Sunteți pe pagina 1din 2

Nuvela psihologica Moara cu noroc Ioan Slavici (1848-1925) este cunoscut n literatura romn n primul rnd ca nuvelist, nuvelele

sale aducnd o viziune realist asupra satului transilvnean. Puncte de reper n creaia lui Ioan Slavici sunt romanul Mara, dar i nuvele precum Budulea Taichii, Popa Tanda i Pdureanca. Nuvela Moara cu noroc a fost publicat n volumul Novele din popor, n 1881. Moara cu noroc este o nuvela psihologica deoarece inregistreaza modificarile psihologiei personajelor principale si permite cititorului sa patrunda in interiorul mecanismului prin care se construiesc rationamentele si reactiile acestora. Tema nuvelei o reprezinta prezentarea efectelor dezastruoase pe care setea de inavutire le are asupra echilibrului familial. Titlul aduce in prim-plan supratema destinului, in acceptarea de fortuna labilis (soarta schimbatoarE). Atat timp cat e guvernata de noroc, existenta personajelor este nesigura, acestea nefiind decat simple marionete in mana unui destin orb. Pentru un timp, roata norocului se invarte in favoarea personajelor, pentru ca apoi sa-si schimbe subit directia, impingandu-le spre un esec moral iremediabil. Mesajul este moralizator: individul trebuie sa-si fundamenteze existenta pe bazele solide ale unei morale sanatoase, ce are in centru conceptele de dreapta masura, echilibru si impacare cu propria conditie. Moara este, dincolo de locul de popas al calatorilor, o metafora a perisabilitatii care trimite la motivul vanitas vanitatum (desertaciunea desertaciuniloR). Ea sugereaza macinarea interioara a personajelor, pana la autodistrugere. Povestea lor va disparea, ca si propriile trupuri, precum pulberea in vant. Actiunea evolueaza gradat, in ordine cronologica, pe parcursul a saptesprezece capitole, fiecare corespunzand unui anumit eveniment. Destinul lui Ghita este urmarit de-a lungul unui singur fir narativ, desi, asa cum opina si G. Calinescu, Moara cu noroc e o nuvela solida, cu subiect de roman". Nuvelistul nu pune insa accent pe complicarea firelor narative, ci se adanceste in analizarea metamorfozelor pe care le imbraca constiinta personajului principal. Nuvela are o structura simetrica, incipitul si finalul fiind in oglinda, ambele marcate de interventiile batranei. Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele confruntarii dintre protagonist, Ghita si antagonist, Lica. Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara. Intriga o constituie aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, la Moara cu noroc.

Desfasurarea actiunii incepe in momentul in care Ghita se implica din ce in ce mai mult in afacerile necurate ale lui Lica. Dezumanizarea lui Ghita se produce incet dar sigur, cateva intamplari fiind decisive in prabusirea protagonistului. Acestea ar fi: jefuirea arendasului, uciderea femeii imbracate in negru si a copilului ce o insotea. Punctul culminant incepe in momentul in care Ghita se hotaraste sa il demaste pe Lica pentru toate nedreptatile pe care le-a facut. Ghita se duce degraba la Ineu sa il caute pe Pintea, lasand-o pe Ana acasa impreuna cu Lica. Deznodamantul are loc odata cu intoarcerea lui Ghita la han cu gandul sa-si incheie socotelile cu nevasta sa. Ghita o injunghie pe Ana. Barbatul va muri si el impuscat in ceafa de catre Raut, din ordinul Samadaului. Talharii ii vor lua banii si vor da foc hanului. Nuvela se incheie cu imaginea batranii ce pleaca de pe ruinele morii impreuna cu copii. Ghita este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaza consecintele nefaste ale setei de inavutire. Complexitatea si capacitatea de a ne surprinde in mod convingator fac din Ghita un personaj rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate sub determinare sociala (carciumarul dornic de avere), la individualizare, sub determinare psihologica si morala. Decderea moral a lui Ghi intervine atunci cnd este implicat n proces alturi de Lic i porcarii lui, acuzai de crim. El depune o mrturie mincinoas, care l salveaz pe Lic. Ca o consecin a acestui fapt, degradarea sa moral n ochii opiniei publice este ireversibil. Perspectiva narativa este cea a naratorului obiectiv, omniscient si omniprezent care prezinta faptele la persoana a lll-a singular, intr-un stil sobru, impersonal, vizibil detasat de personaje si actiunile lor. Ca in majoritatea operelor lui Slavici, naratorul adopta o dubla atitudine fata de evenimente: fie imprumuta limbajul personajelor (comentariile batranei se suprapun conceptiei naratoruluI), fie se identifica unei instante supraindividuale, reprezentate de morala satului.
Opera reliefeaz ideea c orice patim creia i se d curs conduce la prbuirea sub toate aspectele

a celor care o triesc. Teza moralizatoare potrivit creia nerespectarea principiilor etice are consecine grave susine o structur narativ complex i reliefeaz trsturile unor personaje memorabile prin profunzimea zbuciumului interior i prin destinul tragic.