ANTRAX

Studenti: Bercea Victor Carst Robert Gama Alexandru Irimia Angel Matei Eduard

DATE GENERALE
Boala cunoscuta cu cel putin 2000 de ani inaintea erei noastre Este o boala cu manifestare supraacuta, acuta ,subacuta sau cronica, afectand in principal ierbivorele dar care este intalnita si la alte mamifere, inclusiv omul, si uneori la pasari. Termenul de anthrax provine din grecescul anthrakos=carbune, denumire care se refera la aspectul caracteristic al leziunii prezente in manifestarea cutanata intalnita la om. Prima aparitie referitoare la manifestarea antraxului la animale apare in jurul anului 500 in Hippiatrika, o colectie de scrieri cu scop veterinar

RASPANDIRE SI IMPORTANTA
Se intalneste pe tot globul, frecvent in regiunile temperate si calde, fara serviciu veterinar si rar in zonele reci unde nu se produce sporularea. Este o boala mortala n imensa majoritate a cazurilor. De la animalele bolnave nu se poate valorifica nimic, data fiind rezistenta deosebita a sporilor si transmisibilitatea la om. Acestea fac ca importanta antraxului sub raport economic sa fie foarte mare. Pentru profilaxie se cheltuiesc sume mari reprezentate de materiale biologice folosite pe scara larga si de fortele de munca ocupate cu aplicarea lor. La acestea, se adauga si lucrarile necesitate pentru asanarea terenurilor infectate.

RASPANDIRE SI IMPORTANTA
Antraxul are si o importanta sanitara, prin faptul ca se transmite la om. Infectia se face prin manipularea carnii, a cadavrelor sau a produselor de origine animala, lna, piei, par, coarne etc. n Africa de Sud, antraxul reprezinta nca boala cea mai pagubitoare. Este ntlnita si n America iar n Australia produce nca pierderi simtitoare Se intalneste cel mai des in solurile agricole calcaroase, cu pH neutru sau alcalin

ETIOLOGIE

Antraxul este produs de B.Anthracis, un bacil aerob, imobil, care n culturile tinere n special, se prezinta sub forma dreptunghiulara regulata. Este lung de 4 - 6 microni, si gros de 1 - 1,35 microni, Gram pozitiv. n organism ca si pe medii de cultura cu lichide organice (snge, ser) capsuleaza si capsula poate fi pusa n evidenta prin coloratia Giemsa. (Capsula se coloreaza n roz iar bacilul n albastru)

Neutrofil fagocitand B. anthracis (microscopie de scanning)

ETIOLOGIE

Are proprietatea de a sporula n anumite conditii. Acestea sunt determinate de factori interni (unele tulpini sporuleaza intens, altele mai slab) si de factori externi, de mediu-uscaciunea, prezenta aerului, pH. alcalin, saracia n substante nutritive, favorizeaza sporularea Dintre factorii externi temperatura are rol important: Procesul de sporulare este intens la temperaturi de 30 - 37. Sporii sunt ovali, situati n centrul formei vegetative si nu diformeaza corpul bacilului. Sub 14 sau peste 42, sporularea nceteaza. n cadavrele nedeschise, bacilul nu sporuleaza sau se lizeaza sub actiunea proceselor de putrefactie

BIOLOGIE
Coloratie albastru de metilen

Bacilul creste pe mediile de cultura uzuale. n bulion formeaza un depozit cu aspect de vata, mediul ramnnd limpede.Pe agar, creste sub forma de colonii albe, asemanatoare fulgilor de zapada, cu margini neregulate care privite cu lupa au aspectul de par frizat. Formele vegetative sunt putin rezistente fiind distruse cu usurinta de catre lumina solara (6-12 ore), caldura la (la 55-60- n 15 minute), suc gastric, dezinfectante ( formol, fenol, soda caustica, var cloros n solutie de 1-5 %, sublimat 1% ) n cteva minute sau prin putrefactie (dependent de temperatura, n cteva ore sau zile). Sporii sunt foarte rezistenti. n el rezista chiar zeci de ani n solurile afnate cu humus. n balegar rezista 8 luni iar n apa 2 ani si jumatate. Rezista mult timp n piei, lna etc. Rezista cteva ore la 14 caldura uscata dar la 120 caldura umeda sunt distrusi instantaneu.

PATOGENEZA

Sporii de B. anthracis au o mare afinitate pentru macrofage. Dupa ce patrunde in organism pe cale cutanata (< 95%), inhalatorie ( 4%) si digestiva (>1%) sporii infecteaza macrofagele, germineaza si prolifereaza In infectia cutanata si G.I. proliferarea poate avea loc la locul inocularii sau la nivelul limfonodurilor care dreneaza zona. Toxinele produse sunt responsabile de aparitia edemelor si al necrozelor. Odata cu cresterea dozei de toxina creste posibilitatea de cedare a organelor si de diseminare a tesutului necrozat Atunci cand formele vegetative iau contact cu aerul in urma deschiderii cadavrului ( de catre pradatori, necropsieri, sau in urma balonamentului) acestea sporuleaza.

EVOLUTIE CLINICA

In mod normal, perioada de incubare e de 3-7 zile, cu o limita cuprinsa intre 1-14 zile. Evolutiile variaza de la supraacute la cronice Forma supraacuta :se intalneste obisnuit la rumegatoare si se caracterizeaza prin manifestari subite si care duc rapid la decesul animalului. Acesta manifesta pierderi de echilibru, tremuraturi musculare, dispnee, putine momente convulsive si uneori moarte subita.

EVOLUTIE CLINICA

Forma acuta: Este intalnita tot la rumegatoare, rar la cal La rumegatoare debuteaza cu sindrom febril ( temperatura corporala poate atinge 41.5C ), apoi o perioada de excitabilitate, urmata de depresie, stupoare, probleme cardiace si respiratorii, pierderi de echilibru, convulsii si moarte. Rumegatul inceteaza, productia de lapte scade dramatic, animalele gestante pot avorta. Se pot constata hemoragii la nivelul orificiilor naturale. Se intampla des ca manifestarile bolii sa nu fie observate si animalele sa fie gasite moarte. Unele animale prezinta edeme in zona ventrala a gatului, a toracelui si in zona spetei, cu toate ca aceasta manifestare se observa mai des in forma cronica a bolii

EVOLUTIE CLINICA

La cai se poate intalni evolutia acuta, desi de regula la aceasta specie boala evolueaza subacut sau chiar cronic. Semnele clinice includ: Febra, frisoane, colica severa, anorexie, depresie, diaree hemoragica, edem al gatului, sternului sau al abdomenului inferior, precum si al aparatului genital. Moartea survine in 2-4 zile

EVOLUTIE CLINICA

Desi porcul este o specie mai rezistenta, acestia pot dezvolta o forma septicemica acuta, caracterizata prin moarte subita sau orofaringita, sau mai frecvent dezvolta o forma cronica usoara. Forma orofaringiana e caracterizata de un edem rapid al gatului, care duce des la moartea prin asfixie. La porci se intalneste o forma intestinala a bolii care se manifesta nespecific, animalele prezentand anorexie, voma, diaree ( uneori hemoragica), sau constipatie. La carnivore, boala seamana cu cea de la porc La rumegatoarele salbatice boala seamana cu cea de la rumegatoarele domestice

LEZIUNI

Cauzele exacte ale mortii sunt indeplin sau chiar necunoscute. Sange negricios se poate scurge la nivelul orificiilor naturale ale corpului. Atunci cand cadavrul este deschis sangele este negricios, ingrosat si nu coaguleaza. Se observa hemoragii de diferite marimi pe seroase, pe epicard si endocard, pe musculatura, si pe subcuticula. Hemoragiile se observa des pe mucoasa G.I. si ulcere in zonele placilor Peyer O splina marita in volum, semifluida, de culoare rosu inchis sau neagra este comuna Limfonodurile, ficatul si rinichii sunt marite in volum si congestionate. Se poate observa si meningita Tonsilele sunt marite si pot prezenta membrane difteroide sau ulceratii.

DIAGNOSTIC

Gram

Giemsa

Diagnosticul pe baza semnelor clinice este greu de pus. Este necesara confirmarea de catre laborator. Probele care sunt ridicate sunt reprezentate de o bucata de panza de bumbac imbibata in sange, tesut limfatic recoltat aseptic. Testele specifice sunt reprezentate de cultura celulara, PCR, imunofluorescenta, Western blot si ELISA.

TRATAMENT PREVENTIE SI PROFILAXIE

Antraxul e controlat prin programe de vaccinare, detectie rapida si reportarea catre ANSVSA, tratamentul animalelor asimptomatice ( profilaxie postexpunere) si arderea sau (rar) inmormantarea animalelor . In efective antraxul este controlat prin programe de vaccinare in zonele endemice In Romania vaccinul folosit a fost dezvoltat de prof. Stamatin si Isopescu.

FILM

TRATAMENT

Tratament cu antibiotice: penicilina, tetraciclina, erytromicina. Rezultatele sunt mult mai bune daca tratamentului se asociaza si serul hiperimun anticarbunos. Tratamentul se soldeaza cu vindecarea clinica a animalului si cu sterilizarea lui biologica. Tratamentul se continua 2-3 zile dupa scaderea febrei. Tratamentul general: corticoizi ( dexametazona), diuretice (furosemid).

PROFILAXIE GENERALA
nu se deschid cadavrele nu se efectueaza operatii sangeroase nu se folosesc pasuni sau furaje contaminate curatenie mecanica si dezinfectie cu substante sporocide (acid peracetic) termometria tuturor animalelor, tratarea animalelor febrile, vaccinarea la 14 zile dupa ultimul tratament, carantina se ridica la 14 zile de la moartea sau vindecarea ultimului caz.

PROFILAXIE SPECIFICA

vaccinarea cu sporovaccin 1190 R, reactii postvaccinale: edeme, hipertermie, scaderea productiei de lapte, avort la scroafe

in zonele in care nu s-a inregistrat cazuri, o data la 10 ani se realizeaza vaccinarea

pentru animalele scoase la pasunat, vaccinarea se realizeaza inainte de pasunat Vaccinarile generale se executa concomitent cu examenul pentru bruceloza sau la citirea tuberculinarilor Daca se procura furaje din zone cu antecedente epizootice de antrax. Vaccinarea se repeta dupa 6 luni Se foloseste pliul cozii sau o alta regiune in care eventuala aparitie a unui edem sa nu influenteze negativ starea animalului. Daca edemul nu se asociaza cu febra, nu este periculos; daca apare , ca reactie postvaccinala, alaturi de edem moale pastos si scaderea temperaturii locale si febra se trece imediat la tratament cu antibiotice si/sau ser hiperimun si revaccinarea animalului dupa remiterea clinica dar nu mai devreeme dupa administrarea serului si vaccinului.

COMBATERE
In situatia in care ne confruntam cu izbucnirea enzooticase instituie combaterea: izolarea si tratarea animalelor clinic bolnave. Se mentine supravegherea termometrica a animalelor si vaccinarea de necesitate sau seropreventia de necesitate. Combatere prin tratament curativ sterilizant a animalelor bolnave