DREPTURI NEGATIVE SI POZITIVE

Dreptul (in limba latina “directus”, inseamna “fara curbura”) a aparut din necesitatea de a regla relatiile dintre oameni, deoarece lasate sa se desfasoare liber raporturile intre oameni genereaza conflicte si lipsa de securitate. Distinctii intre drepturi: a) Negative si pozitive b) Individuale si colective c) Active si pasive a) În funcţie de relaţiile sociale ocrotite (“trei generaţii de drepturi ale omului”) Inspirat din reglementările Revoluţiei franceze, Karel Vasak, jurist francez şi teoretician al drepturilor omului, a avut ideea împărţirii lor în trei generaţii. Astfel: prima generaţie ar fi a drepturilor civile şi politice (liberté); a doua generaţie ar fi a drepturilor economice, sociale şi culturale (egalité); a treia generaţie ar fi a drepturilor solidarităţii (fraternité).

În doctrină s-a mai afirmat că drepturile civile şi politice ar fi “drepturi negative”, în sensul în care statele trebuie doar să se abţină de a se amesteca în exercitarea lor liberă de către persoane. De exemplu, dreptul de a nu fi suspus torturii presupune ca autorităţile statului să nu tortureze persoanele aflate pe teritoriul statului. Sau, dreptul la libertate înseamnă ca nimeni să nu fie arestat arbitrar. Libertatea de exprimare presupune inexistenţa cenzurii statale etc. Spre deosebire de acestea, drepturile economice, sociale şi culturale ar fi “drepturi pozitive”, înţelegând că pentru exercitarea lor este nevoie de o acţiune a statului. De exemplu, pentru a avea posibilitatea de a munci şi a beneficia de asigurări sociale, statul trebuie să se îngrijească de existenţa locurilor de muncă, să pună în practică un sistem de asigurări etc. În realitate, acestă împărţire în drepturi negative şi drepturi pozitive este destul de simplistă, pentru că este greu de conceput cum doar prin neintervenţia statului s-ar putea asigura exercitarea nestânjenită a drepturilor civile şi politice. În fapt, statele au chiar obligaţia de a asigura, din toate punctele de vedere, mediul potrivit exercitării acestor drepturi şi obligaţia de a interveni atunci când ele sunt încălcate.

tribunale) care să garanteze că drepturile pot fi exercitate. trebuie să existe o legislaţie internă şi mecanisme judiciare (poliţie.Astfel. practic reducându-se la rapoarte pe care statele trebuie să le prezinte diferitelor organisme internaţionale. prezentând progresele făcute. cauzele ei putând fi identificate în însăşi filosofia care a generat conceptul de drepturi ale omului şi în conformitate cu care se face diferenţa între “drepturi” – cele civile şi politice şi “aspiraţii” – cele economice.Oare interventia statului nu limiteaza interesele cetatenilor? . Pe fondul conflictului ideologic de la sfârşitul celui De-al Doilea Razboi Mondial. dreptul la viaţă. diferenţa esenţială dintre ele constând în mecanismele de punere în aplicare: drepturile civile şi politice (de exemplu. dreptul la asigurări sociale. dreptul de a nu fi ţinut în sclavie. iar încălcarea lor este sancţionată. dreptul de a candida în alegeri şi de a vota etc. în privinţa mecanismelor de control pentru respectarea acestor drepturi.Sunt in realitate drepturi? .In ce masura putem pretinde unor semeni de-ai nostri sa se ocupe de realizarea intereselor noastre? . dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. ea este de asemenea îndreptăţiră să obţină un remediu adecvat în cazul violării drepturilor sale.) sunt formulate mai degrabă sub forma unor recomandări care ţin cont în mod esenţial de puterea economică a fiecărui stat. libertatea de întrunire. libertatea de conştiinţă şi religioasă. sociale şi culturale (de exemplu. dreptul la libertatea personală.) sunt drepturi pentru a căror nerespectare persoana poate cere sancţionarea celor culpabili. drepturile economice. cele două Pacte internaţionale care au fost adoptate de către ONU au fost diferite în funcţie de categoriile de drepturi reglementate. dreptul la sănătate. există chiar şi mecansime specifice internaţionale de plângere prin care se constată că statul a violat drepturile unei persoane.Exista inca state unde datorita nivelului scazut de dezvoltare drepturile pozitive nu pot fi asigurate. în cadrul unui proces. Dar aceasta înseamnă tocmai o acţiune pozitivă a statului şi nu doar una de abţinere. libertatea de asociere. dreptul la odihnă. dreptul la viaţă privată. cum mai putem sa vorbim despre universalitatea drepturilor omului? . dreptul la locuinţă etc. dreptul la muncă. - Distincţia dintre cele două categorii de drepturi este mai profundă. dreptul la un proces corect şi echitabil. sociale şi culturale. libertatea de exprimare. Intrebari care survin in urma acestei clasificari: . trebuie spus că ele sunt cu mult mai slabe.

ca drepturi ocrotite de dreptul internaţional. ci şi cu celelalte persoane. Aceasta clasificare a fost realizata de Brenda Almond( “Drepturile”). Chestiunea drepturilor colective a fost şi mai este puternic contestată de unele state. c) Drepturi active si drepturi pasive Exemplu de drept activ – dreptul de a face un anumit lucru Exemplu de drept pasiv . care considera ca drepturile adevarate ar fi doar dreptul la viata si dreptul la libertate. Considera ca se poate iesi din starea de insecuritate prin intermediu asocierii(ratiunea este instrumentul care va corija natura). oamenii se distrug reciproc. adică acele drepturi al căror deţinător nu este o persoană. acestea nu pot fi pe deplin independete. Extrem de importantă este însă sublinierea faptului că protecţia drepturilor colective nu poate fi făcută în dauna celor individuale. fie că acestea sunt grupate formal într-o persoană juridică. b) În funcţie de deţinătorul drepturilor: drepturi individuale şi drepturi colective Dacă faptul că o persoană individuală este deţinătoarea drepturilor omului este dincolo de orice discuţie. Autorul este de parere ca desi drepturile se pot justifica prin ele insele. acestea din urmă prevalând asupra primelor. Puterea politica este necesara. “dreptul la dezvoltare economică şi socială”. inclusiv cu comunitatea căreia îi aparţine. Drepturile care aparţin fiecărei persoane pot fi reclamate nu doar în relaţia acesteia cu statul. “dreptul la pace”. Dreptul apare ca mijloc de a corecta natura (legea naturii) si pentru a impiedica raporturile de forta interindividuale. Aşa sunt. intrucat in majoritatea cazurilor acestea sunt drepturi autonome. prin dorinta sa de a scrie o teorie rationala asupra puterii. Ele tin in mare parte de morata universala (etica umana) . dar ea nu este naturala. “dreptul la ajutor umanitar în caz de dezastru”. nu aceeaşi este situaţia cu drepturile colective. S-a ajuns până acolo încât s-a contestat însăşi existenţa drepturilor colective în sine. cauza acestei contestări aflându-se mai ales în susţinerile făcute de numeroase minorităţi naţionale potrivit cărora drepturile lor nu sunt drepturi individuale. ci un grup de persoane.dreptul de a face ca anumite lucruri sa ti se intample sau sa se intample cuiva. deoarece omul este lup pentru om. în ciuda faptului că există documente internaţionale care reglementează drepturi ale căror subiecte nu pot fi decât colective. de exemplu “dreptul popoarelor la autodeterminare”. mai ales din perspectivă politică. considerat unul dintre primii ganditori ai statului modern. “dreptul la un mediu sănătos”. ci colective. fie informal în cazul diferitelor comunităţi.Thomas Hobbes Acesta este un filosof englez. “dreptul de a participa la şi de a beneficia de <moştenirea comună a omenirii>”. El pleaca de la premisa ca fara o putere solida care sa le impuna supunerea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful