Tehnica clonării

Înainte de a intra în dezbaterea problemei să ne oprim puţin, spre lămurire, asupra tehnicilor propriu-
zise de clonare. Fie reproductivă, fie terapeutică, tehnicile de bază ale clonării sunt aceleaşi. Nucleul
unei celule somatice este luat şi pus într-un ou al cărui propriu nucleu a fost extras. Este ca şi cum am
înlocui gălbenuşul unui ou. După ce nucleul oului este eliminat şi înlocuit cu nucleul celulei somatice,
oul este supus unei descărcări electrice într-o placă de sticlă şi noua viaţă începe să crească odată ce
începe diviziunea celulară.

Până aici tehnica este comună celor

două tipuri de clonare. Dacă se
intenţionează însă clonarea reproductivă,
următorul pas este implantarea
embrionului în uterul unei femei, urmat de
gestaţie şi naştere. Aceasta este tehnica
prin care a fost creată oaia Dolly.

Un aspect important al problemei este

că, în stadile sale incipiente, embrionul
uman constă dintr-un grup de celule
pluripotente, nediferenţiate, care, în
condiţii propice, se vor diferenţia şi se vor
dezvolta într-un organism uman complet şi funcţional.

Pentru a inţelege mai bine ce este clonarea trebuie să avem o idee despre structura şi însemnătatea
ADN-ului. ADN-ul este molecula fundamentala a vieţii care codifică toate mecanismele din corpul nostru.
El este alcatuit din doua lanţuri de nucleotide unite între ele prin nişte molecule (baze azotate). Putem
face analogie cu o scară pe care o rotim de la un capăt într-un sens, iar la celălalt capăt, în sens opus.

◄Structura ADN-ului, descoperită iî anul 1953 de catre

Watson si Crick.

Principalele roluri ale ADN-ului sunt acelea de stoca o

cantitate mare de informaţii (pe care le exprimă prin
sinteza de proteine) şi de a se autoreplica, rezultând doua
molecule de ADN, deci de a transmite informaţia de la o
generaţie la alta (dintr-o celula vor rezulta doua celule).

Gena este o secvenţă, un fragment din molecula de

ADN, care determină un anumit caracter.

Clonarea este procesul prin care se creează o copie

identică. Astfel, cand vorbim de clonare nu trebuie să ne
gândim doar la a obţine o copie după un om sau un animal. De fapt, până să se realizeze clona primului
mamifer (oaia Dolly, în 1996), oamenii de ştiinţă au realizat clone după fragmente de ADN. Pentru că, aşa
cum am spus mai sus, un anumit fragment de ADN deţine o anumită informaţie şi astfel duce la sinteza
unei anumite proteine.

Dar haideţi sa vedem cam cum se poate realiza acest lucru, să se creeze o clona după un anumit
fragment de ADN care ne interesează. Cu ajutorul unor enzime, molecula de ADN este fragmentată. Se ia
fragmentul interesat şi se introduce într-un bacteriofag . Cum bacteriofagii sunt alcătuiţi în principal din
ADN-ul propriu, bucata (gena) de ADN uman se ataşeaza la cel al vectorului (bacteriofagului), care este
apoi introdus într-o bacterie. În bacterie, acesta se va multiplica, o dată cu fragmentul de ADN uman (la
fel cum se multiplică şi virusurile în organismul nostru), iar bacteriile la rândul lor se vor multiplica şi
ele. Când bacteriofagii îşi vor sintetiza proteinele de care ei au nevoie, se vor sintetiza şi proteinele
codificate de ADN-ul uman. Însa în urma proceselor de amplificare, se vor obţine cantitati foarte mari.
Astfel s-au obţinut numeroase produse farmaceutice: factorii ai coagularii VIII şi IX (foarte utili la
persoanele cu hemofilie, boala caracterizata prin sângerări la traumatisme minore), eritropoietină (utilă
în anemii), insulină (utilă în diabet zaharat), activatorul tisular al plasminogenului (foarte util în infarct de
miocard), anticorpi, etc.

Acestea fiind spuse, cred că suntem cu toţii de acord cu utilitatea clonarării în sensul de mai sus.

◄Oaia Dolly, primul mamifer clonat in 1996.

Pentru prima dată în istoria biologiei, la 27 februarie 1997, un grup de cercetatori

de la Institutul de biotehnologie animală Roslin au anunţat că au reuşit clonarea
unui mamifer adult. Cercetatorii au creat o oaie, Dolly, fără parinţi, folosind o
celula diferenţiată prelevată din glanda mamară.

Avantajele clonarii

Animalele transgenice pot fi folosite pentru cercetarile medicale si farmaceutice. Ele pot fi produse
prin transfer de nucleu. Daca sint introduse gene umane in organismele lor aceste animale transgenice
(oi sau porci) pot produce proteine umane (in lapte) sau insulina pentru diabetici. Clonarea poate
contribui si la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pieii (generand celule pancreatice
pentru diabetici, respectiv neuroni pentru bolnavii de Parkinson) si inlocuirea celulelor bolnave cu cele
noi. Prin clonare transplantarea de organe poate deveni o solutie de succes. Chiar daca transplantarea
de organe este un lucru curent la ora actuala, deseori este o criza de organe potrivite.

Dezavantajele clonarii

Clonarea ar putea reduce patrimoniul genetic atit al oamenilor cit si al animalelor . Prin producerea
de clone multiple apare riscul de a crea o populatie formata din indivizi identici. Acesti indivizi obtinuti
prin clonare ar putea sa sufere de aceleasi boli sau sa fie sensibili la acelas tip de agenti patogeni iar un
singur virus ar putea extermina populatia de pe o zona intinsa, chiar o specie intreaga.

Clonarea ar putea actiona in defavoarea evolutiei si prin faptul ca oamenii s-ar putea decide sa
cloneze doar animalele cele mai potrivite pentru ei. Clonarea ar putea fi folosita pentru a crea "omul
perfect" (sau soldatul perfect )sau un om cu o putere fizica deosebita dar o intelingenta sub-normala, o
subclasa genetica. Clonarea ar putea avea efecte dezastruoase in cadrul familiei caci un copil nascut
prin clonarea tatalui, de exemplu, ar putea fi considerat un frate geaman identic al originalului. Efectul
psihologic asupra fiintelor umane la un asemenea lucru nu este inca studiat si cunoscut.

In final dar nu in cele din urma, care ar fi drepturile unei clone? Cele ale unui frate geaman sau ale
unui copil al originalului? Ar avea macar drepturile unei fiinte umane? Iar daca originalul ar ucide o
clona de-a lui ce ar fi acest lucru din punct de vedere legal: o crima sau o sinucidere?