DREPTURI NEGATIVE SI POZITIVE

Dreptul (in limba latina “directus”, inseamna “fara curbura”) a aparut din necesitatea de a regla relatiile dintre oameni, deoarece lasate sa se desfasoare liber raporturile intre oameni genereaza conflicte si lipsa de securitate. Distinctii intre drepturi: a) Negative si pozitive b) Individuale si colective c) Active si pasive a) În funcţie de relaţiile sociale ocrotite (“trei generaţii de drepturi ale omului”) Inspirat din reglementările Revoluţiei franceze, Karel Vasak, jurist francez şi teoretician al drepturilor omului, a avut ideea împărţirii lor în trei generaţii. Astfel: prima generaţie ar fi a drepturilor civile şi politice (liberté); a doua generaţie ar fi a drepturilor economice, sociale şi culturale (egalité); a treia generaţie ar fi a drepturilor solidarităţii (fraternité).

În doctrină s-a mai afirmat că drepturile civile şi politice ar fi “drepturi negative”, în sensul în care statele trebuie doar să se abţină de a se amesteca în exercitarea lor liberă de către persoane. De exemplu, dreptul de a nu fi suspus torturii presupune ca autorităţile statului să nu tortureze persoanele aflate pe teritoriul statului. Sau, dreptul la libertate înseamnă ca nimeni să nu fie arestat arbitrar. Libertatea de exprimare presupune inexistenţa cenzurii statale etc. Spre deosebire de acestea, drepturile economice, sociale şi culturale ar fi “drepturi pozitive”, înţelegând că pentru exercitarea lor este nevoie de o acţiune a statului. De exemplu, pentru a avea posibilitatea de a munci şi a beneficia de asigurări sociale, statul trebuie să se îngrijească de existenţa locurilor de muncă, să pună în practică un sistem de asigurări etc. În realitate, acestă împărţire în drepturi negative şi drepturi pozitive este destul de simplistă, pentru că este greu de conceput cum doar prin neintervenţia statului s-ar putea asigura exercitarea nestânjenită a drepturilor civile şi politice. În fapt, statele au chiar obligaţia de a asigura, din toate punctele de vedere, mediul potrivit exercitării acestor drepturi şi obligaţia de a interveni atunci când ele sunt încălcate.

Intrebari care survin in urma acestei clasificari: . libertatea de exprimare. libertatea de asociere. libertatea de conştiinţă şi religioasă.Astfel. dreptul la libertatea personală. iar încălcarea lor este sancţionată. în cadrul unui proces. dreptul la odihnă. - Distincţia dintre cele două categorii de drepturi este mai profundă. dreptul la sănătate. prezentând progresele făcute. dreptul de a nu fi ţinut în sclavie. Dar aceasta înseamnă tocmai o acţiune pozitivă a statului şi nu doar una de abţinere. cauzele ei putând fi identificate în însăşi filosofia care a generat conceptul de drepturi ale omului şi în conformitate cu care se face diferenţa între “drepturi” – cele civile şi politice şi “aspiraţii” – cele economice. practic reducându-se la rapoarte pe care statele trebuie să le prezinte diferitelor organisme internaţionale. tribunale) care să garanteze că drepturile pot fi exercitate. trebuie spus că ele sunt cu mult mai slabe.Oare interventia statului nu limiteaza interesele cetatenilor? . sociale şi culturale. Pe fondul conflictului ideologic de la sfârşitul celui De-al Doilea Razboi Mondial.) sunt drepturi pentru a căror nerespectare persoana poate cere sancţionarea celor culpabili. cum mai putem sa vorbim despre universalitatea drepturilor omului? .) sunt formulate mai degrabă sub forma unor recomandări care ţin cont în mod esenţial de puterea economică a fiecărui stat. dreptul la viaţă. dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. drepturile economice. dreptul la viaţă privată. în privinţa mecanismelor de control pentru respectarea acestor drepturi. cele două Pacte internaţionale care au fost adoptate de către ONU au fost diferite în funcţie de categoriile de drepturi reglementate. dreptul la asigurări sociale. ea este de asemenea îndreptăţiră să obţină un remediu adecvat în cazul violării drepturilor sale. diferenţa esenţială dintre ele constând în mecanismele de punere în aplicare: drepturile civile şi politice (de exemplu. dreptul la un proces corect şi echitabil. dreptul la locuinţă etc. dreptul la muncă. dreptul de a candida în alegeri şi de a vota etc.Exista inca state unde datorita nivelului scazut de dezvoltare drepturile pozitive nu pot fi asigurate. libertatea de întrunire. trebuie să existe o legislaţie internă şi mecanisme judiciare (poliţie.In ce masura putem pretinde unor semeni de-ai nostri sa se ocupe de realizarea intereselor noastre? . sociale şi culturale (de exemplu.Sunt in realitate drepturi? . există chiar şi mecansime specifice internaţionale de plângere prin care se constată că statul a violat drepturile unei persoane.

“dreptul la un mediu sănătos”. “dreptul la ajutor umanitar în caz de dezastru”. “dreptul la dezvoltare economică şi socială”. fie informal în cazul diferitelor comunităţi. Puterea politica este necesara.dreptul de a face ca anumite lucruri sa ti se intample sau sa se intample cuiva. considerat unul dintre primii ganditori ai statului modern. Extrem de importantă este însă sublinierea faptului că protecţia drepturilor colective nu poate fi făcută în dauna celor individuale. care considera ca drepturile adevarate ar fi doar dreptul la viata si dreptul la libertate. de exemplu “dreptul popoarelor la autodeterminare”. Ele tin in mare parte de morata universala (etica umana) . “dreptul de a participa la şi de a beneficia de <moştenirea comună a omenirii>”. mai ales din perspectivă politică. Aşa sunt. nu aceeaşi este situaţia cu drepturile colective. ci şi cu celelalte persoane. în ciuda faptului că există documente internaţionale care reglementează drepturi ale căror subiecte nu pot fi decât colective. cauza acestei contestări aflându-se mai ales în susţinerile făcute de numeroase minorităţi naţionale potrivit cărora drepturile lor nu sunt drepturi individuale. inclusiv cu comunitatea căreia îi aparţine. intrucat in majoritatea cazurilor acestea sunt drepturi autonome. Drepturile care aparţin fiecărei persoane pot fi reclamate nu doar în relaţia acesteia cu statul. deoarece omul este lup pentru om. fie că acestea sunt grupate formal într-o persoană juridică. Aceasta clasificare a fost realizata de Brenda Almond( “Drepturile”). b) În funcţie de deţinătorul drepturilor: drepturi individuale şi drepturi colective Dacă faptul că o persoană individuală este deţinătoarea drepturilor omului este dincolo de orice discuţie. Considera ca se poate iesi din starea de insecuritate prin intermediu asocierii(ratiunea este instrumentul care va corija natura). Chestiunea drepturilor colective a fost şi mai este puternic contestată de unele state. dar ea nu este naturala. oamenii se distrug reciproc. S-a ajuns până acolo încât s-a contestat însăşi existenţa drepturilor colective în sine. c) Drepturi active si drepturi pasive Exemplu de drept activ – dreptul de a face un anumit lucru Exemplu de drept pasiv . adică acele drepturi al căror deţinător nu este o persoană.Thomas Hobbes Acesta este un filosof englez. Autorul este de parere ca desi drepturile se pot justifica prin ele insele. prin dorinta sa de a scrie o teorie rationala asupra puterii. ci un grup de persoane. ci colective. Dreptul apare ca mijloc de a corecta natura (legea naturii) si pentru a impiedica raporturile de forta interindividuale. El pleaca de la premisa ca fara o putere solida care sa le impuna supunerea. acestea din urmă prevalând asupra primelor. acestea nu pot fi pe deplin independete. “dreptul la pace”. ca drepturi ocrotite de dreptul internaţional.