Acest experiment implica scanarea intre 21 de perechi posibile a sapte locatii pe o harta fictiva.

Fiecare dintre aceste distante este diferita si sarcina pare destul de complexa pentru a inlatura orice tentativa de a produce intentionat o relatie liniara intre distanta si timpul de reactie. Avand in vedere ca intrebarea cheie este daca imaginile folosesc la date metrice, e important ca timpul de scanare sa fie o functie de o distanta cunoscuta altfel variatiile din timpul scanarii nu pot fi luate pentru a reflecta distanta parcursa. Astfel am vrut sa ne asiguram ca subiectii scaneaza doar distanta cea mai mica intre doua puncte. Pentru a face asta, am alterat instructiunile putin si am rugat participantii sa isi imagineze un punct negru care se deplaseaza intr-o directie dreapta pe harta. Dupa memorarea hartii, participantii si-au imaginat-o concentrandu-se pe o locatie dupa care au decis daca obiectul numit se afla intr-adevar pe harta. Daca da participantii au fost rugati sa gaseasca acel obiect in imagine si sa apese un buton atunci cand au ajuns acolo; in caz contrar au apasat alt buton. Timpul necesar pentru a scana intre toate perechile posibile a fost masurat. Metoda Materiale. O harta cu o insula fictiva a fost construita continand o casa , un copac, o piatra, o fantana, un lac, nisip si iarba. Fiecare distanta intre cele 21 de perechi a fost de cel putin 0.5 cm mai lunga decat cea mai mica distanta. Locatia exacta a fiecarui obiect a fost indicata printr-un punct rosu. A fost construita o secventa audio care contine 84 de perechi de cuvinte. Fiecare locatie a fost numita de 12 ori urmata dupa patru secunde de un alt cuvant; in 6 din aceste probe, al doilea cuvant nu s-a referit la un obiect de pe harta. Obiectele false sunt lucruri care ar fi putut fi usor incluse pe harta(e.g., banca). In celelalte 6 probe, primul cuvant a fost urmat de numele de la fiecare din celelalte locatii. Astfel fiecare pereche de locatii au avut loc de doua ori, o data cu fiecare membru aparand primul. Ordinea perechilor a fost aleatorie, cu constrangerea ca aceeasi loctie sa nu apara de doua ori in trei mentionari si nu mai mult de 4 probe adevarate sau 4 false sa se intample in succesiune. Prezentarea celui de al doilea cuvant a inceput cronometrarea. O noua proba a inceput la 8 secunde dupa ce cuvantul de proba a fost prezentat. Testele masurate au fost precedate de 8 teste de proba in care s-au numit perechi de orase din Romania pentru itemi adevarati. Procedura Participantii au fost rugati sa invete locatiile obiectelor de pe harta, desenand pozitia lor relativa. Ei au inceput prin a trasa locatiile pe o coala de hartie alba plasata deasupra hartii, marcand locatiile punctului rosu centrat pe obiecte; aceasta procedura le-a oferit posibilitatea de a vedea locatiile. Apoi, au studiat harta, si-au inchis ochii si si-au imaginat-o dupa care au comparat imaginea lor cu harta pana cand au crezut ca imaginea lor este precisa.

Harta a fost apoi inlaturata si participantii au desenat locatiile pe o hartie alba. Dupa aceasta etapa, participantilor le-a fost permis sa compare desenul lor cu cel original. Aceasta procedura a fost repetata pana cand toate punctele au fost in limita de 0.64 cm fata de locatiile reale. Intre 2 si 5 desene au fost necesare pentru ca subiectii sa realizeze acest criteriu. Dupa aceasta etapa participantilor li s-a spus ca vor auzi numele unui obiect de pe harta. Sarcina lor era sa isi imagineze toata harta urmand sa se concentreze pe obiectul numit. Participantilor li s-a comunicat ca dupa 5 secunde de concentrare asupra obiectului numit, un alt cuvant va fi mentionat; daca acest cuvant desemna un obiect de pe harta, atunci ei trebuie sa il caute si atunci cand au ajuns la punctul rosu sa apese un buton. Cautarea trebuie realizata prin imaginarea unui un punct negru care sa traverseze in cea mai scurta linie dreapta de la primul obiect la al doilea. Punctul trebuie sa se miste cat mai repede posibil, dar in acelasi timp sa ramana vizibil. Daca al doilea cuvant din pereche nu desemna un obiect de pe harta, participanti trebuie sa apese un al doilea buton plasat in fata lor. Cronometrul se opreste atunci cand oricare din butoane a fost apasat si atunci timpul era trecut in tabel. Rezultate Doar deciziile corecte au fost analizate. Scorurile anormale au fost eliminate inainte de analiza. Un scor anormal este definit ca fiind de doua ori marimea mediei rezultatului anterior pentru acea locatie si rezultatele pentru urmatoarele cele mai scurte si lungi distante. Datele au fost analizate in doua feluri, asupra participantilor si a itemilor. Prima data am analizat timpul fiecarui participant pentru diferitele distante intr-o analiza de varianta. In plus am facut media fiecarui participant si am calculat media timpului de reactie pentru fiecare pereche. Cea mai plauzibila functie liniara a fost calculata pentru aceste date prin metoda celor mai mici patrate. Discutii Timpul pentru a cauta prin imagini mentale a crescut liniar cu distanta. Una din proprietatile caracteristice a unei astfel de reprezentari este distanta metrica care este implementata in acelasi fel similara unui obiect perceput dintr-o imagine si datele sugereaza ca aceasta caracteristica este adevarata pentru imaginile mentale. Documentatie Investigaiile asupra harilor psihologice se confrunt cu o problema metodologic destul de dificil: cum s obiectivm harta mintal a unui subiect? Prin ce mijloace ar putea fi ea accesat? Pentru a rezolva aceast problem se recurge la cteva metode:- Una din ele const n a solicita subiecilor s deseneze ct mai complet posibil, harta unui anumit teritoriu. Subiecii pe care se fac investigaiile trebuie s aib reedina n diferite zone ale oraului. Este de ateptat ca harta mintal a zonei n care locuiete cineva s fie mai bine dezvoltat dect

reprezentarea cognitiv a altor zone. Se combina apoi hrile desenate de subieci, lund n calcul, n primul rnd, acele repere care apar cu frecvena cea mai mare. n funcie de frecvena locaiilor corecte i a numrului deobiective corect menionate, se vor putea distinge zone bine reprezentate n harta psihologic i zone slabreprezentate. Nu e neaprat nevoie de suprapunerea hrilor mintale individuale ntr-o hart-tip.- O alta metod const n prezentarea unor fotografii cu instantanee din diverse zone ale oraului. Sarcina subiecilor era de a meniona daca, pe baza acestor fotografii, recunosc sau nu zona n care au fost luate.Subiecii trebuie s aparin tuturor zonelor de locuit, ntr-o distribuie geografica conforma cu datele de recensmnt. Fotografiile se iau din fiecare dintre punctele de intersecie ale longitudinilor cu latitudinileanterior stabilite. n general vorbind, acurateea recunoaterii s-a dovedit a fi n funcie de doi factori: centralitatea zonei adic locul pe care o zon l ocup n fluxul cotidian al micrii populaiei; specificitatea ei arhitectural sau social adic msura n care o zon are propriaei culoare local. n repetate rnduri s-a constatat c oamenii se simt mai n siguran i mai satisfcui de via dac auo bun hart psihologic a teritoriului n care triesc

Miclea definete hrile psihologice ca proiecii cognitive la scale inegale ale zonelor unui anumit teritoriu, neuniform saturate psihologic, dobndite prin investigarea proprie a mediului sau prin constituirea bazei de cunoatere despre teritoriul respectiv. n aceast arie tematic modern autorul trateaz problematica sistemelor numerice-cu diversitatea formelor specifice proceselor memoriei (tipuri i sisteme numerice) consider c sistemul cognitiv uman dispune de trei sisteme mnezice: memoria declarativ (explicit), memoria nondeclarativ (implicit) i memoriile senzoriale. Reprezentarea i organizarea cunotinelor, modelrile simbolice ale bazei de cunotine (codarea semantic, aseriuni i reele propoziionale, reele semantice, scheme cognitive, senariul cognitiv, modelarea convenional a bazei de cunotine), ca i analiza proceselor deciziei (a schemelor i strategiilor cognitive implicate n luarea deciziei). Ancorarea alternativelor i evaluarea lor, raionalizarea alegerilor n actele decizionale, sunt alte teme de interes, actual pe care Mircea Miclea le analizeaz n mod original. Astfel se instituie un nou spirit n studiul mecanismelor cognitive implicate n activitile decizionale i de rezolvare a problemelor. (Autorul evideniaz mecanismele cognitive implicate n procesul decizional din perspectiva a dou categorii de modele: normative i descriptive. Decizia optim-sublinia Miclea - se obine pe baza unor algoritmi de calcul a valorii opiunilor sau al utilitii pe care subiectul le-o atribuie. Modelele normative presupun c decidentul se comport raional, este omniscient.