Sunteți pe pagina 1din 23
FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LECŢIA. TIPOLOGIA LECŢIEI © Lect. dr. Gianina-Ana Masari
FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LECŢIA. TIPOLOGIA LECŢIEI © Lect. dr. Gianina-Ana Masari
FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LECŢIA. TIPOLOGIA LECŢIEI © Lect. dr. Gianina-Ana Masari
FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LECŢIA. TIPOLOGIA LECŢIEI © Lect. dr. Gianina-Ana Masari

FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

FORMELE DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT LECŢIA. TIPOLOGIA LECŢIEI © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs

LECŢIA. TIPOLOGIA LECŢIEI

organizare:
organizare:

Formele de

1) forme didactice

- lecţia,

- excursia didactică,

- activitatea practică cu caracter didactic,

- activitatea didactică în cabinete de specialitate etc.

2) forme extradidactice,

în cadrul şcolii:

- cercurile pe materii, - activităţile educative adiacente lecţiilor;

în afara şcolii (organizate de alte instituţii decât şcoala)

- participarea elevilor la cercuri tehnice, artistice, ştiinţifice, - tabere de pregătire a elevilor cu capacităţi intelectuale peste medie, - acţiuni cu caracter educativ general.

formele didactice:  inspirate "punctual" din programa fiecărei materii,  riguros concepute şi conduse de

formele didactice:

inspirate "punctual" din programa fiecărei materii,

riguros concepute şi conduse de către educator,

ritmicitate strictă (prevăzute în orarul şcolii, săptămânal sau chiar zilnic),

înscrise în catalogul clasei,

fiecare elev trebuie să fie notat pentru realizarea lor.

formele extradidactice:  conţinut flexibil (nu sunt inspirate strict din programă),  caracter opţional, 

formele extradidactice:

conţinut flexibil (nu sunt inspirate strict din programă),

caracter opţional,

tutela educatorului face loc iniţiativei elevilor,

nu promovează evaluarea prin notă.

loc iniţiativei elevilor,  nu promovează evaluarea prin notă. © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr.
Lecţia → formă de bază a fost lansată şi consacrată în plan universal de către
Lecţia →
formă de bază
a
fost
lansată şi consacrată în plan universal de către J.A. Komensky (Comenius)

lectio = lectură, citire cu voce tare în faţa auditoriului de învăţăcei

Definiţii:

1) “o activitate a elevilor sub îndrumarea profesorului în vederea asimilării cunoştinţelor şi formării deprinderilor prevăzute de o temă din programa şcolară şi într-un timp determinat (ora de clasă, de regulă, 50 minute); se constituie ca unitate de muncă didactică valorificând “interacţiunea factorilor procesului de învăţământ – scop, elev, profesor, conţinut, metode, tehnologie didactică; este forma de bază de organizare a procesului de învăţământ”.

(A. Manolache şi D. Muster, Dicţionar de pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979)

2) “lecţia este o unitate didactică fundamentală, o formă a procesului de

învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţie este percepută şi asimilată activ de elevi într-un timp determinat, pe calea unei activităţi

intenţionate, sistematice, cu autoreglare, provocând în sfera acestora o modificare în sensul formării dorite”.

bio-psihică a

(M. Ionescu, Didactica modernă, 1995, p. 225).

lecţia » o unitate de activitate didactică sau un microproces instructiv- educativ, desfăşurat de profesor

lecţia »

o unitate de activitate didactică sau un microproces instructiv- educativ, desfăşurat de profesor împreună cu elevii, urmărind realizarea unor obiective proprii, axate pe conţinuturi precise din programă, prin metode definite şi în limita unei ore şcolare (50 minute).

condiţii didactice:
condiţii didactice:

să aibă un scop didactic precis;

să vizeze un echilibru rezonabil între aspectul instructiv şi cel educativ al procesului didactic;

elaborare metodică suficientă;

să se coreleze în modul cel mai convenabil activitatea individuală cu cea colectivă;

proiectarea, realizarea lecţiei şi evaluarea rezultatelor să se producă într-o viziune sistemică.

evaluarea rezultatelor să se producă într-o viziune sistemică. © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI
1.  să aibă un scop didactic precis, fapt ce rezultă din necesitatea
1.
să aibă un scop didactic precis, fapt ce rezultă din necesitatea

de a le contura elevilor un anumit interes care uşurează mobilizarea şi menţinerea lor în activitate.

Scopul didactic principal / Obiectivul didactic fundamental este axat pe una dintre preocupările principale din procesul de învăţământ, respectiv:

principale din procesul de învăţământ, respectiv:  predarea,  consolidarea,  sistematizarea, 
principale din procesul de învăţământ, respectiv:  predarea,  consolidarea,  sistematizarea, 

predarea,

consolidarea,

sistematizarea,

aplicarea conţinuturilor cuprinse în programă,

evaluarea rezultatelor elevului,

formarea unor atitudini, calităţi morale, capacităţi intelectuale, fizice, practice etc.

2. 
2.

să vizeze un echilibru rezonabil între aspectul instructiv şi cel educativ al procesului didactic.

Încălcarea acestui echilibru → rezultate incomplete,

în raport cu obiectivele procesului paideutic.

accentul exagerat / exclusiv pe instrucţie conduce fie la:

o atitudine incertă a elevului faţă de învăţătură,

inexistenţa unor capacităţi ferme, formate prin exersare sistematică.

neglijarea laturii instructive conduce la un formalism

 neglijarea laturii instructive conduce la un formalism “educativ” fără susţinere de conţinut, dată fiind

“educativ” fără susţinere de conţinut, dată fiind slaba înzestrare a elevilor ca informaţie.

3.  să beneficieze de o elaborare metodică suficientă:
3.
să beneficieze de o elaborare metodică suficientă:

lecţia

organizarea conţinutului pe fiecare etapă a lecţiei,

 organizarea conţinutului pe fiecare etapă a lecţiei,  corelarea fiecărei etape cu metodele, procedeele şi

corelarea fiecărei etape cu metodele, procedeele şi mijloacele de învăţământ necesare.

Nerespectarea acestor deziderate face loc, de regulă, improvizaţiei. Iar improvizaţia apare azi destul de des, sub pretextul creativităţii celui care înfăptuieşte lecţia.

sub pretextul creativităţii celui care înfăptuieşte lecţia. © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 10
4.  corelarea activităţii individuale cu cea colectivă
4.
corelarea activităţii individuale cu cea colectivă

Cerinţa emană din:

principiul accesibilităţii şi

principiul considerării particularităţilor de

vârstă (orientează activitatea colectivă) şi

de  vârstă (orientează activitatea colectivă) şi  individuale (lecţia trebuie astfel organizată
de  vârstă (orientează activitatea colectivă) şi  individuale (lecţia trebuie astfel organizată

individuale (lecţia trebuie astfel organizată încât să permită fiecărui elev din clasă înţelegerea şi însuşirea conţinuturilor predate).

5. 
5.

proiectarea, realizarea lecţiei şi evaluarea rezultatelor să se producă într-o viziune sistemică

Lecţia trebuie să fie concepută astfel încât să se integreze într-un sistem de relaţii, prin raportare la

obiective,

metode,

mijloace.

Este cerinţa care reflectă conformitatea necesară cu principiul sistematizării şi continuităţii.

necesară cu principiul sistematizării şi continuităţii. © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 12
Tipologia lecţiei © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 13
Tipologia lecţiei © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 13
Tipologia lecţiei © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 13
Tipologia lecţiei © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 13

Tipologia lecţiei

© Lect. dr. Gianina-Ana Masari

Curs nr. 10_TMI

Tipologia lecţiei © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 13
Tipologia lecţiei © Lect. dr. Gianina-Ana Masari Curs nr. 10_TMI 13

13

RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ Comenius (1592 – 1670)
RETROSPECTIVĂ ISTORICĂ
Comenius (1592
– 1670)

Etapele lecţiei:

1)

2)

3)

propositio, conţinând din prezentarea şi propunerea spre receptare, înţelegere, însuşire a unui volum de conţinuturi didactice; explicatio, semnificând dezvoltarea analitică, confruntarea opiniilor, generalizarea, sistematizarea noilor achiziţii; aplicatio, etapă necesară după ajungerea la apogeul teoretic al demersului; ea constând din exemplificări, exersare prin rezolvări de probleme etc.

ajungerea la apogeul teoretic al demersului; ea constând din exemplificări, exersare prin rezolvări de probleme etc.
ajungerea la apogeul teoretic al demersului; ea constând din exemplificări, exersare prin rezolvări de probleme etc.

J. Fr. Herbart (1776 – 1841)

Etapele lecţiei („trepte psihologice”):

1)

2)

3)

4)

claritatea, adică prezentarea conţinuturilor şi pătrunderea acestora în câmpul clar al conştiinţei elevilor; asocierea, adică activitatea de readucere în minte a conţinuturilor mai vechi, aflate în relaţie cu cele noi; stabilirea legăturilor dintre ele, pentru a rezulta apercepţia, adică includerea noilor date în contextul celor mai vechi; sistemul – moment în care elevul trebuie să mediteze asupra noilor achiziţii, să le adâncească şi generalizeze, să stabilească definiţii, reguli, legi; metoda, adică revenirea la concret, pentru aplicarea generalizărilor, dar şi pentru exersarea gândirii reflexive.

metoda , adică revenirea la concret, pentru aplicarea generalizărilor, dar şi pentru exersarea gândirii reflexive.
metoda , adică revenirea la concret, pentru aplicarea generalizărilor, dar şi pentru exersarea gândirii reflexive.
metoda , adică revenirea la concret, pentru aplicarea generalizărilor, dar şi pentru exersarea gândirii reflexive.
Tipuri de lecţie:
Tipuri de
lecţie:

1)

lecţia cu scop didactic principal de predare de informaţie;

1)

lecţie cu scop didactic de formare de deprinderi şi priceperi de lucru;

1)

lecţie cu scop didactic principal de consolidare şi sistematizare;

1)

lecţie cu scop didactic principal de evaluare (verificare şi apreciere).

1)

lecţia combinată / mixtă cu mai multe scopuri didactice pe acelaşi plan.

combinată / mixtă cu mai multe scopuri didactice pe acelaşi plan . © Lect. dr. Gianina-Ana

© Lect. dr. Gianina-Ana Masari

Curs nr. 10_TMI

15
15
lecţia combinată / mixtă cu mai multe scopuri didactice pe acelaşi plan: Tipul mixt al
lecţia combinată / mixtă cu mai multe scopuri didactice pe acelaşi plan:
Tipul mixt al lecţiei este, pe drept, cel mai utilizat în clasele primare. Poate fi întâlnit frecvent în gimnaziu, dar

păstrarea aceluiaşi statut în liceu nu ar fi normală. În privinţa metodelor prin care ea se înfăptuieşte, ele pot fi oricare din sistem, dată fiind reprezentarea aici a tuturor activităţilor didactice.

1. Un moment organizatoric este destinat punerii în ordine a instrumentelor de lucru ale clasei şi aspectelor de amănunt, privind prezenţa, disciplina, îndeplinirea obligaţiilor, în cadrul clasei, de către fiecare elev; durata este invers proporţionată cu experienţa şcolară a elevilor.

2. O etapă destinată, încheierii procesului de învăţare început în lecţia anterioară, constând din verificarea celor învăţate. În multe situaţii poate avea două aspecte:

verificarea rezultatelor de ordin aplicativ ale elevilor (teme scrise, desene, teme de

ordin aplicativ ale elevilor (teme scrise, desene, teme de ordin practic); este posibil să se facă
ordin aplicativ ale elevilor (teme scrise, desene, teme de ordin practic); este posibil să se facă

ordin practic); este posibil să se facă o verificare completă, atunci când temele sunt scurte, iar rezolvările sunt strict identice; în alte cazuri, instructorul (învăţătorul, profesorul) are obligaţia de a controla şi evalua caietele de teme ale elevilor, în afara orelor de clasă;

verificarea conţinuturilor lecţiei în general: chestionarea, a 3-4 sau mai mulţi elevi, în

funcţie de natura materiei şi înzestrarea didactico-materială a şcolii; la materii din categoria celor umaniste, dialogul este mai puţin productiv, putând fi ascultaţi 3-4-elevi; la cele de tip real, adăugând şi prezenţa mijloacelor didactice în cabinetele de specialitate, numărul celor ascultaţi poate fi simţitor mai mare. Este etapa care, prin tradiţie, se încheie cu notă pentru toţi cei ascultaţi; azi, însă, se pune accent şi pe funcţia formativă a evaluării, ceea ce îngăduie finalizarea notării şi pe baza mai multor verificări consecutive.

© Lect. dr. Gianina-Ana Masari

Curs nr. 10_TMI

16

3. Prezentarea, introducerea în explicarea, învăţarea subiectului nou cuprinde mai multe momente: : “atmosfera”
3. Prezentarea,
introducerea în
explicarea, învăţarea subiectului nou cuprinde mai multe momente: :
“atmosfera” noului subiect de predat, moment destinat legăturii cu lecţiile anterioare,

răspunzând exigenţelor principiului sistematizării şi continuităţii; se poate realiza fie prin conversaţie, când considerăm că elevii au destule informaţii pentru a putea răspunde la întrebări, fie prin expunere din partea profesorului când elevii nu pot face faţă dialogului;

formularea titlului, a obiectivelor şi a sarcinilor de lucru pentru elevi, a unui eventual plan, pe baza căruia

să se desfăşoare prezentarea noului subiect;

tratarea potrivit titlului şi planului anunţat; se desfăşoară de obicei pe secvenţe, într-o înlănţuire pe cât posibil logică, fiecare secvenţă putându-se încheia cu o eventuală concluzie; după caz, se poate proceda la reluarea fiecărei secvenţe de către elevi pentru repetare sau exersare, în alternare cu predarea;

întrebări ale elevilor către propunător, în legătură cu ceea ce s-a predat, cu rostul de a ne asigura de limpezimea suficientă a receptării conţinuturilor.

4. Fixare şi consolidare:

fie dintr-o reluare mai largă, prin întrebări recapitulative, însoţite de exersare - atunci când exersarea nu s-a făcut pe fiecare secvenţă a predării; fie din una foarte succintă, prin câteva întrebări care doar să refacă traiectoria lecţiei, când exersarea a fost efectuată în paralel cu predarea.

5.Tema pentru acasă, putând fi intitulată şi “obligaţii viitoare”, reprezintă deschiderea spre etapa

verificării din lecţia următoare. O viziune normală asupra acestei verigi pretinde să i se dea şi atenţia cuvenită, în clasele mici fiind indicată, pe lângă lămurirea completă a temei, chiar începerea rezolvării acesteia încă din clasă.

lecţia cu scop didactic principal de predare de informaţie:
lecţia cu scop
didactic principal de predare de informaţie:

În viziunea celor care „nu o vor” mixtă, deosebirea de structură faţă de lecţia mixtă constă din:

reducerea ca timp şi conţinut (uneori până la suprimare) a verigii de verificare a conţinuturilor predare anterior; extinderea etapei destinate activităţii de predare până la aproape întreaga durată a lecţiei, motiv din care o putem numi etapă fundamentală; atribuirea unui timp minim fixării şi temei pentru acasă.

Este tipul utilizat în clasele mari, în cazurile concrete de introducere într- un capitol nou sau la începutul unei perioade şcolare specifice (semestru, an).

Ca metode utilizate în acest tip de lecţie pot fi menţionate oricare dintre cele de predare, adecvate la vârsta şi posibilităţile elevilor.

lecţia cu scop didactic de formare de deprinderi şi priceperi de lucru:  îşi concentrează
lecţia cu scop
didactic de formare de deprinderi şi priceperi de lucru:
îşi concentrează
tot demersul într-o etapă fundamentală - această etapă durând aproape
întreaga oră
obligaţiilor
de
clasă – căreia pe ansamblu lecţiei i se adaugă etapa finală, destinată
viitoare ale elevilor.

Este lecţia specifică disciplinelor cu conţinut practic, dar şi unora de felul scrierii, gramaticii, matematicii elementare. Ca metode dominante pot fi considerate:

demonstraţia cu acţiuni, în partea de prezentare a modelului; exerciţiul, în partea de efectuare în serie de către elevi.

Structura:

1. anunţarea acţiunii de însuşit şi a obiectivelor de realizat;

1. reactualizarea achiziţiilor mai vechi ale elevului în sprijinul înţelegerii noilor deprinderi de învăţat;

1. prezentarea, explicarea, demonstrarea de către educator a acţiunii de învăţat;

1. executarea acţiunii de către elevi, mai întâi sub control strict şi cu corectare pas cu pas;

1. executarea în serie de către elevi;

1. aprecieri, observaţii asupra execuţiei;

1. îndrumări pentru viitor.

© Lect. dr. Gianina-Ana Masari

Curs nr. 10_TMI

19

lecţia cu scop didactic principal de consolidare şi sistematizare:
lecţia cu scop
didactic principal de consolidare şi sistematizare:

Structura:

- un moment organizatoric,

- o etapă fundamentală,

- o etapă finală rezervată obligaţiilor viitoare ale elevului.

Variante:

1. Lecţie de consolidare şi sistematizare a unor conţinuturi preponderent teoretice.

sistematizare a unor conţinuturi preponderent teoretice. 2. Lecţia de consolidare prin exerciţii 3. Lecţia de
sistematizare a unor conţinuturi preponderent teoretice. 2. Lecţia de consolidare prin exerciţii 3. Lecţia de

2. Lecţia de consolidare prin exerciţii

3. Lecţia de sinteză

Variante:  1. Lecţia de consolidare şi sistematizare a unor conţinuturi preponderent teoretice. Structura
Variante:
1. Lecţia de consolidare şi sistematizare a unor conţinuturi preponderent teoretice.
Structura orientativă:
a. reamintirea titlurilor care vor face obiectul recapitulării; reamintirea surselor care au fost propuse spre a fi
consultate de elevi şi a planului recapitulării;

b. recapitularea propriu-zisă, prin parcurgerea planului anunţat, cu enunţarea unor eventuale concluzii parţiale;

c. stabilirea unor concluzii şi corelaţii mai largi, pe întregul celor recapitulate;

d. aprecieri, observaţii, îndrumări pentru viitor.

Trebuie remarcat că aprecierile nu se însoţesc obligatoriu de note, lecţia fiind destinată consolidării, iar nu notării (notele se pot atribui numai elevilor cu participare deosebită). Metoda cea mai frecvent utilizată este conversaţia euristică, putându-i-se alătura şi altele ca: problematizarea, studiul de caz etc.

2. Lecţia de consolidare prin exerciţii are în vedere reluarea şi consolidarea deprinderilor. Structura orientativă:

a. prezentarea pe scurt a aspectelor de consolidat, cu semnalarea obiectivelor prioritare;

b. reluarea aspectelor teoretice implicate;

c. efectuarea unor prime exemplificări, pentru stabilirea legăturii între aspectul teoretic şi cel aplicativ;

d. efectuarea exerciţiilor în serie de către elevi;

e. analiza, aprecierile asupra exactităţii rezolvărilor (fără obligativitatea notării);

f. revenire la aspectul teoretic, pentru eventuale noi precizări.

Materiile la care se utilizează pot fi: matematica, gramatica, fizica, pentru partea aplicativă, iar metoda de bază este exerciţiul, având subordonate metodele demonstraţiei şi conversaţiei.

3. Lecţia de sinteză este utilizată în situaţiile de reluare a unor conţinuturi mai întinse, pe un semestru sau chiar an şcolar. Etapa fundamentală are, în principiu, aceleaşi secvenţe ca şi varianta 1, cu deosebirea că metodele expozitive pot căpăta pondere predominantă, din necesitatea parcurgerii unor cantităţi mari de

21

© Lect. dr. Gianina-Ana Masari

Curs nr. 10_TMI

conţinuturi.

lecţia cu scop didactic principal de evaluare sumativă (verificare şi apreciere prin notă):  poate
lecţia cu scop didactic principal de evaluare sumativă
(verificare şi apreciere prin notă):
 poate să
vizeze conţinutul unuia sau mai multor capitole sau chiar al

unui semestru întreg.

Variante de principiu:

chiar al unui semestru întreg.  Variante de principiu:  verificarea orală se organizează pe aproximativ
chiar al unui semestru întreg.  Variante de principiu:  verificarea orală se organizează pe aproximativ
chiar al unui semestru întreg.  Variante de principiu:  verificarea orală se organizează pe aproximativ

verificarea orală se organizează pe aproximativ aceeaşi structură ca lecţia de consolidare a informaţiei, diferenţa constând în metoda predominantă (se utilizează conversaţia examinatoare, în loc de cea euristică) şi în faptul că atribuirea notelor devine obligatorie.

verificarea scrisă este cea destinată tezei (acum semestrială), iar etapa sa fundamentală constă din: prezentarea şi explicarea subiectelor, tratarea lor, colectarea şi inventarierea lucrărilor, urmând, în afara lecţiei, corectura după ghid şi returnarea tezelor, în timpul cel mai scurt posibil - din acelaşi motiv ca şi cel exprimat în cazul extemporalului.

verificarea practică este strict diferenţiată pe fiecare specialitate, fiind greu de propus şi descris o structură generică.

ÎNTREBĂRI / TEME PENTRU AUTOEVALUARE . . . Explicaţi răspunsul corect pentru enunţul „Lecţia de
ÎNTREBĂRI / TEME PENTRU AUTOEVALUARE . . . Explicaţi răspunsul corect pentru enunţul „Lecţia de

ÎNTREBĂRI / TEME PENTRU AUTOEVALUARE .

.

.

ÎNTREBĂRI / TEME PENTRU AUTOEVALUARE . . . Explicaţi răspunsul corect pentru enunţul „Lecţia de recapitulare
ÎNTREBĂRI / TEME PENTRU AUTOEVALUARE . . . Explicaţi răspunsul corect pentru enunţul „Lecţia de recapitulare
ÎNTREBĂRI / TEME PENTRU AUTOEVALUARE . . . Explicaţi răspunsul corect pentru enunţul „Lecţia de recapitulare

Explicaţi răspunsul corect pentru enunţul „Lecţia de recapitulare urmăreşte:

a. notarea;

b. fixarea, sistematizarea, replierea critică a

conţinuturilor;

c. verificarea cunoştinţelor elevului;

d. predarea unor aspecte mai puţin cunoscute.”