de rdcini ale altor plante acvatice n amestec cu resturi organice i sol. Iniial fixat, plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor i blilor transformndu-se n insule plutitoare cu diferite mrimi care, mpinse de vnt, se deplaseaz pe suprafaa apei. Vegetaia plaurului difer de restul stufriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvolt aici n cele mai bune condiii, fiind mai nalt i mai gros. Alturi de stuf ntlnim rogozul, menta, feriga de ap (Nephrodium thelypteris), cucuta de ap, troscotul, salcia pitic, precum i plantele agtoare Calystegia sepium i Solanum dulcamara. Pe plaur se formeaz coloniile de pelicani comun i cre. Tot pe plaur triesc porcul mistre, cinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea. Cercetrile recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentnd: -elemente eurasiatice (28%) -estice (24%) -europene (14%) -cosmopolite si adventive Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominant o dau stuful, papura, slciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). n delt i gsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus. III.Fauna Delta Dunrii este un adevrat paradis faunistic. Aici vieuiete 98% din fauna acvatic european, ntreaga faun de odonate, de lepidoptere acvatice i de molute gasteropode de Europa i tot aici i gsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra i Felis silvestris. Vertebratele care, prin prezena lor, dau nota specific faunei deltei. Amfibienii sunt reprezentai prin 2 specii de caudate i 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea erpi (4 specii). Petii sunt prezeni prin 65 specii, cei mai muli de ap dulce (60%), restul migrnd primvara din Marea Neagr. ntre acetia din urm, sturionii i scrumbiile au rol important, att tiinific, ct i economic. Psrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscut, nc de la nceputul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreaz celor 327 specii pe care le putem ntlni n delt si care reprezint 81% din avifauna Romniei. Dintre acestea cuibresc 218 specii, restul de 109 specii trecnd prin delt si rmnnd diferite perioade de timp toamna, iarna i primvara. Cele care doar viziteazdelta provin din 5 zone diferite: zona mediteraneean, cea european, cea siberian, cea mongol i cea chinez. Psrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibresc 81 specii i trec prin delt 60 specii, n total 141 specii, ceea ce reprezint 82% din avifauna acvatic european. Avifauna acvatic din Delta Dunrii este alctuit dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adug, speciile accesorii i speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cror via este legat de prezena apei. Acestea se grupeaz n 5 tipuri ecologice principale : specii strns legate de ap, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de rmuri (strci, loptari, ignui, unele anatide), specii de pajiti hidrofile cu vegetaie bogat continuate cu stufrii (ralide), specii de rmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rae, gte, pescrui, apar frecvent n diferii biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaz secundar n avifauna acvatic, devenind din ce n ce mai numeroase pe msura transformrii ecosistemelor acvatice. Zvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, piigoi, cinteze, la care se adaug, n timpul cuibritului, rae, cormorani i strci. n pdurile de pe cmpurile marine Letea i Caraorman cuibresc 64 specii tipice avifaunei pdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocnitori, mcleandru, piigoi, graur, precum i codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brun, acvila pitic, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populaia dezvoltndu-se rapid. n pajitile de step nisipoas sunt specifice potrnichea, prepelita, ciocrliile, pasrea ogorului (Burchinus oedicnemus). n satele deltei, pe lng

gospodrii, sunt frecvente gugutiucul, vrabia de cas, rndunica, barza, lstunul, coloniile de cuibrit. O serie de specii acvatice se asociaz n timpul cuibritului formnd colonii care sunt aglomerri de cuiburi pe spaii, n general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafeelor de constructie a cuiburilor, precum i de avantajele oferite de prezena unui numr mare de psri n aprarea cuiburilor cu ou sau pui. Coloniile de cuibrit au reprezentat dintodeauna atracia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zvoaielor de salcie sau n stufrii, zgomotul infernal, atmosfera specific altor ere geologice, zborul sgettor al miilor de psri care i hrnesc puii, transform coloniile de psri ntr-un rai nu numai al ornitologilor, dar i al oricrui iubitor al naturii. n Delta Dunrii sunt mai multe tipuri de colonii : de strci, loptari, ignui i cormorani, de pelicani i cormorani, de pescrui, de avoazete i ciocnitor i de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integral Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa i este un exemplu de colonie mixt. Aici se asociaz mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pn la sute de perechi de pelican cre i cormoran mare, ntr-un peisaj care de aminteste de Jurasic Park. Accesul n apropierea coloniilor este permis numai specialitilor, care au autorizaii speciale. Pe lng impresionantul numar de psri care l adpostete, Delta Dunrii reprezint unul dintre ultimele refugii europene ale nurcii i a altor mici carnivore. IV.Economia Pescuitul reprezinta o constant a activitii umane din regiune, participnd cu 3/4 din producia intern de pete. Domnul profesor universitar, Ion Srbu, n "Geografia Fizica", precizeaz c "un hectar de trestie d atta celuloz ct dau 10ha de molid". Rezult c reexploatarea stufului i papurei constituie o alt ramur a activitii umane. Pe unele grinduri se practic cultura plantelor, pe altele exist islazuri pentru creterea animalelor. Navigaia pe brae i trasportul pe canale este o alt preocupare a localnicilor. Caleidoscop al unor peisaje mereu inedite, paradisul psrilor i trestiilor, al puzderiilor de peti, Delta Dunarii este o regiune de mare frumusee turistic i de un real interes tiinific. Rezervaia Biosferei Delta Dunrii se afl pe locul 5 ntre zonele umede ale Terrei i pe locul 1 n Europa cu o suprafa de 580 000ha, dar ca importan ecologic este a 3-a din lume. Importana biodiversitii deltei este recunoscut pe plan internaional. Astfel a fost declarat rezervaie a biosferei n septembrie 1990, un teren Ramsar n mai 1991, i mai mult de 50% din suprafaa ei a fost trecut pe lista motenirilor lumii n 1991. Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice, ct i pentru diversitatea i originalitatea florei i a faunei, n perimetrul Rezervatiei au fost constituite rezervaii naturale strict protejate ce nsumeaz 9% din teritoriu, n numr de 16: -Roca - Buhian - Hrecisca - rezervaie faunistic de 15.400ha n jurul lacului Matia ntre grindurile Letea i Chilia. Aici se cuibreste cea mai mare colonie de pelicani din Europa, colonie de egrete, loptari i strci galbeni; -Perior - Zatoane - rezervaie faunistic de 14.200ha, n estul lacului Dranov la sud de Sf. Gheorghe. Aici cuibresc cele mai multe lebede, pelicanul cre etc.; -Periteasca - Leahova - rezervatie faunistic de 3.900ha situat n complexul lagunar Razim - Sinoe, pe grinduri nisipoase, cea mai populat regiune cu psri de coast; -Padurea Caraorman - rezervaie forestier pe grindul Caraorman - asemntoare cu Letea; -alte rezervaii: Popina - rezervatie faunistic, Uzlina - rezervaie faunistic, Grindul Lupilor rezervaie faunistic etc.; Dei au aprut numeroase amenajri turistice i posibiliti pentru deplasare, Delta Dunrii (ocupnd o suprafa de 43 400 ha) reprezint un potenial turistic i economic de o deosebit valoare, ce ateapt s fie valorificat n toate valenele sale.