Sunteți pe pagina 1din 11

Educatie si valori

Rezumat
Desi in mod curent se obisnueste sa se spuna ca omul "insuseste valorile", aceasta nicidecum nu inseamna ca actiunea de insusire ar reprezenta o simpla miscare, o deplasare a unei valori dintr-un loc aflat in exteriorul omului -- catre om. Verbul a insusi reda tocmai actiunea omului pentru a face ca ceva, anume in procesul actiunii declansate de om, sa devina o calitate, o insusire a omului. Or, intr-o formula mai simpla, a insusi sau a apropria, echivaleaza cu elaborarea, producerea, crearea valorii de catre om. Esenta valorii este in atitudinea polara a omului: ceva poate reprezenta o valoare doar ca obiect al binelui sau raului, frumosului sau uratului, dreptatii sau nedreptatii, permisivitatii sau interdictiei, utilului sau inutilului etc. Constatam astfel ca definirea valorii nu este indiferenta nici fata de educatie in general, prin care se intelege un sistem de actiuni ordonate epistemologic, teleologic, continutal (=axiologic) si tehnologic de formare-dezvoltare a fiintei umane, fiecare din componentele definitorii ale educatiei fiind o valoare, ca si actiunea de a educa. Prin urmare educatia este prin definitie o valoare, s-ar putea spune, valoarea umana suprema, caci datorita educatiei omul devine om (I.Kant). Cuvinte cheie:
Educatia Valorile Valorile educationale

Dictionarul de termeni pedagogici, editia 1979, defineste educatia ca fiind un ansamblu de actiuni desfasurate in mod deliberat intr-o societate, in vederea transmiterii si formarii, la noile generatii, a experientei de munca si de viata, a cunostintelor, comportamentelor si valorilor acumulate de oameni in acel moment. In tratatul de pedagogie scolara din anul 1996, Ioan Nicola incearca sa formuleze o definitie operationala , considerand educatia ca pe o activitate sociala complexa care se realizeaza printr-un lant nesfarsit de actiuni exercitate in mod constient , sistematic si organizat, in fiecare moment un subiect individual sau colectiv-in vederea transformarii acestuia din urma intr-o personalitate activa si creatoare, corespunzator conditiilor istorico-sociale prezente si de perspectiva, cat si potentialul sau biopsihic individual.( p. 22) . Pentru Platon educatia ar fi arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta atitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Aristotel, in lucrarea sa Politica,considera ca educatia trebuie sa fie un obiect al supravegherii publice , iar nu particulare.In consecinta, ea trebuie sa pregateasca viitori cetateni.Aceasta pregatire trebuie sa se faca diferentiat dupa modelul in care cele trei aspecte ale sufletului (vegetativ,animal, rational) se distribuie in randul oamenilor. J. A. Comenius, in lucrarea sa Didactica magna,considera ca la nastere, natura inzestreaza copilul numai cu semintele stiintei, ale moralitatii si religiozitatii.Acestea nu se desavarsesc prin sine si de la sine, ele devin un bun al fiecarui om numai prin educatie.Rezulta ca, in conceptia sa, educatia este o activitate de stimulare a acestor seminte si implicit , de conducere a procesului de umanizare, omul nu poate deveni om decat daca este educat. Pentru pedagogul englez din secolul al-XVII-lea, John Locke,educatia se prezinta sub forma unei relatii interpersonale de supraveghere si interventie ce se stabileste intre preceptor(educator) si copil (viitor gentlemen) .Este indispensabil ca educatorul sa cunosca zestrea naturala a copilului pentru ca pe aceasta baza sa intervina cu modalitati adecvate pentru a-l modela in concordanta cu prototipul omului in care se impletesc trasaturi ale nobilimii si burgheziei(un gentlemen in actiune). Filosoful german ,Imanuel Kant ,in reflectiile sale , aprecia ca educatia contribuie la valorificarea naturii umane in folosul societatii :Este placut sa ne gandim ca natura omeneasca va fi mai bine dezvoltata prin educatie si ca se poate ajunge a-i da o forma care sa-i convina cu deosebire. Aceasta ne descopera perspectiva viitoare a neamului omenesc.

In literatura de specialitate, valoarea a fost conceputa sub cel putin trei infatisari teoretice: transcedentalismul , subiectivismul si obiectivismul axiologic. Miscarea transcedentalista plaseaza valoarea intr-un spatiu transcendent, supra-individual si atemporal,intr-un orizont al valabilitatii interne, desprins de orice contingenta empirica. Pentru neokantianul H. Rickert, valoarea nseamn depire, transcendere; ea nu este n opoziie cu nonvaloarea, ci cu existena. Pentru acest filosof valoarea nu exist, ci valoreaz. Negarea unui exist ent ne duce la nonexistent, iar negarea unei valori ne duce la nonvaloare, dar aceasta exist. Individul poate articula valorile eterne cu existena, prin valorile culturale. M. Scheler, alt exponent al acestei direcii, admite existena a dou lumi: cea a lucrurilor i cea a valorilor. Lucrurile sunt purttoare de valori, dar nu se identific cu calitile axiologice. Valoarea este independent de purttorul material, de bunul ce o ncorporeaz, naintea obiectelor frumoase, exist frumuseea. Valoarea nu depinde de experiena moral sau estetic, ci este o condiie a acestei experiene. Nu valorile, ci doar cunoaterea noastr cu privire la ele este relativ. Pozitia subiectivista: Valoarea se aplic acolo unde avem de-a face cu o ruptur a indiferenei, a egalitii dintre lucruri. Valoarea se gsete n opoziia natural pe care noi o stabilim ntre important i accesoriu, principal i secundar, semnificativ i nesemnificativ, esenial i accidental, justificabil i nejustificabil". Obiectivismul axiologic afirma ca valoarea este o calitate inerenta lucrurilor. Calitatea, pentru pragmatici, este dat de utilitatea i de uzana lucrurilor. Pentru E. Durkheim, valorile sunt obiective pentru c sunt imperative si pentru ca sunt sociale. Trebuie s recunoatem c cele trei poziii surprind aspecte reale ale fenomenologiei valorilor i toate pot fi fructificate ntr-o posibil axiologie pedagogic. Am mai putea apela, de asemenea, i la alte perspective de nelegere a fenomenului cultural: perspectiva pedagogico-religioas (Rabindranath Tagore - de pild - care prin acel sla al pcii" de la Santiniketan urmrea regenerarea spiritual a elevilor prin meditaia religioas), cea antropologic (B.B. Taylor, CI. Levi-Strauss, R. Linton etc.) sau cea sociologic (L. Goldmann, P. Bourdieu etc). Literatura romneasc are reprezentani remarcabili n domeniul filosofiei valorilor (L. Blaga, T. Vianu, P. Andrei, M. Ralea, C. Noica), ale cror reflecii inedite pot fi oricnd recuperate i integrate n pedagogia orientat axiologic. S amintim doar de contribuiile lui t. Brsnescu, cel mai important exponent al pedagogiei culturii de la noi. Format la coala german i influenat ntructva de Ed. Spranger, al crui student a fost, pedagogul ieean concepe educaia ntr-o perspectiv valorist Educaia este activitatea de a nruri pe individ, orien-tndu-i evoluia n direcia vibrrii i crerii

valorilor printr-o oper tripl de ngrijire, de ndrumare i cultivare" (1935, p. 159). n raportul ei cu educaia, cultura poate fi conceput sub trei aspecte. Mai nti, cultura este neleas ca totalitate a valorilor realizate de spiritul uman, vehiculate de tiin, art, moral, religie, drept etc. Este o creaie a omului, ce se obiectiveaz n cri, tablouri, monumente etc. Prin intermediul lor, omul se educ.

Termenul valoare desemneaza totalitatea lucrurilor semnificative pentru om : un lucru este recunoscut ca valoare abia in momentul in care omul se raporteaza in mod personal la acest lucru. Originea valorilor: a)create/produse de om ; b)necreate de om , existente apriori de cunoasterea umana; Valorile educatiei angajeaza toate tipurile de valori, create sau necreate de om, cu conditia ca acestea sa reprezinte mesajul promovat de teleologia, continuturile, metodologia si epistemologia educatiei. Teleologia educaiei este esenial centrat pe valori, insui scopul oricrei aciuni educaionale reprezentand o anumit valoare , ins nu o valoare exterioar persoanei celui educat ci o valoare proprie acestuia, educaia fiind un complex de aciuni continue de formare, de valorizare a celui educat. Cu alte cuvinte, teleologia educaiei (un sistem de obiective ordonate epistemologic i praxiologic) reprezint ea insi un sistem de valori proiectate a fi formate celui educat: cunotine, competene, atitudini. Cunotinele reprezint valorile care-l raporteaz pe om la universul exterior fiinei sale. Competenele reprezint un sistem de valori , care il raporteaz pe om la propria activitate. Atitudinile reprezint valorile fundamentale ale personalitii, esena fiinei umane. Prin atitudini omul se raporteaz la universul exterior (lumea din afara sa) i la propria lume interioar (universal intim). Atitudinile se manifest in forma unor afeciuni (emoii, sentimente), acte ale voinei, aprecieri, convingeri, viziuni i concepii. Teleologia educaiei exist ca sistem de valori in virtutea principiului totalitii axiologice care afirm c orice calitate uman este o valoare. Iar idealul educaional, scopul educaional, obiectivele i standardele educaionale sunt caliti dorite de ctre/pentru cei educai. Coninuturile educaiei sunt valori prin definiie, cci reprezint achiziiile deja fcute de omenire in domeniile tiinelor, literaturii i artelor, tehnologiilor (domeniile din care se constituie coninuturile), pan la momentul declanrii actului educaional. Coninuturile educaiei angajeaz, structural, norma etic (in cazul educaiei morale); adevrul tiinei (in cazul educaiei intelectuale);

aplicabilitatea tiinei (in cazul educaiei tehnologice); frumosul (in cazul educaiei estetice); sntatea (in cazul educaiei fizice) (S. Cristea, p.375). Ins i aceste valori sunt considerate extrinseci persoanei celui educat doar la modul convenional, deoarece chiar i cunotinele tiinifice nu sunt absolut indiferente de persoana celui care le dobandete, le cunoate, le insuete, cu atat mai mult nu sunt indiferente fa de persoana subiectului cunosctor cunotinele artistice i teh nologice, acestea trebuind a fi re-construite, re-gandite, re-valorificate de ctre cel educat in procesul percepiei artistice sau al interpretrii operelor i fenomenelor artistice. Prin urmare, i valorile inglobate de coninuturile educaiei, dei considerate obiective nu subiective i indiferente fa de persoana celui educat, sunt doar relativ indiferente, elevul trebuind s le complementeze prin contribuii personale, aa incat valorile imanente ale tiinelor, literaturii, artelor i tehnologiilor se produc ca atare la nivelul actului educaional. In funcie de natura obiectului de cunoatere (a materiilor de studiu), valorile sunt reprezentate structural, la nivel de coninuturi, diferit: aria curricular tiine structureaz valorile imanente ale coninuturilor, in temei, conform logicii (principiilor) dezvoltrii tiinelor, admiand doar abateri nesemnificative, in scopul prezentrii mai inteligibile a acestora pentru elevii de o anumit varst. In acest caz, insi tiina respectiv ofer o clasificare a valorilor sale care sunt considerate i valori educaionale; disciplinele de educaie artistic-estetic structureaz valorile educaiei in conformitate cu principiile activitii artistic-estetice ale elevilor (percepiei propriu-zise, interpretrii, creaiei); aceste discipline colare acord prioritate formrii de atitudini, literatura i arta fiind prin definiie creaii ale atitudinii. disciplinele tehnologice (educaia lingvistic, educaia fizic, educaia tehnologic etc.) ii structureaz valorile in conformitate cu principiile de desfurare a activitii de modelare a lucrurilor i de consolidare a sistemelor organismelor vii (educaia fizic, de ex., consolideaz sistemele corpului uman); ele structureaz tipuri de valori dinspre teoria i tehnologia comunicrii, teoria educaiei fizice, tehnologii; la aceste discipline cunotinele sunt principial subordonate competenelor praxiologice: conteaz s poi vorbi corect, inteligibil, nuanat stilistic, s scrii corect, frumos etc., nu s tii doar cat mai multe despre sistemele limbii i categoriile gramaticale; este important s-i cultivi un corp sntos, nu s tii doar cat mai multe despre corpul tu etc. Tehnologiile educaionale sunt deasemenea valori, ele reprezentand ansambluri de instrumente ale activitii umane de cunoatere i formare -- modele, metode, tehnici, procedee, forme etc. Prin aplicarea tehnologiilor educaionale sunt vehiculate coninuturile educaionale (materiile de predare-invare), sunt pui in activitate elevii i profesorii, sunt atinse obiectivele educaionale, sunt evaluate achiziiile colare. Acestea sunt valori-instrumente, valori profesionale, spre deosebire de valorile imanente, implicite materiilor de predare-invare, care sunt comune in general oamenilor. Ca valori-instrumente ale educaiei, tehnologiile declaneaz i produc actul

educaional generator de valori ale persoanei celui educat. Activitile de predare invare-formareevaluare nu numai c produc valori ale persoanei ci constituie ele insele valori ale educaiei. Epistemologia educaiei este i ea format esenial din valori. Teoriile, conceptele, paradigmele, principiile, ideile, modelele, preceptele, normele, criteriile, ca valori ale gandirii umane, sunt i valori ale educaiei, reprezint rezultatul i procesul educaiei. Epistemologia reglementeaz celelalte componente ale educaiei i invmantului. Valorile reprezentate de epistemologia educaiei sunt i valori fundamentale ale educaiei i se plaseaz, la valorile teoretice.

Factorii schimbrii valorii n educaie Datorit schimbrii ca principiu definitoriu al educaiei, domeniul acesteia sistemul de invmant, este supus continuu reformelor curente sau globale. Reformele din invmant sunt provocate de diveri factori sociali, economici, tiinifici, informaionali, spirituali etc. Ins cel mai important factor al reformelor in educaie i invmant este chiar educaia, ea insi fiind definit ca schimbare, provoac schimbarea in cei educai, in mediile in care activeaz/vor activa cei educai, dar i in capacitatea profesional i in cadrul axiologic al subiecilor primi ai educaiei prinii, educatorii, invtorii, profesorii. Astfel educaia condamn la o perpetu schimbare propriul domeniu i pe actanii acestuia: copiii, elevii, studenii, cadrele didactice, prinii, buneii etc. Cei educai, fiind formai ca factori ai schimbrii, realizeaz modificri in sferele in care activeaz, astfel incat reformele in invmant sunt permanente, invmantul i educaia trebuind s se adapteze continuu la schimbrile pe care le provoac cei pe care tot ea, educaia, i-a format ca ageni ai schimbrii. Or, definirea fenomenelor sociale, economice etc. ca factori ai reformelor in invmant presupune calitatea acestora i de consecine i de finaliti ale actului educativ. Schimbarea de paradigm educaional. Capacitatea invmantului i educaiei de a progresa continuu conduce la acumularea unui nou volum de informaie, care, ca valoare, influeneaz calitatea social, economic, spiritual etc., acestea din urm revendicand ele insele invmantului o nou calitate. Incapacitatea invmantului informativ-reproductiv de a mai rspunde in continuare marilor acumulri de informaie, datorate i exploziilor informaionale tot mai frecvente, a revendicat un nou concept educaional. Acesta a fost elaborat oportun, fiind cunoscut cu denumirea de invmant formativ-productiv. Acumularea de ctre tinerele generaii a intregului volum de informaie in domeniile tiinific, tehnologic, literar i artistic (domeniile din care se constituie planurile de invmant) ne mai fiind nici posibil nici necesar, accentul s-a deplasat de pe insuirearea producerea coninuturilor predrii-invrii (materiile de studiu), proprie invmantului informativ-reproductiv, volumul crora se dubleaz pe parcursul unei generaii de elevi, pe formarea capacitilor de personalitate, proprie invmantului formativ-productiv.

Valoarea pozitiv/negative a educaiei. Schimbarea fiinei umane se produce, de regul, din bine spre mai bine, i este definit drept educaie pozitiv. In general, oamenii accept s realizeze educaia in sens pozitiv. Copiii sunt dispui s asculte de prini, adic s urmeze sfaturile, indemnurile i ordinele acestora i s le realizeze, deoarece dependena fiziologic a ftului de mam i ambiana spiritual din familie, apoi i cea economic i juridic, le creeaz propria identitate, care este perceput ca o totalitate de valori. Din sistemul de valori al familiei fac parte i membrii familiei. Or, la romani, ascultarea de prini, sau educaia, poate fi considerat congenital. Prinii accept fr rezerve, cu plcere i dragoste, s-i educe copiii in sens pozitiv. Educatorii, invtorii i profesorii sunt contieni de caracterul pozitiv al finalitilor urmrite a fi atinse prin educaie. Comunitatea local, profesional, social, naional, uman concepe fiina uman ca pe una pozitiv i o trateaz ca atare oriunde i oricand.

Cretinismul, religia dominant in spaiul cultural european, avanseaz ca principiu fundamental al vieii umane mantuirea sufletului, adic imbuntirea continu a fiinei umane, prin lepdarea de ru i sporirea binelui. Or, cretinismul reprezint in esen o doctrin educaional centrat pe principiul pozitiv al educaiei. Familia, instituiile de educaie i invmant, societatea formeaz i dezvolt prin educaie copiilor, elevilor, studenilor, adulilor un sistem complex de valori, la fiecare varst predominand unul sau cateva tipuri de valori. Educaia ins poate influena fiina uman i in sens negativ. Se cunosc, de exemplu, experienele de educaie negativ a deinuilor in penitenciare, realizat de ctre inii deinuii, precum i aciunile similare din cadrul grupurilor de infractori sau al grupurilor ne formale ale adolescenilor, ratate de influena educativ a familiei i a instituiilor educative i de invmant. Aceasta este o educaie negativ. Ea ins nu afecteaz decat o parte mic a omenirii, identificabil cu numrul i gradul de manifestare a problemelor sale intr -o perioad de timp. O clasificare a valorilor in raport cu educatia este posibila si necesara, insa nu atat pe criteriul importantei valorilor cat mai ales pe criterii psihopedagogice,care fac posibila o educatie axiologica corecta. John Dewey :Nu putem sa stabilim o ierarhie de valori printre diversele obiecte de studiu. Este inutil sa le aranjam in ordine, incepand cu cel care are cea mai mica valoare ,mergand apoi la cel care are valoare maxima. In masura in care orice obiect d studiu are o functie unica si de neinlocuit in cadrul experientei, in masura in care el marcheaza o imbogatire caracteristica a vietii, valoarea sa este intrinseca sau incomparabila. Deoarece educatia nu este un mijloc pentru a trai, ci se identifica c actiunea de a trai o viata rodnica si inerent semnificativa, singura valoare intima care poate fi stabilita este tocmai procesul insusi al trairii (Democratie si educatie. O introducere in filosofia educatiei.Bucuresti, Editura Didactica si pedagogica, 1971, p.28).

Principiul fundamental de clasificare a valorilor in raport cu educatia este penetrabilitatea universala a valorilor in sistemul educational, conform caruia valorile fundamentale ale omenirii se gasesc, in forme decompozate, orice actiune educationala, dupa formula:

Valorile fundamentale:Adevarul.Binele . Frumosul. Dreptatea. Libertatea. Valorile dominante ale disciplinei scolare valorile bazei conceptuale (epistemologiei) a disciplinei scolare valorile sistemelor de obiective (ale teleologiei) valorile continuturilor educationale valorile tehnologiilor educationale valorile evaluarii succesului scolar

Valorile contextuale valorile care se produc/apar in timpul activitatii educationale, sursa lor fiind una din componentele curriculumului scolar - epistemologia, teleologia, continuturile, tehnologia predarii-invatarii-evaluarii(imaginea unui peisaj creat in opera literara, a unei lupte descrise in manualul de istorie, operatiile de gandire, perceptie, comunicare etc.); fiecare disciaplina scolara dispune de resurse proprii, specifice, de educatie axiologica, si de resurse comune tuturor disciplinelor scolare Valorile personale (achizitionate de elev): cunostinte competente atitudini (emotii si sentimente, opinii, convingeri, idealuri, acte volitive, aprecieri si autoaprecieri) Al doilea principiu fundamental de structurare psihopedagogica a valorilor in sistemul si procesul educational este adecvarea valorilor la particularitatile psihologice si de varsta ale elevilor/educatilor.Sinteza unei astfel de structurari este data de Constantin Cucos: perioada infantila (0-1 ani): se caracterizeaza prin interesele biologice sau organo-olfactive, se centreaza catre valorile vitale (de sanatate) perioada primei copilarii (1-3 ani): se identifica interesele de tip kinoperceptiv si glosic, ii corespund valorile senzuale (sau de placere)

perioada celei de-a doua copilarii (3-7 ani): ii sunt specifice interesele ludico-practice, ii corespund valorile de apropiere (sau de achizitie) perioada celei de-a treia copilarii (7-12 ani): este centrata pe interesele constructive, se indreapta catre valorile tehnice (sau de productie) perioada preadolescentei (12-14 ani): domina interesele ludico-afective, apar valorile politice (sau de organizare) perioada adolescentei: se dezvolta interesele socio-abstracte si intelectuale, se centreaza in jurul valorilor culturale (sau de intelegere) faza matura: are ca interse dominante nevoile trans-sociale, rationale, individul se centreaza catre valorile spirituale inalte (adevarul, frumusetea, dragostea, pietatea) (Pedagogie si axiologie. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1995, p.74) Proiectarea actiunilor didactice de formare axiologica a elevilor va lua in consderatie clasificarile susnumite ale valorilor. Subiectul valorizant principal al actiunilor educationale in scoala ramane a fi totusi personalitatea invatatorului. Factorii educativi nii sunt pui n faa unor procese complexe i noi, aflndu -se n situaia de a opta pentru unul sau altul. Alegerea incumb - n cele din urm -aceleai caliti de autonomie i competen axiologic, n mod obligatoriu, probate, mai nti, de educatori. Cci trebuie s recunoatem, odat cu J.S. Bruner, c modul n care putem face neles copiilor un anumit lucru nu e dect o continuare a felului n care nelegem mai nti noi lucrul respectiv, c a nelege i a-i ajuta pe alii s neleag reprezint, n fond, acelai lucru. Competena cultural autentic nu se poate dobndi n lipsa unei competene axiologice. n condiiile democratizrii valorilor, competena axiologic nu rezid numai n capacitatea discriminrii corecte a valorilor, ci presupune necesitatea de a institui operativ grile i repere axiologice, din perspectiva crora s fie raportate diferitele produse culturale. Criteriile de valorizare nu sunt numai cele generale, universal valabile -cum s-a teoretizat cu preponderen. Generalul, att de intolerant fa de ceea ce este determinat i precis, las n umbr i trece prea repede pe lng particularul omenesc, care este esenial. A vorbi despre lucruri generale nseamn -uneori - a fi departe de om, a fi chiar mpotriva lui. Pledm, de aceea, pentru o pluralitate a criteriilor valorice, la care fiecare dintre noi va ajunge numai printr-un efort consecvent i disciplinat, de filtrare prin intermediul culturii autentice.

Criteriile axiologice vor fi, astfel, permeabile la cultura n devenire. Acest fapt faciliteaz receptorului ncorporarea unor valori care, deseori, se dovedesc a fi circumstaniale. Sunt lucruri, idei, fapte ce devin valoroase hic et hune; dincolo de anumite cadre spaio-temporale, ele i pot pierde valabilitatea. Sesizarea momentului sau a situaiei de maxim operaionalitate a valorii impune o autoreglare din mers" a criteriilor valorice. Trebuie s avem curajul asumrii autonomiei axiologice, ntruct aceasta constituie vectorul libertii noastre spirituale. S nu ne alertm cnd lumea nu mai ncape n grilele noastre de examinare. Trebuie s dm dovad de mai mult nelegere i maleabilitate. Sunt valori pe care nu le vedem din cauza miopiei noastre sau exist lucruri pe care nu le percepem pentru c nu avem nc organe de sim". S ne desfurm i s mbrim tot ceea ce merit, cci valori sunt destule. Dac exist o criz n acest plan, ea nu este (numai) a valorilor, ci (i) a reperelor noastre de validare axiologic, pentru c acestea nu sunt restructurate oportun i ndeajuns. Nu rezult, de aici, c trebuie s acceptm totul. Democratizarea vieii sociale presupune i un aflux de produse pseudo-culturale, care scap standardelor valorice. Se vor perinda, ba chiar ne vor inunda, produse, comportamente, idei care nu au nimic comun cu Frumosul, Binele i Adevrul. nmulirea fenomenelor culturale i rapiditatea derulrii lor fac cu neputin statornicirea a priori a unei criteriologii valorice, de care consumatorii culturali s ia cunotin n mod imediat. i - n ultim instan - nici nu este indicat ca, ntotdeauna, s se prescrie riguros ce este bine sau ru n materie de cultur. Indicaiile din partea unor foruri instituionalizate devin - n parte - caduce, n condiiile democratizrii i liberalizrii. Idealul ajungerii la o autonomie axiologic pare s mpace pozitiv att tendinele proliferrii experienelor culturale, ct i cerina asigurrii libertii individua le de alegere a valorilor.

Bibliografie Constantin Cucos Pedagogie , Editura Polirom,Iasi 1996; Constantin Cucos Istoria pedagogiei,Editura Polirom; Ioan Nicola- Tratat de pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1996; Sorin Cristea-Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti 1998.

S-ar putea să vă placă și