Sunteți pe pagina 1din 10

14..

Este evident c natura textelor care se proclam drept alegorice, nu epuizeaz posibilitatea de exprimare simbolic: filtrul de dragoste din istoria lui Tristan i a Isoldei, sabia care-i desparte pe ndrgostii n pdure, leul i arpele din istoria lui Jvain sau Graalul arthuric, sunt numai fragmente de semnificaii, unite ntr-un cod, clieizate, traducnd imperfect experiene mistice, n spaiul scriptural (sau oral). n spaiul literar narativizat, reprezentat de poemele epopeice ale Evului Mediu, de romanele cavalereti, sau curteneti, simbolurile, alegoria i metafora, rspund cerinelor de exprimare a unei mize spirituale prin intermediul concretului (cu termeni aparinnd unui alt registru de semnificaii). Pentru Evul Mediu sursa acestor figuri simbolice este n primul rnd Biblia: ascensiunea muntelui, semn al elevaiei progresive a alesului ctre Dumnezeu (Sinai), trecerea prin ascez a pustiului, adic renunarea la lume, unirea sufletului cu creatorul su, dup modelul ndrgostiilor din Cntarea Cntrilor, sugernd iubirea aflat n centrul (inima) experienei mistice. Demersul mistic se hrnete, de asemenea, prin dubla imagine a cltoriei interioare, a coborrii n sine i a elevaiei spirituale (a unui Augustin, care descoper n adncul lui un Dumnezeu superior). Scriitura mistic trece n fabula literar pstrnd schema constructiv de origine, ca n modelul din Romanele Mesei Rotunde, n care Lancelot coboar n cripta stareului mort, petrece noaptea alturi de trupul fr via i iese n zori din cript, transformat, iluminat (din noaptea obscur a pasiunilor devastatoare ctre iubirea, lumina spiritual care nate cina, penitena i iertarea). Simbolic vorbind, apa, setea, ca i itinerariile cltoriilor exprim dorina de infinit, insatisfacia creaturii n faa necunoscutului vl al tenebrelor. De la surse, parabolele christice ndemnau la cutarea unui sens ascuns, secund, metoda exegetic a patristicii ndemnau la detaarea celor patru sensuri din orice text al Bibliei: literal (istoric), alegoric (spiritual), tropologic (moral) i anagogic (eschatologic, demers pe care Dante nsui l presupune necesar nelegerii operei sale. Alegorizarea poetic ajunge la apogeu, acolo unde Lumina i iubirea-n cerc l prinde, o lumin circular ca miezul galben al unui trandafir alb, candida roza, reprezentnd preafericiii i sfinii, atingtorii iubirii divine, proiectai ntr-o minunat grdin de lumin, pe care Sf. Bernard o explic, nevzutul ca lumin, Dumnezeu ca lumin preanalt, oglindit de cele dou cununi ale Trandafirului etern. n acest drum alegoric i poetic (iter mentis ad Deum al marilor scholastici) se recunosc att simpla aventur a cavalerului din romanele

medievale care devenea aventur uman arhetipal, dup modelul eroului cretin, cavaler al lui Hristos la care cutarea cavalereasc i cultul pentru iubirea femeii se transforma n viaa contemplativ a sfntului (prin analogia simbolic), ct i experiena moral sentimental a ndrgostitului din planul laic, reproiectat n Roman de la Rose, ntr-o traversare a viciilor i virtuilor n drum spre iubire (grdina simbolic era nsi lumea spre centrul creia se ndreapt eroul), respectnd coerena alegoriei. Simbolul se metamorfozeaz, pstrnd ns schema generatoare de sens, pdurea traversat de toate drumurile romanelor cavalereti este reproiectat prin demersul alegoric i analogic dantesc: selva oscura terestr, semn al rtcirilor umane, al abaterilor sufleteti i spirituale de la calea cea dreapt, pdurea uscat i noduroas, din proiecia infernal a sinucigailor, devine pdurea divin, paradisiac, spaiu al procesiunilor alegorice de pe vrful muntelui Purgatoriului. De la forma liric a trubadurilor, la cea a cntecului de gest, depind sonoritile Dulcelui stil nou, versul dantesc nchide n muzicalitatea lui alegoria i simbolul Evului Mediu (n Amorosa Visione, Boccaccio traseaz o adevrat apoteoz a artistului Dante Alighieri, aezndu-l ntr-o magnific sal, a unui palat al artelor, ntre marii poei ai antichitii). Poemul epic transform evenimentul istoric, dac el exist, prin mitizare: Cntecul lui Roland la sfritul secolului al XIlea, a reproiectat o nfruntare local din Pirinei, (secolul al VIII lea), ntre un corp al armatei lui Carol cel Mare (devenit legendarul Charlemagne) i jefuitori basci, ntr-o confruntare ntre cretini i sarazini, imagini fixate stereotipic n versiunile ulterioare, anglo-normande i italiene, cu interferene datorate mediului cultural de inserie, pe fondul proliferrii poemelor epice legate de Charlemagne i cavalerii si, considerat campion al luptei contra islamului, dar i mna forte n lupta cu vasalii rebeli (un mit al autoritii Evului Mediu). E greu de reconstituit astzi gradul de receptare a textului primar al Cntecului lui Roland n Evul Mediu, dei numrul de versiuni i reorganizarea materiei epice de baz n romane spaniole trzii (secolele al XVlea al XVIlea), numite romances carolingios, povestiri populare rspndite din Portugalia pn n Italia cu scene i personaje din eposul carolingian, ca i parodiile italiene din Renatere, ar putea pleda n favoarea circulaiei, timp de mai multe secole, a motivelor acestui poem epic. Centrul epic este lupta i moartea nepotului lui Charlemagne, Roland, mpreun cu 12 baroni n defileul de la Roncevalles, ca urmare a unei trdri a tatlui vitreg al lui Roland. Mulimea copleitoare a arabilor (sarazinilor), moartea eroic a lui Roland, care refuz apelul ctre restul armatei prin sunetul

cornului, care l-ar fi dezonorat; sunetul tardiv al cornului anun victoria dar i moartea eroului; acestui nod epic central i se adaug secvene digresive sau eroice (un fel de corespondent al aretalogiilor din Iliada eroic), n care eroul dup moarte se pregtete s treac n venicie: rituri ceremoniale i de mblsmare, rentoarcerea trupului n dulcea Fran, moartea de durere a miresei care n locul cununiei asist la o slujb de nmormntare (pe care o i visase prin imagini ciudate, legate dup prerea specialitilor de alegoria nuntirii mortului, a morii ca nunt prezent i n balada Evului Mediu romnesc, Mioria). Sugestia nunii mistice, a liturghiei cosmice permite transformarea evenimentului funest ntr-un sacrament, dup modelul cretinismului cosmic, n care cosmosul (lumea) este rscumprat prin moartea i nvierea Mntuitorului (mitul Salvatorului nglobeaz i funcionarea Cntecului lui Roland, care de altfel, are i trdarea ca mecanism declanator, poate dup modelul pe care l respect i trdarea i moartea lui Arthur). Dincolo de particularitile regional naionale ale poemului epic medieval, o schem general se poate identifica n structura de adncime, acoperit de stereotipii i variaii ale aceluiai motiv narativ, aa cum este el configurat nc din unul dintre cele mai vechi poeme eroice medievale, Beowulf (VIII ca posibil secol al compunerii i probabil retransmis n secolul al X lea scandinav prin coninut i localizare, anglo-saxon ca atribuire textual). Este o schem a luptei cu rul, balaurul, monstrul, care vine din scenariile ucigtorilor de balauri ai eposurilor antice (Ghilgame, Rama, Apollo, Hercules), i care n logica simbolic este victoria luminii asupra ntunericului (a cretinismului n faa islamului, din istoria lui Roland), care n cazul poemului Beowulf este dublat de un monstru marin lupoaica mrilor. Finalul se aeaz pe acelai schematism al morii apoteotice, n care eroul moare mpcat de sacrificiul de sine, cu elemente de recuzit innd de riturile funerare i de consideraii asupra nimicniciei vieii, care secer pe cei alei. Nu n alt mod se termin Cartea Regilor (ah Nameh), scris de Firdousi (Ferdousi), epopeea naional persan din secolul al X lea al XIlea, care nregistreaz ca atmosfer i ideatic istoria mitic a Iranului de la origini pn la cucerirea sa de ctre arabi: eroul legendar Rustem, fiul al unui alt erou legendar, crescut i hrnit fabulos de o leoaic, de pasrea Simung, dup ce trece prin apte ncercri (ca i Heracles: lupta cu leul, cu balaurul, cu vrjitoare, cu trei demoni, cu traversarea deertului) moare ucignd cu ultimele puteri rul, trdarea i violena, ntr-o unire apoteotic cu puterile lumii, sub semnul copacului de care-i sprijin trupul pregtit de moarte (avnd poate acelai sens unificator, apare sabia Durandal, n poemul lui Roland).

Trecerea eroului poemului epic prin aceste scenarii care includ att nvingerea rului, ct i trdarea i / sau moartea apoteotic, este proprie i eposului spaniol, unde Cntecul Cidului, XII, are ca fundal exemplar Reconquista, n care el Campeador, lupttorul, apr n afar de propriile valori, pe acelea a unor regate spaniole lovite de necredina islamului (eroul devenind n timp, ca i Roland, eroul a numeroase poeme epice, romance, care se vor regsi n secolul XV XVI spaniol i francez). Pornind de la elemente fantastice i legendare consemnate n Edda, veche antologie de poeme narative, impregnat de mitologia popoarelor germanice, epopeea Nibelungilor (Nibelungenlied), ncorpornd ntr-o redactare tardiv, elemente proprii eposului medieval eroic, are o structurare a scenariului diferit, generat de adaptarea la instituia cavalereasc a elementelor arhaice ale nodului narativ; diferena fa de idealurile eroic morale ale celorlalte poeme epice, innd de nfruntarea tragic a eroului cu propriul destin aflat n meditaia asupra fatalitii (dei ca i n celelalte poeme epice baza istoric distrugerea primului regat burgund de pe Rhinul mijlociu i moartea regelui burgund pe cmpul de lupt, ar fi creat premizele unui sfrit apoteotic al eroului), elemente care nu se potrivesc nici cu etica cretin a Cavalerilor Mesei Rotunde. Elementele disparate intr n compoziia eterogen a celor dou pri ale poemului germanic ( Moartea lui Siegfried i Rzbunarea Krimhildei), n sensul c Siegfried se scald n sngele balaurului ucis, devenind invulnerabil (ca i Ahile odinioar, pstrnd un spaiu al intrrii morii ntre omoplai), moare prin trdare, are un dublu astral, un tovar, Gunther, regele burgunzilor, dar dac prima parte pstreaz aceste elemente ale eposului cavaleresc, cea de-a doua parte mprumut elemente innd de epoca migraiei popoarelor (reperabil n localizarea aciunii n regatul hunic al lui Atila). Nici personajele feminine nu mai pstreaz nimic din proiecia lor n eposul cavaleresc occidental, toat atmosfera fiind dat mai curnd de legendarul i fantasticul german: comoara Nibelungilor, (fii ai ntunericului), balaurul pzitor al comorii, gluga fermecat a piticului care-l face invizibil pe erou i-i d puterea a doisprezece oameni, sabia nenvins Balmung, elemente care adugate sugestiei spaiului Walhallei, lumea zeilor germanici (n care Odin / Wodan strnge spiritele eroilor czui n lupt, n ateptarea Amurgului zeilor, cnd vor trebui s lupte alturi de zei mpotriva rului; ca i evocarea spiritului fabulos Thule patria vitejilor germanici), vor seduce imaginaia romantismului german. Richard Wagner compune (ntre 1854 i 1874) tetralogia sa alctuit din: Aurul Rinului, Walkyria, Siegfried, Amurgul zeilor, exaltare a forei pe de o parte, i alegorie a dramei interioare, pe de alt parte, n sonoritile muzicale trind substana esenial a sentimentelor

omeneti, conturat dup concepia schopenhauerian asupra artei, care reflect sub tristeea liric iremediabil violena pasiunilor i natura spiritual. n aceast atmosfer i va fi aflat sursa basmului Ft Frumos din lacrim, Mihai Eminescu, reminiscene poate ale lecturilor din spaiul cultural german, simindu-se cel puin n prietenia lui Ft Frumos cu mpratul, n virtutea creia (ca odinioar Siegfried care se angajase s-l ajute pe Gunther n cucerirea Brunhildei, puternica regina a Islandei) se angajeaz s i-o aduc de soie pe fata Genarului (Iorga remarca n 1890 originea germanic a basmului i filiaiile cu Heine i Hoffmann: din aceeai familie de visuri romatice, ngrozitoare i triste ca i Strigoii). Genul romanesc medieval (n afara imitaiilor dup autori latini n limba vulgar: Romanul lui Alexandru, Romanul Tebei, Romanul Troiei, Romanul lui Eneas din materia romanului antic, care ns nu cuprinde textele de referin ale genului), fixat pe sursa legendar celtic, nfieaz n secolele XII XIII aventuri miraculoase, adesea legate ntre ele prin procedeul cutrii (qute), i nesate de intrigi de iubire, nu este nc o specie literar definit, ct mai ales un univers romanesc n expansiune pe care l ilustreaz Chrtien de Troyes, secolul al XII lea, legat de curtea Mariei de Champagne, i care dezvolt pe fundalul literaturii arthuriene, o lume a imaginaiei, a visului, a iluziei, a castelelor, a pdurilor de umbre, magie i pasiuni (Regele Marc i Isolda cea blond, text pierdut dar regsibil ca fabul n secvenele pariale ale lui Broul i ale Mariei de France; Erec i Enide fiul unui cavaler al lui Arthur, care din dragoste pentru Enide i neglijeaz ndatoririle de cavaler, dar evoluia personajelor mpletete aventura cu dragostea, surs a eroismului cavaleresc; Cligs, poveste n care se simte pe de o parte influena romanului bizantin ct i a istoriei lui Tristan i a Isoldei, cci Cligs este o poveste de aventur i dragoste, eroul fiind i el legat de curtea regelui Arthur; Lancelot sau Cavalerul din cru, socotit o biblie a mentalitii curteneti, ncepe cu urcarea simbolic n crua infamiei i cu nerespectarea regulilor turnirului, din necesitatea de a se pune n serviciul iubirii; Yvain Cavalerul cu leul, reia aceeai dezbatere a concurenei dintre idealul cavaleresc i iubirea femeii, pe fondul unei mistici i a cavaleriei, aventurile lui Perceval fac obiectul Povestirii Graalului, roman neterminat, cu aventuri i iubiri caste, care se apropie de romanul iniiatic, ucenicia eroului cptnd un coninut religios).

14. Particularitatea Europei medievale este dat de memoria ei colectiv, ea fiind nu numai un spaiu i un timp n istorie, ci i acest imaginar comun pe care i-l mpart popoarele europene, printr-o larg difuziune a ideilor i a imaginilor. Literatura medieval va fi, n ciuda distanei i a limbilor purttoare, imaginea acestei contiine colective, un factor unificator n care se ntlnesc biserica, universitatea i istoria, un spaiu eterogen i unitar n acelai timp. Literatura Evului Mediu: Epica: - poemele epice: Beowulf(Anglia), Cantecul Nibelungilor (Germania), Cantecul lui Roland (Franta), Cantecul Cidului (Spania), Cantecul oastei lui Igor (Rusia); -Romanele cavaleresti: - Ciclul antic: -Romanul Troiei, Romanul lui Alexandru cel Mare -Ciclul breton: -Romanul mesei rotunde, Romanele Graalului, Romanul lui Tristan si Isolda, Chretien de Troyes , Wolfram von Eschenbach(Parzival) Lirica : Trubadurii si truverii- Franta, Minnesangeri-Germania, Dulcele stil nou- Italia Dramaturgia : Teatrul misteriilor, Miracolele, Farsele( Farsa jupanului Pathelin) Genul alegorico-didactic : Fabliaux, Romanul lui Renart, Romanul trandafirului. Cantecul Nibelungilor Ciclul epic al evului mediu german provine din prelucrarea a numeroase legende care au circulat nu numai pe teritoriul locuit astazi de germani si austrieci, dar si in Scandinavia , Islanda si Groenlanda. Circuland pe cale orala, poemul a fost fixat in scris, in forma sa actuala, la inceputul secolului al XIII lea si este impartit in 39 de canturi, cu doua parti distincte. "Cntecul Nibelungilor" prezint istoria vieii lui Kriemhild, o prines burgund. Mama ei triete, dar tatl ei, Dankrat, a murit, astfel c ea este tutelat de fraii si Gunther, Gernot i Giselher. Un personaj important la curte este Hagen von Tronje, un vasal al regilor burgunzi. Siegfried, fiul regelui Siegmund i al reginei Sieglinde, care domneau n Xanten, aude de frumuseea prinesei burgunde i pleac la Worms hotrt s o ia de soie. Pentru a-i atinge scopul, el lupt mpotriva danezilor i saxonilor, care au declarat rzboi burgunzilor, i se ofer s l ajute pe Gunther s o cucereasc pe Brnhild, regina unui inut ndeprtat. Brnhild dorete s l ia de so doar pe cel care o poate nvinge n trei probe. Singurul n msur s fac acest lucru este Siegfried, care se prezint ca vasal al lui Gunther. Eroul din Xanten lupt alturi de regele burgund, mbrcat ntr-o mantie care i confer invizibilitate i i sporete puterile. Dup cucerirea reginei din Isenstein, n Worms are loc o nunt dubl: Gunther se cstorete cu Brnhild, iar Siegfried cu Kriemhild. Nunta este umbrit de lacrimile lui Brnhild, care se simte jignit de mezaliana dintre cumnata sa i cel pe care ea l consider un vasal al regilor burgunzi. Ea refuz s l accepte pe Gunther ca so, iar Siegfried particip la a doua nelare a lui Brnhild, luptndu-se cu ea deghizat n regele burgund. Dup ce aceasta se recunoate nvins, Siegfried se retrage, nu nainte de a-i lua reginei un inel de pe deget i centura, pe care i le druiete apoi lui Kriemhild. Siegfried i Kriemhild pleac la Xanten. Ea ar fi dorit s l ia cu sine i pe Hagen, dar acesta refuz vehement. Dup 10 ani, acestia sunt invitai s i viziteze rudeniile din Worms. Aici are loc o ceart ntre Brnhild i Kriemhild, cauzat de necunoaterea

adevrului de ctre nici una din regine. Brnhild l numete pe Siegfried vasal, n timp ce Kriemhild susine c soul ei este un rege chiar mai mare dect Gunther. Cearta culmineaz atunci cnd Kriemhild dorete s intre n dom naintea reginei din Worms. Brnhild spune c nu se cuvine ca o soie de vasal s intre n biseric naintea reginei, la care Kriemhild o numete pe cumnata sa amant de vasal. Ea este convins c Siegfried a fost primul brbat din viaa lui Brnhild i drept dovad arat inelul i centura pe care lea adus cu sine de la Xanten. Siegfried este silit s dea explicaii pentru comportamentul soiei sale. El jur solemn c nu este vinovat de vorbele ei i promite s o educe mai bine. Hagen consider c jignirea reginei trebuie rzbunat i pune la cale uciderea lui Siegfried, primind acceptul lui Gunther. Siegfried este ucis n timpul unei vntori de ctre Hagen, care a aflat secretul vulnerabilitii eroului chiar de la soia eroului. Dup 13 ani de doliu, Kriemhild accept s l ia de so pe Etzel, regele hunilor, spernd c va reui astfel s rzbune moartea lui Siegfried. Dup ali 13 ani, rugat de soia sa, Etzel i invit cumnaii s vin n vizit. n urma provocrilor lui Kriemhild i Hagen, n Etzelburg se declaneaz o lupt ntre burgunzi i rzboinicii regelui hun. Mii de oameni sunt omori de ambele pri, printre care i Gernot i Giselher. n cele din urm, Gunther i Hagen sunt luai prizonieri. Kriemhild cere s i se restituie comoara lui Siegfried. Hagen rspunde c va spune unde este ascuns comoara doar dup ce Gunther va fi mort. Kriemhild poruncete ca fratele ei s fie ucis. Hagen refuz i n aceste condiii s spun unde este comoara, iar Kriemhild i taie capul cu sabia lui Siegfried. Hildebrand, armurierul lui Dietrich von Bern, o ucide pe Kriemhild ca pedeaps pentru faptul c ea, ca femeie, a ridicat sabia asupra unui mare lupttor. Cantecul Cidului Acest poem al evului mediu francez, continand aproape 4000 de versuri de cate zece silabe, a fost compus, dupa toate probabilitatile, intre anii 997-1130 si se refera la evenimentele petrecutein secolul al VIII lea. Acest poem epic evoca faptele eroului spaniol intrat in legenda,Rodrigo sau Ruy Diaz de Bivar,numit Cid Campeador.Poemul este compus din trei parti. Cavalerul Don Rodrigo este trimis de regele Castilliei sa aduca tributul maurilor.La intoarcere intrigantii si gelosii nobili de la curte il invinuiesc de a fi retinut pentru el o parte din tribut.Regele,influentat de nobili,il exileaza.Don Rodrigo porneste in pribegie,insotit de rude si prieteni.Intreprinde o serie de vitejii razboinice impotriva maurilor,ajungand bogat,celebru si se stabileste la Valencia(Cantecul Pribegiei).Aici cele doua fete ale sale sunt cerute in casatorie de catre doi nobili toledani,infantii de Carion.Don Rodrigo accepta si fetele se casatoresc cu aceste decazute vlastare ale unei nobilimi-granzii-lipsite de valoare si de putere,dar aroganta si intriganta. Vazandu-se dispretuiti la curtea Cidului pentru lasitatea lor si voind sa se razbune,infantii de Carion cer voie sa se intoarca cu sotiile lor in Castillia.Pe drum insa le batjocoresc,batandu-le si parasindule in padurea din Corpes(Ocara din padurea Corpes).Don Rodrigo-Cidul-se duce la Toledo sic ere regelui sa-I faca dreptate.In timpul unui duel,infantii sunt invinsi.In acelasi timp,regii Navarrei si aragonului cer in casatorie pe fetele Cidului.Astfel Cidul este razbunat,este reabilitat total in fata regelui sau si devine un personaj foarte important,inrudit cu doi regi(Cantecul nuntilor).

Cantecul Cidului prezinta un ev mediu nu atat razboinic,cat domestic;scenele de familie prevaleaza asupra celor de lupta.Ca ide fundamentala apare aici un conflict social evident:acela dintre micul cavaler,viteaz,si marele nobil,traind numai din prestigiul numelui.Astfel poemul este o apoteoza a acestei forte sociale,a cavlerilor ce se ridica pe ruinele trecutului marilor nobili,obositi,inactivi,decazuti,forta sociala care a adus o importanta contributie la opera de eliberare a Spaniei. Roman lui Tristan si Isolda Aceasta legenda se desfasoara in trei regiuni: Bretania, insula Cornwall si Iranda. Gorneval ii incredinteaza cavalerului Tristan in urma dovezii de curaj pe care a dat-o, spada sfnta a neamului celtic. Dupa un timp, Morholt, fiul regelui Irlandei, ataca insula Cornwall pentru ca locuitorii acesteia sa plateasca bir. La aflarea acestui lucru, regele Marc doreste sa-l ucida cu minile sale pe Morholt, insa acest lucru ii este imposibil. Intr-un trziu, apare fiul lui Rivalen si nepotul regelui Marc, pe nume Tristan, si il provoaca pe Morholt la lupta. Acesta accepta provocarea, insa vrea ca lupta sa se desfasoare pe o insula pustie si fara martori. Acest lucru se intmpla, iar dupa o lupta crncena, eroul din Cornwall se intoarce victorios. Dar nici Tristan nu este teafar, el cade la pamnt si da semne de moarte. Gornald cere voie regelui de a-l trimite pe Tristan intr-o calatorie pe mare, intr-o barca inconjurat de torte cu foc aprinse, aceasta fiind singura cale de scapare a lui Tristan. Isolda si mama acesteia il gasesc pe Tristan naufragiat pe coastele Islandei. Tristan revenindu-si o vede pe Isolda si se minuneaza de frumusetea sa creznd ca este un inger. Tristan este ingrijit de cele doua femei. Intrebat de Isolda care este numele sau el i-si da un nume fals si ii spune ca este cntaret. In timpul sederi la Isolda, Tristan se indragosteste de ea. Regele Irlandei afla ca fiul sau este mort, si porunceste slujitorilor sa ii omoare pe marinarii care au fost cu el deoarece nu l-au ajutat. Isolda afla si ea ca fratele ei a murit, si jura ca il va ucide cu minile sale pe cel care a injaptuit aceasta crima. Tristan se rentlneste cu Gorneval si afla ca Isolda este sora lui Morholt. El hotaraste sa se intoarca in regatul Cornwall. Ajuns acolo, Tristan primeste un fir de par a Isoldei de la o pasare. Deoarece regele Marc era batrn si trebuia sa lase regatul mostenire, el hotareste sa se casatoreasca cu fata caruia ii apartine firul de par adus de pasare. Tristan isi ia angajamentul de a se duce sa-i ceara mna Isoldei in numele regelui Marc. Ajungnd in Irlanda, el se infatiseaza inaintea regelui si ii cere mna fiicei sale. Aceasta refuza propunerea deoarece afla ca el este asasinul fratelui sau, dar regele hotaraste ca Isolda sa se casatoreasca cu regele Marc. Mama Isoldei ii da insotitoarei acesteia doua sticlute cu licori, una pentru iubire iar cealalta pentru moarte. Tristan si Isolda pornesc impreuna cu soldatii spre regatul Cornwall. Insa peste noapte ei stau in corturi. Isolda pune la cale sa-l ucida pe Tristan stiind ca insotitoarea sa are licoarea mortii. Asa ca il provoaca la un pahar cu vin in care toarna licoarea data de

slujitoare. Tristan stiind ca slujitoarea Isoldei i-a dat otrava si vaznd-o pa Isolda ca bea si ea lua paharul si il bau pe tot pentru ai satisface dorinta de al vedea mort. Insotitoarea Isoldei a schimbat sticlutele intre ele Isolda si Tristan baund elixirul dragostei. La lasarea diminetii ei pornesc din nou la drum, amndoi mirndu-se de ce licoarea nu si-a facut efectul . Ei au pornit pe mare, dar ne-mai rezistnd dragostei pe care i-o poarta, Isolda intra in camera lui Tristan pe o furtuna cumplita unde cad in mreajele dragostei. A doua zi, Tristan regreta acest lucru. Ajungnd la regatul Cornwall, Tristan incearca sa-i dezvaluie adevarul lui Marc, dar o vraja a mamei Isoldei il opreste. La nunta Isoldei cu regele Marc, Tristan era cavaler de onoare, dar nu a privit deloc mireasa, acest lucru fiind observat de trei dusmani ai sai. Tristan a intrat in putul unei fntni si a vorbit cu Isolda. Insa acest lucru a fost observat de cei trei oameni. In zorile zilei urmatoare, insotitoarea Isoldei l-a condus pe Tristan la marginea rului unde se afla Isolda. Dar nici acolo ei nu scapa de spioni. Acest spion ii dezvaluie lucrurile sefului sau, iar acesta la rndul lui regelui. La aflarea acestor lucruri, regele porunceste ca Isolda sa fie judecata in fata sa. Ea jura fidelitatea sa fata de rege dar printr-o formula falsa. Insa ea decide sa treaca si de proba cu focul, dar si aceasta proba o trece cu ajutorul mamei sale. Ogrin, nu se lasa batut si le intinde o capcana Isoldei si lui Tristan. El pune o oglinda in care se vede cum Tristan si Isolda isi dovedeau dragostea unul fata de celalalt. Regele si armata sa, pleaca la vnatoare in zona lacului. Acolo vede in apa limpede, cum se reflecta din oglinda din camera Isoldei si a regelui intlnirea cu Tristan. La vederea acestor lucruri regele porunceste ca Tristan sa fie legat. Ajuns acasa, regele ii reproseaza ceea ce s-a intmplat si ii spune Isoldei ca Tristan a fost exilat. Tristan va fi exilat din cetate de Dinas, si spada lui va fi zdrobita, la fel ca si inima sa. Intre timp ce Tristan era pe drumul exilarii sale, prietenul sau Gorneval il ajuta sa scape de cele doua garzi care il insoteau. Garzile regelui Marc o lasara pe Isolda prada leprosilor, insa ea va fi salvata de catre Tristan. Auzind aceste lucruri, regele Marc porunceste ca Tristan si Isolda sa fie ucisi. Dinas este impotriva acestei hotarri, si afla ca sabia zdrobita a reaparut. In timp ce Tristan si Isolda se odihneau un sarpe veninos o musca pe Isolda de picior. Gorneval pleca in cautarea leacului inpotriva veninului. Influentat de Dinas, regele Marc pleca in cautarea armatei spre ai opri de la uciderea celor doi fugari. In timpul cnd cei doi dorm regele Marc ii inapoiaza sabia lui Tristan si o manusa Isoldei semn de cerere a reveniri ei la palat. In timp ce Tristan pleaca in Bretania, Gorneval cu Isolda pleaca la palat. Ajuns in Bretania, Tristan il salveaza pe Kaherdin de la moarte si pleaca impreuna cu el la regele Bretaniei unde o intlneste pe Isolda cea cu minile albe. Isolda, din Cornwal, vrea sa se sinucida dar insotitoarea sa ii este aproape si o impiedica. Regele Marc ii inapoaza Isoldei coroana. Isolda mai incearca o data sa plece spre Bretania, dar va cadea in apa de unde va fi salvata de insotitoarea sa. Tristan pleaca in munti, spre a-l cauta pe tlharul Rioz, deoarece aceasta o tine prizoniera pe Isolda cea cu minile albe. Tristan il invinge pe Rioz si o salveaza pe Isolda.

Intr-o noapte, el o confunda pe Isolda cea cu minile albe cu Isolda din Cornwall, si e la un pas de a o insela pe aleasa sa, dar isi da seama de ceea ce face si o refuza pe Isolda cea cu minile albe. Tristan pleaca inapoi spre regatul Cornwall, si incearca sa se duca la Isolda, dar este impiedicat de Gorneval. Cei de la palat afla ca Tristan este acolo si il instiinteaza pe rege, cerndu-i voie sa-l omoare. Insa acestia ii intind o capcana regelui, dupa care se intorc la palat unde il alunga pe regele Marc de la tron in inchisoare. Tristan si Corneval fuge in Bretania, spre a cere ajutor lui Kaherdin, dar va fi surprins sa afle ca Isolda cea cu mainile albe a mintit. Kaherdin se intlneste cu Tristan si propune o lupta, in timp ce peste mari, Isolda trimite un valet spre a-i da de veste tatalui sau ca este tinuta prizonier de catre boieri rebeli. Dupa o lupta crncena, Tristan si Kaherdin se imprietenesc. Pe cealalta parte, Isolda este judecata pentru faptele sale. Regele Marc va fi luat ca martor, si va sustine ca Isolda nu l-a inselat vreodata. Actualul rege al regatului Cornwall porunceste ca Isolda sa fie decapitata. Tristan este prins, dar va scapa,aruncndu-se in apa. Isolda, pe punctul de a fi decapitata, va fi salvata de catre Tristan, care ii ia locul ajutorului de calau. Dinas elibereaza prizonierii, in timp ce Tristan se lupta cu tradatorii. El il va omori pe boierul tradator. Pentru faptele sale Tristan va fi iertat de rege dar nu iertat de exil. Kahedin impreuna cu Isolda cea cu minile albe, vin si ei spre a-si cere iertare de la Tristan. Acesta din urma ii va cere un favor lui Kaherdin care este dus la bun sfrsit. Kaherdin impreuna cu Isolda, vin la Tristan, care moare cu numele Isoldei pe buze. In numele dragostei pe care io poarta , Isolda isi ia viata murind alaturi de Tristan.