Sunteți pe pagina 1din 6

Notiuni de colorimetrie

1. Perceperea culorilor de catre ochiul uman

Ochiul uman precepe imaginea unui obiect in doua informatii care sunt transmise creierului de catre nervul optic. Acestea sunt: Informatia referitoare la forma lui (geometria); Informatia referitoare la culoare; Elementul traductor al ochiului este retina. Ea contine un strat de celule microscopice ce apartin la doua mari grupe denumite datorita formei lor: bastonase, care sunt celule sensibile la straluciri relative si deci, prin intermediul lor este perceputa forma (numarul lor este de cca 100 milioane); conuri, care sunt celule sensibile la culoare. Numarul lor este de 5-10 milioane. Ele sunt repartizate in trei subgrupe sensibile la culorile rosu, verde si albastru. Datorita caracteristicilor conurilor din ochiul uman, culorile sunt vazute ca diferite combinatii ale culorilor primare: rosu, verde si albastru. CIE (Commision Internationale de lEclairage-the International Commission on Illumination) a specificat lungimile de unda corespunzatoare culorilor primare: Albastru = 435,8 nm Verde = 546.1nm Rosu = 700 nm Prin culoare complementara a unei culori primare se intelege acea culoare care adaugata la culoarea primara duce la obtinerea albului. Culorile primare au urmatoarele culori complementare: 1 rosu - turcoaz sau cian 2 verde mov, magenta sau violet 3 albastru galben. Rezulta ca turcoazul este o combinatie de verde si albastru, movul combinatie de rosu si albastru iar galbenul combinatie de rosu si verde. Actiunea combinata a celor doua grupe de celule permite ca omul sa perceapa atat informatia de stralucire cat si pe cea de culoare a elementelor mediului inconjurator. Datorita numarului mare de bastonase, ochiul uman este foarte sensibil la stralucire, deci la forma corpurilor. Numarul mic de conuri determina o acuitate scazuta a ochiului in perceperea culorilor detaliilor fine. Cu alte cuvinte, ochiul nu percepe culorile corpurilor sub o anumita dimensiune ci doar stralucirea (forma) lor. De asemenea ochiul, din punct de vedere al perceperii culorilor, este sensibil la iluminarea ambianta. Cu cat iluminarea scade, cu atat scade si capacitatea de percepere, putand disparea de tot. din aceasta cauza, vederea de noapte se bazeaza numai pe perceperea detaliilor de stralucire sau forma, neputandu-se distinge culoarea corpurilor. 2. Radiatii luminoase. Comportarea obiectelor in prezenta luminii albe

Lumina emisa de o sursa incandescenta este o suma de unde electromagnetice sinusoidale, fiecare caracterizandu-se printr-o lungime de unda si aceeasi viteza de propagare (c=300.000km/s). Spectrul radiatiilor monocromatice vizibile cuprinde un domeniu = 380 780 nm. Spectrul apropiat de =780nm corespunde gamei de rosu, iar
1

spectrul din zona =380nm, gamei violet. In afara gamei vizibile exista domeniile de ultraviolet si infrarosu, care nu sunt vizibile. Radiatia solara acopera intreg spectrul vizibil, cat si domeniile de ultraviolet si infrarosu. Soarele este sursa naturala de lumina alba. Prin alb de egala energie, sau alb W, se intelege lumina radiata de o sursa cu o energie constanta in tot spectrul vizibil. Obiectul alb este obiectul care, expus la lumina alba, difuzeaza in toate directiile radiatiile ce alcatuiesc lumina alba. Obiectul negru este obiectul care absoarbe toate radiatiile ce alcatuiesc lumina alba. Obiectul gri este obiectul care absoarbe partial, dar in egala masura, toate radiatiile componente ale luminii albe. Obiecte colorate opace sunt obiectele care absorb anumite radiatii ale luminii albe, iar pe celelalte le reflecta. Ansamblul de radiatii refelectate dau obiectelor culoarea lor. Obiecte colorate transparente (filter colorate) sunt obiecte care, illuminate din spate cu lumina alba, permit trecerea unor anumite radiatii care dau culoarea lor. Restul radiatiilor este absorbit sau reflectat. 3. Parametrii subiectivi si obiectivi ai unei culori

Ochiul uman poate aprecia culoarea unui obiect sau scene prin intermediul a trei caracteristici: stralucire, nuanta si saturatie. Aceasta apreciere insa este subiectiva. Reproducerea unei culori nu se poate face pentru toata lumea cu aceeasi exactitate. De aceea, aceste caracteristici poarta denumirea de parametric subiectivi. Prin masurari de colorimetrie exista posibilitatea de a determina parametrii obiectivi ai unei culori, care sunt: luminanta pentru stralucire, lungimea de unda dominanta pentru nuanta si factorul de puritate pentru saturatie. Stralucirea indica intensitatea senzatiei luminoase pe care o sursa o creeaza asupra ochiului. Ea depinde foarte mult de mediul ambient. Luminanta unei surse este intotdeauna aceeasi, se masoara obiectiv. Un exemplu sugestiv in fixarea celor doua notiuni il constituie urmatoarele: un bec aprins ziua creeaza o impresie de stralucire mult mai mica decat noaptea, desi el are aceeasi luminanta. Nuanta exprima senzatia de culoare a unei surse sau obiect colorat. Obiectele gri, albe sau negre nu au nuanta. Lungimea de unda dominanta caracterizeaza in mod obiectiv nuanta culorii. Fiecare componenta spectrala se caracterizeaza, printr-o lungime de unda. Daca un corp are o culoare care provine din amestecul mai multor culori, exista intotdeauna o lungime dominanta care da nuanta sesizata de ochi. Saturatia exprima intensitatea senzatiei de culoare si depinde de gradul de diluare cu alb a culorii pure cu o anumita lungime de unda. Factorul de puritate (P) exprima in mod obiectiv cantitatea de alb continuta de o culoare cu o anumita lungime de unda dominanta. Factorul de puritate reprezinta raportul dintre luminanta culorii obiectului si luminanta culorii corespunzatoare lungimii de unda dominante. El are o valoare cuprinsa intre 0 si 1. O culoare viu saturate are P=1, o culoare pastel are P<1, iar lumina alba are P=0. 4. Teoria tricromaticitatii

Orice culoare poate fi reprodusa ca amestec (aditiv sau substractiv) a trei culori primare. Aceasta consideratie porneste de la realitatea biologica a fiziologiei sistemului visual si are si un suport mathematic.
2

O culoare este un triplet de numere, corespunzand proiectiei spectrului radiatiei luminoase pe functiile caracteristice ale spectrelor primare. 4.1. Coordonate de cromaticitate

Orice culoare poate fi definita unic printr-un vector cu trei componente, numit vector tristimulus. Pe baza vectorului tristimulus de reprezentare a culorilor se pot modela o serie de probleme esenttiale: potrivirea culorilor, reproducerea culorilor, perceptia culorilor, etc. Normalizarea valorilor tristimulus (T1, T2, T3): t1 = T1/(T1 +T2+T3) t2 = T2/(T1 +T2+T3) t3 = T3/(T1 +T2+T3) cu; t1+t2+t3 = 1 Cele trei valori sunt linear dependente, deci pot fi pastrate doar doua, coordonatele de cromaticitate.

4.2. Amestecul aditiv Prin metoda amestecului aditiv este posibil ca, prin combinarea a trei culori in diferite proportii sa se obtina majoritatea culorilor existente in natura. Alegerea celor trei culori, numite culori primare, s-a facut pe baza unor considerente de ordin fizic si practic: Conurile ochiului uman sunt grupate in trei categorii sensibile la rosu, verde si albastru; Cele trei culori trebuie sa permita sinteza unui numar cat mai mare de culori naturale, inclusive albul; Realizarea cu usurinta a celor trei filtre colorate ce echipeaza camera tricroma; Obtinerea de luminofori tricromi pentru tuburile cinescop si mai nou pentru panourile cu plasma si LCD, cu timp redus de persistenta. Dupa indelungate experiente, pe baza celor de mai sus, s-au ales culorile rosu (R), verde (G) si albastru (B).

Amestecul aditiv se poate realiza de exemplu prin suprapunerea partial ape un ecran a culorilor furnizate de trei proiectoare care poseda filter de rosu, verde si albastru. Tehnica aditiva se foloseste la televiziunea in culori. S() = rR() + gG() +bB() Unde : S() este culoarea sintetizata prin amestec aditiv; R, G, B - sunt culorile primare a, b, c sunt coeficientii tricomatici cu S = (r, g, b)

4.3. Amestecul substractiv Amestecul substractiv se obtine, dupa cum ii arata denumirea, prin scadere. Daca in fata proiectorului care radiaza o culoare se intercaleaza un filtru colorat, atunci ochiul percepe dupa filtru culoarea acestuia. Filtrul lasa sa treaca culoarea proprie si retine celelalte componente ale luminii proiectorului. Acest mod de amestec se foloseste la picture, tiparituri, fotografii color etc. S() = yY() + mM() +cyCy() Unde : S() este culoarea sintetizata prin amestec substractiv; Y, M, Cy - sunt culorile complementare y, m, cy - sunt coeficientii tricomatici cu S = (r, g, b)

Ca o concluzie, putem nota ca in cazul amestecului substractiv, ochiul e impresionat de o culoare reala, pe cand la amestecul aditiv ochiul integreaza culorile componente si astfel percepe o culoare fictive care nu este transmisa. 4.4. Tipuri de sisteme colorimetrice sisteme primare de reprezentare (RGB, XYZ) sisteme tehnice derivate liniar (NTSC, PAL, SECAM) sisteme HSI (nuanta, saturatie, intensitate) sisteme perceptuale derivate liniar (culori opuse, Ohta)
4

sisteme cu cromaticitate uniforma (Lab) sisteme perceptuale neliniare (HSV, Munsell)

4.4.1. Modelul RGB este un model aditiv, avnd culorile primare rosu, verde si albastru (spectre monocromatice de lungimi de unda de 700 nm, 546,1 nm si 435,8 nm); celelalte culori constituindu-se din anumite procente ale culorilor de baz. Culoarea alb are prezente toate culorile fundamentale, iar culoarea negru se caracterizeaz prin absenta lor. Intensitatile sunt asfel alese incat valorile tristimulus associate luminii albe sunt egale si unitare. Coordonatele de cromaticitate RGB sunt: r = R/(R+G+B) g = G/(R+G+B) b = B/(R+G+B) cu: r = g + b = 1

Triunghiul Maxwell Modelul RGB este adesea reprezentat sub forma unui cub unitate.

Originea (0, 0, 0) este considerat culoarea negru, iar coltul opus (1, 1, 1) corespunde culorii alb. Diagonala care uneste aceste dou puncte contine nivelurile de gri obtinute prin utilizarea aceluiasi procent din culorile de baz. 4.4.2. Cubul RGB Culorile fizic realizabile prin amestecul aditiv de culori primare RGB sunt situate intr-un cub (valorile tristimulus sunt asociate unor coordonate carteziene). Exista culori fizice ce nu pot fi sintetizate prin amestecul aditiv, cu coeficienti pozitivi, al componentelor primare RGB. Spatiul este cu variatie neuniforma - distantele euclidiene intre reprezentarile tristimulus nu corespund distantelor perceptual dintre culorile corespunzatoare.
5

Calcularea valorilor tristimulus prin folosirea de adunari si scaderi alternate nu era exacta din cauza erorilor operatorilor umani ce operau masinile de calcul - s-a dorit deci gasirea unor alte primare, pentru care valorile tristimulus sa fie doar pozitive. 4.4.3. Sistemul de reprezentare XYZ In cazul sistemului de reprezentare XYZ se aplica o transformare liniara a valorilor tristimuls RGB astfel incat : orice culoare fizica monocromatica sa fie caracterizata de valori tristimulus pozitive componenta Y sa fie o masura a eficientei luminoase (deci a luminantei culorii) pentru o lumina alba valorile tristimulus sa fie egale. 4.4.4. Sistemul NTSC Y= 0,3R + 0,6G +0,1B I = 0.493 (R Y) Q = 0.877 (R Y) Unde: Y este component de luminanta; I si Q sunt diferente cromatice 4.4.5. Sistemul PAL Y = 0,3R + 0,6G + 0,1B U = 0,74 (R Y) - 0,27 (B Y) V = 0.48(R Y) + 0.41 (B Y) Unde: Y este component de luminanta; U si V sunt diferente cromatice 4.4.6. Sistemul HSI (Nuanta - Hue, Saturatie - Saturation si Intensitate Intensity) -

Nuanta reprezint pozitia relativ a culorii n spectru si, n modelul HSI, corespunde unghiului pe care l face culoarea n cercul de culori. Nuanta determin culoarea iar domeniul de nuantare se ntinde de la 0 la 360 de grade. (ex.; galben = 60 ; cyan = 180, etc.). Saturatia reprezint puritatea culorii. Valoarea saturatiei se exprim n procente si variaz de la 0 (fr culoare) pn la 100 (culoare pur, asa cum este definit de valoarea nuantrii). Ultimul parametru reprezint intensitatea culorii care se msoar pe linia Alb-Negru (BlackWhite).