Sunteți pe pagina 1din 2

Baltagul comentariu de Mihail Sadoveanu - roman traditional realist mitic (obiectiv) Introducere: Inspirata in principal din balada Miorita,

, capodopera Baltagul a fost publicata de Mihail Sadoveanu in 1930, ilustrand tipul de roman traditionalist mitic, realist-obiectiv, desi tematica bogata il inscrie si in sfera romanelor de dragoste sau politiste, fiind totodata si un bildungsroman, deoarece prezinta formarea unui tanar. R1: Reprezentativa pentru romanul traditional, opera sadoviniana este o monografie a satului moldovenesc de la munte de la inceputul sec. XX, oferind o imagine ampla si profunda a existentei prin zugravirea modului de viata patriarhal al muntenilor in care obiceiurile si traditiile sunt pastrate cu sfintenie. Acest lucru reiese din infatisarea oranduielilor legate de evenimentele cruciale ale existentei umane botezul, nunta, moartea. Avand ca sursa de inspiratie mitul fundamental romanesc al comuniunii omului cu natura ilustrat de balada Miorita, dar si un mit egiptean legat de zei, Baltagul se inscrie si in categoria romanelor mitice. Actiunea complexa si complicate intinsa pe parcursul a 16 capitole, numarul mare de personaje, fiecare avand un rol important in defasurarea evenimentelor, perspectiva narativa cu viziune dindarat si focalizare zero, naratiunea la pers. a III-a realizata de un narrator omniscient si omniprezent sunt alte trasaturi care ilustreaza caracterul de roman traditional realist obiectiv al capodoperei lui Mihail Sadoveanu. R2: In opinia mea, tema centrala romanului este reprezentata de lumea patriarhala a satului moldovenesc de la munte si schimbarile care incep odata cu patrunderea unei noi civilizatii. Sunt urmarite atat viata comunitatii rurale arhaice, cat si o istorie pastorala dramatica uciderea unui cioban, din lacomie de catre alti doi, gasirea ucigasilor si supunerea lor in fata judecatii umane si divine. Aceasta a doua directie tematica descopera alte teme cum ar fi dragostea,calatoria, formarea unui tanar. Acestor teme li se subordoneaza motive literare precumtranshumanta, femeia justitiara, cainele credincios, invidia ca motivatie a actului ucigas, coborarea omului in infern, reprezentat de vegherea in rapa a mortului, comuniunea om-natura. Viziunea despre lume a autorului se evindentiaza prin umanitatea creata, pe care o inzestreaza cu o fidelitate absoluta fata de radacinile ei. Lumea creata de Sadoveanu are drept sprijin credinta in traditie si in Dumnezeu si, de la ambele, convingerea ca nicio fapta rea nu ramane nedescoperita si nepedepsita. Uitarea ordinii lumii e una dintre marile primejdii ale varstei moderne a umanitatii, iar scriitorul o evoca pentru a o salva. De aceea, in viziunea sa aceasta lume se caracterizeaza prin unitatea firii, prin legatura trainica si de neinfrant intre viata si moarte, prin credinta in puterea binelui si admiratia fata de sufletele puternice si curate. R3: O prima idee relevanta pentru tema si viziunea despre lume e evidentiata de inserarea unor credinte stravechi, definitorii pentru spiritualitatea romaneasca. Dintre acestea visul premonitoriu prin care Vitoria se convinge ca Nechifor Lipan e mort propune simboluri mitice: ea viseaza ca Lipan trece calare o apa, in apusul soarelui, cu spatele spre casa, toate acestea fiind semne ale mortii. Totodata ea se conduce dupa semnele vremii, de aceea cantatul cocosului cu pliscul spre poarta, rasucirea vantului, culoarea brazilor si intensitatea luminii reprezinta indemnul pentru pornire la drum sau pentru popas, dovezi limpezi ca Dumnezeu ii ghideaza pasii in cautarea lui Nechifor. O a doua idee relevant reiese din caracterul de scriere monografica a vietii comunitatii rurale arhaice in liniile ei definitorii. Barbatii isi castiga painea doborand brazi si trimitandu-I la vale pep lute, iar cei mai vrednici intemeiaza stane. Femeile, ca neveste de oieri si gospodine intr-un stat patriarhal de munte, obisnuite cu drumurile lungi ale sotilor lor, au grija gospodariei, isi cresc copii, pastreaza randuiala sarbatorilor, toate acestea punand in lumina atasamentul fata de valorile lumii in care traiesc dar si devotamentul in indeplinirea rolurilor lor intr-o comunitate de tip arhaic. R4: Titlul este simbolic nu numai pentru ca baltagul este unealta specifica meseriilor pe care le practica barbatii de la munte, ci si pentru ca, in mitologia autohtona, el e arma magica si simbolica menita sa implineasca dreptatea. In acest roman baltagul este o unealta a crimei si a pedepsei satisfacand in aceeasi masura setae de innavutire a lui Calistrat Bogza si dorinta de justitie a fiului lui Lipan. Gheorghita primeste un baltag sfintit de preot, dar acesta ramane nepatat de sange, deoarece moartea tatalui sau e razbunata cu aceeasi arma cu care a fost ucis. Lovitura data de tanar este simbolica, deoarece actul razbunator e infaptuit de cainele credincios, absolvindu-l pe tanar de pacatul unui omor. Instantele narative sunt diverse, desi cea mai mare parte a intamplarilor sunt narate de un narator obiectiv. La inceputul romanului legenda rostuirii neamurilor e evocata de Vitoria. Ea o auzise de la barbatul ei care o spunea uneori la diferite petreceri. Prima voce narativa este deci a personajului absent, introdusa de nevasta lui. Treptat, dupa evocarea unor dialoguri ale celor doi, perspectiva narativa se schimba facand loc naratorului obiectiv. In multe situatii Vitoria prea rolul de personaj-reflector cu ajutorul caruia se realizeaza portretul lui Nechifor. Incipitul cuprinde o legenda despre rostuirea neamurilor la inceputurile lumii de catre Dumnezeu. Printre cei veniti se aflau si locuitorii muntilor, a caror existenta e castigata ca taietor de lemne sau ca pastor. Ajungand insa

ultimii, muntenii n-au mai avut ce primi, dar in compensatie Dumnezeu le-a harazit o inima usoara si putinta de a se bucura de traiul in mijlocul celor apropiati, de cantec si de dans, de iubire. Finalul inchis se afla in raport de simetrie cu incipitul prin destinul Vitoriei. Odata implinite datinile de inmormantare a sotului ei si dupa pedepsirea ucigasilor, Vitoria poate reintra acum in timpul cronologic al lumii. Asadar, viata poate sa mearga inainte si in familia Lipanilor condusa acum de Gheorghita, sugestiva fiind aceea a continuitatii, in semnul ca viata isi poate relua cursul firesc. Incheiere: In concluzie, romanul Baltagul e unul traditional realist obiectiv, pentru ca recompune imaginea unei societati arhaice, pastratoare a traditiilor si pentru ca are o actiune complexa cu numeroase personale surprinse in mediul social si economic, iar nararea intamplarilor se face la persoana a III-a de catre un narator omniscient si dintr-o perspectiva obiectiva.