Sunteți pe pagina 1din 4

27.11.

2006

Fungi cu peniciliul biverticilat asimetric Penicillium Citrinum

Ecologie si repartitie geografica: Specie cosmopolita fiind foarte raspandita in natura, in special in solurile de padure sau pasuni, seminte de cereale, furaje, fructe, citrice, bumbac si tutun. Izolaresi cultivare: Se izoleaza pe medii obisnuite prin incubare la 25'C. Morfologia coloniei: Coloniile sunt mici ajungand la diametrul de 2,5 in 12-14 zile de la cultivare. Este catifelata, usor butonata cu numeroase santuri radiare. Culoarea este albastru verzui si pe masura ce se invecheste se modifica in verde cenusiu. La suprafata este prezent un exudat colorat in nuante de galben. Aspecte microscopice: Conidioforii sunt scurti. Pornesc din substratul de cultivare sunt densi si uniformi. Aparatul conidial are un aspect tipic fiind format dintr-un grup terminal de metule, 3 sau mai multe dispuse divergent, fiecare generand un ciorchine de 5 pana la 6 sterigme care la randul lor dau nastere la conidii sub forma de coloane mai mult sau mai putin paralele. Structuri asemanatoare pot sa apara in 2 ramificatii dispuse asimetric de unde si configuratia peniciliului de biverticilat asimetric. Patogenitate si Toxigeneza: Produc micotoxina citrinina si acid glauconic, ambele implicate in patologia omului si animalelor.

P. Notatum Ecologie si repartitie geografica: Foarte reprezentat in mediu ambiant. Dintr-o astfel de tulpina a fost izolata penicilina. Izolare si cultivare: Mediile obisnuite , temp. 20-35'C. Se izoleaza din legume, fructe, seminte, din alemente, din carne si mezeluri congelate. Morfologia coloniei: Coloniile se dezvolta foarte bine ajungand la 3-4 cm in diametru la 2 saptamani de la cultivare. Aspectul coloniei nu este uniform, prezinta cute sau striuri radiare care le confera coloniilor aspect de roti, nu se intalneste fenomenul de zonare, adica existenta unui inel. Culoarea este albastra verzui care in timp trece in gri sau chiar olive. La suprafata exista un exudat abundent de culoare galbena. Aspecte microscopice: Conidioforii sunt netezi, apar in stratul bazal, genereaza 1-2 brate variabile care dau

nastere la metule grupate in manunchiuri de cate 3-5 elemente. Sterigmele formeaza verticilii de cate 4-6 celule. Conidiile sunt globuloase si au culoare galben verzuie. Patogenitate: Produce penicilina (antibiotic) si alte substante precum penatin si notatin care au proprietati antibacteriene.

P. Oxalicum Ecologie si repartitie geografica: Foarte raspandit in natura. Intervine in procesul de descompunere. Este intalnit in silozuri unde se pastreaza cerealele, iar in camp are afinitate mare pentru radacinile de porumb. Izolare si cultivare: Se izoleaza usor pe mediile de cultura uzuale la temperatura camerei. Morfologia coloniilor: Coloniile sunt mari cu suprafata catifelata cu circumferinta rotunda si cu margine alba. La maturitate colonia este brazdata de santuri radiare. Culoarea este albastru verzui, iar la final devine cenusie olive. Aspecte microscopice: Peniciliile sunt abundente cu conidiofori solizi care au peretele neted si confera coloniei aspectul catifelat. Caracterul biverticilat este conferit de 2 sau 3 etaje de brate si metule care dau nastere sterigmelor. Bratele la aceasta specie sunt singulare, iar metulele sunt grupate cate 2 sau 3 in verticil. Sterigmele sunt sub forma de ciorchine si sunt grupate cate 6 pana la 10 elemente. Au o forma tipica de popice. Conidiile sunt ovale cu peretele neted formand lanturi paralele subtiri. Patogenitate: Produc acid oxalic care impreuna cu ocratoxina A si citrinina produc mefrita endemica micotoxica la om si sindromul mefrotic la porcine si la alte specii. P. Roqueforti Ecologie si repartitie geografica: Sunt cunoscuti si ca ciuperci verzi. Au un statut special fiind folositi in industria branzeturilor. Sunt tulpini nepatogene, stabile genetic si se folosesc in industria branzeturilor multor tari. Izolare si cultivare: Larg raspandit in natura si se izoleaza din furaje insilozate mai ales in timpul procesului de fermentatie si bineinteles din diverse branzeturi. Temperatura de cultivare este de 25'C. Morfologia coloniei: Formeaza colonii mari de 5-6 cm in diametru dupa 12 zile de la cultivare. Au suprafata neteda catifelata cu marginile bordate de un brau de culoare alba. Culoarea este verde albastrui sau verde ca mazarea si in final verde inchis. Nu se formeaza exudate la suprafata.

Aspecte microscopice: Conidioforii scurti , grosi cu peretele granular. Metulele sunt mici uneori ramificate cu pereti ineori rugosi. Sterigmele dispuse cate 3 pana la 5 elemente in verticilii, sunt netede. Conidiile sunt globuloase cu peretii netezi si de culoare verzuie sau galbena. P. Commune Ecologie si repartitie geografica: Specie pretentioasa. Se intalneste mai rar in natura si are nevoie de conditii de cultivare mai deosebite. Izolare si cultivare: Se izoleaza din orez si subprodusele acestuia, dar si din produse lactate. Pentru cultivare se folosesc medii obisnuite si medii sintetice. Morfologia coloniei: Marime 3-4 cm in 2 saptamani de cultivare. Sunt pufoase si au o bordura ingusta, marginea de culoare alba. La inceput culoarea este verde cenusie ca in final sa se madifice in cenusie olive. Exudatul putin cantitativ necolorat. Aspecte microscopice: Conidioforii apar din substrat cu peretii rugosi, iar pe ei cresc diverse ramificatii, brate cu metule grupate cate 2-3 in verticilii. Sterigmele sunt la fel grupate in verticilii, iar numarul lor este redus. Conidiile sunt mari cu peretii netezi forma fiind eliptica. Se grupeaza in lanturi lungi si au tendinta de a se impleti. Patogenitate: In general nu sunt patogene insa in anumite conditii pot determina la animale stari toxice cu simtomatologie digestiva.

P. Vindicatum Ecologie si repartitie geografica: Foarte raspandit in natura fiind o componenta aproape constanta a solului. Este izolat din cerealele stocate. Au o umiditate > decat 70-80%. Izolare si cultivare: Se izoleaza din sol, din seminte, din fructe putrezite, din alte restruri vegetale folosindu-se medii obisnuite si temp. de 25'C Morfologia coloniilor: Coloniile nu depasesc 2-3 cm dupa 2 sapt. de cultivare. Suprafata coloniilor este marcata de prezenta conidioforilor grupati sub forma de fascicole sau ciorchini conferind suprafetei coloniiei un aspect de gazon + scmocuri de iarba. Culoarea la inceput este galben verzuie ca in final sa devina gri sau verde inchis. Unele tulpini produc mari cantitati de exudate de culoare galben inchis. Aspecte microscopice: Conidioforii au peretele rugos de dimensiuni relativ mici. Sterigmele formeaza buchete de 5-8 elemente in verticilii care dau nastere la conidii de forma eliptica si cu peretele rugos. Peniciliul acestor specii este destul de voluminos cu lanturi foarte lungi de conidii care sunt rasucite sub forma de fascicole sau ciorchini.

Patogenitate: Produc acid oxalic, acrotoxina si citrinina.

P. Urticae Ecologie si repartitie geografica: Se intalneste mai mult in sol, pe resturi vegetale si in special pe boabe de orez. Izolare si cultivare: Se izoleaza usor din citrice si alte frcte pe medii obisnuite la temp. de 25'C. Se izoleaza frecvent din gunoiuldin adapotul de ovine. Morfologia coloniei: Aparatul micelian se dezvolta restrictiv. Coloniile fiind mici de 1-2 cm dupa 14 zile de cultivare. Colonia are centru bombat, aspectul suprafetei este granulat cu santuri radiare asemanatoare unor spite de roti. Culoarea la inceput este verde-albastruie in timp devine verde ca mazarea. Nu produce exudat insa sunt si tulpini care il produc in cantitati insemnate. Aspecte microscopice: Conidioforii sunt ondulati, lungi,subtiri si cu peretele neted. Bratele genereaza metule scurte si grupate cate 2-4 in verticilii. Sterigmele sunt scurte, se formeaza la extremitatea distala a metulelor si sunt grupate in ciorchini cate 8-10 elemente. Conidiile sunt de forma eliptica cu peretele neted si subtire. Patogenitatea: Este o specie considerata toxica. Produce patulina, griseofulvina, sideronina care pot provoca intoxicatii grave prin ingerare ata la om cat si la animale.