Sunteți pe pagina 1din 9

TRATAREA RROMILOR IN ROMANIA

Dintre toate tarile europene, Romania este, fara indoiala una care adaposteste cel mai mare numar de minoritati. Chiar daca intre oameni exista diferente de sex, de religie, de infatisare, chiar daca gandesc si simt diferit , au preocupari si pasiuni diferite, oricat de diferiti ar fi oameni intre ei, tuturor li se recunosc aceleeasi drepturi si indatoriri in cadrul unei societatii democratice, in care valoarea principala este libertatea individului. Uneori, diferentele dintre oameni nu se nasc din insusirile lor, ci din prejudecatile celorlalti fata de ei. Natiunea romana s-a format in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Statul national unitar roman a aparut dupa primul razboi mondial, in 1918, in urma unirii Transilvaniei cu Romania. In Romania traiesc mai multe minoritati etnice: maghiarii, germanii, rromii, sarbii, bulgarii, grecii, evreii, turcii, tatarii, rusi, polonezi. Poporul roman ia tratat pe toti ca si cum ar fi de-ai lor, nu a facut diferete intre unul si altul fiind un popor primitor si de buna credinta, astfel incat minoritatile sa se simta ,,ca la ei acasa, sa nu se simta exclusi, neaveniti in comunitatea in care au intrat.. Romania fiind un popor democratic, le-a creat minoritatilor toate conditiile oferindu-le scolii in care pot studia in limba lor materna, posturi de radio si televiziune pe canalul national. Toate acestea denota ca poporul roman isi respecta semeni chiar daca nu vorbesc aceeasi limba, nu au aceleasi obiceiuri, nu au aceeasi religie sunt oameni si sunt tratati ca semeni lor (romani). Dupa unguri, rromi reprezinta urmatoarea minoritate ca numar in tara noastra. Generatia de rromi in formare se caracterizeaza printr-un nivel scolar mult mai scazut decat cel al generatiei precedente. Astfel 40% dintre copiii de 8 ani nu au mers niciodata la scoala sau au incetat sa o mai frecventeze la un moment dat. Un studiu foarte minutios asupra frecventei scolare a copiilor rromilor in varsta de 10 ani scoate in evidenta faptul ca 51,3 % dinte ei merg regulat la scoala, 15,5

% nu merg decat ocazional, 14,2 % au abandonat scoala, iar 18,9% nu s-au dus niciodata la scoala. Rata absenteismului creste rapid incepand de la varsta de 9 ani acesta este pragul corespunzator virstei la care copiii pot incepe sa lucreze si sa contribuie la venitul familial. Atunci cind chiar parintii lor se confrunta cu grave probleme de insertie profesionala si de somaj, patrunderea ulterioara a acestor copii pe piata muncii este grav ipotecata, iar meseriile traditionale nu mai permit resorbtia unei miini de lucru aflate in continua crestere. Numeroase familii de rromii traiesc intr-o asemenea saracie, incat pana si copiii sant siliti sa contribuie la ajutorarea grupului. Foarte adesea , ei sint tentati sa adopte cai usoare de castig ( cersetorie, furtisag, trafic marunt). Toate acestea fac sa creasca temporar veniturile familiale, dar diminueaza in acelasi timp sansele copilului de integrare normala in viata moderna. Nivelul scazut de educatie are multiple consecinte, nu numai in privinta locurilor de munca, ci si in materie de manifestare culturala si spirituala a unei comunitati care cauta astazi sa-si revendice specificitatea si altfel decat prin marginalizare economica si sociala. Lipsa educatiei afecteaza comunicarea cu societatea (prin intermediul literaturii, al expresiei plastice.) si franeaza modernizarea populatiei rromilor. Coexistenta unei populatii nationale majoritare cu o populatie minoritara lipsita de referintele traditionale la o notiune fondatoare necesita nu doar numeroase eforturi institutionale, ci si dezvoltarea unei inteligente si a unei constiinte civice. Incontestabil, cresterea nivelului scolar este una din dificultatile majore care stau in fata rromilor. Guvernul Roman se preocupa de cativa ani de rezolvarea acestei probleme. Ministerul Educatiei Nationale a aprobat un program experimental de formare pentru studentii rromi, program care a demarat in anul scolar 1990-1991, propunandu-si sa pregateasca viitori pedagogi, profesori cunoscatori ai nevoilor culturale si educationale ale copiilor rromi si capabili sa comunice cu acestia in romani. Dintre elevii inclusi in program, 55 studiaza in scolile normale din Bucuresti, Bacau si Tirgul Mures. Studiul limbii romani le este asigurat (3 ore de curs pe saptamina), iar dupa bacalaureat, acesti elevi trebuie sa predea in localitatii cu populatie majoritara de rromi. Editura Didactica si Pedagogica a elaborat un manual destinat acestei categorii de elevi. De asemenea, in 1992, Editura Kriterion din Bucuresti a editat un dictionar roman- romani, conceput de Gheorghe Sarau. Studiul limbii romani este important pentru a permite unei culturi prin excelenta orale sa se perpetueze si mai ales, pentru a-i permite sa lase marturii scrise despre traditia rroma.

PARTICULARITATI ALE INVATAMNTULUI PENTRU RROMI Daca pna anul trecut datele referitoare la invatamntul rrom (pe care Directia Generala Invatamnt pentru Minoritati Nationale le insera anual in brosura "Invatamntul cu predarea in limbile minoritatilor nationale") se rezumau la studiul limbii materne rromani ca obiect de studiu, iata ca gratie atentiei de care se bucura in ultima vreme problemele scolarizarii copiilor rromi la nivel guvernamental si nonguvernamental a devenit necesara editarea unui ghid aparte in care sa fie incluse mai multe date si informatii utile in procesul educativ cu copiii si tinerii rromi. Este de remarcat faptul ca un numar de 1.680 de elevi studiaza in anul scolar 1998/1999 limba materna rromani, ceea ce reprezinta un efectiv dublu fata de cel din anii anteriori. Pe de alta parte, se observa cresterea numarului de gradinite si clase cu copii rromi, structurate in localitati cu populatie preponderent rroma, la initiativa ONGurilor, a Bisericii si, din pacate destul de rar in raport cu acestea, la cea a autoritatilor locale, inclusiv a celor scolare. Aparitia unor clase cu elevi rromi si in localitati si scoli in care rromii nu sunt prezenti preponderent a generat o serie de pareri controversate, vazndu-se in astfel de formule de scolarizare "retete" clare de "segregare" a copiilor rromi de ceilalti. Pornind insa de la situatia reala, anume aceea ca multi copii rromi in conditiile in care nu frecventeaza gradinita intmpina, la clasa I, dificultati foarte mari, incepnd, de pilda, cu mnuirea creionului, cu integrarea lor in colectivitate, cu intelegerea unor notiuni si cuvinte parcurse in anii de invatamnt prescolar, se impune in mod necesar o nuantare a muncii invatatorului cu astfel de copii, in masura in care cerintele programei scolare si timpul limitat afectat procesului instructiv-educativ permit aceasta daca la aceste dificultati se mai adauga si faptul ca unii dintre elevii rromi cei din colectivitati compacte cu rromi la venirea lor in clasa I nu cunosc dect limba materna rromani, atunci decalajul fata de copiii vorbitori de limba romna (maghiara etc.) se accentueaza. In astfel de conditii, solutiile de a-i ajuta pe copiii din clasa I sunt limitate, fie: 1. Elevii rromi sa frecventeze anterior gradinite. Eventual, copiii rromi vorbitori doar ai limbii rromani sa fie ajutati de educatoare ca prin limba materna rromani sa acceada la lexicul minimal romnesc (maghiar etc.) in functie de comunitatea lingvistica si culturala pe lnga care s-au aculturat.

2. La clasa I, invatatorii de la clasele cu elevi rromi sa aiba cunostinte elementare de vocabular rrom pentru a-i ajuta pe copiii care nu cunosc limba in care se preda in scoala sa-si insuseasca in faza incipienta - bagajul lexical minimal. 3. Sa se organizeze in continuare clase cu elevi rromi in scop compensator si pe durata determinata (pna cel mult la terminarea clasei a IV-a), astfel inct elevii sa poata recupera in ritm propriu materia predata la clasele I-IV. Astfel, studierea limbii materne rromani va fi si ea extinsa cu mai multa usurinta, elevii beneficiind acolo unde este posibil de cadre didactice din propria etnie, ceea ce va permite cunoasterea istoriei si a traditiilor rrome. In acest context, facem precizarea ca Ministerul Educatiei Nationale nu recomanda separarea copiilor rromi de ceilalti copii peste vointa parintilor lor. Dar, acolo unde parintii solicita inscrierea copiilor in clase pentru rromi cu caracter compensator pe perioada ciclului primar, optiunea acestora poate fi onorata. In astfel de situatii, scoala va proceda la organizarea de consultatii (prin remunerarea cadrelor didactice in regim de "plata la ora" inainte sau dupa programul scolar, in spatii adecvate in scoala sau puse la dispozitie de autoritatile locale), in care copiii rromi vor beneficia, pe lnga sprijinul didactic necesar si de alte facilitati (gustari, masa, caldura, imbracaminte), cu concursul organizatiior caritabile invitate sa colaboreze in acest scop de catre forurile locale (consiliul local, scoala, inspectorat scolar). Modelul a fost experimentat de organizatiile nonguvermanetale si de diferite institutii confesionale in reteaua oficiala de stat, bucurndu-se de un deosebit succes: Scoala "RUT" de pe lnga Biserica Baptista din Ferentari Bucuresti, Asociatia Femeilor Tiganci din Banat, in cadrul "Centrului educativ-cultural" din Timisoara, Fundatia pentru o Societate Deschisa in mai multe localitati din tara (Gradinita Bobesti din judetul Ilfov, de pilda), Organizatia "Caritas" din Satu Mare in cadrul mai multor localitati din Satu Mare si Baia Mare, Fundatia Vassdas din Cluj-Napoca in trei judete (Cluj, Alba, Salaj) s.a. Prin urmare, o "segregare" de acest tip, vremelnica si compensatorie, in beneficiul copiilor rromi este mai mult dect necesara, astfel inct, dupa 1-2-3-4 ani, copiii rromi sa poata trece in clase mixte fara dificultate.

ACTIVITATILE LEGATE DE COMERT Chiar daca, in perioada comunista, practicarea meseriilor traditionale a fost descurajanta, unele activitati s-au mentinut totusi la limita legalitatii. In noul context economic, cateva dintre ele au sanse bune de revigorare, cel putin pe termen mediu. Dar in foarte multe cazuri, populatia rromilor si-a pierdut priceperile necesare. In plus activitatile aflate in decalaj fata de sistemul modern de productie contribuie la accentuarea procesului de marginalizare a rromilor. Numarul persoanelor care practica aceste profesii constituie o problema suplimentara. Meseriile nu raman rentabile decit daca sint practicate de un numar redus de persoane. Data fiind cresterea considerabila a populatiei de rromi, numarul meseriasilor depaseste astazi in mod vizibil numarul profesiilor traditionale si necalificate pe care le poate oferi societatea. Cererea este, asadar mai mare decat oferta. Meseriile traditionale prezinta si un alt risc, care deriva din caracterul lor inchis. Intr-adevar, intr-o societate moderna, in care acest tip de activitati se afla in declin, oamenii ar trebui sa aiba posibilitatea reconversiei profesionale. Dar o astfel de mobilitate presupune un anumit nivel de educatie si stapanirea bazelor tehnicii moderne. Or, pregatirea rromilor pentru meseriile traditionale are loc in mediul familial, neimplicand trecerea prin scoala, nici insusirea cunostintelor tehnice sau stiintifice care reprezinta fundamentele sistemului modern de productie. In acest sens, mestesugurile traditionale ale rromilor sunt victimele propriului lor caracter inchis si al dificultatii de a se adapta tehnicilor si structurilor moderne. Meseriile traditionale ale rromilor sunt strans legate de negot. In ciuda tuturor neajunsurilor, unii nu au ezitat sa-si reia ocupatiile de acest tip, incurajati fiind si de un sistem economic care reabiliteaza activitatile comerciale. Mai peste tot s-au inviorat activitatile de recuperare de materiale: comertul cu lucruri de ocazie, colectarea de fier vechi, de haine vechi, de sticle goale ..Se reia cu succes culesul plantelor medicinale, al fructelor de padure, al ciupercilor, al urzicilor. Odata cu liberarizarea economiei si cu dezvoltarea economiei de piata, numerosi rromi au evoluat rapid spre activitati comerciale la scara mica. Ei ofera bunuri si servicii care nu se gasesc in magazinele de stat. Rromi vand tigari, flori, seminte, lame de ras, inele, cercei, oale si tigai din aluminiu si alte obiecte marunte. Majoritatea rromilor traiesc, asadar, tranzitia la marginea societatii si adesea la limita legalitatii. Nivelul de trai al celor mai multi dintre ei a continuat sa scada dramati, distantandu-I astfel tot mai sensibil de restul populatiei. Chiar daca exista

o noua patura de proaspat imbogatiti, precum si un insemnat numar de rromi de conditie medie, numarul celor sarmani si flamanzi ramane covarsitor.

RISCURILE IDENTIFICARII UNEI ETNII CU O CLASA SOCIALA Potrivit recensamintelor oficiale, comunitatea rromilor a trecut de la 229.986 de membri in 1997, la 409.723 in 1992, ceea ce corespunde unei cresteri de circa 80%, in timp ce populatia totala a tarii nu a crescut decit cu 5,6%:21.559.416 locuitori in 1977 fata de 22.760.449 in 1992. Familiile traditionale de tigani sunt relativ mari. In medie, o familie de rromi numara circa 6,6 persoane, nivelul mediu national in Romania fiind de 3,1 membri. Numarul mare de copii la tigani se datoreaza si varstei la care au loc casatoria si primele nasteri. Fetele se casatoresc in general in jurul virstei de 17 ani (22 de ani este virsta medie pentru restul populatiei), iar baietii, spre 18 ani. Nunta traditionala a tiganilor nu are loc nici la biserica, nici la primarie, si nu constitue o legatura recunoscuta de autoritatile statului. Nunta este sarbatorita exclusiv in sinul comunitatii, iar sotii nu fac demersuri pentru oficializarea legaturii lor. Casatoria de tip traditional pare a fi inca raspandita, intrucit pe ea se intemeiaza circa 40% din cuplurile populatiei adulte. Tinara generatie perpetueaza acest comportament si se observa chiar o usoara crestere a acestei tendinte. Daca Romania doreste cu adevarat sa se ridice la nivelul democratiilor autentice, ea va trebui sa accepte in sfarsit problema rromilor sub toate aspectele, chiar si sub acelea mai putin onorabile. Este o chestiune de onestitate, de moralitate, dar si de responsabilitate politica, deoarece problema rromilor este una din problemele delicate care ameninta stabilitatea interna a tarii, care ii prejudiciaza reputatia in strainatate. Trebuie spus ca Romania nu este un caz particular in Europa Centrala si de Rasarit, si ca situatia rromilor romani este, din multe puncte de vedere, asemanatoare cu cea din alte tari din regiune.

ANEXA 1

PRINCIPALELE MINORITATI DIN ROMANIA 1956 % 1966 Romani 14.966.114 85,7 16.740.310 Unguri 1.587.675 9,1 1.619.592 Germani 384.708 2,2 382.595 Rromi 104.216 0,6 64.197 Ucrainieni 60.479 0,4 54.705 Sarbi 46.517 0,3 44.236 Croati Sloveni Rusi 38.731 0,2 39.483 Evrei 146.264 0,8 42.888 Turci 14.329 0,1 18.040 Tatari 20.469 0,1 22.151 Slovaci 23.331 0,1 22.221 % 1977 % 1992 % 87,6 19.001.721 88,2 20.352.980 89,4 8,5 1.706.874 7,9 1.620.199 7,1 2,0 358.732 1,7 119.436 0,5 0,4 229.986 1,1 409.723 1,8 0,3 55.417 0,3 66.833 0,3 0,2 42.358 0,2 29.080 0,1 4.180 0,2 32.147 0,1 38.688 0,2 0,2 25.686 0,1 9.107 0,1 23.303 0,1 29.533 0,1 0,1 23.107 0,1 24.649 0,1 0,1 22.037 0,1 20.672 0,1

ANEXA 2

RROMI IN TARILE EUROPEI CENTRALE SI DE RASARIT

Romania Ex- Iugoslavia Ungaria Polonia Bulgaria Rep. Ceha Rep. Slovaca

Estimarea Uniunii Rromilor 1991 2.500.000 1.000.000 600.000 30.000 800.000 700.000 800.000

BIBLIOGRAFIE

1. Tiganii din Romania o minoritate in tranzitie Emmanuelle Pons - Compania Altfel 1999.

2. Directia Centrala de Statistica, Bucuresti, in M. Berindei, ,, Les minorites

nationales en Roumanie, LAlternative, nr.20, ianuarie 1983.


3. Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Cadrul legislativ si institutional

pentru minoritatile nationale din Romania, Bucuresti, 1994.