GRUP SCOLAR GH. K.

CONSTANTINESCU - BRAILA

REFERAT

EVALUAREA SI AUTOEVALUAREA -COMPONENTE ALE PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV

PROFESOR: MAXIM CAMELIA

Delimitari conceptuale In cultura scolara conceptul de evaluare inregistreaza astazi o multitudine de utilizari, in functie de realitatea educationala pe care o vizeaza evaluarea sistemului, a institutiei de invatamint, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. si de utilizatorul caruia i se adreseaza cu precadere. Acesta ofera informatiile necesare reglarii si ameliorarii activitatii educationale de la o etapa la alta , prin utilizarea de masuri corespunzatoare. Ca urmare, alaturi de predare si invatare este considerata o functie fundamentala si o componenta obligatorie a procesului de invatamant.Evaluarea urmareste cunoasterea randamentului scolar respectiv a raportului dintre performantele realizate si performantele anticipate si proiectate de cadrul didactic.. Evaluarea reprezinta o componenta a tehnologiei instruirii si autoinstruirii, o componenta a curricumului educational si detine un rol-cheie in stabilirea modului de derulare a viitoarelor actiuni didactice dar si in reglarea demersurilor didactice ulterioare. Definitiile evaluarii variaza si in functie de utilizatorul caruia se adreseaza. Vom exemplifica aceasta in cele ce urmeaza: pentru profesor, evaluarea reprezinta o activitate care ii furnizeaza acestuia informatii despre nivelul pregatirii elevului la un anumit moment in disciplina sa, prin comparatie cu asteptarile personale si cu cerintele programelor scolare; pentru elev / student, evaluarea este mijlocul prin care acesta realizeaza modul in care ii este apreciata pregatirea de catre profesor; pentru directori, evaluarea furnizeaza date cu privire la pregatirea elevilor, a profesorilor, a stilului acestora de predare si de evaluare, precum si a resurselor materiale si a calitatii curricumu-lui; pentru inspectori - in spectrul actiunilor evaluative intreprinse de acestia intra analiza competentei directorilor, a stilului de conducere, a climatului scolar, a activitatii consiliului profesoral si a consiliului de administratie, a conlucrarii scolii cu familia, precum si a altor probleme ce au legatura cu calitatea instrurii ; pentru familie, evaluarea este procesul de furnizare a unor informatii despre nivelul pregatirii scolare a copilului, precum si a perspectivelor pe care le are acesta in vederea continuarii pregatirii intr-un anumit domeniu.

Nu putem vorbi de evaluare didactica fara a vorbi de o serie de conceptre esentiale precum: Aprecierea scolara este operatia evaluarii care presupune interpretarea faptelor masurate in functie de anumite criterii, adica emiterea unei judecati de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau masurabil intr-un cadru de referinta axiologic.

Autoevaluarea este capacitatea elevului de a elabora si emite aprecieri valorizatoare referitoare la competentele si performantele scolare proprii, la propria sa persoana in general. Randamentul scolar defineste ansamblul performantelor scolare realizate de o anumita populatie scolara intr-un timp si spatiu pedagogic determinat (an, ciclu, treapta, disciplina de invatamant). Instrumentele de verificare se refera la ansamblul tehnicilor si procedeelor concrete de recoltare a informatiilor referitoare la nivelul performantelor scolare ale elevilor si se prezinta sub forma verificarilor curente, referatelor, testelor docinologice, examenelor, concursurilor, etc. Calificativul exprima sub forma conventionala nivelul de congruenta dintre performanta scolara si standardele docimologice, modalitatea de codare fiind una bazata pe formulari lingvistice de genul foarte bine, satisfacator. Argumentarea reprezinta un demers de facura explicativ-justificativa avand rolul de a facilita intelegerea, la nivelul subiectului evaluat, a motivelor care au stat la baza acordarii unei anumite note sau calificativ. Profesorul poate apela la doua forme de argumentare: normativa, cand se insista asupra enuntarii de catre profesor cu maxima claritate a criteriilor ce au stat la baza acordarii unei note, calificativ, luand forma unei justificari; formativa urmareste mai mult decat o simpla expunere in scopul justificarii corectitudinii notei /calificativului, si anume mobilizarea elevului, atrenarea motivanta a acestuia in scopul depasirii permanente a nivelului de performanta atins la un moment dat .

Evaluarea continua (formativa). Aceasta forma de evaluare presupune verificarea rezultatelor pe parcursul procesului didactic pe secvente mai mici avand drept scop monitorizarea sistematica a progresului scolar al elevilor si acordarea de sprijin in timp util in cazul aparitiei unor disfunctionalitati la nivelul predarii/invatarii. Acest tip de evaluare reprezinta un barometru pentru profesori, cat si pentru elevi, indicandu-le pe tot parcursul instruirii unde se situeaza rezultatele partiale fata de cele asteptate. Strategia evaluativa finala (sumativa/cumulativa) este mai complexa pentru ca trebuie sa furnizeze informatii relevante despre nivelul pregatirii elevilor (cu raportare la prevederile programei scolare) la sfarsitul unei etape de instruire (semestru, an scolar, ciclu de scolarizare). Acesta strategie de evaluare necesita un timp de prelucrare a datelor mai indelungat, imprimand un ritm mai lent succesiunii secventelor de evaluare.

Cele mai raspandite forme de evaluare sunt: lucrarile scrise semestriale (tezele), examenele (de capaciate, pentru absolventii de gimanaziu) si bacalaureatul (pentru absolventii de liceu). Lucrarile scrise semestriale sunt regelmentate prin acte normative elaborate de Ministerul Educatiei. De obicei, ele sunt pregatite de lectii speciale de recapitulare si consolidare a cunostintelor. Metode si procedee de evaluare Metodele de evaluare includ doua categorii: categoria metodelor traditionale de evaluare care cuprinde probele orale, scrise si practice si cea a metodelor complementare in care se regasesc observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, autoevaluarea. a. Probele orale

Definim proba ca fiind orice instrument de evaluare proiectat, administrat si corectat de catre profesor. In categoria probelor orale includem: interviul, probe orale cu suport vizual, examenul oral (cu acordarea unui anumit timp de gandire), completarea unor dialoguri incomplete,conversatia de verificare (prin intrebari si raspunsuri); Aceste probe se pot aplica individual sau pe grupe. b. Probele scrise, testele standardizate

Imbraca mai multe forme: lucrarea scrisa neanuntata (extemporalul), lucrarea scrisa anutata activitatea de munca independenta in clasa, teza, testul, chestionarul, referatul, temele pentru acasa, examenul scris, etc. c. Probele practice Probele practice permit profesorilor constatarea nivelului de dezvoltare la elevi a anumitor deprinderi practice, evaluarea capacitatii de a sti sa faci a elevilor. d.Evaluarea pe baza proiectului Proiectul este o strategie evaluativa asemanatoare prin structura cu investigatia. El este insa mult mai amplu si necesita planificare in timp, respectarea unor etape de realizare. El poate sa fie rodul unei munci individuale sau poate sa fie rezultatul muncii de grup.Trebuie mentionat ca este necesara cunoasterea si de catre elevi a criteriilor care stau la baza evaluarii proiectului pentru dezvoltarea pe viitor a noi competente (intelectuale, practice, etc.), pentru ameliorarea unor eventuale imperfectiuni. e. Evaluarea pe baza portofoliului Este o metoda de evaluare longitudinala a performantelor elevilor caracterizata prin flexibilitate si complexitate. Portofoliul este o colectie formata din produse ale activitatii de invatare ale

elevului. Produsele incluse sunt selectate de elevul insusi si sunt insotite de reflectiile personale asupra lor, astfel incat sa contureze cat mai bine performanta sa prezenta in domeniul care face obiectul de studiu al portofoliului. Datorita bogatiei de informatie pe care o ofera si datorita faptului ca sintetizeaza activitatea elevilor de-a lungul unei perioade de timp, portofoliul se poate constitui ca parte componenta a unei evaluari sumative reprezentand cartea de vizita a elevului. Implicarea activa a elevului in crearea, colectarea si selectarea produselor care satisfac scopul portofoliului este unul dintre avantajele lui. Acest fapt confera portofoliului o importanta valoare instructiva, pe langa valenta sa formativa. Oferind o imagine clara asupra progresului in timp asupra motivatiei studentilor pentru studiu, acest instrument de evaluare asigura transparenta actului evaluativ, atat pentru elevi, cat si pentru parinti sau alte persoane interesate. Autoevaluarea Autoevaluarea este una dintre strategiile cu largi valente formative. Prin autoevaluare intelegem procesul de apreciere a propriilor rezultate. Este un demers cu efect pe mai multe planuri: cultiva motivatia interioara pentru invatatura si responsabilitatea pentru propria activitate ofera transparenta actiunilor evaluative, profesorul confirmarea aprecierilor sale in privinta subiectilor implica activ elevul in propria formare ii ajuta pe elevi sa inteleaga unde au gresit si sa constientizeze eforturile necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite. dobandind

Premisele formarii capacitatii de autoevaluare pot fi create de timpuriu. Este foarte important, in acest sens, ca elevul sa fie ajutat sa interiorizeze aprecierile profesorului prin constientizarea criteriilor dupa care acesta se conduce. Aceasta capacitate se poate forma prin diferite modalitati. Dintre acestea selectam din bibliografia de specialitate cateva: Autocorectarea sau corectarea reciproca. Este o modalitate de evaluare prin care elevul este solicitat sa identifice corectitudinea executarii unei sarcini date de invatare. Identificarea greselilor proprii sau pe cele ale colegilor este un prim pas spre dobandirea autonomiei in evaluare, spre constientizarea propriilor competente. Autonotarea controlata. Elevul este solicitat nu doar sa-si corecteze lucrarea, ci si sa-si acorde o nota. Aceasta nota este confruntata mai apoi cu

aprecierea profesorului si/sau a colegilor, urmand ca profesorul la randul lui sa argumenteze corectitudinea sau incorectitudinea aprecierii facute. Notarea reciproca. Este situatia in care fiecare elev este notat de catre colegi Metoda aprecierii obiective a personalitatii. A fost conceputa de Gh. Zapan. Principiul de baza al acestei metode este antrenarea intregii clase in aprecierea unui elev sau a intregii clase, deci coroborarea mai multor informatii, confruntarea lor in scopul formarii unei reprezentari cat mai complete despre posibilitatile fiecarui elev in parte si ale tuturor la un loc.

Bibliografie Barbier, I.,M., (1985). Levaluation en formation, P:U:F:; Paris Bonchis E.(coord),(2002). Invatarea scolara, Editura Universitatii Emanuel, Oradea. Blandul, V., C., (2004). Evaluarea didactica interactiva, E.D.P., Bucuresti Cristea, S., (1998). Dictionar de termeni pedagogici, E. D. P. Bucuresti. Ionescu, M., Radu, I., (1995). Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Ionescu, M., (2000). Demersuri creative in predare si invatare, Editura Editura Presa Universitara Clujeana; Cluj-Napoca, Ionescu, M., (2005). Instructie si educatie, Vasile Goldis University Press, Arad, Vrabie, D., (1994) Psihologia atitudinii elevului fata de aprecierea scolara, Editura PortoFranco, Galati. Jurcau , N., (coord.)(2000). Psihologie educationala, Editura U:T. Press, Cluj-Napoca Stanciu, M., (2003), Didactica moderna, Editura Universitatii Suceava . Stan, C., (2001), Autoevalurea si evaluarea didactica, Editura Presa Universitara Clujeana; Cluj-Napoca,