Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului. viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile: "Il cuprinsese o pofta salbatica sa imbratiseze bruma...". Personajul traieste o deplina voluptate a simturilor, a puterii si a trupului atunci cand vorbeste despre pamant. Din aceasta perspectiva, deznodamantul este previzibil. Ion va murii, ucis cu ajutorul unei unelte a pamantului, sapa. Ion este un personaj memorabil, ipostaza a omului simplu dar supus destinului tragc de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui: pamantul, stihie.
Ion lucreaza cu indragire pamantul si intra cu o brazda in pamantul lui Simion Lungu, ceea ce isca un conflict. Drept urmare, este dat in judecata de pagubit, dar cei doi se impaca la tribunal. Prezent ca martor, preotul intervine, iar Ion este condamnat la doua saptamani de inchisoare. La rugamintea lui Ion, Herdelea redacteaza un numele acestuia, o reclamatie unde afirma ca, "jude taran si preotul se intovarasesc pentru a napastui pe un biet taran nevinovat". Urmand sugestia lui Jete, Ion revine la Ana, pe care o lasa insarcinata in timpul unei nopti de dragoste, cand tatal ei era prea beat ca sa-si dea seama de ce se intampla langa el. Se isca un conflict aparent pentru plata lautarilor, dar in fapt pentru a o lua pe Ana de sotie. Drama lui Ion este drama taranului sarac care nu-si accepta conditia si este pus in situatia de a alege intre iubirea lui pentru Florica si averea Anei. Ion ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe Vasile Baciu sa accepte casatoria. Sinuciderea Anei nu constituie pentru Ion un act de vinovatie deoarece el nu vede in Ana si in copilul lor Petrisor decat garantii asupra pamantului. Nici moartea copilului nu-l impiedica pe Ion sa mearga la Florica, ea fiind maritata cu George. George nu este decat un instrument in mana destinului pentru ca-l omoara pe Ion, fiind arestat, Florica ramane singura, iar averea revine Bisericii. Ion este expresia instinctului de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o inteligenta ascutita si o viclenie iesita din comun. Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului omniscient si omniprezent asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a, iar atitudinea naratorului ce reiese din relatia sa cu personajele, profileaza focalizarea zero si viziunea "dindarat", argumentand conflictul obiectiv al romanului. Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii Biserici. Romanul se incheie cu o dedicatie, finala adresata "celor multi umili".