DREPTURI NEGATIVE SI POZITIVE

Dreptul (in limba latina “directus”, inseamna “fara curbura”) a aparut din necesitatea de a regla relatiile dintre oameni, deoarece lasate sa se desfasoare liber raporturile intre oameni genereaza conflicte si lipsa de securitate. Distinctii intre drepturi: a) Negative si pozitive b) Individuale si colective c) Active si pasive a) În funcţie de relaţiile sociale ocrotite (“trei generaţii de drepturi ale omului”) Inspirat din reglementările Revoluţiei franceze, Karel Vasak, jurist francez şi teoretician al drepturilor omului, a avut ideea împărţirii lor în trei generaţii. Astfel: prima generaţie ar fi a drepturilor civile şi politice (liberté); a doua generaţie ar fi a drepturilor economice, sociale şi culturale (egalité); a treia generaţie ar fi a drepturilor solidarităţii (fraternité).

În doctrină s-a mai afirmat că drepturile civile şi politice ar fi “drepturi negative”, în sensul în care statele trebuie doar să se abţină de a se amesteca în exercitarea lor liberă de către persoane. De exemplu, dreptul de a nu fi suspus torturii presupune ca autorităţile statului să nu tortureze persoanele aflate pe teritoriul statului. Sau, dreptul la libertate înseamnă ca nimeni să nu fie arestat arbitrar. Libertatea de exprimare presupune inexistenţa cenzurii statale etc. Spre deosebire de acestea, drepturile economice, sociale şi culturale ar fi “drepturi pozitive”, înţelegând că pentru exercitarea lor este nevoie de o acţiune a statului. De exemplu, pentru a avea posibilitatea de a munci şi a beneficia de asigurări sociale, statul trebuie să se îngrijească de existenţa locurilor de muncă, să pună în practică un sistem de asigurări etc. În realitate, acestă împărţire în drepturi negative şi drepturi pozitive este destul de simplistă, pentru că este greu de conceput cum doar prin neintervenţia statului s-ar putea asigura exercitarea nestânjenită a drepturilor civile şi politice. În fapt, statele au chiar obligaţia de a asigura, din toate punctele de vedere, mediul potrivit exercitării acestor drepturi şi obligaţia de a interveni atunci când ele sunt încălcate.

- Distincţia dintre cele două categorii de drepturi este mai profundă. ea este de asemenea îndreptăţiră să obţină un remediu adecvat în cazul violării drepturilor sale. dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. Intrebari care survin in urma acestei clasificari: . prezentând progresele făcute. dreptul la odihnă. dreptul la sănătate. există chiar şi mecansime specifice internaţionale de plângere prin care se constată că statul a violat drepturile unei persoane. iar încălcarea lor este sancţionată. dreptul de a nu fi ţinut în sclavie. Pe fondul conflictului ideologic de la sfârşitul celui De-al Doilea Razboi Mondial. drepturile economice. dreptul la viaţă. în cadrul unui proces. diferenţa esenţială dintre ele constând în mecanismele de punere în aplicare: drepturile civile şi politice (de exemplu. libertatea de întrunire. cauzele ei putând fi identificate în însăşi filosofia care a generat conceptul de drepturi ale omului şi în conformitate cu care se face diferenţa între “drepturi” – cele civile şi politice şi “aspiraţii” – cele economice. dreptul la un proces corect şi echitabil.Oare interventia statului nu limiteaza interesele cetatenilor? . Dar aceasta înseamnă tocmai o acţiune pozitivă a statului şi nu doar una de abţinere. dreptul la locuinţă etc. dreptul la muncă.Exista inca state unde datorita nivelului scazut de dezvoltare drepturile pozitive nu pot fi asigurate. libertatea de conştiinţă şi religioasă. trebuie să existe o legislaţie internă şi mecanisme judiciare (poliţie. trebuie spus că ele sunt cu mult mai slabe. sociale şi culturale (de exemplu. cum mai putem sa vorbim despre universalitatea drepturilor omului? . sociale şi culturale. în privinţa mecanismelor de control pentru respectarea acestor drepturi.) sunt formulate mai degrabă sub forma unor recomandări care ţin cont în mod esenţial de puterea economică a fiecărui stat. dreptul de a candida în alegeri şi de a vota etc. tribunale) care să garanteze că drepturile pot fi exercitate. cele două Pacte internaţionale care au fost adoptate de către ONU au fost diferite în funcţie de categoriile de drepturi reglementate.Sunt in realitate drepturi? . dreptul la viaţă privată.) sunt drepturi pentru a căror nerespectare persoana poate cere sancţionarea celor culpabili. dreptul la asigurări sociale.In ce masura putem pretinde unor semeni de-ai nostri sa se ocupe de realizarea intereselor noastre? . dreptul la libertatea personală. libertatea de exprimare. libertatea de asociere. practic reducându-se la rapoarte pe care statele trebuie să le prezinte diferitelor organisme internaţionale.Astfel.

c) Drepturi active si drepturi pasive Exemplu de drept activ – dreptul de a face un anumit lucru Exemplu de drept pasiv . considerat unul dintre primii ganditori ai statului modern. dar ea nu este naturala. “dreptul la ajutor umanitar în caz de dezastru”. de exemplu “dreptul popoarelor la autodeterminare”. adică acele drepturi al căror deţinător nu este o persoană. mai ales din perspectivă politică. Puterea politica este necesara. deoarece omul este lup pentru om. fie informal în cazul diferitelor comunităţi. Chestiunea drepturilor colective a fost şi mai este puternic contestată de unele state. Aşa sunt. Extrem de importantă este însă sublinierea faptului că protecţia drepturilor colective nu poate fi făcută în dauna celor individuale. inclusiv cu comunitatea căreia îi aparţine. nu aceeaşi este situaţia cu drepturile colective. “dreptul la un mediu sănătos”. ca drepturi ocrotite de dreptul internaţional. fie că acestea sunt grupate formal într-o persoană juridică. Autorul este de parere ca desi drepturile se pot justifica prin ele insele. în ciuda faptului că există documente internaţionale care reglementează drepturi ale căror subiecte nu pot fi decât colective. acestea nu pot fi pe deplin independete. Dreptul apare ca mijloc de a corecta natura (legea naturii) si pentru a impiedica raporturile de forta interindividuale. prin dorinta sa de a scrie o teorie rationala asupra puterii. “dreptul de a participa la şi de a beneficia de <moştenirea comună a omenirii>”. acestea din urmă prevalând asupra primelor. ci şi cu celelalte persoane. Aceasta clasificare a fost realizata de Brenda Almond( “Drepturile”). El pleaca de la premisa ca fara o putere solida care sa le impuna supunerea. “dreptul la pace”. Ele tin in mare parte de morata universala (etica umana) . care considera ca drepturile adevarate ar fi doar dreptul la viata si dreptul la libertate. Drepturile care aparţin fiecărei persoane pot fi reclamate nu doar în relaţia acesteia cu statul. ci un grup de persoane. S-a ajuns până acolo încât s-a contestat însăşi existenţa drepturilor colective în sine. Considera ca se poate iesi din starea de insecuritate prin intermediu asocierii(ratiunea este instrumentul care va corija natura).dreptul de a face ca anumite lucruri sa ti se intample sau sa se intample cuiva.Thomas Hobbes Acesta este un filosof englez. “dreptul la dezvoltare economică şi socială”. cauza acestei contestări aflându-se mai ales în susţinerile făcute de numeroase minorităţi naţionale potrivit cărora drepturile lor nu sunt drepturi individuale. b) În funcţie de deţinătorul drepturilor: drepturi individuale şi drepturi colective Dacă faptul că o persoană individuală este deţinătoarea drepturilor omului este dincolo de orice discuţie. intrucat in majoritatea cazurilor acestea sunt drepturi autonome. oamenii se distrug reciproc. ci colective.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful