Sunteți pe pagina 1din 4

STRUCTURA SI CONTINUTUL ESEULUI Publicat n 1928, volumul Hanu Ancutei reprezinta pentru creatia lui Mihail Sadove anu

capodopera de la rascruce ( N. Manolescu, Sadoveanu sau utopia cartii,); face t recerea spre etapa marilor carti sadoveniene, dar este si o sinteza a elementelo r ntlnite n povestirile anterioare: lumea taraneasca, natura, idilicul, legenda, ora litatea"'. IPOTEZA Povestirea Fntna dintre plopi face parte din volumul Hanu Ancutei de Mihail Sadove anu. Realizat prin tehnica povestirii n rama, volumul e un fel de Decameron n care ctiva obisnuiti ai unui han spun anecdote ( G. Calinescu). Dar ciclul nu este doar o suita de noua povestiri narate de noua povestitori, ci un ansamblu armonios p e tema povestirii nsesi, n care unificator este ritualul zicerii: Hanu Ancutei e ca rtea povestirilor, a istorisirilor de demult, a initierii n arta desavrsita a nara tiunii! Caci ciclul acesta are valoarea unei arte poetice pentru ntelegerea struc turii povestirii, pentru decantarea treptelor si etapelor compozitionale ale gen ului ( Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice,) ARGUMENTE Hanu Ancutei are forma povestirii n rama deoarece noua naratiuni de sine statatoa re sunt ncadrate ntr-o alta naratiune, prin procedeul insertiei, care utilizeaza f ormule specifice. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR Tehnica povestirii n rama presupune duplicarea instantei narative. INSTANTELE COMUNICARII NARATIVE: AUTOR, NARATOR(I), PERSONAJ(E), ASCULTATOR(I) Exista un povestitor al naratiunii-cadru care asista ca martor la seara de la ha n, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu ar e nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul c a este recunoscut ca unul dintre ei. Prezenta sa este redata prin utilizarea per soanei I n naratiune si confera iluzia autenticitatii. Aceasta voce narativa este cea delegata de autor spre a-1 reprezenta, fapt care l face pe criticul N. Manol escu sa afirme: Vocea anonima care nfatiseaza obiceiurile de la Han, la nceputul ca rtii, este a autorului". Ceilalti naratori, personaje n naratiunea-cadru si, pe rnd, ascultatori, au n poves tirile relatate de ei roluri diverse: narator-martor, personaj-narator, de unde varietatea diegezei si caracterul polifonic. Ei apartin unor categorii sociale d iferite: comisul Ionita (Iapa lui Voda), calugarul Gherman (Haralambie), mos Leo nte Zodierul (Balaurul), capitanul de mazili Neculai Isac (Fntna dintre plopi), Ie nache Coropcarul (Cealalta Ancuta), ciobanul (Judet al sarmanilor); negustorul D amian Cristisor (Negustor lipscan), orbul/ rapsod si calic orb (Orb sarac), matu sa Salomia si Zaharia fntnarul (Istorisirea Zahariei fantanarul). ACTUL NARARII Povestirile se situeaza ntr-un plan al trecutului, principala lor caracteristica fiind evocarea unei lumi apuse, a celeilalte Ancute". Cei noua povestitori transf igureaza prin cuvnt maiestrit experiente personale, marturii ale unui vechi mod d e viata, iar al zecelea, anonim, ridica aceste experiente la rang de cultura si le da valoarea perenitatii. Naratiunea-cadru este rasfirata de-a lungul ntregului text si include cele noua p ovestiri. Incipitul ei fixeaza coordonatele spatio-temporale, cadrul ntlnirii pove stitorilor, ntr-o toamna aurie", la Hanu Ancutei. Interesul ascultatorilor este su stinut ntre povestiri de promisiunea comisului Ionita de a spune o poveste cum n-a m mai auzit", promisiune neonorata pna n final, ceea ce sugereaza faptul ca povest ea povestilor este aceea niciodata rostita si ca se acorda tacerii valoarea abso luta a misterului inaccesibil. Finalul naratiunii-cadru si al volumului sugereaz a ideea de crepuscul al unei civilizatii, pe care o salveaza nsa forta creatoare a povestirii.

Timpul povestirii este magic, pentru ca reconstituie prin forta cuvntului o lume si sta sub semnul vrstei de aur. Cele trei niveluri ale timpului narativ sunt: ti mpul povestirii/ al naratorului anonim (autorul), care evoca nostalgic toamna au rie ntr-o departata vreme" a tineretii sale, timpul povestit/ al toamnei aurii cnd se spun toate povestirile si timpul evocat, al celeilalte Ancute. n povestirea-ca dru, se observa impresia de atemporalitate: ntr-o departata vreme, demult". Dar mi sterul timpului mitic si fantastic, al ploilor naprasnice si al balaurului negru n nouri", cnd se porneau povestile la Hanu Ancutei, este dezlegat de indici ai tim pului istoric, razboiul ruso-turc: mparatul-alb si-a ridicat muscalii lui mpotriva limbilor pagne". Este utilizata tehnica homerica a ascunderii unor date spatio-te mporale relativ precise ndaratul unor imagini ce par sa tina de fabulos. Spatiul povestirii are valoare mitica, imagine a paradisului pierdut: Taberele de cara nu se mai istoveau. Lautarii cntau fara oprire. [...] S-atatea oale au farma t bautorii, de s-au crucit doi ani muierile care se duceau la trg la Roman. Si, l a focuri, oameni ncercati si mesteri frigeau hartane de berbeci si de vitei [...] ". Belsugul roadelor face posibila ntlnirea calatorilor ntr-un spatiu unic, iar sta rea de beatitudine favorizeaza placerea nararii. Ospatul este un ceremonial al mp artasaniei, al comuniunii, care mijloceste ritualul povestirii. Asezat la rascru ce de drumuri (destine), hanul este un loc de popas si de petrecere, ocotitor ca o cetate si cunoscut calatorilor din vremurile vechi, ale celeilalte Ancute. Va loarea simbolica a hanului este aceea a unui centru al lumii, loc de ntlnire a diferitelor destine si povesti ale unor oameni din diverse straturi sociale: Treb uie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu era han, - era cetate. A vea niste ziduri groase de ici pna colo, si niste porti ferecate cum n-am mai vaz ut n zilele mele. n cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si habar n-aveai dinspre partea hotilor". Zidurile hanului-cetate au valoarea simbolica a granitelor ntre lumea realului si lumea povestirii, iar hanul este un topos al povestirii. El este cadrul unora dintre ntmplarile relatate si are chiar rolul unu i personaj ce rezoneaza la trairile povestitorilor: l simtise si hanul - caci se nf iora prelung". Fntna dintre plopi este a patra povestire si are ca tema iubirea tragica, iar ca p ersonaj-narator pe capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana I, s ubiectiva (cu focalizare interna) implica doua planuri: reprezentarea evenimente lor traite n tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva matu ritatii (timpul naratiunii). PLANURI TEMPORALE / TIMP SI SPATIU Naratorul evoca (marturiseste/ se confeseaza ascultatorilor) o ntmplare traita de el n tinerete, n urma cu peste douazeci si cinci de ani, pe aceste meleaguri". n povestire se relateaza un singur fapt epic, o trista poveste de iubire care a a vut rol de initiere pentru tnarul de odinioara. Atmosfera povestirii tine de modu l n care naratorul regizeaza" o anumita tensiune, suspansul, pe tot parcursul pove stirii, pentru a capta atentia si interesul ascultatorilor/ cititorului. Actiune a se deruleaza alert, fiind identificabile toate momentele subiectului. MOMENTELE SUBIECTULUI EXPOZITIUNEA ntr-o toamna, Neculai Isac duce vinuri n tinutul Sucevei si face popas la Hanu Ancu tei. Plimbndu-se calare pe malul rului Moldova, ntlneste un grup de tigani care se s calda. E ntmpinat de Hasanache, un batrn cersetor, care o alunga fara succes din ca lea boierului pe Marga, o tigancusa de optsprezece ani. INTRIGA Frumusetea fetei l tulbura si le da celor doi cte un ban de argint. DESFASURAREA ACTIUNII Fata l cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul pri mit. Apoi tinerii petrec o noapte la fntna dintre plopi si si promit o noua ntlnire d e dragoste la ntoarcerea lui de la Pascani, unde trebuia sa-si vnda marfa. A doua n

tlnire la fntna are un final tragic. ndragostita, fata i marturiseste ca Hasanache o trimisese la han ca sa-1 seduca, iar planul era ca tiganii sa-1 omoare si sa-i i a banii de pe marfa. PUNCTUL CULMINANT Desi este constienta ca o vor omor pentru ca i-a tradat, fata l avertizeaza asupra pericolului. Tnarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncata de urmar itori i scoate un ochi. DEZNODAMNTUL nsotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la fn tna dintre plopi, unde sngele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime si aruncata n fntna. Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin in terventia Ancutei, unul dintre ascultatori, care adevereste ntmplarea stiuta de la mama ei. PERSONAJELE Personajul-narator relateaza ntmplarea din perspectiva tnarului nestiutor, dar repr ezentarea faptelor este nsotita de analiza si condamnarea lor, din perspectiva ma turului, din cauza consecintelor tragice. Acesta foloseste cuvinte dure pentru a utocaracterizare: Eram un om buiac si ticalos. [...] Om nevrednic nu pot sa spun c-am fost. Aveam oi si imasuri si negutam toamna vinuri; dar mi erau dragi ochii negri, si pentru ei calcam multe hotare". Tnarul Neculai Isac are defectele specifice vrstei: nestiinta (lipsa experientei d e viata) si nesocotinta (incapacitatea de a prevedea urmarile faptelor savrsite). Prima ntlnire cu tiganii si cu fata care umbla prin apa n fusta ei rosie este relat ata din perspectiva tnarului, care nu vede capcana n aceasta ntmplare". Marga nu este , asa cum afirma cersetorul, o fata proasta, care n-a iesit nca n lume", ci se supu ne grupului, acceptnd rolul de momeala pentru tnarul calator. Comportamentul ei ul terior este imprevizibil pentru ndragostitul naiv si pentru ascultatori, care ado pta perspectiva unica a naratorului subiectiv. Tnarul crede ca traieste etapele u nei idile super-ficiale, dar se vede prins n capcana ntinsa de tigani. Plateste ne chibzuinta sa cu lumina unui ochi. Scapa cu viata tot datorita tineretii: calita tile fizice si seninatatea inconstienta. Daca ar fi constientizat valoarea ave rtismentului fetei (sacrificiul, profunzimea sentimentelor ei), pericolul n care se afla fata si ar fi ncercat s-o protejeze, si-ar fi diminuat sansele de sa lvare. Licarul de constiinta se aprinde prea trziu, iar manifestarile lui sunt re gretul si autocondamnarea. Tnarul este caracterizat n mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament, gesturi . Portretul fizic al maturului este realizat de la intrarea personajului n scena (v enirea la han), vestimentatia reflectnd statutul social, indicat si n formula de a dresare folosita de comisul Ionita: Nu esti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, capitan de mazili?'". Numele de mazili l purtau boiernasii care fusesera n slujba la domnie, dar cazusera n dizgratie; erau organizati ntr-un corp militar de rezer va, purtnd grade militare, dar fara a ndeplini slujbe active. Aerul demn si tragic al capitanului de mazili se datoreaza rangului nobiliar si tristetii. Venirea l ui produce un efect deosebit asupra celor de la han: Era un om ajuns la carunteal a, dar se tinea drept si sprinten pe cal". El povesteste din dorinta de a revedea trecutul pentru a-1 ntelege, caci pierdere a ochiului i da puterea vizionara, ca unui alt rapsod clarvazator al trecutului, Homer. Desi fntna dintre cei patru plopi nu mai exista, s-a darmat ca toate ale lumi ", el o poate vedea. Pentru el, timpul interior s-a oprit ntr-un prezent etern, cn d a nteles ca inconstienta sa nseamna vinovatie. Frumoasa Marga este nsa eroina tragica a acestei povesti de iubire. Conditia ei u mila, tigancusa care se lasa folosita de grupul nomad pentru a-i jefui pe calato

rii dornici de aventuri trupesti, este umanizata si metamorfozata de puterea dra gostei adevarate. Aflata n situatia-limita de a se supune legii nescrise a cetei primitive sau de a-1 salva pe barbatul iubit, ea alege jertfa de sine. Personaj romantic, actioneaza n situatii exceptionale. Initial umila si demna de dispret, se dovedeste capabila de gestul nobil al sacrificiului din iubire. Fapta ei o um anizeaza si o plaseaza ntr-un plan moral superior fata de tnarul nesabuit, de unde si caracterul etic, exemplar al povestirii. Personajul este caracterizat indire ct, prin fapte, gesturi si statut social, si direct, de catre personajul-narator care-i realizeaza portretul fizic: Sta aproape de mine, numai n camasa si-n fus ta rosa. Obrazul i era copilaresc; dar nasul arcuit, cu nari largi, si ochii iuti ma tulburara deodata". Legatura simbolica dintre fiinta ei si elementul acvatic este prezenta la fiecare ntlnire cu personajul-narator. Fata rasare din apa si va sfrsi n acelasi element. SEMNIFICATII Semnificatia fntnii cu patru plopi este de centru al lumii, loc sacru care nsa nu-i mai protejeaza pe ndragostiti, fiind pngarit de vina fiecaruia si sortit pieirii. Apa fntnii se amesteca .cu sngele, iar n plan simbolic, iubirea cu moartea. LIMBAJUL PROZEI NARATIVE Naratiunea se mbina cu dialogul si scurte pasaje descriptive. Relatarea personaju lui-narator se ncheie cu deznodamntul povestirii, dar naratiunea are un epilog car e consta n dialogul ascultatorilor si n comentariile naratorului anonim, care nregi streaza efectul actului nararii asupra povestitorului: ntoarcerea spre sine si n t recut. MODALITATILE NARARII, ORALITATEA Modalitatile nararii prezente n text sunt: relatarea, reprezentarea, povestirea, iar dominanta stilistica este oralitatea. Relatia dintre narator si receptor (as cultatori) este strnsa; se utilizeaza persoana I si a Ii-a n dialogul acestora. Ce remonialul povestirii consta n faptul ca dialogul presupune un sistem de conventi i (aparitia povestitorului, pretextul care declanseaza povestirea, formulele de adresare etc). Naratorul se adreseaza interlocutorilor ntr-un mod ceremonios, ade cvat rangului sau nobil: domnilor si fratilor, ascultati ce mi s-a ntmplat...", iar ascultatorii intervin n final cu comentarii, ntrebari, reflectii. REGISTRE STILISTICE Farmecul zicerii este dat de prezenta elementelor de limbaj popular ( singur ca un cuc"), arhaic ( catastih", mazili), regional ( buiac", hojma", imas", rosa"). Limbajul personajelor (tiganii) contrasteaza cu al naratorului-personaj (boierul), indicnd diferenta sociala si culturala. Expresivitatea limbajului este data de frumuset ea metaforei: Catastihul acelor vremuri a nceput sa mi se ncurce", epitetul de cara cterizare: nari largi, si ochii iuti", racni ragusit", comparatia sugestiva: Am sim tit n mine ceva fierbinte; parc-as fi nghitit o bautura tare." CONCLUZIE Fntna dintre plopi este povestire deoarece este o naratiune subiectivizata (relata re din unghiul povestitorului, implicat ca protagonist al ntmplarii), care se limi teaza la relatarea unui singur fapt epic, o ntmplare de dragoste din tinerete, de fapt o initiere ratata. Se acorda importanta actului nararii, care are ca efect renvierea unei lumi apuse. Povestirea se situeaza ntr-un plan al trecutului, princ ipala sa caracteristica fiind evocarea. Accentul este pus pe ntmplari si situatii, de unde caracterul etic, exemplar al povestirii. Relatia narator-receptor presu pune: oralitate, ceremonial, atmosfera. Hanu Ancutei este o povestire n rama pentru ca naratorul si interlocutorii sunt p rezenti n acelasi spatiu - hanul, n acelasi timp - ntr-o toamna aurie", cadru care p rilejuieste nararea tuturor povestirilor din ciclu.