P. 1
Drepturi Negative Si Pozitive Zota Andreea Marina

Drepturi Negative Si Pozitive Zota Andreea Marina

|Views: 2,143|Likes:
Published by Petronela Zisu

More info:

Published by: Petronela Zisu on May 13, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/15/2014

pdf

text

original

DREPTURI NEGATIVE SI POZITIVE

Dreptul (in limba latina “directus”, inseamna “fara curbura”) a aparut din necesitatea de a regla relatiile dintre oameni, deoarece lasate sa se desfasoare liber raporturile intre oameni genereaza conflicte si lipsa de securitate. Distinctii intre drepturi: a) Negative si pozitive b) Individuale si colective c) Active si pasive a) În funcţie de relaţiile sociale ocrotite (“trei generaţii de drepturi ale omului”) Inspirat din reglementările Revoluţiei franceze, Karel Vasak, jurist francez şi teoretician al drepturilor omului, a avut ideea împărţirii lor în trei generaţii. Astfel: prima generaţie ar fi a drepturilor civile şi politice (liberté); a doua generaţie ar fi a drepturilor economice, sociale şi culturale (egalité); a treia generaţie ar fi a drepturilor solidarităţii (fraternité).

În doctrină s-a mai afirmat că drepturile civile şi politice ar fi “drepturi negative”, în sensul în care statele trebuie doar să se abţină de a se amesteca în exercitarea lor liberă de către persoane. De exemplu, dreptul de a nu fi suspus torturii presupune ca autorităţile statului să nu tortureze persoanele aflate pe teritoriul statului. Sau, dreptul la libertate înseamnă ca nimeni să nu fie arestat arbitrar. Libertatea de exprimare presupune inexistenţa cenzurii statale etc. Spre deosebire de acestea, drepturile economice, sociale şi culturale ar fi “drepturi pozitive”, înţelegând că pentru exercitarea lor este nevoie de o acţiune a statului. De exemplu, pentru a avea posibilitatea de a munci şi a beneficia de asigurări sociale, statul trebuie să se îngrijească de existenţa locurilor de muncă, să pună în practică un sistem de asigurări etc. În realitate, acestă împărţire în drepturi negative şi drepturi pozitive este destul de simplistă, pentru că este greu de conceput cum doar prin neintervenţia statului s-ar putea asigura exercitarea nestânjenită a drepturilor civile şi politice. În fapt, statele au chiar obligaţia de a asigura, din toate punctele de vedere, mediul potrivit exercitării acestor drepturi şi obligaţia de a interveni atunci când ele sunt încălcate.

dreptul la muncă.) sunt drepturi pentru a căror nerespectare persoana poate cere sancţionarea celor culpabili. diferenţa esenţială dintre ele constând în mecanismele de punere în aplicare: drepturile civile şi politice (de exemplu. tribunale) care să garanteze că drepturile pot fi exercitate. în cadrul unui proces. dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. dreptul la locuinţă etc. cum mai putem sa vorbim despre universalitatea drepturilor omului? . - Distincţia dintre cele două categorii de drepturi este mai profundă. iar încălcarea lor este sancţionată. sociale şi culturale (de exemplu. Pe fondul conflictului ideologic de la sfârşitul celui De-al Doilea Razboi Mondial.Sunt in realitate drepturi? . libertatea de conştiinţă şi religioasă. cauzele ei putând fi identificate în însăşi filosofia care a generat conceptul de drepturi ale omului şi în conformitate cu care se face diferenţa între “drepturi” – cele civile şi politice şi “aspiraţii” – cele economice. libertatea de întrunire.Exista inca state unde datorita nivelului scazut de dezvoltare drepturile pozitive nu pot fi asigurate. există chiar şi mecansime specifice internaţionale de plângere prin care se constată că statul a violat drepturile unei persoane. în privinţa mecanismelor de control pentru respectarea acestor drepturi. dreptul la un proces corect şi echitabil. dreptul de a candida în alegeri şi de a vota etc. dreptul la sănătate. trebuie să existe o legislaţie internă şi mecanisme judiciare (poliţie. drepturile economice. Dar aceasta înseamnă tocmai o acţiune pozitivă a statului şi nu doar una de abţinere. prezentând progresele făcute. dreptul la asigurări sociale.In ce masura putem pretinde unor semeni de-ai nostri sa se ocupe de realizarea intereselor noastre? . sociale şi culturale. dreptul la viaţă privată.Oare interventia statului nu limiteaza interesele cetatenilor? .Astfel. ea este de asemenea îndreptăţiră să obţină un remediu adecvat în cazul violării drepturilor sale. dreptul la odihnă. practic reducându-se la rapoarte pe care statele trebuie să le prezinte diferitelor organisme internaţionale. Intrebari care survin in urma acestei clasificari: . trebuie spus că ele sunt cu mult mai slabe. libertatea de exprimare. dreptul la viaţă. dreptul la libertatea personală. dreptul de a nu fi ţinut în sclavie. cele două Pacte internaţionale care au fost adoptate de către ONU au fost diferite în funcţie de categoriile de drepturi reglementate. libertatea de asociere.) sunt formulate mai degrabă sub forma unor recomandări care ţin cont în mod esenţial de puterea economică a fiecărui stat.

Extrem de importantă este însă sublinierea faptului că protecţia drepturilor colective nu poate fi făcută în dauna celor individuale. inclusiv cu comunitatea căreia îi aparţine. cauza acestei contestări aflându-se mai ales în susţinerile făcute de numeroase minorităţi naţionale potrivit cărora drepturile lor nu sunt drepturi individuale. mai ales din perspectivă politică. Dreptul apare ca mijloc de a corecta natura (legea naturii) si pentru a impiedica raporturile de forta interindividuale. ca drepturi ocrotite de dreptul internaţional. “dreptul la ajutor umanitar în caz de dezastru”. “dreptul de a participa la şi de a beneficia de <moştenirea comună a omenirii>”. dar ea nu este naturala. “dreptul la un mediu sănătos”. considerat unul dintre primii ganditori ai statului modern. ci un grup de persoane. acestea din urmă prevalând asupra primelor. El pleaca de la premisa ca fara o putere solida care sa le impuna supunerea. Aşa sunt. Ele tin in mare parte de morata universala (etica umana) . intrucat in majoritatea cazurilor acestea sunt drepturi autonome. Puterea politica este necesara. Drepturile care aparţin fiecărei persoane pot fi reclamate nu doar în relaţia acesteia cu statul. c) Drepturi active si drepturi pasive Exemplu de drept activ – dreptul de a face un anumit lucru Exemplu de drept pasiv . Chestiunea drepturilor colective a fost şi mai este puternic contestată de unele state. “dreptul la pace”.dreptul de a face ca anumite lucruri sa ti se intample sau sa se intample cuiva. Autorul este de parere ca desi drepturile se pot justifica prin ele insele. S-a ajuns până acolo încât s-a contestat însăşi existenţa drepturilor colective în sine. care considera ca drepturile adevarate ar fi doar dreptul la viata si dreptul la libertate. nu aceeaşi este situaţia cu drepturile colective. fie că acestea sunt grupate formal într-o persoană juridică. deoarece omul este lup pentru om. Considera ca se poate iesi din starea de insecuritate prin intermediu asocierii(ratiunea este instrumentul care va corija natura). Aceasta clasificare a fost realizata de Brenda Almond( “Drepturile”). b) În funcţie de deţinătorul drepturilor: drepturi individuale şi drepturi colective Dacă faptul că o persoană individuală este deţinătoarea drepturilor omului este dincolo de orice discuţie. în ciuda faptului că există documente internaţionale care reglementează drepturi ale căror subiecte nu pot fi decât colective. oamenii se distrug reciproc. fie informal în cazul diferitelor comunităţi. prin dorinta sa de a scrie o teorie rationala asupra puterii. adică acele drepturi al căror deţinător nu este o persoană. ci colective. acestea nu pot fi pe deplin independete. de exemplu “dreptul popoarelor la autodeterminare”. “dreptul la dezvoltare economică şi socială”. ci şi cu celelalte persoane.Thomas Hobbes Acesta este un filosof englez.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->