Sunteți pe pagina 1din 6

Influene ideologice n teoria i practica statului bunstrii

Statul bunastarii reprezinta unul din aranjamentele institutionale majore ale democratiei moderne. Statul bunastarii a facut fata multor provocari si nu va fiscutit de acestea nici n viitor. Conceptul de stat al bunstrii are o istorie recent. n literatura de specialitate se consider c acesta a aprut n preajma celui de-al doilea rzboi mondial. n Marea Britanie, Flora i Heidenheimer (1995) afirm c acesta a nceput s fie folosit abia dup publicarea n 1942 a Raportului Beveridge. Conform lui Briggs A. (1961), statul bunastarii este caracterizat ca un stat care exista pentru trei scopuri principale: sa garanteze pentru o familie un anumit nivel minim de venit, sa ofere anumite mecanisme de siguranta mpotriva riscurilor sociale (incapacitatea de a obtine un venit n caz de boala sau datorita vrstei naintate)Si sa pastreze o anumita egalitate nceea ce priveste serviciul social. Asadar, statul bunastarii nseamna: un stat n cadrul caruia puterea organizata este utilizata n mod deliberat (prinintermediul politicii si administrarii) ntr-un efort de a modifica jocul fortelor pietei n cel putin trei directii - mai nti, prin garantarea familiilor individualea unui venit minim independent de valoarea muncii lor sau a saraciei n care se afla; n al doilea rnd, prin nlocuirea nesigurantei prin mpiedicarea persoanelor si familiilor sa ndeplineasca anumite contingente sociale... si, n al treilea rnd, asigurndu-se ca tuturor cetatenilor, fara diferentieri din punct de vedere al statutului sau clasei din care provin, li se ofera cele maibune standarde disponibile, cu referire la un anumit tip de servicii sociale(Briggs A., 1961, p. 222).

Putem considera statul bunastarii ca fiind o institutie sociala(tipica pentru tarile dezvoltate) care produce, organizeaza, distribuie si reglementeaza bunurile sociale si serviciile (dimensiune institutionala)si este raspunzator pentru oferirea oamenilor att a unor bunuri stabilite decomun acord, ct si servicii pentru a proteja familiile si indivizii mpotriva contingentelor sociale si pentru a stabiliza mediul socio-economic(dimensiunea functionala). Aceasta responsabilitate se poate baza pe notiunea de cetatenie (aceasta nsemnnd ca statul este responsabilpentru bunastarea cetatenilor sai) sau, mai pe larg, pe temeiuri etice (statul trebuie sa ofere cel putin un anume nivel de baza al protectiei pentru toti cetatenii sai). Exista, de asemenea, o definitie duala: statul bunastarii este caracterizat fie prin functiile sale, fie prin mecanismele sale (institutii si proceduri) care sunt dezvoltate pentru a realiza aceste functii (Mishra R.,1984).Rolurile fundamentale ale statului modern sunt mult mai mult dect pura protectie de baza de catre stat a drepturilor individuale (realizarea sigurantei interne prin lege si politie si siguranta externa realizata prin apararea nationala). Drept completare la acest rol, Holcombe R.G. (1999,p. 101) pune accent pe productia publica, reglementarea, redistribuirea si stabilizarea.

Originile statului bunastarii au la baza ideile si actiunile cancelaruluiBismarck, n Germania secolului 19,si noul liberalism englez de la nceputul secolului 20. Caracteristici asemanatoare pot fi, de asemenea, ntlnite n tipul de interventie sociala catolica n democratia crestina.Suedia a creat un stat al bunastarii n anii `30 - cunoscutul model suedez. n Anglia, statul bunastarii s-a dezvoltat complet dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe baza principiilor subliniate n cadrul raportului luiBeveridge W. din 1942. Societatile capitaliste se caracterizau, n secolul la 19-lea si n primaparte a secolului 20, printr-o distribut ie inegala a riscurilor si resurselor. nacest context, interventiile statului pot fi vazute avnd drept scop reducereaexpunerii la pericolele provenite din mediul pietei, cum ar fi somajul,saracia, morbiditatea si consecintele lor negative. Statul bunastarii poate fi nteles ca fiind suma practicilor care au drept scop sa aduca

mbunatirea vietii cetatenilor, aceasta nsemnnd asigurarea unor conditii de traidecente. Din acest punct de vedere, crearea statului bunastarii poate fi vazut ca reactie la doua fenomene centrale, rezultate din industrializare si dezvoltarea economiei capitaliste la sfrsitul secolului 19 si nceputulsecolului 20. Primul dintre acestea este pierderea securitatii economice si scaerea suportului traditional avnd la bazs familia si comunitatea. Celalalt se refera la discordanta dintre diferite componente ale cetateniei(Marshall T.H., 1950). Egalitatea politica n crestere, care a fost tipica statului liberal, ndeosebi n secolul 20, a dus n mod normal la o necesitatea egalitatii sociale si economice, daca nu n ceea ce priveste rezultatele,cel putin din punctul de vedere al oportunitatilor. Studiul cuprinzator a lui Esping-Andersen G. (1990) a demonstrat ca statul bunastarii nu putea fi nteles ca simplu rezultat al mobilizarii claselor de muncitori. Organizarea politica a muncitorilor este importanta, nsa coalitiile politice carora li se alatura partidele muncitorilor sunt la fel deimportante n stabilirea caracterului specific al politicii bunastarii dintr-o tara. Mai mult de att, tarile difera prin gradul n care clasa burghezilor tinde sa adopte o implicare minima a statului n cadrul economiei si, chiar si asa, numai atunci cnd piata esueaza n a produce bunastare (Edlund J.,1999; Kluegel J.R.si Masaru M., 1995). O serie de autori identifica multiple ideologii ale bunastarii.Doua dintre acestea predomina att ca arie de raspndire, ct si ca influete n plan practic. Acestea sunt social-democratia si neoliberalismul sau noua dreapta.Zonele-cheie examinate cu regularitate n domeniul bunastarii,precum si n cel al politicilor sociale includ: scopul furnizarii bunastarii;saracia si conceptele pe care le implica acestea, precum egalitate, drepturi si justitie sociala; analiza statului bunastarii din diverse perspective(Esping-Andersen G., 1990). Abordarea social-democrata a dominat opinia publica si cea politica, timp de aproape treizeci de ani dupa 1945. Este o filosofie bazata pe teoria economica a lui Keynes J.M. si pe gndirea sociala a lui Beveridge W.Keynes J.M. a sustinut ca guvernele ar putea sa intervina n economie si ca ar putea sa gestioneze cererea pentru bunuri si nivelurile de angajare a fortei de munca prin propriile instrumente de impunere si politicile de

cheltuieli. Beveridge considera ca era de datoria indivizilor sa interrelationeze ntr-o societate n care cei puternici i sustin pe cei mai slabi. Acest consens presupunea o acceptare a economiei mixte si a statului bunastarii n acelasi timp. Scopul social-democratiei este de a promova o societate n care prioritatile sociale sunt ierarhizate n mod calculat si rational dupa un plan coordonat. ntr-o astfel de societate, inechitatile sociale se reduc la niveluriacceptabile, iar relele sociale sunt contracarate de institutiile conduse de stat. Motivul pentru care apar crizele n bunastare este declinul economiei.Criza din economie a pus la ncercare si a reusit sa sparga consensul social-democrat postbelic si compromisul dintre capitalism si socialism.Piata libera nu a reusit sa furnizeze un surplus n crestere din care sa fie finantat statul bunastarii. Problema a devenit de nerezolvat pentru ca a reduce presiunea asupra pietei ar fi nsemnat reducerea fiscalitatii si reducerea cheltuielilor cu bunastarea, iar cresterea sau macar mentinerea nivelurilor de bunastare presupunea cresterea fiscalitatii. Argumentele noii drepte (noul liberalism) sunt: sistemul capitalist estecapabil sa ofere bogatie si fericire pentru toti; sistemul de piata vegheaza ca preturile si salariile sa se alinieze la un nivel corect, astfel nct sa existe locuri de munca pentru toata populatia si o corelare a cererii cu oferta; guvernele gresesc daca intervin n piata prin masuri fiscale, masuri de bunastare si limitari artificiale impuse mediului de afaceri; amestecul guvernului duce la salarii care sunt prea mari,somaj si lipsa initiativei. ncepnd cu anul 1979, guvernele conservatoare au ncercat sa modifice mixul acestui pluralism, reducnd rolul statului si crescndu-l pecel al celorlalte trei. Motivul pentru care au procedat asa este credinta conform careia: pe institutiile de stat pun mna indivizi care se folosesc deele n interes propriu; salarii marite, si nu servicii mbunatatite pentru clienti,mai multa birocratie, mai putina eficienta; serviciile statului sunt impunatoare si birocratice. Planurile private si agentiile de caritate ofera mai multe optiuni si sunt mai eficiente dect cele de stat; organizatiile destat sunt prea mari si nu sunt capabile sa raspunda nevoilor clientilor; n general, interventia statului ar trebui redusa; asigurarile obligatorii,programele de stat apartin epocii de dinaintea razboiului ai primilor ani postbelici, sunt demodate pentru societatea moderna; strategia egalitatii a mers prea departe; costurile statului bunastarii sunt prea mari cererea este nelimitata si asteptarile

cresc constant; actiunea guvernului are consecinte neintentionate - scade importanta familiei, oamenii nu mai sunt dispusi sa accepte locuri de munca mai prost platite; guvernul a devenit suprancarcat - sistemul este prea complex si rezultatele nu se mai pot anticipa; cheltuielile guvernamentale cu bunastarea genereaza inflatie, care cauzeaza mai departe alte probleme; guvernele actioneaza potrivit motivului pentru care au fost votate. Aceasta nseamna ca serviciile de bunastare se hotarasc n mod iresponsabil, fara consideratii asupra costurilor sau consecintelor (Alcock P., 1997). Statul contemporan al bunastarii s-a dezvoltat n sfertul de secol ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial, iar la mijlocul anilor 1970 erau deja conturate institutiile sociale nationale cunoscute n zilele noastre. Imediat dupa aceea, autori ce apartin att dreptei (Huntington S., 1975), ct sistngii (OConner J., 1973) au nceput sa anunte iminenta lor transformare. Pentru unii autori, precum Bell D. (1978), statele bunastarii au determinat o crestere spectaculoasa asteptarilor, acestea neputnd fi satisfacute fara distrugerea conditiilor de functionare a pietei (Geiger T.si Geiger F., 1978). Aceasta perspectiva pesimista a fost ntarita de cresterea economica lenta,sporirea somajului n anii 1970 si 1980, precum si de iminenta mbatrnirea populatiei.

Bibliografie:

1. Alcock, P. (1997), The Discipline of Social Policy, in Alcock, P., Ercine, A.and May, M., (eds.),The Students Companion to Social Policy ,London, Blackwell; 2. Alcock, P. (2001), The comparative context in P. Alcock and G. Craig(eds.) International Social Policy , Basingstoke: Palgrave, 1-25;\ 3. Briggs, A. (1961), The welfare state in historical perspective., Archiveseuropennes de sociologie, vol. 2, No. 2: 221-58; 4. Edlund, J. (1999), Trust in government and welfare regimes: Attitudes toredistribution and financial cheating in the USA and Norway in European Journal of Political Research 35, pp. 341370 5. Furniss, N.; Tilton T. (1979), The Case for the Welfare State, IndianaUniversity Press 6. Geiger, Theodore; Geiger, Frances (1978),Welfare and Efficiency London:Macmillan