Sunteți pe pagina 1din 11

ATITUDINI PARTICULARE IN EXAMINAREA NEUROLOGICA hemipareza spastica mersul caracteristic al acestor pacienti este cosit boala Parkinson anteroflexia

teroflexia trunchiului, mers cu pasi mici, fara balansul bratelor, facies amimic, clipit rar coree pacientul nu poate mentine o atitudine stabila datorita unei multitudini de miscari involuntare, dezordonate rigiditate prin decerebrare trunchiul este in extensie, membrele superioare sunt in extensie, adductie si rotatie interna, membrele inferioare sunt in extensie si rotatie interna rigiditate prin decorticare trunchiul este in extensie, membrele superioare sunt in flexie, membrele inferioare sunt in extensie si rotatie interna meningite atitudinea bolnavului este ghemuita, in coco de puc discopatii vertebrale atitudine antalgica, cu aparitia unei scolioze antalgice torticolis capul este inclinat lateral, cu barbia ridicata si fata rotata spre partea opusa.

SEMNELE MENINGEALE cefalee; varsaturi; fotofobie; redoarea de ceafa; semnele Brudzinski si Kerning pozitive; febra (daca este de cauza infectioasa).

EXAMINAREA CLINICA A SEMNELOR MENINGEALE se efectueaza cu pacientul in decubit dorsal, cu membrele inferioare in extensie; semnul Kerning 1: pacientul la incercarea de flexie a coapsei din sold, cu membrul inferior in extensie, se va produce flexia involuntara a genunchiului (antalgic); 2: pacientul in decubit dorsal cu coapsa flectata pe abdomen la 90 grade, examinatorul incearca saextinda gamba din genunchi, ceea ce produce durere si o limitare a extensiei. semnul Brudzinski 1: flexia capului pacientului pe torace determina o durere care duce la flexia gambelor pe coapse si a acestora pe abdomen; 2: efectuarea flexiei pasive a coapsei pe abdomen, determina flexia gambei si coapsei la celalalt membru inferior.

TIPURI DE PARALIZII pareza: limitarea miscarilor intr-un anumit teritoriu: monopareza la un membru (brahiala, crurala, stanga sau dreapta); hemipareza la jumatate de corp (atat la membrul superior, cat si la cel inferior); parapareza la membrele inferioare; dipareza afectarea a doua membre; tetrapareza afectarea tuturor celor patru membre. plegia: lipsa totala a miscarilor intr-un teritoriu: monoplegia la un membru (brahiala, crurala, stanga sau dreapta); hemiplegia la jumatate de corp (atat la membrul superior, cat si la cel inferior); paraplegia la membrele inferioare; diplegia brahiala la ambele membre superioare; tetraplegia afectarea tuturor celor patru membre.

EXAMINAREA MOTILITATII VOLUNTARE miscarile active; forta segmentara; probele de pareza.

PROBELE DE PAREZA pentru membrele superioare pacientul este rugat sa tina bratele intinse in fata cateva secunde daca unul dintre ele are tendinta de a se deplasa in jos sau tendinta de redresare repetata, atunci apreciem proba ca fiind pozitiv. Pentru diferentiere unui deficit real de unul mimat pacientul este rugat sa tina bratele in pozitie de supinatie (forta necesara fiind mai mare), in cazul in care unul dintre membre (cu deficit de forta) are tendinta de a se roti in pronatie, iar apoi cade proba este pozitiva. pentru membrele inferioare exista 2 probe de pareza pentru pacientul examinat in decubit dorsal si 1 proba de pareza pentru pacientul examinat in decubit ventral: Mingazzini bolnavul in decubit dorsal este rugat sa ridice si sa mentina membrele inferioare in flexie, membrul cu deficit motor va cadea mai repede pe planul patului; Vasilescu pacientul in decubit dorsal este rugat sa execute mai multe miscari de flexie si extensie, simultan cu cele 2 membre, fara a le lipi unul de altul, cu calcaile pe planul patului membrul inferior cu deficit motor va ramane in urma celui sanatos; Barre pacientul in decubit ventral este rugat sa mentina membrele inferioare flectate de la nivelul genunchiului in unghi obtuz membrul paralizat va cadea mai repede pe planul patului. pentru pacientii afazici, necooperanti sau in stare de coma se efectueaza probele de pareza prin ridicarea de catre examinator a ambelor membre superioare sau inferioare si lasarea lor sa cada simultan pe planul patului membrul paralizat va atinge mai repede planul patului.

EXAMINAREA MOTILITATII REFLEXE reflexele osteo-tendinoase; clonusul; CLONUSUL: reflexele cutanate; reflexele patologice

expresia unui raspuns exagerat (patologic) la intinderea pasiva a unui tendon, si consta in alternarea ritmica, rapida a contractiei si relaxarii muschiului supus intinderii, asociat adesea cu ROT polichinetice. Clonusul apare doar in cadrul unor leziuni de NMC. Exista 2 tipuri de clonus: plantar si rotulian.

REFLEXELE OSTEO-TENDINOASE examinarea se face cu un ciocanel de reflexe si este obligatorie compararea lor (stanga - dreapta) bicipital; stilo-radial; tricipital; cubito-pronator; rotulian; achilian.

INTERPRETAREA REZULTATELOR EXAMINARII REFLEXELOR OSTEO-TENDINOASE (ROT) 0 = absent; = prezent doar dupa manevre de dezinhibare; 1+ = prezentte, dar diminuate; 2+ = normale; 3+ = exagerate; 4+ = clonoide.

CONCLUZII ALE EXAMENULUI ROT hiperreflectivitate sau reflexe polichinetice, clonoide indica leziune de neuron motor central; absenta ROT sugereaza lezarea neuronului motor periferic; generalizata sugereaza o polineuropatie sau apare in cadrul unor afectiuni genetice; izolata poate sugera o leziune radiculara sau afectarea unui nerv periferic; absenta bilaterala a reflexelor achiliene cel mai frecvent sugereaza o neuropatie periferica. diminuarea ROT sugereaza neuropatiile periferice, boli musculare sau sindrom cerebelos; zona reflexogena intinsa se obtine ROT si prin percutia la distanta de locul normal si pe o suprafata mult mai mare; inversarea reflexului este o combinatie intre absenta reflexului cautat si o zona reflexogena intinsa pentru un nivel mai jos; reflexe pendulare se intalnesc in leziunile cerebeloase.

REFLEXELE CUTANATE sunt controlate de NMC reflexele cutanate abdominale se obtin prin stimularea tegumentului peretelui abdominal cu un obiect ascutit; absenta lor poate sugera o leziune de NMC, dar pot lipsi si in conditii ne-neurologice (obezitate, varsta inaintata, sarcini multiple,etc.) superior, sub rebordul costal; mijlociu, la nivelul ombilicului; inferior, paralel cu arcada inghinala. reflexul cutanat plantar se obtine prin excitarea marginii externe a plantei cu un obiect bont (cheie), dinspre calcai, pe marginea laterala, pana la baza degetelor fiziologic se obtine flexia degetelor. reflexul cremasterian se obtine atingand cu un ac bont de sus in jos, tegumentul regiunii supero-interne a coapsei apare in mod fiziologic o contractie a muschiului cremaster, ce determina ridicarea homolaterala a testiculului. reflexul bulbo-cavernos; reflexul fesier; reflexul anal.

REFLEXE PATOLOGICE apar in cadrul unor leziuni neurologice, dar care sunt prezente in primele luni de viata semnul Babinski se examineaza reflexul cutanat plantar si daca pacientul face extensia halucelui si flexia celorlalte degete, pe care le si rasfira se obtine semnul Babinski semnifica afectare de NMC; semnul Oppenheim se coboara pe fata anterioara a tibiei, exercitand o compresie cu policele si indexul, iar aparitia extensiei halucelui are aceeasi semnificatie ca si semnul Babinski; semnul Schaffer se ciupeste tendonul lui Achile si se poate obtine extensia halucelui in cazul leziunilor de NMC; semnul Gordon compresia musculaturii gambiere poate detemina extensia halucelui, cu aceeasi semnificatie; semnul Rossolimo percutia cu ciocanelul la baza degetelor, pe fata plantara in cazul unei leziuni de NMC se produce flexia degetelor; semnul Hoffmann apare in leziuni de NMC; semnul Marinescu-Radovici (reflexul palmo-mentonier) apare in leziuni superioare de NMC; semnul Troemner leziuni de cai piramidale; reflexul de apucare fortata, reflexul de sugere, reflexul de tuguire a buzelor.

NORMOTONIE o usoara rezistenta la miscarile executate HIPOTONIE scaderea rezistentei normale la miscarile pasive examinate; intalnita in leziunea NMP HIPERTONIE cresterea tonusului muscular. Poate fi: spasticitate (hipertonie de tip piramidal) predomina pe flexori la membrele superioare si pe extensori la membrele inferioare, membrul superior are tendinta de a sta in flexie, iar membrul inferior, in extensie. La manevra de flexie si extensie pasiva a antebratului intalnim o rezistenta care cedeaza in mod brusc (lama de briceag). Apare in leziunile de NMC. rigiditate (hipertonie de tip extrapiramidal) este uniform repartizata pe flexori si extensori, inconstanta si cedeaza in roata dintata, care se evidentiaza mai ales la nivelul articulatiei pumnului. Se poate obtine si semnul lui Noica: apare blocarea miscarii pasive in articulatia pumnului cand bolnavul este rugat sa mobilizeze membrul inferior de aceeasi parte. Rigiditatea si semnul rotii dintate se intalnesc in sindroamele extrapiramidale si boala Parkinson.

EXAMINAREA TONUSULUI MUSCULAR pacientul relaxat si vom executa miscari pasive la diferite nivele, cu viteze diferite, urmarind existenta unei rezistente usor normale sau aparitia tendintei de opozitie involuntara la aceste miscari. la nivelul membrelor superioare: se prinde mana pacientului si se executa initial miscari de pronatie si supinatie; se fixeaza antebratul si se executa miscari de flexie si extensie ale pumnului, sau rotatie in articulatia pumnului; se executa flexia si extensia antebratului pe brat. la nivelul membrelor inferioare: se ruleaza genunchii dintr-o parte in alta, cu pacientul in decubit dorsal, pentru a examina tonusul la nivelul soldurilor; se aseaza o mana sub genunchi si se ridica rapid genunchiul, urmarind calcaiul; apoi se face flexia si extensia gambei; se face flexia si extensia labei piciorului la nivelul gleznei.

SINDROMUL DE NMC deficit motor extins la o jumatate de corp sau la mai multe grupe musculare; hipertonie de tip spastic (spasticitate); ROT vii, polichinetice, uneori clonoide, sau cu arie reflexogena intinsa; prezenta reflexelor patologice; abolirea reflexelor cutanate abdominale; absenta atrofiilor (sau aparitia tardiva a lor prin lipsa de utilizare) sau a fasciculatiilor. Paralizia de tip central are o repartitie caracteristica pe grupele musculare, fiind mai accentuata pe extensori la membrul superior, pe flexori la membrul inferior si predomina distal.

SINDROMUL DE NMP afectarea unor muschi izolati sau grupe musculare restranse; hipotonie in teritoriul afectat; ROT abolite sau diminuate in teritoriul afectat; absenta reflexelor patologice; atrofii marcate in teritoriul muschilor afectati; fasciculatii.

MICRI INVOLUNTARE miscari ce apar fara a avea o comanda corticala, si care nu pot fi controlate prin vointa, fiind consecinta unor leziuni patologice coreea miscari involuntare aritmice, neregulate, bruste, rapide, dezordonate, cu distributie diversa, uni sau bilateral, generalizate. Miscarile active, emotiile sau starile de concentrare le accentueaza si dispar in timpul somnului. hemibalismul este o miscare involuntara foarte ampla, unica, violenta, ce intereseaza un membru sau un hemicorp. atetoza miscare involuntara lenta, cu amplitudine mica, neregulata, ce apare mai ales la membrele superioare si impiedica mentinerea unei pozitii sustinute a anumitor parti ale corpului. distonia mentinerea timp indelungat a unei atitudini sau a unei posturi nefiziologice si nefiresti. Poate apare la un grup muscular (torticolis), la un membru, la mai multe membre, la trunchi sau poate fi generalizata. tremorul este o oscilatie mai mult sau mai putin ritmica a unei portiuni a organismului, de obicei la nivelul membrelor. Poate fi: fiziologic accentuarea tremorului subclinic normal si este postural; patologic extrapiramidal, cerebelos, postural, esential (familial). miocloniile miscari bruste, scurte, ritmice sau aritmice, ale unor grupe musculare, care pot deplasa segmentul in care apar. miokimiile contractii continue ale unui muschi sau grup muscular, cu frecventa constanta, de obicei la nivelul fetei, care incep si se termina brusc. ticurile miscari involuntare, stereotipe, patologice, care imita unele miscari obisnuite. fibrilatiile: contractii spontane ale unor fibre musculare, care nu deplaseaza segmentul respectiv, fiind totusi vizibile. sincineziile miscari automate ale unui membru paralizat prin imitarea miscarii celui sanatos, in mod involuntar. fasciculatiile miscari fine ale unor unitati motorii, vizibile sub piele, indicand o leziune de neuron motor periferic. EXAMINAREA MERSULUI rugam pacientul sa mearga, dupa ce ne-am asigurat ca acest lucru nu este contraindicat/ rugam pacientul sa mearga in linie dreapta/ sa meaga pe varfuri sau sa mearga pe calcaie. mersul normal pasi egali, uniformi, cu balansul bratelor prezent, in linie dreapta, fara ezitari sau oscilatii laterale, cu o viteza care poate sa scada cu inaintarea in varsta, dar cu pastrarea caracteristicilor mentionate. modificarile de mers pot fi: simetrice sau asimetrice; modificari simetrice: dimensiunea pasilor (pasi mici mers parkinsonian, mers pseudobulbar; pasi normali mers normal, mers cu baza larga si miscare ampla a membrelor inferioare = ataxie senzoriala, necoordonat, neregulat = ataxie cerebeloasa; forfecat); in raport de miscarile bazinului (normal, leganat); in raport de miscarea in ansamblu (normal, apraxic, functional); modificari asimetrice: existenta durerii (mers antalgic), modificari osoase (mers legat de o patologie ortopedica), deficit motor (mers cosit, hemiparetic in leziunile NMC), deficit unilateral pentru flexia dorsala a piciorului (mers stepat unilateral).

TIPURI DE SENSIBILITATE vibratorie; mioartrokinetica; tactila; dureroasa; termica.

EXAMINAREA SENSIBILITATII Examinare sensibilitatii superficiale: pentru sensibilitatea tactila: se vor atinge diferitele segmente ale corpului cu un tampon de vata sau cu o periuta speciala, rugand pacientul sa ne spuna daca senzatia perceputa este aceeasi sau variaza; pentru sensibilitatea termica: se vor atinge succesiv diferitele zone ale corpului cu doua eprubete, una cu apa calda si cealalta cu apa rece, pacientul avand ochii inchisi in timpul examinarii; pentru sensibilitatea dureroasa: se foloseste un ac special, suficient de ascutit pentru a crea o senzatie dureroasa, sa inteapa initial partea sanatoasa si apoi cea presupus afectata.

Examinarea sensibilitatii profunde: pentru sensibilitatea mioartrokinetica: pacientul va sta cu ochii inchisi si examinatorul ii va mobiliza degetele, prinzandu-l usor de ultina falanga si il va ruga sa pozitionete degetele (indoite spre palma sau intinse), dupa ce pacientul in prealabil a fost informat despre modalitatea de examinare. Se incepe cu miscari ample si apoi se reduce progresiv amplitudinea acestora in mod normal apare o miscare foarte fina a falangelor (valabil si pentru membrele superioare cat si pentru cele inferioare); pentru sensibilitatea vibratorie: se foloseste un diapazon neurologic calibrat, care se aplica pe diverse proeminente osoase si se urmareste perceptia vibratiilor. Pcientul trebuie sa stea culcat, relaxat cu ochii inchisi si inainte de examinare i se explica pacientului ce fel de vibratii trebuie sa simta. Diapazonul se ciupeste si se aplica imediat perpendicular pe locul de masurare.

NERVII CRANIENI NERVUL OLFACTIV(I) Examinarea clinica: pentru examinare se foloseste o substanta odorizanta netoxica (cafea, sapun, menta, alcool, etc) si se examineaza pe rand fiecare nara (ocluzionand-o pe cealalta), pacientul fiind cu ochii inchisi; se urmareste capacitatea bolnavului de a percepe diferite mirosuri (integritatea nervilor si a cailor) si de a le identifica (functia corticala integra).

Consideratii clinice: anosmie poate apare intr-o fractura anteroposterioara de craniu (TCC); hiposmie poate apare in tumori (meningioame sau glioame); halucinatiile olfactive (crizele uncinate) de cele mai multe cu caracter neplacut, pot apare in leziunile localizate la nivelul ariei olfactive primare din lobul temporal; fiziologic scaderea perceptie olfactive odata cu inaintarea in varsta sau temporara in infectii de cai respiratorii superioare.

NERVUL OPTIC (II) Examinarea clinica: Examenul pupilelor: Dimensiunea pupilelor poate adduce informatii cu privire la afectiunea neurologica, iar reactivitatea pupilei la lumina ne poate orienta in diagnosticul clinic. Se observa daca pupilele sunt egale, avand grija sa ne informam daca exista interventii chirurgicale sau de alta natura la nivelul globilor oculari care ar fi putut modifica aspectul acestora (mioza = pupila sub 2 mm; midriaza = pupila peste 5 mm). Examinarea reflexului fotomotor direct si consensual (de partea opusa), se face prin proiectarea unui fascicul luminos la niv. unui glob ocular (aferenta= nervul optic), urmarindu-se aparitia constrictiei pupilare (mioza) de aceeasi parte, si apoi de partea opusa (eferenta= componenta parasimpatica a nervului oculomotor comun de ambele parti). Se repeat examenul pt. fiecare ochi separat. Examinarea reflexului pupilodilatator (midriaza apare cand tonusul parasimpatic este scazut sau cel simpatic este crescut, ca urmare a unei reactii emotionale sau a durerii). Examinarea reflexelor de acomodare, prin care imaginea este mentinuta clara, pe masura ce privirea se schimba de la distanta la un punct apropiat. Punem pacientul sa urmareasca un obiect, pe care il miscam de la 20-30 cm spre varful nasului, si observam aparitia convergentei ochilor si a constrictiei pupilare. De asemenea, in cursul acestei acomodari are loc o ingrosare a cristalinului, care isi creste diametrul anteroposterior, prin relaxarea ligamentelor suspensorii. Posibilitati de defecte clinice: anisocorie = pupile inegale, dar cu reactivitate normala = normal mioza senile = modificari fiziologice legate de varsta pupile Holmes-Adie = degenerarea ggl. ciliar, de cauze necunoscute, cu aparitia midriazei si abolirea RFM, se poate asocia cu abolirea ROT defect pupilar aferent = leziuni anterior de chiasma optica(nevrita optica, mai rar compresia nervului optic, degenerare retiniana) pupila Argyll-Robertson = leziune mezencefalica superioara, cu aparitia miozei, cu RFM abolit si acomodare normala, in sifilis, DZ sau mai rar in scleroza multipla. Sindrom Horner = cu mioza, ptoza palpebrala partiala, enoftalmie si pierderea sudoratiei la niv. hemifetei respective = leziunea fibrelor simpatice, ce poate apare in leziuni centrale si in leziuni periferice. Examinarea campului vizual: se efectueaza monocular, prin metoda confruntarii celor 2 campuri vizuale, ale examinatorului si pacientului,prin miscarea unui obiect (pix, creion) la jumatatea distantei (care trebuie sa fie de aprox. 50 cm) dintre cei doi, care trebuie sa se afle la aceeasi inaltime. se examineaza toate cele 4 cadrane, cerand pacientului care se uita in fata, fix, fara a misca globii oculari, sa ne spuna cand vede obiectul aparand in campul sau vizual: temporal (miscam obiectul din exterior spre interior), nazal (miscam obiectul din lateral spre medial), superior (miscam obiectul de sus in jos) si inferior (miscam obiectul de jos in sus) in cazul depistarii unor defecte de camp vizual se recurge la efectuarea campimetriei, intr-un cabinet de oftalmologie; se poate aprecia si inatentia vizuala. Examinarea fundului de ochi: se examineaza cu ajutorul unui oftalmoscop.

NERVUL OPTIC (II) Consideratii clinice: leziuni anterior de chiasma optica cecitate monoculara de tip periferic; leziuni la nivelul chiasmei optice hemianopsie bitemporala, hemianopsie nazala; leziuni posterior de chiasma optica hemianopsie homonima laterale, cvadranopsiile, agnoziile vizuale.

NERVUL OCULOMOTOR COMUN (III) inerveaza urmatorii muschi oculari: drept intern care adduce GO drept inferior care coboara GO (impreuna cu muschiul oblic superior inervat de nervul IV ) drept superior si oblic inferior care ridica GO ridicatorul pleoapei superioare leziunea nervului oculomotor comun determina d.p.d.v. clinic urmatoarele semne : ptoza palpebrala: pacientul poate compensa o ptoza incomplete prin contractia muschiului frontal, pt. a ridica spranceana. strabism divergent si aparitia diplopiei, care se manifesta doar daca ridicam pleoapa cazuta. GO va fi coborat si abdus, datorita actiunii muschilor oblic superior si drept lateral. midriaza daca sunt afectate si fibrele parasimpatice paralizia acomodarii.

NERVUL TROHLEAR (IV) paralizia determina: afectarea muschiului oblic superior GO deviat extern; diplopie maxima la privirea in jos; paralizia de nerv trohlear drept inclinarea capului spre stanga

NERVUL ABDUCENS (VI) leziunea nervului determina: strabism convergent al GO de partea afectata; diplopie in privirea laterala de partea afectata.

EXAMINAREA OCULOMOTRICITATII examenul motilitatii globilor oculari (examinarea simultana a nervilor III, IV, VI); reflexul fotomotor; reflexul de convergenta si cel de acomodare; reflexul vestibulo-ocular (manevra ochilor de papusa); testul de acoperire (pacientul acopera pe rand ochii); testul cu sticla rosie (se acopera ochiul drept cu o sticla rosie) NISTAGMUSUL miscare involuntara a GO, alcatuita din succesiunea ritmica a doua secuse (una rapida si una lenta).

NERVUL TRIGEMEN are 3 ramuri: oftalmica, maxilara si mandibulara;

NEVRALGIA TRIGEMINALA ESENTIALA: cea mai importanta patologie a trigemenului; durere lancinanta, cu durata de secunde, de etiologie neelucidata. EXAMINAREA CLINICA: testarea sensibilitatii (tactila, termica, dureroasa); palparea punctelor Valleix (supraorbitar, maxilar, mentonier); testarea componentei motorii: pacientul este pus sa stranga din dinti, in timp ce sunt palpati maseterii si temporalii; examinarea reflexului cornean: pac. este rugat sa priveasca in sus si in afara (de ex. spre dreapta), examinatorul atingand cu un fitil de vata suprafata corneei de la ochiul opus(stang), venind cu mana dinspre lateral, in asa fel incat pacientul sa nu vada vata si sa nu provocam un reflex de aparare. Se observa aparitia reflexului de clipire la ochiul examinat precum si la celalalt ochi. Se repeta manevra ptr. celalalt ochi. In mod normal, pacientul clipeste prompt la atingerea corneei. Influxul( aferenta) pleaca pe calea nervului trigemen si eferenta se intoarce pe calea nervului facial. reflexul mandibular: in mod normal este absent.

NERVUL FACIAL (VII) examinarea: motilitatii musculaturii faciale punand pacientul sa: ridice sprancenele; inchida ochii; arate dintii; deschida gura; umfle obrajii; fluiere si in acelasi timp se examineaza si forta cu care pacientul executa miscarile. reflexului cornean; gustului in cele 2/3 anterioare ale limbii (dulce pe varful limbii, sarat pe laterale); sensibilitatii la nivelul conci, canalului auditiv extern si a zonei retroauriculare (la acest nivel pot apare si leziunile cutanate in cazul parezei faciale determinate de virusul varicelo-zosterian: sindromul Ramsay-Hunt paralizie pe muschiul stapedius). clinic: pareza faciala de tip central apare datorita leziunilor din neuronii motori centrali din cortex, sau a axonilor lor; va fi afectata doar jumatatea inferioara a fetei, de partea opusa leziunii; deoarece musculature din jumatatea superioara (frontalul si orbicularul) primeste inervatie bilaterala. Cea mai frecventa cauza este reprezentata de patologia vasculara. pareza faciala de tip periferic - apare datorita leziunilor la niv. nucleului facialului sau a axonilor sai pe tot parcursul nervului; va fi afectata toata hemifata de partea leziunii. Cea mai frecventa cauza de afectare periferica este pareza tip a frigore (Bell). pacientul poate prezenta: hipoacuzie pe partea afectata; nu poate increti fruntea; nu poate inchide ochiul pe partea afectata; nu ridica comisura buzelor; pielosul gatului nu se observa pe partea afectata, etc.

NERVUL ACUSTICO-VESTIBULAR (VIII) 2 componente: componenta auditiva si componenta vestibulara. clinic: surditate, hipoacuzie, vertij, nistagmus, tulburari de echilibru insotite de senzatii dde greata si varsaturi.

EXAMINAREA CLINICA A NERVUL ACUSTICO-VESTIBULAR (VIII) testam acuitatea auditiva; proba Weber: piciorul diapazonului aflat in vibratie se aplica pe vertex sunetul fiind perceput in mod normal, egal in ambele urechi; patologic surditate de transmisie (weber + ) sau de perceptie (weber -); proba Rinne; examinam miscarile globului ocular se observa nistagmusul; proba Romberg; proba bratelor intinse.

SINDROMUL VESTIBULAR PERIFERIC sindrom armonic toate probele efectuate la pacient sunt pozitive de partea lezata, de scurta durata (ore, zile, saptamani, luni) clinic: vertij invalidant, cu caracter paroxistic insotit de fenomene vegetative marcate; semne neurologice: proba Romberg pozitiva, proba bratelor intinse pozitiva, proba indicatiei pozitiva, mers in stea, nistagmus orizontal sau orizonto-girator (niciodata cel vertical); etiologii: leziunile inflamatorii si vasculare de la nivelul urechii interne sau formatiuni tumorale din unghiul pontocerebelos.

SINDROMUL VESTIBULAR CENTRAL sindrom dizarmonic, cu o durata mai lunga si cu evolutie mai grava; clinic: vertij cu caracter permanent, mai atenuat ca intensitate, insotit mai rar de fenomene vegetative; apar si alte semne neurologice care atesta afectarea altor structuri nervoase; nistagmus de orice tip, patognomonic este cel vertical; la efectuarea probei Romberg, a bratelor intinse sau a indicatiei apare o deviatie nesistematizata, fara concordanta intre sensul deviatiei si sediul leziunii; etiologii: patologia vasculara de la nivelul trunchiului cerebral.

CAUZE DE CRIZE CONVULSIVE boli neurologice: epilepsia; cauze vasculare, procese expansive; procese metabolice: hipoglicemia; encefalopatia hepatica, uremica, hipertensiva.

CAUZE SAU STRUCTURI CARE DETERMINA DIPLOPIE leziune de nerv, muschi, placa neuro-motorie.

DEFICITUL MOTOR DIN MIASTENII deficitul motor este fluctuant deoarece este declansat de efortul muscular si dispare dupa repaus, cu distributie variabila, afectand musculatura extrinseca a globilor oculari, musculatura bulbara si a extremitatilor.

BOALA PARKINSON SEMNE CLINICE bradikinezia; hipokinezia; tremorul de repaus; rigiditatea; instabilitatea posturala bolnavii alearga dupa centrul lor de greutate, pasii sunt mici, pacientii cad usor; hipomimie scaderea expresivitatii fetei; reducerea clipitului; deschiderea excesiva a fantelor palpebrale (bolnavul se holbeaza); tulburari de fonatie (hipofonie) si de pronuntie (dizartrofonie); alte manifestari clinice: tulburari de somn, sindromul piciorelor nelinistite, tulburari cognitive si psihiatrice.

Criza epileptic major primar generalizat (criza grand mal) faze: faza prodromal este prezent la 20-30% dintre epileptici, i poate dura de la cteva ore la maximum 2 zile (cefalee, parestezii, hipoacuzie, mioclonii difuze, palpitaii, polakiurie, depresie, iritabilitate, euforie); aura este mai frecvent fiind prezent la 50% dintre epileptici i are o durat de ordinea secundelor (5 -15). Aura precede i anun pierderea cunotinei (palpitatii, parestezii, etc). faza tonico-clonic este faza obligatorie care definete acest tip de crize i reprezint faza convulsiv. Ea se desfoar n dou subfaze, una tonic care dureaz n jur de 15-20 secunde i una clonic care dureaz n jur de 30-40 secunde. faza stertoroas (stertor = respiraie zgomotoas) este considerat o com postcritic (dup criz) i dureaz 1-5 minute sau 20-25 minute. faza post-ictal este o faz variabil ca manifestare dar ntotdeauna cu amnezie complet a accesului epileptic.

Statusul epileptic reprezint o repetare de mai multe crize epileptice (convulsive sau non-convulsive) succesive i ntre care pacientul nu-i recapt contien, sau orice criz convulsiv care dureaz mai mult de 30 de minute. Primul ajutor n timpul crizei epileptice: pstrarea calmului, majoritatea crizelor dureaz cteva minute; prevenirea producerii traumatismelor secundare crizei prin ndeprtarea de/a obiectelor sau suprafeelor tioase sau ascuite, surselor de foc, ap; pentru evitarea traumatizrii limbii i a buzelor prin automucare se va aeza ntre arcadele dentare un obiect moale, de preferin din cauciuc, dar n lipsa acestora, orice material textil; aezarea unei perne sau a unei haine din material moale sub cap, se slbete nodul de la cravat sau orice alt obiect din jurul gtului; nu se ncerc s i se opreasc micrile; nu se ncearc imobilizarea n nici o poziie; nu se mut persoana din loc dect atunci cnd se afl n pericol; nu i se d ap, medicamente, alimente pn nu i revine complet; nu se las persoana singur pn nu i revine complet; dup criz se aeaz persoana n poziia lateral de siguran; dac durata crizei depete 5 minute, se sun la ambulan.

S-ar putea să vă placă și