Aparatul digestiv (canalul alim entar sau tractul gastrointesti nal), reprezintansamblul de organe cu rol de a transforma fizic i chimic

alimentele, n scopul asimilrii lor i de a elimina reziduurile ce nu au putut fi digerate. Aparatul digestiv este alctuit dintr-un tub cilindric neregulat, numit tubul digestiv i din structuri glandulare, care se dezvolt n jurul lui, numite anexele tubului digestiv Tubul digestiv este delimitate de orificiul bucal i anal. Este alctuit din: cavitatea bucal, faringe, esof ag, stomac, intestinsubire i intestin gros

Aparatul digestiv este alctuit din:

1.

Tractul gastrointestinal superior este format din:

Cavitate bucala Esofag Stomac

2.

. Tractul gastrointestinal inferior este format din:

Intestinul subtire Duoden Jejun Ileon Intestinul gros Cecum Colon Rect anus

3. Organe anexe :
Ficat Vezica biliara Pancreas

Stomacul (ventriculus sau gast er) este amplasat in loja gastrica, care ocupa cea mai mare parte din regiunea subfrenica stanga si corespunde epigastrului si hipocondrului stang.

In situatia indivizilor normostenici, in ortostatism, stomacul gol are forma literei J, cu peretii reciproc aplicati, masurand aproximativ 18 cm lungime si 7 cm latime. In cazul stomacului plin, lungimea poate creste pana la 25 cm, iar latimea la 12 cm. Capacitatea stomacului este evaluata intre 1-1,5 L. Configuratie externa pune in evidenta stomacului doua margini (dreapta si stanga), doi pereti (anterior si posterior) si doua orificii (superior si inferior).

Grosimea peretelui gastric masoara aproximativ 3 mm, iar constitutia sa asigura functionalitatea stomacului de a se adapta in vederea depozitarii si degradarii alimentelor concomitent cu evacuarea acestora intermitenta catre segmentul urmator al tractului digestiv. Structura peretelui prezinta patru tunici, dispuse de la exterior catre interior astfel: seroasa, musculara, submucoasa, mucoasa.

Tunica seroasa (tunica serosa) consta in mezoteliul peritoneal ce captuseste intreaga suprafata exterioara, mai putin fata posterioara a fornixului prin care stomacul adera la diafragm, mentinand aceasta regiune intr-o imobilitate aproape completa. Seroasa se aplica de stomac prin intermediul stratului subseros (tela subserosa) format din tesutul conjunctiv ce prezinta ligamentele stomacului (ligamenta ventriculi) care contribuie la mentinerea formei curbate a organului.

Tunica musculara (tunica muscularis) este responsabila cu tranzitul masei alimentare la acest nivel, fiind constituita dintr-un strat extern cu fibre longitudinale, strat mijlociu cu fibre circulare, a caror condensare realizeaza sfincterul piloric, si un strat intern cu fibre oblice, prezent doar in portiunea digestorie a stomacului.

Tunica submucoasa (tela submucosa) se interpune intre musculara si mucoasa, prilejuind adaptarea mucoasei la motilitatea gastrica. Este alcatuita din testut conjunctiv lax, bogat in fibre elastice si formatiuni neurovasculare.

Tunica mucoasa (tunica mucosa) din punct de vedere morfofunctional reprezinta componenta esentiala a peretelui gastric. Mucoasa este separata de tunica submuscoasa prin musculara mucoasei, iar din structura sa fac parte stratul epitelial si corionul(lamin a propria). La randul sau, stratul epitelial prezinta epiteliu de suprafata simplu cilindric si aparatul glandular intraepitelial reprezentat de glandele gastrice responsabile cu secretiile digestive la acest nivel.

In raport cu regiunile stomacului, glandele gastrice difera ca structura morfofunctionala, astfel se definesc glande cardiale, gastrice propriu-zise si pilorice. Glandele cardiale (glandulae cardiacae) individualizeaza regiunea cardiala a stomacului si realizeaza bariera alcalina intre stomac si esofag prin secretia de mucus. Glandele gastrice propriu-zise (glandulae gastricae propriae) sau glandele fundice sunt cele mai numeroase, raspandite in fornixul si corpul stomacului. Celulele formatoare sunt responsabile cu elaborarea acidului clorhidric, proenzime digestive si mucus. Glandele pilorice (glandulae pyloricae) sunt plasate in regiunea antropilorica a stomacului si secreta mucus.

Stomacul se compune din:

Portiune verticala (stomacul acid): format

din fundul si corpul stomacului, aici glandele secreta HCl si pepsinogen n cantitate mare. Are functie de depozitare,functia motorie a acestei portiuni fiind diminuata. Portiune orizontala (stomacul alcalin):format din antrul piloric si canalul piloric,glandele de aici secreta mucus si gastrina n cantitate mare; activitate motorie-miscari de amestecare si propulsie a alimentelor

STOMAC ACID

Stomacul are trei functii majore: Secretorie mucoasa gastrica contine celule

glandulare care secreta substante organice (enzime, mucus, factor intrinsec Castle) si anorganice (HCl, apa, electroliti).Sucul gastric este un amestec format din produsul de secretie a glandelor gastrice si a celulelor epiteliale din mucoasa gastrica. Motorieamesteca alimentele solide cu sucul gastric si eliminarea intermitenta n duoden duoden cu chimul gastric format. Endocrinaglandele din mucoasa antro-pilorica si cele din mucoasa duodenala sintetizeaza peptide reglatorii cu rol de hormoni locali (gastrina, VIP, bombesina,somatostatin)

Aspect Lichid incolor,usor opalescent,rar cu aspect gri perlat Miros Inodor sau are un miros acru,intepator Gust Acru Ph La adult:1 - 3,5 La sugar:4,5 Densitate 1,002 - 1,009 g/cm3 Punct crioscopic -1,55 grade C 0,60 grade C Volumul secretiei in 24 h 2 2,5 l

Sucul gastric contine:

Apa - 99% Reziduu uscat din care: 0,6% substante anorganice 0,4% substante organice

Cele mai importante substante din sucul gastric sunt:

HCL Enzime proteolitice:pepsina,labfermentul,gelatinaza; Enzime lipolitice:lipaza; Mucus Factor intrinsec Hormoni:gastrina,somatostatin;

Intestinul subtire este cel mai lung segment al tractului alimentar, cuprins intre stomac si intestinul gros, la acest nivel desfasurandu-se importante activitati fiziologice care conduc la prepararea hranei pentru celulele organismului.

Intestinul subtire masoara aproximativ 5-6 m, de la pilor la valvula ileo-cecala si este impartit in trei segmente: duodenul, jejunul si ileonul.
Duodenul este portiunea incipienta a intestinului

subtire, care spre deosebire de celelalte segmente prezinta mobilitate neglijabila si este in cea mai mare parte retroperitoneala. De la sfincterul piloric pana la flexura duodenojejunala, unde se continua cu jejunul, duodenul masoara 20-25 cm, desenand in jurul capului pancreatic o traiectorie semicirculara, ce desfasoara o tripla schimbare de directie, in urma careia, duodenului i se descriu patru portiuni anatomice

 Jejunul si ileonul reprezinta portiunea mezenteriala

a intestinului subtire, intraperitoneala si mobila, intinsa de la flexura duodenojejunala la valvula ileocecala, ocupand partea centro-inferioara a cavitatii abdominale. Jejun-ileonul masoara aproximativ 5-6 m lungime, iar valoarea medie a calibrului sau este apreciata la 3 cm initial si 2. 5 cm in portiunile terminale. Prin intermediul mezenterului, este atasat la peretele abdominal posterior si impreuna cu presa abdominala, exercitata prin raportul stabilit intre tonusul musculaturii abdominale anterolaterale si tensiunea gazelor din intestin, constituie principalele mijloace de fixare la acest nivel.

Tunica seroasa alcatuita din peritoneul visceral, captuseste tubul intestinal, facilitandu-i mobilitatea Mezenterul reprezinta o lama dubla peritoneala care suspenda prin marginea sa libera, jejun-ileonul pe peretele abdominal posterior. Intre foitele peritoneale, mezenterul cuprinde o masa grasoasa, formatiuni neurovasculare si ganglioni limfatici. Tunica submucoasa favorizeaza alunecarea mucoasei pe musculara, fiind constituita din tesut conjunctiv lax si fibre elastice. Tunica mucoasa reprezinta aproximativ 2/3 din peretele intestinului subtire si prezinta plicile circulare si vilozitatile intestinale.

Componenta epiteliala prezinta epiteliul de suprafata care captuseste vilozitatile intestinale, la baza carora se invagineaza in corion, alcatuind criptele sau glandele Lieberkuhn. Din punct de vedere histologic, epiteliul de invelis este simplu, unistratificat, in compozitia caruia intra:
enterocitele, absorbante celulele caliciforme, mucoase celulele endocrine, argirofile S, la nivelul

duodenului unde secreta enteroglucagon si secretina, si argirofile L, in special la nivelul ileonului, responsabile cu secretia colecistochininei.

Digestia
Functia de digestie a intestinului subtire are

ca rezultat digestia intestinala propriu-zisa, prin care particulele nutritive sunt prelucrate pana la produsi simpli asimilabili. Pe parcursul deplasarii in lungul tractului digestiv, alimentele sunt supuse unui ansamblu de procese, specifice fiecarui segment digestiv, care presupun transformari succesive si combinate, mecanice prin fragmentare, fizice prin solvire si chimice prin activitatea hidrolizanta a enzimelor.

Functia secretorie
Functia secretorie a intestinului subtire

este pusa in evidenta de secretiile glandelor Brunner si Lieberkuhn. Glandele Brunner sunt specifice duodenului, prezentand o secretie bogata de mucus si bicarbonat, ce protejeaza mucoasa intestinala de actiunea peptica a sucului gastric, neutralizand aciditatea continutului gastric propulsat in duoden. Glandele Lieberkuhn sunt caracteristice intregului intestin subtire, fiind responsabile cu secretia sucului intestinal, un lichid apos, usor opalescent.

Functia motorie
Functia motorie a intestinului subtire este

valorificata de patura bistratificata musculara din structura peretelui intestinal. Stratul extern este reprezentat de fibrele musculare longitudinale dispuse concentric in jurul stratului intern, ale carui fibre musculare sunt orientate in sens circular. Intre cele doua straturi se interpune o lama de testut conjunctiv, prin intermediul careia sunt realizate punti de legatura, activitatea interdependenta dintre cele doua straturi conducand la indeplinirea miscarilor complexe intestinale.

Absorbtia
In general, la nivelul mucoasei intestinale,

se desfasoara doua procese, insorbtia, ce reprezinta trecerea din lumen catre sange si inversul acesteia, exorbtia, miscarea din sange catre lumen. Cand rata de exorbtie este mai mare, rezultanta este secretia, iar in cazul in care rata de insorbtie este superioara, rezultanta o constituie absorbtia.

Functia endocrina
Intestinul subtire reprezinta o sursa

importanta de hormoni si substante peptidice, a caror rol este de a asigura functionalitatea tractului gastrointestinal. Functia endocrina a intestinului subtire este evidentiata prin implicarea celulelor endocrine de la acest nivel.

Functia imunologica
Prin intermediul functiei imunologice,

intestinul combate invazia permanenta si accentuata, pe cale digestiva, a variatiunii antigenice de etiologie bacteriana sau virala care desfasoara activitati potential agresive. Astfel, sistemul imun format la nivelul mucoasei intestinale este responsabil cu generarea unui raspuns imun prin care organismul tolereaza flora bacteriana din lumen sau se protejeaza de eventualii agenti patogeni.