DREPTURI NEGATIVE SI POZITIVE

Dreptul (in limba latina “directus”, inseamna “fara curbura”) a aparut din necesitatea de a regla relatiile dintre oameni, deoarece lasate sa se desfasoare liber raporturile intre oameni genereaza conflicte si lipsa de securitate. Distinctii intre drepturi: a) Negative si pozitive b) Individuale si colective c) Active si pasive a) În funcţie de relaţiile sociale ocrotite (“trei generaţii de drepturi ale omului”) Inspirat din reglementările Revoluţiei franceze, Karel Vasak, jurist francez şi teoretician al drepturilor omului, a avut ideea împărţirii lor în trei generaţii. Astfel: prima generaţie ar fi a drepturilor civile şi politice (liberté); a doua generaţie ar fi a drepturilor economice, sociale şi culturale (egalité); a treia generaţie ar fi a drepturilor solidarităţii (fraternité).

În doctrină s-a mai afirmat că drepturile civile şi politice ar fi “drepturi negative”, în sensul în care statele trebuie doar să se abţină de a se amesteca în exercitarea lor liberă de către persoane. De exemplu, dreptul de a nu fi suspus torturii presupune ca autorităţile statului să nu tortureze persoanele aflate pe teritoriul statului. Sau, dreptul la libertate înseamnă ca nimeni să nu fie arestat arbitrar. Libertatea de exprimare presupune inexistenţa cenzurii statale etc. Spre deosebire de acestea, drepturile economice, sociale şi culturale ar fi “drepturi pozitive”, înţelegând că pentru exercitarea lor este nevoie de o acţiune a statului. De exemplu, pentru a avea posibilitatea de a munci şi a beneficia de asigurări sociale, statul trebuie să se îngrijească de existenţa locurilor de muncă, să pună în practică un sistem de asigurări etc. În realitate, acestă împărţire în drepturi negative şi drepturi pozitive este destul de simplistă, pentru că este greu de conceput cum doar prin neintervenţia statului s-ar putea asigura exercitarea nestânjenită a drepturilor civile şi politice. În fapt, statele au chiar obligaţia de a asigura, din toate punctele de vedere, mediul potrivit exercitării acestor drepturi şi obligaţia de a interveni atunci când ele sunt încălcate.

In ce masura putem pretinde unor semeni de-ai nostri sa se ocupe de realizarea intereselor noastre? .) sunt formulate mai degrabă sub forma unor recomandări care ţin cont în mod esenţial de puterea economică a fiecărui stat. cum mai putem sa vorbim despre universalitatea drepturilor omului? .Astfel. cele două Pacte internaţionale care au fost adoptate de către ONU au fost diferite în funcţie de categoriile de drepturi reglementate. în privinţa mecanismelor de control pentru respectarea acestor drepturi.) sunt drepturi pentru a căror nerespectare persoana poate cere sancţionarea celor culpabili.Exista inca state unde datorita nivelului scazut de dezvoltare drepturile pozitive nu pot fi asigurate. există chiar şi mecansime specifice internaţionale de plângere prin care se constată că statul a violat drepturile unei persoane.Sunt in realitate drepturi? . în cadrul unui proces. dreptul la viaţă privată. libertatea de întrunire. diferenţa esenţială dintre ele constând în mecanismele de punere în aplicare: drepturile civile şi politice (de exemplu. dreptul la libertatea personală. ea este de asemenea îndreptăţiră să obţină un remediu adecvat în cazul violării drepturilor sale. - Distincţia dintre cele două categorii de drepturi este mai profundă. dreptul la un proces corect şi echitabil. practic reducându-se la rapoarte pe care statele trebuie să le prezinte diferitelor organisme internaţionale. prezentând progresele făcute. dreptul la viaţă. dreptul de a candida în alegeri şi de a vota etc. dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante. libertatea de conştiinţă şi religioasă. Intrebari care survin in urma acestei clasificari: . libertatea de asociere. dreptul la locuinţă etc. dreptul la muncă. dreptul la asigurări sociale. trebuie să existe o legislaţie internă şi mecanisme judiciare (poliţie.Oare interventia statului nu limiteaza interesele cetatenilor? . cauzele ei putând fi identificate în însăşi filosofia care a generat conceptul de drepturi ale omului şi în conformitate cu care se face diferenţa între “drepturi” – cele civile şi politice şi “aspiraţii” – cele economice. libertatea de exprimare. dreptul la odihnă. dreptul de a nu fi ţinut în sclavie. Pe fondul conflictului ideologic de la sfârşitul celui De-al Doilea Razboi Mondial. sociale şi culturale. Dar aceasta înseamnă tocmai o acţiune pozitivă a statului şi nu doar una de abţinere. trebuie spus că ele sunt cu mult mai slabe. drepturile economice. iar încălcarea lor este sancţionată. dreptul la sănătate. tribunale) care să garanteze că drepturile pot fi exercitate. sociale şi culturale (de exemplu.

intrucat in majoritatea cazurilor acestea sunt drepturi autonome. “dreptul la pace”. în ciuda faptului că există documente internaţionale care reglementează drepturi ale căror subiecte nu pot fi decât colective. “dreptul la ajutor umanitar în caz de dezastru”. acestea din urmă prevalând asupra primelor. Aceasta clasificare a fost realizata de Brenda Almond( “Drepturile”). Puterea politica este necesara. fie informal în cazul diferitelor comunităţi. inclusiv cu comunitatea căreia îi aparţine. “dreptul la dezvoltare economică şi socială”. ci colective. adică acele drepturi al căror deţinător nu este o persoană.dreptul de a face ca anumite lucruri sa ti se intample sau sa se intample cuiva. de exemplu “dreptul popoarelor la autodeterminare”. nu aceeaşi este situaţia cu drepturile colective. Considera ca se poate iesi din starea de insecuritate prin intermediu asocierii(ratiunea este instrumentul care va corija natura). oamenii se distrug reciproc. El pleaca de la premisa ca fara o putere solida care sa le impuna supunerea. b) În funcţie de deţinătorul drepturilor: drepturi individuale şi drepturi colective Dacă faptul că o persoană individuală este deţinătoarea drepturilor omului este dincolo de orice discuţie. Autorul este de parere ca desi drepturile se pot justifica prin ele insele. ci un grup de persoane. Dreptul apare ca mijloc de a corecta natura (legea naturii) si pentru a impiedica raporturile de forta interindividuale. “dreptul la un mediu sănătos”. “dreptul de a participa la şi de a beneficia de <moştenirea comună a omenirii>”. care considera ca drepturile adevarate ar fi doar dreptul la viata si dreptul la libertate.Thomas Hobbes Acesta este un filosof englez. c) Drepturi active si drepturi pasive Exemplu de drept activ – dreptul de a face un anumit lucru Exemplu de drept pasiv . fie că acestea sunt grupate formal într-o persoană juridică. deoarece omul este lup pentru om. dar ea nu este naturala. Ele tin in mare parte de morata universala (etica umana) . Chestiunea drepturilor colective a fost şi mai este puternic contestată de unele state. Extrem de importantă este însă sublinierea faptului că protecţia drepturilor colective nu poate fi făcută în dauna celor individuale. ci şi cu celelalte persoane. ca drepturi ocrotite de dreptul internaţional. mai ales din perspectivă politică. acestea nu pot fi pe deplin independete. prin dorinta sa de a scrie o teorie rationala asupra puterii. cauza acestei contestări aflându-se mai ales în susţinerile făcute de numeroase minorităţi naţionale potrivit cărora drepturile lor nu sunt drepturi individuale. Aşa sunt. Drepturile care aparţin fiecărei persoane pot fi reclamate nu doar în relaţia acesteia cu statul. S-a ajuns până acolo încât s-a contestat însăşi existenţa drepturilor colective în sine. considerat unul dintre primii ganditori ai statului modern.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful