Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile www.edituratrei.

ro Psihologie practica LELORD, FRAN<;:OIS 2003 COMMENT GERER LES PERSONNALITES DIFFICILES, Cuprins Cuvnt nainte 7 I Personalitatile anxioase 9 II Personalitatile paranoice 33 III Personalitatile histrionice 65 IV Personalitatile obsesionale 83 V Personalitatile narcisice 101 VI Personalitatile schizoide 123 VII Comportamentele de Tip A 139 VIII Personalitatile depresive 162 IX Personalitatile dependente 183 X Personalitatile pasiv-agresive 207 XI Personalitatile evitante 225 XII Si celelalte personalitati? 245 XIII Originile personalitatilor dificile 265 XIV Teorii si modele ale personalitatii 273 Concluzie Personalitatile dificile si schimbarea 289 Bibliografie comentata 325 Cuvnt nainte n calitate de psihiatri si psihoterapeuti, ne-am deprins sa ne ascultam pacientii marturisindu-ne dificultatile pe care le ncearca n viata lor afectiva sau profesionala. OrI din ce n ce mai des, ce remarcam? Mai nti, ei ncep prin a ne vorbi de ei nsisi, de durerile si de sperantele lor; apoi, ct se poate de firesc, sfrsesc prin a ne descrie o persoana din anturajul lor -o ruda, pe cineva apropiat, un coleg -care, zi de zi, le creeaza probleme istovitoare, aducndu-i la capatul puterilor si determinndu-i sa consulte un psihiatru. Ascultndu-i, banuim adesea ca aceasta persoana despre care ei ne vorbesc si pe care noi n-o cunoastem este o "personalitate dificila". Uneori ne gndim ca nu ncape ndoiala ca ar avea tot atta nevoie de ajutor ca si pacientul nostru ... dar nu aceasta" personalitate dificila" a venit sa ne consulte. Suntem consultati si pe teme de ngrijire a stresului si de psihologia schimbarii, de catre diverse institutii. Dupa ce am ntlnit numerosi salariati, la toate nivelurile ierarhice, am constatat ca multi dintre ei erau preocupati de felul n care ar putea face fata unei personalitati dificile, fie aceasta personalitate un patron, un coleg, un colaborator, un client. Asa ca ne-am decis sa ne folosim de experienta noastra ca "sfatuitori n privinta personalitatilor dificile" pentru a scrie aceasta carte. Speram ca ea va va ajuta sa ntelegeti mai bine si sa faceti fata mai bine personalitatilor dificile cu care va veti confrunta, inevitabit n viata. Personalitatile anxioase "Nu mi-este frica de moarte, dar n-ap vrea sa fiu defata la venirea ei." WOODY ALLEN -..ptiu pe mama neliniptitii. pifacea snge rau din orice. intotdeauna, ne spune Claire (douazeci pi opt de ani), o ,. Chiar si acum, cnd merg pe la ea, vrea sa ptie om la care vin pi, daca se ntmpla sa ntrzii zece minute, ncepe sa-pi nchipuie ca am avut un accident de mapina.

Odata, cnd aveam paisprezece ani, dupa ce am iepit de la liceu, am stat la o puetii cu nipte prieteni. Am ajuns acasa cu o jumatate de ora mai trziu dect se aptepta mama (sigur ca ea mi ptia pe dinafara orarul fiecarei zile); am gasit-o n lacrimi, gata sa anunte la politie disparitia mea. Alta data, pe la douazeci de ani, ntr-un acces de independenta, o pornisem ntr-un periplu prin America de Sud, cu un grup de vrsta mea. Nu era tocmai simplu sa telefonezi n Franta, iar scrisorile pe care le trimisesem mamei au ajuns abia dupa ntoarcerea mea. Dupa cteva zile fara vreo veste de la mine, mama n-a mai rezistat. Si nici macar nu ptia n ce tara ne aflam n acel moment. Cnd eu pi prietenii mei am ajuns la granita dintre Peru pi Bolivia, nu mica mi-a fost surpriza cnd vamepul, dupa ce mi-a consultat papaportul, m-a privit pi mi-a spus ca trebuie sa-i telefonez mamei mele. Am ramas nmannurita. Apoi am priceput. Telefonnd n disperare, reupise sa alerteze ntr-un asemenea grad ambasadele Fmntei din tari ran<;,oisLelord si Christophe Andre le prin care urma sa trecem, nct o n;:;tiintarefusese transmisa tuturor punctelor de frontiera. Biata mal/uI! A)i vrea sa pot fi suparata pe ea, dar mi dau seama ca este vorba de ceva mult mai puternic dect ea ;:;ica anxietatea ei o face sa patimeasca destul. :j)idaca numai pentru mine )ii-arface griji! Dar de griji nu este scutita nicicnd. De pilda, i este merCll teama sa nu ntrzie. Cnd pleaca cu trenul, ajunge la gara cu cel putin o jumatate de ora mai devreme. :j)till ca acolo unde lucreaza, la minister, este extrem de apreciata, caci are mereu grija ca examinarea oricarui dosar sa fie realizata la timp, banllie;:;tece d~ficultati s-ar putea ivi, ;:;i-;:;iia masuri de precautie suplimentare. O ;:;ivad rnduindu-;:;ifacturile telefonice ;:;ipe cele de electricitate. Imediat ce le prime;:;te,completeaza tl11 cec de teama ca cea mai mica ntrziere ar duce la suspendarea serviciilor respective, apoi, n zilele urmatoare a;:;teaptanerabdatoare sosirea confimzarilor de primire a cecurilor. Este mai destinsa doar n zilele n care surorile mele, eu ;:;isotii no;:;trivenim sa dejll11am cu ea. Toata dimineata se agita sa prepare dejunul, dar ntr-o stare de alerta, ;:;iabia la cafea, cnd i cerem sa stea lini;:;tita, iar noi strngem totulj o simt, n sfr;:;it,ceva mai relaxata ;:;i pna la plecarea noastra pare sa ramna calma. n aceea;:;i zi, cnd ajungem acasaj o sun sub diferite pretexte, defapt pentru ca ;:;tiuca va fi mai lini;:;titasa afle ca am ajuns cu bine la destinatie. Nu stiu de unde aceasta anxietate. Tata a murit ntr-un accident de ma;:;inaj si ea a ramas singura, Cll trei copii de crescut. Este posibil ca din pricina acelui traumatism si acestei responsabilitati sa fi ajuns o angoasata? Dar cnd ma uit la bunicii pe linie materna, vad ca ei nu nceteaza de a se ngrijora pentru orice. :j)iatunci mi spun ca-i din familie. De altfel, sora mea mai mare pare s-o cam ia pe acela;:; idrum si am sfatuit-o sa consulte degraba un terapeut. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE MAMA? YIama lui Claire are tendinta de a se framnta n orice mprejurarej de a se gndi mai cu seama la posibilele riscuri si pericole ce ar pndi-o pe ea si pe cei apropiati. De cte ori se simte n nesigurantaj se gndeste la tot ce poate fi mai rau Cfiica Personalitatile anxioase mea ntrzie, poate a avut un accident"). Pe de alta parte, cnd este vorba de situatii viitoare, are tendinta de a anticipa toate riscurile, pentru a le controla mai bine. Dar, la urma urmei, faptul de a te gndi la toate riscurile unei situatii, creznd ca n acest felIe poti controla mai bine, nu este doar o dovada de prudenta?

Nu, caci va puteti da seama ca n cazul mamei lui Claire, atentia acordata riscurilor este exagerata si excesiva, raportat la posibilitatea faptului sau la gravitate a lui. De pilda, se poate ntmpla sa nu vina factorul postal sau ca cecul sa ajunga n alta parte. Dar asta este putin probabil, si se ntmpla destul de rar. Si daca totusi se ntmpla, ar fi nca si mai putin probabil ca France Telecom sa decupleze telefonul fara vreo nstiintare prealabila. Sa zicem ca s-ar ntmpla ntr-adevar asta, ca urmare a unei erori de procedura, dar oare ar fi un dezastru iremediabil? Nu, ci doar un incident minor ce poate fi remediat printr-o vizita la agentia France Telecom din respectivul cartier. Totusi, mama lui Claire se simte dominata doar de acest risc, al unui fapt n sine putin probabil si putin grav si, pentru a-l prentmpina, se tensioneaza. Este tensionata si pentru a pregati la timp dejunul desi: 1) o ntrziere ar fi lipsita de nsemnatate; 2) fiind o gospodina priceputa si cunoscnd meniul, riscul de a nu fi gata la timp este minim. Anticipare anxioasa, atentie exagerata acordata riscurilor, tensiune -mama lui Claire prezinta trasaturile unei personalitati anxioase. Personalitatea anxioasa II pentru sine sau pentru cei apropiati, griji mult prea inten se si frecvente, raportat la riscurile vietii cotidiene II tensiune fizica adesea excesiva II permanenta atentie la riscuri: vigilenta fata de tot ce ar putea lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un risc redus (fapt putin probabil sau lipsit de importanta). Banuim deja ce avantaje, dar si ce neajunsuri prezinta faptul de a avea o personalitate anxioasa. Pe de-o parte, prudenta si tendinta de a controla (situatia), pe de alta parte tensiune exagerata si suferinta. Fran~ois Lelord si Christophe Andre CUM PERCEPE MAMA LUMEA? Mama lui Claire pare sa dispuna de un veritabil radar care i ngaduie sa detecteze tot ce ar putea duce la un incident sau la o catastrofa n cercul ei. Convingerea ei fundamentala ar putea fi formulata astfel: "Lumea este un loc n care pndesc tot soiul de primejdii si dezastre." O persoana depresiva care ar mpartasi aceasta parere s-ar pregati pentru a amortiza loviturile pentru a evita orice surprize. yIama lui Claire, dimpotriva, va face totul pentru a le preveni, ncercnd sa controleze tot ce o nconjoara. O a1ta convingere a ei ar putea fi aceasta: "Daca esti prudent, poti evita multe accidente si incidente." Dar, veti spune, la urma urmei, oare nu are ea dreptate? Nu este oare lumea un loc primejdios, n care n orice clipa poate surveni o catastrofa? Este suficient sa deschizi un ziar pentru a te convinge. Un autocar se rastoama ntr-un sant. Scaldndu-se, copiii se neaca. O femeie iese pentru a cumpara pine si este lovita de o masina. n fiecare zi mor oameni sau sunt raniti n accidente banale, n bucatarie, n gradina, sau la masa de lucru. Si atunci nu este adevarat ca, daca esti extre~ de precaut, poti evita nu putine catastrofe si accidente? In fond, mama avea dreptate, n lume esti pndit de primejdii si trebuie sa fii prudent. De fapt, convingerile mamei lui Claire si cele ale unei persoane ce nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si intensitatea lor. n mod cert, o nenorocire poate veni oricnd,

suntem fiinte vulnerabile si pieritoare, dar cei mai multi dintre noi traiesc pierznd din vedere tocmai acest fapt. Ceea ce nu ne mpiedica sa luam precautii in ceea ce priveste riscurile pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centura de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tremura de teama unui accident la fiecare intersectie. n privll1ta riscurilor al caror control nu ne sta in putere, cum ar fi o boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate, refuzam sa ne gndim la ele cta vreme nu suntem pusi n acea situatie. Personalitatile anxioase Pe de alta parte, riscurile minore ale vietii, ca pierderea unui tren, ntrziere a sau nereu~ita prepararii unei mese, cu siguranta ca ne vor spori anxietatea, dar la o intensitate moderata. Se poate vedea, deci, ca persoanele anxioase sufera de o reglare un pic cam sensibila a "sistemului lor de alarma": gndurile lor anxioase, tensiune a fizica ~icomportamentul de control se declan~eaza mult prea adesea ~i cu prea mare intensitate n raport cu evenimentul. Sa ascultam marturia unei persoane anxioase, Gerard, treizeci ~i patru de ani, agent de asigurari. n mod regulat, el i cerea medicului sau tranchilizante: Da, se poate spune ca sunt anxios, dar ma tratez! Nostim este ca lucrez n domeniul asigurarilor, ca 9i cum a ma ocupa de dezastrele ce-i pndesc pe altii mi-ar da sentimentul ca, de fapt, pe mine ma protejez. Sigur, mi spun ca mi fac singur griji 9i ca propriul meu comportament este perfect normal. De fapt, din punct de vedere pro

fesional sunt apreciat att de clienti, ct 9i de compania fnea, caci tocmai aceasta teama ca ceva sa nu sfrgeasca prost ma facc sli des copar riscuri la care clientul nici nu se gndise, pe care uneori nici nu le sesizase, sau carentele unui contract. Ca urmare, ncasez mul te prime 9i clientii mei sunt feriti de surprize. Dar trebuie sli mai spun 9i ca din pricina acestei anxietati ma aflu ntr-o continua tensiune. ntr-o zi, doctorul mi-a cerut sa trec pe o foaie de hrtie toate gndurile anxioase pe care le ncercam de-a lungul unei zile. Si iata ce a ie9it: putin nainte de a ma ridica din pat, simt o prima nelini9te cnd ma gndesc la tot ce am de facut n acea zi; voi ajunge oare sa le termin pe toate? Micul dejun cu sotia mea, care pare a fi cam mbufnata n dimineata asta. Si daca va veni ziua n care nu ne vom mai iubi? Ma urc n ma9ina 9i o pornesc, caci am fixata o ntlnire. Daca am sa ntrzii? De altfel, cunduc cu multa grija 9i am o J1w9inarenumita pentru siguranta la coliziune. Ajung 9i la birourile clientului (avnd contractul la mine). Nu cumva am uitat ceva? Nu cumva este vreun risc care mi-a sca pat din vedere? nlpreuna cu clientul revad contractul, este multu mit, semneaza. La plecare sunt ncntat, este un contract impor tant )ii, pe drum, ma opresc sa beau o cafea. Cteva minute sunt ceva mai destins apoi/ brusc/ mi vine alt gnd: mi amintesc ca astazi dimineata masina mea facea un zgomot. Si daca trebuie dusa urgent la Service? As gasi oare timp ntre doua ntlniri? Si tot asa. Astfel arata la mine o zi normala/ cu aceasta anxietate cu care m-am deprins deja. n mod paradoxal/ n fata unui pericol real reactionez mai degraba cu calm/ spre surprinderea celor ce sunt obisnuiti sa ma vada framntndu-ma din orice. Anul trecut pornisem ntr-un voiaj pe mare cu niste prieteni care voiau sa-mi arate noua ambarcatiune. Pe neasteptate/ vremea s-a stricat si/ n acelasi timpI motorul a nceput

sa dea niste rateuri. Toti erau nspaimntat( eu nsa am cobort n cala sa vad ce se ntmpla cu motorul. n cele din urma/ ne-am ntors n port cu bine. (Si daca n acea zi am putut sa fac fata acelei probleme afost pentru caI din aceeasi teama de a nu ra mne cu masina n pana pe drum/ facusem niste cursuri de mecanica auto.) n fata unei probleme reale ma pot descurca/ dar ce nu-mi da pace este gndulla ceea ce s-ar putea ntmpla. Chiar daca nu am grijiI mi lefac singur. Iar vara trecuta este un exemplu: totul mergea bine/ avusesem un an bunI eu si sotia mea ne ntelegeam bine/ vacantele pe care ni le petreceam cu copiii erau absolut excelente si efectiv nu aveam nici un motiv de ngrijorare. Ei bine/ au nceput sa ma framnte gnduri de genul: nu cumva vreunul din copii suferea de o boala grava? Cum vedeti/ aceasta nu se termina niciodata. Acest exemplu face sa fie si mai clare avantajele dar si inconvenientele unei personalitati anxioase. Avantaje: Gerard este extrem de constiincios/ prevede riscurile si este un excelent profesionist. Inconveniente: este mereu /Jcu ochii n patru/ J -ceea ce l istoveste si i aduce destula suferinta. CND ANXIETATEA DEVINE MALADIE Sa presupunem caI din motive care ne ramn ascunse/ anxietatea lui Gerard se amplifica/ ca el se simte din ce n ce mai tensionat/ ca se gndeste doar la dezastre posibileI fapt care i tulbura somnul si capacitatea de concentrare. Personalitatile anxioase Data medicul sau generalist l trimite la psihiatru, fara ndoiala acesta i va pm1e diagnosticul de anxietate generalizata. Anxietatea generalizata se manifesta tocmai prin ngrijorari excesive ?i nejustificate, la care se mai adauga alte tipuri de simptome1: -o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul nervos dirijeaza reactiile involuntare): palpitatii, transpiratii, bufeuri, nevoia de a urina des, "nod n gt" ... -o tensiune muscular: zvcnituri, contractii dureroase (spate, umeri, maxime) ce dau adesea senzatia de oboseala. -o scrutare hipervigilent a ceea ce este mprejur: senzatia de a fi permanent la pnda, ntr-o continua excitatie, dificultati de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate. Sindromul anxios generalizat este un soi de caricatura a personalitatii anxioase ?i cei ce sufera de acest sindrom patimesc destul. Este o maladie, n adevaratul sens al cuvntului, o maladie ce necesita un tratament. Adesea, cele mai eficiente tratamente sunt cele n care o psihoterapie este nsotita de medicatie. Dintre psihoterapii, terapiile cognitive ?i cele comportamentale, despre care vom vorbi n aceasta carte, ?i-au vadit o anume eficacitate. Pacientului i se propune: 1. sa se initieze n tehnici de relaxare, pentru a-?i controla singur reactiile anxioase excesive; 2. ?edintele de restructurare cognitiva2: terapeutul l ajuta pe pacient sa ?i reconsidere gndurile anxioase. n special l ajuta sa faca o noua evaluare n privinta gravitatii ?i probabilitatii pericolelor pe care le supraestimeaza. Psihoterapia este nsotita uneori de un tratament medic amentos pentru ca, mai nti de toate, pacientul se afla ntr-o suferinta profunda ?i trebuie ajutat imediat, ?i apoi pentru ca, DSM-IV: Malluel diagnastique et statistiqlle des traubles mentaux, tradus din valianta americana de J. Guelfi, C.B. Full, P. Boyer, Faris, Masson,

1996. R. Durham, T. Allan, "Fsychological Treatment of Generalized Anxiety Disorders", British Jaumal of Psychiatry, 1993, pp. 19-26. Fran<;ois Lelord j"iChristophe Andre la fel ca n multe din tulburarile psihice, asocierea psihoterapiei cu medicatia n anumite cazuri este mult mai eficienta dect oricare din cele doua luate separat. Pentru anxietate medicii utilizeaza doua mari tipuri de medicamente: anxioliticile si antidepresivele. Mai jos vom arata care sunt avantajele si dezavantajele respectivelor medicamente: AVA:\rTAJE DEZAVANTAJE ANXIOLlTICE -efect rapid -sunt simplu de ntrebuintat -bine tolerat -efect 1i11ij"titor pentru pacient -folosite necorespunzator dau reactii adverse: -somnolenta, -tulburari de memorie sau de concentrare (temporare) -eficienta redusa n cazul anxietatilor grave AXTIDEPRESIVE -de fapt, cel mai eficient tratament n anumite tulburari anxioase -nu creeaza dependenta -nu dau stare de somnolenta -actioneaza si asupra depresiei, adesea asociata -actioneaza n timp: sunt necesare mai multe saptamni de tratament pentru a se putea vorbi de o eficienta deplina -uneori, la nceputul tratamentului sporesc anxietatea - uneori nu au efect Tabloul celor doua mari clase de medicamente folosite n tratarea tulburarilor anxioase Optiune a ntre un antidepresiv t;iun anxiolitic este o decizie medicala, ghidata de simptomele pacientului t;ide afirmatiile acestuia. De fapt, aproape ntotdeauna la nceput sunt prescrise anxiolitice, pentru a-l calma imediat pe pacient. n cazul anumitor tulburari anxioase grave, se adauga t;iun antidepresiv care adesea face ca rezultatul sa fie mai bun ?i apoi doza de anxiolitice sa fie redusa .. Tratamentele pentru sindromul anxios generalizat pot fi folosite ?i n cazul unei personalitati anxioase, n functie de necesitatile pacientului. Sa l ascultam tot pe Gerard, care este decis sa se trateze: De fapt cred ca m-am obi~nuit cu anxietatea mea, iar mie mi se pare o viata normala, numai ca sotia mea m-a tot mboldit sa merg la medic. i era din ce n ce mai greu sa ma tot vada tensional. Mai mult, aveam tendinta sa o tot ntreb daca afacut ceea ce era plani

ficat sa faca: de pilda, sa-i duca pe copii la vaccinat, sa se ocupe de cutare sau cutare act administrativ, sa se ntlneasca cu un lucrator (pentru casa). Si cum, de regula, ea se ngrijea de toate aceste treburi, o agasa faptul ca eu tot ncercam sa o controlez. Si apoi, mai trebuie spus ca eu, la ntoarcerea din concediu, cnd i'tiam ca sunt

attea defacut, aveam insomnii. Mai nti am fost la un medic generalist, care mi-a prescris un anxiolitic. Si mi-a explicat cum sa-I iau: n timpul unei perioade mai dificile, cteva zile la rnd, fara a depai'i doza obii'nuita i'i ncercnd sa ma abtin de la medicament n restul timpului. Si acest medicament m-a ajutat. Am nceput sa iau n week-end mai nti, pentru a ma obii'nui i'i pentru a vedea daca nu mi dadea stare de somnolenta, apoi am continuat, marind doza, de la simpla la dubla, n functie de zile. Am folosit acest medicament, i'i totui'i personalitatea mea n-a suferit nici o schimbare, am ramas la fel de preocupat sa prevad totul, dar ma simt mai putin tensional. Sotia mea sesizase ca aceasta mi reui'ise, dar i displacea ideea de a lua pilule. Si atunci m-a sfatuit sa consult un psiholog pe care i-l recomandase o prietena. M-am supus, dar cu oarecare ezitari, nu aveam chef sa-mi "povestesc problemele". Iar psihologul a nteles aceasta i'i mi-a spus sa nvat tehnici de relaxare. Dupa i'ase i'edinte ma puteam relaxa att de profund, nct :;;icnd voiam sa adorm foloseam tot relaxarea. Psihologlllmi-a mai sugerat ca n timpul zilei, a:;;ezatfiind, Cliochii nchi:;;i,safac ni:;;teminirelaxari (fara afi cu tot ul relaxat, fire:;;te), pentru ca tensiunea sa se diminueze. Acum fac asta de mai multe ori pe zi: dupa un telefon, la volan, n timp ce a:;;teptschimbarea culorii semaforului, fac zeci de respiratii profun de :;;iaceasta nza destinde. Apoi psihologlll mi-a propus sa ncep o adevarata psihoterapie, dar parerea mea afost ca nu era necesar. Cu cte o pilula din cnd n cnd :;;icu putina relaxare, eu cred ca mi este deja mai bine. Acest exemplu arata ca uneori, prin procedee simple, pacientii pot fi ajutati enorm s'ica numeroase persoane (barbatii ndeosebi) nici nu pretind mai mult. Cineva ar putea spune: "Dar Gerard nu s'i-a rezolvat problema anxietatii! El s-a ocupat doar de simptomele ei, cauza ascunsa a acestora a ramas netratata. Doar o terapie aprofundata, o psihanaliza l-ar putea face sa-s'i cons'tientizeze cauzele propriei anxietati s'i sa se elibereze de simptom." Acest tip de raspuns este destul de des ntlnit, mai cu seama cnd i se propune pacientului un tratament medicamentos ("Da, dar aceste medicamente trateaza simptomele, nu cauza lor."), sau relaxarea. Din pacate, n ciuda a ceea ce multi oameni cred, cauzele unei anxietati excesive nu sunt suficient cunoscute. Ele difera de la un pacient la altul s'iar fi dificil ca n stadiul actual al cunOs'tintelor noastre sa vrei sa tratezi de fiecare data "cauza". DE UNDE MI SE TRAGE ASTA, DOCTORE? n acest punct ereditatea s'ieducatia se mpletesc. Ereditatea: Numeroase studii au aratat ca n diferite forme ale tulburarii anxioase, cam un sfert din rudele de gradul nti sufereau de un sindrom anxios. La gemenii monozigoti, la "adevaratii gemeni", cnd unul este afectat de un sindrom anxios generalizat, ntr-un caz din doua sufera s'icelalalt de ace

la;;isindrom, dar numai ntr-un caz din ~ase daca gemenii sunt dizigoti, adica nu seamana mai mult dect fratii sau surorile "obi~nuite"3. Se au n vedere tulburarile anxioase ~i nu doar "personalitatea anxioasa", dar alte studii au dovedit ca ~i o trasatura a personalitatii "anxioase" putea fi partial mo~tenita. Mediul: Studiile au aratat ca, la pacientii ce sufera de tulburari anxioase, cum ar fi sindromul de panica sau agorafobia, "evenimentele de viata" (despartiri, decese, mutatul, schimbarea profesiei) se succedasera rapid n lunile ce au precedat aparitia sindromului4. Alti autori se intereseaza de numarul deceselor san al divorturilor parintilor survenite n timpul co-. pilariei.5 Ca ~i n cazul altor personalitati dificile, pentru ca o per

sonalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie, d.e fiecare data, de o mbinare variabila ntre o predispozitie ereditara, experiente educative ~i, uneori, evenimente traumati zante. Pentru pshanali~ti, anxietatea excesiva, numita de ei "anxietate nevrotica", este simptomul conflictelor incon~tiente, neadecvat rezolvate si datnd din prima copilarie. Pentru ei, Gerard se angoaseaza tocmai pentru a combate o angoasa mult mai profunda, incon~tienta, ce tine de unul sau de mai multe evenimente din primii ani de viata. Deci, aceasta anxietate a cotidianului este traducerea unei probleme nca mai vechi, de care Gerard nu este con~tient. n cadrul unei pshanalize, el ar putea retrai experientele emotionale ale trecutului sau, prin transfer, si astfel s-ar sesiza adevarata natura a propriei anxietati ~i s-ar elibera de ea. Aceasta teorie seduce din mai multe motive. 3 K.5. Kendler & con. "Generalized Anxiety in Woman: A PopulationBased Twin Study", Archives of General Psychiatry (1992), 49, p. 267. 4, C. Favarelli, S. Pavanti, "Recent Life Events and Panic Disorder", American JO!l1'nal of Psychiatry (1989), 146, pp. 622-626. 5 J. Kenardy, L. Fried, Re. Kraemer, e.B. Taylor, "Psychological Precursors of Panic Attaks", British Joumal of Psychiatry (1992), 160, p. 668. Cinci motive clasice pentru care un pacient anxios sau deprimat vrea sa se supuna unei psihanalize II n cadrul unei psihanalize pacientul afla ca propriile simptome au un sens ce poate fi cunoscut. Aceasta l motiveaza. Oamenii prefera sa creada ca raul lor are o "explicatie", pe care ei o pot gasi n trecut, dect sa li se spuna ca anxietatea lor este un amestec nediferentiat ntre ereditate si educatie. Pentru fiintele umane care suntem, speranta de a putea ntelege este extrem de mbietoare si probabil ca n sine are si efect terapeutic. II Datorita unui tratament "de fond" pacientul spera ntr-o vindecare deplina, altfel spus, spera sa atinga acea stare de sanatate psihologica fara sa mai fie necesara continuarea unui tratament. Sunt psihanalisti care afirma ca ei nu garanteaza deloc o vindecare, totusi tocmai aceasta spera pacientii lor. II n cadrul unei psihanalize pacientului i se propune sa fie chiar

el autorul propriei vindecari, cu sprijinul, fireste, al unui terapeut, dar fara a se supune vreunei medicatii sau fara a se conforma recomandarilor unui terapeut. II O psihanalizfi este nsotita ~i de texte de referinta captivante, dintre care multe sunt clare chiar pentru un ne initiat (mai cu seama texte din Freud). Cu toate ca majoritatea psihanalistilor nu le recomanda pacientilor lectura de texte psihanalitice, totusi multi dintre acestia nu rezista tentatiei, fie din speranta ascunsa ca-si vor putea ntelege mai bine propriile probleme, fie pentru a grabi mersul terapiei, sau pentru a deveni ei nsisi psihanalisti. II Psihanaliza propune o terapie de durata, ceea ce adesea are un efect linistitor asupra pacientului ("terapeutul meu va fi ntotdeauna aici"). Pe de alta parte, daca dupa cteva luni sau ani nu este nca vizibila nici o ameliorare, acest fapt nu este resimtit ca un esec, ci doar ca un indiciu ca travaliul analitic nu a avansat ndeajuns. Totusi, nu sunt suficiente aceste motive pentru a recomanda oricarei persoane anxioase sa se supuna unei psihanalize Personalitatile anxioase sau unei psihoterapii analitice. Mai nti, metoda nsasi presupune anumite gusturi si anumite aptitudini (interes pentru trecut, capacitate de verbalizare si de asociere libera, de suportare a ambiguitatii, frustrarii si asteptarea unui rezultat n timp). Apoi, n psihoterapie, cercetarile actuale au aratat ca nici o disciplina nu poate pretinde sa fie adecvata pentru toate tipurile de tulburari sau pentru toti pacientii. Astazi, privirea este ndreptata asupra predicatorilor de eficacitate ai psihoterapiilor6, adica asupra acelor elemente proprii fiecarui pacient, gratie carora s-ar putea decide ce tip de psihoterapie are cele mai multe sanse de reusita. n aceasta privinta, fireste ca fiecare "psihoterapeut" si are propriile sale intuitii, dar obiectivul stiintei este tocmai acela de a transforma intuitile personale, aceste "convingeri intime", care difera de la un individ la altul, n cunostinte verificate si acceptate de ct mai multi. Acest studiu a fost ntreprins acum mai bine de un secol, la nceput n diverse ramuri ale medicinei, mai recent si n psihiatrie. Psihoterapiile analitice, terapiile cognitive si comportamentale, terapia interpersonala (mai nou) fac de zeci de ani obiectivul evaluarilor n tulburari diferite si cu diferite tipuri de pacienti. Si daca n anumite tulburari anxioase bine definite (fobii, agorafobii, atacuri de panica, tulburari obsesionale) terapiile cognitive si comportamentale au vadit o eficacitate adesea spectaculoasa, urmata si adeverita de numeroase studii facute de echipe diferite, ct priveste "simplii" anxiosi sau personalitati anxioase, imaginea este mai putin clara. De pilda, observatiile facute separat, ca si numeroasele studii au dovedit ca printr-o terapie psihanalitica starea pacientilor usor anxiosi sau deprimati se ameliora vizibil, comparativ cu starea celor ce se gaseau pe lista de asteptare, fara a fi fost supusi vreunui tratament.

6 R.e. Dmham et coH., "Cognitive Therapy, Analytic Psychoterapy and Anxiety Management Training for Generalized Anxiety Disorder", British JOllrnal of Psychiatry (1994), 165, pp. 315-323. Pe de alta parte, a?a cum demersul psihanalitic nu poate ntruni aprecierea unanima a pacientilor, nici demersul cognitiv sau comportamental -cu desfa?urarea sa metodica, cu obiectivele sale bine precizate, cu accentul pe care-l pune pe rezultatele observabile -nu poate fi pe placul tuturor. Sfatul nostru ar fi acela ca, nainte de a ncepe o psihanaliza, pacientul sa consulte cel putin trei terapeuti ce apartin unor ?coli diferite, sau sa citeasca lucrari destinate publicului larg, pentru ca optiunea sa fie facuta n deplina Cl.ffiO?tllltade cauza. LA CE BUN ANXIETATEA? n definitiv, anxietatea este o emotie fireasca. Cu totii suntem mai mult sau mai putin anxio?i n fata unor situatii ce comporta un anumit risc, cnd dam un examen, nainte de a lua cuvntul n fata unei adunari, cnd se ntmpla sa zabovim n drumul spre gara etc. Si, cum nu este prea placut sa ncerci o emotie precum anxietatea, vom cauta sa o ocoIim procednd n a?a fel nct sa evitam orice risc: cei mai anxio?i se vor pregati ct pot mai bine pentru examene, ?i vor pregati discursul 9i vor face totul pentru a ajunge din timp la gara. Ei vor ncerca sa previna riscul de a pierde controlul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul anxietatii pur 9i simplu neprezentndu-se la examene, pe care le considera (uneori n mod nejustificat) prea grele sau refuznd sa-9i sustina discursul, sau renuntnd la calatorie, caci toate aceste situatii le-ar pricinui mult prea multe griji. Vedem a?adar ca, pentru a controla mai bine situatia 9i a preveni riscurile, anxietatea poate fi un stimulent dar ?i o stavila. Dintr-un punct de vedere evolutionist, daca exista azi att de multe persoane anxioase este pentru ca anxi09ii au rezistat vicisitudinilor selectiei naturale, deci anxietatea a avut o valoare anume pentru supravietuire. Si nu este greu sa ne nchipuim cum s-a ntmplat: n fata riscului aparitiei unui pradator, pesemne ca vnatorul anxios era mult mai prudent, mereu la pnda, nu se lasa surprins, cauta cele mai ferite poteci, reactiona la cel mai mic pericol. O mama anxioasa trebuie sa fi fost mult mai atenta la copii, nu-i pierdea o clipa din ochi, facea provizii. Aceste comportamente le sporeau sansele de a supravietui si de a avea urmasi. La nivelul grupului este posibil ca anxiosii sa fi temperat ela nurile celor mai cutezatori, care au avut un rol anume n descoperirea de noi teritorii sau n tentativa de a gasi si alte tehnici de vnatoare, experiente ce s-ar fi putut totusi dovedi primejdioase. O buna mbinare de cutezanta si anxietate trebuie sa fi contribuit la supravietuirea tribului. Pe scurt, daca printre vikingi n-ar fi fost dect anxiosi, nu ncape ndoiala ca ei n-ar fi pornit nicicnd pe mare, descoperind astfel Islanda, sau cucerind Europa, ci ar fi ramas acasa sa vneze reni. n schimb, probabil ca anxiosii (ajutati de obsesivi) au fost cei care au contribuit la construirea celebrelor

lor corabii si la aprovizionarea lor cu alimente n vederea calatoriei. Pentru orice proiect al unui grup, un anxios poate fi pavaza, gndindu-se la riscuri pe care nimeni nu le ia n seama si veghind pentru ca masurile de precautie sa fie luate. Personalitatile anxioase n filme si n literatura n multe din filmele sale, Woody Allen ntruchipeaza o personalitate anxioasa, n special n Hanah i'i surorile ei (1986), iesind n fine linistit de la doctor, care i-a confirmat ca nu avea "nimic", brusc se ntuneca gndindu-se: "Dar odata si-odata tot o sa am ceva." n Moarte mis.terioasa n Manllattan (1992)joaca rolul unui sot extrem de anxios, care nu si poate mpiedica sotia, Diane Keaton, sa ntreprinda o ancheta periculoasa. n romanul n cautarea timpului pierdut, de Proust, admirabila bunica a naratorului vadeste multe trasaturi anxioase, ironizate nti de sotul ei, mai apoi si de nepotul ei. Un model al "mamei evreice", anxioasa si culpabilizanta este descris de Philip Rofu n Portnoy ?i al sau complex. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE ANXIOASE Recomandabil: Sa le inspirati ncredere Pentru personalitatea anxioasa lumea este cam ca o mat'inarie uriat'a n care fiecare piesa te poate "lasa" oricnd, producnd astfel o pana. Daca-i dati impresia ca nu dumneavoastra veti pricinui aceasta pana, anxiosul va va vorbi mai putin de nelinit'tea sa, ceea ce va face ca relatiile cu el sa fie mai bune. Si, adesea ngrijindu-va de detalii, i veti da aceasta impresie: veniti la ora stabilita, raspundeti fara ntrziere mesajelor lui, aratati-va prevazator. Ceea ce nu este simplu, caci anxiosii sunt uneori extrem de scitori t'i ne trezesc dorinta de a face exact pe dos dect se asteapta ei. Dar nu este o metoda prea buna n cazul n care trebuie sa pastrati o relatie cu ei, fie parinti, fie sefi sau colegi. Patronul meu se numepte Robert, ne spune Jean, treizeci pi opt de ani, agent tehnico-comercial n informatica. Si este mare anxios. Se straduiepte sa prevada totul, vrea sa se convinga ca totul se desfapoara cum trebuie. Cnd unul dintre noi trebuie sa se deplaseze la un client, ntr-o delegatie de cteva zile, ntotdeauna Robert mai stabilepte o ntrunire chiar naintea plecarii, pentru a vedea daca suntem ndeajuns de bine pregatiti. De regula, cum deja au avut loc numeroase ntruniri pregatitoare, dintre care unele chiar cu clientul, aceasta pedinta suplimentara irita destui colegi, care considera ca nu este necesar sa fie tinuti de mna. Si atunci se mpotrivesc, nu pi gasesc timp liber pentru afixa ntlnirea, sau sosesc cu ntrziere. Cnd trebuie sa-I vad pe Robert, eu adopt alta tactica: fac n scris o dare de seama a programului meu, pi i-o explic. Elface cteva obser vatii, dar fiind liniptit acum, scurteaza pedinta. I-am cptigat ncrederea pi ultima delegatie mi-a confirmat-o: ne osteneam sa fixam acea ntrunire de ultim moment pi n cele din urma el mi-a spus: "Bine, n-o sa ne stresam pentru asta, pesemne ca sunteti bine pregatiti 'li nu mai este cazul sa ne vedem. "

Personalitatile anxioase Jacques a stiut sa faca fata situatiei ntr-un mod mai degra-:) aactiv, dect sa se opuna sefului sau n felul colegilor sai, care au avut comportamente vadit pasiv-agresive. Dar poate ca acestia dn urma au avut parnti anxiosi si scitori si retraiesc, fara sa constientizeze, un conflict dn copi~ arie. Sa le ajutati sa relativizeze n cadrul terapiilor cognitive ale sndromului anxios generalizat, terapeutul l ndeamna pe pacient sa-si reamnteasca toate gndurile anxioase care-i vin fara ncetare n minte. O pacienta, de exemplu, poate spune: jn seara aceasta astept vizita unor prieteni si colegi ai sotului meu si mi-este teama sa nu ard friptura, sau ca nvitatii nu se vor ntelege, mi-este teama ca sotul meu sa nu bea si sa nu vorbeasca prea mult." Atunci terapeutul va cerceta toate consecntele neplacute ale acestor lucruri, probabilitatea lor si eventualele solutii. "Sa vedem, va spune el, ce s-ar ntmpla daca friptura s-ar arde ... ", si astfel pacienta va avea imagnea tuturor consecntelor propriului scenariu-catastrofa al fripturii arse, cu speranta ca: 1. se va obisnui cu acest gnd si astfel va fi mai putn anxioasa si este tocmai ceea ce specialistii numesc desensibilizare; 2. ncetul cu ncetul va relativiza si nu va mai lua n tragic consecntele ,,fripturii arse". Ct priveste comportamentul prietenilor sau al sotului, terapeutul o va ajuta pe aceasta pacienta sa realizeze ca ea nu poate controla totul si ca n cazul n care sotul sau invitatii sai "rateaza" conversatia poate fi penibil, dar nu catastrofic. Si aceasta se poate face cel mai bne n cadrul unei terapii de durata, ncepnd cu situatii putn dificile, atunci cnd terapeutul a creat un climat de ncredere. Dar va puteti exersa n situatii simple. Cu prima ocazie cnd un anxios va spune: "Cu aglomeratia asta, n mod sigur o sa pierdem trenul!", raspundeti-i: "Bne, sa zicem ca-I pierdem. Ar fi chiar asa de grav? Si ce-am putea face n cazul acesta?". Facndu-1 sa se concentreze asupra consecintelor reale ale Franr;:oisLelord si Christophe Andre faptului de a ntrzia si asupra posibilelor solutii (sa luati trenul urmator, sa-i anuntati pe cei care va asteapta), l veti ajuta sa se detaseze si sa-si reduca din anxietate. Sa practicati un umor binevoitor Anxiosii stmt enervanti, este drept. \tIai cu seama cnd este vorba de parinti, bine intentionati desigur, dar care si exaspereaza copiii, tot cerndu-Ie sa fie atenti. Si atunci este teribil de tentant sa-i ironizezi. Eram lafacultate ntr-un alt ora;o,poveste;ote Damien (douazeci ;Oi ;oaptede ani) si mama mi telefona des. Numai ca nu se putea abtine sa nu ma piseze cu ntrebari de genul: "Mannci ndeajuns? Sper ca nu te culci prea trziu? Ti-ai platit chiria? Te-ai nscris n organizatia de ajutor reciproc?" Aveam douazeci de ani, voiam sa fiu liber ;Oitoate ntrebarile astea ma exasperau. La un moment dat am nceput sa-i raspund cu o ironie pe care a;ofi vrut-o descurajanta: "Nu, mama, de o saptamna nu mai mannc

deloc" sau "N-am sa dorm noaptea anul acesta" sau "Nici nu am de gnd sa platesc vreo chirie pentru ca este iarna". Rezultatul n-a fost tocmai stralucit, mama se nfuria, pendula ntre angoasa si lacrimi,jacndu-ma sa cred ca sunt un ingrat, incapabil sa apreciez dragostea pe care ea mi-o purta. Mi-au trebuit ani ca sa ajung sa nu mai iau n tragic toate acestea; mi-au trebuit ani pentru ca glumele mele safie mai binevoitoare. Si cred ca si ea afacut unele progrese, se abtine sa ma tot ntrebe, caci pare sa-si fi dat seama ca acesta era un defect. Acum cnd ma ntreaba" Te-ai gndit la... ", i raspund zmbind "Cu siguranta ca nu pe ct te-ai gndit tu, mama", (3i atunci se schimba subiectul. Sa le determinati sa se trateze Gnditi-va la Gerard, acel agent de asigurari, anxios. Folosind relaxarea si cte un anxiolitic n perioadele dificile, starea lui s-a ameliorat considerabil. n ziua de azi dispunem de o ntreaga gama de procedee, de la cele mai simple la cele mai complexe, pentru a veni n sprijinul celor anxiosi. Clinicienii te pot initia n numeroase tehnici de relaxare ?i fiecare o va alege pe cea care i convine mai mult, ncepnd de la simpla respiratie diafragmatica din yoga, trecnd apoi prin metodele lui Schultz sau ale lui Jacob son. Sa mai amintim ca relaxarea este cu att mai folositoare unui anxios cu ct acesta ajunge sa poata face scurte relaxari ori de cte ori ?i simte tensiune a nervoasa crescndu-i, fie dupa o ?edinta, fie nainte de a da un telefon sau la volanul ma?inii, cnd este prins ntr-un ambuteiaj. De data mai recenta, terapiile cognitive7, n ciuda unei aparente complexitati, sunt destul de simplu de utilizat ?i deosebit de eficiente n cazul personalitatilor anxioase; Progresul pacientului anxios va nregistra trei mari etape: -depistarea acelor gnduri asociate cel mai adesea starii sale anxioase: deseori terapeutul i va cere ca n clipa n care se simte extrem de anxios sa-?i noteze fldiscursul interior fi (de pilda: flDaca nu termin raportul acesta la timp, este dezastru! fI). -sa-?i elaboreze un fldiscurs interior alternativ" menit sa-i relativizeze gndurile anxioase spontane. Nu este vorba de o metoda Coue n care pacientul ?i repeta ca flto~ul este bineu, ci mai degraba de ni?te fraze proprii care, chiar daca ?i pastreaza un continut anxios comparativ cu acel discurs spontan, au o valoare moderatoare (de pilda: flAr fi bine sa termin la timp raportul acesta, dar daca nu o sa reu?esc, pot sa mai cer un ragazU). -n fine, sa-?i discute principalele convingeri anxioase despre lume ?i viata -?i aceasta este cea mai delicata faza a terapiei -pentru a le putea repune n chestiune. Ca de obicei, n terapiile cognitive, terapeutul nu contrazice ?i nici nu-i recomanda pacientului un anumit tip de gndire, ci l ajuta sa-?i reconsidere convingerile printr-o serie de ntrebari n maniera lui Socrate (n exemplul pacientului angoasat de raportul sau, principala convingere pusa n joc poate fi: ,Sei fi concediat daca nu ti faci datoria irepro?abiIU). 7 Christine Mirabel-Sarron, Luis Vera, Precis de thirapie cognitive, Dunod, Paris, 1995. N erecomandabil Sa va lasati subjugati Persoanele anxioase au suparatoarea tendinta de a va implica n necontenita lor politica de prevenire a riscurilor. Si cum intentia pare a fi buna, te poti lasa u~or influentat de

punctul lor de vedere. Este ceea ce ne explica Etienne, un pensionar de tiaizeci tiipatru de ani. Mie, pensionarea mi-a adus libertatea de a calatori n voie, descoperind, cu fiecare mI, alte ?i alte lneleaguri. Cu att mai mult cu ct sotia mi mparta?este aceasta pasiune si, cta vreme sanatatea ne-o va permite, avem de gnd sa profitam. Noi avem un cuplu de prieteni de aceeasi vrsta, si ei amatori de calatorii, iar ntr-un an am planuit sa plecam mpreuna n Italia. Din chiar clipa plecarii am simtit ca nu va fi deloc simplu sa caIatoresc cu Henri, un om ferme cator, de altminteri. A nceput prin a-si face o multime de griji n privinta asigurarilor si ne-a lasat n pace doar cnd ne-am nscris la societatea pe care o alesese el. n ziua plecarii trebuia sa treaca sa ne ia cu masina; un prieten urma sa o aduca de la aeroport. El a sosit cu jumata te de ora mai devreme, iar noi nici nu terminasem toate pregatirile. A trebuit sa lefacem n mare graba, pe cnd el era angoasat de ideea ca vom pierde avionul, iar sotia lui tot ncerca sa-I calmeze. La aero port am fost primii care si-au nregistrat bagajele. n timpul calatoriei, orice initiativa din partea noastra l nelinistea. De altfel, stabilise extrem de clar itinerarul, alegnd hotelurile recomandate n mai multe din ghidurile lui. Dar cnd aveam chef sa hoinarim si prin alte locuri, sa facem un ocol neasteptat, imediat ncepea sa se nelinisteasca, sa se teama ca drumuletul nu ducea nicaieri, ca vom ramne n pana n mijlocul unui pustiu, ca la hanul care nu aparea n ghidurile lui ne vom mbolnavi din pricina mncarii, ca nu vom mai ajunge la timp pentru urmatoarea rezervare. Anxietatea care l stapnea era att de vizibila, nct la nceput nici nu am ndraznit "sa-i iesim din cuvnt". Totusi, ncetul cu ncetul, cu ajutorul sotiei lui, am nceput sa luam ?i noi initiative. Si cum se poate spune ca totul a iesit destul de bine, n cele din urma el s-a mai destins un pic. Sa le luati prin surprindere Personalitatile anxioase au o reactie puternica la surpriza. Psihologii spun ca acestea au o "reactie de tresarire" exagerata. Si aceasta chiar t'i atunci cnd este vorba de surprize placute. Cnd intervine imprevizibilul, sistemul lor de alarma se declant'eaza dnd nat'tere unei emotii puternice. Este, deci, tentant, dar nu tocmai caritabil, sa te joci cu nervii lor. O veste neat'teptata, o vizita neanuntata, o gluma sunt tot attea cai pentru a-i vedea pe anxiot'i tresarind, pentru a-i vedea panicati, n doar o fractiune de secunda. Rezistati acestei tentatii. Daca vi se pare amuzant sa tulburati echilibrul altora, adresati-va mai bine unui paranoic, n care veti gasi partenerul potrivit. Si mai puneti-va ntrebarea daca placerea pe care o resimtiti facndu-i pe anxiot'i sa tresara nu este semnul unui ut'or sentiment de inferioritate, pe care ncercati sa-I compensati persecutndu-i pe cei mai emotivi dect dumneavoastra. ncercati sa va ocupati de acest sentiment de inferioritate, fie prin activitati ceva mai productive, fie adresndu-va unui terapeut. ntotdeauna rit'ti sa-I vezi pe anxios tensionat atunci cnd l iei prin surprindere, t'i aceasta chiar fara sa vrei. ncercati sa va gnditi la toate acestea n special n cadrul relatiilor voastre profesionale. Sa o ascultam acum pe Lucie, patruzeci t'i patru de ani, functionara la o agentie bancara: Patronul meu este un tip simpatic, dar un mare anxios, cred eu. Ascunde acest lucru muncind enorm, abordnd o mina calma n ori ce mprejurare. Da! vad bine cum reactioneaza atunci cnd este luat prin surprindere. Intr-o gedinta, de pilda, daca pe nea9teptate cineva

l anunta despre problemele unui client sau de plecarea n concediu de maternitate a unei functionare, l vad tresarind n scaunul sau 9i respirnd mai repede. Tace 9i are nevoie de un minut-doua pentru a putea reactiona. Cum eu gasesc ca este un bun patron, procedez n acest fel: nainte de gedinta fac o lista a tuturor ve9tilor pe care le voi anunta 9i i-o nmnez. Ideea mea i s-a parut buna 9i a cerut ca 9i ceilalti sa procedeze lafel, iar de atunci gedintele sunt mult mai eficiente. Sa le mpartasiti propriile voastre nelinisti Unui anxios propriile griji i dau destul de furca. Evitati sa-i marturisiti ceea ce va preocupa, cu exceptia cazului n care el va poate realmente ajuta. Caci pentru el nimic nu este mai angoasant dect sa realizeze ca lumea este un loc mai primejdios si mai incert dect credea el. La lucru, n special, nu va revarsati nelinistile asupra colegului vostru, sefului sau colaboratorului anxios. l veti tulbura si de ndata veti fi considerat un alt subiect de neliniste, ceea ce nu va face ca relatiile voastre cu ei sa fie mai bune. Sa abordati subiecte de conversatie penibile Suntem fiinte umane, fiinte fragile, mici miracole biologice ambulante, dar teribiJ de vulnerabile. Noi si cei pe care i iubim traim, dar n acelasi timp suntem si la discretia unei artere care poate ceda, a unei masini care goneste, a unei celule ce se cancerizeaza. Din fericire, inconstienti dansatori pe srma, deasupra abisului ce ne pndeste si care ne va nghiti pe toti, cel mai adesea nu ne gndim la asta. Anxiosilor le este mult mai greu sa-si ntoarca privirea de la aceste prapastii ce se pot deschide sub pasii nostri. Ei se gndesc la primejdiile ce ne pndesc mult mai des dect noi. Iar pentru ei, a evoca un pericol nseamna a-l trai deja si a suferi. Evitati sa le ncarcati barca mai mult dect trebuie. n fata anxiosului sau anxioasei voastre nu povestiti ca unul din colegi sufera de SIDA, ca vecinul vostru care s-a dus la medic din pricina a ceea ce el credea a fi o migrena a fost internat pentru tumoare cerebrala, sau ca n chiar dimineata aceasta ati fost martorul unui ngrozitor accident de circulatie. Stapnitiva sa-i povestiti un reportaj televizat buleversant despre ultimul genocid sau un articol nspaimntator despre ucigasii n serie. De altfel, unii medici chiar recomanda personalitatilor anxioase sa nu urmareasca stirile televizate. Este adevarat ca buletinele de stiri, trecnd n revista catastrofele zilei, ntaresc adesea impresia ca cel mai rau cu putinta nu este doar posibil, ci si probabil, si tocmai aceasta este convingerea de baza a personalitatilor anxioase. Cum sa ne purtam cu personalitatile anxioase Recomandabil Sa le inspirati incredere. Sa le ajutati sa relativizeze. Sa practicati un umor binevoitor. Sa le determinati sa se trateze. Nerecomandabil Sa va lasati subjugati. Sa le luati prin surprindere. Sa le mpartasiti propriile voastre nelinisti. Sa abordati subiecte de conversatie penibile. Daca este patronul dvs.: fiti pentru el un fel de semnallinistitor. Daca este o persoana apropiata: nu-i spuneti ca v-ati nscris la un curs de parasutism. Daca este coleg sau colaborator: folositi-va de calitatile lui de anxios pentru a preveni si prevedea totul.

Aveti trasaturile unei personalitati anxioase? ADEVA:zA, l FALS II 1. Adesea nu pot dormi din cauza grijilor. 12. Riscul de a pierde un tren ma anII-~ I goaseaza teribil. I I 3. Mi se reproseaza adesea ca mi fac I I4. ntotdeauna ma achit de obligatii(facturi, impozite, chitante) ctde repede. 5. se ntmpla ca o persoana pe care o astept sa ntrzie, nu pot sa nu ma gndesc la un accident. 6. Am tendinta de a verifica de douaori mersul trenurilor, rezervarile t;intlnirile. 7. Adesea mi dau seama prea trziuca mi-am facut prea multe grijipentru un lucru fara nsemnatate. 8. Cteodata, n timpul zilei, simt ne-Ivoia sa iau un tranchilizant. 9. Cnd CndCnd sunt luat(a) prin surprinde10. Uneori ma simt tensionat(a) farasa t;tiu de ce. I Personalitatile paranoice . de ani, agent comercial ntr-o ntreprindere de birotica, Cnd m-am angajat, poveste~te Daniel, douazeci ;;i ~apte auzisem deja cte ceva despre Georges, care urma sa-mi fie coleg. $tiam ca nu fusese promovat de mult timp. De la nceput am vrut sa stabilesc o relatie amicala cu el, caci eu consider ca este bine sa te ntelegi cu cei cu care lucrezi. n prima dimineata, m-am dus sa ma prezint. M-a primit cu destula raceala, fara sa ma invite sa iau loc. Georges are vreo cincizeci de ani, este bondoc, sta extrem de drept ;iare alura unui militar n civil. Am avut vreme si? bag de seama ca n clipa n care ma apropiasem de birou, introdusese pe calculator "bruiajul". Cum nu puteam njgheba o conversatie, i-am cerut parerea n privinta felului de a proceda cu clientii. Cu un aer ironic, mi-a raspuns ca ar fi trebuit sa ;;tiu asta, din moment cefusesem ---j numit n acel post. Am plecat descurajat. A doua zi, am gasit un mesaj de la el. Era o fotocopie a recomandarilor oficiale ale ntreprinderii n privinta conduitei fata de clienti, care,firei'te, ca-mi erau deja cunoscute. Eu nsa i cerusem sa-mi mparta;; easca propriul sau punct de vedere. n saptamnile ce au urmat, relatiile noastre au devenit ceva mai bune. Am reu~it sa am cteva conversatii cu el, l vedeam cum, dintr-o data, redevenea cel de dinainte ~i pleca, pretextnd ca are de terminat o treaba urgenta. Trecusera doua saptamni de la venirea mea n acea ntreprindere, cnd am primit un telefon de la unul din vechii clienti ai lui Georges, care voia ca din acel moment eu sa fiu cel cu care sa trateze. Eram suparat, nu voiam ca Georges sa afle de la altii ai'a ca i-am lasat un mesaj. A doua zi eram n fata calculatorului, cnd Georges a dat buzna n birou ca o vijelie acuzndu-ma ca-ifur clientii. Am ncercat sa-I calmez repetndu-i ca tocmai clientul fusese cel ce ma contactase, ca nu aveam nici o vina. Parea sa se Ilzaifi domolit, dar degeaba ma tot straduisem sa-i explic, caci aveam impresia ca nu ma credea sau ca ncerca sa-mi dea crezare, fara a reu;;i nsa, ca ;;icum n el se dadea o adevarata lupta ntre ncredere ;;inencredere. Secretara, Catherine, care fusese martora ntregii scene mi-a spus ca n1l era pentru prima oara cnd Georges acuza o persoana pe nedrept ;;i ca din motive asemanatoare se certase cu mai multi colegi din alte departamente. A doua zi, Georges era ceva mai calm, i-am vorbit din nou ;;iam vazut ca de asta data credea n spusele mele. Am decis sa mentin un contact regulat cu Georges, gndindu-ma ca, daca ma vede zilnic, va nceta sa-;;i tot nchipuie ca aveam intentii

nu dintre cele mai bune la adresa lui. Ne-am reluat micile discutii. Sunt zile cnd este mai destins, cnd pare bucuros sa ma vada ;;i mai pot afla cte ceva despre el. De cnd a divortat, traie;;te singur ;;ieste prins n doua procese: unul cu fosta sotie, care a luat fostul domiciliu conjugal, ;;ialtul cu o companie de asigurari, care nu i-a rambursat toti banii dupa un accident de ma;;ina, n care i-a fost grav afectat ochiul drept. Odata, mi-a aratat dosarul companiei de asigurari. Parcurgndul, am avut sentimentul ca avocatii companiei adverse ncercau sa minimalizeze o invaliditate reala. Dar cel mai tare m-au impresionat scrisorile trimise de Georges. Extraordinar de bine argumentate, punct cu punct, s-ar fi putut crede ca autorul lor este un avocat. De altfel, mi-a marturisit ca-;;iasigura el nsu;;i apararea ;;ica studia problemele de drept privind vatamarea corporala. Pe ct se pare, n viata de zi cu zi nu este chiar singur; are doi prieteni cu care rnerge la pescuit n week-end. Dar sunt ;;izile cnd l vad tensionat, banuitor, cnd nici nu-;;i descle;;teaza dintii, iar motivul nu mi este mereu cunoscut. Cu exceptia saptamnii trecute, cnd mi amintisem caI n ajunl ma aflam lnga automatul de cafea, laolalta cu alti colegi de vrsta mea ;;ica la una din glumele mele toata lumea a izbucnit n rs. Chiar n acea clipa, Georges a trecut pe lnga noi fara sa fi avut nsa aerul ca ne-ar fi observat. n urmatoarea zi, din atitudinea lui ostila, am nteles ca el crezuse ca se rdea de el. Nici n-am ndraznit sa-I ntreb daca din cauza aceasta parea sa fi prins necaz pe mine, caci n-ar fi admis ca eu sa i dovedesc ca se n;;ela. Am lasat sa treaca cteva zile ;;i Georges a venit singur sa converseze putin cu mine. Cum nu este n termeni prea buni cu ceilalti colegi ai no;;tri, eu cred ca i prinde bine sa gaseasca putina bunavointa la mine. Dar simt ca nimic nu poate fi dobndit definitiv ;;i ca arfi destul safac o gafa, pentru ca el sa creada ca vreau sa-i fac rau. Cu clientii mai dificili se descurca cum se descurca. Dar trebuie sa recunosc ca are o forta de convingere putin obi;;nuita: l-am vazut dovedindu-i unui client punct cu punct ca cerereape care acesta ne-o adresa nu concorda C1l trebuintele lui, nlaturnd contradictiile cu o logica inflexibila. Nu este o tehnica de vnzare indicata, dar trebuie sa acceptam ca datorita lui au fost obtinute anumite contracte cu clientii, pe care nimeni altcineva nu le-ar fi obtinut. AI,ti clien,ti, n schimb, s-au plns direc,tiunii de comportamentul lui Georges. n cele din umza, m-am obi;;nuit cu Georges. Nu este un tip rautacios, chiar daca uneori pare. Problema lui este ca nu reu;;e;;tesa se ncreada n nimic ;;i n nimeni, ca vede pretutindeni raul. ?i ma ntreb cum ;;i unde ;;i-ansu;;it aceasta maniera de a privi lucrurile. Mai cred ca ntre noi totul pare sa se rezolve, caci m-a invitat cu prietenii lui la pescuit. A;; vrea sa merg, dar ;;tiu ca va trebui safiu extrem de atent ca sa nu fac vreo gafa. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE GEORGES? n primul rnd am putea afirma ca Georges este excesiv de banuitor. Chiar daca Daniel nu are nici o intentie rauvoitoare n ceea ce l prive?te pe Georges, acesta i arata ca nu-i acorda deloc ncredere: nu discuta cu el, nu-i spune la ce lucreaza, nu-i raspunde la ntrebari. S-ar putea spune ca Georges, considerndul pe Daniel un potential du~man, nu vrea sa-~i eX~ puna vreun punct vulnerabil unui eventual atac din partea acestuia. Georges nu este numai banuitor, dar ~i interpreteaza un eveniment neplacut (unul din clientii sai l contacteaza pe Daniel), ca rezultat al unui act rauvoitor, chiar daca nu este cazul. :v1ai

mult, Georges considera evenimente neutre (Daniel rde cu colegii lui) ca vizndu-l n special pe el. Cnd Daniel ncearca sa-I convinga pe Georges ca acesta se nsala n banuielile sale, i descopera o alta trasatura: rigiditatea. Orice i-ar spune, orict i-ar explica, el este greu de urnit din propriile convingeri. De altminteri, aceasta rigiditate, aceasta tendinta de a fi li1Credintat ca are dreptate, l face sa aiba o mare putere de convingere li1fata unor clienti, si-l ajuta sa nu descurajeze n litigiul sau cu compania de asigurari. Cnd este vorba sa se zbata si sa-;;i revendice drepturile, Georges este de neclintit. Sesizam ca nencrederea lui Georges nu-i este rezervata doar lui Daniel, ci, li1egala masura, ;;icelorlalti din anturajul sau, la lucru, ca ;;in viata personala. Banuiti, deci, ca n cazul acestui Georges se poate vorbi de o tulburare de personalitate, caci el adopta aceeasi atitudine n diverse situatii, li1 mai multe sfere ale existentei sale. De fapt, se pare ca Georges este o personalitate paranoica. Personalitatea paranoica 1. Suspiciune II i suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati n ceea ce o prive;;te. II Se protejeaza n permanenta, foarte atenta la ceea ce se petrece n jur, nu are ncredere, este suspicioasa. II Pune la ndoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati; adesea geloasa. II Cauta energic si n detaliu dovezi li1 sprijinul banuielilor sale, fara a tine seama de situatie n ntregul ei. II Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata de represalii disproportionate. II Preocupata de propriile drepturi, ca ;;i de problemele de prioritate, se simte usor ofensata. 2. Rigiditate Se arata rationala, rece, logica si rezista oricaror argumente ce vin din partea celorlalti. Personalitatile paranoice i este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive, nu prea are simtul umomlui. CUM PERCEPE GEORGES LUMEA Fara ndoiala, Georges este o personalitate dificila, dar ncercati sa-i ntelegeti punctul de vedere. El crede ca lumea este Ul1loc primejdios, ca el nsusi este vulnerabil si, prin urmare, trebuie sa se protejeze. Axioma sa de baza ar putea fi: "Lumea este plina de oameni rau intentionati, care ma silesc sa fiu n permanenta atent." Georges seamana oarecum cu o masina al carei sistem de alarma, prost reglat, se declanseaza la cea mai usoara atingere. Cum n fata unei primejdii nestiute ori nevazute este mult mai anxios dect n fata unei amenintari bine identificate, ce poate fi combatuta, Georges ncearca un adevarat sentiment de usurare cnd, n sfrsit, descopera un dusman. Caci aceasta i confirma propria lui teorie despre lume. ntr-un anumit fel, se poate spLme ca el are nevoie sa aiba dusmani, pentm a se simti linistit si ndreptatit n banuiala lui. De unde si tendinta sa de a-i cauta si de a voi fara ncetare sa-si verifice suspiciunile. Tot asa, daca este orbit de gelozie nu va fi cu adevarat linistit dect n clipa n care va obtine dovada (sau ceea ce crede el a fi o dovada) infidelitatii sotiei sale. Aspectul tragic al situatiei este ca Georges va sfrsi prin a avea dreptate: fiind ostil si banuitor, el va strni ura oamenilor care, obositi de comportamentul lui, vor ncerca, poate, sa-i faca rau si atunci el va putea sa strige victorios: "Aveam

dreptate sa fiu nencrezatod" Unii paranoici sunt asemenea acelor dictatori care ntr-att se tem sa nu fie rasturnati de la putere, nct si supun poporul unei supra vegheri politienesti, i nchid pe cei suspectati de ostilitate fata de programul lor, de teama unui complot, trimit n fata plutonului de executie membri ai anturajului lor ;;i sfr;;esc prin a le trezi oamenilor dorinta de a-i nlatura. Cnd un asemenea dictator descopera ntr-adevar un complot, el este ntarit n convingerea ca avea dreptate cnd instaura teroarea, iar cruzimea devine nca mai mare. Exemplul dictatorului nu este ales la ntmplare: adesea sunt personalitati paranoice, cu puternice trasaturi narcisice. Suspiciunea exacerbata de care dau dovada constituie un avantaj care i ajuta sa supravietuiasca circumstantelor primejdioase n care ei ajung la putere (razboi, lovitura de stat, revolutie). Pe de alta parte, rigiditatea, energia lor i fac sa apara drept aducatori de lini;;te n ochii oamenilor deruta ti ;;inspaimntati. Ei propun solutii simple ;;i exaltante conform carora este ndeajuns sa-i gase;;ti pe cei responsabili de actualul dezastru ;;isa-i mpiedici sa mai faca rau pentru ca, n sfr;;it, pacea ;;ifericire sa reapara. "Du;;manii" difera n functie de epoci ;;itendintele politice, dar paranoicul pastreaza invariabil convingerea ca prin exterminarea du;;manilor se va ivi o societate mai dreapta, mai fericita. Cititorul va fi observat ca nu i-am pus o eticheta politica dictatorului nostru, ;;i nu pentru a ne proteja de fulgerele ;;i trasnetele unui paranoic, ci pentru ca paranoia se poate ivi la dreapta, ca ;;i la stnga ;;i n orice epoca, ambele tabere au abundat n exemple celebre. Gnditi-va la ultimul paranoic pe care l-ati cunoscut. Cu siguranta nu era un dictator. Cu toate acestea, n vremuri tulburi ati fi riscat sa-I recunoa;;teti fie n judecatorul vreunui tribunal popular nsarcinat cu lichidarea du;;manilor poporului, fie n ;;eful militiei de cartier, care vrea sa-i extermine pe tradatorii de tara -adica pe dumneavoastra, draga cititorule, care nu ai fost ntr-att de banuitor nct sa pleci n exil ct mai era nca vreme ... Dar se mai poate ntmpla ca paranoicul sa se ridice mpotriva opresorului. Atunci rigiditatea lui se va preschimba n spirit de rebeliune ;;i el va fi unul din capii Rezistentei clandestine. Cum este banuitor, va scapa din toate cursele pe care politia politica i le va ntinde. Iar ura sa fata de du;;man l va transforma ntr-un erou de temut. Deci, paranoicii pot deveni eroi sau criminali, n functie de dUtimanii pe care tii-i aleg -ceea ce arata ca ei nu pot evita problema optiunilor morale ale conditiei umane. Oricare ar fi tabara din care fac parte, sa mai spunem ca paranoicii sunt cei ce fac adesea Istoria. UN EXEMPLU ISTORIC: STALIN Conducatorul stalinist polonez Jakub Berman1 povestetite despre unul din interminabilele dineuri cu Stalin, la care convivii, nalti demnitari, dar nspaimntati, nu puteau titi nicicnd daca n urmatoarea zi nu vor fi arestati. La aceste dineuri nu erau admise femeile, cu exceptia servitoarelor. Odata, lui Stalin i s-a parut ca uneia dintre servitoare i lua cam multitior sa serveasca, mai mult dect considera el ca ar fi necesar. De ndata a izbucnit: "Dar ce tot asculta asta?" Un frumos exemplu de paranoia cu att mai mult cu ct, ne spune Berman, aceste fete fusesera verificate de un milion de ori.

Din nefericire pentru rutii, n-a fost singurul exemplu de paranoia la Stalin. tii petrecuse viata tot suspectnd comploturi mpotriva lui, ori primejdii de comploturi tiireactionnd cu o deosebita brutalitate. La moartea lui Lenin, Biroul Politic din care facea parte tiiStalin avea vreo zece membri, toti vechi revolutionari, iar unii, precum Trotki tii Buharin, nca mai straluciti tii mai vestiti dect Stalin. Zece ani mai trziu, treptattreptat, Stalin tiijudecase tiicondamnase mai toti tovaratiii de arme, cu exceptia lui Trotki, care se refugiase n America de Sud, dar care, totutii, zece ani mai trziu, a fost asasinat din ordinul lui Stalin. Nici poporul n-a fost crutat de paranoia bunului Josef. n 1932, Ucraina nu furniza cantitatile de gru prevazute. n loc sa accepte faptele ca atare (n agricultura lipsa de organizare facuse ca randamentul sa scada), Stalin era de parere ca taranii ucraineni urzisera un complot, tii ca ascundeau gru pen 1 Citat din: Stalille, R. Conquest, Paris, Odile Jacob, 1993, p. 307. tru propriile foloase. Armata Ro;;ie a fost trimisa n Ucraina pentru a rechizitiona pna ;;i ultimul bob de gru, ducnd la foamete tii nca la una din cele mai mari din secolul XX, dar care n-a fost nicicnd consemnata de istoria oficiala. Sate ntregi au disparut. Oamenii mncau tarna. Potrivit istoricilor, n numai doi ani, ntre cinci ;;i ;;apte milioane de ucraineni, barbati, femei, copii, au murit de foame n vreme de pace. Pe la mijlocul anilor treizeci, Stalin ncepea sa simta o amenintare dinspre propria armata ;;i dinspre unii mare;;ali ;;i generali, pasibili, dupa el, de lovitura de stat. Cnd mare;;alul Tuhacevski, un comandant stralucit, ndragit de trupele lui, a sustinut necesitatea organizarii armatei n subunitati de blindate, care sa actioneze rapid, Stalin a avut confirmarea a ceea ce banuia de mult: acest mare;;al trebuie sa fi pregatit o lovitura de stat.2 Si atunci, a inceput cea mai sngeroasa epurare a unei armate pe timp de pace. Treizeci ;;i cinci de mii de ofiteri ;;i-au pierdut viata. Aceasta suprmare a cadrelor superioare a costat Armata Ro;;ie catastrofalele nfrngeri din prmele saptamni ale Ofensivei germane de la 1941; cum ;;i medicii militari fusesera "epurati", pierderile au atins recorduri sumbre n rndul ranitilor. n toate aceste exemple, Stalin vade;;te un comportament specific unui paranoic: el se nver;;uneaza mpotriva unor ipotetici du;;mani, perceputi ca pe o amenintare, n ciuda evidentelor contrarii. Nefericit, poporul condus de un paranoic! Dintre personalitatile paranoice celebre, l vom aminti pe Hitler. Hitler ;;i Stalin mparti'i.;;esc aceea;;i convingere de neclintit, ;;i anume aceea de a avea ntotdeauna dreptate. Ca ;;i multi alti mari paranoici din istorie, Stalin ;;iHitler erau ncredintati ca lumea va fi mai buna doar prin exterminarea "Lmei anume clase de indivizi; pentru Hitler, evreii, tiganii, retardatii mental ;;i "indivizii degenerati" trebuiau sa dispara, n tmp ce Stalin "lichida" milioane de chiaburi, de tradatori ;;i alti du;;mani de clasa. Totu;;i, azi, memoria lui Stalin pare sa fie 2 S. De Lastours, TOllkhatchevski, le batisseJll' de ['Armee ROllge, Paris, Albin Michel, 1996. mai pretuita dect cea a lui Hitler, fara ndoiala pentru ca dictatorul comunist si-a comis crimele n numele unei viitoare fericiri a omenirii, spre deosebire de Hitler care cerea deschis subjugarea "raselor inferioare". Pe de alta parte, Stalin n-a mers niciodata pna acolo nct sa masacreze dinadins copiii

victimelor sale (ci acestia erau doar ndemnati sa-si denunte parintii politiei). Totusi, deosebirile dintre cele doua regimuri nu trebuie sa le umbreasca similitudinile, mai cu seama paranoia care se erijeaza n mod de guvernare. Hannah Arendt, care n nici un caz nu poate fi suspectat ca ar fi nutrit simpatie fata de nazism, a pus n lumina punctele comune celor doua sisteme.3 O versiune tropicala a paranoiei a fost aplicata poporului haitian de catre "presedintele pe viata", Fran<;oisDuvalier. n timpul celor patruzeci de ani de crmuire "Papa Doc" si-a masacrat ori mpins la exil toti opozantii, reali ori fictivi, dezvoltnd cu acea convingere de neclintit a paranoicilor teorii marete despre propriul lor rol n istorie (se compara cu Napoleon sau cu Lenin). Dar lista paranoicilor la putere este mult prea mare pentru a fi data ntr-un capitol al acestei carti. FORMELE MAI USOARE DE PARANOIA Cu dictatorii am dat o descriere a paranoicilor agresivi si megalomani, pe care mai vechile tratate de psihiatrie i numesc si "paranoici de lupta". Exista nsa o imensa masa de persoane ce prezinta cteva trasaturi paranoice, dar care sunt ct se poate de obisnuite de altminteri. Ca si n cazul altor tulburari ale personalitatii, exista, ntr-adevar, o infinitate de forme intermediare, n care caracteristicile paranoiei sunt mai putin pronuntate sau nu apar dect n situatii stresante. Sa-i ascultam pe Marc, treizeci si patru de ani, mecanic auto, care, din pricina unei depresii, a venit sa consulte un terapeut. 3 Consultati: La Nature du totalitarisme, Paris, Payot, 1990. Dintotdeauna am fost banuitor. Chiar la ;;coaIa,n clasele mici, ve;;nic aveam impresia ca ai mei colegi vor sif ma prosteascif, batndu-;; i joc de mine. Mi-aduc aminte ca nu puteam deosebi gluma de zeflemea. Chiar ;;iazi, nu prea pot sif pricep umorul, iar prima reactie este defurie ;;iaceasta chiar daca ma stapnesc. n armata ma simteam bine caci glumele, chiar agresive, sunt aproape un ritual ;;i la jocul asta eram mai tare ca altii. Uneori mi spun ca arfi trebuit sa mi prelungesc stagiul. Era un mediu care mi placea mai mult dect viata obi;;mtita, n care nu ma simt deloc n siguranta. Stiu ca ceilalti ma considera nchis, dar nu prea am ncrederenei. Tbtu;;i,;;efulmaapreciaza,caciseparecasunt untipcapabil. Singura persoana n care simt ca ma pot ncrede este sora mea. Cnd i spun de problemele mele, ea mi rifspunde ca am tendinta de "a lua totul n tragic" ;;ieu ;;tiu ca este adevarat, dar mi dau seama de aceasta mult prea trziu. Viata mea sentimentala afost mereu un infern. Cnd o fata pare sa ma placa, ei bine, din acea clipa mi spun ca este materialisM ;;i ca vrea sa profite de banii mei. Si atunci ncep sa calculez tot ce cheltuiesc cu ea, serile la restaurant n care ea nu s-a oferit sa-;;iplateasca partea. Sunt si gelos. Este destul ca ea sa priveasca un barbat, ca eu ncep sa ma gndesc ca ei se cunosc, ca au avut o relatie cndva, ca poate nca se mai iubesc. Cum vaputeti nchipui, toate sfrsesc prin a ma parasi. Ceea ce mi ntareste convingerea ca nici una din ele nu m-a iubit cu adevarat. Nu am dect doi prieteni buni, pe care i-am cunoscut n armata. Jnpreuna mergem cu bicicletele smbata dimineata. Amndoi sunt casatoriti si din cnd n cnd sunt invitat sa dejunez la ei. Cnd suntem mpreuna, ncep sa ma simt ceva mai relaxat. Nu stiu de unde mi se trage suspiciunea asta. Tatal meu a murit cnd eu aveam numai trei ani, iar mama s-a recasatorit cu un barbat care nu prea ma agrea. Deseori mama i tinea lui partea. Psihoterapeutul

Itleu mi-a spus ca este posibil ca n acea perioada sa-mi fi pierdut ncrederea n ceilalti si de atunci safi persistat. Dar eu mai stiu ca tatal meu bun avea reputatia unui om solitar ;;ibanuitor. Daniel are sansa de a-si fi constientizat ntructva tulburarea. Si nu ncape ndoiala ca, urmnd o psihoterapie, va putea progresa. De fapt, el vadeste suspiciune si susceptibilitate, dar mult :Ilai putina rigiditate; nu se ncrede n ceilalti, dar nici n sine nsusi, nu pare sa aiba o prea mare stima fata de sine. Suspiciune, susceptibilitate, tristete adnca: el are toate trasaturile personalitatilor senzitive4 o forma mai discreta a paranoiei. De multa vreme psihiatrii au banuit ca, n cazul acestor personalitati senzitive, la originea impresiei pe care o au de a se simti amenintate de ceilalti se afla sentimentul propriei neputinte. Banuitoare, susceptibile -ca si paranoicii de altminteri aceste personalitati senzitive au o proasta imagine n privinta propriei persoane. Sunt triste si, n fata celorlalti, se simt vulnerabile. Paranoia senzitiva a fost descrisa la nceputal secolului sub numele de "delirul guvemantelor engleze", caci aceste guvernante, "fete batrne" cel mai adesea, din punct de vedere social izolate ntr-o tara straina, fara a fi ntotdeauna bine tratate, pe ct se pare, dezvoltau, pe un fond depresiv, idei de persecutie. Personalitatile senzitive sunt mult mai des ntlnite dect paranoicii agresivi. Si dumneavoastra cunoasteti asemenea persoane, ca si Philippe, care lucreaza n domeniul asigurarilor si care este pus n sihlatia de a se confrunta cu o asemenea personalitate, ntruchipata de Marie-Claire -secretara sa. Dintr-un anume punct de vedere, Marie-Claire este o secretara excelenta. Este punctuala, disciplinata, preocupata safaca totul bine. Dar relatia Cli ea este extrem de dificila. Daca-i faci o observatie, din pricina linei gre?eli comise atunci cnd a dactilografiat ceva, ?i ia de ndata un aer jignit ?i este furioasa pe mine. Odata am ncercat sa-i explic ca erafiresc sa-i atrag atentia asupra gre?elilor sale (rare, de altminteri), ?i ca nu trebuie sa mi-o ia n nume de rau. A izbucnit n hohote de plns, repro?ndu-mi ca nu fac altceva dect sa o critic ?i ca eu eram cel ce o /'npingea sa faca gre?eli, suprasolicitndo. Nu-mi venea sa cred ca poate face o asemenea drama. Apoi lucrurile s-au mai lini?tit ?i eu am ncercat sa glumesc putin pe seama incidentului aceluia. Chipul i s-a ntunecat. 4 E. Kretschmer, Pamnoi'a el Sensibilite, Paris, PUP, 1989. Ct pri'ue)'te relatiile cu colegele ei, lucrurile nu stau Ctll)'i de putin mai bine. Acestea mi spun cii Marie-Claire se supiirii din pricina unor glume nevinovate )'i cii nici nu mai vrea sii dejuneze cu ele. Cnd Marie-Claire mi giise)'.te vreun dosar, )'i acuzii dendatii colegele cii l-ar fi riitiicit. nsii cnd ise dovede)'te cii s-a n)'elat, se sinzte jignitii )'i stii mbufnatii zile n )iir. De altminteri, ve)inic este tristii )ii nchisii n ea )iiuneori observ cii abia )ii retine lacrimile, Lucreazii extrem de bine, dar aii putea oare sii o piistrez n aceste conditii? Azi este stiut ca n cazul personalitatilor senzitive se poate obtine o ameliorare a starii lor gratie unui tratament antidepresiv, nsotit adesea de o psihoterapie. Si este tocmai ceea ce a facut si Marie-Claire. N-a devenit o persoana vesela si deschisa, dar ncetul cu ncetul a ncetat de a se simti tensionata si a acceptat cu mai multa usurinta criticile. Vedem, asadar, ca personalitatile paranoice, cel mai adesea atunci cnd survine un esec, se pot decide singure sa ceara ajutorul unui medic si l pot si primi sub diferite forme. NU SUNTEM CU TOTII PARANOICI? nainte de a-mi tine primul curs, am avut un trac teribil. Era un amfiteatru de vreo patru sute de persoane, iar mie nu mi se mai ntmplase

sii vorbesc n fata attor oameni. Primele minute au fost penibile: minile mi tremurau, aveam spasme n gt, dar cursul fusese att de bine pregiitit, nct cuvintele parcii se legau singure, iar studentii erau atenti. Am devenit ceva mai calm. Dar, la un moment dat, am viizut cum n al treilea )'ir de bilnci, douii studente )iu)'oteau, iar una dintre ele a nceput sii rdii. Primul meu gnd afost: "Rd de mine! Au viizut cii am trac!" Alain, care este asistent universitar, ne descrie aici o experienta mpartasita de toti cei care s-au aflat n fata unui public: profesori, conferentiari si, n general, oricine este pus n situatia de a lua cuvntul n fata unui grup. Cnd n asistenta se rde, primul lucru la care ne gndim este ca noi suntem obiectul acestei ilaritati. Trebuie sa ai o anume deprindere a cuvn :arii n public ca sa te poti gndi ~ila alte ipoteze precum: "~i 5?un un banc bun", "vorbesc de conferentiarul anterior", "rd le altcineva". Aceasta nseamna ca orice orator este paranoic? :\u, aceasta nseamna doar ca, atunci cnd suntem ntr-o situa :ie stresanta, n care miza este mare (n cazul de fata, sa strne~ ti interesul auditoriului), avem tendinta de a percepe ceea ce ne nconjoara drept amenintator ~i de a da interpretari ostile. Necunoscutul ~i neobi~nuitul, de asemenea, ne pot deter=' 1inasa ne gndim la cea mai grava ipoteza. Calatoria ntr-o ~ara straina, a carei limba n-o cunoa~tem, ne poate alimenta nencrederea. Dar, la urma urmei, un strop n plus de nencredere nu este oare preferabila naivitatii? POATE FI FOLOSITOARE PARANOIA? Potrivit psihologilor evolutioni~ti, daca anumite tipuri de personalitate s-au transmis de-a lungul generatiilor pna n zilele noastre, este tocmai pentru ca aceste tipuri au fost selectate din punct de vedere genetic, pe parcursul evolutiei, caci erau prielnice supravietuirii ~i reproducerii. Ct prive~te paranoia, aceasta ipoteza nu ~ocheaza; gratie nencrederii, nu poti fi luat prin surprindere de du~mani, poti evita capcanele ~i tradarile, prin urmare, cresc ~ansele de supravietuire. Ct prive~te rigiditatea, uneori ea ngaduie sa se parvina la statutul de ~ef, mai cu seama ntr-un mediu care nu se schimba prea mult de-a lungul unei vieti, cum a ~i fost cazul stramo~ilor no~tri, acum mii de ani. Caci prea multa flexibilitate poate face sa te la~i dominat de cei mai autoritari (~i, n a~a-zisele societati primitive, sa ai mai putine sotii, deci ~imai putini urma:;;i).Pe de alta parte, un exces de nencredere te poate mpiedica sa-ti gase~ti aliati, sa lucrezi n colaborare, iar mult prea multa rigiditate te poate stingheri n adaptarea la un mediu n continua prefacere, precum cel al societatilor noastre moderne. Putina paranoia poate fi folositoare n urmatoarele mprejurari: -cnd trebuie sa stii sa fii inflexibil n aplicarea legii (politist, judecator, functionar public). -cnd trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile ntr-un conflict, fie un conflict cu administratia, fie cu proprietarul unui garaj. -cnd trebuie sa faci fata unor adversari posibil vicleni ori primejdiosi (sa lucrezi n politie, la vama, n cadrul serviciilor antitero sau faci afaceri ntr-o tara al carei echilibru este instabil). Nu afirmam ca toti cei care lucreaza n aceste domenii ar fi paranoici, ceea ce nu este adevarat, ci ca anumite trasaturi ale paranoiei, bine domina te, pot fi utile n cazul n care aveti acest gen de activitate. Sa-I ascultam pe Yves, de pilda, patru zeci si doi de ani, vorbindu-ne despre domnul A., presedinte le asociatiei coproprietarilor din imobilul sau. Pentru prima oara am devenit proprietarul apartamentului meu cu trei ani n urma, tJi de atunci am nceput sa merg la ntrunirile coproprietarilor. PretJedintele nostru este domnul A., reales mereu, fost patron, acum pensionar. Este un om plin de energie, autoritar,

n preajma caruia nu te prea simti n largul tau, cel putin cnd l vezi pentru prima oara. Dar nu putem dect sa ne felicitam ca-I avem ca reprezentant. EI este cel ce a descoperit ca primul comitet savrtJise unele nereguli de gestiune tJi a adus dovezile cu o asemeneafermitate, potrivit procedurilor, nct comitetul afost nevoit sa demisioneze. Comitetul proaspat ales trebuie sa ia seama! Apoi a numit un expert care a descoperit ca un antreprenor a carui obligatie era renovarea imobilului savrtJise tJiel abateri tJi ntocmise facturi pentru servicii ce nu fusesera prestate. A urmat o alta plngere, iar antreprenorul afost att de mitJcat de convingerea de care era patruns pretJedintele nostru, nct a preferat un aranjament financiar tJi reparatii imediate, dect sa ajunga la tribunal. Ultimul episod: cineva vrea sa construiasca un imobil cu opt etaje pe locul unei mai vechi gradini din apropierea imobilului nostru, ceea ce ar acoperi vederea tJiar lua lumina multor apartamente. De ndata donmul A. a nceput o procedura judiciara tJi este pe punctul de a obtine anularea autorizatiei de constructie. I cunosc pe avocatul nsarcinat cu aceasta problema, este un prieten care mi poves 'e$te ca este nevoit sa reciteasca jurisprudenta cu o deosebita aten~ ie,caci pre;;edintele nostru s-a cufundat cu atta ardoare n studiul .ireptului imobiliar, nct a sfr;;it prin a cunoa;;te unele detalii mai !;ine dect el. Pe de alta parte, cu noi este extrem de binevoitor, vizibil ncnfat de rolul lui de aparator pe care noi i-l recunoa;;tem bucuro;;i. Evi.' lent, nimanui nu-i trece prin minte sa-I contrazica. Acest exemplu constituie o demonstratie vie a utilitatii sociale a personalitatilor usor paranoice, ori de cte ori la mijloc este o cauza ce trebuie aparata, sau un drept ce se cere respectat. CND PARANOIA DEVINE MALADIE ntre personalitatile putin susceptibile si rigide care de-abia daca pot fi numite paranoice, personalitatile paranoice pe care tocmai vi le-am zugravit si adevaratele delire de persecutie n care bolnavii pun cap la cap fragmente disparate siisi inchipuie ca mpotriva lor se urzeste un complot exista o ntreaga gama de forme intermediare. Adelei, cincizeci ;;i trei de ani, celibatara, i-a intrat n cap ca proprietarul imobilului n care locuie;;te ea, o mare companie de asigurari, voia sa o determine sa-$i paraseasca locuinta pentru a pretinde o chirie mai mare de la noul locatar. ncetul cu ncetul, tot ceea ce observa n imobil devenea un indiciu al faptului ca dorinta respectivei companii era de a o face sa plece. Lucratorii n uniforme albastre lnga lift? Fara ndoiala, erau .1colopentru a-i urmari ie$irile $i venirile. Exista grafitti pe palier? Amenintari pentru a o nspaimnta. Functionarul venit cu portareasa n lipsa ei, sa-i verifice contorul? Trebuie sa-i fi instalat micro. toane. Adela i-a interzis portaresei sa mai vina n lipsa ei $i $i-a luat cheile napoi. Dar era din ce n ce mai ncredintata ca, atunci cnd nu era acasa, intrau necunoscuti la ea, caci de fiecare data era convinsa ca unele obiecte fusesera mutate de la locul lor. Convingerea ca era supravegheata $i urmarita cu nver$unare i indusese o asemenea angoasa, nct nici nu mai dormea noaptea as cultnd orice zgomot din imobiL parndu-i-se suspect pna si clipocitul apei din conducte. Atunci s-a dus sa consulte un psihiatru, pentru a-i cere sonmifere. Acesta i-a stabilit diagnosticul si i-a prescris un tratament care afacut ca delirul Adelei sa dispara n cteva saptamni. Dar vindecarea deplina a fost obtinuta atunci cnd, la sugestia psihiatrului ei, a cerut o ntrevedere la birourile respectivei companii de asigurari, pentru a discuta o chestiune privind obligatiile de coproprietar si atunci a realizat ca,fata de propria per

soana, nu era nici urma de ostilitate. n acest exemplu, Adela a depasit att stadiul nencrederii excesive, ct si pe cel al interpretarii eronate, cnd si imagina un complot neverosimil; si acesta este un delir de persecutie. Lucru surprinzator, aceste deliruri spectaculoase dispar adesea sub tratament, mai repede dect trasaturile personalitatii paran01ce. DOCTORE, SI MEDICAMENTELE? Rareori se ntmpla ca personalitatile paranoice sa ceara un tratament, caci se considera perfect normale. Totusi, atunci cnd intra n conflict cu altii, ori se simt abandona te, li se poate ntmpla fie sa faca o depresie, fie sa simta nevoia de a vorbi. Si, adesea, acesta este contextul n care oamenii vin sa ceara ajutorul unui medic, generalist sau psihiatru. Tratamentul unui paranoic constituie o adevarata sfidare, caci prima conditie pentru a veni n sprijinul paci~ntului este de a-i inspira ncredere, n timp ce ncrederea este tocmai ceea ce acesta acorda mai greu. Ct priveste medicamentele, sunt doua tipuri care si vadesc o anumita eficacitate n perioadele de criza: neurolepticele si antidepresivele. Neurolepticele sunt utilizate de mai mult timp. Acestea sunt adevaratele "antidelirante", care pot atenua sau pot face sa dispara ideile de persecutie si unele idei ale paranoicilor agresivi. Dar cum neurolepticile au si o serie de inconveniente, tratamentul trebuie supravegheat cu strictete de catre medic. 1-Ct priveste antidepresivele, acestea pot ajuta personalita1, tile senzitive sa fie ceva mai optimiste si, prin urmare, sa se :-simta mai putin vulnerabile. Oricarui psihiatru i vin n min te cazuri de personalitati senzitive, uneori chiar usor deliran1, te, ale caror tulburari au disparut complet n urma unui tratament alcatuit adesea dintr-o combinatie de un neuroleptic n doze reduse si un antidepresiv.\ Dar se ntmpla si ca unii paranoici sa ramna neschimbati, n ciuda oricarei medicatii ori a psihoterapiei. Personalitatile paranoice n filme si n literatura El de Bunuel (1952) reprezinta un autentic sindrom clinic A al paranoiei n domeniul vietii amoroase. Francisco, un proprietar :;.nexicannstarit, se ndragosteste de o tnara frumoasa. Impreuna, pleaca n luna de miere. Dar banuim ca lucrurile vor lua o turnura neplacuta atunci cnd, n noaptea nuntii, el se apropie de sotia sa pentru a o saruta, ea nchide ochii si de ndata l aude ntrebnd: "La cine te gndesti?" a n Revolta de pe Caine de Eduard Dmytryk (1954), film tur: i nat dupa romanul lui Herman Wouk, Humphrey Bogart joaca rolul unui sfsietor personaj paranoic, comandant de vas autoritar si incompetent, care si exaspereaza echipajul si sfrseste prin a trezi n jurul lui chiar ura pe care o suspecta. In capodopera lui Stanley Kubrick, Doctor Falamour (1963) generalul Ripper, jucat de George C. Scott, se dovedeste un veritabil paranoic, inflexibil si plin de ncredere n sine. Ferm convins ca sovieticii i "otraveau fluideIe corporale", declanseaza al treilea razboi mondial. (Speram ca responsabilii fortelor nucleare sunt supusi1 testelor de aptitudini.) n Diabolic scriitorul englez Evelyn Waugh ne descrie o expe' 1 rienta paranoica deliranta. Aflat ntr-o croaziera pe un pacheebot, aude echipajul si pasagerii ponegrindu-l fara ncetare, ntrun crescendo de halucinatii din ce n ce mai terifiante.

CUM SA NE PURTAM CU PARANOICII? Recomandabil Sa va exprimati limpede motivele si intentiile Paranoicul va avea mereu tendinta de a-~i imagina ca vreti sa-i faceti rau. Prin urmare, nu trebuie sa-i dati "indicii" care i-ar confirma suspiciunile. Cel mai bun mijloc este de a comunica cu acesta ntr-un mod ct mai putin echivoc cu putinta. Mesajele voastre nu trebuie sa lase nici cel mai mic loc interpretarii. Daca trebuie sa-I criticati, fiti limpede, ferm, clar. Spuneti-i: ,,I-ai cerut patronului sa-ti ncredinteze acest dosar, fara sa ma 11~tiintezi~i aceasta ma supara. Data viitoare as prefera sa vorbe~ti mai nti cu mine." (Descrieri precise ale comportamentului. ) Nu-i spuneti: "Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu tine. Daca vei avea probleme, nu te bizui pe mine." (Critici evazive si amenintatoare.) Astfel, Hru~ciov a supravietuit mai multi ani n imediata apropiere a lui Stalin, sub conducerea caruia jumatate din membrii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice au fost executati ori deportati. Potrivit istoricului american Robert Conquest5, motivul ar fi acela ca Hrusciov aparea n ochii conducatorului naiv si sincer. Fata rotunda si privirea asa-zis naiva, de "taran rus cumsecade", pare sa-I fi avantajat. Sa respectati convenientele cu scrupulozitate ntr-o zi, unul din prietenii nostri afost prezentat n acelasi tirnp mai multor persoane, cu prilejul unei ntruniri profesionale. Acesta a nceput sa strnga mini si, mai mult dintr-o usoara eroare de sincronizare dect din impolitete, si ndrepta privirea catre urmatoarea persoana, n timp ce nca mai strngea mna celei anterioare. Aceasta, o personalitate paranoica, a dedus imediat ca acel prieten si-a ntors privirea dinadins si ca n felul acesta voia sa-i arate dispretul si, astfel, ntre cei doi a nceput o relatie tensionata. 5 R. Conquest, ap. cit., p. 217.

Personalitatile paranoice Orice eroare de eticheta pe care o comiteti risca sa fie con~~ derata drept semn al dispretului sau drept batjocura. Prin zmare, daca aveti de-a face cu un paranoic, fiti de o politete reglementara"; nu-l lasati sa a;;tepte, raspundeti de ndata ::lesajelor lui, fiti cu bagare de seama la formulele de curtoazie, fiti atent cnd l prezentati altcuiva, feriti-va sa-I ntreru? eti cnd vorbe;;te (doar daca este absolut necesar). Atentie! Nu este vorba sa deveniti servili sau excesiv de binevoi

~)ri: antenele hipersensibile ale paranoicului vor detecta lipsa ':oastra de sinceritate ;;i de ndata veti fi suspectati ca ncercati sa-i adormiti nencrederea pentru a va deda cine stie carei fap

:e rele. Sa mentineti un contact regulat cu el (ea) Fiind bine cunoscute tensiunile extreme pe care le prilejuieste frecventarea paranoicilor, adesea este teribil de ispititor sa-i evitati pe ct posibil, sau sa ncercati sa nu-i mai vedeti deloc. Si daca este este vorba de o persoana de care va puteti distanta fara parere de rau, nu ezitati sa o faceti. Dar se poate ntmpla ca, prin forta mprejurarilor, contactul cu un paranoic sa devina inevitabil, fie acesta patron, vecin, coleg, ruda. Pna sa va mutati ori sa va schimbati locul de munca, totu;;i veti fi nevoit sa ncercati sa le faceti fata. n acest caz, strategia care consta n a te tine de o parte nu este neaparat ;;icea mai potrivita. Sa o ascultam pe Lise, cincizeci si doi de ani, care, mpreuna cu sotul ei, a cumparat o casa la tara. Cnd ne-am cumparat casa la tara, nici nu ne-a trecut prin minte ca vecinul nostru ar avea un asemenea caracter dificil. Fost agricultor, locuia cu sotia lui, ntr-o casuta din apropierea vechii lorferme. Chiar din momentul n care am nceput amenajarile, a venit sa se plnga ca un camion cu pietri?, care venise la solicitarea noastra, lasase o urma pe peluza lor. Am fost u?or uimiti de ostilitatea din glasul lui ?i de ndata am ncercat sa mai des tindem atmosfera, ntmpinndu-l cordial ?i cerndu-i scuze; dar el a ramas lafel de nenduplecat. L-am nsotit, pentru a vedea stricaciunile pricinuite de camion. Era de-a dreptul ridicol. Pe un colt al peluzei, pe o su

Fran~ois Lelord s;iChristophe Andre prafata nu mai mare de o palma, ntr-adevar era vizibila urma unui caucIUc. Sa vii sa faci o tragedie pentru atta lucru! Eram gata-gata sa izbucnesc n rs, dar sotul meu mi-a facut semn sa ma abtin ~i s-a aplecat sa se uite la urma lasata de roata camion ului, ca ~i cnd ar fi fost vorba de o stricaciune considerabila. Apoi, i-a propus vecinu

lui nostru sa estimeze suma care i-ar fi fost necesara pentru a refa

ce peluza. Acesta a parut surprins, a mormait ca se va gndi la aceas

ta ~i a plecat fara nici un alt cuvnt. Dupa aceea, sotul meu mi-a explicat ca si daduse seama imediat ca vecinul nostru era un "pa

rano" ~i ca nu trebuia contrazis din capul locului. Dupa un prim contact neplacut, ne-am propus sa ne evitam sistematic vecinul, cautnd nainte de a ie~i ca acesta sa nu fie cumva pe afara ~ialegnd acele ore la care el nu era acasa. Eroare! Era acolo de fiecare data ~i ne arunca priviri din ce n ce mai veninoase. Odata, eram n gradina cu ni~te prieteni pe care i invitasem sa dejuneze cu noi. Vecinul nostru a aparut iar, ca sa se plnga de zgomotul infernal pe care l faceam. Dupa cele doua incidente, ne-am gndit mult: sa vindem casa nainte ca lucrurile sa se nrautateasca, sau sa ncercam sa aplanam situatia? Am optat pentru a doua varianta. Numai ca de asta data ne-am decis sa ie~im la acele ore la care vecinul era prin preajma. Tot ncruci~ndu-ne cu el, am nceput sa ne saluti/m, sa schimbam cteva cuvinte despre vreme, despre gradinile noastre. Eu m-am mprietenit cu sotia lui, care mi parea timida ~isupusa. Vorbim despre copiii no~tri, de nepoti ... iar ea pare ncntata ca ~i-a gasit pe cineva cu care poate vorbi. ncetul cu ncetul, vecinul nostru pare sa se mai fi destins. N-a mai fost alt incident. Iar noi continuam sa mentinem un contact regulat cu ei, iar conversatiile noastre sunt pe teme neutre. Deunazi, cum fusese la vnatoare, foarte grav, a venit sa ne aduca un iepure. Acest exemplu arata necesitatea unui contact regulat, dar nu prea apropiat totus;i, cu un paranoic aflat n preajma voastra. Daca l evitati sistematic, paranoicul va crede ca l dispretuiti, sau ca va amuzati pe seama lui; ca n exemplul precedent. S-ar putea spune ca acest fost agricultor, us;oy paranoic, avea tendinta de a-si imagina ca oras;enii cu dare de mna l

Personalitatile paranoice Jispretuiau. Iar evitndu-l, Lisa si sotul ei i confirmau aceas

~aipoteza. Un paranoic pe care l evitati ar putea chiar crede ca unel: iti mpotriva lui sau ca va ndepartati repede tocmai pentru ca va este teama de represaliile din partea lui, dupa raul pe care l-ati facut si pe care el nca nu l-a descoperit. De pilda, ~ocmai l-a dojenit seful lui; nsa dumneavoastra l evitati de cteva saptamni; deci dumneavoastra sunteti cel care l-a vor-:: titde rau sefului. Absenta dumneavoastra i va da libertatea de a gndi n voie la intentiile dumneavoastra rauvoitoare n ceea ce-l priveste. n timp ce un contact firesc, regulat, n cadrul caruia dumneavoastra respectati uzantele si nu va aratati ostil sau nelinistit, l va face ca, din cnd n cnd, sa-si repuna la punct parerea despre dumneavoastra si va mai tempera elanurile imaginatiei sale. Sa faceti referiri la legi si la regulamente Paranoicul se considera o persoana care respecta legea, care nu vrea dect dreptatea, ca si dictatorii paranoici, care ntotdeauna cred ca actioneaza pentru binele poporului lor, chiar si atunci cnd l extermina, pentru a-l salva fie de la decadenta, ne de la impuritate. Majoritatea paranoicilor resimt o anume fascinatie pentru legi si regulamente, iar scrisorile lor au deseori un aspect juridic, argumentatia propriei lor pozitii fiind justa si pe puncte. Procedura juridica exercita asupra lor o puternica atractie. Iar avocatilor le este bine cunoscut acest gen de clienti, gata oricnd sa intenteze o actiune n justitie pentru o cauza ce nu merita osteneala s;icare nu precupetesc timp s;ibani pentru ceva ce, la urma urmei, contravine propriilor interese. Daca faptul de a se simti nvins de un alt ins l face pe paranoic furibund, n schimb el se va nclina n fata unei institutii, legi sau regulament (cu exceptia situatiei n care considera ca al sau caz nu este similar celui din regulament). Iata un rapt surprinzator: dintre membrii partidului comunist, redus drastic ca urmare a unor epurari masive, un grup a fost totus;i crutat de Stalin: cei care fusesera membri ai Dumei, adunarea parlamentara, din ultimii ani a tarului!

Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre Dar, atentie, paranoicul, fascinat de tot ce tine de juridic, adesea cunoa~te mult mai bine dect voi legile ~i regulamentele ~i va ~ti sa le foloseasca n propriul avantaj. nainte de a va aventura pe acest tarm, luati-va precautii, nu va angajati n ceva de care nu sUllteti siguri, ~i,mai ales, nainte de toate, consultati un specialist din respectivul domeniu. Sa le lasati unele mici victorii, dar gndi ti-va bine care Ca noi toti, paranoicul are nevoie de succese mai mari ori mai nsemnate, pentru a-~i mentine echilibrul. Daca dumneavoastra l privati cu totul de aceste succese, riscati sa-i amplificati furia. Este important sa ~titi sa-i cedati n ceea ce vi se pare neesential, dar stabilind totu~i o limita, pentru a nu ceda n ceea ce este esential. La lucru, lasati-va colegul paranoic sa-~i atribuie prerogativele care considera el ca-i revin de drept, iar voi gnditi-va ca aceasta nu va prejudiciaza cu nimic. n schimb, de ndata ce paranoicul trece dincolo de granita pe care ati trasat-o, aratati-va coltii. Un pacient paranoic prinsese un mare necaz pe medicul sau generalist, caci considerase ca nu fusese bine ngrijit. ntrevederile lor devenisera doar un monolog agresiv ~i plin de injurii, pe care medicul nu-l mai putea stavili. ntr-o buna zi acesta i-a facut cunoscut pacientului sau ca din acel moment refuza sa-l mai primeasca. Pacientul, fii mai furios, a nceput sa l tot hartuiasca pe medic cu mesaje ~i telefoane tot mai violente. Medicul, dupa ce afost sfatuit, i-a propus bolnavului sa-l revada, dar cu conditia ca amndoi sa semneze un contract ce stabilea ndatoririle fiecaruia dintre ei fii care stipula ca medicul avea dreptul de a sista ntrevederile n cazul n care pacientul redevenea agresiv. Pacientul paranoic a acceptat, dar dupa ce solicitase ca anumite clauze ale contractului safie reformulate. Consultatiile au renceput, mentinndu-se nsa la un nivel de tensiune acceptabil. (ntre timp, pacientul paranoic fii gasise un alt adversar n persoana proprietarului sau.) Sa va cautati aliati n alta parte A te confrunta cu un paranoic la lucru sau n viata personala, este adesea o situatie frustranta, istovitoare, chiar primej

55 Personalitatile paranoice iioasa wleori. La cei din jur poti afla sprijin, ncurajare, sfal: uri, mai ales daca si ei se confrunta cu acelasi paranoic. Acest a ~ucru e valabil mai cu seama n lumea afacerilor. Totusi, sa nu ;i iti prea surprinsi daca altii se vor arata reticenti n a va acor

) -, da sprijinul lor, ca n cazul lui Jean-Marie, cadru administra: iv ntr-o colectivitate teritoriala. Sunt luni de zile de cnd sunt n conflict cu Marcel, mai bine zis je cnd el a prins necaz pe mine, iar motivul nu-mi este cunoscut. 'i Totu~i, cred ca-1~tiu: sunt mai tnar, am o diploma, iar cei de la alte .tepartamente ma apreciaza mai mult. Dar, ieri dimineata am gasit, -,dusa chiar de Marcel, o copie a unei scrisori adresate ~efului nos

e tru. Citind-o, am nlemnit! Marcel facea o lunga lista a tuturor ac

a telor necinstite pe care, chipurile, le-a~fi comis la adresa lui; eu mo

c ilopolizasem secretara noastra comuna, ca ea sa nu mai aiba timp 2 sa-i dactilografieze ~i lui lucrarile, ncercasem sa-i fur ideile ca sa le prezint ca apartinndu-mi, l vorbisem de rau reprezentantilor municipalitatii, pentru ca ace~tia sa nu i se mai adreseze ~i lui ~i, n final, ca a~fi facut haz pe seama lui laolalta cu alti colegi mai tineri, pentru a-l desconsidera. l' Am simtit furia crescnd n mine. Stiam ca nu era nici un graunte de adevar n tot ce scrisese: fire~te, i dadeam de lucru secretarei, dar nu n ideea de a o monopoliza. Si nici nu-l vorbisem de rau, tinnd cont de situatia care oricum era complicata, ~i nici n-am rs pe seama lui vreodata, ci, mai degraba, mi venea sa ma cert cu el. Dupa furie, m-a cuprins nelini~tea: ~tiam ca nimic din ceea ce scria el nu era adevarat, dar scrisoarea adresata ~efului era teribil de bine ticluita, scrisa ntr-un stil juridic ~iparea convingatoare. Numaidect i-am cerut patronului o ntrevedere ~i acesta mi-a acordat-o. Am nceput prin a-i explica propriul meu punct de vedere, caci scrisoarea continea punctul de vedere al lui Marcel. Spre marea mea surpriza, m-a ascultat cu un aer plictisit, obosit aproape ~i n loc de a-mi spune care i este parerea, mi-a recomandat, pur ~i simplu, sa evit orice conflicte cu Marcel. Eram deceptionat. Am vorbit despre aceasta cu un alt coleg care mi-a explicat ca acela~i patron, cu ctiva ani n urma, voise sa-I transfere pe Marcel n alta parte. Numai ca Marcel mobilizase nu

Frans;ois Lelord ?i Christophe Andre maidect sindicatele, trimisese o scrisoare ziamlui local, amenintase ca se va plnge la consiliul de conciliere a conflictelor de 71nll1ca, obtinuse chiar interventia deputatului local. ~i pusese la punct un dosar clar ~i convingator, ca ~i scrisoarea pe care tocmai o citisem. Directiunea preferase sa renunte dect sa dea na~tere unui conflict interminabil. Acest exemplu va va ajuta sa ntelegeti de ce atunci cnd este vorba de un paranoic, ceilalti nu va vor ajuta ntotdeauna; daca au avut experiente dureroase, uneori, le va displace gndul de a se ntoarce pe cmpul de lupta pentru a va apara. N erecomandabil Sa renunti la a lamuri nentelegerile Cum personalitatile paranoice sunt obositoare ?i deseori frustrante, dupa o nentelegere te poti simti tentat sa renunti sa te explici n fata lor, considernd ca, la urma urmei, este vna lor ?i ele trebuie sa clarifice lucrurile. Dar aceasta pozitie este discutabila dn doua motive: -n propriul vostru nteres, daca exista o ?ansa de a clarifica nentelegerea, de ce n-ati ncerca? -dntr-un punct de vedere etic, sa lla?i pe celalalt sa persiste n gre?eala nseamna sa-i refuzi orice ?ansa de a se schimba, de a-?i reconsidera viziunea pesimista asupra relatiilor umane. Roger mi este prieten de multa vreme, ne poveste~te Patrick, patruzeci ~i trei de ani, cadru din domeniul bancar, dar sa-I vad prea des este obositor cteodata, caci este mult prea susceptibil. De cnd l ~tiu este a~a. De altminteri, este un tip generos, loial ~i destul de haios cnd este ceva mai destins. Alaltaieri, cinam cu ni~te prieteni ~i, cum domnea buna dispozitie, am nceput sa povestesc cum s-a certat Roger cu primul lui patron, pe vremea cnd abia l cunoscusem. Patronul era un batrn plin de el, foarte grav, dar total depa~it, ~i Roger nu-i prea aratase respectul pe care acesta l a~tepta. Povestea era destul de comica. Nu aveam ctu~i de putin intentia de a rde de Roger, ci de a arata cum

f, 1 i Personalitatile paranoice :meori lucrurile merg din ce n ce mai rau, mai ales cu un patron ::1reprinde necaz pe tine. Mai trziu am observat ca ceilalti rdeml, dar ca Roger parea tare :,mtrariat. Am schimbat repede subiectul, discutia s-a rensufletit, dar Roger era destul de glacial cu mine. Cum stiu ca el considera ca ,11l facut o cariera mai buna dect a lui, am nteles ca el luase poves~ ioaramea drept o ironie din partea unuia care se credea superior. Am ezitat asupra atitudinii pe care s-o adapt. Binenteles ca pufeam sa trec totul sub tacere si sa las ca timpul sa-i stearga supararea. Dar, dupa cum l stiam pe Rager, amintirea avea sa ramna vie in mintea lui. Si atunci, m-am repezit dupa el, l-am strigat, pentru c1-ispune ca bagasem de seama ca pavestioara mea l cam contra

!'lase. El a negat. N-am ncercat sa-I fac sa recunoasca, dar i-am spus ca realizasem destul de trziu ca nu erau amintiri placute pentru el si ca nu-mi dadea pace gndul ca l-am necajit. Mi-a raspuns ca nu erau amintiri tocmai placute. De asta data i-am mai spus ca eu l gaseam ridicol pe patron, nu pe el, si tocmai de aceea mi se paruse istorioara vrednica de afi povestiM. A recunoscut si el ca, n toata povestea asta, patronul era ntr-adevar ridicol. Am ncheiat zicndui ca poate gresisem strigndu-l, dar ca ideea de a lasa loc unei ne

ntelegeri ma ~ortura. Rager mi-a raspuns ca ntre noi nu era nici o nentelegere. In acea seara ramasese la fel de glacial, dar l-am mai vazut de atunci si am simtit ca el se bucura sa ma revada. Patrick ofera un bun exemplu n ce prive?te utilitate a ncercarii de a lamuri o nentelegere. De altminteri, el a respectat doua reguli de aur, valabile n cazul unei personalitati u?or "parano"; -a luat asupra lui ntreaga raspundere pentru acea nentelegere, n loc de a o arunca asupra prietenului sau; -nu ?i-a silit prietenul sa recunoasca ca se suparase, caci aceasta ar fi nsemnat sa-I faca sa recunoasca ?i ca gre?ise n supararea lui. n cele din urma, preocuparea lui Patrick de a lamuri aceasta problema l-a ajutat cu siguranta pe Roger sa con?tientizeze ca propriile simtaminte nu-i erau indiferente lui Patrick ?i ca acesta nu-i putea fi "du?man".

Fran<;:oisLelord ?i Christophe Andn Sa le atacati imaginea pe care o au despre sine Prin ndrjire, aparenta lor rea-credinta (de fapt ei se considera de o desavr?ita buna-credinta, nu uitati), prin manierele lor suparatoare, unii paranoici ne trezesc dorinta teribila de a exploda ?i de a-i cople?i cu lll.Sulte.Dar este o tentatie careia ar fi mai bine sa-i rezistati. Aruncndu-Ie cuvinte care ranesc, jignindu-i, faceti un serviciu nervilor dumneavoasti'a, dar le veti spori violenta, dorinta de a va nVlll.ge,de a va domina, ntarindu-i de altminteri n suspiciunile lor: da, i-ati urt ?i i-ati dispretuit de la bun nceput, aveau deci dreptate sa nu aiba ncredere. Deci, chiar daca explodati, ramne ti foarte "comportamentaI" n repro?urile voastre. Cum sa va manifestati furia n fata unui paranoic Spuneti-i: "M-am saturat de pretentiile tale", sau chiar "Ma faci sa spun mereu acela?i lucru". n ambele cazuri dumneavoastra ati criticat comportamentul, nu persoana. De altfel, expresia slll.Ceraa unei emotii puternice, uneori l-ar putea misca pe paranoic, facndu-1 sa con?tientizeze sinceritatea voastra. Nu-i spuneti: "E?ti lUl.idiot!" sau "Ar trebui sa fi nchis!" sau "Ar cam fi cazul sa te tratezi!", caci n aceste cazuri aduceti o ofensa persoanei, ceea ce paranoicul va considera inadmisibil ?i va trece de ndata la represalii disproportionate. Sa comiteti greseli La lucru, o data ce paranoicul va fi ncredlll.tat ca i slUl.teti adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a ncerca sa va secatuiasca de vlaga. El va jubila la cea mai mica greseala, stngacie, neatentie din partea voastra, caci n virtutea acestora va va acuza sau va porni o procedura juridica mpotriva voastra. Aratati vederii sale doar ceea ce este impecabil. Cnd apare paranoicul, fiti asemenea unei maslll.arii bine unse. Relatiile cu un paranoic constituie un exercitiu care se dovede? te bun, caci te ajuta sa cumpanesti mai bine vorbele si, mai ales, sa nu spui prea multe.

Personalitatile paranoice S9 Sa-i brfiti, caci vor afla Brfa, n general, prezinta o serie de avantaje: creeaza o anume complicitate cu cel cu care vorbeste despre o persoana absenta. Brfa duce la legarea unor prietenii. Brfa este un paliativ si pentru nervi, caci i spui n soapta confidentului ceea ce nu ai ndraznit a-i marturisi n fata unui adversar mai puternic ca tine. Brfirea patronului, de pilda. Dar brfa are si o serie de neajunsuri: este o consolare mult prea facila, care poate suprima dorinta de a-l infrunta deschis pe cel pe care-l brfesti. Este preferabil sa-i spui deschis unui coleg ceea ce te nemultumeste, dect sa clevetesti pe seama lui. Sa brfesti un paranoic este ceva mai riscant. Cu hipersensibilitatea n a detecta adversari ipotetici si cu dorinta de care este stapnit de a-si confirma banuielile, paranoicul va sti ntotdeauna, ntr-un fel sau altul, ca l-ati brfit. Cu att mai mult cu ct cei ce va sunt potrivnici, cunoscndu-i putinta de a face rau, l-ar putea monta mpotriva voastra, povestindu-i mai mult sau mai putin denaturat, ceea ce ati spus despre el. Sa discutati politica Un alt domeniu n care se cuvine sa fiti prudent cu personalitatea paranoica: politica. Discutiile pe teme politice i fac lesne pe oameni patimasi si, cnd parerile difera, conversatia se poate schimba usor n controversa. Si nu ncape ndoiala ca acesta este motivul pentru care codul bunelor maniere recomanda evitarea acestui subiect. De obicei, cnd ntr-un grup se discuta despre politica si cnd se atinge un anume nivel de tensiune ca urmare a divergentelor de opinii, convivii schimba brusc subiectul sau se straduiesc sa gaseasca macar un punct al problemei asupra caruia sa se puna de acord cu totii. Fiecare este dispus sa puna capat controversei, pentru a nu crea o atmosfera tensionata. n schimb, o personalitate paranoica nu va proceda n acest fel: pentru ea a nu-si apara propriile opinii pna la capat echivaleaza cu o nfrngere. Iar conversatia nu este dect o lupta strnsa: de la o personalitate paranoica nu trebuie sa te astepti la tentative de conciliere, ci, dimpotriva, la cele mai categori

60 Fran<;,oisLelord ?i Christophe Andre ce argumente. Cum personalitatile paranoice manifesta adesea o atractie pentru pozitiile politice extreme (caracterizate prin desemnarea unui dU9man rau intentionat 9i raSp1.illzator de toate relele societatii ?i care trebuie pedepsit fara miIa6), discutia pe teme politice se poate aprinde iute. Iata marturisirile lui Damien, fost elev al unei 9coli de arhitectura. Am pstrat legtura cu ctiva colegi de facultate si ne ntlnim periodic. Prin anii saptezeci eram studenti si, ca multi alti tineri, eram de stnga, unii dintre noi revendicndu-se de la \tIao ori de la Enver Hodja. De atunci ns vrsta, ndatoririle familiale si profesionale, venirea stngii la putere, ceea ce am aflat despre conductorii pe care i admiram, caderea zidului din Berlin, toate acestea ne-au mai temperat elanurile. Cei mai multi dintre noi au rmas de stnga, dar de partea social-democratilor, mai degrab. Cu exceptia lui Eric, care si-a pastrat neschimbate convingerile revolutionare de la douzeci de ani. Si aceasta ni s-ar fi prut o chestie simpatica, dar la Eric se manifesta ntr-o forma destul de greu de suportat ntr-o discutie. Cnd abordam subiecte politice, Eric i tot da cu teoriile asupra necesitatii dictaturii proletariatului. Si devine cu att mai violent, cu ct pare sa creada ca cel care este mai temperat ca el este fie un inconstient, care nu realizeaz suferintele poporului, fie un ticalos, care nu se sinchiseste de ele si care, n cazul unei revolutii, n-ar trebui s scape nepedepsit. Daca este contrazis se aprinde si aceasta pare sa-i faca mare placere, controversa continua, dar degenereaz curnd ntr-un monolog. Aceasta ne face sa nu mai vorbim de politica n prezenta lui. De altminteri, este un tip de treaba, pe care te poti bizui, dar este cazul sa o spunem, politica l face sa vada rosu n fata ochilor. Dar Eric nu este singurul cu care nu trebuie sa discuti politica. Avem un vecin, un pensionar. La prima vedere, pare un om fermecator, are grija de casa noastra cnd suntem noi plecati, eu merg cu el la pescuit deseori, iar sotia mea se ntelege bine cu sotia lui. ntro seara am avut proasta inspiratie de a-i invita la cina. Totul a 6 H.Y. Dicks, Les Meurtres collectifs, Paris, Calman-Levy & coli., "Les Archives en sciences saci ales", 1973, pp. 333-334.

61 Personalitatile paranoice -','5tbine pna n clipa n care discutia a ajuns ~ila politica. Sub ochii :-';3tris-a schimbat: pna atunci fusese un musafir extrem de placut 5:-,brusc, aveam n fata un fanatic care, patruns de convingere, ne :'xvlica ca tara se aiflan plin declin si, ca tot raul venea dintr-un ex

" ~~3de democratie, ca nu era firesc ca toata lumea sa aiba dreptul la ~'otsi" ca Revolutia franceza chiar nu l-a prevazut, si, ca doar oame': ii culti ar trebui sa voteze. Am ncercat sa-I contrazicem mai nti ;'1 gluma, dar aveam sentimentul ca ne izbim de un zid. Dupa care .c abordat teama emigrarii, amintind solutii demne de un stat totaAar, dar eu am reu~it sa-I fac sa schimbe subiectul la timp, caci ve: ieam cum sotia mea era pe punctul de a exploda ~i ultimul luau pe _-aremi-I doream era o cearta ntre vecini. Dar din acea seara, rela: iile noastre s-au racit. Cele doua exemple precedente pun n lumina doua caracteristici ale personalitatii paranoice. n primul rnd, rigiditarea. Nici unul dintre interlocutori nu accepta sa-~i mai tempereze modul n care ~i exprima opiniile, chiar n contextul unei iiscutii amicale. Apoi, tendinta de a simplifica problemele politice, desemnnd un du~man raspunzator de tot raul ~i care merita sa fie aspru tratat. Concluzia: nainte de a discuta politica, asigurati-va ca interlocutorul vostru poate accepta regulile unei dezbateri n contradictoriu fara a-~i pierde sngele rece. (Atentie, nu vrem sa spunem ca orice persoana care se aprinde vorbind despre politica este paranoica!) Sa deveniti si voi paranoici Relatia cu un paranoic se aseamana uneori cu un scandal care de-abia ncepe: unul din protagonisti, din gre~eala, l trnteste pe celalalt; acesta, ofensat, l mpinge cu brutalitate; primul, surprins si revoltat, riposteaza printr-o lovitura nca ~i mai puternica, care l face pe celalalt sa-i dea un prim pumn si meciul de box ncepe. Spectatorului sosit ntre timp i este greu sa desluseasca "cine a nceput" acest taraboi. Feriti-va sa ajungeti n aceea~i situatie, n fata unui paranoic: uneori este de-ajuns sa iei putina distanta, sa-i la~i ceva mai mult spatiu, chiar sa ncerci sincer sa lamure~ti o nentelegere pentru a dezamorsa un conflict care plute~te n aer. Ba

Fran<;ois Lelord si Christophe Andre gati de seama sa nu reactionati si voi asemenea paranoicilor, indignndu-va la culme, continund cearta din nimic, trecnd la represalii disproportionate. Dar aceasta nu este simplu, caci paranoicul este cauza attor neplaceri si frustrari, iar mnia pe care ajungem sa o simtim ne face din ce n ce mai inflexibili, pe buna dreptate, banuitori fata de cele mai nsemnate acte ale sale, gata sa explodam la cea mai mica nentelegere. ntr-un anumit fel, paranoicul ne face si pe noi sa fim paranoici. La tara, n conflictele care sfrsesc printr-o mpuscatura, faptasul nu este neaparat cel mai nebun dintre cei doi, ci, uneori, este acela care fusese mpins la capatul rabdarii de un paranoic inflexibil. n concluzie, constatam ca n paranoia exista diferite grade si ca nu toate personalitatile paranoice merita repulsia ori teama pe care ni le determina unii "paranoici de lupta", mo

dele la scara redusa ale marilor dictatori. n schimb, cu putin tact si prudenta s-ar putea evita o seama de conflicte cu persoanele ce prezinta trasaturi paranoice, dar care sunt, dealtminteri, persoane ct se poate de agreabile.

Cum sa ne purtam cu personalitatile paranoice Recomandabil Sa va exprimati limpede motivele si intentiile. Sa respectati convenientele cu scrupulozitate. Sa mentineti un contact regulat cu el (ea). Sa faceti referiri la legi si la regulamente. Sa le lasati unele mici victorii, dar gndi ti-va bine care. Sa va cautati aliati n alta parte. Nerecomandabil Sa renuntati la a lamuri nentelegerile. Sa le atacati imaginea pe care o au despre sine. Sa comiteti greseli. Sa le brfiti, caci vor afla. Sa discutati politica.

Personalitatile paranoice Sa deveniti ~i voi paranoici. Daca va este pef: schimbati locul de munca ori simulati ca s'mteti angajati loiali. Daca este cineva apropiat: apelati la un psiholog pentru a va s:atui, a va ajuta. Daca va este coleg sau colaborator: nainte de a merge mai de? arte, consultati un avocat bun. Apoi recititi acest capitol.

64 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre Aveti trasaturile unei personalitati paranoice? i! Cnd cineva mi arata ca ma apre-i II 1 I! FALS I ADEVARATI II marturisesc. n-mine cum s-ar fi cuvenit. I II via-I dintez cuiva un secret, mi se facefaptelechipui.apoi teamai-as pedepsica acesta sa nu folo-ce imeateamseascadect sa obtinama simt prost.carecu mai multe persoane, caci soco-ca acesteampotrivaceva de la mine.nu se purtaupentruceea cu pe care toCmall-am cunoscut. 10. Chestionarul acesta ma face sa 6. Mi se reproseaza ca as fi nencre-I 1 9. Ma gndesc adesea la toti cei pe S. Cnd mi se ntmpla sa-i ncreadesea sa ai mai I 3. Sunt sceptic(~)n privinta celor I pe

Personalitatile histrionice I ieu, pi Caroline am fost angajati la aceeapi ntreprindere, cam n acelapi timp; amndoi aveam aceeapifunctie, deci era firesc sa facem cunoptinta curnd, povestepte Bruno (douazeci pi opt de ani), angajat al unei mari ntreprin. ieri. Caroline nu trecea neobservata: cnd am zarit-o ntia oara pe _-!Lloar,era mbracata ntr-un deux-piece gri, al carui taior avea o li'! ie clasica,fusta nsa, impresionant de scurta, nu ascundea nici unei '-,rivirifaptul ca avea picioare superbe. Totupi, cnd cineva ise adre:'; 1, Caroline capata un aer glacial, foarte profesional, business-like, ceea ce contrasta vadit cu aspectul foarte sexy, ca ;;i cum nu arfi conptientizat ct era de provocatoare. La prima pedinta, Caroline a vorbit extrem de putin, multuminduse sa-mi arunce priviri cam staruitoare, destul de enigmatice. Firepte ca dupa pedinta m-am ndreptat spre ea pentru a-i vorbi. Camiine mi sorbea cuvintele, ma nvaluia ntr-o privire calda, rdea Ia glumele mele. Nu-mi venea sa cred, mi spuneam ca era prea frumos ca safie adeviirat. Si, de altfel, destul de curnd, biinuielile mele s-au adeverit: cnd patronul, Alex, ni s-a aliiturat, a avut parte ;;i el de acelapi "numar" de dragiilii;;enii. Destul de dezamiigit ;;i putin furios, n zilele ce au urmat, nici macar nu i-am vorbit Carolinei. ntr-o dupa-amiaza, n clipa n care mii pregateam sii plec, ciici aveam programare la dentist, Caroline a venit la Jrzinen birou. Eram grabit. Dar, cu glas de copilap, ea m-a ntrebat de ce nu-i Inai vorbeam. I-am explicat ca aveam orii la medic ;;i i-am propus sii amniim discutia pentru urmatoarea zi. Caroline n schimb era de pare

Fran<;:oisLelord si Christophe Andre re ca 11-0 mai plac. Iar vocea ei i era ndurerata. Cum statea pe scaun plngnd, privindu-ma ndurerata ca ofetita abandonata, ei bine, n acea clipa, recunosc -era tulbzlri'itoare. M-am oferit s-o duc acasa fii pe drum, n ma:;ina, vom mai putea vorbi. Mi-a sarit de gt n semn de multumire fii avea aceea:;i voce infantila, numai ca mie nu-mi prea iel?eadin minte faptul ca acel copila:;era defapt o tnara sexy, nalta de un metru :;aptezeci fii cinci. n cele din urma am cinat mpreuna. mi sorba din nou cuvintele, iar dind i-am propus sa mai bem un pahar la mine, a acceptat surzatoare. Acasa la mine, alta schimbare de registru: ngndurata, Caro line mi-a spus ca n acel moment nu era chiar libera, ca ntr-o relatie, barbatii te deziluzioneaza. Caroline era destul de evaziva fii eu tot nu reu:;isem sa aflu daca pna la urma avea sau nu un iubit. A sfr:;it prin a ma obosi ntr-un asemena hal, nct am condus-o la ea. Pe drum nu ne-am prea vorbit. Dar cnd sa coboare din ma:;ina, alta surpriza: Caroline m-a sarutat pe gura. Dar nu are sens sa va povestesc toate episoadele relatiei noastre. Am curtat-o saptamni ntregi n timp ce ea pendula n permanenta ntre indiferenta fii senzualitate nvaluitoare; cnd nsa dadeam semne ca vesnicile ei variatii de atitudine ma cam oboseau, Caroline redevene~ provocatoare: n cele din urma, am petrecut o noapte mpreuna. Dar, dupa ce am facut dragoste, cnd nca mai eram n pat, Caroline mi-a spus ca era amanta unui barbat nsurat. Privea n gol n timp ce vorbea despre el, parea extaz iata fii nu contenea sa laude bunatatea, generozitatea, aura de mister de care era nconjurat acel barbat. Asta chiar ca a pus capa;; la toate. M-am decis sa pun capat relatiei. Fara nici un cuvnt, am condus-o pe Caroline acasa. La despartire i-am spus ca era mai bine ca relatiile noastre sa fie strict profesionale. Mi-a purtat pica timp de cteva zile, dar s-a consolat destul de repede facndu-i ochi dulci unui coleg noU venit n ntreprindere. La lucru, Caroline este apreciata de unii, detestata de altii. Cu clientii nsa se descurca bine, caci I?tie cum sa le lase impresia ca le-ar ntelege perfect trebuintele. Deseori, la :;edinte vine cu idei bune. n schimb, cnd este vorba de un dosar ce trebuie ntocmit minutios, se plictise:;te repede, este neglijenta, pna la urma lasa

Personalitatile histrionice 7. C_-sarulpe seama altora. La pedinte, se exprima ntr-un mod oaree, ::on dramatic, pare sa puna totul la inima, ca pi cum decizia aleIII 'e ,-,'rii unei reclame pentru cutare produs alimentar ar fi o adevara:.: tragedie. Caroline i mai poate pacali doar pe cei nou veniti, pe :~ice n-o Clinosc nca. 1Relatiile, mele cu Caroline sunt amicale. Cred ca si-a dat seama , _-.'1nu-i port pica, dar nici nu mai poate sa ma "duca". Uneori trece [:2 la mine sa mi se destainuie: sa-mi povesteasca, de pilda, despre ::!tare nou pef care i se pare complet genial, admirabil, extraordinar, :-2ntru ca dupa doua saptamni sa-mi spuna ca de fapt era un ticar :_'5, un meschin, o nulitate. Este un ve;mic "show" cu ea. a Sunt deja doi ani de cnd ne cunoaptem, dar mi se pare ca ea nu a ,-ste vreodata sincera, ca pna pi n micile discutii pe care le purtm a .)aca un rol pentru a-mi capta atentia, ca nu este niciodata ea nr s.isi. La urme urmei, poate ca apa este ea! CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE CAROLINE? 1 Caroline cauta n permanenta sa atraga atentia celuilalt pu:: l.ndn joc toate mijloacele de care dispune: tinuta provocae :oare, tentative de seductie, declaratii teatrale la sedinte, 1 schimbari deconcentrante de atitudine (trece cu usurinta de la 1 seductie la indiferenta), solicitari dramatice de ajutor (cnd '[ apare ca o fetita trista), ea face un "joc" mare, pentru a capta atentia celuilalt. '[ Bruno a sesizat ca emotiile Carolinei variau cu repeziciu: le: n aceeasi seara, ea a trecut de la disperare la un joc al se'[ ductiei, apoi la o tristete oarecum misterioasa, la indiferenta si a sfrsit cu un sarut. n fine, ea are tendinta de a idealiza anumite persoane, vor:, ind de ele cu admiratie, dar si de a deprecia n mod excesiv altele, care adesea se ntmpla sa fie aceleasi. Bruno marturiseste ca nici nu mai stie daca Caroline este o actrita, daca face un joc, sau daca acest comportament teatral i sta n fire! Caroline ntruneste toate caracteristicile unei personalitati histrionice.

Fran~ois Lelord ~i Christophe Andn Personaliatea histrionica II Cauta sa atraga atentia celorlalti, nu agreeaza situatiile n care nu este obiectul atentiei generale. Cauta staruitor afec

tiunea propriului anturaj. II Dramatizeaza exprimarea propriilor emotii, care sunt foar

te schimbatoare. II Stilul discursului sau este mai degraba emotional, caci evoca impresii ~i este lipsit de precizie ~i detaliu. II Are tendinta de a idealiza sau, dimpotriva, de a deprecia excesiv persoanele din anturajul sau. CUM PERCEPE CARO LINE LUMEA La o ~edinta, dorinta Carolinei este de a fi punctul central al atentiei celorlalti, iar n tete-a-tete ea vrea ca interesul interlocutorului ei sa fie ndreptat cu totul asupra ei. Convingerea sa de baza pesemne este: "Pentru ca ceilalti sa-mi acorde sprijinul lor, trebuie sa se simta fermecati ~i atra~i de mine." Ceea ce implica o alta convingere a Carolinei: ca nu se poate descurca singura n viata ~i ca are nevoie de ajutorul celorlalti. ntr-adevar, personalitatile histrionice ascund sub o aparenta spectaculoasa o depreciere a propriei persoane; ele cauta necontenit o ntarire n privirea fascinata a celuilalt. Adesea, emotiile lor se schimba cu repeziciune, dar este greu de spus daca pentru a trezi uimirea sau interesul celorlalti sau daca, aidoma copiilor, trec sincer de la rs la plns. NTR-UN FEL, NU TOATE FEMEILE SEAMANA CAROLINEI?

Intentia noastra nu este aceea de a le provoca pe feministe, ci doar de a aminti o dezbatere care a animat comunitatea psihiatrica.

69

Personalitatile histrionice Nevoia de a placea, dispozitia schimbatoare, nevoia de aju~ or... nu sunt oare acestea clasicele trasaturi feminine? Litera

1 -:'elramultor secole ne nfati?eaza "femeia ca fiind adesea ca:: nicioasa", ne spune ca femeile ncearca sa seduca pentru ?Iacerea seductiei, ca ele dau impresia de fiinte lipsite de apa: are tocmai pentru a-i acapara barbatului forta, ca sunt perfiie, ca joaca teatru etc. nainte de a vorbi despre personalitatea histrionica, ne ':om opri la personalitatea isterica. Termenul "isteric" vine de ::21 husteros, care n greaca nsemna uter, matricea, organul specific feminin. Grecii vechi credeau ca manifestarile zgomotoase ?i exagerate ale femeilor erau cauzate de mi?carile ?i contracturile uterului lor. Pe lnga trasaturile de personalitate pe care le-am descris, adesea medicii observau la acelea?i pacien: e ?i alte tulburari spectaculoase: paralizii, contracturi, dureri abdominale, crize asemanatoare celor de epilepsie, amnezii. Toate aceste simptome se deosebeau de cele observate n maladiile fizice, caci apareau ?i dipareau ntr-un mod misterios, puteau fi provocate ori puteau disparea n urma unor eveni:: nente nsemnate ?i nu corespundeau nici unei maladii fizice cunoscute. Pna n secolul al XIX-lea, aceste tulburari erau i:1cadesemnate prin numele de "furie uterina". n 1980, termenul de "personalitate isterica" a disparut din clarificarea americana DSM-III a tulburarilor psihologice. Felul dramatic si teatral n care si exteriorizeaza emotiII I ile parea a fi o trasatura constanta a personalitatilor zise "histrionice", de la latinul histrio, care-l desemna pe actorul care, n sunetul flautelor, juca pantomima. De altfel, simptomele spectaculoase ale isteriei (paralizii, le?inuri, amnezii ... ) au fost regrupate sub alte denumiri diagnostice: tulburari somatice, tulburari disociative, tulburari de conversie. Motivele abandonarii termenului "isteric" 1. Progresul medicinei a dezvaluit ca aceste comportamente ?i tulburari ale subiectilor numiti "isterici" n-aveau nici o legatura cu uterul.

70 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre 2. O dovada n plus la cele afirmate mai sus: si unii barbati prezentau simptome identice1. Or, barbatii n-au uter. (Iata macar o certitudine.) 3. Dintre subiectii cu o personalitate isterica, multi nu prezentau acele simptome isterice spectaculoase, precum paralizii, lesinuri etc. Pe de alta partel persoane ce sufereau de aceste simptome nu aveau o "personalitate isterica". 4. Termenul "isteric" a capatat un sens peiorativ si este foarte adesea folosit de barbatii psihiatri pentru a desemna acele paciente carora nu le pot veni nicicum n ajutor2. n limbajul curent, termenul "isteric" este si o insulta. UN SCURT ISTORIC AL ISTERIEI Daca doriti sa cititi tot ceea ce psihiatrii si psihologii au gndit si scris despre isterie, ncepnd cu secolul trecut, este necesar sa va narmati cu mult curaj. Caci va vor trebui multi ani pentru a parcurge tot ce s-a scris. Mai ca nu-ti vine sa crezi ca acea dorinta tainica a istericilor de a atrage atentia asupra lor a fost satisfacuta! Freud si-a clait fundamentele teoriei sale pornind de la propriile observatii tacute asupra pacientelor isterice provenite din nalta societate vienezaI ceea ce ne determina sa punem doua ntrebariI riscnd poate astfel sa fim acuzati de "sacrilegiu": aceasta teorie, conceputa pentru a explica isteria ctorva tinere vieneze, ne ngaduie oare sa explicam si celelalte forme de tulburari psihologice? Si era oare prudent sa fond ezi o teorie numai pe discursul si simptomele unor paciente ClillOScute pentru dorinta lor de a capta ntreaga atentie si de a obtine ntregul suport al medicului lorl spunndu-i adica ceea ce 1 A. Robins, J. Purtell, M. Cohen, ,,Histeria in Men", New El1gland Joml1al of Medicil1e (1952), 246, pp. 677-685. 2 B. Pfohl, "Histrionic Personality Disorder", Cap. 8, pp. 181-182: ,,Is the diagnosis uses in a manner prejudicial ta pacients?", in The DSl>A IV: Persol1ality Disorders, sub directia lui John Livesly, The Guilford Press, N.Y., 1995.

Personalitatile histrionice --oia sa auda? Freud nsusi si-a pus aceasta ntrebare3. Cum :::~ultedin aceste paciente povesteau ca n copilarie suferisera lDuzuri sexuale si incesturi, Freud a considerat ca aici se afla ~yiginea raului lor. Apoi, el si-a pus ntrebarea daca nu cumc.a aceste relatari erau plasmuiri, simple fantasme feminine, :orespunznd unor conflicte oedipiene refulate, fundamentul ::lajor al teoriilor sale. De fapt tinnd seama si de frecventa in: estului si a molestarilor sexuale n rndul copiilor, multi cer: etatori cred ca, ntr-adevar, pacientele lui Freud suferisera l::mzuri sexuale din partea barbatilor din familiile lor. De alt: el, feministele americane l-au acuzat pe Freud ca ar fi indirect raspunzator de atitudine a mult timp sceptica a psihiatri~ or fata de relatarile de incest ale pacientelor lor, caci ::lsihanaliza i nvatase ca aceste marturisiri nu erau altceva de

., :t "inventii". (Astazi se produce o miscare inversa si excesi'\atotodata: exista un curent terapeutic care tinde sa explice orice tulburare psihologica survenita la vrsta adulta prin abuzuri sexuale suferite n copilarie.) Vedeti bine ct de captivanta este isteria: am ajuns dejn cam departe cu aceasta dezbatere. Dar sa revenim la personalitacea histrionica. Pornind de la criteriile personalitatii histrionice, similare ce~ ordescrise anterior, studii epidemiologice au aratat ca n aceas: a categorie de personalitate se regaseau doua femei la un bar :Jat.Fireste, barbatii histrionici nu au aceeasi conduita ca si femeile. De pilda, comportamentele lor de seductie vor varia n hmctie de atributiile sociale masculine-feminine n vigoare. Un oarbat histrionic va face demonstratii de forta, declaratii nflacarate, aidoma personajului unui seducator dintr-o piesa de teatru. Dar si la el preocuparea de a fi centrul atentiei celorlalti va 51a fel de mare, va miza si elIa fel de mult pe aparente, pe vestimentatie, pentru a capta atentia. Exista, desigur, o geografie a histrionismului n lume si o personalitate trebuie sa fie ntotdeauna situata n propriul context cultural. Un comportament care i s-ar parea firesc unui italian din sudul tarii sale, unui suE. Trillat, Histoire de l'hysterie, Paris, Seghers, 1986, pp. 214-240.

Fran<;ois Lelord ?i Christophe Andre edez i s-ar parea histrionic. Aldo Macione (sau personajele ntruchipate de el) ntr-un film de Bergman ar surprinde. CND ESTE UTIL PUTIN HISTRIONISM Anumite persoane, precum avocatii, oamenii politici sau cei din mass-media ?i-au facut o profesie din a capta atentia unui public, a-l fascina ?i a jongla cu emotiile lui. Adesea, acestea sunt personalitati histrionice. Si au fost atrase de aceste profesii, tocmai pentru ca aveau sentimentul ca n felul acesta pot capata o "scena" pe masura lor. Nu ncape ndoiala ca n domeniul publicitar ?i n mass-media sunt mai multe personalitati histrionice dect n metalurgie ori n agricultura, ?i ca aceste personalitati se simt atrase de marile ora?e ?i nu de provinciile rurale. Sa o ascultam pe Sabine, douazeci ?i opt de ani, vorbindu-ne despre logodnicul ei, care este avocat. Andre m-a sedus prin ~armul sau absolut uluitor. Cum este un bun orator, spectaculos adesea, capabil sa treaca n numai o clipa de la o declaratie nflacarata la o rezerva distanta, devenise iute familiar cu prietenii mei, ~i nu este de mirare ca n scurt timp eram foarte ndragostita de el. Dar, cu timpul, mi dadeanl seama ca Andre juca n permanenta un ro/. De pilda, cnd suntem invitati undeva, odata sositi, Andre pare sa nu ~i afle lini~tea pna nu atrage atentia tuturor ~i pentru aceasta nu se da napoi de la nimic: ori o face pe bufonul, ori devine furibund. Cnd ncerc sa-i spun ca ntrece orice limita ~i ca nu are nevoie sa caute sa atraga n felul acesta atentia asupra lui, el se simte lezat ~i sustine ca nu afacut dect sa dea curs dispozitiei sale de 1/l0ment ~i ca intentia lui nu a fost ctu~i de putin aceea de a atrage atentia celorlalti. Mai rau este ca el chiar crede n ce spune! Mie mi se pare ca Andre nici nu-~i da seama de felul n care "functioneaza". Nici cu mine nu este vreodata destins cu adevarat. Iar acum, departe de a ma mai vraji, Andre ma plictise~te doar. Cnd sunt u~or distanta sau pur ~i simplu obosita, el sta mbufnat, ori devine teatral n furia lui.

Personalitatile histrionice Sabine a sesizat la prietenul ei o trasatura de personali:?< teproprie personalitatilor histrionice: acestea au destul ~e putin conturata att capacitatea de autoobservatie, ct si ?e aceea de a-si accepta propriile emotii. Andre sustine ca ,] facea pe bufonul pentru ca era ntr-o dispozitie exuberan: a, n timp ce emotia sa este mai degraba de teama de a nu ?lacea, care-l si mpinge sa se dea n spectacol. A constien: iza aceasta teama este poate mult prea angoasant pentru el si atunci o ndeparteaza prin ceea ce psihanalistii numesc '71ecanism de aparare, al carui rol este acela de a proteja constiinta de emotii nu tocmai agreabile (mecanismele de aparare si psihologia eului reprezinta una din cele mai fecunde ramificatii ale teoriei psihanalitice, initiata de Anna ?reud, si care a cunoscut o mare dezvoltare n tarile anglosaxone4).

CND PREA MULT HISTRIONISM GENEREAZA ESECUL Nu ncape ndoiala ca, n virtute a histrionismului sau, A.ndre optase pentru profesia de avocat si poate acelasi histrionism l ajutase sa reuseasca n aceasta profesie. n schimb, comportamentul sau histrionic, adaptat tribunalului, n viata personala l deservea. Deziluzionata, Sabine l-a parasit. La o prima vedere, personalitatile histrionice pot parea incntatoare, dar manifestarile lor exagerate, dispozitia schimbatoare, setea de a capta atentia, toate acestea sfrsesc prin a-l plictisi pe partener, care renunta la o asemenea companie. Brusc, ele sunt ntarite de convingerea ca trebuie sa vrajesti si sa seduci fara ncetare, altfel celalalt te va parasi si atunci ncep o alta relatie, procednd nca mai histrionic si, fireste, urmeaza un nou esec. G. O. Gabbard, "Psychodynamic Psychiatry in Clinical Practice", n The 051\1 IV Editio11, Washington, American Psychiatric Press, 1994.

Franc;:oisLelord si Christophe Andre Viata sentimentala dezastruoasa a multor staruri de cinema constituie unul din indiciile personalitatii lor histrionice: periodic, acestea sunt abandonate de partenerii sedusi mai nti, apoi obositi de comportamentul lor spectaculos, sau, dimpotriva, chiar ele sunt cele care si parasesc partenerii n favoarea unei noi cunostinte care momentan le acorda mai multa atentie. Personalitati histrionice n filme si n literatura n Bulevardul Anvergului (1950), Gloria Swanson joaca rolul unui star care ncearca sa seduca un tnar scenarist, punnd n joc o ntreaga gama de comportamente histrionice. Dar totul se va sfrsi rau. n filmul Pe aripile vntului (1939) de Victor Fleming, Scarlet O'Hara, interpretata de Vivien Leigh, vadeste tendinta histrionica de a le strni barbatilor interesul, dar ea se ndragosteste cu adevarat doar cnd acestia devin inaccesibili. ).Tuvom uita desigur Colivia cu nebune (1978) de Eduard Molinaro, n care Michel Serrault joaca rolul lui Albin, un homosexual la vreo cincizeci de ani, extraordinar de emotiv si expresiv, dar avnd si puternice trasaturi histrionice. Gustave Flaubert ne descrie o Madame Bovary care, cu a sa emotivitate, cu setea de iubire, cu dispozitia schimbatoare, cu a sa nclinatie spre reverie, dar si cu tendinta de a idealiza un barbat mediocru, ar putea fi un portret graitor al personalitatii histrionice. n Duelul de Cehov, Nadejda este o frumoasa histrionica, ce si-a parasit sotul si a plecat cu un tnar si chipes functionar ntr-o localitate de pe tarmul Marii Caspice. Cnd acesta, nsa, se plictiseste de ea, brusc Nadejda acuza tot felul de dureri care nu numai ca nu l nduioseaza pe iubit, ci dimpotriva; si atunci, Nadejdei nu-i mai ramne dect sa ncerce a seduce un alt barbat, pe ofiterul Kirilin.

Personalitatile histrionice

CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE HISTRIONICE

Recomandabil Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari Daca ati nteles ce este o personalitate histrionica, atunci stiti ca aceste comportamente teatrale si excesive nu sunt "ca:? ricii", ci reprezinta un fel de-a fi care face parte din pers 0: lalitatea lor. Este, deci, inutil sa spuneti: "Ar trebui sa termi: le o data cu tot circul asta" si sa va enervati. Caci pentru ?ersonalitatea histrionica nu 'este deloc un "circ", ci compor: amentul sau obisnuit, felul n care cauta sa se afirme n ochii celorlalti, n care striveste n fasa unele emotii mult prea de~)! imante. Dect sa va enervati atunci cnd aceasta personajtate pare "sa ntreaca orice limita", ncercati mai bine sa acceptati ca histrionismul sau este ceva obisnuit, ca si miopia ori calvitia. Va enerveaza prietenii vostri pentru ca sunt :niopi ori cheIi? Sa le lasati din cnd n cnd sa se manifeste, dar stabilind unele limite La lucru, mai cu seama la sedinte, personalitatile histrionice sunt destul de greu de suportat uneori. n timp ce se asteapta de la ele un discurs precis, factual, centrat pe posibilele solutii ale unor probleme, acestea tin un discurs imprecis, dramatic, centrat pe emotii. Superiorul lor se poate simti atunci tentat sa le faca "sah-mat", nemaioferindu-le nici un prilej pentru a vorbi. Jocelyne, asistenta sociala ntr-un spital, reusea sa-i oboseasca pe toti la sedinta de vineri. n timp ce echipa medicala, presata de timp, trebuia sa revada fisele tuturor bolnavilor si sa se concentreze asupra problemelor nsemnate, Jocelyne nu contenea istorisind confidentele pe care cutare sau cutare bolnav ilefacuse, descriind ntr-un mod dramatic disperarea acestuia si felul n care ea l mbarbatase. Infirmierele erau iritate la culme de ceea ce lor li se parea un fel de "a se lauda singura", iar medicii nu suportau ntreruperile Jocely

Frant;ois Lelord ;;i Christophe Andre nei, care i mpiedicau sa se concentreze asupra problemelor medicale ale pacientilor. Atunci ~eful clinicii a nceput sa o ntrerupa cu brutalitate lafiecare din interventiile ei. ]ocelyne afost uimita la nceput, mai apoi nsa i-au dat lacrimile. Si n-a mai vorbit tot restul ~edintei. La urmatoarea ~edinta, ]ocelyne a aparut cu o noua coafura ~i a ncercat sa rec~tige atentia celorlalti ncepnd sa povesteasca marturisirea deosebit de dramatica pe care unul din pacienti i-o facuse, medicii nsa au ntrerupt-o nca mai abrupt. ncercarile ei de a relua cuvntul ali e~uat, ~i n cele din urma ]ocelyne a parasit ;;edinta trntind u~a n urma ei. Cu totii s-au simtit jenati, dndu-~i seama cam prea trziu ca se lasasera prada unei reactii de respingere ~i ca la urma urmei ]ocelyne oferea din cnd n cnd ~i informatii de interes pentru urmarirea starii unui bolnav. A doua zi ]ocelyne n-a mai venit la serviciu. S-a aflat ca intrase ntr-un concediu medical de doua saptmni. Aceasta povestioara pune n lumina doua lucruri ;;tiute deja: n primul rnd, ct de iritante pot fi personalitatile histrionice (chiar ;;i pentru psihoterapeutullor). Apoi, ca faptul de a le respinge duce la o inrautatire a comportamentului lor. S-ar putea crede ca acel comportament histrionic a fost "deprins" pentru ca parea singurul mijloc de a atrage atentia unui tata distant. Cu ct reactia de respingere a grupului va fi mai intensa, cu att mai mult se va stradui Jocelyne sa-i recstige atentia printr-o serie de comportamente din ce n ce mai impetuoase, ceea ce face ca ostilitate a grupului sa creasca, iar Jocelyne sa dramatizeze ntreaga situatie, lundu-si concediu "de boala". Poate veti voi sa spuneti: dar de ce nu realiza Jocelyne ca interventiile ei excesive i enervau pe toti? De ce nu schimba tactica, manifestndu-se mai putin la sedinte? Da, daca Jocelyne ar fi avut o personalitate "normala" ar fi tinut seama de ntreaga situatie ;;i ar fi ncercat sa-;;i schimbe comportamentul. Dar ea este amintita in aceasta carte tocmai pentru ca este o "personalitate dificila", altfel spus, i este greu sa-;;i modifice comportamentul, pe care l repeta ntr-un mod rigid.

Personalitatile histrionice Povestea noastra continua. Echipa medicala a consultat un psihiatru n privinta "cazului Jocelyne". Acesta, dupa ce a vorbit cu fiecare n parte, le-a dat cteva sfaturi asupra felului de a se comporta cu Jocelyne la ntoarcerea ei din concediu. n ziua n care Jocelyne s-a ntors la lucru, toata lumea a salutato cu multa caldura. Cnd a intrat n sala de ?edinte, ntreaga echipa a ntmpinat-o fredonndu-i un cntecel, ceva n genul "Happy Birthday". Jocelyne a fost uimita ?i ncntata totodata. Cnd a nceput examinarea fi?elor medicale, Jocelyne fire?te ca nu s-a putut abtine sa nu intervina pentru a vorbi, iara?i, despre marturisirile care tocmai ifusesera facute. De asta data, ?eful elinicii a lasat-o sa termine ce avea de spus ?i apoi a recunoscut ca, ntr-adevar, informatiile culese de Jocelyne erau importante pentru a-i ntelege mai bine pe pacienti. Apoi, i-a propus ca naintea fiecarei ?edinte safaca un rezumat scris, astfel nct problema fiecarui pacient sa poata fi numaidect nfati?ata. Astfel, Jocelyne era nvestita cu un adevarat "rol", ceea ce ?i ?i dorise dintotdeauna. Cu carnetul n mna, cu un aer grav, de acum nainte ea poate sa-?i citeasca notele facute lafiecarefi? a, ceea ce afacut ca ?edintele safie mai eficiente iar echipa medicala sa capete informatii utile despre pacienti. Ati retinut? Gratie atentiei care i era acordata, rolului pe care echipa i-l conferise, comportamentul Jocelynei devenise mai maleabil. Deci, cnd va aflati n fata unei personalitati histrionice, Iasati-i un spatiu de actiune, dar stabiliti totu~i limitele. Sa le aratati interes ori de cte ori au un comportament "normal" Uneori, mai ales daca este ncredintata ca interesul este ndreptat asupra ei, personalitatea histrionica se va debarasa, fie ~ipentru cteva clipe, de comportamentul ei teatral sau manipulant. Atentie! Nu lasati sa treaca aceste momente fara a reactiona. Caci n acest fel i aratati ca apreciati faptul ca se comporta astfel. Iata ce ne spune Charles, un ~ef cu experienta: Cnd este vorba de anumite lucrari, Sophie este o buna colaboratoare. Ea "simte" care este climatul unei ntreprinderi ?i ne poate ajuta sa evitam unele erori. n schimb, vorbe?te prea mult despre ea, ?i apoi nu se poate mpiedica sa nu vina sa ma vada sub diferite pretex

Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre nei, care fi mpiedicau sa se concentreze asupra problemelor medicale ale pacientilor. Atunci ~~ful clinicii a nceput sa o ntrerupa cu brutalitate lafiecare din interventiile ei. Jocelyne afost uimita la nceput, mai apoi nsa i-au dat lacrimile. Si n-a mai vorbit tot restul ~edintei. La urmatoarea ~edinta, Jocelyne a aparut CIi o noua coafura ~i a ncercat sa rec~tige atentia celorlalti ncepnd sa povesteasca marturisirea deosebit de dramatica pe care unul din pacienti i-o facuse, medicii nsa au ntrerupt-o nca mai abrupt. ncercarile ei de a relua cuvntul au e~uat, ~i n cele din urma Jocelyne a parasit ~edinta trntind u~a n urma ei. Cu totii s-au simtit jenati, dndu-~i seama cam prea trziu ca se lasasera prada unei reactii de respingere ~i ca la urma urmei Jocelyne oferea din cnd n cnd ~i informatii de interes pentru urmarirea starii unui bolnav. A doua zi Jocelyne n-a mai venit la serviciu. S-a aflat ca intrase ntr-un concediu medical de doua saptamni. Aceasta povestioara pune n lumina doua lucruri ;;tiute deja: n primul rnd, ct de iritante pot fi personalitatile histrionice (chiar ;;i pentru psihoterapeutullor). Apoi, ca faptul de a le respinge duce la o nrautatire a comportamentului lor. S-ar putea crede ca acel comportament histrionic a fost "deprins" pentru ca parea singurul mijloc de a atrage atentia unui tata distant. Cu ct reactia de respingere a grupului va fi mai intensa, cu att mai mult se va stradui Jocelyne sa-i rec;;tige atentia printr-o serie de comportamente din ce n ce mai impetuoase, ceea ce face ca ostilitate a grupului sa creasca, iar Jocelyne sa dramatizeze ntreaga situatie, lundu-;;i concediu "de boala". Poate veti voi sa spuneti: dar de ce nu realiza Jocelyne ca interventiile ei excesive i enervau pe toti? De ce nu schimba tactica, manifestndu-se mai putin la ;;edinte? Da, daca Jocelyne ar fi avut o personalitate "normala" ar fi tinut seama de ntreaga situatie ;;i ar fi ncercat sa-;;i schimbe comportamentul. Dar ea este amintita in aceasta carte tocmai pentru ca este o "personalitate dificila", altfel spus, i este greu sa-;;i modifice comportamentul, pe care l repeta ntr-un mod rigid.

Personalitatile histrionice Povestea noastra continua. Echipa medicala a consultat un ?sihiatru n privinta "cazului Jocelyne". Acesta, dupa ce a vorjit cu fiecare n parte, le-a dat cteva sfaturi asupra felului de a se comporta cu Jocelyne la ntoarcerea ei din concediu. n ziua n care ]ocelyne s-a ntors la lucru, toata lumea a salu=: lt-ocu multa caldura. Cnd a intrat n sala de pedinte, ntreaga :,chipaa ntmpinat-o fredonndu-i un cntecel, ceva n genul "Hapc)! J Birthday". ]ocelyne a fost uimita pi ncntata totodata. Cnd a i'lceput examinarea fipelor medicale, ]ocelyne firepte ca nu s-a putut .Ibtine sa nu intervina pentru a vorbi, iarapi, despre marturisirile care tocmai ifusesera facute. De asta data, peful clinicii a lasat-o sa termine ce avea de spus pi apoi a recunoscut ca, ntr-adevar, informatiile culese de ]ocelyne erau importante pentru a-i ntelege mai [1inepe pacienti. Apoi, i-a propus ca naintea fiecarei pedinte safaca :111 rezumat scris, astfel nct problema fiecarui pacient sa poata fi numaidect nfatipata. Astfel, ]ocelyne era nvestita cu un adevarat "rol", ceea ce pi pi dorise dintotdeauna. Cu carnetul n mna, cu un ,IeI'grav, de acum nainte ea poate sa-pi citeasca notele facute lafiecarefipa, ceea ce afacut ca pedintele safie mai eficiente iar echipa medicala sa capete informatii utile despre pacienti. Ati retinut? Gratie atentiei care i era acordata, rolului pe care echipa i-l conferise, comportamentul Jocelynei devenise mai maleabil. Deci, cnd va aflati n fata unei personalitati histrionice, Iasati-i un spatiu de actiune, dar stabiliti totusi limitele. Sa le aratati interes ori de cte ori au un comportament "normal" Uneori, mai ales daca este ncredintata ca interesul este ndreptat asupra ei, personalitatea histrionica se va debarasa, fie si pentru cteva clipe, de comportamentul ei teatral sau maniPulant. Atentie! Nu Iasati sa treaca aceste momente , fara a re

, actiona. Caci n acest fel i aratati ca apreciati faptul ca se comporta astfel. Iata ce ne spune Charles, un sef cu experienta: Cnd este vorba de anumite lucrari, Sophie este o buna colaboratoare. Ea "simte" care este climatul unei ntreprinderi pi ne poate ajuta sa evitam unele erori. n schimb, vorbepte prea mult despre ea, pi apoi nu se poate mpiedica sa nu vina sa ma vada sub diferite pretex

Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre te, aceasta doar pentru a-mi atrage atentia. Dar eu mi-am pus la punct o tactica. Atunci cnd mi se pare ca vorbe?te doar ca sa nu taca, i raspund monosilabic ?i iau aerul celui care este cu gndurile n alta parte. n schimb, cnd vine cu ?tiri pertinente, o privesc n fata, ncuviintez, i pun ntrebari care i arata ca o ascult ntr-adeuar. De trei luni aplic aceasta metoda ?i mai trebuie sa spun ca, din punctul meu de vedere, comportamentul Sophiei s-a schimbat mult n bine. Acest exemplu aminte~te de un principiu valabil att n educatia copiilor, n managementul colaboratorilor, ct ~i n atitudinea fata de personalitatile dificile: adesea, cel mai potrivit mijloc de a descuraja un comportament incomod este de a ncuraja comportamentul opus, cnd acesta se produce. Sa va pregatiti sa treceti de la statutul unui erou la cel al unui infam, si invers Personalitatile histrionice au tendinta de a idealiza ori de II a desconsidera persoanele din anturajul lor. De ce? Pentru ca poate cauta emotii intense, emotii pe care efectiv nu le pot controla. Poate pentru ca aceste personalitati sunt nzestrate cu un soi de "solvent" care le mistuie emotiile profunde a caror con~tiinta ar fi mult mai greu de suportat. Pentru a mentine totu~i o activitate emotionala ~i vor face aparitia emotiile de substitutie. Poate ca aceste personalitati retraiesc o situatie din copilarie n care se straduiau sa c~tige atentia unui tata distant pe care l idealizau. Colaboratoarea voastra histrionica va va diviniza, a~a cum un grup de fani ~i venereaza vedeta preferata, dar n cazul n care o deceptionati va sf~ia (simbolic) imaginea voastra n mici bucatele si va sustine ca sunteti funciarmente rau ~i meschin. Nu va nelini~titi prea tare, caci n clipa n care veti manifesta din nou interes pentru persoana ei, va veti recapata locul n panteonul ei. Nerecomandabil Sa va amuzati pe seama lor Deseori, personalitatile histrionice par u~or ridicole ~i devin u~or tinta ironiei anturajului lor. Si asta, fara ndoiala, pen

Personalitatile histrionice :::-cl ca dorinta evidenta a acestor personalitati de a atrage me~ euatentia exista ~in noi, nsa ntr-o forma mascata. Ironizam .::uatt mai multa satisfactie aceasta trebuinta a lor, cu ct nu .~remsa acceptam ca ea exista ~i n noi. E ca atunci cnd ne ?::11uzampe seama unui copil de doi ani care se da n specta

'::01 pentru ca surorii sale nou-nascute i se acorda prea multa 3.tentie. Ne amuzam pe seama istericilor, caci ace~tia, cu emotivi: atea ~i sensibilitatea la opiniile celorlalti, nu pot fi adversari ~edutabili. (Mult mai rar vedem oameni amuzndu-se pe sea:: na paranoicilor.) Or, zeflemeaua, care n genere rane~te, va ~anipoate n ~imai mare masura o personalitate histrionica ~i o va determina sa va rec~tige atentia prin toate mijloacele dis? onibile: lacrimi, tentative de suicid, concedii. Sa va lasati impresionati de tentativele de seductie Personalitatea histrionica este gata de orice pentru a va capta atentia. Va avea, deci, tendinta de a sexualiza relatia, chiar ntr-un context profesional. Vestimentatia discret provocatoare, sursul fermecator ?i privirea enigmatica, lesne i vor face sa creada pe naivi ca "au acces". Dar nu mica le va fi surpriza cnd vor ncerca sa se apropie, caci vor vedea ca personalitatea histrionica i respinge cu un aer surprins, indignat chiar. Caci ei nu pricepusera ca toata aceasta parada de farmece avusese un unic tel: acela de a atrage atentia, de a vraji, dar fara intentia vreunei relatii intime. Deseori, femeile histrionice sunt luate drept "cochete". Data fiind liberalizarea moravurilor, unele femei histrionice merg chiar mai departe, folosindu-se de sex pentru a capta atentia. Ele vor afi~a atitudini ndraznete, ~i vor schimba frecvent partenerii, se vor arata iubite experimentate ?i lipsite de prejudecati, dar se vor comporta n acest fel nu dintr-o dorinta adevarata, ci pentru a oferi o aparenta pe care ele o cred mbietoare (?i care ~i poate fi, cel putin pentru o vreme). Unii barbati histrionici le vor face pe femei sa se simta debusoIate, ele neputnd ajunge sa afle care sunt adevaratele intentii ale acestor barbati, caci ei nu procedeaza deschis, ci pun

Fran<;oisLelord si Christophe Andre n joc un arsenal de seductie. Termenul "cochet" nu este folosit, dar ar putea totusi desemna unele conduite histrionice la barbati. (A nu se confunda barbatii histrionici cu cei ce ezita din timiditate ori din prea multe scrupule.) Sa va lasati prea tare nduiosati Emotivitatea de care dau dovada personalitatile histrionice, de fapt fragilitatea lor, comportamentul lor oarecum infantil va pot nduiosa si va pot trezi un sentiment protector (ce barbat nu a fost ndragostit de o frumoasa histrionica pe care a vrut sa o iubeasca si sa o ocroteasca?). Atentie, pierznd din detasare, din obiectivitate, riscati sa fiti antrenati n starile ei fluctuante, derutati de schimbarile ei de atitudine, riscati sa fiti antrenati voi nsiva n dramatizarile ei. Voind prea mult sa-i respectati dorintele, nu o veti mai putea ajuta. Relatia mea cu Claire a fost de la bun nceput graitoare. De pilda, avusesem parte de ofabuloasa cina de ndragostiti; la desert, dintro data Claire a izbucnit n lacrimi, fara nici un cuvnt. Am ncremenit, apoi m-am napustit cu tot felul de ntrebari asupra ei, iar Claire a sfr9it prin a-mi marturisi ca avusese acela9i desert 9i cnd cinase ultima oara cu tatal ei, cu care era certaM de vreo trei ani. Alta data, ntorcndu-ne de la o cina cu prietenii, Claire mi-a repro9atfurioasa caflirtasem cu vecina de la masa, ceea ce era complet fals. Am ncercat sa ma apar dar, n cele din urma, m-am nfuriat, iar ea a nceput sa plnga ca ofetita. Fire9te, eu m-am simtit vinovat. ncetul cu ncetul, am nteles ca aceste scene, la ea erau cam ca un reflex pentru a putea provoca un schimb emotional ntre noi. Dar eu nu i-am mai facut jocul. De pilda, refuzam sa port o discutie n acel moment, amnnd-o pentru mai trziu. Cu timpul, Claire s-a mai lini9tit, iar acum putem comunica mai deschis, mai firesc. Claire i-a spus uneia dintre prietenele ei, care m-a n9tiintat degraba, ca eram primul barbat care ise opunea 9i ca de fapt asta o reconforta. Nu uitati ca pentru o personalitate histrionica publicul sunteti dumneavoastra. Si un public mult prea "facil" pierde repede interesul ei. n final vom reaminti ca personalitatea histrionica prezentata de noi nu constituie dect un aspect al diverselor simptome grupate altadata sub numele de "iste

Personalitatile histrionice =:2" -sindrom misterios, a carui istorie continua sa alimen: 2ze interesante dispute ntre "psi". Cum sa ne purtam cu o personalitate histrionica Recomandabil Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari. Sa o lasati din cnd n cnd sa se manifeste, stabilind unele limite. Sa-i aratati interes ori de cte ori are un comportament "normal". Sa va pregatiti sa treceti de la statutul unui erou la cel al unui infam si, invers. );"erecomandabil Sa va amuzati pe seama ei. Sa va lasati impresionati de tentativele de seductie care sunt adesea factice . Sa va lasati prea tare nduiosati. Daca va este sot sau sotie: nu aveti dect sa savurati spectaeolul si diversitatea. La urma urmei, pentru asta v-ati casato:: itcu el (ea). Daca va este patron: ncercati sa ramneti voi nsiva, chiar .iaca vi se cere contrariul. Daca va este coleg sau colaborator: pastrati o anume distanta, care i va ngadui sa va idealizeze.

82 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre Aveti trasaturile unei personalitati histrionice? A:JEVARAT! FALS 1. Privirea celorlalti tant pentru mine. este un exciCteodata mi se reproseaza "joc teatru". ca Ma emotionez usor. na-Ivrajiti II acorles~. mi place la nebunie sa seduc I ~ II da toata lumea atentie, de ndata ncep sa nu ma mai simt n largul meu.7. Mi se ntmpla adesea sa ma ndragostesc de persoane distantesau inaccesibile. 8. Cteodata mi se spune ca mambrac prea excentric sau provocator. 9. Cnd ma aflu ntr-o situatie ne-I 10:Ma ntreb adesea ce efect am I ! i II II I

IV

Personalitatile obsesionale , "Odata decizia mea luata, ezit ndelung." JULES RENARD A ca ar fi timpul sa-mi nfiintez propria mea firma, poveste~

Intr-o buna zi mi-am spus ca destul am lucrat pentru altii, te Daniel, treizeci ~iopt de ani. ~i mai ~tiam ca a~ cam avea toate calitatile cuvenite: am simtul afacerilor, cum se spune, sunt in:' entiv, iar energie am din bel~ug. Dar mi ~tiam lafel de bine ~i cusururile: nu-mi prea plac calculele, latura administrativa n genere ma plictise~te, nu sunt un bun gestionar. ~i atunci, m-am gndit sa mi-l iau ca asociat pe ]ean-Marc, cumnatul meu. l ~tiu de multi ani, il tot vad cnd ne strngem cu totii n familie ~i mi-a parut mereu om pe care te poti baza: serios, att de zelos, nct sora mea se ulnge de asta, parndu-i-se ca ]ean-Marc nu prea sta pe-acasa. Este :111 tip rezervat mai degraba, modest ~i extrem de atent la educatia copiilor, ceea ce mi-a placut de ndata. ~tiam de la sora mea ca ~i el este nemultumit, caci i se pare ca munca lui nu prea este apreciata lafirma la care lucra, ~iatunci i-am propus sa ne asociem. El a parut surprins, u~or nelini~tit; dupa care mi-a spus ca se va gndi la asta. Timp de cteva saptamni ]ean-Marc mi telefona cu regularitate pentru a-mi cere alte ~i alte detalii asupra proiectului, conditiilor de asociere etc. Numai ca a sfr~it prin a ma enerva. ~i i-am spus ca nu putem fi asociati din moment ce el mi arata ca nu are ncredere n mine. Apoi a telefonat sora mea ~i mi-a explicat ca nu era ch{~i de putin vorba de o ches

Fran~ois Lelord si Christophe Andre tiune de ncredere. Jean-Marc nu-mi punea la ndoiala corectitudinea; numai ca ntotdeauna el avea nevoie de ct mai multe detalii nainte de a lua o decizie, fie de a cumpara o masina de spalat, fie de a alege locul n care sa-si petreaca vacanta. nchiznd telefonul! m-am gndit ca eu si Jean-Marc eram complementari! caci el urma safie atent la acele detalii care pe mine ma plictiseau. Afacerea a demarat curnd! caci multi din mai vechii mei clienti au vrut sa continue colaborarea cu mine. Jean-Marc lucra din greu la stabilirea normelor, a procedurilor; se descurca bine, de;;ieu eram de parere ca aceasta i lua cam prea mult timp. Sora mea mi tot telefona pentru a-mi spune ca i dadeam prea mult de lucru sotului ei si ca acesta si petrecea toate week-end-urile n fata calculatorului. Am ncercat sa vorbesc cu Jean-Marc sfatuindu-1 s-o lase totusi mai moale! sa nu mearga att de departe cu preocuparea lui pentru detalii. Dar m-am lasat repede pagubas, caci, de cte ori mergeam sa-I vad! el pornea sa-mi explice ndelung motivele felului n care proceda! eu nu-l mai puteam opri ;;i ntreaga discutie sfrsea prin a-mi mnca si mie din timp! Curnd am angajat zece salariati. Apoi! cu trei luni n urma s-a ivit si comanda! care este visul oricarui mic patron. Un mare lant de supermarketuri ne-a solicitat sa le livram ambalaje pentru o gama de produse lactate. Am izbutit sa nchei un contract care avea si clauze avantajoase pentru noi, si credeti-ma ca n-a fost deloc simplu! Primul lucru care m-a cam enervat la Jean-Marc a fost ca! n loc sa fie entuziasmat! el a citit si recitit contractul, apoi mi-a spus ca nu luasem n calcul cutare sau cutare eventualitate! de genul celor care nici nu se ntmpla vreodata. n cele din urma a recunoscut ca era o afacere buna. Dar cnd a trebuit sa trecem lafabricarea ambalajelor! Jean-Marc mi-a spus ca daca voiam sa respectam nonnele! nu puteam produce ambalajele solicitate n ritmul dorit. Totusi, clientul era multumit de ambalajele pe care le livrasem deja! Dar Jean-Marc tinea mortis sa se respecte cele mai severe norme statistice. Si sustinea ca ar trebui sa cumparam alte materiale, ceea ce ne depasea posibilitatile financiare n acel moment. Atunci eu am venit cu propunerea de a introduce un control de calitate! gratie caruia ambalajele necorespunzatoare sa fie depistate si nlaturate. Jean-Marc afost de acord. Dar metoda pe care el o instituise era n

Personalitatile obsesionale ---att de complicata, nct lucratorii au venit la mine la birou pen

:':1 a ma anunta ca ei refuzau sa o aplice. n cele din urma, cu acordul lui l-am eliberat pe Jean-Marc de ~;'iceraspundere n ce prive~te productia ~i serviciul comercial. Acum ;-: HU se mai ocupa dect cu partea administrativa ~i de registrele de ~:leltuieli, dar va asigur ca totul este perfect! Sora mea nsa vorbe~:: de divort. Jean-Marc nu numai ca lucreaza tot timpul, dar, cnd :?'uineacasa, i repro~eaza ca nu face bine menajul, legndu-se de tot -~lul de detalii. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE JEAN-MARC Jean-Marc pare sa fie extrem de preocupat ca totul sa fie :acut irepro~abil: contractele, ambalajele, procedurile, menajul chiar! L-am putea numi perfectionist. El acorda o mare atentie detaliilor, dar ntr-att nct pierde din vedere situatia in ansamblul ei: discutnd cu Daniel despre contractul de asociere, putin lipse~te sa se certe cu acesta. Cnd se ive~te o afacere rentabila, singurul lucru pe care l vede Jean-Marc sunt ?roblemele juridice. Procedurile pe care el le stabile~te sunt att de riguroase nct, daca ar fi aplicate, ar duce la imposibilitatea de a mai livra ambalaje clientului. n fine, fara a constientiza ca ve~nicele lui absente sunt frustrante pentru sotia lui, sfr~e~te prin a o exaspera imputndu-i cteva firicele de praf din casa. Cnd i se spune ca exagereaza, ca este mult prea concentrat asupra detaliilor, el argumenteaza att de vehement nct ~i obose~te interlocutorul explicndu-i ca felul sau de a pro

ceda este cel mai nimerit. ndaratnicia lui este istovitoare. Totu~ i, Daniel credea ca Jean-Marc este un tip modest. Si are dreptate, fara ndoiala. Jean-Marc nu ~i apara punctul de vedere pentru gloria proprie ori pentru ca ar considera ca ceilalti sunt mai putin inteligenti ca el. Jean-Marc se arata att de ncapatnat tocmai din grija de a face totul bine. El are sentimentul ca metoda sa este singura care garanteaza perfectiunea, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere este adevarat,

Fran<;:oisLelord ;;i Christophe Andre chiar daca atentia acordata regulilor ;;i detaliilor uneori risca sa compromita situatia n ntregul ei. ?\emultumirile pe care le treze;;te la lucru ori acasa nu par sa-I tulbure prea tare pe Jean-Marc. El nu manifesta prea mare bucurie nici cnd survine un eveniment placut. S-ar putea spune ca i este greu sa ~i exteriorizeze emotiile pozitive. n cele din urma, Daniel s-a obi~nuit cu Jean-Marc ~i,fiind un bun patron, a ;;tiut cum sa-i valorifice potentialul. Caci Daniel a nteles ca perfectionismul asociahllui sau putea fi util n sfera administrativa ~i financiara. Mai mult, Daniel are ncredere deplina n Jean-Marc, caci sesizase ct de onest ~iscrupulos era acesta. Jean-Marc ntrune~te toate caracteristicile unei personalitati obsesionale. Personalitatea obsesionala Perfectionism: este exagerat de atenta la detalii, proceduri, reguli ;;i la organizare, adesea n detrimentul rezultatului final. Obstinatie: ncapatnata, staruie cu nver~unare ca lucrurile sa fie facute dupa cum considera ea ~irespectndu-se regulile. n relatiile cu ceilalti este rezervata: i este greu sa-;;i exteriorizeze emotiile pozitive: adesea foarte formala, glaciala, timida. Nehotarre: i este greu sa ia decizii din teama de a nu comite vreo gre~eaIa, tergiverseaza lucrurile ~i cugeta exagerat de mult. Rigoare morala: este extrem de con;;tiincioasa ~i scrupuloasa. CUM PERCEPE JEAN-MARC LUMEA? Jean-Marc pare ca se teme mai ales de imperfectiune (atentie acordata detaliilor) ~i de nesiguranta (manifesta interes pentru proceduri ~iverificari). Are sentimentul ca este obliga

Personalitatile obsesionale tia lui sa mentina n ordine tot ce-l nconjoara. Principalele sale convingeri ar putea fi: "Totul decurge bine daca sunt respec

tate regulile" ;;i"Un e;;ectotal survine atunci cnd ceva nu este 100% perfect." Pentru el, acest postulat se aplica att proprii

lor rezultate, ct;;i rezultatelor celorlalti. Am putea spune despre obsesional ca este "cu ceilalti la fel de exigent cum este ;;i cu sine". El se simte responsabil pentru faptul de a fi ntr-o permanenta cautare a perfectiunii ;;i sfr;;e;;teprin a-iconsidera peceilaltini;;tencurca-lume ;;iiresponsabili. un obsesional va nutri adesea convingerea ca "nu poti avea ncredere n oameni ;;ica ntotdeauna trebuie sa verifici ceea ce fac". Iar cnd va vedea acasa praful de pe ;;emineu, un bol nespalat aflat pe masa, el va fi ntarit n convingerea ca respectiva persoana nu este n stare sa faca menajul bine, adica potrivit idealului sau de perfectiune. FORMELE INTERMEDIARE Cu Jean-Marc am facut o descriere a unei personalitati obsesionale tipice. Dar ;;iaici exista o ntreaga gama de forme intermediare. unele persoane sunt preocupate de ordine, mai cu seama, sau de proceduri, fara nsa a scapa din vedere rezultatul final. Fire;;te ca este placut sa intri ntr-o casa curata, aflata n rnduiala, nsa pastrndu-ti totu;;i cumpatul, daca vezi cum copiii ;;i-au mpra;;tiat jucariile prin casa. De altfel unii obsesionali ;;icon;;tientizeaza propria tendinta ;;incearca sa se corecteze. Sa l ascultam pe Lionel, patruzeci de ani, expert contabil. Dintotdeauna mi-au placut lucrurile rnduite, aliniate, cum mi-a placut ~isimetria. Copil fiind, mi a~ezam bilele n ni~te casute, potrivindule dupa diverse criterii: marime, culoare, materialul din care eraufacute, chiarfelul n careleprocurasem; fie cafusesera cumparate, daruite sau c~tigate n jocurile cu alti copii. Schimbam criteriul de aranjare ~ihop! ncepeam o alta ordonare a bilelor. Apoi, student fiind, mi placea ca toate obiectele de pe biroul meu sa fie aranjate ori paralel, ori perpendicular. Carti, rigle, stilouri ~i chiar

Fran<;oisLelord s;iChristophe Andre cheile pe care le a!iezam paralel cu muchia mesei. Prietenele mele erau intrigate, unele chiar nfrico!iate. mi mai pliicea ca notitele pe care le luam la cursuri safie impecabile !ii mi petreceam mult mai mult tirnp transcriindu-Ie pe curat, subliniindu-Ie cu diferite culori dect nvatndu-Iel aiia cii de multe ori ratam sesiunile de vara. Destul de curnd am realizat ca petreceam cam mult timp aranjnd !ii verificnd, !ii am cautat sa ma controlez. Sotia mea m-a ajutat enorm, caci !ii acuml cnd i se pare ca exagerez cu ordinea, nu !i0vaie sa mi-a spum'il iar eu accept sa aud asta de la ea, !itiind ca !ii ea este destul de ordonata. n pr~fesia mea sunt foarte apreciat, ceilalti au ncredere n mine, de!ii la nceput eram mereu n ntrziere din cauza verificarilor. Aparitia informaticii m-a ajutat foarte mult. Colaboratorii mei !itiu ca privirea mea este i1~failibilacnd este vorba de sesizarea celor mai mici nereguli, !ii mi se pare cafara sa vreau i determin sa lucreze bine. ntotdeauna mi-a fost greu sa-mi exteriorizez emotiile, iar cnd altii mi arata afectiunea lor sau mi fac complimentel ma fstcesc. Pentru ca nu !itiu ce sa raspund. mi este greu sa !ii glumesc, "sa fac conversatie II. Mie mi place sa abordez un subiect cu de-amanuntull cu o introducerel cuprins !ii o ncheiere, !ii atunci ceilalti !iipierd ntotdeauna rabdareal ma ntrerup !ii trec la alt subiect. Dar n timp m-am mai schimbat. $i aici cred ca este meritul sotiei mele, care m-a facut sa con!itientizez ca am umor !ii ca aceasta mi-ar putea folosi. E adevarat ca prietenii mei ma tachineaza uneori pe tema maniei mele pentru ordine. La nceput ma durea; acum nsaI nu. Mai nti de toate pentru ca eu cred ca m-am schimbat. $i apoi pentru ca daca am izbndit n profesia mea afost !ii gratie acestor "cusururill. Nu mai lucrez lafel de mult ca nainte, dar !iiacum nzi este destul de greu sa ma relaxez. Chiar n week-end nu ma pot mpiedica sa nu ma gndesc la ce ar trebui reparat n casaI sau la anumite acte de care arfi mai bine sa ma ocup din timp. Totu!iil ncerc sa nu ma ambalez prea tare !ii sa petrec ct mai mult timp cu copiii. Lionel ofera un bun exemplu de personalitate obsesionala temperata de o contitiinta a propriilor defecte tii care a avut o dubla s;ansa: de a se fi orientat spre o profesie n care trasaturile sale obsesionale sa constituie un avantaj tii de a fi gasit o femeie care sa fie destul de aproape de propriile lui valori pen

Personalitatile obsesionale tru a-l accepta asa cum este, dar si destul de diferita de el pentru a-l ajuta sa progreseze. CND OBSESIILE DEVIN O MALADIE Exista o adevarata maladie "sindromul obsesiv compulsiv" sau SOC, de care se vorbeste din ce n ce mai mult n mass-media. Pacientii ce sufera de SOC se simt obligati sa se supuna unor adevarate ritualuri de aranjare a lucrurilor, de spaIari repetate, de verificari mult prea dese si amanuntite, pentru ei acestea fiind singurele cai pentru a-si diminua anxietatea. Ei mai au si gnduri obsedante involuntare, pe teme de curatenie, perfectiune, culpabilitate. Toate acestea i fac sa patimeasca si le pot ocupa multe ore din zi. Iata doua exemple:

Ori de cte ori se afla la volanul ma~inii, Marie, ce suferea de SOC, se temea sa nu fi accidentat vreun trecator fara sa fi bagat de seama. Odata ajunsa la destinatie, se simtea obligata sa refaca o portirme a drumului n sens invers, pentru a se convinge ca nu facuse nici un accident. Era con~tienta defaptul ca acest gnd era absurd, dar atta vreme ct nu se ntorcea sa verifice daca nimeni nu zacea pe ~osea, ea nu-~i putea diminua anxietatea. Philippe, patruzeci ~i trei de ani, suferind ~i el de SOC, obsedat de murdarie ~i de praf se spala pe mini de zeci de ori pe zi, nu accepta ca sotia lui safaca menajul, nu-i lasa pe cei ce veneau n vizita sa-i intre n apartament ncaltati. Spalatul minilor ~i menajul i luau ntre patru-cinci ore pe zi, timp n care el se afla ntr-o stare de mare tensiune anxioasa. Aceste doua exemple sunt departe de a reprezenta totalitatea tulburarilor obsesive compulsive. Cititorul interesat va afla si alte exemple n bibliografia mentionata la sfrsitul cartii. Raporturile ntre personalitatea obsesionala si SOC sunt mult mai putin clare dect ne lasa sa ne imaginam teoriile psihanalitice. ntr-adevar, potrivit diverselor studii epidemiologice, ntre 50 si 80% dn pacientii ce sufera de SOC nu au o

90 Fran~ois Lelord ;;i Christophe Andre personalitate obsesionala.1 Si se poate afirma ca uria;;a masa a personalitatilor obsesionale nu va suferi vreodata de SOc. Potrivit clasificarii DSM-IV, se poate vorbi de SOC atunci cnd obsesiile ;;i ritualurile inutile ocupa mai mult de o ora pe zi. DOCTORE, SI MEDICAMENTELE? Ct prive;;te medicatia prescrisa SOC-ului, maladie considerata pna n anii saptezeci greu de tratat, aparitia unor antidepresive a produs o adevarata revolutie. ::\"utoate antidepresivele sunt eficiente, ci doar acelea care actioneaza asupra secretiei si distrugerii serotoninei, o molecula care se gaseste n stare pura n sistemul nervos central. Dupa cteva saptamni de tratament cu un antidepresiv serotoninergic n doze suficiente2,la aproape 70% din pacientii care sufereau de SOC se putea constata o ameliorare. Daca pacientul participa la o terapie comportamentala, rezultatul este si mai bun, fapt confirmat de numeroase studii. Dar se pare ca pentru majoritatea pacientilor rezultatul combinatiei antidepresiv-terapie comportamentala este mai bun dect fiecare din cele doua aplica

te izolat.3 Cum se poate veni n sprijinul personalitatilor obsesionale? Evident ca psihiatrii au venit cu ideea de a folosi antidepresive n SOC, caci lor li s-a parut ca ntre cele doua forme de tulburari exista o anumita asemanare. Ei bine, nu s-au nselat. Cnd se ntmpla ca personalitatile obsesionale sa se simta deprimate, cea mai mare eficienta si-o vadesc atunci antidepresivele serotoninergice. 1 J.H. Pollak, "Commentary on Obsessive-Compulsive Personality Di

sorder", in The DSM-IV: Personality disorders, op. cit., p. 281. 2 M.A. Jenike, "New Developments in Treatment of Obsessive-Compul

sive Disorders", in Review of Psichiatry, voI. lI,A. Tasman, M.B. Riba ed., Washington, American Psychiatric Press, 1992. 3 J. Cottraux, "Traitements biologiques", in Obsessions et Compulsions, Paris, pug 1989, pp. 106-121.

Personalitatile obsesionale De acord, veti spune, n caz de depresie, da, dar altfel? Doar n-ai sa-i prescrii unei persoane toata viata un medicament pentru a-si schimba personalitatea. Unii nu vor pierde ocazia de a-i acuza pe medici ca ar fi "normalizatori" a caror misiune este aceea de a simplifica personalitatile, pentru ca ele sa se adapteze mai bine cerintelor societatii. Este o dezbatere vasta, care ar putea constitui obiectul unei carti ntregi4, dar de fapt poate fi redusa la trei ntrebari: -Faptul de a avea o personalitate obsesionala l face pe pacient sa sufere? -Este eficient medicamentul n cazul lui? -A fost prevenit pacienhll asupra avantajelor si dezavantajelor tratamentului? Daca raspunsul la aceste trei ntrebari este "afirmativ", nu vedem motivul pentru care nu i s-ar propune un tratament care sa-I ajute. Ramne apoi ca medicul si pacientul sa decida daca sa se vada cu regularitate si daca sa continue tratamentul sau nu. Ct priveste psihoterapiile, vom vorbi despre ele spre sfrsitul acestei carti. PUTINA OBSESIE POATE FI UTILA? ntr-un fel se poate spune ca societatea noastra devine din ce n ce mai obsesionala. Din cauza productiei de masa, ntreprinderile sunt nevoite sa introduca proceduri tot mai stricte, astfel nct toate produsele sa fie identice si perfect fiabile, pentru a satisface exigentele unor consumatori gata oricnd sa se adreseze concurentei. Preocuparea pentru securitate impune elaborarea de norme n toate domeniile, de la productia de lactate la cea de automobile, trecnd prin productia de carucioare pentru copii. Toate aceste proceduri trebuie necontenit evaluate si revizuite. n fine, pentru a aduna impozitul de P. Kramer, Prozac, le bonheur de l'ordonnance?, Paris, First, 1994, E. Zarifian, Des paradis plein la.tete, Paris, Odile Jacob, 1994.

Fran~ois Lelord si Christophe Andre la particulari ori de la ntreprinderi, penh'u a putea asigura sanatatea cetatenilor, administratiile modeme pretind cifre si iar cifre, mai mult, cifre bine verificate. Deci, astazi exista loc si pentru obsesionali, cu conditia de a-i supraveghea n preocuparea lor de a face totul bine. S-ar putea spune ca din clipa n care se formeaza o echipa, fie pentru a construi un baraj, fie pentru a nfiinta lill jumat prezenta unui obsesionat bine ales, ar putea fi un ingredient pretios, care va garanta calitatea produsului final. Personalitatile obsesionale n filme si n literatura Sherlock Holmes, cu a sa pasiune pentru detaliu, cu indiferenta sa, cu interesul acordat clasificarilor, cu a sa vestimentatie vesnic neschimbata are, poate, cteva trasaturi obsesiona

le. n serialul televizat Star n'ek, M Spock (cel cu urechile ascutite) pare sa fie caricatura unui obsesional; este exasperant de glacial si rational, nu poate pricepe afectivitate a si reactiile irationale ale coechipierilor sai de pe Terra. n filmul lui James Ivory, Rama?itele zilei (1993), Anthony Hopkins joaca rolul unui majordom englez aflat n serviciul unei ilustre case, fanatic al ordinii desavrsite. El si reprima orice reactie emotionala, nerenuntnd la a servi la un dineu diplomatic, timp n care, la etaj, tatal sau agoniza. Mai apoi, este incapabil sa raspunda iubirii Emmei Thompson, desi se simte atras de ea. n Podul de pe rul Kwai (1957) de David Lean, nenduplecatul colonel Nicholson, jucat de Alex Guinness, ofera un fascinant exemplu de personalitate obsesionala. Luat prizonier de catre japonezi, el refuza sa se supuna ordinelor acestora si nu accepta sa colaboreze cu ei dect pentru a r-rentmpina unele represalii asupra oamenilor sai. nsarcinat sa construiasca un pod pentru a nlesni trecerea trupelor nipone spre Birmania, el va face uz de toate talentele sale de obsesional pentru a nalta o lucrare desavrsita, uitnd ca aceasta i va servi inamicului. El nici nu va admite ca ai sai compatrioti sa-i distruga munca.

Personalitatile obsesionale ntr-un film de Chantal Ackerman, Un divan la New York, William Hurt ntruchipeaza personajul unui psihanalist obsesional ce locuie;;te n New York ;;i care face schimb de apartament cu o pariziana destul de boema (Juliette Binoche). Ajuns la Paris, el nu pridide;;te tot reparnd ;;i punnd la punct tot ce era deteriorat n apartamentul tinerei fete, n timp ce la New York aceasta era absolut impresionata de ordinea ;;i simetria care domnesc n apartament ;;i care au darul de a-l deprima pna ;;i pe cinele tinerei femei. ndragostit mai apoi de Juliette Binoche, psihanalistul nostru va avea cele mai mari dificultati n a-si marturi

si sentimentele. Dintr-un punct de vedere evolutionist, ai fi nclinat sa crezi ca ntr-o epoca ndepartata, n care oamenii traiau din vnat si cules, faptul de a fi un obsesional nu reprezenta un mare avantaj (ajuta doar sa nu se mannce din neatentie fructe otravitoare); dar, din clipa n care s-a trecut la agricultura, obsesionalii, cu interesul lor pentru sarcinile repetitive si pentru ordine, trebuie sa se fi dovedit nzestrati mai cu seama pentru arat, semanat, pentru a face stocuri si a le depozita, pentru a ntrevedea unele lucruri, asigurnd astfel cele mai mari sanse de supravietuire urmasilor lor. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE OBSESIONALE

Recomandabil Sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii Nu uitati ca obsesionalul crede ca actioneaza n numele binelui. Daca l contraziceti, din dorinta de a-i arata de la bun nceput ca exagereaza, va va dispretui, considerndu-va o persoana incapabila sa nteleaga ce este important. Daca, n schimb, i aratati ca i apreciati perfectionismul, el va va primi cu mai multa consideratie eventualele critici.

Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre Sa le respectati nevoia de a prevedea ~i de a organiza totul Obsesionalilor nu le place imprevizibilul ~i detesta mai mult dect orice sa fie pu~i n situatia de a improviza. Si au dreptate, caci nu acestea sunt situatiile n care pot fi eficienti la maximum. Evitati, deci, pe ct posibil, sa-i luati prin surprindere, sa le cereti sa faca unele lucruri "de urgenta". Caci i veti face sa sufere, iar ei va vor enerva prin ncetineala ~irezerva de care vor da dovada. nainte de a le ncredinta o sarcina, faceti voi n~iva un efort de previziune ~i de planificare. Sa-I ascultam pe Jacques vorbindu-ne despre sotia lui. Sotia mea are o multime de calitati, toata lumea mi-o spune, si trebuie sa recunosc ca este adevarat. Se ocupa ndeaproape de educatia copiilor nostri, de casa se ngrijeste ntr-un mod ireprosabil, iar slujba sa cu jumatate de norma se pare ca-i procura multe satisfactii. Dar toata aceasta seriozitate a sfrsit prin a ma apasa. De pilda: cum sunt un tip sociabil si am fost crescut ntr-o familie n care deseori cei ce veneau n vizita erau opriti "la o masa fara pretentii", mi place si mie sa invit la masa prieteni ori colegi de serviciu. Dar, n loc de a le oferi oaspetilor o cina simpla, intima, fara pretentii, de fiecare data sotia mea se simte obligata sa aranjeze n asa fel masa nct sa fie ct mai aspectuoasa, sa ntinda masa mare s.a.m.d. Iar urmarea este ca atunci cnd se ntmpla ca n ultimul moment sa mai invit o persoana-doua la masa, ridica neputincioasa bratele spre cer si nu o pot face sub nici un chip sa priceapa ca acei oameni s-ar simti la fel de multumiti sa fie primiti simplu, fara vreo ceremonie deosebita. n cele din urma, am ajuns la o ntelegere: eu am dreptul sa invit pe cine vreau la unele supeuri, de care nsa ma ocup chiar eu, iar ct priveste mesele a caror pregatire i revine ei, eu trebuie sa fac o lista a invitatilor si sa i-o dau cu cel putin trei zile nainte. Cnd merg prea departe, aduceti-le critici precise si motivate Nu folose~te la nimic sa te enervezi atunci cnd un obsesion al ti explica ca trebuie sa faci neaparat n cutare fel sau ca trebuie sa respecti neaparat cutare procedura, care ~tii bine ca ar fi o pierdere de timp. Daca te vei supara, el va fi ntarit n

Personalitatile obsesionale ideea ca, incontestabil, oamenii sunt imprevizibili ~i ca nu te poti bizui pe ei. Amintiti-va de convingerea sa ca el actioneaza n numele binelui. Deci, dovediti-i pe ndelete ntr-un mod u~or obsesional, bazndu-va pe cifre, ca metoda sa prezinta mai multe inconveniente dect avantaje. Urmatorul exemplu a fost prezentat de catre ~eful unei ntreprinderi la un seminar pe teme de management al personalitatilor dificile. ntr-o fabrica micuta, responsabilul cu productia, un tip foarte competent, voia sa se convinga ca toate piesele cumparate din exterior, chiar cele cumparate la un pret mic, erau bine folosite n fabrica. Si atunci, a pus la punct o procedura extrem de complexa, pentru a urmari utilizarea fiecarei piese n fabrica. Incomodati la lucru de aceasta noua procedura, gefii de atelier s-au dus sa se plnga directorului. Acesta l-a chemat pe responsabilul cu productia. Si a nceput prin a-i lauda con9tiinta profesionala 9i simtul rigorii. Apoi, analiznd mpreuna cu responsabilul procedura acestuia, directorul a calculat timpul de lucru suplimentar pe care-l necesita din partea tuturor celor implicati. Responsabilul urmarea calculul facut de director cu mare atentie. Bazndu-se pe costul mediu n ore care trebuia platit persoanelor implica te, directorul a determinat atunci costul total al acestei schimbari de procedura 9i i-a propus apoi responsabilului sa estimeze pierderile cauza te de proasta utilizare a pieselor, pe care le putea prentmpina noua lui procedura. Cu calculatorul n mna au facut mpreuna aceasta operatie. A doua cifra obtinuta era mai mica dect prima. Nu a mai fost nevoie ca directorul sa staruie pe lnga responsabil ca acesta sa renunte la procedura sa, caci el se 9i hotarse sa faca acest lucru. n schimb, directorul i-a cerut ca, pe viitor, nainte de a introduce o noua procedura, sa vina 9i cu argumente n sprijinul acesteia, argumente bazate pe costuri, ceea ce responsabilul a acceptat bucuros. Sesiznd conceptia despre lume a colaboratorului sau obsesional, directorul a reu~it sa-I faca sa-~i schimbe felul de a proceda, fara a-l brusca nsa. Directorul a izbutit sa dea criticii sale o forma u~or lIobsesionala", precisa, motivata, scopul ei fiind dobndirea unui plus de perfectiune. Si fara ndoiala

Franc;ois Lelord ~i Christophe Andre ca aceasta este metoda cea mai indicata de a-l convinge pe un obsesional. Sa le aratati ca sunteti previzibili si ca se poate bizui pe voi Faptul de a ntrzia, de a nu respecta o promisiune, chiar nensemnata, sunt cai sigure de a se descalifica n ochii unui obsesional ~i nca pentru multa vreme. Pentru el veti fi aidoma celorlalti iresponsabili, care nu pricep ca n lume totul ar merge mai bine daca am respecta cu totii regulile. (Oare chiar se n~ala obsesionalii n aceasta privinta?) Unui obsesional, mai mult dect oricarei alte persoane, nu-i promiteti dect ceea ce puteti face, respectati-va fagaduielile, iar cnd intervine ceva imprevizibil, n~tiintati-l ct puteti de repede, marturisindui deslu~it ca sunteti dezolat. Faceti astfel nct pentru el persoana dvs. sa fie asociata cuvintelor "previzibil" ~i "sigur". Caci va fi cel mai bun mijloc de a-l face sa se destinda un pic ~i sa accepte mai bine punctul vostru de vedere. Sa le faceti sa descopere bucuriile destinderii ncercati sa va imaginati un pic tensiune a n care traiesc obsesionalii: ei vor sa controleze totul, sa verifice totul, sa vegheze ca totul sa fie perfect; ce oboseala! Dar cei mai multi dintre ei nutresc n adncul sufletului dorinta de a se lasa n voia lucrurilor, dorinta pe care nsa nu cuteaza sa ~i-o realizeze. A~a ca mobilizati-i, invitati-i, dati-le exemplul urmator: .Seful unei clinici ?i-a invitat ntreaga echipa la un picnic pe malul marii. Toata lumea s-a dus, chiar ?i un cercetator strain, statistician de mare valoare, extrem de rezervat pna atunci. n timp ce toti invitatii aveau o tinuta sport, el avea cama?a cu mnecile lungi, cravata, pantaloni, a?a ca a ezitat ndelung nainte de a se a?eza pe nisip. Membrii echipei au nceput o partida de volei ?i afost ?i el invitat sa participe. A refuzat mai nti, pretextnd ca nu juca prea bine. Dar is-a spus ca, daca nu venea sa joace, componenta celor doua echipe ar fi fost inegala. Apelul la simtul dreptatii ?i al simetriei a fost infailibil; ?i-a scos cravata ?i s-a alaturat echipei sale. Cu ct jocul era mai strns, cu att el se nsufletea mai tare, facea tot soiul de salturi

Personalitatile obsesionale acrobatice, attat 'li de ncurajarile amuzante ale tuturor spectatorilor. Echipa sa a c'ltigat, n mare parte gratie ncrncenarii cu care jucase el. Cnd afost felicitat pentru aceasta victorie, parea a se simti iara'li stingherit; totupi, a fost mult mai destins tot restul zilei, mai apoi plonjnd pi n mare, laolalta cu colegii sai. Din acea zi, la lucru, el era mai putin rezervat, ngaduindu-pi unele mici glume pi raspunznd cu placere tuturor invitatiilor de week-end. Sa le ncredintati sarcini pe masura lor, n care "defecteleJl lui sa fie tot attea calitati Am remarcat n toate exemplele precedente ca unele sarcini pot fi ndeplinite ireprosabil de obsesionali. Caci obsesionalii vor reusi acolo unde ceilalti ar fi doborti de oboseala sau de plictiseala. Contabilitate, proceduri financiare, juridice sau tehnice, control de calitate, iata cteva exemple de activitati in care obsesionalul se va simti n largul sau, facnd uz de simtul ordinii, ca si de capacitatea de a starui n efort. Nerecomandabil Sa le ironizati pe tema maniilor lor Obsesionalii, cu seriozitate a si maniile lor, sunt tinte care pot tenta, mai cu seama pe cei porniti pe glume. Nu cedati tentatiei. Nu uitati ca obsesionalul considera n nu

" ca actioneaza , mele bmelui, pentru a aduce un plus de perfectiune lumii si ca se poate ntmpla sa nu priceapa motivele ironiei voastre. Si mai ncercati sa va amintiti ultima remarca ironica pe care v-a facut-o cineva. V-a ajutat cumva sa va schimbati? Sau, mai degraba, v-a lasat sentimentul ca celalalt nu reusea sa va nteleaga? Uneori, n cadrul unei relatii de ncredere, l.ill umor binevoitor poate ajuta pe cineva sa se schimbe. Terapeutii stiu ca acest umor este un instrument ce trebuie mnuit cu maxima prudenta. Urmati-le exemplul! Sa va lasati antrenat prea departe n sistemul lor Cu obstinatia de care dau dovada si cu convingerea pe care o au ca ar actiona n numele binelui si al ordinii (termeni oa

Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre recum sinonimi pentru ei), obsesionalii simt dorinta puternica de a impune respectul regulilor pe care ei le considera juste. Totu~i, fara a nutri intentii rele, se poate ntmpla ca n scurt timp sa ajunga sa tiranizeze o ntreaga echipa ori o ntreaga familie ~i,prin demonstratii monotone ~irepetitive, sa-i secatuiasca de vlaga pe cei ce i se mpotrivesc. Aratndu-Ie ca le apreciati simtul ordinii ~i al rigorii, trebuie totu~i sa ~titi cnd sa spuneti "Stop!". Pe ct posibil, recurgeti la un numar ct mai mare de argumente! Unui sot obsesional i displacea dezordinea pe care sotia sa o facea la bucatarie n timp ce pregatea masa; farfurii murdare, vasarie n chiuveta, diferite ingrediente pe masa etc. Asa ca statea lnga ea si punea la locfiecare obiect ori ingredient de ndata ce sotia sa nu le mai folosea. Simtindu-se n permanenta supravegheata, ea a ajuns la un asemenea grad de exasperare, nct l-a amenintat ca refuza sa mai gateasca n asemenea conditii. Sotul ei a acceptat s-o nlocuiasca, caci gndea ca se va descurca mai bine dect ea la bucatarie sau ca n orice caz va lucra mai ordo

nat. Totusi, dupa cteva zile, a realizat ca nu reusea sa gateasca pe ct ar fi dorit de bine si ca prepararea cinei i rapea din timpul pe care el voia sa ;;i-l consacre altor activitati (contabilitate, dereticat). Si atunci, cei doi au ajuns la o alta ntelegere: accesul la bucatarie i era lui oprit cta vreme sotia gatea. n schimb, odata ncheiata prepararea mesei, el putea rndui ;;icurata totul dupa bunul lui plac. Iata un frumos exemplu de solutie negociata. Nici unul dintre ei nu a ncercat sa-i schimbe celuilalt parerea, sa-i arate ca "gre~ea", ci doar au cautat o solutie convenabila pentru amndoi. Sa le coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta sau daruri Cnd este vorba sa ~i exprime sentimentele, adesea, obsesionalii se simt stingheriti. n acela~i timp, vadesc o preocupare pentru simetrie ~ipentru reciprocitate. Aceasta explica, poate, de ce sunt att de stnjeniti cnd li se arata afectiune sau admiratie: se simt obligati sa raspunda n acela~i registru, dar nu sunt n stare sa o faca. Aceasta nu nseamna ca dovezile de

Personalitatile obsesionale afectiune sau complimentele nu le-ar face placere. Doar ca este mai bine ca la nceput sa fiti putin mai rezervati ;:>isa le observati cu atentie reactiile pentru a nu-i pune n dificultate. n Japonia, tara a carei cultura prezinta, nendoielnic, une

le trasaturi obsesionale, oferirea de cadouri este un adevarat ritual. Exista o ntreaga gama de cadouri potrivit rangului persoanei careia le sunt oferite si mprejurarilor; trebuie doar sa te adresezi unui magazin special, care ti va indica cel mai nimerit cadou. Cum sa ne purtam cu personalitatile obsesionale Recomandabil Sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii. Sa le respectati nevoia de a prevedea si de a organiza totul. Cnd merg prea departe, aduceti-le critici precise si moti~ vate. Sa le aratati ca sunteti previzibili si ca se poate bizui pe voi Sa le faceti sa descopere bucuriile destinderii. Sa le ncredintati sarcini pe masura lor, n care "defectele" lor sa fie tot attea calitati. Nerecomandabil Sa le ironiza ti pe tema maniilor lor. Sa va lasati antrenat prea departe n sistemul lor. Sa le coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta sau cu daruri. Daca va sunt patroni: cnd va scrieti rapoartele, fiti atenti sa nu faceti greseli de ortografie. Daca va sunt soti sau sotii: lasati pe seama lor contabilitatea menajului, si nu uitati sa va lasati ncaltarile la intrare. Daca va sunt colegi sau colaboratori: ncredintati-le controlul si finisajul. Anuntati-le durata discutiei nainte ca ele sa ncea

pa sa vorbeasca.

1OO Fran<;,oisLelord si Christophe Andre Aveti trasaturile unei personalitati obsesionale? I FALS I cauza ca m-am concen ra prea ADEVARAT II cit(a). dator(oare). per-mult asupra detaliilor. I rezultatul final. t re) pentru t ca as ramnernduind si verificnd. echipa, ma simt raspunzator(toa

mi se fac cadouri, caci mi se pare personala. 6. Cnd este vorba de o munca n 9. 10. mi UU dezordinea. 5. Nu NuNu mi place placeplace sa aruncNu-mi tin singur(a) contabilitatealucruri. I prezint ideile n ordine. I 8. Mi se reproseaza ca as fi zgr7. ma simt n largul meu cnd 14. Mi s-a ntmplat sa ratez ceva din 12. ntr-o discutie mi place sa-mi

Personalitatile narcisice ,

"Nu putem rabda vanitatea altora fiindca o jigne~te pe a noastra." LA ROCHEFOUCAULD a o ascultam pe Fran<;oise, douazeci si noua de ani, o tnara "creatoare" n cadrul unei agentii de publicitate. Alain este unul din cei trei fondatori ai agentiei, iar eu lucrez cu el. La prima vedere pare un barbat plin de ~arm, sclipitor, nostim, seducator. Dar dupa cteva saptamni mi-am dat seama ca era o per

sonalitate extrem de dificila, ~i totll~i reu~ise sa ma impresioneze cnd l-am vazut ntia oara. Ma lasase sa a~tept cel putin o ora, dar cum era interviul pentru angajare, nici nu crcnisem. Are un birou imens, cu o vedere superba. Mai trziu, nsa, am aflat ca acea ncapere trebuia sa fie o sala de ~edinte, dar Alain se razboise cu ceilalti asociati pentru a ~i-o nsu~i. Alain mi-a tinut un discurs cu fraze gen: "Noi credem n tineri ca dumneavoastra." Afabil ~i direct, cerndu-mi sa-I tutuiesc, ma facuse sa-i fiu recunoscatoare ca el, un barbat att de important, se interesa de o tnara ca mine. Nu se putuse abtine sa nu strecoare ~i anecdote despre sclipitoarea sa cariera ~i despre succesele sale. Iar eu am jucat rolul novicei plina de respect ~i admiratie; Alain afost ncntat. n spatele biroului, la vedere, mai multe fotografii l nfati~ au pe Alain n compania unor arti~ti celebri. Erau expuse ~i trofeele pe care agentia le c~tigase lafestivaluri internationale (n clipa

102 Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre defata, nsa, fitiu ca nu el afost cel ce s-a ocupat de unele din campaniile premiate). Nu este deloc ufior sa lucrezi cu Alain. Firefite, i'tie cum sa cuce

reasca i'i sa entuziasmeze o ntreaga echipa, mai ales pe cei nou-veniti, carora le trebuie timp pentru a descoperi latura mai putin placuta a personalitatii lui. Atitudinea lui este vei'nic schimbatoare. ntr-o zi te felicita fii crezi sa el te sustine ntru totul, a doua zi nsa ti critica munca, fara nici un fel de menajamente, n fata tuturor. Iar membrii echipei pndesc un semn de ncllviintare din partea lui fii tresar la cel mai mic semn de dezaprobare. Cu unii dintre colaboratorii sai, Alain a stabilit o relatie de dependenta pasionala aproape i'i este tocmai ceea ce fii vrea, caci i place sa se i'tie respectat i'i admirat. n orice caz, dincolo de aparenta de "camaraderie" se ascunde un om care nu prea admite sa nu i se arate o anume deferenta. Si vai de cei care l contrazic! Anul trecut un designer cunoscut, Patrick, care venise de la o alta agentie, l-a nfruntat la o i'edinta pe Alain, spunndu-i deschis ce credea despre felul n care acesta conducea agentia._Alb de furie, Alain a parasit fiedinta trntind ufia. A doua zi, Patrick i'i-a gasit toate lucrurile gramada la receptie, laolalta cu o scrisoare de concediere pentru grei'eli grave. Ceilalti asociati ai agentiei, temndu-se ca n acelfel sa nu fie afectata cumva imaginea agentiei, au ncercat sa aplaneze conJlictul. Totufii, n final, designerul a trebuit sa plece, dar cu o indemnizatie frumoasa. Inutil sa mai spun ca dupa o asemenea ntmplare nimeni nu mai ncearca sa se razvrateasca fatii'. De altminteri, atta vreme ct l Jlatezi i'i nu l contrazici, ambianta este mai degraba buna. Ceea ce mi displace nsa cel mai tare este ca Alain face n aiiafel nct sa-fii nsufieasca ideile echipei pentru a-fii atribui succesul. El este un ecran ntre noi i'i ceilalti asociati fii nu ngaduie ca noi sa intram n contact cu acefitia. De ce ramn? Pentru ca, n clipa de fata, mi-ar fi greu sa gasesc un alt loc de munca. Si apoi, trebuie sa recunoai'tem ca, n profesia lui, Alain este totufii un star i'i aceasta va prinde bine C. V-ului meu. Oriunde apare, Alain face o impresie puternica, cu aerul sau ncrezator, cu eleganta lui, ntotdeauna pare sa fie ntr-o forma foarte buna, ui'0r bronzat, elegant.

103 Personalitatile narcisice o consolare meschina: de la secretara lui t;tim ca are probleme cu impozitele. Are un salariu astronomic; mai mult, de ani buni reut;ise sa-tOifinanteze modul de viata din note de cheltuieli tOiavantaje n natura. Si acestea reprezinta mult. Dar Alain are tot felul de izbucniri violente mpotriva acestei "agentii n care designerii nu sunt lasati sa creeze". Pentru a se consola, face n at;afel nct clientii im

portanti, cu care s-a mprietenit, sa-I invite n weeJc-end-uri de vis. La ntoarcere, Alain nu t;ovaie sa vorbeasca despre aceasta tinerilor creatori, care sunt platiti de zece ori mai putin ca el tOicare au lucrat din rasputeri pentru a termina un proiect. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE ALAIN? Este evident ca Alain are o foarte buna parere despre sine, si tine ca si ceilalti sa afle: vorbeste cu placere despre succesele lui si etaleaza marturii graitoare (fotografii, trofee), pentru ca orice vizitator sa stie cu ce persoana importanta are de-a face. Atentie, nu vrem sa spunem ca orice persoana care tine n biroul sau cupe sau trofee ar fi o personalitate narcisica! n unele profesii ori n unele tari aceasta poate face parte din uzante. n cazul de fata nsa, acest semn trebuie interpretat In cadrul unui ansamblu. De pilda, Alain si-a adjudecat cea mai frumoasa ncapere a agentiei: el considera ca trebuintele sale sunt mult mai importante dect ale celorlalti, ca i se cuvin une

le privilegii. Alain vrea ca ceilalti sa-I admire, sa recunoasca faptul ca este o persoana exceptionala si nu suporta critica (in

cidentul cu tnarul designer). De asemenea, Alain pare preo

cupat, extrem de preocupat de nfatisarea sa, dornic de a se arata mereu n cea mai buna forma si ncntat sa frecventeze persoane importante (fotografiile de pe biroul sau). n relatiile cu ceilalti, Alain stie cum sa jongleze cu emoti

ile lor, folosind alternativ seductia, critica si elogiile neastep

tate. S-ar putea spune ca Alain are un comportament manipu

lant, adica lipsit de sinceritate si n acelasi timp viznd sa-i induca celuilalt o stare emotionala favorabila scopurilor sale, pentru a-l exploata ct mai bine. Alain nu pare a fi atent la sta

104 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre rile neplacute pe care le provoaca celorlalti (teama, umilinta, invidie); n acest sens! s-ar putea spune ca el nu prea da do

vada de empatie. Nu cunoastem nimic despre viata personala a lui Alain (n afara faptului ca este finantata prin cheltuielile profesionale; o data n plus! el considera ca regulile comune nu sunt facute pentru el)! dar dispunem de suficiente date pentru a banui ca Alain are o personalitate narcisica. Personalitatea narcisica Despre sine Are sentimentul ca este exceptionala! deasupra oamenilor de rnd si ca i se cuvine mai mult dect celorlalti. Stapnita de ambitia de a avea! de succese rasunatoare! att n plan profesional, ct si n viata personala. Adesea extrem de preocupata de nfatisarea sa si de vestimentatie. n relatiile cu ceilalti Se asteapta la atentie, privilegii! fara a se simti! nsa! obligata la reciprocitate. Cnd nu i se acorda privilegiile pe care le asteapta, devine furibunda. i exploateaza si i manipuleaza pe ceilalti pentru a-si atinge scopurile . . Manifesta destul de pupna empatie, iar emotjile celuilalt nu o prea misca. CUM PERCEPE ALAIN LUMEA? Toate gesturile lui Alain capata un sem~daca tinem seama de faptul ca el are o foarte buna parere despre sine si considera ca toata lumea (colaboratorii sai! asociatii, societatea n ntregime) trebuie sa-i mpartaseasca propriul punct de vedere. Principala sa convingere ar fi: IISunt o fiinta exceptionala! mai meritorie dect altii; toata lumea trebuie sa ma respecte. II

105 Personalitatile narcisice Ca multe alte personalitati narcisice, Alain socoteste ca regulile sunt facute pentru oameni obisnuiti si, prin urmare, nu se aplica si propriei persoane. Cnd fraudeaza fiscul si trebuie sa dea seama, el nu se simte numai frustrat si preocupat, dar si indignat! Cum poate fi constrnsa o fiinta ca el sa se supuna regulilor comune? Acest sentiment de a fi deasupra oamenilor de rnd l face sa caute compania unor persoane importante, dupa parerea lui, singurele care sunt demne de a fi frecventate n mod constant. Alain este cumva "snob"? Fireste, snobismul, n sensul curent al cuvntului, comporta si o oarecare doza de narcisism, dar uneori si nevoia de a-si mbunatati o imagine depreciativa despre Sh'1e:este cautata compania unor persoane nsemnate tocmai n speranta de a se obtine n acest fel o confirmare a propriei valori; Alain considera ca, pentru meritele sale exceptionale, i se cuvine o viata sociala sclipitoare. Cosmarul narcisicului: sa fie vazut ntr-un select restaurant "parizian", n compania unei verisoare din provincie, prost mbracata (de altfel, el o va duce la unbistro de la periferia orasului). Cu Alain am descris o personalitate narcisica destul de puternic conturata si ctusi de putin agreabila. Totusi, n multe cazuri, narcisismul nu are aceasta forma extrema. Sa o ascultam pe Juliette, douazeci si noua de ani, care n urma unor esecuri sentimentale, s-a decis sa nceapa o terapie. Adevarul este ca nca din clasele primare aveam impresia ca mi se cuvenea mai multa atentie dect colegilor mei. Eram o eleva buna, destul de sigura pe mine f'i eram nconjurata de admiratoare, defete nu att de frumoase ori de sigure pe ele ca mine. Pe vremea aceea, deja, mi facea placere sa ma f'tiu admirata. Prietenia mea era considerata un privilegiu, iar eu eram conf'tienta de aceasta f'i profitam. Tatal meu ma admira, ma rasfata, mi satisfacea toate capriciile. Si tocmai aceasta i reprof'a mama; curnd relatiile mele cu ea s-au nasprit, iar ntre noi a nceput ceva n genul unei rivalitati ntre fe

mel. Pot spune ca pe plan profesional am izbndit pentru ca mi s-a parut mereu firesc sa pretinzi mai mult, sa meriti mai multi bani,

106 Franc;ois Lelord si Christophe Andre mai multe responsabilitati. Daca ceri ceva cu ndrazneala, adesea l si poti obtine. Evident, am trezit si multa invidie si rivalitate. Trebuie spus ca la nceputul carierei mele susceptibilitatile nu ma preocupau ctusi de putin atta vreme ct eu aveam sentimentul de a fi cea mai buna. La sedinte, luam cuvntul cu multa usurinta, i n

fnmtam pe cei mai vrstnici ca mine, cnd mi se parea ca ideea mea era mai buna ca a lor. Unul din primii mei patroni m-a chemat ntro zi n biroul lui pentru a-mi spune ca nu poti reusi singur si ca ntr-o echipa fiecare om este important. Tonul dojenitor pe care mi se adresase ma cam iritase, am nceput sa ma dezvinovatesc, dar cum era un om pe care-l admiram mult, remarca lui mi-a dat de gndit si ca urmare am nceput safiu ceva mai atenta cu ceilalti. Pe plan sentimental, n schimb, am mers din esec n esec. De fapt, este destul de simplu pentru mine sa ngemmchez barbatii si recunosc ca am tendinta de a-i manipula un pic, de a-i face gelosi, de a le zdruncina ncrederea n ei, de a-i tine n sah. Problema este ca n clipa n care un barbat se ndragosteste de mine, scade n ochii mei si nu mi se mai pare deloc ca ar fi ndeajuns de puternic sau de important pentru mine. De doua ori m-am ndragostit foarte tare, dar relatia n-a rezistat, caci eu eram sensibila pna si la cea mai mica lipsa de atentie din partea partenerului. Ultimul meu iubit ocupa un post important, iar aceasta ma facea sa ma simt magulita, dar ma cam nfuria cnd ntrzia la ntlnire sau cnd contramanda o ntlnire sau un week-end pe care planuisem sa-l petrecem mpreuna, din pricina unei calatorii n interes de serviciu. Treceam ndata la represalii, refuznd sa-lmai vad si strnindu-i gelozia. Iar el mi lasa zeci de mesaje disperate pe robot, pna cnd i telefonam. M-a parasit n cele din urma, spunndu-mi ca nicicnd n-a fost att defericit si att de nefericit cu o femeie. Am vrut sa-l opresc, dar era prea trziu. S-a casatorit cu o tnara pe care mi-a descris-o cafiind "draguta". Acum nu este zi n care sa nu ma gndesc la el si sa nu-l regret, si realizez ca, n aceasta relatie, pusesem pe primul plan propriile mele trebuinte, ignorndu-le pe ale lui, dar nu puteam scapa de sentimentul ca meritam mai multa atentie din partea lui. Doctore, credeti ca aceasta mi se trage din faptul ca tatal rneu ma adora? Juliette a constientizat una din caracteristicile personalitatii sale narcisice: sentimentul ca orice barbat i datoreaza o

107 Personalitatile narcisice atentie aparte, fiindca ea este exceptionala. Aceasta convingere de baza genereaza, nsa, o animozitate disproportionata atunci cnd iubitul ei ntrzie la ntlnire, caci are prea mult de lucru. Apoi, psihoterapia a ajutat-o pe Juliette sa-~i con~ tientizeze cteva din principalele sale convingeri: "Nu sunt ca toti ceilalti", "Ceilalti mi datoreaza respect ~iatentie", ~isa si le revizuiasca. De altfeIr ea a nceput prin a-~i pune propriul psihiatru la ncercare, ntrziind la sedinte, ncercnd sa le prehmgeasca cnd timpul afectat se scursese, sau cernd o ntrevedere de la o zi la alta. Mai mult sau mai putin con~tient, Juliette nu accepta sa fie supusa aceleia~i reguli ca ceilalti pacienti, sa nu beneficieze de un regim aparte. Iar psihiatrul s-a folosit de incidentele dintre ei pentru a o ajuta sa-si constientizeze principalele convingeri. ncetul cu ncetuIr Juliette a izbutit sa adopte un punct de vedere mai temperat, att asupra propriei persoane, ct ~i asupra celorlalti, sa fie mai putin agresiva, ~i sa se manifeste mai putin violent, cnd un barbat nu-i acorda atentia pe care si-ar fi dorit-o. o SITUATIE TIPICA PENTRU PERSONALITATEA NARCISICA Un scriitor celebru, mai cu seama printre intelectuali, ?i care apareafrecvent n emisiunile culturale difuzate la ore trzii, venit n

CI tr-o zi la un editor important cu care avea fixata o ntlnire. Numai ca tnara secretara, angajata de putina vreme, nu-l mai vazuse pna atunci, nici chiar la televizor, deoarece atunci cnd ramnea treaza pna la ore trzii prefera sa mearga la discoteca dect sa urmareas

ca o emisiune culturala. Cnd scriitorul s-a apropiat de biroul ei cu un aer solemn, ?i i-a cerut sa-i anunte editorului sosirea, ea a ntrebat candid: "Pe cine sa anunt?" Faimosul personaj s-a cabrat, s-a congestionat defurie ?i,fara a catadixi sa-i raspunda, ?i-a ntors capul ndreptndu-se direct catre biroul directorului. Acest scriitor narcisic apreciaza ca valoarea sa este att de mare nct ceilalti trebuie sa i-o recunoasca de ndata. Obliga

108 Fran<;oisLelord ;;iChristophe Andre tia de a te prezenta ca orice muritor de rnd, contrazice o alta convingere a personalitatilor narcisice: "Regulile obi;;nuite nu se aplica oamenilor ca mine." Un incident asemanator s-a produs ;;in cazulw1Ui mare industria;;, cu ocazia unei calatorii ntreprinse de unii mini;;tri ;;i oameni de afaceri ;;i destinata comercializarii produselor noastre n strainatate. Personalitatea noastra narcisica, care conduce un grup mare, a ntrziat ;;i a cerut sa fie lasat sa urce numaidect n avion, de;;i uitase toate biletele necesare. Cum era stresat deja din cauza ntrzierii, s-a enervat cnd tnara stewardeza i-a cerut sa-;;i dove

deasca identitatea. Si conduita la volan poate revela narcisismul unora din contemporanii no;;tri. Numero;;i, ntr-adevar, Sl.mtcei care ;;i iau dreptul de a ncalca unele reguli ale codului rutier, tocmai pentru ca se socotesc capabili sa evalueze singuri riscurile. Aceia;;i ne vor explica adesea ca ma;;ina lor ;;i calitatea propriilor reflexe la volan le ngaduie sa depa;;easca n deplina securitate vitezele legale. NU CUMVA ESTE UTIL PUTIN NARCISISM? Gnditi-va la cei pe care-i cunoa;;teti ;;i care au "reu;;it". Amintiti-va ;;i interviurile televizate acordate de celebritati. Nu vi s-a parut ca multi pareau deosebit de multumiti de ei, de siguri pe ei, zugravindu-se n termeni magulitori;;i acceptnd complimentele ca pe ceva ce li se cuvenea? Fire;;te, s-ar putea crede ca aceasta siguranta ;;i aceasta multumire le-a dat-o reu;;ita, dar ;;i reciproca este la fel de adevarata: aceasta ncredere, acest sentiment de superioritate, dezinvoltura cu care se a;;aza n fata, trasaturi de caracter narcisice, sunt poate ;;i componentele reu;;itei lor1. S-ar putea 1 J.K. Bachman, P.M. O'Malley, "Self-Esteem in YOlmg Men: A longitu

d11alAnalysis of the Impact of the Educational and Occupational At

taintment", Journal of Personality and Social Psychology (1977), 38, pp. 365-380.

109 Personalitatile narcisice spune ca la un talent egal, narcisicul are ~anse mult mai mari de reu~ita dect o persoana modesta. Narcisicului i va fi mult mai u~or sa se "vnda", caci este ncredintat ca el este cel mai bun, iar n competitie va avea mai putine scrupule, caci el considera ca locul nti i se cuvine de drept. Odata ajuns la conducere nu va fi stapnit de teama ca va e~ua, caci se considera cel mai capabil. Un pic de narcisism poate constitui un avantaj decisiv, mai cu seama cnd este vorba de a te adapta unui climat de competitie. Dintr-un punct de vedere evolutionist, narcisismul asociat altor calitati redutabile se pare ca a fost un avantaj pentru a-~i nsu~i cea mai buna parte din vnatul tribului ori pentru a lua locul ~efului. Multi ~efi de ntreprinderi ne-au marturisit ca adesea cei mai buni dintre agentii lor comerciali sunt putin narcisici. Siguri pe ei, multumiti de nfati~area lor, de care se ~i ngrijesc n mod deosebit, manipulatori oarecum, nu sunt ctu~i de putin afectati cnd sunt refuzati (caci nu a fost vina lor). Se poate spune ca tocmai narcisismul le alimenteaza ambitia de succes ~i i ajuta sa faca fata unor situatii deseori dificile ~i descurajatoare pentru altii. n viata de zi cu zi, o doza minima de narcisism poate fi deseori utila. Destul de insensibili la trebuintele ~i greutatile interlocutorilor lor, subiectii narcisici ~tiu sa lupte, lasnd de o parte orice scrupule pentru a obtine ce vor. Iata ce poveste~ teLouise, onvatatoare de treizeci ~iunu de ani, despre una din prietenele ei care are o personalitate narcisica: Am pastrat legatura cu fostele mele colege de liceu. Ne ntlnim cu regularitate, fie pentru a lua masa ntr-un restaurant, fie pentru a ne petrece week-end-ul ori cteva zile de vacanta ntr-un loc placut. Dintre toate colegele mele, Coralie se deosebeste cel mai mult de mine: n timp ce eu sunt o persoana discreta si rezervata, timida oarecum, ea este extravertita si sigura pe ea. La liceu, toata lumea i spune "diva", din pricina felului n care se mbraca si n care stia sa sefaca remarcata, dar si a capriciilor si pretentiilor ei. Coralie continua sa ma uimeasca prin aplombul ei. Cnd suntem ntr-un restaurant, este atenta la cele mai mici detalii: calitatea

11 O Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre . pinii, prospetimea apei, volumul muzicii, i'i gata oricnd sa ntruneasca ntreg statul major al stabilimentului i'i sa parlamenteze pna cnd obtine ci'tig de cauza. Odata a primit gratuit un bilet de avion din partea unei companii aeriene, dupa cefacuse scandal pentru ca ai'teptase la aeroport doua ore. Ea i'tie mereu ce safaca pentru a obtine cea mai buna masa la restaurant, ori cea mai buna camera la hotel. Este cam penibil safii cu ea, cnd face tot circul (de genul "Cre

deti ca am sa accept ai'a ceva? Nici sa nu va gnditif"), dar, ce-i drept reui'ei'te. Mai ntotdeauna Coralie obtine ce vrea. Acolo unde noi nu reactionam spunndu-ne: "La urma urmei, nici nu merita safaci o tragedie pentru atta lucru", i'i unde ideea de a reclama nici macar nu ne trece prin minte, Coralie este gata oricnd de lupta pentru a capata ce-i mai bun. Vizibil, Coralie nici nu se sinchisei'te de faptul ca n felul aces

ta poate trezi aversiunea interlocutorului sau. Dar culmea este ca nimeni nu se supara. Dimpotriva, s-ar putea spune ca ea ci'tiga n felul acesta stima celorlalti. Cred ca n-ar fi rau daca din cnd n cnd m-ai' comporta i'i eu precum Coralie. Psihiatrii au numit dimensiune a narcisica prezenta n fie

care din noi stima de sine. Ei ~tiu ca o insuficienta stima de sine este la originea mai multor tipuri de probleme psihologice precum timiditatea2, starile depresive3 etc. CND NARCISISMUL TE FACE VULNERABIL Daca aveti talent ori ~arm, ceilalti va vor suporta mai u~or narcisismul. Ei vor fi sedu~i, impresionati sau convin~i de siguranta voastra. Dar, adesea, problema narcisicilor este aceea de a voi ntotdeauna mai mult ~i de a sfr~i prin a deveni in

2 J.M. Cheek, L.A. Melchior, "Shyness, Self-Esteem and Self-Counseiousness", in H. Leitenberg (ed), Social and Evaluation Anxiety, N.Y., Plenum Press, 1990, pp. 47-82. 3 D. Pardoen et eoll., "Self-Esteem in Reeovered Bipolar and Unipolar Outpacients", British Joumal of Psychiatry (1993), 161, pp. 755-762.

Personalitatile narcisice suportabili. n exemplul anterior, Juliette realizase prea trziu ca iubitul ei, desi ndragostit de ea, stabilise totusi un prag de ruptura pe care ea sfrsise prin a-l depasi. La lucru, un patron mult prea narcisic poate strni ranchiuna, demotivatie si, n cele din urma, aduce serioase prejudicii firmei sale. Sansele lui de supravietuire si succes vor fi totusi mai mari ntr-un grup numeros, n care consecintele unei proaste conduceri transpar dupa o perioada mult mai mare dect ntr-o ntreprindere mica sau mijlocie. Pe de alta parte, diverse situatii arata ca n cazul persoanelor narcisice, riscul unei depresii este peste medie, mai cu seama cnd survine "criza de la jumatatea vietii"4. Sa nu-si fi atins ambitiile tineretii lor, este un lucru pe care personalitatile narcisice l accepta mai greu dect ceilalti: caci este vorba de propria imagine de fiinte exceptionale, carora le izbuteste totul. Cu totii putem fi deziluzionati de viata si de noi nsine, dar pentru cineva care era ncredintata ca totul i va reusi, socul va fi si mai violent. Mai mult, propriul lor fel de a fi i h'11piedica sa stabileasca cu ceilalti relatii strnse si afectuoase. Or, existenta ctorva persoane apropiate carora sa li te poti confesa este unul din factorii de protectie mpotriva5 multor maladii; multe personalitati dificile nu au aceasta posibilitate. De altfel, deseori, n urma unui esec sentimental ori profesional, personalitatile narcisice vin sa consulte un psihiatru sau doresc sa se supuna unei psihoterapii, ca n cazul Juliet

tei. Personalitatile narcisice n filme si n literatura Baronul Charlus, unul din personajele romanului n cautarea timpului pierdut de Proust, ofera un viu exemplu de personalitate narcisica ce prezinta si unele trasaturi histrionice. Cnd se afla ntr-un salon, baronul monopolizeaza ntreaga 4 L. Millet, La crise du mil/ieu de vie, Paris, Masson, 1994. 5 N. Rascle, "Le soutien social dans la relation stress-maladie", in M. Brouchon-Schweitzer, R. Dantzer, Introduction a la psychologie de la sante, Paris, PUF, 1994.

11 2 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre atentie prin conversatia sa sclipitoare si sarcastica, si nu admite sa fie vreun moment ignorat, facnd aluzii repetate la nobila sa ascendenta. Dar se va ndragosti de un "inferior", violonistul sociopat Morel. Personajul producatorului interpretat de Tim Robbins n Jucatorul (1992) de Robert Altman vadeste numeroase trasaturi narcisice. Traieste centrat pe propriile ambitii, este indiferent la suferinta pe care o produce n jurul sau si seduce fara urma de regret sotia unui tip pe care el l-a ucis accidental. n Apocalipsul, acum (1979) de Francis Ford Coppola, Robert Du Jall joaca rolul unui colonel narcisic si sigur pe el, care si amplaseaza elicopterele n apropierea unei plaje expusa focului inamic, doar pentru placerea de a-si impune vointa de sef si de a-si vedea soldatii facnd surf. Mai apoi, eroul filmului va ntlni o personalitate narcisica, Marlon Brando, colonel parasutist, care a decis sa poarte razboiul asa cum ntelege el si care domneste ca un rege (visul oricarui narcisic) asupra unui trib de munteni rebeli. In Cararile gloriei (1958) de Stanley Kubrick un general din primul razboi mondial, narcisic si nsetat de glorie, trimite oamenii la masacru ntr-o ofensiva prost conceputa. Furios ca planul sau a esuat, el arunca ntreaga raspundere asupra soldatilor pe care i trimite n fata curtii martiale, spre indignarea colonelului Dax, jucat de Kirk Douglas. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE NARCISICE

Recomandabil Ori de cte ori sunt sincere, aratati-le ca le aprobati Amintiti-va: personalitatea narcisica considera ca i se cuvine ntreaga voastra admiratie si daca vreti sa ramneti n relatii bune cu ea, nu ezitati: complimentati-o pentru reusitele sale. Felicitati-o pentru rochia cea noua, pentru ca a stiut sa convinga un client; felicita ti-o pentru partida de tenis, pentru

113 Personalitatile narcisice taiorul, pentru discursul ei. Iar avantajele sunt multiple: persoana narcisica va va considera un om inteligent care stie sa-i recunoasca valoarea, o va tenta mai putin gndul de a ncerca sa va impresioneze cu orice chip. In prezenta voastra va fi mai putin iritabila si veti avea mai multa greutate n ochii ei cnd i veti face o critica. Ne referim, fireste, la o aprobare sincera, caci o falsa magulire risca sa devina imediat o escaladare careia nu-i veti mai putea face fata. Pe de alta parte, deseori, tocmai setea lor de admiratie i face pe narcis ici experti n materie, iar cei mai inteligenti vor sti prea bine sa distinga ntre un compliment sincer si o lingusire ieftina . Sa le explicati reactiile celorlalti Daca ati reusit sa cstigati ct de ct ncrederea unei personalitati narcisice, atunci o veti auzi adesea cum vi se plnge de altii. Si va va marturisi ca oamenii sunt abuzivi, ingrati, rai, lipsiti de valoare, ceea ce de regula este semn ca nu i s-a acordat consideratia si atentia care credea ea ca i se cuvin. Ati putea sa o ajutati explicndu-i punctul de vedere al celuilalt, asa cum l percepeti voi. Atentie, nu este vorba sa-i spuneti ca celalalt are dreptate, ci sa-i aratati mai degraba ca fiecare vede lucrurile altfel. Daniel, un tnar functionar narcisic, se ntoarce extrem de furios n biroul sau, 'dupa o ntrevedere cu directorul, ;;i i se destainuie unui prieten, Fran(:ois. Directorul i-a acordat lui Daniel un spor la salariu pe care acesta l considera nesatisfacator, jignitor chiar. A obtinut cele mai bune rezultate din ntreaga echipa, prin urmare, este ndreptatit sa pretinda un spor mai mare ca al celorlalti. Fran(:ois l lasa sa termine, recunoa;;te ca Daniel a avut reZItltate exceptionale ;;i l felicita. Apoi, recunoscndu-i nca o data valoarea profesionala, i mai spune ca directorul nu are totu;;i puteri absolute. Probabil ca pentru sporuri nu dispune de fonduri financiare fabuloase, iar daca i-ar da lui Daniel un spor mai mare, consecinta ar fi ca sporurile celorlalti ar trebui reduse. "Dar ei n-au avut rezultate lafel de bune cu ale mele!", se ncapatneaza Daniel. Fara ndoiala, dar nu ;;i-au atins ori depa;;it ;;i ei obiectivele? Daca

11 4 Fran~ois Lelord si Christophe Andre sporurile lor ar fi prea mici, ei ar fi demotivati. Iar directorul tre

buie sa tina seama de asta. Dupa ce a discutat vreme de jumatate de ora cu prietenul lui, Daniel a reusit sa priceapa punctul de vedere al directorului, desi continua sa fie de parere ca totusi i se cuvenea mai mult. Fran90is reusise acolo unde directorul esuase, recunoscuse pur si simplu punc

tul de vedere al lui Daniel aratndu-i ca l ntelegea, n vreme ce di

rectorul, iritat de aroganta lui DanielJusese categoric, acuzndu-l ca are pretentii "extravagante", "care nu sunt conforme regulilor", ceea ce a sporit furia lui Daniel. n acest exemplu, regasim ceea ce repetam adesea: pentru a convinge pe cineva, este preferabil sa ncepi prin a-i explica ca i ntelegi punctul de vedere (ceea ce nseamna ca ai fi de acord). Sa respectati cu scrupulozitate convenientele Retineti ca narcisicul se considera o persoana mult mai nsemnata dect voi si asteapta deci sa fie tratata ca atare. Daca ntrziati, daca l salutati distant sau daca gresiti ordinea n care trebuie facute prezentarile, daca sunteti cam prea familiari cu el, riscati sa-I iritati. Nu uitati ca aveti de-a face cu o persoana susceptibila chiar si n prezenta unor detalii care vi se par insignifiante. Sa o ascultam pe Elisabeth: ntr-o seara am fost invitata la o ntrunire profesionala la care urmau sa fie prezente multe personaje importante n domeniul n care lucrez. Si cum stiam ca prietenul meu Gerard, ntors de curnd din Statele Unite, are nevoie sa stabileasca relatii n profesia lui, i-am propus sa ma nsoteasca. Am ntlnit destule persoane si le-am prezentat pe toate -celepe care le cunosteam. nsa, spre marea mea surprindere, ntreaga seara Gerard afost tensionat, iar la plecare am vazut ca era bosumflat. Asa ca l-am ntrebat asupra motivului: cu un aerfurios, mi-a raspuns cafacnd prezentarile, n mai multe rnduri, ncepusem prin a-l prezenta unor oameni fie mai tineri ca el, fie considerati de el mai putin importanti ca el, n loc sa procedez invers, sa ncep prin a-i prezenta pe acestia lui Gerard. Deci, nu uitati ca ceea ce este pentru dumneavoastra un detaliu insignifiant, va fi perceput de narcisic drept lipsa de consideratie.

11 5 Personalitatile narcisice Nu le aduceti critici dect atunci cnd este absolut necesar, si atunci fiti extrem de precisi Dupa ce am mentionat extrema susceptibilitate a narcis ici10l~ cum v-am putea sfatui sa le aduceti critici? Pur ~i simplu pentru ca o critica sincera, ce vizeaza un comportament precis, este unul din instrumentele de baza n relatiile cu personalitatile narcisice, ~tiuta fiind susceptibilitatea acestora; iata de ce, limitndu-va la criticile pe care le socotiti strict necesare, reduceti ~i riscurile unei explozii din partea lor. Si mai amintiti-va ca telul criticilor voastre nu trebuie sa fie acela de a-l face pe celalalt sa ~i modifice conceptia despre lume ~i despre sine nsu~i, ci doar de a-l incita sa ~i schimbe unele ati

tudini. Categoric, nu va sfatuim sa-i repro~ati unui narcisic "ca se crede deasupra celorlalti" sau ca este "egoist". Ar fi un gest nu tocmai inspirat si, n plus, zadarnic. Caci acestea sunt critici evazive, care ataca persoane (n cazul de fata s-ar subntelege: "Tu e~ti mereu a~a") ~i care, n cazul unui narcisic, ca ~i al oricarei alte persoane, i vor strni doar furia ~i dorinta de a va dovedi ca va n~elati. n schimb, daca l criticati, precizati un anume comportament, reparabil n timp, care nsa nu lezeaza persoana: "Nu-mi place sa ntrzii fara sa anunti", "A~ vrea sa nu ma mai ntrerupi cnd vorbesc", Jnteleg ca ai motivele tale sa nu-l agreezi pe Dupond, dar a~ prefera sa vorbim despre altceva". Iar criticile voastre vor fi cu att mai bine (sau mai putin rau) suportate de persoana narcisica, cu ct va veti fi straduit sa aplicati prima noastra recomandare: i-ati facut complimente sincere de cte ori era cazul. Pare sa fie simplu, totu~i nu aceasta este cea mai fireasca reactie. Iata ce se ntmpla cel mai adesea, ~i ce ne poveste~te Catherine, sotia unui agent comercial fara pereche, dar ~inarcisic n cel mai nalt grad: Jean-Pierre se lauda fara ncetare: ncepe pornind de la felul n care ~i poate convinge clientii, trecnd prin performantele lui la tenis ~i sfr~ind cu colaboratorii lui, "care dau n brnci" pentru el. Jean-Pierre prime~te complimentele cu multa non~alanta, iar aceas

116 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre ta ma irita ntr-att, nct eu refuz sa-I complimentez vreodata. E adevarat ca din cauza asta este posac, nu-mi iarta acest lucru ?i ?i organizeaza timpul liberfara sa tina ctu?i de putin seama de mine. Si atunci explodez, facndu-1 egoist, repro?ndu-i ca nu se gnde?

te dect la el. Evitati, deci, sa cadeti n cercul vicios nfatisat de Catherine: represaliile care fac loc altor represalii. n locul acestui comportament firesc, dar total ineficient, faceti-i complimente cnd le merita si alternati-Ie cu critici precise. Sa pastrati discretia n privinta propriilor voastre reusite si privilegii Cunoastem cu totii invidia, aceasta emotie neplacuta, care ne poate napadi cnd vedem ca o persoana detine acele avantaje la care rvnim si noi ... si despre care gndim ca ni s-ar cuvenit La narcisic aceasta emotie este nzecita. Cum el conside

. , ra ca merita mai mult dect noi, privilegiile noastre i vor da sentimentul unei dureroase nedreptati. Evitati, deci, sa-i vorbiti despre vacantele superbe pe care le-ati petrecut, despre mostenirea pe care tocmai ati primit-o, despre prietenii din copilarie cu care ati pastrat legatura si care azi sunt sus-pusi sau despre recenta voastra promovare. Toate acestea l vor face sa sufere si relatiile cu el se vor deteriora. Iata ce ne relateaza Yannick, treizeci si doi de ani, agent comercial la o agentie imobi

liara. Sunt n relatii destul de bune cu patroana mea, caci spre deosebire de alti colegi am priceput ca era ndeajuns sa-i fac unele complimente din cnd n cnd, fie pentru taiorul nou, fie pentru ca izbutise sa atraga un client important. A?a se face ca eu sunt mai putin admonestat dect altii, iar uneori chiar mi permit sa-i discut ordinele. Din pacate, n-am prevazut totul: sotia mea este stewardesa, a?a ca putem calatori cu avionul la preturi derizorii. Urmarea este ca ne petrecem vacantele la celalalt capat al lumii, iar n week-end-uri vizitam capitalele Europei. ntr-o zi nu m-am putut stapni sa nu pomenesc de un week-end de vis pe care l petrecusem la Viena. Intrigata, patroana m-a ntrebat cum de calatorim att de des. n timp ce

Personalitatile narcisice asculta explicatiile mele, vedeam cum chipul ise ntuneca. A avut o dispozitie groaznica ntreaga zi. De atunci, relatiile noastre nu mai sunt aceleasi. Totusi, ea cstiga multi bani si si-ar putea permite aceleasi calatorii, dar ideea ca eu dispun de un privilegiu n comparatie cu ea o irita teribil ... Iar eu ma gndesc sa-mi caut alta slujba. Acest exemplu arata ca o personalitate narcisica va fi invidioasa chiar ~i atunci cnd este vorba de un privilegiu pentru care n-a existat nici o competitie. Nerecomandabil Sa va opuneti sistematic Uneori, personalitatile narcisice sunt iritante, ca sa nu spunem insuportabile. Nervozitatea pe care ele v-o provoaca va poate favoriza un adevarat "blocat n ceea ce le prive~te. Veti avea chef sa le contraziceti sistematic, sa va aratati ostili, sa le raniti amorul propriu. Aceasta va va calma momentan, dar va face ca relatia sa fie si mai ncordata. Pe de alta parte, persoana narcisica va considera comportamentul vostru ca fiind nedrept, chiar scandalos, si riscati chiar sa-i deveniti un du~man. Asa ca, repetam sfatul anterior: faceti-i complimente de cte ori este cazul, recunoasteti-i succesele, iar aceasta va va procura "libertatea" de a-i aduce critici. Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare Deseori narcisicii sunt persoane fermecatoare care-i fascineaza ori i seduc pe ceilalti, cel putin la nceput. Poate tocmai aceasta putere de seductie asupra celorlalti le-a creat impresia ca li se cuvin atentii speciale (amintiti-va exemplul Juliettei). Sarmullor, siguranta lor si att de putina importanta pe care o acorda celorlalti i fac manipulatori redutabili: a manipula, adica a te juca deliberat cu emotiile celorlalti, pentru a-i ralia la propriul tau punct de vedere. Iata marturisirile Charlottei, care este asistenta unui arhitect. ntotdeauna patronul meu obtine de la tine ceea ce vrea; mai rau este ca uneori mi se pare ca ar face-o intentionat. Trucul lui este ca izbuteste sa te faca sa te simti vinovat. Cnd ncerci sa-i explici ca

11 8 Fran~ois Lelord si Christophe Andre nu ai deloc chef sa-I nsotesti la un client chiar smbata (i place sa fie nsotit de unul sau de doi colaboratori, dintre care cel putin ofata frumoasa, ceea ce l face sa-si ia un aer nca mai important) se n

tristeaza si te ntreaba daca te-a suparat cu ceva, daca este ceva ce ti-a displacut. Si pare att de dezamagit nct mai ca-ti vine sa-I con~ solezi, si asa accepti sa-ti sacrifici smbata. Daca vede cafigura cu vina nu tine, schimba tactica si-ti explica ca stie safaca diferenta ntre colaboratorii motivati si ceilalti, si te lasa sa ghicesti n ce categorie te va situa, daca nu-l nsotesti. Aceasta cam aduce a amenintare, dar el mai adauga ca va ntelege ca nu poti veni. Tu ntelegi aluzia, si iar accepti. n cele din urma, i-am descoperit cele patru mijloace de a te convmge:

-magulirea: "Sunteti cea mai buna". -culpabilitatea: "Dupa tot ce-am facut pentru tine!" -amenintarea: Jiti atenta, ca daca ... " -proximitatea: "Tu si cu mine suntem n aceeasi barca... " Nebunia este ca ntr-o aceeasi discutie poate trece de la unul la altul din aceste mijloace! Cu o asemenea perspicacitate, Charlottei i s-ar cuveni responsabilitati manageriale. Sa le faceti vreodata o favoare pe care nu doriti s-o reiterati Ca si n cazul multor personalitati dificile, este foarte important ca persoana narcisica sa aiba o imagine clara, transparenta despre ceea ce acceptati si ce nu. Astfel se va simti mai putin tentata sa va puna toleranta la ncercare. n clipa n care v-ati lamurit cu cine aveti de-a face, ncercati sa trasati o harta a propriilor voastre teritorii, stabilind care sunt cererile pe care i le acceptati si care sunt cele pe care le veti refuza siste

matic. Iata un exemplu de schema ntocmita de Yannick n legatura cu patroana lui: Accept: -sa-i fac complimente cnd pare sa astepte asta; n fata vizitatorilor sa-i spun "doamna";

Personalitatile narcisice -s-o las sa-i prezinte patronului cel mare micile afaceri ncheiate de mine ca apartinndu-i. Refuz: -sa-i pregatesc mereu cafeaua (ci numai atunci cnd fac si pentru mine); -sa ma alatur criticilor pe care le face la adresa directorului, a concurentei ori a colegilor mei; -sa ma las ndepartat de la o sedinta la care este prezent si directorul, pentru a discuta chestiuni importante. Dupa cum vedeti, nu este deloc simplu sa te afli n preajma unui narcisic! Iar aceasta presupune doar sa fii altfel dect el: sa nu reduci totul la o problema de amor propriu. Sa va asteptati la recunostinta Atunci cnd cineva va face o favoare, se poate ntmpla sa va simtiti ndatorat si sa doriti sa-i platiti cu aceeasi moneda de ndata ce veti avea ocazia. Se poate ca recunostinta sa nu fie un sentiment din cale-afara de natural (natural este, dimpotriva, a-l evita pe cel caruia i datorezi ceva). Dar educatia, regulile de politete, privirea celorlalti atintita asupra noastra si, uneori, constiinta propriului nostru interes ne determina sa ne aratam gratitudinea celor care o merita. Pentru o personalitate narcisica, adesea lucrurile stau cu totul altfel, cum ne povesteste si Fanny, treizeci si doi de ani, jurnalista n presa fe

minina. La nceput, Veronique a venit aici ca stagiara recomandata de mine, caci fuseseram colege de facultate. Cum s-a descurcat de minune, seful serviciului a decis s-o angajeze, asa ca ne-am regasit amndoua n acelasi domeniu: turismul si excursiile. Veronique a ajuns sa se afirme destul de repede la sedintele de redactie si sa obtina cele mai interesante subiecte ce presupuneau si excursii atractive. Cum pare safie foarte sigura de ea si abila, i-afacut o impresie puternica redactorului-sef Veronique ncepuse sa ma cam irite pe mine si nu numai. Dar o data am fost mai prompta dect ea si am obtinut un reportaj ce trebuia facut la Sankt-Petersburg, n timp ce ea urma sa viziteze frumusetile Provencei, ceea ce nu era rau deloc. Dupa sedinta, a venit

1 2 O Fran<;:oisLelord si Christophe Andre la mine gata sa plnga. M-a nvinuit ca-i "suflasem" reportajul ~i ca ar fi trebuit sa ~tiu ca Rusia o fascinase dintotdeauna, cafacuse limba rusa la liceu ~i ca visase fara ncetare sa viziteze aceasta tara. Veronique afost convingatoare ~i n cele din urma ani cedat, a~a ca am lasat-o sa-I anunte pe redactoTl/I-~ef cafacem schimb. Din clipa n care a obtinut de la mine ce a vrut, Veronique a redevenit trium

fatoare, dar eu am simtit clar ca nu mi era ctu~i de putin reCIIJ1OScatoare.

Acum i percep prezenta ca pe o continua presiune, care vrea sa ma dea la o parte, iar eu trebuie sa fiu extrem de vigilenta. Si cnd te gnde~ti ca datorita mie a venit aici. Acest exemplu arata ca n cazul unei persoane narcisice, principiul reciprocitatii nu functioneaza. Caci ea nu se va simti nicidecum obligata la reciprocitate, considernd ca ceea ce i oferiti i se cuvine de fapt. Evitati deci sa cadeti n acel: "Cu ct voi fi mai binevoitoare cu ea, cu att va fi si ea mai binevoitoare cu mine." Caci este un tip de relatie deprins din copilarie de la niste parinti iubitori, dar care n relatiile de competitie este sortita esecului. Cum sa ne comportam cu o personalitate narcisica Recomandabil: Ori de cte ori este sincera, aratati ca o aprobati. Sa-i explicati reactiile celorlalti. Sa respectati cu scrupulozitate convenientele. Nu-i aduceti critici dect cnd este absolut necesar si atunci , , fiti extrem de precisi. Sa pastrati discretia asupra propriilor voastre reusite si privilegii. N erecomandabil Sa va opuneti sistematic. Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare. Sa-i faceti vreodata o favoare pe care nu doriti s-o reiterati. Sa va asteptati la recunostinta.

Personalitatile narcisice Daca va este patron: cnd sunteti cu el nu va puneti prea tare n joc amorul propriu. Faceti o miscare de recul. Si amintiti-va aceasta fraza a lui Rochefoucauld: Ji poti lesne insulta pe suverani, proslavindu-Ie calitatile pe care nu le au." Daca va este sot sau sotie: daca l-ati ales (ati ales-o), cu siguranta are multe calitati. Recititi, totusi, acest capitol. Daca va este coleg sau colaborator: atentie sa nu va ia locul.

1 2 2 Fran<;:oisLelord 9i Christophe Andre Aveti trasaturile unei personalitati narcisice , , FALS i ADEVARAT ,datorez merite-I I lor comune. altora. de ndata. taje.oamenilor.enervez I de tot felul de privilegii 9i avan

1 10.Nu-mi place sa ma supunmente.lor mele.ntmplat' sa reguli-fara I I II1 S. Mi tept.macars-a sa mi pese. trigez 9. mi mimi place placeplace la nebunie sa beneficiez 3. sa mi se faca compli-I 8. Cnd nu mi se acorda atentie ma I II 7. Ct prive9te latura profesionala, 14. Sunt invidios(oasa) pe succesele I

Personalitatile schizoide , "Am oroare de ntrunirile la care este multa lume." EUGENE LABICHE cultatii, poveste?te Carole, treizeci ?i trei de ani, mami aPe sotul meu, pe Sebastien, l-am cunoscut la biblioteca fa

doi copii. De fapt, acolo l gaseai mai tot timpul. Era un baiat dragut ?i seriozitatea lui ma impresionase. Cum voiam sa consult cartea de care avea ?i el nevoie, ncepusem o conversatie. Mi-a parut un tip dragut, dar extrem de rezervat. Cum l gaseam atraga

tor, am vrut sa ne continuam discutia, dar era lucru anevoios, caci mi raspundea prin "Da" sau "Nu", Iasndu-mi impresia ca-I deranjam. Barbatii se aratau de regula interesati de mine, iar rezerva lui Sebastien ma cam intriga; era ca o provocare, iar eu voiam sa-i trezesc interesul. Si am reu?it! Dupa doua luni ie?eam mpreuna; ntr-un fel, a? putea spune ca eu am fost cea care afacut toti pa?ii. Acum nsa, stau ?i ma ntreb daca am procedat bine. Am remarcat destul de curnd ca Sebastien avea destul de pu

tine contacte cu ceilalti colegi. n pauzele dintre cursuri, el prefera sa stea la biblioteca, dect sa paIavrageasca cu alti studenti. Singurul prieten pe care i-l ?tiu este Paul, prieten din copilarie, pasionat ca ?i el de astronomie. Cnd erau copii, obi?nuiau sa se ntlneasca serile pentru a studia cerul cu un telescop daruit de parintii lui Sebastien. Paul este astronom ?i mai tot timpul ?i-l petrece n observatoare de la mari altitudini, din diferite tari. Sebastien ?i el ?i scriu cu regularitate, iar acum comunica prin Internet.

1 2 4 Fran~ois Lelord si Christophe Andre Pe vremea cnd sufeream din cauza ca Sebastien mi vorbea att de putin, devenisem aproape geloasa pe prietenul lui, caci mi nchipuiam ca Sebastien i mpartai}ea impresii i}isentimente despre care mie nu-mi pomenea niciodata. Si am sfri}itprin a-i citi pefurii} unele scrisori. Sebastien i}i descria viata cotidiana n fraze gen: "Am fost cu familia la mare." sau "Mi-am schimbat I1lai}ina.", iar n rest scrisorile erau consacra te unor reflectii i}tiintifice ori filosofice asupra astronomiei sau informaticii. Sebastien i}iPaul obii}nuiesc sa-i}i recomande reciproc carti de science-fiction care le-au placut n mod deosebit. Sebastien i}i-atrecut toate examenele i}ia devenit profesor de matematica la un colegiu. Ceea ce a fost catastrofic, caci nu reui}ea sa comunice cu clasa lui i}i,curnd, elevii au nceput sa protesteze. Venea acasa cu un aer posomort, nu mi se destainuia, se ai}ezan fata calculatorului, absorbit cu totul doar de acesta. ntr-adevar, Sebastien nu poate face fata agresivitatii celorlalti, nu i}tie cum. n viata de zi cu zi, daca cineva i se opune, el ramne impasibil i}ise ndeparteaza. Nu se poate impune n fata unor adolescenti dificili, care trebuie sa fi remarcat de ndata ca este un tip bizar. Din fericire, pastrase legatura cu unul din fOi}tii sai profesori de facultate care l-a ndemnat sa pregateasca o teza pentru a putea con

tinua o cariera universitara. A fost o munca uriai}a. Cinci ani s-a ocupat cu aceasta lucrare zi i}i noapte, pna i}i n vacante. Dar, da

torita ei, Sebastien detine acum un post de cercetator lafacultate i}i nu preda dect patru ore pe saptamna. Iar restul timpului i}icon

tinua cercetarile ntr-un domeniu tare complicat: topologia diferen

tiala, mi se pare, caci n-a reui}it sa-mi explice despre ce este vorba. Sebastien are un aer binevoitor, iar prietenii mei gasesc ca este un tip de treaba, dar daca este vorba sa ntretina o conversatie nu poti conta pe el. n vacante, vad bine ca n anumite momente ale zilei simte nevoia safie singur. Atunci pleaca sa se plimbe lund cu el i}io carte (i place mai ales science-fiction). ntr-o vreme facea mult wind-surf ceea ce ma cam nelinii}tea, caci se avnta departe n largul marii, singur. La nceputul casniciei noastre eram teribil de pornita pe el, caci l-ai}fi vrut mai expansiv i}imai combativ n viata de zi cu zi. Mai apoi mi-am dat seama ca nu-l pot schimba. Ai}a ca l-am acceptat i}iiubit

Personalitatile schizoide asa cum este. Cu timpul vedeam ca-i semana oarecum tatalui meu, care nu era prea volubil fi a carei atentie ma tot straduiam sa o atrag. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE SEBASTIEN? Sebastien pare sa fie extrem de rezervat n privinta noilor cunostinte si nu-si schimba atitudine a nici cnd relatia se prelungeste. El are o nclinatie pronuntata spre singuratate, la lucru, n viata familiala ori n activitatile , , din timpul lui liber. i este greu sa-si exteriorizeze sentimentele, pare indiferent la reactiile celorlalti, att n mprejurari conviviale (seri petrecute cu prietenii), ct si n situatii conf1ictuale (o clasa ostila). Cnd face munca de cercetare sau cnd citeste science-fiction, Sebastien prefera sa fie cu el nsusi si cu propria sa lume interioara. Sebastien poseda numeroase trasaturi de personalita

te schizoida. Personalitatea schizoida Adesea pare a fi impasibila, detasata, greu de deslusit. Pare sa fie indiferenta la elogiile sau criticile celorlalti. Prefera mai cu seama activitati solitare. Are putini prieteni apropiati, deseori chiar din cercul familial. Nu leaga prietenii cu usurinta. Nu cauta compania celorlalti. Atentie: a se deosebi personalitatile schizoide de schizofreni. "Schizoid" nu nseamna ctusi de putin schizofren, chiar daca ambele cuvinte au aceeasi radacina greaca, schizo, care nseamna "rupt" n sensul "rupt de lume". Dar schizofrenia nu este un tip de personalitate, ci o adevarata maladie. Pacientii schizofreni au idei delirante si sufera de perturbari ale facultatilor intelectuale1, ceea ce nu este cazul lui Sebastien, care este un excelent cercetator. 1 C. Tobin, La Schizophrenie, Paris, Odile Jacob, coll. "Sante au quotidien", 1990.

1 26 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre CUM PERCEPE SEBASTIEN LUMEA? Nu este deloc usor sa ntelegi cum traiesc personalitatile schizoide, caci acestea nu se destainuie. Cum sa ghicesti ceea ce gndesc despre altii si despre sine aceste personaje, cnd le vezi retrase, impasibile, tacute? Psihologii cred ca principala convingere a acestor personalitati este ceva de genul: "Relatiile cu ceilalti sunt imprevizibile, epuizante, izvor de nentelegeri, asa ca este mai bine sa le eviti." Stim cu totii ca ceilalti sunt imprevizibili, obositori adesea. Cu toate acestea, nu ajungem cu totii schizoizi! De ce oare pentru persoana schizoida contactul cu ceilalti este deosebit de istovitor? Mai nti poate pentru ca schizoidul este mai putin abil dect noi n a ntelege reactiile celorlalti, care i par greu de "descifrat". Fa.!2tulde a comunica cu ceilalti i solicita un efort considerabil. Incercati sa va amintiti o mprejurare n care ati fost nevoiti sa faceti putina conversatie cu straini a caror limba nu o cunoasteti prea bine. Ei bine, oboseala resimtita de voi atunci seamana, poate, cu a unei persoane schizoide, care trebuie sa faca efortul de a comunica cu ceilalti. Apetitul scazut al schizoizilor pentru contacte ar putea fi si altfel justificat: schizoizii par sa fie mai putin sensibili dect marea masa la parerile celorlalti, incluznd aici admiratia si ncuviintarea lor. Complimentele nu-i prea impresioneaza pe schizoizi, asa ca rareori se ntmpla "sa le vneze". Contrar altor personalitati dificile, care cauta n permanenta acordul si admiratia celorlalti (narcisice, histrionice), schizoidul este mult mai autonom. El si afla satisfactie n lumea sa interioara, n exercitarea solitara a facultatilor sale. Prefera sa lucreze singur, sa viseze, sa-si faureasca propriul mediu, dect sa caute aprobarea semenilor lui. Banui ti, asadar, ca schizoizii se vor simti atrasi de profesiile n care mare parte a activitatilor lor ramne solitara: sunt mult mai multi schizoizi n rndul informaticienilor, al inginerilor care lucreaza n cercetare, n acele profesii ce presupun un anume grad de izolare (excluznd nsa paznicul de far). Cel mai adesea ei sunt excelenti experti n disciplina lor, de

Personalitatile schizoide care sunt absorbiti cu totul. Ca ~i Sebastien, se simt mult mai atra~i de disciplinele abstracte sau tehnice, dect de cele ce tin de uman. Sa-I ascultam pe Marc, douazeci ~inoua de ani. La ~aisprezece ani s-a supus unei terapii la ndemnul parintilor, ngrijorati de nsingurarea lui. E adevarat ca dintotdeauna m-am simtit mult mai fericit cnd eram singur. Cnd eram copil, petreceam ore ntregi n podul casei nascocind tot felul de pove~ti cu exploratori ~i insule misterioase, in

spirat ~ide cartile pe care le citeam. Visam cu ochii deschi~i. Aveam si un caiet n care scriam toate aceste pove~ti, dar nu-l aratam ni

manui. Nu voiam ca altii sa-I citeasca, nu voiam dect sa nsemnez diferitele insule cu geografia lor imaginara. Erau insule nepopulate, iar ca explorator rolul meu era acela de a clasifica flora ~ifauna. Sur

sa mea de inspiratie erau atlasele vechi de istorie naturala. La zece ani, puteam spune pe dinafara numele tuturor speciilor ~isubspeciilor de mamifere ~i de pasari, dar ma interesau mai mult clasificarile, dect animalele n sine. La ~coaIa, nsa, lucrurile nu mergeau prea bine. Eram un elev bun, dar nu prea sociabil. Ma simteam altfel dect ceilalti copii care mi pareau gaIagio~i, neastmpc1rati, iar jocurile baietilor nu ma prea interesau. Ceilalti rdeau de mine ~i, n scurt timp, ma alesesem ~i cu o porecla: "Bizaros". "Bizaros" n sus, "Bizaros" n jos. n clasa a ~asea i devenisem antipatic ~efului clasei, a~a ca eu eram mereu tap ispa~itor. Din fericire, aveam un prieten a carei fire semana oarecum cu a mea, numai ca el era mult mai voinic ca mine ~ia~a am fost lasat n pace (am ramas prieteni pna azi, lucram la aceea~ifirma, caci atunci cnd se eliberase un post, eu l-am n~tiintat). Cel mai greu mi-a fost n adolescenta. Ceilalti baieti ie~eau,flir

tau cu fetele; eu eram tot retras. Daca mergeam, totu~i, la cte o serata, nu ~tiam ce sa spun, cum sa ma comport. Ma obosea teribil sa fac conversatie ~i, apoi, mereu aveam impresia de a nu fi nteles bine ce a~teptau ceilalti de la mine. A~ fi ramas retras n colti~orul meu, absorbit cu totul doar de munca mea, dar ma simteam atras defete. Si aceasta m-a determinat sa ies din izolarea mea. Dar abia acum mi dau seama ct de stngaci eram cu fetele. Nu prea ~tiam ce sa le spun; cnd deschideam gura, vorbeam numai de

128 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre spre ceea ce ma pasiona, abordam numai acele teme n care ma descurcam cu u~urinta: le explicam de pilda cum planeaza un avion sau cum te poti caLauzi dupa steleI daca te ratace~ti pe mare. Vreme de cteva minute reu~eam sa le att curiozitatea, apoi nsa ncepeau sa se plictiseasca; mi dadeam seama de asta, dar tot nu schimbam registrul. Mai mult, daca se ntmpla ca vreun alt baiat safie atras de aceea~ifataI eu ma retrageam de ndata, caci ntreaga situatie mi parea mult prea complicata. Terapia m-a ajutat enorm. n primul rnd, am izbutit sa-i nfati~ ez psihologului acele situatii n care nu ma simteam nlargul meu, ceea ce afost ca un fel de antrenament pentru a-mi explica propriul punct de vedere, lucru care n viata obi~nuita nu mi reu~ea. A fost o experienta foarte utila. Ulterior, gratie psihologului am ajuns sa nteleg mai bine ceea ce a~teptau ceilalti ntr-o conversatieI ~i de ce eu nu reu~eam sa comunic cu ei. Ajuns n acest stadiu, arn acceptat ideea unei terapii de grupl ceea ce la nceput refuzasem. Era un grup de antrenament n afirmarea de sine. Jucam diferite roluri pornind de la situatii din viata de zi cu zi. De pilda: "Sa zicem ca sunteti la un curs ~i lnga dvs. se afla o fata draguta; vreti sa ncepeti o conversatie cu ea ~i sa o invitati la o cafea." O fata din grup juca rolul studentei. Ne simteam cu totii stnjenitil dar terapeutul ~tia sa creeze o ambianta lini~titoare, n care toti prindeau curaj. ntr-un singur an am progresat enorm. Mi-am pastrat gustul pentru singuratate ~ipentru activitatile intelectuale, dar contactul cu ceilalti mi se pare mai placut dect nainte, pentru ca sunt mai destins. Si apoil eu ~isotia mea suntem firi complementare. Ea este mult mai vivace ~i mai sociabila dect mineI tot ea este cea care leaga noi prietenii, care organizeaza timpul liber. n acela~i timpI ma cunoa~te ndeajuns de bine, a~a ca nu ma sile~te sa-mi depa~esc "doza" de contacte. Daca nu a~fi facut o terapie, cred ca nu a~fi ajuns niciodata sa am o relatie cu o asemenea femeie ~i sa ma ~i casatoresc cu ea. Marc a avut o dubla sansa: de a fi avut nca de timpuriu un prieten care, facndu-1 sa nu se simta parasit, l-a ajutat sa-si construiasca o mai buna imagine de sine. Si o a doua sansa: de a fi avut din adolescenta un terapeut care sa-i propuna o

129 Personalitatile schizoide terapie adecvata trebuintelor sale, care a ncercat sa-i amelioreze capacitatile relationale. CND SCHIZOIDIA ADUCE SUFERINTA Este foarte probabil ca n cadrul unei comunitati agricole traditionale (n care s-a vietuit timp de milenii), sa nu fi fost un fapt prea grav acela de a fi schizoid. Caci ti petreceai viata n mijlocul unor oameni pe care i cunosteai, locuitori si ei ai satului tau, nu prea erai pus n situatia de a "face cunostinta" cu altcineva, se stia ca esti cam "nchis" si, de altfel, poate tocmai aceasta te facea sa suporti mai bine dect ceilalti orele L'1. care lucrai de unul singur sau, pentru femei, sa toarca sau sa teasa n tacere. Daca erai barbat, nu te prea pricepeai sa faci curte femeilor, aceste fiinte dificile si imprevizibile. Daca erai o tnara schizoida, nu prea stiai cum sa raspunzi avansurilor facute de barbati, asa ca era mult mai comod sa-i eviti. Dar si n privinta asta, tipul de societate n care traiai facilita mult lucrurile: de regula, o casatorie era "aranjata" de mai multa vreme de familiile cu acelasi statut, care considerau ca ai lor copii s-ar potrivi, deci nu era ctusi de putin nevoie s~-i faci logodnicului sau logodnicei dovada calitati

lor tale. In aceste societati subzistentiale, nu prima faptul de a purta o conversatie agreabila pe teme diverse, desi aceasta era o calitate apreciata la barbati, mai cu seama serile, la o cla

ca. Important era sa fie harnic, curajos, sa nu fie certaret. Ct priveste femeile, ele trebuiau sa fie rezistente la munca, sa-si asculte sotii, sa fie mame bune (si nu ncape ndoiala ca aces

tea erau cele mai apreciate calitati, laolalta cu o zestre mare), toate acele nsusiri pe care le poate avea o frumoasa schizoi

da. (Iata cel putin o femeie care nu se va plnge de faptul ca sotul ei vorbeste putin!) Dintr-un punct de vedere evolutionist s-ar putea chiar spu

ne ca a fi schizoid putea constitui un avantaj pentru indivizii care erau nevoiti sa petreaca lungi perioade de timp ntr-o sin

guratate desavrsita (vnatori, pastori, pescari).

13 O Franr;ois Lelord si Christophe Andre Astazi nsa, totul s-a schimbat. Majoritatea populatiei locuieste la oras, iar noi ntlnim alti si alti oameni, fie la scoala, la facultate, la lucru, n calatorii, n vacante. Trebuie sa stii cum sa faci cunostinta cu o persoana sh'aina, sa intri n contact cu aceasta, sa faci impresie buna, ceea ce este extrem de greu pentru unii oameni, mai cu seama pentru schizoizi, care totusi ar fi fost perfect adaptati unui alt mediu. n termeni de comunicare, exigentele societatii noastre sunt dure: daca vrei sa-ti seduci partenerul, sa convingi LUt recrutor, sa iei asupra ta raspunderea unei echipe, sa-ti fie acceptat un proiect, trebuie sa vorbesti, sa vorbesti, sa vorbesti. Viata noastra profesionala si sentimentala depinde de propria capacitate de a comunica ct mai bine cu ceilalti. Persoanele schizoide risca, deci, sa fie izolate din punct de vedere afectiv si social, iar pe plan profesional sa vegeteze n posturi nensemnate. De unde si faptul ca unii schizoizi vor sa se supuna unei terapii, care nu-i va preschimba n "oameni de lume", dar care i va ajuta sa se mladieze situatiilor din viata de zi cu zL sa le faca fata mai bine. Toate terapiile centrate pe un antrenament n vederea unei mai bune comunicari cu ceilalti i pot probabil ajuta pe schizoizii motivati sa se schimbe, cu conditia de a propune situatii de o dificultate gradata, dar studiile care sa confirme acest fapt lipsesc. Personalitatile schizoide n filme si n literatura Naratorul din Strainul de Camus, cu a sa viziune detasata de realitate, cu nepasarea fata de reactiile celorlaltL cu atentia sa la meandrele propriei lumi interioare, poate fi suspectat de a avea o personalitate schizoida. Acelasi lucru s-ar putea spune si despre eroii din unele ro

mane ale scriitorului Patrick Modiano, care nu ies din izolarea lor meditativa si schizoida dect pentru dragostea unei tinere femei care i paraseste adesea, ca n Villa Triste. n Maon Palace, eroul lui Paul Auster n-are bani si moare de foame n propriul apartament. Dect sa intre n contact cu semenii sai pentru a cere ajutor, el prefera sa se cufunde ntr-o reverie schizoida.

Personalitatile schizoide n filme, toti acei justitiari solitari si glaciali, scumpi la vorba si nepasatori la admiratia femeilor si a multimii, ar putea fi considerati ca fiind schizoizi "activi". Clint Eastwood si Charles Bronson s-au specializat n acest tip de personaje impasibile, care si regleaza conturile cu cei "rai" pentru a se regasi mai apoi doar n compania calului lor. De pilda Bronson n filmul A fost odata n Vest (1969) si Eastwood n PaIe Rider (1985). CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE SCHIZOIDE

Recomandabil Sa le respecti nevoia de singuratate Nu uitati ca pe un schizoid compania celorlalti l oboseste mai mult dect pe noi. Singuratate a este oxigenul lui, gratie careia el se reface dupa efort. Tot singuratate a l ajuta sa se concentreze asupra acelor activitati n care se simte n largul lui. Sa o ascultam pe Marine, sotia lui Marc, a carui marturisire ati citit-o n paginile anterioare. De fiecare data cnd suntem invitati de prieteni la cina, l simt pe Marc upor nemultumit, depi nu lasa deloc sa se vada. A acceptat, firepte, ideea ca nu putem trai ca nipte sihaptri pi ca tovarapia prietenilor mi face placere. Simt ca ar prefera sa stea acasa pi sa citeasca. Accepta totupi invitatia fara discutie. Cnd vine pi seara cu pricina, l simt mhnit din chiar clipa n care vine acasa. Este trist pi nchis n el. Dar nu se plnge, se poarta dragut cu mine pi n timp ce eu ma aranjez, el se apaza n fata te

levizorului. Cnd ajungem la prietenii nOptri, pare sa fie un altul, vorbepte, rde, da dovada de mult umor. l apreciaza cu totii pi sunt convinpi ca Marc este teribil de ncntat sa fie cu ei. Numai eu ptiu ca a capatat aceasta dezinvoltura n timp, antrenndu-se, observndui pe ceilalti pi ca pentru el este o cazna. De altfel, cnd cina se apropie de sfrpit, Marc este mult mai putin locvace, "intra n

132 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre regim de avarie", ca si cum consumase totul. n acel moment pre

textez ca n ziua urmatoare trebuie sa ma trezesc devreme, dau astfel semnalul de plecare si atunci chipul i se lumineaza iar, ca un catel care vede ca i se scoate lesa si ca se poate ntoarce n cus

ca lui. Comparatia i apartine si dupa cum vedeti, Marc are sim

tul umorului. De fapt, amndoi facem un efort: el pe acela de a accepta o invi

tatie si de a juca jocul conversatiei, eu pe acela de a nu da curs prea des invitatiilor si de a pleca mai devreme dect as fi vrut, dar n fi

nal ne ntelegem bine. De altfel, l\1arc mi spune ca, n timp, com

pania celorlalti a nceput sa-i placa mai mult dect nainte. Dupa o asemenea marturisire, ce ar mai fi oare de adaugat la sfatul nostru de a respecta nevoia de singuratate a schizoi

dului? Sa le punem n situatii care sunt pe masura lor Armelle este o excelenta documentarista, ne spune Patrice (treizeci si opt de ani, directorul unei biblioteci universitare). Ea ti gaseste de ndata informatia pe care i-o ceri, jongleaza cu diversele banci de date. Mare parte a timpului si-o petrece n fata calculato

rului, limitnd contactul cu cititorii la strictul necesar. Este mai de

graba frumoasa, dar nu se pune deloc n valoare, nu zmbeste nici

odata si cred ca are putini prieteni. Locuieste singura, ntr-un studio aflat deasupra apartamentului parintilor ei. Cum eu ma simt destul de surmenat, i-am propus Armellei sa ma reprezinte la ntrunirile cu alti reprezentanti ai universitatii. A acceptat, dar cu o oarecare reticenta. Cnd revenea de la ntruniri, mi dadea o dare de seama amanuntita despre tot ce se spusese, dar constatam ca ea nu lua cuvntul si mai ales ca nu sustinea pozitia bibliotecii noastre cnd arfi fost necesar acest lucru. Si i-am spus-o. Dar a ramas impasibila. Mai apoi am gasit n cutia de scrisori un bilet de la ea. ntr-un stil sobru, impersonal aproape, mi explica faptul

ca nu-i convenea sa mearga la aceste ntruniri, care o oboseau si o plictiseau teribil, ca i era greu sa se concentreze la ceea ce se discuta, ca parerea ei era ca nu se descurca prea bine n aceasta situatie. Ce puteam sa mai spun? Pe de alta parte, este o excelenta colaboratoare. Atunci am scutit-o de sedinte, iar Armelle si-a reluat locul

133 Personalitatile schizoide n fata calculatorului. Acum ea mi ?i zmbe?te cnd ma saluM. E un progres, nu? Situatia nfatisata de Patrice se repeta n cele mai diverse profile: o persoana schizoida apreciata pentru calitatile sale tehnice ~ste promovata, i se atribuie si responsabilitati mana

geriale. In functii neadecvate personalitatii sale schizoidul sufera, dezamageste, iar rezultatele sunt proaste, att pentru ea ct si pentru firma. Iata ce povesteste Luc, un inginer excelent, care era sa devina victima unui "accident de cariera". Mi-au placut dintotdeauna matematica ?i studiul. A?a ca nu e de mirare cafusesem admis la o ?coala de inginerie vestita. Dar, spre deosebire de multi din colegii mei care visau sa fie PDG (prepedintidirectori generali) sau mini?tri, eu mi doream cu adevarat sa fiu inginer. La sfr?itul ?colii, nu mi-a fost greu sa gasesc un post ntr-un domeniu care ma pasiona -dinamica fluidelor. Dupa doi ani, mi s-a cerut sa supervizez o echipa de trei ingineri ?i cu toate ca aceasta ma cam istovea, m-am descurcat, colaborarea lor a fost buna. Apoi am fost numit ?ef de proiect. De asta data, eram n contact cu mai multe echipe diferite, trebuia sa fac dari de seama, sa petrec ore n ?ir la ?edinte, inclusiv cu clientii. Si aceasta ma plictisea ?i ma stresa teribil. Ma descurcam ?i n aceasta functie, dar cu pretul unui efort una? Dupa mine, nu eram cea mai indicata persoana pen

tru acel post. Am sfr?it prin a face o depresie ?i a trebuit sa consult un psi

hiatru. La ?edinte nu faceam o impresie prea buna, iar ?eful meu mi dadea de nteles ca trebuie sa mi revin, ?i nca repede. Din fericire, n acel moment am primit o propunere din partea unei societati straine care avea nevoie de un expert. Am acceptat imediat. Am patru colaboratori, cercetatori toti patru, trei sferturi din timp ma ocup cu ceva ce mi place ?i doar un sfert este dedicat unor activitati administrative. Desigur, la vrsta mea unii dintre co

legii de promotie raspund de sute de persoane, numai ca eu nu mi-am

dorit niciodata asta. Lui Luc i-a surs sansa de a gasi o firma la care sa poata face o cariera de expert, dar cti altii vor fi esuat, cte cariere

134 Fran~ois Lelord si Christophe Andre vor fi fost ratate doar pentru ca se as;teptase ca ei sa faca dovada unor nsus;iri manageriale pe care nu le aveau? Atentie, nu vrem sa spunem ca persoanele schizoide nu ar fi n stare sa conduca o echipa (de altfel, Luc poate face asta, dar ntr-un mediu care sa i convina), ci doar ca posibilitatile lor n acest domeniu trebuie evaluate cu mare atentie s;ica nu trebuie confundat nivelul calificarii cu competenta manage

riala. Sa le observam lumea interioara Schizoidul are o lume interioara bogata, care contrasteaza vadit cu aparenta sa rezerva. La s;coala este acel gen de baiat care nu se arata interesat de fete, dar care scrie pe ascuns lungi poeme de dragoste, unei iubite imaginare uneori. Gndirea schizoizilor este ampla s;ioriginala, tocmai pentru ca ei apeleaza la visare s;ila imaginatie, iar sensibilitatea lor, des;i us;or n "contratimp", poate dezvalui uneori comori de prospetire s;ipoezie. Daca vreti sa aveti acces la toate aceste comori, nu va obligati scmzoidul preferat sa faca prea multa conversatie, ci ncurajatil sa vorbeasca, aratndu-i ca l ascultati. Propuneti-i o tema de care sa fie interesat. Respectati-i momentele de tacere. Si daca veti dovedi ndeajuns de multa rabdare s;iatentie, veti avea s;ansa de a auzi lucruri originale, de a descoperi o lume fascinanta, ca un cadou rar pe care-l ofera doar ctorva privilegiati, care au s;tiut sa-I faca sa se simta bine. Sa le apreciem calitatile ascunse Este evident ca schizoidul nu este prea locvace. Dar v-ati gndit la toti cei care va obosesc tocmai pentru ca vorbesc prea mult? Nu v-a agasat niciodata faptul ca lffi coleg de birou staruie sa va povesteasca cum s;i-apetrecut week-end-ul, n timp ce aveati o treaba urgenta de terminat? Ori prietena care-s;i descarca sufletul la telefon, des;i i-ati dat de nteles ca ati cam dori sa puneti capat discutiei? Ori acest mesean juvenil, care va oboseste cu ntrebarile, glumele, anecdotele lui despre toti cei pe care-i cunoas;te? Ori aceia care tot prelungsc o s;edinta

Personalitatile schizoide numai pentru ca nu se satura sa se auda vorbind? Este tocmai ceea ce nu vi se va ntmpla daca va aflati n compania unui schizoid. Cnd aveti nevoie de putin ragaz, de putina lini;;te pentru a va concentra, schizoidul este cea mai nimerita persoana. Gnditi-va la el ca la un tovara;; de calatorie, de pescuit, ca la un coechipier ntr-o croaziera. Cu el puteti avea un week-end de studiu tii lectura. n prezenta lui puteti tacea! Caci nu exista riscul de a fi ntrerup ti. N erecoman da bil Sa le cerem sa manifeste emotii puternice A;;a cum zadarnic a;;tepti ca un automobil obi;;nuit sa se comporte ca un automobil sport, tot zadarnic este sa-i ceri schizoidului sa manifeste emotii de bucurie sau de mnie. n voiajul de nunta, ncepusem sa cred ca vom epua curnd n casnicia noastra. Eram o tnara deschisa, volubila, careia i placea, sa glumeasca, oarecum emotiva pi care putea ncerca pi exterioriza att bucuria, ct pi tristetea. Vizitasem Nordul Italiei pi, n fata peisajelor care ni se nfatipau, eu ma tot extaziam. Cnd exclamal1l cu nsufletire: "E minunat!", sotul meu raspundea pe un ton neutru "Da!" sau, mai rau, nu spunea nimic! Parea ca resimte placere cnd faceam dragoste dar, cnd eu ma ghemuiam n bratele lui, nu-l auzeam spunnd un cuvnt tandru. Cteva zile mai trziu, la hotel a sosit o telegrama care ne ammta moartea unuia din unchii lui. Cum ptiam ca acel unchi fusese ca un tata pentru el, eu eram distrusa. Cu ochii plini de lacrimi, l priveam n timp ce recitea telegrama. N-a spus nimic. M-a privit n cele din urma pi mi-a zis: "Va trebui sa plecam". Mi-a trebuit ceva timp sa ma obipnuiesc cu el, cu faptul ca nu pi exterioriza sentimentele pi, mai ales, ca sa-i descopar calitatile. De altfel, el s-a mai schimbat, iar eu sunt mai putin exigenta cu el. Acum sunt pi momente cnd glumim mpreuna. Sa le obligam la prea multa conversatie Pentru unii, personalitatile schizoide sunt un bun auditoriu tocmai pentru ca nu prea vorbesc tiinu prea ntrerup. Ast

136 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre fel, fara voia lor, personalitatile schizoide vor atrage uneori oameni domici sa se descarce, fara a fi ntrerupti si care le vor tot vorbi ... Daca ar fi nsa atenti la interlocutorul lor, acesti limbuti ar observa semne de oboseala ori de plictiseala. Sotia mea este contabila, ne povesteste Germain (patruzeci si doi de ani, agricultor). Si este ceea ce se cheama "o fata serioasa". Munceste mult, este o mama buna pentru cei doi copii ai nostri, iar vocea i este mereu egala. Singura problema este ca eu sunt mai cu

rnd un causeur, ea nsa nu. Pe vremea cnd o curtam, ma impresionase tacerea ei. Eu i spuneam cte n luna si n stele, ea ma privea fara sa-mi spuna mare lucru. Credeam ca n-o interesez si atunci vorbeam nca mai mult, i spuneam tot soiul de povesti, de glume, fara vreun efect, nsa. Odata, cnd ieseam de la cinema, unde tocmai vazusem filmul Omul care aduce ploaia, am reusit sa pricep. Eu ma pornisem sa fac unele comentarii despre film, dar ea nu raspundea, si n finalmia zis: "Cnd vad un film, prefer sa ma gndesc la el, dect sa vorbesc." Dintr-o data am realizat ca n vremea din urma vor

bisem cam prea mult. Chiar si astazi, rareori se ntmpla sa vorbim zece minute n sir. Dar m-am obisnuit si, cnd am chef de vorba, ma ntlnesc cu prietenii mei si petrecem unele seri asa, ca ntre barbati. De altfel, ea nu are nimic mpotriva ca eu sa mi petrec o seara-doua pe saptamna cu prietenii. Atunci, ramne n fata televizorului, al carui sonor l da la minimum, dezlegnd cuvinte ncrucisate. Iata un sfat bun, valabil nu doar n cazul schizoizilor: cnd vorbiti cu cineva, ncercati sa va detasati un pic de ceea ce i spuneti si sa-i observati reactiile non verb ale -privirea, mimica, atitudinea. Uneori puteti afla mult mai multe despre el dect din rasplillsul pe care vi-l da. Ct priveste persoana schizoida, n felul acesta veti sesiza de ndata ca ncepeti sa va plic

tisiti. Sa le lasam sa se izoleze complet Lasat n voia nclinatiei sale naturale spre singuratate, schizoidul ar putea ajunge un pustnic. Acum unul-doua decenii, laboratoarele de cercetare erau uneori salasul unor cercetatori

137 Personalitatile schizoide care chiar dormeau acolo; acestia simplificasera exigentele vie

tii cotidiene ramnnd n papuci chiar si atunci cnd mergeau sa bea o cafea, singura lor iesire n cursul unei zile. Nu vor

beau dect cu secretara lor si numai cnd aceasta i ntreba ceva sau cu directorul, cnd el venea sa se intereseze personal de stadiul cercetarilor. Exigentele cercetarii moderne, ntre

prinsa cel mai adesea de echipe aflate ntr-o colaborare-com

petitie, de la un capat la altul al lumii, treptat au facut sa dis

para aceasta speta de cercetator (care mai poate fi gasit si azi n unele organisme de stat cu regim special) sau au facut ca schizoizii cei mai adaptabili sa comunice cu semenii lor gra

tie unui mediu mai stimulativ. Mai stimulativ, dar nu foarte, caci un laborator de cercetare este si un loc n care se respecta momentele de liniste si singuratate. Deci, daca cunoasteti un schizoid, nu-l obositi cu lill exces de prezenta sau de conversatie, vizitati-l doar din cnd n cnd, invitati-l, ncercati sa-I aduceti la ntruniri. Astfel l veti ajuta sa-si pastreze capacitatile relationale, iar acest antrenament va face ca el sa-si resimta viata sociala ca mai putin obositoare, precum sotul Carolei, n primul exemplu al c:.c':Ostui capitol. Cum sa ne purtam cu personalitatile schizoide Recomandabil Sa le respectam nevoia de singuratate. Sa le punem n situatii care sunt pe masura lor. Sa le observam lumea interioara. Sa le apreciem calitatile ascunse. Nerecomandabil Sa le cerem sa manifeste emotii puternice. Sa le obligam la prea multa conversatie. Sa le lasam sa se izoleze complet. Daca va este sot sau sotie: consimtiti sa va ocupati dumneavoastra de viata sociala a cuplului.

138 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre Daca va este patron: trimiteti-i note scrise, n loc sa tot mergeti la el. Daca va este coleg sau colaborator: dect sa-I mpingeti sa ajunga un prost manager, Iasati-1 sa fie un bun expert. Aveti trasaturi de personalitate schizoida? I FALS I ~I II ce I 1. Dupa o zi petrecuta n compania . ADEVARAT ma mama ncnta. a-mi sarbatori aniversarea, aceas

celorlalti,ile celorlalti.la altceva.simt nevoia de a fi singur(a).ta maigndescmult ma oboseste, dect 1 nu prietenii strngnoi 2. Uneori5. Daca nu prea pot ntelege reacti-se pentru I III 7. n timpul liber am activitati solitare. 4. Chiar si n compania altora mi se 6. Mi se reproseaza ca as fi cu capul 10. Nu mi plac activitatile de grup.

VII

Comportamentele de Tip A Iata marturisirea lui Norbert, treizeci si sase de ani, an

gajat al unei companii de telecomunicatii. nca de la interviul pentru angajare mi-am dat seama ca patronul meu era un tip dificil. 1mi punea ntrebari, dar nu a~tepta raspunsul la una, ca ~i trecea la cealalta. Parea grabit. nerabdator, iar impresia mea era ca l fac sa-~i piarda vrernea. A~a ca am crezut ca era decis sa nu ma angajeze, ca ma primise numai de forma. Ei bine, ma n~elasem, el m-a acceptat! Am nteles mai apoi ca acea graba, acel neastmpar, erau constante ale firii sale. La ~edinte este ~i mai rau; caci atunci cnd vorbe~ti ceva mai mult, el te ntrerupe; uneori se ntmpla ca el sa sfr~eascafraza nceputa de tine. Nu-i place sa fie contrazis. Atunci argumenteaza pna cnd celalalt renunta la propria pozitie. 1n schimb, dupa vreo doua zile vezi totu~i cum el digerase informatia pe care te straduise~ i sa i-o strecori ~ise comporta ca ~i cum ar fi fost de acord ntru totul, de la bun nceput. Aceasta a ajuns un subiect de gluma pentru o ntreaga echipa. Totu~i, noi l respectam, caci trebuie spus ca are o activitate debordanta de-a dreptul. Dimineata vine primul, toata ziua are numeroase ntlniri si ~edinte ~i pleaca acasa seara trziu. Vizitele prin birouri le face n mare graba. Cnd i se prezinta o problema, de ndata ia o decizie care adesea se dovede~te afi buna. De vreo doua-trei ori s-a cam pripit. Daca ar fi chibzuit ceva mai mult, erorile care ne-au costat mult ar fi fost evitate.

14O Fran<;,oisLelord si Christophe Andre Nu este un tip rau, dar se enerueaza repede, fapt vizibil chiar si atunci cnd face eforturi sa se stapneasca. Odata a bagat de seama ca secretara i adusese alt dosar dect cel de care avea nevoie. Am vazut ca literalmente nu mai putea respira de furie; dar cum erau defata clienti, s-a stapnit si Il-a spus nimic. Sunt zile cnd este att de grabit si nervos nct preferam sa nu-i iesim n cale. n acele zile poate deveni odios de-a dreptul, face critici jignitoare. Nu stiu cum l suporta sotia lui. Dar poate ca acasa este mai calm. n orice caz, cu programul pe care l are, nu prea sta pe acasa. Nici n week-end nu se poate relaxa. mi amintesc ca anul trecut ne aflam ntr-un loc de vis cu prilejul unui seminar rezidential. n apropiere era si un teren de tenis. Ei bine, a nceput o partida de tenis cu directorul comercial de la export, dar ntr-att de nversunat, nct afacut o ntindere musculara. S-ar fi zis ca era n joc propria cariera! Evident, ne suprasolicita si vrea ca noi toti sa lucram n acelasi ritm cu el. Dar eu, unul, nu am chef sa ajung la spital! CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE PATRONUL LUI LUC? Vesnic grabit, ngrijorat, aflat parca ntr-o permanenta alerta, cu zile de lucru ce seamana unor curse contra cronometru, patronul lui Luc pare sa se lupte cu timpul. Relatiile lui cu ceilalti nu sunt deloc simple. Caci are tendinta de a-i ntrerupe, de a-i dojeni cnd i se pare ca nu sunt ndeajuns de operativi, cnd comit erori care-i ncurca planurile. S-ar putea spune ca el i percepe pe ceilalti ca fiind obstacole n cursa lui mpotriva timpului. Pe de alta parte, are un simt al competitiei nnascut, care se face simtit fie cnd este vorba de o discutie n care sa aiba cstig de cauza, fie de o partida de tenis care nu are o miza importanta. Vesnic se simte n competitie, nu poate altfel, chiar si atunci cnd o atitudine mai ponderata i-ar servi mai bine. Aceasta percepere a interlocutorilor sai ca obstacole sau concurenti face ca el sa se afle ade

sea ntr-un soi de lupta cu ceilalti. n fine, se pare ca patronul lui Luc nu poate sa nu si mobilizeze ntreaga energie cnd are de atins un obiectiv: sa con

141 Comportamentele de Tip A vinga un client, sa conduca o )ledinta, sa ajunga la timp, ori sa c)ltige o partida de tenis. Iar colaboratorii sai sunt frapati de adnca implicare a acestuia n actiune. Lupta mpotriva timpului, a celorlalti, mare implicare n actiune: patronul lui Luc are caracteristicile unui comportament de tip A. Comportamentul de Tip A Lupta mpotriva timpului: febril, preocupat sa mearga totul mai repede, sa faca ct mai multe ntr-un timp limitat, preocupat de exactitate, fata de ncetineala altora. Simtul competitiei: )lidore)lte sa "c)ltige" pna )lin situatii de viata anodine, n conversatie de pilda, ori n sporturiIe practicate n timpul liber. Implicare n actiune: munce)lte enorm, pune suflet n tot ce face, iar activitatile din timpul liber devin tot attea sarcini cu un scop bine determinat. Patronul lui Luc este o personalitate de Tip A, ndeajuns de bine conturata care, daca ar fi supusa unor teste, nu n:::ape ndoiala ca ar intra n categoria Al, cu nota maxima. Orice persoana poate fi clasata n functie de o gradatie care ncepe de la Al: la o extrema se afla comportamentele de Tip A, iar la cealalta extrema comportamentele de Tip B5; opusul comportamentului de Tip A. Cei din B5 sunt calmi, chibzuiesc )li lucreaza pe ndelete, )'i asculta cu atentie interlocutorul, rareori se simt presati de timp. Daca luam exemple de oameni politici (care exemple nu sunt neaparat exacte, caci mass-media ne nfati)leaza doar comportamentul public al oamenilor politici, nu )liactivitatile lor cotidiene), am putea presupune ca Alain Juppe este un Tip Al. Iar Raymond Barre vade)lte n public comportamente de Tip B5. Tabelul urmator constituie o ncercare de a plasa cteva personaje celebre pe axa A-B: COMPORTAMENTE DE TIP A COMPORTAMENTE DE TIP B Bourvil Louis de Funes

1 42 Franc;;oisLelord si Christophe Al1dre De Mesmaeker Gaston Lagaffe Joe Dalton Averell Dalton Generalul Alcazar Senor Olivera Rock Hunter Colombo Donald

Mickey CUM PERCEPE TIPUL A LUMEA? Pentru Tipul A orice eveniment (fapt) din viata cotidiana constituie o provocare: caci el vrea sa aiba orice situatie sub control. Oricare ar fi acel eveniment, el si mobilizeaza de ndata toate fortele, fie ca este vorba de a discuta un contract insemnat ori factura data de proprietarul garajului sau. Ne mobilizam cu totii cnd este in joc o miza importanta, numai ca pentru Tipul A orice miza este importanta. O psihologa canadiana, Ethel Roskies1, face urmatoarea comparatie pentru a rezuma aceasta trasatura de caracter: "Pentru tipul A, orice conflict este un adevarat razboi nuclear. Deviza Tipului A ar put~a fi: Trebuie sa controlez orice situatie sau Trebuie sa izbndesc n tot ce intreprind". Sa o ascultam pe Arielle, cincizeci si doi de ani, care lucreaza ca supraveghetoare ntrun spital. Ca tot personalul de altfel, sunt ntr-o vesnica tensiune. Trebuie sa ma ocup de problemele administrative, de buget, sa comand materiale, sa ncerc sa rezolv si acele probleme omenesti ce se ivesc n rndul echipei de infirmiere, sa fac astfel nct rotatiile de personal sa nu afecteze calitatea ngrijirilor medicale, sa fiu atenta la cererile medicilor si ale administratiei, care sunt uneori contradictorii. n fine, ma mai ocup si de acele probleme ncurcate de plasament n urma unei spitalizari; zilele mele de lucru sunt interminabile, iar eu nu am nici macar un minut pentru mine. Ma mpart ntre sedinte, vizite, munca administrativa, urgente si sunt vesnic ntr-o criza di timp. Altii n locul meu repede s-ar 1 E. Roskies, Stress Management and the Healthy Type A, New York, The Guilford Press, 1987.

143 Comportamentele de Tip A simti descurajati, dar acest ritm este ca un drog pentru mine. Obi~nu iese safac doua lucruri deodata, scriu un raport n timp ce ~i ascult ce-mi spune cineva, sau parcurg coridoarele spitalului citind o nota. Si m-am deprins sa fiu din ce n ce mai rapida. Seful spitalului m-a poreclit "tornada alba". Totul este bine cta vreme eu simt ca stapnesc situatia, dar n clipa n care sunt n ntrziere, sau cnd mi se pare ca ceilalti nu sunt ndeajuns de operativi, devin iritabila! Suport greu ~edintele care se prelungesc cta vreme mie nu-mi ies din minte toate cte am de facut ~i atunci i ntrerup pe ceilalti, fapt repro~at de infirmiere. n orice caz, cele carora stilul meu de lucru li se pare infernal ~i cer transferul, neramnnd n spital prea mult. Si a~a este cel mai bine; caci n acest fel majoritatea echipei lucreaza n ritmul meu. ntotdeauna am Junctionat" n felul acesta, dar sotul meu este de parere ca la vrsta mea ar trebui sa ma domolesc. "Lini~te-te putin", mi spune el. E nostim! Mi-ar placea sa-I vad lucrnd ntrun spital n care cea mai mica eroare de organizare poate avea consecinte catastrofice. Adevarul este ca seara ma simt din ce n ce mai obosita ~i ca dispozitia mea nu este dintre cele mai bune. Cred ca nu mai am tonusul de acum ctiva ani. Sotul meu spune ca sunt prea stresata. Dar pentru mine stresul este chiar viata mea! Cnd si defineste starea de alerta ca fiind un udopantU pentru ea, Ariene nu se nsala. Pe de alta parte, ea are si alte trasaturi comportamentale de tip A: face totul ntr-un timp alert, face mai multe lucruri odata, se impacienteaza usor, se implica total n ceea ce face. Nu ncape ndoiala ca seful ei trebuie sa fie ncntat ca are o asemenea colaboratoare. Dar ce credea Ariene? Ea si pretuieste propria munca, dar realizeaza ca se oboseste din ce n ce mai mult. Cnd vine acasa, istovita, sotul ei este cel care i ndura proasta dispozitie. Nu cumva Ariene pretinde de la ea prea mult? Care din cei doi are dreptate: sotul ei, care gaseste ca-i prea stresata, sau Ariene care considera ca stresul este viata ei? Si apoi, ce este stresul?

1 44 Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre SCURTA DIGRESIUNE DESPRE STRES Stresul este o reactie fireasca a organismului nostru care survine ori de cte ori trebuie sa facem un efort pentru a ne adapta unei situatii. De pilda, cnd grabim pasul pentru a ajunge la timp la o ntlnire, avem o reactie de stres. n aceasta reactie pot fi distinse trei elemente2: Componenta psihologica. Uitndu-ne la ceas noi am facut o dubla evaluare; timpul care a mai ramas pna la ntlnire, distanta pe care o mai avem de strabatut (cerintele mediului nconjurator) ~i propria putinta de a merge mai repede ori de a gasi un mijloc de transport mai rapid (posibilitatile noastre). Daca distanta ntre exigentele mediului nconjurator ~i posibilitatile noastre ni se pare prea mare (de pilda n-au mai ramas dect zece minute pna la ora la care avem stabilita o ntlnire importanta, zece kilometri de strabatut ~i nici un taxi disponibil) reactia de stres va fi mai puternica ~i se va manifesta ~i pe plan fiziologic. Componenta fiziologica. n cazul de mai sus (exemplul cu ntlnirea), organismul nostru va secreta diferiti hormoni, mai ales adrenalina. Adrenalina ne va accelera bataile inimii ~ifrecventa respiratorie, va face ca vasele sangvine ale pielii ~i viscerelor sa se contracte pentru ca sngele sa fie dirijat spre mu~chi ~i spre creier, va mari glicemia pentru ca mu~chilor no~tri sa le poata fi u~or furnizata glucoza disponibila. Toate aceste reactii fiziologice ne pregatesc n vederea unui efort fi

zic. Componenta comportamentala. Vom grabi pasul ori vom ncepe sa alergam chiar. Vedem cum reactia de stres este fireasca ~iutila: ne pregate~ te n vederea adaptarii la o situatie dificila. Si acum sa ne imaginam aceea~i situatie (ntlnirea), dar sa zicem ca de asta data va aflati la volanul ma~inii, prins ntr-un ambuteiaj. Ei bine, aceea~i reactie se va produce, va veti simti inima ntetinP. U~geron, "Stress et approche cognitivo-comportementale, L'Encephale, (1993), 19, pp. 193-202.

Comportamentele de Tip A du-?i bataile ?i mu?chii contractndu-se. Totu?i, daca va aflati n ma?ina, pregatirea pentru efort fizic este inutila, contractia mu?chilor nu va debloca circulatia. Dar s-a produs aceea?i reactie de stres. De ce? APEL LA EVOLUTIE Reactia de stres vine din negura timpurilor. Prezenta ?i la stramo?ii no?tri, primatele, aceasta reactie a fost fasonata de selectia naturala, pentru a ne ajuta sa supravietuim ntr-un mediu primitiv. Pentru ace?ti stramo?i ai no?tri principalele surse de stres erau conflictele cu vreun rival, fuga din fata unui pradator sau catastrofele naturale, precum incendiile sau inundatiile. A face fata tuturor acestor situatii necesita un efort fizic considerabil, facilitat de chiar reactia de stres. Noi suntem descendentii celor ce au supravietuit, adica ai acelora care au alergat mai repede sau au lovit mai puternic, gratie unei mai mari secretii de adrenalina. Azi nsa, la citadini, mare parte a situatiilor de stres cu care ne confruntam nu necesita efort fizic nsemnat, precum fuga sau lupta. Sa treci un examen, sa faci o buna impresie la interviul de angajare, sa ncerci sa repari un aparat stricat -iata tot attea situatii n care efortul fizic este practic inutil. n aceste conditii, o parte a reactiei de stres este practic inadecvata. Totu?i, adrenalina ?i ruda ei -noradrenalina -actioneaza ?i asupra psihicului: amplifica o stare de alerta, diminueaza timpul de reactie, ceea ce poate fi util cnd e?ti pus n situatia de a face urgent un lucru ori de a face fata unui inter

locutor dificil. Sa luam alt exemplu. Sa zicem ca trebuie sa faceti o scurta expunere n fata unei asistente ?i sa raspundeti apoi la ntrebari. Daca nu sunteti absolut deloc stresati (stapniti bine subiectul ?i apoi miza nici nu este prea mare), riscati sa nu va mobilizati ndeajuns, sa faceti unele omisiuni din lipsa de atentie, iar raspunsurile la ntrebari sa fie confuze. Nu veti atinge o performanta prea mare daca reactia de stres este redusa. Invers, daca

146 Franc;ois Lelord si Christophe Andre reactia de stres este mult prea puternica (nu stapniti subiectul, auditoriul este exigent, mizati enorm pe faptul ca lucrurile sa iasa bine), riscati sa aveti toate simptomele tracului (palpitatii, palme umede, spasme n gt), care reprezinta de fapt componenta fiziologica a reactiei de stres; riscati sa fiti anxios, iar prin minte sa va treaca gnduri gen: "Daca ma blbi, este un dezastru" sau "Au vazut cu totii ca am tracl/. Pe plan comportamental, riscati sa va blbiti, sa aveti un ,,lapsusl/, iar raspunsurile la ntrebari sa sune jalnic. Altfel spus, o reactie de stres prea puternica va va afecta performanta. Cum va puteti nchipui, exista o reactie de stres interme

diara: sunteti usor tensionat, inima va bate ceva mai tare. La acest nivel de stres sunteti complet mobilizati spre scopul care consta n reusit a expunerii. Raportul dintre calitatea performantei si intensitatea reactiei de stres poate fi reprezentat prin urmatoarea curba: Performanta Intensitatea reactiei Stres optimal de stres Curba performanta-stress Yerkes-Dodson Prin urmare, exista o zona de stres optim care va mobilizeaza cel mai bine pentru reusita (desigur, acest nivel depinde de tipul si de durata sarcinii pe care o aveti de ndeplinit).

Comportamentele de Tip A Aceasta reactie de stres are si un pret energetic si se impune respectarea fazei de recuperare. Dupa expunere, veti simti nevoia unei conversatii destinse sau a unei izolari pentru a recupera n liniste. Dar daca reactia voastra de stres se prelungeste sau se repeta prea des, va aparea oboseala. Foarte bine, veti spune, dar Tipul A? NTOARCERE LA TIPUL A Ei bine, reactiile de stres de Tipul A sunt mult mai prelungite si mai frecvente dect media. Deseori Tipul A nu respecta faza de recuperare, ceea ce nu se va resimti cta vreme este tnar si n forma. Dar, cu ct nainteaza n vrsta, cu att el risca "suprancalzirea". Numeroase studii au avut ca obiect reactiile fiziologice ale Tipului A confruntat cu o situatie de un grad de stres mocrat. Si iata una: unor persoane de Tip A si Tip B li s-a propus un joc video n care sa joace de fiecare data mpotriva unui jucator de tipul opus. Si atunci s-a constatat ca la Tipul A frecventa cardiaca, presiunea arteriala si nivelul adrenalinei din snge erau mai mari dect la Tipul B. Iar n cazul Tipului A acestea cresteau mai mult daca n timpul jocului adversarul se distra facnd tot soiul de remarci ironice ("Nu mai dormi! Spune!"). Ajunsi la acest nivel de reactie la stres, cei de Tipul A au nceput sa comita mai multe erori dect cei de Tipul B, iar performantele lor nu erau din cele mai bune3. Aceasta experienta arata ca trebuie sa se evite sa fie suprastresat un Tip A, caci se suprastreseaza ndeajuns de mult singur.

Avantaj ele si riscurile de a fi un Tip A AVANTAJELE TIPULUI A RISCURILE TIPULUI A Implicat n actiune. Excesde implicare. Experimentdescrisn L'Illusion psychosomatique, de R. Dantzer,Paris, OdileJacob,1989, pp. 201-202.

148 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre II Productiv. Combativ. Mobilizator. Excesiv de conflictual. Probleme sanatate II cauzate dea Accident de dede cariera ca urmare Ambitios.Cariera reusita. autoritarism ului sau. i este greu sa mai "slabeasca" Sacrificarea vietii familiale. Apreciat pentruPentrurapida.din pricinadin exces Antipatizat Promovare Risca sa stagneze Energic.ceilalti este descurajant. un stres excesiv. ritmul. unor conflicte, problemesau conjugale. sanatate de de implicare. Parcurgnd acest tabel veti ntelege de ce am ales si Tipul A n aceasta carte despre personalitatile dificile. Tipul A poate fi dificil pentru ceilalti, pentru colaboratorii lui, pentru familie, dar si pentru sine! Caci se surmeneaza, se suprastresea

za si risca probleme de sanatate. Studii epidemiologice internationale au urmarit comportamentului Tipului A de-a lungul mai multor ani. Rezultatele acestor studii concordau. -Riscul unor probleme coronariene (anghina pectorala si infarct) este dublu4 la tipul A, comparativ cu Tipul B. -Riscul este si mai mare n cazul celor ostili dintre cei de Tipul A si care se enerveaza cu u~;urinta5. -Corelat cu alti factori de risc (tutun, colesterol, kilograme n exces, hipertensiune, sedentarism), factorul de risc cardiac sporeste.

4 R. Rossenman et colI., "Coronary Heart Disease in the Westem Collaborative Group Study. Final Follow-Up Experience of 8 1/2 Years", Journal of the American Psychological Association, 1975, 233, pp. 872-877. 5 T.M.DembrovskietcolI.,"AntagonisticHostilityasaPredictorofCoronary Heart Disease in the Multiple Risk Factor Intervention Trial", Psychosomatic Medicine, 1989,51, pp. 514-522.

Comportamentele de Tip A Aceste probleme de sanatate ale Tipului A au retinut atentia unor prestigioase institutii nord-americane6. Angajatii lor de Tip A, fara ndoiala ca sunt operativi, dar n clipa n care vor face un infarct, firma va fi afectata att n privinta productivitatii, ct si n ceea ce priveste cheltuielile de sanatate, caci acesti angajati sunt asigura ti la companii priva te, iar pretul asigurarilor si amenzile sunt platite de firma. Respectivele in" stitutii au deci tot interesul sa depisteze Tipurile A si sa le propuna un program de gestiune a stresului si de reducere a al

tor factori de risc cardio-vascular. Elemente obisnuite ale programelor de gestiune a stresului si scopul acestora TEHNICA PROPUSA OBIECTIV Relaxarea Atenuarea componentei fiziologice a reactiei de stres; deprinderea recuperarii n urma unui efort Antrenament n Diminuarea comportamentelor vederea comunicarii agresive Analiza unora din Sa nvete sa relativizeze si sa se convingerile dezimplice Tipului A n beneficiul propriei Sporirea rezistentei la stres si sanatati ndemnul la: diminuarea altor factori de risc cardio-vascular -un regim alimentar echilibrat -renuntarea la fumat -exercitii fizice regulate -desfasurarea cu regularitate a anumitor activitati n aer liber. Rapport 1993 du Bureau international du Travail, chap. 5, "Le stress au travail", pp. 73-87, Geneva.

15O Fran<;;oisLelord ~iChristophe Andre Programele ce pot fi propuse Tipului A sunt, deci, variate att n privinta continutului lor (n functie de ingredientele utilizate), ct ~i n durata acestora (~edinte regulate timp de mai multe luni, stagiu rezidential de cteva zile). Aceste programe pot fi practicate n ~edinte individuale ori de grup. TeluI lor comun este acela de a ajuta o persoana de Tip A sa-~i faca un program personal de gestiune a stresului, sa capete noi deprinderi durabile. Sa-I ascultam pe Serge, patruzeci ~i trei de ani, care a decis sa se supuna unui program de gestiune a stresului propus chiar de firma la care lucra. De ctava vreme cel ce se ocupa de problema resurselor umane era din ce n ce mai preocupat de chestiunea stresului la lucru. Angajatii firmei au un tum-over (randament) considerabil, ceea ce este indiciul unui stres excesiv. Directorul nostru financiar a avut un concediu de boala de mai multe luni din pricina unui infarct. Eu nsumi am migrene ?i am nghitit tot soiul de medicamente recomandate de mai multi medici fara vreun rezultat nsa. De altfel, sotia mi repro?eaza ca sunt din ce n ce mai iritabil, tensionat ?i trebuie sii recunosc ca acasa ma enervez de cele mai multe ori din pricina unor lucruri marunte: daca fiica mea vorbe?te la telefon prea mult, daca fiul meu ntrzie la masa, eu izbucnesc ndata. n ultima vreme aveam insomnii ?i adesea soseam la birou obosit dupa o noapte de nesomn. Directorul de resurse umane ne-a nmnat o nota n care ne recomanda un cabinet care oferea consultanta pe teme de tratare a stresului. Ideea mi-a parut buna ?i am actionat numaidect. Mai ales ca programul pe care-l propunea era realist, adaptat unor oameni extrem de ocupati: timp de ?ase luni o ?edinta individuala de doua ore la fiecare cincisprezece zile, deci douasprezece ~edinte, apoi timp de alte doua luni alte doua ~edinte de "rapel", lunar de asta data, deci patrusprezece ~edinte n total. Felul de a proceda al consultantului mi-a placut de ndata: porneam de la situatii stresante concrete cu care ma confruntasem n intervalul dintre ~edinte ~i le analizam mpreuna. Chiar de la prima ~edinta, mi-a dat sa completez ni?te chestionare despre: semnele mele de stres, felul meu de a comunica cu ceilalti, cum ma raportez la timp, propriul meu stil de viata. Si aceasta m-a ajutat sa con~tientizez anumite lucruri: ceilalti ma enervau extrem de des, dar eu aveam tendin

1 51 Comportamentele de Tip A ta fie de a ma stapni, de a nu starui, fie de a exploda. El mi-a explicat ca ambele atitudini constituiau factori de stres importanti. Am mai realizat ca erau multi ani de cnd nu-mi mai facusem timp pentru mine, pentTll micile mele dorinte ?i placeri. Slujba ?i viata defamilie mi ocupau ntreg timpul, exceptnd cele doua ore de tenis pe saptamna, dar pna?i aceasta devenise stresant, caci ma straduiam sa ma mentin la nivelul de acum zece ani, fara sa izbutesc nsa. n fine, ?i perfectionismul meu a ie?it la iveala, perfectionism care ma mpiedica sa deleg unele atributii, a?a ca programul meu este suprancarcat. n saptamnile ce au urmat am pus la punct un program personal de gestiune a stresului, centrat pe patru obiective: -De cte ori ma enerveaza ceilalti, sa ncerc sa comunic cu ei ntr-o maniera ferma, nici inhibata, nici agresiva. Analiznd mpreuna cu el situatiile de la lucru, am jucat apoi roluri n care el tinea locul cte unuia dintre interlocutorii mei obi?nuiti. Putin cte putin, am deprins cum sa fac critici, dar ntr-un mod mai eficient, exprimndu-mi deschis punctul de vedere ?i criticnd comportamentul, nu persoana. nainte, cnd asistenta mea nu-mi aranja dosarele n ordinea cuvenita, nu-i spuneam nimic de cele mai multe ori, caci ?tiam ca are multe de facut ?i nu voiam sa o stresez cu lucruri manmte, pna cnd ntr-o zi explodam: "Ce nseamna asta?! Nu mi-ati pus dosarele n ordine! Nu puteti fi atenta! Putin va pasa de munca mea!" Urmarea era ca mie mi era ciuda pe mine, ei i era ciuda pe mine ?i toti erau stresati. Acum nsa i spun: "A? prefera sa mi aranjati n ordine dosarele. Caci altfel pierd o gramada de timp." Daca vad ca este deja stresata, mai adaug: "Stiu ca aveti multe treburi pe cap ?i aceasta este una n plus, dar este importanta pen

tru mine." -Sa practic delega rea unor atributii. ntotdeauna mi-a fost greu sa las unele lucruri pe seama altora; aveam impresia ca eu a? rezolva mult mai bine totul, caci ei nu aveau suficienta experienta. Numai ca n acest fel, timpul care mi ramne pentru reflexii, ca ?i pentru acele alte sarcini ce mi revin este mult mai scurt. Consultantul m-a ajutat safac o lista a acelor chestiuni care ar puteafi delegate, ceea ce m-a facut sa cuget la peifectionismulmeu. -Sporirea propriei rezistente la stres. De la prima ?edinta, el mi-a aratat cum ma pot relaxa n doar cteva minute, slujindu-ma

1 5 2 Fran~ois Lelord si Christophe Andre de respiratie. Dupa un exercitiu sustinut, am ajuns sa ma pot relaxa prin numai cteva respiratii si fac lucrul acesta de mai multe ori pe zi, atunci cnd simt tensiunea crescndu-mi, ntre doua telefoane, n timp ce astept la semafor si chiar n sedinte, tinndu-mi, desigur, ochii deschisi. Urmarea este ca ma simt mai putin istovit cnd ajung acasa si mai putin iritabil. Iar migrenele mele s-au mai rarit. -Sa reflectez asupra prioritatilor. nca ne aflam n aceasta faza a programului. Dar el m-a ajutat sa realizez ca, desi cariera primeaza pentru mine, este importanta si viata pe care ti-o organizezi n afara slujbei. Avansam cu pasi mici pentru a vedea cum mi-as putea planifica timpul, astfel nct sa am mai mult ragaz pentru mine si sotia mea. Sunt extrem de multumit de acest program. Pentru mine, notiunea aceasta de tratare a stresului evoca tizana, sau baia ntr-un pru, dar am realizat ca nu era ctusi de putin asa ceva! De fapt, este o adevarata ucenicie pentru a capata alte deprinderi n viata de zi cu zi. Serge ne nfatiseaza o experienta reusita a programului de gestiune a stresului: a izbutit sa com1.micecu ceilalti ntr-o maniera mai putin stresanta att pentru el, ct si pentru ei; stapneste si foloseste relaxarea, si-a reevaluat prioritatile, iar viata profesionala, ca si cea familiala i ofera mai multe satisfactii. Serge, ajutat de consultant, a depasit deci acel stadiu n care faci o lista cu decizii pe care nu le respecti niciodata. Diverse studii au aratat ca n urma unui program bine conceput de tratare a stresului, reactivitatea Tipului A la stres se diminua. Fapt confirmat att de variatiile ritmului cardiac, ct si al tensiunii arteriale7, ale persoanelor de Tipul A. Comportamentele de Tip A n filme si n literatura n ntelegerea (1969) de Elia Kazan, Kirk Douglas joaca rolul unui publicist stresat si ambitios, care n urma unui accident de masina repune n chestiune tot ceea ce, pentru arivistul care era, primase. D. Haaga et coll., uMode-Specific Impact of Relaxation Training for Hypertensive Man With Type A Behavior Pattern, Behavior Therapy, 1994,25, pp. 209-223.

Comportamentele de Tip A Remarcabilul film al lui Robert Wise Turnul ambitiopilor (1954) descrie o lupta pentru putere ntre cinci conducatori ai unei mari ntreprinderi de mobila pentru a-i succeda pres;edintelui recent decedat. William Holden vades;te comportamentele unui super-Tip A s;isfrs;es;teprin a birui. n Sapte morti la ordin (1975) de Jacques Rouffio, doctorul Berg (Gerard Depardieu) este un chirurg impacientat, autoritar, care face o chestiune de onoare din a opera ntr-un timp record s;icare poseda acea iritabilitate s;isimt al replicii specifice Tipului Al. Din pacate, gustul pentru risc de care da dovada l aduce la discretia lui Charles Vanel, un Tip B vi

clean. Dupa" ce am vazut cam cum s-ar putea ajuta Tipul A, sa vedem s;ice ati putea face voi, cum v-ati putea comporta, mai cu seama n cazul n care acest Tip A nu are nici cea mai mica notiune de tratare a stresului. CUM SA NE PURTAM CU UN TIP A Recomandabil Sa fiti punctuali si sa-i aratati ca se poate bizui pe dumneavoastra Tipului A i displace sa as;tepte, se nelinis;teste si devine iritabil daca este pus n aceasta situatie. Prin urmare, daca aveti de a face cu un Tip A nu ngreunati de la nceput situatia ntrziind! Daca realizati ca nu veti izbuti sa ajungeti la ntlnire la timp, telefonati-i pentru a-i anunta acest lucru, precizati ora la care veti ajunge. Astfel el se va linisti de ndata, caci va regasi senzatia de a detine controlul asupra felului n care si foloseste timpul: asteptndu-va, el si va ocupa timpul cu o alta activitate. Dar fiti cu bagare de seama, respectati noul ragaz, nu va expuneti unui alt risc de a-l pune iar sub presiune, sosind mai trziu dect ati anuntat; este preferabil sa va anuntati ntrziere a facnd o ampla estimare a ei.

154 Fran~ois Lelord ~iChristophe Andre Amintiti-va ca Tipul A ncearca n permanenta sa controleze tot ce-l nconjoara. Atta timp ct doriti sa-i mentineti o buna dispozitie, lasati-l sa creada ca acest lucru i izbuteste: faceti ceea ce ati preconizat ca veti face, evitati omisiunile si lipsa de atentie, altminteri relatiile voastre vor fi afectate. De cte ori ncearca sa va impuna punctul lui de vedere, sustineti-l pe al vostru! Laure este o tnara doctorita. Ea ne poveste~te care sunt relatiile ei cu un patron de Tip A: La nceput, nici nu stiam cum sa ma port cu patronul meu. Cum activitatea de cercetare pe care acesta o desfasoara este apreciabila, mi dadea si mie o multime de lucruri defacut: sa citesc si sa rezum o serie de articole, sa sistematizez rezultatele echipei de cercetare pentru a redacta un articol, sa-i prezint un proiect de cercetare pentru ca el sa poata cauta finantare. Este un om hiperactiv, care munceste ntr-un ritm febril, si are tendinta de a impune si celorlalti acest ritm. Asa ca mi dadea tot felul de sarcini. Timpul pe care l aveam la dispozitie pentru a le ndeplini era extrem de scurt si Cllm nu cutezam sa obiectez, trebuia sa lucrez zi si noapte. Prietenul meu era de parere ca viata mea devenise infernala. Mai mult, nu reuseam sa ma achit de obligatii la timp, ceea ce pe patron l irita n cel mai nalt grad. Prietenul meu m-a sfatuit sa negociez termenele care mi erau impuse de el. Mi s-a parut ceva teribil de di

ficil: cum patronul nsusi munceste enorm, nu prea ndrazneam sa-i spunem ca ne suprasolicita, si apoi, n ochii unei tinere cercetatoa

re ca mine, el aparea cafiind un tip autoritar si impresionant. Si atunci, prietenul meu, care este agent comercial si este obisnuit sa negocieze cu clienti importanti, dar persoane dificile adesea, mi-a propus sa joc cu el respectiva scena. EI juca rolul patronului, iritabil pe ct i-l descrisesem eu. Am repetat de mai multe ori si, la nceput, sfrsisem prin a ceda. Prietenul meu mi-a explicat care erau greselile pe care le faceam negociind: i comunicam de ndata intervalul de timp care mi-ar fi fost necesar si care n orice caz era destui de scurt, ma aratam ferma la nceput, pentru ca atunci cnd el staruia eu sa cedez.

Comportamentele de Tip A Dar acest mic antrenament m-a ajutat mult. Cnd patronul mi-a propus iar intervale de timp aberant de scurte, calma, privindu-l drept n fata, am nceput: "Voi face acest lucru cu placere, domnu

le, dar timpul mi se pare mult prea scurt." Apoi l-am lasat sa vor

beasca, afia cum ma nvatase prietenul meu. Am izbutit sa obtin un termen de cincisprezece zile, termenul pe care l fii voiam (defii nce

pusem prin a-i cere trei saptamni). Cred ca afost surprins fii, cu urmatoarea ocazie, a ncercat iar sa-mi impuna timpul care conside

ra el ca mi era necesar, dar m-am tinut tare fii de asta data. Acum s-a obifinuit fii ma ntreaba chiar el ct timp consider ca mi-ar fi necesar pentru o noua lucrare. Mai mult, simt ca are mai multa consideratie pentru mine. Iar eu am realizat ca a fiti sa negociezi este unul din cele mai importante lucruri. Pacat ca nu ne nvata aceasta la ficoala. Sa-I ajutati sa relativizeze Tipul A are tendinta de a dramatiza orice situatie ce pres'_lpune un obiectiv de atins. n acest caz Tipul A si poatedeclansa o reactie de stres maxima, fara nici un fel de menajamente fata de propriul organism. ncercati deci sa-I faceti sa-si scoata nasul din ale lui si sa realizeze ca nu este totul chiar att de important. Gerard, cardiolog, avea un pacient, pe domnul M., un super-Tip A ce conducea o firma. Cnd domnul M. sosea la spital pentru o consultatie, l ghiceam dupa zgomotul ufiilor trntite fii dupa pafiii ce se precipitau pe culoar. Navalea n cabinetul meu, rofiu la fata, gfind, fii ncercnd sa-mi spuna ca pentru el era o chestiune de onoare sa nu ntrzie niciodata. I-am explicat ca aceasta situatie constituia un bun exemplu asupra felului n care se comporta n viata: mult prea mult stres! Am discutat mpreuna despre aceasta fii am ajuns la concluzia ca: 1) Mai bine ntrzie cinci-zece minute dect sa ajunga ntr-o asemenea stare! 2) Daca trebuia sa alerge astfel, nseamna ca avea tendinta de aface estimari incorecte pentru ca fii supraaglomera ziua n care avea fixata consultatia. Ca toti cei de Tip A, fii domnul M. are tendinta de a-fii "umple timpul". Trebuia deci sa nvete sa faca estimari mai ample asupra timpului. L-am sfatuit sa anuleze macar 10% din lucrurile pe care fii le propusese sa lefaca ntr-o zi. "Foar

156 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre te bine, mi-a zis, dar daca nu le voi face la timp?" I-am cerut sa-?i consulte agenda, ?i sa treaca n revista tot ce arfi necesitat un timp lafel de scurt ca cel pe care-l estimase el cafiindu-i suficient pentru a ajunge la cabinetul meu. A sfr?it prin a recunoa?te ca nu gndea n termeni de prioritati ?i ca pentru el totul era important. Germ"d lucrase la un centru cardiac de re adaptare, asa ca se deprinsese cu numerosi Tip A veniti sa-I consulte dupa un prim infarct. Sa-I ajutati sa descopere bucuriile adevaratei destinderi Marie-Laure, o mama de patruzeci si trei de ani, are un sot de Tip A care pna si n week-end i creeaza probleme: n timpul saptamnii, sotul meu lucreaza enorm ?i este tensionat chiar ?i n week-end. Mai nti de toate, nu se poate mpiedica sa nu-?i planifice timpul: sa se trezeasca la cutare ora, de pilda, sa mearga cu bicicleta doua ore; ?i impune safaca tot felul de reparatii marunte pe care vrea sa lefinalizeze nainte de caderea serii. Iar daca este deranjat de copii sau daca pe nea?teptate sosesc la noi prieteni, el se enerveaza, caci este distras de la activitatile sale. Iar n vacante se ntmpla lafel: stabile?te ce trebuie vizitat, este mereu cu ghidul n mna, iar daca nu respectam o etapa pe care el o prevazuse, se supara. Copiii au sfr?it prin a se revolta ?i, dupa doua-trei crize n care toata lumea urla, sotul meu ?i-a reconsiderat propriul comportament. A recunoscut "la rece" ca exagerase. Si de atunci, de cte ori ncearca sa ne impuna propriul lui ritm, noi l ironizam un pic, iar el se potole?te. ncetul cu ncetul am izbutit sa l antrenez ?i n activitati ce nu aveau un obiectiv anume, sa tragem o raita la tara de pilda, sau sa-I fac sa petreaca mai mult timp pe plaja, cnd suntem n vacante, numai ca parca vad ca o sa vrea sa ia lectii de schi nautic. Acest exemplu pune n lumina distinctia dintre comportamentele de Tip A si ceea ce s-ar putea numi personalitati de Tip A. Exista persoane ce vadesc comportamente de Tip A doar sub presiunea mediului nconjurator. Dar de ndata ce li se va ivi ocazia, ei se vor relaxa si vor schimba ritmuL n vacante sau n week-end-uri si vor gasi timp pentru a hoinari,

157 Comportamentele de Tip A a citi din simpla placere de a citi 9i, daca fac sport, nu vor nutri dorinta de a c9tiga cu orice pret. Dar alte persoane, precum sotul lui Marie-Laure, 9i vor induce o stare de stres n orice mprejurare, cu orice ocazie. 9i vor planifica timpul 9i 9i vor fixa unele obiective chiar 9i n vacante. Aceste persoane pot fi calificate ca fiind personalitati de Tip A. Vedem deci ca acei Tip A nU 9i fac prea multe probleme cta vreme mai au acea energie a tineretii, dar cnd vigoarea lor ncepe sa se diminueze, propriul comportament devine epuizant pentru ei. n fine, comportamentul de tip A define9te un mod de reactie n raport cu timpul 9i cu felul n care se savrseste controlul asupra mediului nconjurator. Deci poate fi asociat si altor personalitati dificile: Tipul A -personalitate paranoica, Tipul A -personalitate narcisica, Tipul A -personalitate anxioa

sa etc. Nerecomandabil Sa negociati cu el,,la cald" Firea Tipului A este competitiva. Cnd voi l contraziceti, el va ncerca de ndata sa IIcstige" si discutia se poate lesne ncinge. Mai cu seama daca ncepeti negocierea cnd el este stresat de altceva. Sa-I ascultam pe Bernard, patronul unei curatatorii, vorbindu-ne despre asociatullui, un Tip A. Este important ca relatiile cu propriul asociat safie bune, dar n acela~i timp nu trebuie nici ca ascendentullui asupra ta safie prea mare. Henri ~i cu mine suntem oarecum complementari. El este extrem de atent la tot, vrea sa controleze totul, de la nceput pna la sfr~it, ~i se ocupa de acele chestiuni care pe mine ma plictisesc. Cum Henri este destul de autoritar ~i iritabil, eu ma ocup ndeosebi de acel aspect uman al problemelor, de managementul ntreprinderii, lucru care ma preocupa mai mult. Dar nu-l prea pot controla. Deseori nu se poate mpiedica sa nu intervina n locul meu sau sa ia decizii fara sa ma consulte. La nceput, imediat ce aflam acest lucru, mergeam la el, ma straduiam sa-i dovedesc ct de mult gre~ise ~i sa

158 Fran~ois Lelord si Christophe Andre redefinesc atributiile fiecaruia dintre noi. El se aprindea, ramnea ferm pe pozitii, iar discutia noastra se preschimba ntr-o sfada ntre surzI. Incetul cu ncetul mi-am dat seama cum trebuia sa procedez. Profit de un moment n care suntem amndoi ceva mai destin(ii, dupa semnarea unui contract important de pilda, si i spun ceva gen: "Uite, saptamna trecuta am aflat ca ai decis aceasta fara sa ma consuiti (ii pe mine. Dar poate ca n-am precizat ndeajuns de limpede care dintre noi trebuia sa o faca. !ti propun sa reluam acest subiect luni." Astfel are ragaz sa reflecteze (ii, adesea, chiar el propune o regula care sa mi convina, ca (ii cum el ar fi avut aceasta idee de la bun nceput. De fapt, ncetul cu ncetul, l-am determinat sa faca aproape tot ce vreau eu, abordndu-l ntr-un moment potrivit (ii Iasndui timp sa-(ii nsu(ieasca respectiva decizie. Cu aceasta finete n a-l ntelege pe celalalt, nu este deloc surprinzator ca Bernard este un bun manager. Sa va lasati antrenati n competitii inutile Cei de Tip A vadesc adesea o manie iritanta, caci vor sa izbndeasca mereu, sa aiba mereu cstig de cauza. La un dineu de pilda, vor ca cea mai reusita gluma sa fie spusa de ei, sa aiba ei ultimul cuvnt, dar se ntmpla sa si arunce un cuvnt de spirit oarecum jignitor, caci pentru ei acest dineu este un soi de competitie. Nu va lasati antrenati n acest joc ale carui reguli sunt impuse de ei: mai mult, din lipsa de antrenament, riscati sa pierdeti. Mai bine amuzati-va, atragndu-Ie atentia ca iar se cred ntr-o situatie de competitie. Evitati, de asemenea, sa acceptati acele mize care i motiveaza mai mult dect pe voi: sa va bata la tenis, sa alerge mai mult ca voi, sa schieze mai repede, sa va bata la sah. Mai cu seama daca competitia va displace, nu-i lasati sa va impuna un climat stresant. Sa dramatizati conflictele cu el Tipul A este iritabil si irascibil adesea. Dar daca nu este atins de alte tulburari de personalitate, furia sa se poate stinge pe ct de repede s-a ivit. Pentru acest Tip A, mnia este o

Comportamentele de Tip A emotie fireasca a vietii, ca tii tristetea sau bucuria. n schimb dacadumneavoastra avetiofiremaicalmatiinuvaietiitiprea repede din rabdari, mnia poate avea pentru voi o cu totul alta semnificatie: cnd va nfuriati, acesta este un eveniment grav, exceptional, deseori semnul unei rupturi definitive. Eroarea este sa credeti ca pentru Tipul A, furia are acelatiisens ca pentru voi. Dar nu, fiti atenti la acetiti Tip A, mai ales daca va este patron; nu dramatizati o rabufnire a acestuia. Sa o ascultam din nou pe Laure vorbindu-ne despre patronul ei: ntreg spitalul s-a obisnuit cu accesele de mnie ale patronului. Cnd am asistat ntia oara la un astfel de acces, am fost bulversata. Supraveghetoarea spitalului tocmai l nstiintase ca nu putuse obtine un post suplimentar de infirmiera, promis totusi de administratie de mai bine de un an. Chipul patronului s-a colorat ntr-un rosu aprins si a explodat acuzndu-o ca era vina ei si ca nu sustine cauza spitalului nostru. Eu eram revoltata: toata lumea stia ca supraveghetoarea era extrem de devotata si ca nu avea nici cea mai mica vina daca alte spitale, al caror personal era mai mic dect al nostru, erau pe lista de prioritati. Gaseam ca patronul era nedrept, grosolan si ca rabufnirea lui nu era deloc justificata. Dar cel mai tare m-a surprins reactia supraveghetoarei; l privea numai, perfect calma, apoi cnd el a sfrsit ce avea de zis, ea l-a ntrebat daca putea pleca. A parasit ncaperea, iar el parea usor descumpanit. A doua zi, la vizita, am vazut ca si vorbeau ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Ea l cunoaste de vreo zece ani si stie ca atunci cnd are acele iesiri de mnie nu foloseste la nimic sa l contrazica. Asa ca asteapta numai sa-i treaca furia si asta trece ntr-adevar. Dar eu nu stiu daca as putea reactiona cu acelasi calm. Poate ca nu, ntr-adevar, caci nimeni nu-i obligat sa suporte la nesfrtiit accese de furie nejustificate. ntr-o zi n care dispozitia patronului este buna, supraveghetoarea ar putea aborda deschis problema rabufnirilor acestuia. Daca acest patron este un autentic Tip A este posibil sa tiicontitientizeze tiiacest defect sa faca un efort pentru a se controla. n schimb, daca

16O Fran<;ois Lelord si Christophe Andre are si trasaturi narcisice sau paranoice, va fi greu ca el sa nteleaga punctul de vedere al celuilalt. Cum sa ne purtam cu tipul A Recomandabil Sa fiti punctuali si dovediti-i ca se poate bizui pe dumneavoastra. De cte ori ncearca sa va impuna punctul lui de vedere, sustineti-l pe al vostru. Sa-I ajutati sa relativizeze. Sa-I ajutati sa descopere bucuriile adevaratei destinderi. N erecomandabil Sa negociati cu el ,,la cald". Sa va lasati antrenati n competitii inutile. Sa dramatizati conflictele cu el. Daca un Tip A va este fie!: cstigati-i respectul prin operativitatea voastra, dar nu-l lasati sa va impuna ritmul lui. Daca un Tip A va este sot/sotie: pentru a evita disparitia lui! ei prematura, ndemnati-l(o) la o igiena de viata. Daca Tipul A va este coleg sau colaborator: ncercati sa-I domoliti nainte de a claca sau de a va lua locul.

Comportamentele de Tip A 1 61 Aveti comportament de Tip A? FALS ADEVARAT I I rea masa. inactivitatea. titiei. deja la ce voi face mai apoi. I timp. pentru ca nu se mi~ca ndeajuns 4.5.10.De multeun foarte acutde a-mi suprancar-de de repede.tendintaori ma simt simtsimt presatal compe-I 7. Nu mi place sa astept. 6.9. ManncAm AmAmAm mai multa energie dectprea repede.ma2. Adesea ceilalti ma enerveaza" 3. Apropiatii se plng de faptul ca I

VIII

Personalitatile depresive "Nu mi-ar placea sa fac parte dintr-un club care sa ma accepte ca membru." GROUCHO MARX povesteste Madeleine. Mi-a ramas clar ntiparita n minTata nu afost niciodata ceea ce se cheama un om vesel, ne te o amintire de pe vremea cnd trebuia sa fi avut vreo sase ani. mi faceam siesta ntr-un fotoliu si, deodata, m-am trezit. Tata era asezat lnga mine si ma privea. Dar parea trist si coplesit, nu avea ctusi de putin aerul unui tata fericit. Expresia lui m-a naucit ntr-att nct, fara sa stiu de ce, am nceput sa plng. El m-a luat imediat n brate pentru a ma linisti. Dupa multi ani, i-am povestit asta, si amintea foarte bine si el scena. Si mi-a explicat ca, vaznduma dormind, att de mititica si lipsita de aparare, a nceput sa se gndeasca la greutatile ce ma asteptau, la toate primejdiile ce ma pndeau n viitor si mpotriva carora el nu ma putea apara si ca de aceea se ntristase. Era tipic pentru tatal meu: el vedea ntotdeauna latura sumbra a lucrurilor. si priveste fiica dormind, dar n loc sa se bucure ca are o fetita adorabila, el se gndeste la toate amenintarile ce o pndescn viitor. Si mi amintesc ca atunci cnd ne mutam, faptul de a ne afla ntro casa noua i excita pe fratii mei si pe mama, care umblau dintro camera n alta, n timp ce tata, cu un aer sumbru, parcurgea ~i

163 Personalitatile depresive el ncaperile constatnd toate neajunsurile noii locuinte, chiar ~i cea mai mica fisura n tavan, ~iatunci ncepea sa-~ifaca tot soiul de griji ~ise lini~tea doar cnd totul era reparat. Acest simt pentru detaliu trebuie sa-i fi servit n profesia lui: lucra la directiunea de proiectare. Sunt convinsa ca remarca de ndata ~i cea mai mica imperfectiune n proiectul de constructie al unui pod sau al unei bretele de autostrada. Tata rdea att de rar nct, cnd se ntmpla, remarcau cu to

tii. Rdea numai cnd se uita la filme vechi, cu Charlie Chaplin sau cu Stan ~i Eran. Cred ca n fata ecranului, a unei lumi ficti

ve, simtea n fine ca se putea lasa n voia lucrurilor, ca se putea destinde. Mama era cea care se ocupa de week-end-uri, caci n afara slujbei lui, tata nu avea nici o initiativa. Mama propunea safacem anumite plimbari, sa vizitam muzee, iar tata se lasa antrenat. El muncea enorm, deseori aducndu-;;i acasa dosarele. Parea ve~

nic obosit iar cnd voia sa se odihneasca se a~eza n fotoliul lui ;;i ra

mnea cu privirea atintita n gol cu acela;;iaer trist. Mama mi spunea ca atunci cnd erau invitati de prieteni, tata facea impresie buna, zmbea, dadea dovada de mult umor. Iar ceilalti erau impresionati de aerul lui serios ~i de reputatia lui de om care munce~te mult. Dar acele vizite l plictiseau teribil ~i erau ca un soi de obligatie pentru el. La ctiva ani de la moartea lui (a avut un cancer de pancreas), facnd putina rnduiala printre hrtii ;;i acte, am dat ~i de jurnalul lui. Am ezitat nti, mai apoi nsa l-am citit, din dorinta de a ncerca sa-mi cunosc mai bine tatal. Descria evenimente obi~mtite din viata de zi cu zi, dar mai cu seama repro~urile pe care ~i lefacea pen

tru ca n-ar fi facut sau zis cutare sau cutare lucru. De pilda: "Tre

buia sa-i fi spus lui Dupont sa se ocupe mai mult de dosarul Ma

chin." sau "Am avut o explicatie prea dura cu X. Si s-a cam suparat. Ar fi trebuit sa fiu mai diplomat. Nu sunt la naltimea sarcinii ce mi-a fost ncredintata." sau "Nu ma ocup ndeajuns de copii, n-am

safiu niciodata un tata bun." Pe cnd eu l consideram un tata bun, autoritar, dar lasndu-ne ~i o anumita libertate, iar fratii mei mi mparta~esc parerea. Din punct de vedere profesional, era pretuit de toti cei ce lucrasera cu el.

1 64 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE TATAL MEDELEINEI? Pesimismul de care da dovada tatal Madeleinei este constant: n diverse situatii, el percepe ntotdeauna doar posibilele primejdii, fie ca este vorba de fetita lui, de o casa noua sau de un nou dosar. Dispozitia lui obisnuita este ntunecata, cum o si arata expresia sa trista si posomorta. Nu pare sa se bucure de viata: nu cauta acele activitati agreabile, poate pentru ca nimic nu i pare agreabil. Aceasta dificultate n a resimti placerea este numita de psihiatri anhedonie si poate fi ntlnita si n cazul depresiilor. n fine, din lectura jurnalului sau aflam ca frecvent el ncearca sentimente de culpabilitate si de autodepreciere. Acest tatic este foarte vrednic, scrupulos si duce o viata austera. Nu este prea sociabit compania celorlalti l oboseste si aceasta pentru ca el trebuie sa se fi considerat a nu fi un interlocutor la naltime. Tatal Madeleinei pare sa fi avut toata viata aceste caracteristici. Deci nu este vorba de o depresie tranzitorie, ci de o personalitate depresiva. Personalitatea depresiva Pesimism: n orice situatie s-ar afla, vede doar latura sumbra a acesteia, posibilele riscuri, supraevalueaza aspectul negativ minimalizndu-l pe cel pozitiv. Dispozitie trista: este trista si posaca de obicei, chiar si atunci cnd lipsesc evenimentele neplacute care sa justifice aceasta dispozitie. Anhedonie: nu prea resimte placerea, nici n cazul unor activitati ori situatii considerate n mod obisnuit ca fiind agreabile (week-end-uri, evenimente fericite). Autodepreciere: nu se simte "la naltime", nutreste sentimente de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar si atunci cnd ceilalti l apreciaza). Acestea sunt caracteristicile pe care le regasim de obicei la personalitatile depresive, dar nu este obligatoriu ca tabloul sa

165 Personalitatile depresive fie complet pentru fiecare caz n parte. Ca multe alte personalitati depresive, tatal Madeleinei este altruist ~i scrupulos, lucreaza enorm, este preocupat sa faca tohll bine, manifesta grija fata de ceilalti, fata de propriul anhlraj profesional ~ifamilial. Acest tip de personalitate depresiva reprezinta o varianta numita de psihiatri Typus Melancholicus1. Dar exista ~ialte tipuri de personalitati depresive, mai putin dinamice, care se simt lesne ostenite ~i care sunt mai putin preocupate de ceilalti2. CUM PERCEPE TATAL MADELEINEI LUMEA? Mai nti de toate, s-ar putea spune ca el nu vede viata n roz. Si nici nu are o prea buna parere despre propria persoana (de~i este un tata ~i un functionar respectat). Si, fire~te, nu are ctu~i de putin ncredere n viitor, pe care-l percepe ca fiind amenintator pentru el ~i pentru cei apropiati lui. Despre el s-ar putea spune ca are o tripla viziune negativa: -Viziune negativa asupra propriei persoane: "Nu sunt la naltime." -Viziune negativa asupra lumii: "Lumea este dura si nedreapta." -Viziune negativa asupra viitorului: "Pe mine ~ipe cei dragi nu ne a~teapta lucruri bune n viitor." Aceasta tripla viziune negativa asupra propriei persoane, a lumii ~i asupra viitorului este numita triada depresiva. Psihiatrul american A.T. Beck3 a observat-o la persoanele suferind de o depresie puternica. Dar aceasta triada depresiva poate fi regasita ~ila personalitatile depresive, la o intensitate variabila. Sa o ascultam pe Sabine, care este asistenta ntr-o farmacie ~i are o personalitate depresiva. 1 H. Te11enbach, La Melancolie, Paris, PUF, 1979. 2 K.A. Philips et co11.,"A Review of the Depressive Personality", American Joumal of Psychiatry (1990), 147, pp. 830-837. 3 A.T. Beck et co11., Cognitive Therapy of Depression, N.Y., The Guilford Press,1979.

166 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre ntotdeauna viata mi-a pantt complicata. Totu?i, obiectiv vorbind, am ceea ce s-ar putea numi o viata fericita: am o slujba, un sot care ma iube?te, doi copii reu?iti. Numai ca eu ma simt vulnerabila. Mi se pare ca de-abia, de-abia reu?esc sa fac fata tuturor situatiilor. Ma cam plictise?te munca pe care o fac ?i, cu studiile de farmacie, a?fi putut lucra n industria farmaceutica. Dar mi se parea ca nu voi fi niciodata n stare sa joc jocul competitiei, mult prea dur pentru mine, care sunt mult prea sensibila. Cnd sotul meu mi poveste;;te cte se petrec la biroul la care lucreaza, mi spun ca am procedat bine. A? fi putut avea propria mea farmacie, ceea ce mi-ar fi dat impresia ca lucrez pentru mine. Dar ma nspaimnta gndul unui mprumut ce ar fi trebuit rambursat de-a lungul mai multor ani. Nu eram deloc sigura ca m-a? fi descurcat atta vreme. Ce s-ar fi ntmplat daca ntr-o dimineata nu m-a? mai fi simtit n stare sa continuu? Copiilor le merge bine, tin la mine, dar mie mi se pare ca nu i iubesc ndeajuns. Sunt zile cnd parca totul ma apasa, cnd pna ?i prezenta lor o percep ca pe o povara, o responsabilitate pe care de-abia ma simt n stare sa mi-o asum. Dar daca stau sa ma gndesc bine, ntotdeauna am facut fata, am dus la bun sfr?it tot ce am ntreprins, dar aceasta tot nu ma face sa ma simt mai bine, tot nu capat vreun strop de ncredere n mine. Uneori mi se pare ca mi-am ratat viata fara sa pot spune nsa de ce. Ma gndesc ca, pe undeva, ma a?teptam safiu mai fericita. Nici macar nu ncerc sa mai ies, sa-mi ntlnesc prietenii, sau chiar sa ma a?ez n fata pianului, pe care l adoram cnd eram copil. Sotul meu este exact opusul meu: gnde?te pozitiv, este extrem de energic, are toate calitatile pentru a ma suporta. Uneori pesimismulmeu ?ifaptul ca nu am niciodata vreun proiect agreabil l enerveaza, ?i atunci mi spune ca seman mamei mele. Culmea e ca are dreptate! Sabine descrie bine acest sentiment al unei "vieti difici.:. le", n care totul este truda si care pricinuieste multa suferinta personalitatilor depresive. Sentimentul de vuh1erabilitate, faptul ca se simte mai slaba dect ceilalti o mpiedica sa se lanseze n proiecte profesionale. Sabine nu are nici macar initiativa unor activitati agreabile. Personalitatile depresive nu

Personalitatile depresive prea mai cauta n mod cu totul spontan placerea, fie pentru ca efortul initial le nspaimnta, fie pentru ca, n virtute a pesimismului lor, nu se asteapta la nimic bun, fie pentru ca, nemaiputnd ncerca placerea, ele nici n-o mai pot anticipa. Daca le veti propune o activitate atractiva, o iesire, un spectacol de pilda, de cele mai multe ori vor prefera "sa ramna acasa". PERSONALITATEA DEPRESIVA, PERSONALITATE SAU MALADIE?

Unele forme cronice de depresie de intensitate medie sunt desemnate de psihiatri sub numele de distimie. Potrivit DSM IV,clasificarea Asociatiei Psihiatrice Americane, sindromul depresiv trebuie sa dureze cel putin doi ani pentru a fi calificat drept distimie. n cazul persoanelor ce sufera de distimie, riscul unui episod depresiv major, ntr-un anumit moment al vietii, este sporit. Potrivit studiilor, distimia afecteaza ntre 3 si 5% persoane de-a lungul unei vieti; ca si n cazul depresiei, de doua ori mai multe femei dect barbati. Cum jumatate din numarul distimiilor ncep naintea vrstei de douazeci si cinci de ani si pot apoi dura orict, de cele mai multe ori pot fi cu greu distinse de o tulburare de personalitate. Pe de alta parte, multe persoane suferind de alte tulburari de personalitate (ndeosebi cele dependente, evitante), sufera si de distimie, fara sa se poata nsa preciza daca sindromul depresiv a favorizat aparitia tulburarii de personalitate, ori daca esecurile provocate de aceste tulburari au condus la aparitia distimiei4. Distinctia dintre diferitele forme de distimie si ceea ce alte clasificari desemneaza drept personalitati depresive fac obiectul unei dezbateri vii ntre specialisti. Aceasta dezbatere conH. Peron-Magnan, A. Galinowski "La personalite depressive", in La Depression. Etudes, Paris, Masson, 1990, pp. 106-115.

168 Fran<;:oisLelord j'i Christophe Andre tinua sa fie alimentata de noi j'i noi studii j'i depaj'este obiectul unui manual ce se vrea practic5. O idee de nsemnatate capitala: tratamente le medicamentoase si psihoterapiile eficiente n depresia "obisnuita" se pot vadi eficiente j'i n cazul distimiilor si ale personalitatilor depresive, sub alte forme nsa. Iata de ce unul din sfaturile pe care le dam personalitatilor depresive este de a se adresa unui specialist. DE UNDE MI SE TRAGE ASTA, DOCTORE? Sabine face aluzie la mama ei, constatnd ca i seamana mult. Ce ar trebui spus referitor la acest lucru? Cum exista dovezi indiscutabile asupra rolului pe care l joaca ereditatea n

tr-o depresie, este posibil ca acelaj'i lucru sa fie valabil si n cazul personalitatilor depresive, ca forme atenuate, dar permanente ale depresiei. De altfel de multe ori n anturajul familial al personalitatilor depresive gasim un numar anormal de mare de rude, mai mult sau mai putin ndepartate, care au avut episoade depresive majore6. Dar nici rolul jucat de educatie nu trebuie subestimat. n cazul Sabinei, se poate banui ca imaginea unei mame depresive, obosite, reticente fata de orice proiect agreabil, i-a oferit un model pe care, inconstient, ea continua sa-I imite n acele situatii obisnuite cu care se confrunta o mama si o sotie. Probabil ca tot ceea ce ntr-o educatie contribuie la a-l face pe copil sa aiba o proasta imagine despre sine, sporeste riscul ca acesta sa dezvolte o personalitate depresiva, mai cu seama daca este deja predispus biologic. Acele educatii traditionale n care copilului i sunt impuse idealuri de perfectiune, pe care el nu este n stare sa le atinga, i pot induce sentimente de in

5 D.N. Klein, G.A. Miller, "Depressive Personality in Non-Clinical Sub

jects", American Joumal of Psychiatry (1993), 150, pp. 1718-1724. 6 D.N. Klein, "Depressive Personality: Reability, Validity and Relation to Dysthymia", J. Abnorm Psychology (1990), 99, pp. 412-421.

Personalitatile depresive suficienta si de culpabilitate, care vor favoriza dezvoltarea unei personalitati depresive. Iata marturia lui Thibaud, trei

zeci si unu de ani, de profesie notar si care este n terapie. Am fost crescut n ideea ca nu meritam sa fiu fericit. Tata era agricultor ~i muncea pe brnci, fara nici un ragaz; nu ~tia ce-i tihna, ve~nic i se parea ca este n pragul ruinei, a~a ca nu contenea sa-~i faca tot felul de griji. E adevarat ca a trecut prin momente dificile ~i ca a resimtit din plin criza agricola. Eu ~ifratii mei am primit o educatie cre~tina stricta, centrata pe acel aspect sobru al cre~tinismului. Eram cu totii ni~te pacato~i ~i nu trebuia sa ne iasa din minte ca Iisus ~i daduse viata pentru rascumpararea gre~elilor noastre ~i ca Dumnezeu ne vede ~i cnd suntem singuri. Va puteti imagina care era efectul asupra unui copil ca mine, destul de impresionabil ~i nu prea sigur pe el. Din fericire, n institutia religioasa n care mi-am facut mai apoi studiile secundare, atmosfera care domnea era alta, mai voioasa, mai optimista dect cea de acasa. n acea perioada ncepusem sa vad ~i alti oameni, sa fiu primit n familiile unora din prietenii mei ~i mi-am dat seama ca poti fi cre~tin ~i n altfel, fara sa fii sumbru. De un lucru nsa n-am scapat: nu este nevoie de prea mult ca sa am un sentiment de culpa ~i ma nvinuiesc adesea ca a~fi egoist, ca ma gndesc numai la mine. (Tocmai de aceasta ma acuza mama mereu.) TiJhl~i, prietenii mei ma apreciaza, iar sotia mea mi spune ca, dimpotriva, tendinta de a ma pune n locul celuilalt, de a nu mi apara propriul punct de vedere este cam mare. Este adevarat ca atunci cnd este vorba sa te afirmi, sa ceri ceva, eu unul prefer sa stau deoparte, ca ~i cum acestea ar fi acte "egoiste". Acum, viata mea este ceva mai placuta, dar nu toate problemele mele au fost rezolvate: cnd mi se da o veste buna ori cnd aflu de un eveniment placut ~i am un moment de voio~ie, de fericire, imediat ma gndesc ca mi se va ntmpla ceva rau, ca ~i cum orice bucurie ar trebui safie "pedepsita" printr-un necaz. Si am impresia ca nu merit fericirea ~i cred ca aceasta conceptie despre viata am mo~tenito de la parintii mei, carora, sarman ii, li se parea ca procedeaza cum trebuie. Thibaud realizeaza ca felul n care percepe viata si fericirea este rodul unei educatii mult prea stricte si culpabilizan

1 7 O Fran~ois Lelord si Christophe Andre te. Ceea ce nu-l mpiedica nsa sa-si pastreze toate "reflexele" de culpabilitate. Contrar a ceea ce se crede adesea, nu se poate obtine o ameliorare prin simpla constientizare. Unele personalitati depresive pot cauta la nesfrsit toate cauzele vechi si educative ale starii lor actuale, fara a izbuti nsa sa depaseasca aceasta stare Constientizarea este o etapa utila adesea, dar rareori suficienta. SUNT NDREPTATITE PERSONALITATILE DEPRESLVE SA FIE PESIMISTE N PRIVINTA AJUTORULUI PE CARE L-AR PUTEA PRIMI?

De multe ori, personalitatile depresive resping ideea de a consulta un specialist si aceasta din mai multe motive. Opt motive pentru care personalitatile depresive refuza orice tratament medical ori psihologic 1. Starea n care se afla nu este considerata o maladie, ci o simpla chestiune de "caracter". 2. Cta vreme fac fata propriilor obligatii profesionale si familiale si si fac "datoria", nu vad vreun motiv imperios pentru care ar cauta o solutie problemei lor. 3. Personalitatile depresive cred n puterea "vointei". Fireste nu se simt bine, dar gndesc ca, daca se "zgltie" un pic, dovedesc vointa si ca le va fi mult mai bine. Aceasta convingere le este mpartasita si de anturajul care si emite sfaturi. de acest gen. 4. Ele cred ca medicina ori psihologia nu le pot ajuta cu nimic, ca propriul caz este deosebit si ca n-ar servi la nimic sa se destainuie. J. Si mai cred ca medicamentele nu ajuta la nimic, ca sunt droguri de care risti sa devii dependent si ca nu trateaza "adevarata cauza" a problemei. 6. ntr-adevar, s-au deprins sa se simta rau, nct nici nu si pot imagina cum ar fi sa se simta bine, asa canu au cum sa-si doreasca acest lucru.

Personalitatile depresive 7. Socotindu-se a fi "rezistente la rau", si reconsidera parerea asupra propriei persoane, ceea ce nu cadreaza deloc cu faptul de a consulta un specialist. 8. Gneori nsa, problemele lor le ofera si unele compensatii: atentia sporita a propriului anturaj, mijloace de presiune pentru a-i culpabiliza pe copii pentru ca nu mai trec sa le vada etc. Depresia ne tratata are un pret uman si economic chiar considerabil, si nadajduim ca un surplus de informatii va face ca un mai mare numar de persoane sa apeleze la un ajutor calificat, ndemnate de multe ori si de anturaj. Medicina si psihologia nu ofera solutii miracol, ci remedii adesea eficiente, cum sunt psihoterapiile si medicamentele. PSIHOTERAPIILE Ct priveste psihoterapiile, tabloul este vast si lor le este consacrat ultimul capitol al acestei carti. n materie de depresie, psihoterapiile mbraca trei forme principale: PsiJlOterapiile de orientare psihanalitica si propun sa ajute pacientul sa constientizeze acele "blocaje", pna atunci inconstiente, care l mpiedica sa resimta placerea. Nu este vorba de o simpla explicatie, ci de o constientizare a acestor macanisme inconstiente, inclusiv cnd ele se manifesta n relatia dintre pacient si terapeut ("transferul"). Psihoterapia de orientare psihanalitica trebuie sa fie adaptata problemelor specifice personalitatii depresive. Este preferabil ca terapeutul sa fie interactiv si sa vorbeasca (pacientul nu va suporta tacerile prelungite, pe care le va considera semn de respingere si de dezinteres are fata de propria persoana, neinteresanta, dupa cum crede el) si sa nu sovaie sa abordeze cu pacientul chiar problemele imediate ale vietii cotidiene. n cazul unei recidive depresive intense, care necesita o medicatie antidepresiva, terapeutul trebuie sa se adreseze de ndata unui medic.

1 72 Frans;ois Lelord si Christophe Andre Terapiile cognitive, de data mai recenta, au fost special elaborate pentru tratarea depresiei. Pentru a simplifica, aceste terapii considera dep resia ca fiind legata de anomalii n prelucrarea de catre pacient a informatiei. Obiectivul este acela de a-l ajuta pe pacient sa-si reconsidere propria viziune pesimista asupra lumii si a propriei persoane. Terapeutul intervine chestionndu-si pacientul n maniera sarcastica, pentru a-l face sa reflecteze singur la propriile convingeri depresive. Aceste terapii prezinta avantajul de a fi fost "testate" de studii riguroase, care au aratat ca succesul lor era similar celui repurtat de cele mai bune antidepresive7. O a treia forma de terapie, terapia interpersonala izvorta din psihologia Eului, a avut rezultate echivalente sau chiar superioare terapiei cognitive n cazul depresiei8. Dar despre aceasta vom vorbi ceva mai ncolo. SI MEDICAMENTELE? Noi, autorii acestei carti, suntem amndoi psihoterapeuti si avem convingerea ca si cuvntul poate vindeca. Dar trebuie sa recunoastem ca am ntlnit numeroase personalitati depresive care de ani de zile urmasera diferite psihoterapii, bine dirijate de terapeuti competenti, si care, totusi, continuau sa se loveasca de aceleasi probleme, pna n ziua n care un medic inspirat le-a prescris antidepresivul potrivit. Sa ascultam lungul periplu al Helenei, patruzeci si doi de ani, jurnalista. nca din adolescenta mi-am dat seama ca aveam mult mai multe probleme psihologice dect altii. Ma simteam mai fragila dect 7 S. M. Sotsky et col1., "Patient Predictors of Response to Psychothera

py and Pharmacotherapy: Findings n the NL\1H Treatment of Depres

sion Collaborative Research Program", American Joumal of Psychiatry, 1991,148, pp. 997-1008. 8 M.M. Weisman, G.M. Klerman. "Interpersonal Psychotherapy for De

pression", in MD. Beitman, G.H. Klerman, Integrating Pharmacothera

py and Psychotherapy, Washington D.C, American Psychiatric Press, 1991, pp. 379-394.

Personalitatile depresive prietenele mele, o u~oara deceptie era ndeajuns ca sa ma faca sa vad totul n negru. Cnd eram ntr-un grup, pe cnd prietenele mele palavrageau ore n ~ir amuzndu-se, de cele mai multe ori mie mi se ntmpla sa nu ~tiu ce sa zic. Mi-am dus la bun sfr~it studiile, dar naintea fiecarui examen aveam sentimentul ca nu voi reu~i, ca era mult prea greu pentru mine. De fapt clipele mele lini~tite erau foarte putine, exceptnd poate cele n care eram singura, lini~tita ~i cnd nimeni nu-mi cerea safac cine ~tie ce treaba. M-am maritat cu pri

mul baiat care s-a aratat interesat de mine, de teama ca nu cumva safie ~i ultimul. Pentru mine sotul meu este un bine ~i un rau. Un rau pentru ca mi aduce mereu n fata ochilor acea imagine de fragilitate si de neputinta, el ma dojene~te spunnd ca vad totul n negru, ca nu ma "zglti" ndeajuns, ca daca ar fi dupa mine ar trebui sa nu mai vedem pe nimeni. Si este ~i un bine pentru ca este un barbat sigur si drz, pe care ma pot bizui ntotdeauna, ~i acesta este un sentiment lini~titor, pentru cineva care nu se ncrede n fortele proprii. Ca multe alte prietene de-ale mele, care n acea vreme se supusesera unor psihoterapii, am vrut sa ncerc ~i eu, creznd ca problemele mele vor fi, poate, solutionate daca le voi ntelege cauza. Si atunci am nceput o psihanaliza. M-am trezit ntinsa pe un divan, avnd n spatele meu un analist care nu scotea nici un cuvintel. Si aceasta era cumplit de angoasant, pentru cineva care ~i a~a nu prea ~tia ce sa zica. n cele din urma, cu pretul unui efort uria~, am izbutit sa-i vorbesc de viata mea, de copilaria mea, de propria-mi tristete. Dar analistul tot nu zicea nimic. Ma simteam desconsiderata ~i respinsa cu desavr~ire ~i i-am spus-o. Aici m-a ntrebat daca mi se mai ntmplase sa ma simt n felul acela. Eu m-am rentors la amintirile mele, iar el a recazut n tacerea lui. Dupa ~ase luni am renuntat. Cred ca avea propriul sau mod de a proceda, care poate ca le era pe plac altora, dar care pentru o persoana care se temea sa nu fie neinteresanta ~i respinsa i se parea mult prea dur. Una dintre prietenele mele mi-a recomandat pe altcineva, o femeie psihanalist, care practica un fel de terapie fata n fata. De data aceasta lucrurile au mers mult mai bine, caci ea reactiona la ceea ce i spuneam, eu i vorbeam de copilaria mea, de relatia cu parintii, dar daca era nevoie i puteam ~i cere sfatul ntr-o problema urgenta. Aceasta femeie m-a ajutat enorm. Am capatat putina

174 Fran~ois Lelord si Christophe Andre ncredere n mine. Deja faptul ca o vedeam preocupndu-se cu ade

varat de mine mi-a dat sentimentul unei anume valori proprii. Am constientizat si acel gen de antrenament pentru culpabilitate la care ma supusese mama, depresiva si ea. Terapia a ncetat, de comun acord, dupa patru ani, mai nti pentru ca eram ntr-o forma mai buna si apoi pentru ca ncepuse sa se instaleze o anumi

ta monotonie. Dupa acesti patru ani de terapie ma simteam ceva mai bine, dar n relatiile cu ceilalti, mai ales, continuam sa ma izbesc de aceleasi probleme: aveam aceeasi impresie de a nu fi lafel de "bine" ca interlocutorii mei si ca trebuia sa muncesc de doua ori mai mult ca ei pentru a duce o viata normala. Atunci mi-a cazut n mini un articol, l-am citit, si apoi am consultat un psihiatru ce practica terapii cognitive. Era cu totul diferit de terapia precedenta. Porneam de la evenimente din viata de zi cu zi, iar el ma facea sa-i spun toate gndurile sumbre ce mi trecusera prin minte n acel moment. Adica, ceea ce el numea "discursul meu interior". Apoi analizam mpreuna aceste gnduri devalorizante, iar el ma ajuta sa le repun n discutie. Era o terapie mai scurta, prevazuta a dura sase luni, cte o sedinta pe saptamna. Gratie acestei terapii capatasem unele gnduri pozitive. Cnd ma ncercau iar gnduri triste gen "sunt mai putin bine ca ceilalti" sau "nu voi reusi niciodata", mi era mult mai usor sa le relativizez. Ajunsesem chiar sa vorbesc cu mai multa siguranta. Aceste doua terapii ma ajutasera, chiar daca faptul de a trai n cotidian ma costa nca destula cazna. Iarna trecuta nsa, ncepusem sa ma simt cu adevarat deprimata. Vedeam iar totul n negru. Medicul defamilie a sfrsit prin a ma convinge sa ncerc un antidepresiv. Am acceptat cu multa reticenta, caci gndeam ca problemele sunt mult prea profunde si ca nu o pastiluta le putea rezolva. Ei bine, a fost o adevarata revolutie! La nceput n-am simtit nimic deosebit, dar cu timpul ma trezeam cu mai mult an tren si dupa o luna ma simteam n plina forma! ntelegeti-ma bine, nu era o ntoarcere la o stare anterioara depresiei, ma simteam ntr-o forma n care nu mai fusesem niciodata nainte. Faceam totul cu mai mult an tren, nu ma mai simteam att de des istovita, iar cnd eram n societate nu mai resimteam acea stinghereala dinainte; mereu

Personalitatile depresive aveam cte ceva de zis! Toti cei din jur au fost frapati de schimbarea mea, de aceasta ameliorare. Cnd dupa ~ase luni, medicul mi-a propus ncetarea tratamentului am fost destul de reticenta, dar m-am supus. La nceput n-am simtit mare diferenta, dar dupa cteva saptamni, revenisem la ceea ce eu numeam stare cem{~ie. De~i nu mi-a fost prea u~or, l-am rugat sa-mi prescrie din nou acel antidepresiv. Apoi m-am aflat din nou n aceaforma excelenta. n ace~ti trei ani din urma, de cte ori nu mai luam antidepresive, n numai cteva luni ma aflam iar n starea mea obi~nuita. Am consultat ~i alti medici, psihiatri, profesor/.

n cele din urma am acceptat ideea ca probabil voi continua acest tratament pentru tot restul vietii, a~a cum un hipertensiv trebuie sa ia n permanenta medicamente pentru tensiune. Acumfnsa mi spun ca numai cnd iau antidepresivul am o stare normala ~i ca pot profita ca toti ceilalti de viata. Evident, mi se spune ca nu este ceva normal, natural, dar la urma urmei nici ochelarii nu sunt ceva natural ~i, totu~i, miopii nu sunt lasati ntr-a lor lume neclara doar pentru atta lucru. Nu este vina mea ca m-am nascut cu o dispozitie reglata la "trist". Iar daca un medicament mi poate reda o viziune normala asupra lucrurilor nu vad de ce m-a~ da n laturi. Daca mi s-ar fi spus toate acestea acurn zece ani, a~fi fost de-a dreptul ngrozita! Solutia tuturor problemelor tale sa stea ntro pilula! Dar de atunci am strabatut drum lung, iar viata mea este mult mai placuta. Am citat aceasta lunga marturisire pentru ca ~i afla un corespondent n povestea multor altor persoane: sunt cazuri cnd un antidepresiv poate ajuta colosal de mult o personalitate depresiva ~i ar fi pacat sa nu se ncerce. Trebuie totu~i amintit ca efectul antidepresivului apare dupa cteva saptamni. Pe de alta parte, nu exista nca un examen de laborator gratie caruia sa se poata preciza care ar fi antidepresivul potrivit pentru fiecare persoana n parte. Prin urmare, este necesar sa accepti faptul ca se poate ntmpla ca nici primul si nici al doilea, poate, antidepresiv ncercat sa nu fie cel mai bun, dar Iasati-i cteva luni medicului nostru pentru a-l gasi pe cel nimerit.

176 Fran<;;oisLelord si Christophe Andre Personalitatile depresive n filme si n literatura Salavin, personajul lui Georges Duhamel, cu a sa tendinta spre autodevalorizare si culpabilitate constituie un blID exemplu de personalitate depresiva (care poseda si unele trasaturi obsesionale) si care, de altminteri, va sfrsi prin a-si sacrifica viata. Cesare Pavese, n al sau Jurnal, dovedeste o tristete si o stima de sine redusa, ce evoca o personalitate depresiva, marcata si de esecuri sentimentale. Unii eroi ai scriitorului Fran<;;oisNourissier, cu reflectiile lor amare asupra propriilor insuficiente si a rautatii lumii, seamana unor personalitatidepresive, mai ales n Sfrsitul sau n Stapnul casei. n filmul lui Bertrand Tavemier, Toate diminetile din lume, Jean Pierre Marielle joaca rolul unui compozitor din secolul al XVII-lea, care traieste ntr-o izolare desavrsita, posac si nchis n el si care si refuza orice placere, att siesi ct si propriului anturaj. Moartea sotiei sale pe care o adora l-a coplesit, dar o asemenea staruinta n austeritate te face sa te gndesti ca propria personalitate l predispune la un doliu att de prelungit. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE DEPRESIVE

Recomandabil Sa le atrageti prin ntrebari atentia asupra laturii pozitive a oricarei situatii n orice situatie, o personalitate depresiva vede numai aspectul negativ al acesteia. Pentru ea, sticla este mereu "pe jumatate goala". Ade/ine, douazeci si sapte de ani, documentarista la o firma cu profil mecanic, tocmai afost promovata ntr-un post de supraveghere tehnologica. Si referitor la acest lucru ea spune: ,,0 safie mai stresant", "N-am sa ma descurc", "La firma aceasta supravegherea tehnologica nu este ctusi de putin organizata".

177 Personalitatile depresive Fire;;te ca este foarte mare tentatia de a-i spune Adelinei: "Tu vezi mereu totul n negru!", "Nu te mai plnge!". Numai ca remarci de felul acesta nu-i vor face bine. Ea va avea senti

mentul de a nu fi nteleasa sau de a fi respipsa, ceea ce i va accentua viziunea depresiva asupra vietii. In schimb, faptul de a-i reaminti sub forma de ntrebare aspectele pozitive ale situatiei, recunoscndu-i totu;;i punctul de vedere, poate ca o va face sa capete alta viziune, ceva mai echilibrata. De pilda: "Sigur ca o sa fie mai stresant, mai ales la nceput, dar nu va fi ;;i mult mai interesant?", "De ce crezi ca nu o sa te descurci? Oare nu spui aceasta de fiecare data ;;i de regula reu;;e;;ti totu;;i sa te descurci?", "Nu este bine organizata supravegherea? Dar aceasta nseamna ca tu ai O adevarata responsabilitate." Esentialul este sa nu o contraziceti fati;;, ci sa-i atrageti atentia ~supra "sticlei pe jumatate plina". Ii puteti reaminti ;;i unele situatii mai vechi n care a avut aceea;;i viziune pesimista asupra situatiei ;;ia propriei persoane, viziune care n cele din urma nu s-a confirmat. Sa le antrenati n activitati agreabile care sa fie pe masura lor Deseori, personalitatile depresive au tendinta de a respinge acele ocazii care le-ar putea procura placere. Acest refuz se datoreaza mai multor factori: oboseala, teama de a nu fi la naltimea situatiei, atitudine culpabilizata fata de placere ;;i mai ales teama ca situatia nu va fi tocmai placuta pentru ele. n fata unei personalitati depresive doua atitudini extreme trebuie evitate: -Fie de a o lasa n pace, de a nu-i mai propune nimic. "La urma urmei nu are dect sa faca ce vrea." Aceasta atitudine va face ca personalitatea depresiva sa fie ntarita n negativismul ei. -Fie de a ncerca sa-i impune ti activitati sau situatii care-i depa;;esc puterile. Catherine, douazeci ;;i opt de ani, ne vorbe;; te despre pariptii ei. n vacante lucrurile nu merg prea bine ntre parintii mei! Mama este depresiva; nu are chef sa faca mare lucru, ar sta toata ziua n~

178 Franc;:oisLelord si Christophe Andre tinsa pe un ?ezlong, citind ori uitndu-se la televizor. Tata nsa este un tip tare energic, care vrea cu orice pret ca mama sa iasa din amorteala ei. Rezultatul este ca o obliga sa mearga la plaja, chiar atunci cnd ea nu are nici un chef, ori sa-I nsoteasca n plimbari pe bicicleta, invita prietenii la cina, caci i place sa vada multa lume. Dupa o saptamna n care este supusa la un astfel de regim, mama clacheaza, plnge, iar vacanta este compromisa. Ar fi bine ca tatal Catherinei sa ncerce sa nteleaga mai bine punctul de vedere al sotiei sale. Ar putea-o lasa n pace macar o zi din doua de pilda, iar restul timpului sa-i propuna activitati mai putin febrile, avnd grija sa-si exprime dorinta sub forma unei cereri empatice si nu a unui ordin. De pilda: "Stii, as vrea tare mult sa facem o plimbare mpreuna. Stiu ca este un efort pentru tine, dar eu cred ca ar fi o ocazie buna pentru amndoi." Nu subestimam dificultatea de a ramne att de calm, de pozitiv si ntelegator n fata unei personalitati cu adevarat depresive. Sa va aratati consideratia n mod adecvat Deseori se ntmpla ca personalitatile depresive sa aiba o proasta parere despre ele nsek fapt ce le ntretine tristetea. Afectiunea si consideratia noastra, cu conditia nsa de a fi sincere, sunt cele mai bune medicamente pentru personalitatile depresive. Zi de zi, o usoara remarca pozitiva la ceea ce a spus ori a facut personalitatea depresiva i va mai alimenta putin stima de sine, fara chiar ca ea sa si dea seama. Dar pentru a fi mai eficient si convingator, elogiul vostru trebuie sa fie extrem de precis si centrat pe un comportament, nu pe persoana. De pilda: daca asistentei noastre depresive i spuneti: "Sunteti o foarte buna colaboratoare" ea se va gndi ca: -fie nu i-ati sesizat insuficientele, -fie ca i le-ati sesizat, dar ncercati sa o consolati, tocmai pentru ca o considerati o persoana jalnica. Daca n schimb i spuneti: "Gasesc ca v-ati ocupat foarte bine de povestea ntlnirii ratate cu X", ea va fi mult mai dispusa sa accepte acest partial elogiu, bazat pe un fapt precis.

179 Personalitatile depresive Sa le ndemnati sa consulte un specialist Acest sfat vine sa ntregeasca informatiile din paginile anterioare despre tratamentele ce pot fi administrate personalitatilor depresive. Aceasta tulburare a personalitatii (sau maladie daca se are n vedere distimia) se nscrie n rndul celor ce pot beneficia cel mai mult de progresele nregistrate n materie de medicamente 9i psihoterapii. Ar fi deci pacat sa nu se caute ajutor, sa nu se ncerce remedii ce ar putea fi eficiente. Si aici, de cele mai multe ori, este nevoie de timp 9i de diplomatie pentru a determina o persoana sa consulte un specialist. Daca aceasta refuza sa vada un "psi", propuneti-i atunci sa consulte un medic generalist, ceea ce-i va displace mai putin. Un medic generalist o poate convinge fie sa ncerce un tratament antidepresiv, fie sa consulte un psihiatru. Nerecomandabil Sa le spuneti sa se "zgltie" "Zgltie-te putin!", "Daca vrei, poti!", "Aduna-te!", iata sfaturi care au fost date personalitatilor depresive de milioane de ori, de cnd exista omenirea. Si continua sa fie repetate, tocmai pentru ca sunt ineficiente. Chiar daca va asculta ndemnul, personalitatea depresiva se va simti respinsa, nenteleasa 9i desconsiderata. Sa li se faca morala "N-ai deloc vointa", "Prea te la9i n voia lucrurilor", "Nu-i bine ca vezi totul n negru", "Nu 9tii ct trag eu de mine". Aceste remarci sunt tot attea medicamente nerecomandabile. Credeti ca daca am fi liberi sa alegem, am fi optat cineva pentru o personalitate depresiva? Evident ca nu. O atitudine moralizatoare 9i culpabilizanta este tot att de potrivita ca 9i faptul de a-i repro9a unui miop ca vede totul n ceata sau unei persoane ce 9i-a scrntit glezna ca 9chioapata. E chiar rau, caci multe personalitati depresive se simt vinovate pentru faptul ca sunt a9a cum sunt; e deci inutil sa le facem sa se simta ;oimai vinovate.

18O Fran~ois Lelord ?i Christophe Andre Sa va lasati trti n marasmul personalitatii depresive Fara voia lor, personalitatile depresive par sa ne invite sa le mparta?im viziune a asupra lumii ?i felul de a trai. Vazndule a?a de triste, tu nsuti te ntristezi ?i sfr?e?ti prin a te simti u?or vinovat pentru ca nu le mparta?e?ti nelini?tea. Dar daca nu-i vei ajuta bruscndu-i, cu att mai putin i vei ajuta aIaturndu-li-te lor n tristete. Respectati-va nevoia de libertate ?i antren, chiar daca frecventarea unei personalitati depresive va poate face sa le uitati. Jacques, treizeci ?i doi ani, casatorit cu Marianne, o personalitate depresiva, ne poveste? te. La nceputul casniciei eram mereu la pnda, atent la cele mai mici fluctuatii n dispozitia sufleteasca a Mariannei, gata oricnd sa o mngi, sa o lini?tesc. ncetul cu ncetul nu mi-am mai ntlnjt prietenii, caci Marianne nu se simtea n largul ei n lume. In week-end-uri mi placea sa caIatoresc, dar plecarile mele o angoasau, a?a ca duminicile ramneam acasa cu ea. Dupa o vreme ma simteam att de frustrat ?i de ferecat n stilul acesta de viata, nct am consultat un psihiatru. Acesta m-a facut sa realizez ca nu mi ajutam deloc sotiacednd la toate dorintele ei. A?a ca i-am propus iar Mariannei sa ie?im, sa ne ntlnim cu prietenii sau sa voiajam n week-end-uri. La nceput a continuat sa refuze; ?i atunci, spre marea ei surpriza, ie?eam singur. Am avut cteva explicatii n care i-am spus ca ntelegeam ca nu avea mereu chef sa iasa ?i ca i respectam trebuintele, dar ca pretindeam sa le respecte ?i ea pe ale mele. Dupa o perioada de ostilitate n care statea mbufnata (?i aici psihiatrul meu m-a ajutat sa relativizez) a sfr?it prin a se pregati sa ma nsoteasca. De atunci lucrurile merg mult mai bine ntre noi, o data pe luna n week-end voiajam, iar cnd mi ntlnesc prietenii, Marianne ma nsote?te. Acum am de gnd sa ncerc sa o conving sa consulte ?i ea un psihiatru. Daca unul dintre apropiatii vo?tri are o personalitate depresiva, sfatul nostru ("ndemnati-l sa consulte un specialist") va poate fi util. ntr-adevar, sfaturile unui specialist va pot ajuta sa-i faceti fata, ca n cazul lui Jacques. Un psihiatru va poate ajuta sa con?tientizati ca propriul nostru comportament favorizeaza n mod involuntar atitudine a depresiva a celuilalt. El

Personalitatile depresive va va da sfaturi ~i la situatiile cotidiene, concrete, cu care va confruntati. n fine, el va va sfatui cum sa-I faceti pe celalalt sa consulte un specialist, ceea ce, o repetam, ne pare util n cazul unei personalitati depresive. Cum sa ne purtam cu o personalitate depresiva Recomandabil Sa i se atraga atentia prin ntrebari asupra laturii pozitive a oricarei situatii. Sa fie antrenata n activitati agreabile, care sa fie pe masura sa. Sa i se arate consideratia ntr-un mod adecvat. Sa fie ndemnata sa consulte un specialist. N erecomandabil Sa i se spuna sa se "zgltie". Sa i se faca morala. Sa va lasati trti n marasmul ei. Daca va este patron: verificati periodic sanatatea firmei voastre. Daca va este sot/sotie: ndemnati-l(o) sa citeasca acest capitol. Daca va este coleg sau colaborator: complimentati-l de cte ori gnde~te pozitiv.

182 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre Aveti trasaturi de personalitate depresiva? simtinfe-multe FALS ADEVARAT ma ori Iubesc viata mai putin dect ceiricite.

ma simt vinovata. lalti.o bucurie totusi fe

mijloace. n mprejurari celorlalti. vlaga.greselile din trecut.vara pentru timp dispune de mai multcei apropiati. si de pul liber pentru atunci cnd voi 2. crunle mi dorescfi negru. sa nu ma fi 10. mi amn toate activitatile din tim8.6.7. De mi se pare meditaca sa S. Cteodata CteodataCteodataAm tendinta de a totca as fi o po-la 4. Mi s-a ntmplatNu este nevoie de prea multsa nu ncerc nici 9. Deseori ma simt obosit(a) si fara 13. Mi s~ r~proseaza adesea ca vad lu-I

Personalitatile dependente "Singur: ntr-o companie suparatoare." AMBROSE BIERCE zeci f>if>aptede ani, contabil. Si aceasta este problema meaSunt o persoana hipersociabila, ne spune Philippe, patru

defond: am mult prea multa nevoie de ceilalti. Este o nevoie pe care am resimtit-o dintotdeauna: mi amintesc prea bine de primii mei ani de f>coaIa,cnd ma ncerca o teama vecina cu panica la gndul de afi exclus din grupurile de joaca sau de a nu fi ales n echipele de sport. Eram gata sa accept cele mai proaste roluri, cele mai proaste locuri: safiu de pilda portar sau fundaf> la fotbal, n vreme ce toata lumea voia safie centru naintaf>pentru a nscrie goluri, sa ofac pe indianul sau pe tradatorul, pe cnd ceilalti f>idisputau roluri de cow-boy fara frica f>ifara prihana. Strategia mea ma facea sa fiu destul de apreciat f>ide cautat f>ima simteam tare mndru cnd liderii f>coliima recrutau n tabara lor f>iatunci nu ma ntrecea nimeni n devotament ... n fond eram un companion nu prea sigur pe sine: f>imi dau seama ca nu eram niciodata eu cel ce venea cu idei ori cel ce avea ini

tiative. Caci mi-ar fi fost o teama cumplita ca acestea sa nu fie respinse ori critica te f>io data cu ele f>ieu ... Nu af>fi cutezat niciodata sa-mi contrazic camarazii, af>ase face ca la un moment dat ajunsesem safac cele mai mari tmpenii, ntr-un an n carefrecventam un grup al carui lider era plin de idei. Pradasem o casa ai carei proprietari erau n vacanta, la liceu jurasem echipamentele de sport f>imul

184 Fran<;oisLelord )iiChristophe Andre te alte asemenea ispravi mai facusem ... Luat de val, nu ma mai puteam retrage n fata celorlalti, eram mult prea incitat sa fac parte dintr-un grup att de "temerar". Iar cnd am fost print;i, parintii t;i profesorii mei au crezut ca nnebunisem. Nu prea eram genul care sa se comporte astfel, ca un mic delincvent, ci mai degraba genul care spune "Saru-mna" femeilor ... Dar n-am recunoscut niciodata ca ma lasasem antrenat, cum voiau ei sa ma faca sa zic, ca sa nu fiu exmatriculat din liceu. Adevarul este ca nu am ctut;i de putin ncredere n mine. A priori am sentimentul ca ceilalti mi sunt superiori, ca ideile lor sunt mai bune, optiunile lor mult mai justificate ... si ca este interesul meu sa-i urmez si sa profit de calitatile t;i de initiativele lor. n privinta oamenilor, n-am nici un fel de recul. Dar, dupa o vreme, se ntmpla sa mi dau seama ca m-am nt;elat n privinta lor. Ceea ce ma face sa ma simt cumplit de amart, oricum nsa, nu le spun nimic deschis, n fata, caci nu sunt prea sigur de judecata mea. Sunt o persoana loiala. Am nevoie sa fiu nconjurat de prieteni si de oameni care ma cunosc bi11esi care stiu ca ma apreciaza. De regula, sunt bine primit de ceilalti, caci sunt altruist, gata oricnd sa fac un serviciu. Iar la lucru, colegii mei cam profita de asta, caci si-au dat seama ca, daca erau binevoitori, puteau obtine aproape tot ce doreau de la mine. Dar trebuie sa recunosc ca t;i ei mi sunt de mare ajutor: de multe ori ezit, sunt nehotart t;ile cer sfatul frecvent. Ma panicheaza gndul erorii t;ial esecului. Cred ca nu am luat niciodata o decizie fara safi cerut mai nti parerea tuturor celor din jurul meu. Si daca ma gndesc bine, n viata mea, multe decizii pe care ar fi trebuit sa le iau au fost luate de altii ... Cnd eram mic mama m-a nscris la un club defotbal, det;ila n

ceput nu eram prea entuziasmat; mai apoi nsa m-am dovedit un bun jucator, disciplinat, iar antrenorii ma apreciau mult. Tata afost cel ce mi-a ales meseria; la ndemnul lui am facut, ca t;i el de altfel, studii de contabilitate. Eu m-as fi vazut mai degraba om de litere, dar aveam sentimentul ca tata stia mult mai bine ce mi se potrivea si ce nu si unde , asfii gasit de lucru ... , , Tnar fiind, placeam fetelor; am o nfatisare placuta, sunt sociabil, sportiv, discre( sunt un bun ascultator, nu judec niciodata pe nimeni. Am avut ceva prietene, dar am locuit cu parintii pna tr

Personalitatile dependente ziu: era mai practic, ma ntelegeam bine cu ei, erau buni sfatuitori, mai ales mama, cu care vorbeam ndelung despre fetele cu care ie

seam ... Numai ca rareori eu eram cel ce le alegea, mai degraba ele ma alegeau pe mine. De altfel, mi era greu sa pun capat unei aven

turi chiar si atunci cnd era limpede ca acea relatie era o eroare pen

tru amndoi. Ma ntrebam mereu daca nu cumva eram pe punctul de a face o tmpenie. Si atunci nu mi placea sa ramn, ntre doua flirturi, singur. Simteam nevoia sa trec de la o partenera la alta, aceasta ma ajuta. Daca ma gndesc bine n-am stat niciodata singur. De fapt, eram facut pentru viata de cuplu. n orice caz, este ceea ce mi explica actuala mea sotie, care mi-a nteles extrem de repede personalitatea. La nceput .nu ma prea atragea, avea ctiva ani mai mult ca mine, nu prea era genul meu nici fizic; era destul de autoritara; fusesem usor impresionat de ea, caci era mult mai diplomata ca mine ... Ea afacut toti pasii spre mine ... De fapt, suntem complementari, iar relatia noastra merge destul de bine. Sotia mea este foarte sigura pe ea, exigenta, usor taioasa chiar. Si nu tocmai flexibila; eu nsa sunt mult mai conciliant, mai sociabil, mai suplu. Recunosc ca las pe seama ei toate deciziile privind casa, vacantele, educatia copiilor ... Am pastrat legatura cu multa lume, cu toate ca am o viata defamilie. Simt nevoia sa am mereu ctiva prieteni apropiati, carora sa le pot cere sfatul; si am o ncredere absoluta n ei. Am pastrat legatura cu foarte multi prieteni mai vechi, sotia mea mi reproseaza, uneori, ca sunt un "colectionar de relatii". Sunt oameni care nu se ndura sa arunce nimic, ei bine, eu nu pot sa parasesc pe nimeni, sa renunt la nimeni! Sunt n stare sa le transmit uneori urari de sanatate si celor pe care nu i-am vazut de douazeci de ani si pe care este foarte posibil nici sa nu-i mai vad vreodata. Asa sunt eu; ma implic afectiv, investesc mult n relatiile cu ceilalti; iar cnd o relatie nce

teaza, mi se pare ca se sfarma ceva din mine. Cteodata gndul ca un eveniment se poate derula fara mine ma angoaseaza: daca se strng toti prietenii de pilda, iar eu nu sunt invitat, sau daca are loc o ntlnire de lucru lafirma, iar eu nu sunt anuntat, ma nelinisteste la culme. Este ca o teama permanenta de a nu fi lasat la marginea drumului ... Aceeasi veche teama copilareasca de a nu fi exclus si de a ramne ncet-ncet singur.

186 Fran~ois Lelord si Christophe Andre Uneori mi-este tare ciuda pe firea aceasta a mea. Si mi dau seama cte ocazii am ratat din cauza felului meu de afi. De pilda, mi pare rau ca nu am facut o facultate de litere sau ca nici macar nu am aprofundat studiile de contabilitate. Numai ca nu ma simteam prea bine n respectiva pcoala pi nu izbuteam sa mi fac prieteni apropiati. Si apoi, sotia mea voia sa ne casatorim pi sa avem ct mai repede un copil, tocmai din cauza vrstei ei. Dar, la urma urmei, este destul de bine pi apa. Mi-ar fi schimbat oare viata o diploma n plus? CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE PHILIPPE? De-a lungul istorisirii sale, Philippe insista mult asupra nevoii sale imperioase de a fi acceptat de ceilalti, de a-si avea locul n grupuri, chiar daca acestea nu corespund n ntregime propriilor lui valori ori asteptari. Pentru a fi integrat ntr-un grup, Philippe este gata sa faca multe compromisuri: se supune, fara sa clipeasca, ndemnului celorlalti, se abtine sa si exprime orice dezacord, accepta sa faca, fara crcnire, tot ce altii refuza ... Caci ceea ce l mpinge pe Philippe spre ceilalti, nu este numai dorinta de a stabili o legatura, ci mai ales teama de a fi singur. Pentru el, singuratatea si vulnerabilitatea sunt sinoni

me. Philippe se teme ca nu este n stare sa aleaga singur, sa ia singur deciziile corecte: de unde si tendinta de a cauta iar si iar asigurari naintea oricarei decizii si, n fond, de a evita pe ct posibil sa aiba initiative. Este ncredintat ca ceilalti detin competenta de care el este privat. Viata lui depinde enorm de ceilalti. Lasnd alegerea pe seama partenerilor lui, Philippe i lasa pe acestia sa-i cladeasca viata, supunndu-se astfel unui stil de viata care nu l satisface cu adevarat ... Personalitatea dependenta Nevoia de a fi ajutata si sustinuta de ceilalti: -este reticenta cnd este vorba sa ia singura decizii;

Personalitatile dependente -de multe ori i lasa pe ceilalti sa ia n numele ei decizii importante; prefera sa-i urmeze pe ceilalti dect sa vina cu unele initiative; nu-i place sa fie singura, ori sa faca singura unele lucruri; Teama de a nu strica relatiile cu ceilalti: pentru a fi pe placul celorlalti, spune mereu "da"; este extrem de afectata si anxioasa atunci cnd este criticata si dezaprobata; accepta munci putin gratificante, pentru a se face placuta celorlalti; rupturile o tulbura teribil. Personalitatea lui Philippe l va face sa treaca sistematic prin trei faze n relatiile sale cu persoane ori grupuri: -O prima faza de agatare, n care el se cazneste sa fie acceptat.

-O faza de dependenta, n care s-a asigurat de sprijinul celorlalti si de faptul ca acestia vor decide pentru el; este un soi de faza de echilibru, n care simbioza dintre el si ceilalti l satisface pe deplin. -O faza de vulnerabilitate, n care si constientizeaza extrema dependenta de celalalt si n care ncepe sa se teama de ceea ce s-ar putea ntmpla daca relatia ar nceta ori s-ar raci. Persoanele care au trasaturi patologice de dependenta ajung n scurta vreme n aceasta faza, de care vom vorbi ceva mai ncolo. CUM PERCEPE PHILIPPE LUMEA? Doua convingeri adnc nradacinate caracterizeaza personalitatea dependenta: prima este ca nu poti face nimic singur, iar a doua este ca ceilalti sunt mai puternici ca tine si ca, daca sunt binevoitori, te pot ajuta. Esential este deci sa ncerci sa le capeti sprijinul, sa te agati ct poti de bine de ei.

188 Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre Astfel, subiectul dependent va cauta sa vada n ce anume l-ar putea ajuta ~i sprijini persoanele din anturajul sau. Ideea pe care acesta ~i-o va face despre sine ~i despre capacitatile sale va trece, nainte de toate, prin acea imagine pe care i-au transmis-o ceilalti. "Accepta totul de la ceilalti, caci ai o nevoie vitala de ei ~i nu ntreprinde nimic singur, caci nu e~ti n stare" -ne spunea cndva un pacient, ncercnd sa explice mesajele pe care credea el ca le primise de la parintii lui ... Dependentul este ncredintat ca nu poate fi dect companion, "sacagiu", cum spun sportivii pentru a-l desemna pe acel coechipier care se sacrifica pentru a pune n valoare un altul mai bun ca el; dar nu este chiar un sacrificiu gratuit, caci victoria liderului i induce o anume securitate coechipierului din umbra. " Este ceea ce ne descrie Georges, agent comercial, treizeci si trei de ani. Dintotdeauna am fost "abonat" la rolurile secundare. Cnd eram copil, mi placea sa mi nchipui ca sunt n pielea cte unui personaj din literatura ori din filme, dar nu n cea a eroului ci numai n cea a servitorului: micul ]ohn mai degraba dect Robin Hood, capitanul Haddock dect Tintin, Robin mai mult dect Batman. Sa traie~ti acelea~ iperipetii ca eroii,fara sa ai asupra ta, nsa, povara initiativelor. Acum, de~i l-am demontat ~i mi-este foarte clar, mecanismul continua sa functioneze: am tendinta de a refuza mereu acele sarcini de serviciu care ar face sa ma evidentiez, sa fiu expus, prea izolat ntrun cuvnt. Numai ntr-o echipa ma simt ntr-adevar bine, ori ntrun tandem cu o persoana experimentata, care sa mi spuna clar ce sa fac ... SUNTEM DEPENDENTI CU TOTII? Dependenta face parte chiar din natura umana. Fiinta umana se naste ntr-o stare de dependenta totala: se reproduce n stare larvara -este ceea ce se cheama neotemie -si nca din primele clipe de viata, supravietuirea ei depinde exclusiv de propriul anturaj, si nu numai n ceea ce priveste supravietuirea fizica, ci si dezvoltarea psihologica.

Personalitatile dependente 189 Prin urmare, dialectica dependenta -autonomie sta n chiar inima psihismului uman. Oamenii au realizat, destul de devreme, ca un anume &.radde dependenta poate constitui un mijloc de a se apara. In Biblie, Ecleziastul rosteste aceste cuvinte, care ar putea constitui deviza personalitatilor dependente: "Este mai bine sa fie doi dect unul singur ... Vai de cel singur, cnd cade: caci nu este nimeni sa-I ridice." Se stie ca echilibrul unui individ depinde adesea de propria lui putinta de a juca pe doua registre, de a putea dovedi att autonomie, ct si dependenta, n functie de context ... Si daca incapacitatea de a fi autonom constituie un handicap, vom vedea ceva mai ncolo ca si incapacitatea de a accepta un anume grad de dependenta -pe care psihiatrii l numesc regresie nu este ctusi de putin semn de sanatate psihica. n aceasta privinta, multi cercetatori au lansat teze cap tivan te. Nu ncape ndoiala ca una dintre cele mai remarcabile este cea a psihanalistului englez Michael Balint, care, n mai multe din cartilellui, arata ca necesitatile oricarei fiinte umane o mping spre cautarea (si fantasma persista ntreaga viata) a ceea ce el numeste "iubire primara" -un tip de relatie susceptibila a satisface toate trebuintele individului ... La nceputul vietii, copilul percepe n felul acesta lumea nconjuratoare (de unde si nervozitate a lui daca biberonul i este adus cu ntrziere ori daca laptele este prea fierbinte). Apoi, extrem de repede, copilul sesizeaza ca lumea si indivizii care o compun nu sunt la absoluta lui dispozitie; si atunci are n fata doua moduri radicale de a reactiona. Un prim mod de a reactiona este centrat pe nostalgie si pe cautarea paradisului pierdut: daca stii cum, i poti face pe ceilalti sa-ti satisfaca majoritatea trebuintelor. Oricum nu exista alta solutie: caci suntem ntr-o totala incapacitate de a ne satisface singuri trebuintele. Aceasta viziune asupra lumii este numita de Balint "ocnofilie" (de la grecescul okneo, care nseamna "a se agata de ... ", dar si"a sovai, a se teme ... "). Aceasta viziune este foarte aproape de atitudinea dependenta. 1 M. Balint, Les Voies de la regression, Paris, Payot, 1972.

1 9 O Fran<;oisLelord si Christophe Andre Un al doilea mod de a reactiona consta n a proclama lumea ca fiind dezamagitoare si n a sustine ca n nici un caz satisfactiile nu pot veni din partea celorlalti, iar faptul de a depinde de altii reprezinta cea mai mare primejdie posibila: Balint numeste aceasta atitudine "filobatism" (cuvntul este un neologism alcatuit de la "acrobat": cel ce nu paseste pe teren sigur). Aceasta atitudine corespunde acelor subiecti care si valorifica la maximum autonomia si care sunt reticenti la orice forme de dependenta ori chiar de angaja

ment. Ocnofilia si filobatismul reprezinta doua reactii extreme la nevoia de dependenta prezenta n fiecare om; aparndu-se ~ri dedndu-se la acestea, n mod excesiv n ambele cazuri ... In literatura gasim exemple de astfel de atitudini. Don Juan este un filobat impetuos; ct priveste relatia barbat-femeie, Tristan, cu a sa dependenta de Isolda si de regele Marc, ofera remarcabilul portret al unui ocnofil ... DE CE AJUNGI DEPENDENT? Chiar daca tendinta spre re gresie este, ntr-un fel, nscrisa n patrimoniul nostru, cum se explica faptul ca unele persoane sunt mai dependente dect altele? Este nca ignorat rolul pe care l-ar putea juca n trasaturile de dependenta unele tendinte nnascute, unii factori biologici. n privinta trasaturilor de dependenta, specialistii sunt ncredintati ca exista unele semne timpurii: astfel, anumite forme de anxietate de separare ar putea prevesti dezvoltarea unei personalitati dependen

te la o vrsta adulta. Se presupune ca anumite comportamente parentale, anumite atitudini educative, evenimente de viata ar putea induce trasaturi durabile de personalitate dependenta. Comportamentele parentale Iata marturisirea Nathaliei, douazeci si sase de ani, profesoara.

Personalitatile dependente mi amintesc ca atunci cnd eram mica, la un moment dat eram convinsa ca bunicii erau adevaratii mei plirinti, parintii mi pareau un fel defrati mai mari care ncercau sa se ocupe de mine, dar stn

gaci ?i veleitar ... Mama m-a avut cnd erafoarte tnara ?i cum nici ea ?i nici tata nu aveau o slujba, bunicul le-a cerut sa vina sa locuiasca laolalta cu el ?i bunica. Pentru mine bunicul era un supraom, capabil sa rezolve orice problema ?i detinator al tuturor adevarurilor. De cte ori cineva avea alta parere dect el,?i i se mpotrivea, ceea ce urma nu era deloc placut: se isca un conflict, mai nti, apoifaptele confirmau opinia bunicului. n orice caz, este ceea ce mi-a ramas n minte. Faptul de a vedea ca parintii mei depindeau mult de bunicul, mi-a dat certitudinea ca ntotdeauna trebuia sa ncerci sa te faci iubit ?i protejat de oameni puternici ... Mi-a luat destul timp ca sa sesizez ?i inconvenientele unei asemenea atitudini. Si am descoperit de curnd ca acest bunic omniscient ?i omnipotent era un despot, care-i tiran iza pe toti cei din jurul lui. Copiii, care sunt niste fiinte foarte pragmatice, nu fac mereu ce i sfatuiesc parintii, ci reproduc ceea ce fac acestia din urma, considernd ca adevarul sta n gesturile, n actele cuiva si nu n vorbele lui. Acele atitudini de dependenta excesiva ale unuia ori ale ambilor parinti fata de orice autoritate exterioara "vor contamina" fara doar si poate pe copiii lor, chiar daca ei vor fi ndemnati la autonomie ... Atitudinile educative Putina teorie: pentru ca un copil sa si poata dezvolta autonomia, este necesar ca el sa parcurga doua etape: prima este cea n care copilul trebuie sa aiba o "baza" solida, nainte de a pomi sa exploreze; autonomia, la nceput, nseamna desprinderea de cei dragi. Un copil nu poate fi autonom dect daca este ncredintat ca cei pe care i iubeste l iubesc si ei ndeajuns ca sa accepte si sa-i suporte desprinderea. A doua etapa este cea n care copilul si vede efortul de autonomie sustinut si ncurajat de cei de care se desprinde. Prin urmare, este limpede ca doua tipuri de atitudini parentale pot facilita aparitia unor trasaturi de personalitate dependenta:

192 Fran~ois Lelord si Christophe Andre -parintii sovaielnici, care nu si ncredinteaza ndeajuns copiii n privinta iubirii s;ia stimei pe care le-o poarta, ne aratnduIe destul interes, le pot induce acestora convingerea ca trebuie sa si sporeasca eforturile de a se agata de parintii de care supravietuirea lor depinde; -invers, parintii supraprotectori le vor transmite propriilor copii ideea ca sunt vulnerabili si ca lumea este plina de primejdii, carora le poti totusi supravietui, dar cu conditia expresa si imperativa sa-i asculti pe cei "ce stiu" ... EVENIMENTELE DE VIATA Dupa ce am ascultat marturisirile unora din pacientii nos;tri, am putea afirma ca anumite evenimente de viata, mai cu seama despartirile lungi de unul dintre parinti (ori de ambii), i pot induce copilului convingerea ca nu s-a agatat destul de bine de ei, de unde s;iplecarea lor, ca si tendinta ulterioara de a "tine" tare de orice relatie. Sa o ascultam pe Viviane, cincizeci si sase de ani, comercianta. Aveam patru ani cnd m-am mbolnavit. Nici acum nu ~tiu ce am avut, caci nu mi s-a spus niciodata. Tuberculoza poate ... Dar este sigur ca pe atunci era destul de grav, ntr-att nct medicul a decis ca era necesar sa stau pase luni ntr-un sanatoriu pentru copii, aflat departe de orar mi amintesc ct de buimacita am fost cnd, ntorcndu-ma din parculetul unde ma trimisesera sa ma dau chipurile n scrnciob, am vazut ca parintii mei plecasera fara mine. Este posibil sa mi se fi explicat motivul, eu nsa nu-mi amintesc. ;>tiu doar ca eram convinsa ca parintii mei nu se vor mai ntoarce. Dupa cteva zile am refuzat sa mannc ~i sa vorbesc. Apoi m-am atapat de una din infirmiere, care mi aducea caise din gradina ei. ;>i caisele erau tot ce mncam. A izbutit ncet-ncet sa ma mblnzeas

ca ~iam nceput sa ma comport iara ca o fetita de patru ani, sa ma joc, sa vorbesc ... Dupa pase luni, au venit parintii dupa mine. A fost ceva ngrozitor, caci nu-i mai recunopteam pi nu voiam sa ma despart de in

Personalitatile dependente firmiera. Parintii mei s-au simtit ntr-att de vinovati nct, mai apoi, au intrat n jocul meu ;;i n angoasa mea: nu faceam nici cel mai mic gest fara ncuviintarea lor. De atunci nu suport nici cea mai mica despartire ;;i ve;;nic am nevoie de sprijinul ;;i aprobarea celorlalti. CND DEPENDENTA APARE MASCATA ... Ca si n cazul altor tipuri de personalitate, si aici exista forme de dependenta, mai discrete, ce transpar numai n anumite situatii, amintind de regula circumstantele n care respectiva persoana s-a dovedit dependenta. S-o ascultam pe Martine, treizeci si opt de ani, functionara. Sunt o fiinta autonoma, mai cu seama n relatiile cu prietenii, ori la slujba. Superiorii nu ;;ovaie sa mi ncredinteze sarcini importante i'i aceasta nu ma nspaimnt deloc. Toate problemele mele vin nsa din viata sentimentala. Atta timp ct nu ma implic prea mult, totul este bine; dar n clipa n care cineva ncepe sa nsemne enorm pentru mine, ma fortez sa nu devin lin crampon. Si ntotdeauna a trebuit sa lupt cu dorinta de a avea o relatie fuzionala. Nu este nici un secret: tata a parasit-o pe mama, care nu era ndeajuns de tandra cu el. Copiii i-au fost ncredintati mamei, numai ca nici cu noi nu era prea afectuoasa, aiia ca eu cautam mereu afectiunea profesorilor, a colegilor de clasa i'i a tuturor adultilor pe care i i'tiam, ca sa ma ncredintez ca eram totui'i o fetita interesanta, dei'i mama nu-mi acorda mare atentie ... ~ alte cazuri, tocmai refuzul exagerat al dependentei, al oricarei forme de regresie, chiar temporara, poate dezvalui faptul ca, n fond, subiectul se simte vulnerabil si se ndoies

te de el. Iata destainuirea lui Eric, cincizeci de ani, director al unei mici ntreprinderi. Stiu ca este ceva n neregula cu mult prea impetuoasa mea dorinta de independenta: de doua ori n viata am avut probleme serioase: o data cnd am ramas i'0mer vreme de un an, i'i a doua oara cnd m-am mbolnavit destul de grav. n ambele cazuri a trebuit

194 Franc;ois Lelord si Christophe Andre sa ma las n seama celorlalti, a prietenilor ~i afamiliei. Ei bine, va asigur ca departe de a ma lini~ti, gndul de afi ajutat ma panica. Mi se parea ca sunt un parazit, ca situatia se prelungea la nesfr~ it, fara ca eu sa mai pot ie~i vreodata din ea. Cei din jur nu izbuteau sa nteleaga de ce eram att de morocanos ... Mult mai trziu, cnd am chibzuit la toate acestea, le-am putut explica de ce... Dar acum ~tiu ca nu mai trebuie sa cultiv independenta ca unica valoare ~i semn al fortei unui individ ... n fine, cteodata personalitatile dependente apar ca niste persoane amabile, complezente, care nu te contrazic niciodata, gata oricnd sa-ti faca un serviciu, chiar daca aceasta le incomodeaza ... Schitnd portretul celui pe care-l numeste "complezentul" Ieophrast descrie acest comportament astfel: "Cel care are aceasta pasiune, orict de departe s-ar afla, n clipa n care zareste pe cineva n piata, se napusteste catre el strignd: Iata un om de bine!, l abordeaza, l admira pna si n cele mai marunte lucruri, l tine cu minile amndoua, de frica sa nu-i scape; si dupa ce a facut ctiva pasi cu el, cu multa curtenie l ntreaba cnd l mai poate vedea si, n fine, se desparte de el, aducndu-i laude mii ... " Dar ncetul cu ncetul, interlocutorului i se dezvaluie inepuizabila nevoie afectiva a acestor persoane, dar si faptul ca sunt exigente si acaparatoare uneori ... Si atunci cauta sa se ndeparteze ... CND DEPENDENTA DEVINE MALADIE Daca tendintele de dependenta sunt prezente, n mod normal, n fiecare din noi, uneori acestea reprezinta tot attea feluri patologice de a fi si au consecinte deosebit de neplacute pentru individ. Cnd aceasta tendinta este exacerbata, ea face ca exigentele subiectului fata de propriul anturaj sa creasca. Fata de ceilalti, poate fi exercitata o presiune puternica extrem de culpabilizanta, gen: "Nu poti sa ma parasesti, caci daca mi se ntmpla ceva, tu vei fi raspunzator." Studiile facute n

195 Personalitatile dependente rndul persoanelor supuse unui consult psihiatrie au aratat ca ntre 25 si 50% din acestea prezentau trasaturi de personalitate dependenta2, n timp ce se estimeaza ca, n rndul ntregii populatii, acest procent este de numai 2,5%, majoritatea femei. Trasaturile de personalitate dependenta sl.mt extrem de des ntlnite3 la pacientii deprimati si la agorafobi care, de altminteri, ridica numeroase probleme terapeutilor. Trasaturi de personalitate dependenta pot fi regasite si n multe alte tulburari de personalitate, precum si la personalitatile histrionice si evitante, de care vom vorbi ceva mai n

colo. Terapeutii de familie au mai observat ca personalitatile dependente si aleg de multe ori parteneri patologiei, posesivi si dominatori. Multe femei batute, barbati alcoolici s-au dovedit a fi personalitati dependente. n fine, mai trebuie aratat ca persoana dependenta, convinsa fiind ca nu se poate descurca singura, dupa o perioada de timp sfrseste prin a deveni ntr-adevar incapabila. Sa o ascultam pe Lucie, saizeci si sase de ani, pensionara. Dupa ce mi-a murit sotul, viata mea a devenit un adevarat co~mar: caci realizasem ca eram o infirma din punct de vedere social. Niciodata nu fusesem la o banca ori la notar singura. Nu ~tiam sa folosesc carnetul de cecuri, sa ma uit pe o harta rutiera, sa completez o declaratie de impozit. Caci sotul meu era cel ce se ocupa de tot. A~a ca a trebuit sa nvat totul singura. Si eram tentata sa ma agat iar de cineva, sa caut sprijin n afara, sa chem ntreaga lume n ajutor. Dar psihiatrul meu, la care apelasem din cauza depresiei grave pe care o facusem, m-a sfatuit ferm sa nu fac aceasta ~i m-a ajutat sa nvat sa mi port singura de grija. Mi-au trebuit mai multi ani, dar cred ca am izbutit. 2 L. C. Morey, "Personality Disorders n DSM III and DSM IIIR: Con

vergence Coverage and Internal Consistency", American foumal of Psy

chiatry, 1988, pp. 145,573-578. 3 R. J. Reich, R. Noyes. E. Troughton, "Dependant Personality Associa

ted with Phobic Avoidance in Patients with Panic Disorders", Ameri

can foumal of Psychiatry, 1987, pp. 323-326.

196 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre Cteva personalitati dependente n filme si n literatura Don Quijote si Sancho Panza, Don Juan si Leporello, Sherlock Bolmes si Doctorul Watson ... n urma oricarui erou paseste o personalitate dependenta, un personaj discret, devotat, neavnd o parere sau o viata personala, n afara de aventurile traite alaturi de eroul sau. Si desenele animate nfatiseaza numeroase tandemuri celebre: Obelix si capitanul Baddock au multe trasaturi de personalitate dependenta.

Dependenta amoroasa constituie o alta sursa de inspiratie pentru scriitori. n Iubita seniorului, Albert Cohen, cu Ariane, zugraveste portretul unei dependente extreme de fiinta iubi

ta. n Primavara din Roma a doamnei Stane, de Tennessee Williams, o femeie de cincizeci de ani si pierde identitate a si demnitatea n iubirea ei pentru un barbat mult mai tnar. Personajul din Dantelareasa de Pascal Laine este tulburatorul portret al unei tinere dependente, incapabila sa traiasca numai pentru ea, care seduce si apoi paraseste un tnar si arogant intelectual. Si filmele abunda n personaje dependente. n L'Emmerdeur de Edouard Molinaro (1974), Jacques Brel joaca rolul unul comis voiajor, care este de-a dreptul nostim n felul n care se agata de Lino Ventura, care l-a salvat de la o tentativa de suicid. Filmul lui Stanley Kubrick, Barry Lyndon (1975) o nfatiseaza pe Marisa Berenson n rolul Lady-ei Lyndon, o frumoasa aristocrata care traieste n umbra figurilor masculinesi care nu manifesta niciodata nici cea mai mica veleitate de autonomie altfel dect prin priviri enigmatice si ndurerate ... Dar cel mai izbutit personaj ramne, fara ndoiala, cel din Zelig (1984), film regizat si jucat de Woody Allen, care descrie toate problemele unei fiinte aflate n incapacitate de a sti cine este cu adevarat, ntr-att nct, cu succesivii sai interlocutori, face dovada unui mimetism absolut, adoptndu-Ie opiniile, stilul de viata, pna si caracteristicile fizice si vestimentare.

Personalitatile dependente

CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE DEPENDENTE

Recomandabil Sa li se laude mai mult initiativele dect reusitele, sa fie ajutate sa banalizeze esecurile Incapacitatea multor personalitati dependente de a actiona ascunde tocmai teama de esec si de urmarile lui. nconjurat de persoane pe care le considera mai competente ca el, dependentul se teme de criticile ce ar putea fi aduse initiativelor lui. Nu ntariti acest mod de a vedea lucrurile, iar cnd sunteti nevoit sa-I criticati, fiti mereu atenti sa puneti accentul pe initiativele lui, chiar daca rezultatele nu sunt la naltime ... Sa-I ascultam pe Felix, douazeci si unu de ani, student. Unul din primii oameni care m-au ajutat sa capat ncredere n mine afost unul din profesorii de sport din liceu. Voiam sa joc tenis pi parintii ma nscrisesera la unul din cursurile lui. Cum ma ncerca ofrica vecina cu panica la gndul ca ap parea ridicol pi ca l-ap putea dezamagi, la nceputul anului el m-a luat de o parte pi mi-a spus: "Putin mi pasa de rezultatele tale pi nici nu ti cer safii bun. Ceea ce vreau este ca tu sa ncerci; caci doar apa vei nvata pi este pi normal sa nu-ti reupeasca totul de la nceput." Nu ptiu de ce, dar pentru mine afost ca un declic, nimeni nu-mi mai vorbise astfel. Daca ncercasem numai sa vin lafileu, el ma felicita, lafel daca ncercam sa servesc, chiar daca toata ora mingile mele sarisera n afara. La sfrpitul fiecarei ore, nu uita sa sublinieze ncercarile pi stradaniile mele. Daca va cere sfatul, nainte de a le raspunde chestionati-Ie n privinta punctului lor de vedere Subiectul dependent va ncerca sa va faca sa luati decizii n locul lui; de multe ori, veti fi poate tentati sa-i faceti jocul; fie pentru a-l ajuta, fie pentru a cstiga timp, fie pentru ca gnditi ca sunteti mai n masura sa luati o decizie, fie pentru ca este magulitor sa fii n postura de ntelept sau de cunoscator. Dar amintiti-va de un proverb chinezesc: "Daca vrei sa ajuti

1 9 8 Fran~ois Lelord si Christophe Andre pe cineva, nu-i da un peste, nvata-l mai bine sa pescuiasca" ... Iata ce ne spune Melanie, douazeci si sase de ani, secretara. Mi-aduc aminte de o fata care si-a facut practica la noi. Nu putea lua singura nici cea mai mica decizie si venea mereu sa mi ceara sfatul. De regula, toti ncepatorii procedeaza la fel, dar pentru scurt timp, apoi, ncet-ncet, se descurca si singuri. Ceea ce nu prea se ntmpla cu ea... La un moment dat am priceput care era problema ei si mt-i raspundeam fara sa chibzuiesc nainte. De fiecare data i spuneam: "Am sa-ti spun care-i parerea mea, dar mai nti vreau sa stiu ce aiface tu sau ce crezi tu." La nceput afost putin deconcertata, creznd ca o sfidam ori ca voiam sa o las fara replica, veri

ficndu-i cunostintele; apoi a intrat n joc. A sfrsit prin a avea din ce n ce mai putina nevoie de ajutorul nostru si ne cerea parerea nu

mai din cnd n cnd. Vorbiti-le de ndoielile si slabiciunile voastre, nu sovaiti sa-i cereti voi nsiva sfatul si ajutorul Aceasta atitudine prezinta doua avantaje. Primul este ca ncet-ncet veti pune n lumina chiar subiectul dependent, inversnd rolurile si ajutndu-l sa iasa din pielea personajului care ntreaba mereu si este sfatuit mereu. Al doilea este ca l veti ajuta sa nu-i mai priveasca pe ceilalti ca persoane ce i sunt superioare n totul. Cnul din cele mai bune mijloace de a-i schimba pe oameni nu este att acela de a le explica ce trebuie sa faca ori sa gndeasca, ci de a le oferi un exemplu. Aratndu-i unui dependent ca voi nsiva aveti uneori ndoieli n privinta propriei persoane, ori ca sfaturile lui va intereseaza, veti depasi mult n elocventa un discurs lung, si-i veti dovedi ca poti fi, n acelasi timp, sigur pe tine si independent (cum sunteti, desigur, dumneavoastra), dar ca poti si avea nevoie de ajutorul celorlalti. Sa~1ascultam pe Joel, patruzeci de ani, agent de asigurari. Cnd am facut primii pasi n aceasta profesie, am avut sansa de a avea ca f;ef un tip extraordinar: era mereu dispus sa ma sfatuiasca 9i sa mi mpartageasca din experienta lui, dar nu 90vaia sa 9i marturiseasca 9i propriile ezitari si sa-mi ceara parerea, cnd era cazul, n vreo problema. La nceput ma ngrozea gndul ca i spun nu

Personalitatile dependente mai lucruri neinteresante ori inexacte: ce oroare daca din vina mea luase vreo decizie proasta! Numai ca el avea 9i o capacitate absolut exceptionala de a accepta egecurile, fara a dramatiza. Iar faptul de a descoperi ca o persoana, pe care o admiram att, nu era scutita de ndoiala 9i ca simtea nevoia de a cere parerea altora m-a ajutat enorm ... Ajutati-le sa-si multiplice activitatile Puteti ajuta o persoana dependenta sa-si multiplice ocaziile de a cunoaste si alti oameni, desi la nceput i veti fi companion ntr-o serie de activitati. Chiar daca va cultiva alte relatii de "atmare", multiplicarea surselor de dependenta este un prim pas spre autonomie. Iata ce ne spune Virginie, treizeci si opt de ani, grafician. Odata sosita la Paris, surorii mele i-a fost teribil de greu sa se integreze. Fusese mereu dependenta de parintii mei 9i a avut tendinta de a se agata zdravan 9i de mine, a9a ca, n permanenta, ma mpiedicam de ea. Degeaba i tot spuneam sa se nscrie la cluburi sportive, la un ansamblu coral, sa-9i invite colegii de birou, caci nu facea nimic din toate acestea ... Atunci am luat taurul de coarne 9i am schimbat tactica. mpreuna am hotart sa ne nscriem la un club de drumetie, iar ea a nceput sa 9i invite ctiva colegi 9i prieteni de-ai mei, pe care i prezentasem 9i ei... Dupa ctva timp, am putut sa ma retrag din circuit, caci de acum ea se descurca 9i fara mine. Mai bine zis se descurca cu altii nu cu mine. De fapt, este ceea ce afacut n

totdeauna ... Faceti-le sa nteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care le puteti face fara ele, dar ca aceasta nu nseamna ca le respingeti Daca aveti o seama de relatii amicale ori profesionale, persoana dependenta se va simti respinsa, data de-o parte (fara sa aiba vreodata curajul de a va marturisi aceasta deschis), pentru faptul ca aveti o viata n afara ei, ca dati de pilda o petrecere ntre prieteni la care nu o invitati, ca aveti un proiect profesional la care nu ia parte. Nu ncercati sa i ascundeti asemenea initiative si nu cedati n fata culpei resimtite, inte

2OO Fran~ois Lelord si Christophe Andre grnd-o ulterior n planurile voastre ... tineti-o sincer la curent, explicndu-i de ce nu ati invitat-o si, macar la ncepuhll"administrarii" unui asemenea tratament, faceti-i dovada stimei pe care i-o purtati, invitnd-o la o alta petrecere, ori la o alta sedinta de lucru. Sa-I ascultam pe Jean, douazeci si noua de ani, informatician. Unul din colegii mei de lucru este un tip tare de treaba, dar foarte posesiv. Mi-a luat ceva timp sa pricep cum ,,functioneaza", caci el nu spune niciodata lucrurilor pe nume: doar ca este trist si se mbufneaza ... Nu suporta sa aiba loc anumite evenimente fara el; la un moment dat formasem un grup de studiu asupra multimediei si a consecintelor ei n profesia noastra. Pentru mine era mai degraba o pedeapsa faptul de a lucra de doua ori pe luna cu grupul mai sus amintit. Si cum stiam ca avea copii si o viata de familie, nu-l invitasem si aceasta nu i~a cazut bine deloc. 5-0 fi gndit pe semne ca noi l consideram un incompetent, sau o persoana neinteresanta. Alta data, o colega daduse o petrecere la ea, si, cum are un apartament foarte mic, nu-l invitase, caci nu erau prea apropiati. Cnd a aflat de petrecere, el n-a zis nimic, dar vreo doua saptamni a avut un soi de reactie depresiva, pna cnd m-am dus sa-i vorbesc si sa ma lamuresc: el se simtea exclus din colectiv. Acum nsa stim ca trebuie sa-i explicam situatiile de acest gen, pentru ca el sa nu se simta respins. N erecomandabil Sa luati decizii n locul lor, chiar daca va cer; nu le sariti n ajutor de cte ori sunt n impas Sunt persoane bine intentiona te, sau naive, pentru care tentatia de a sari n ajutorul personalitatilor dependente este mare: disperarea de care dau dovada acestea este reala si nu este (sau este rareori) vorba de siretenie sau de comoditate. Numai ca fiecare sfat ori sprijin acordat ncurajeaza tendinta ulterioara de a cere din nou ajutor si -ceea ce este nca mai grav -accentueaza sentimentul neputintei si al autodeprecierii la individul dependent. Acum, iata ce ne povesteste Maxime, patruzeci si sase de ani, inginer.

lFm!!ll\TlIW;: Personalitatile dependente Prima mea sotie era o fiinta dependenta pi imatura. Eu par mereu sigur pe mine, chiar pi atunci cnd nu sunt: este felul meu de a ma convinge ca lucrurile se vor rezolva pi cred ca tocmai asta-i pla

cuse la mine! Numai ca am cazut n cursa ei: se lasa cu totul n sea

ma mea, ceea ce la nceputul casniciei ma incita pi ma punea parca n valoare. La un moment dat nsa, ceva n-a mai mers: sunt un tip gelos pi nu mi placea ca ea sa plece de lnga mine. Si cum era o femeie frumoasa, era pi destul de curtata. Am avut cteva certuri destul de puternice, n care ea mi repropase ca o sufoc, ca n-o ajut n nici un fel sa capete ncredere n ea ori sa progreseze. n fond, cred ca ea ncerca sa seduca alti barbati tocmai pentru a deveni mai sigura pe ea. Numai ca eu nu puteam tolera apa ceva! n cele din urma ne-am despartit. Sa le criticati fati~ initiativele, chiar daca nu sunt bune Daca doriti sa ajutati o persoana sa nu mai fie dependenta, este necesar sa va narmati cu multa rabdare: o data ce ati izbutit sa o convingeti sa ia chiar ea decizii, sa vina cu initiative, va trebui sa fiti pregatiti ~ipentru consecinte, caci subiectul dependent nu va pierde ocazia de a se ntoarce mai apoi spre voi, ncercnd sa va afle parerea n privinta rezultatelor ori ca sa va atraga atentia asupra dezastrului ... Trebuie sa fiti reali?ti: dependentul, chiar daca este mai putin incompetent dect crede el, poate fi mai incompetent dect va puteti voi imagina! Stapniti-va, a?adar, sa-i aplicati sistemul vostru de judecata, spunndu-i ca sunt unele initiative pe care ar fi mai bine sa nu le ia; fiecare din ncercarile lui trebuie ncurajata, chiar daca sunteti ndreptatiti sa-i criticati felul n care a procedat? i sa fiti sinceri n privinta rezultatelor. Sa-I ascultam pe Martin, cincizeci ?i doi de ani, medic. Ct prive;;te felul n care mi-am crescut copiii, cred ca am gre;;it destul de mult pi este vorba mai ales de fiica mea cea mare. Eu am fost un tata prea sever, iar sotia mea o mama mult prea protectoare. Voiam sa-mi determin fiica sa fie mai performanta ;;i mai independenta, dar, pe atunci, credeam ca trebuie sa fii cu att mai sever pi exigent, cu ct copilul era mai putin motivat. Dintotdeauna am fost de parere cafiica mea era genul "putin mi pasa de tot", capabila,

2O2 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre dar lene~a. $ifara ndoiala ca nu ma l1;;elamntru totul, darfaptul ca ~tacheta pe care i-o fixasem era prea sus pentru ea o facuse sa se ndoiasca ~i mai mult de propriile ei forte. Ceea ce mi-a $i repro~at dupa multi ani; mi-a spus ca din cauza mea este att de dependenta de parerea celorlalti; ca nu are curajul sa ia nici o decizie de teama deanu ise aduce repro~uri, cum faceam eu cndva. Este adevarat ca atunci cnd nu facea nimic eram furios, dar nu eram mai putin furios nici daca nu facea lucrurile corect ori a~a cum a~fi dorit eu, potrivit criteriilor mele. Sa le abandonati cu desavrsire, pentru a le "nvata sa se descurce singure" Din calcul sau din oboseala, va veti simti uneori tentati sa-I mpingeti pe dependent la actiune, asa cum mpingi o persoana n apa. Ca sa-I silesti sa reactioneze ... Numai ca rareori aceasta strategie da rezultate n cazul persoanelor dependente, care, de cele mai multe ori, vor fi nca mai angoasate n urma unui astfel de "tratament", iar convingerea despre propria neputinta de a se descurca singure le va fi ntarita. Daca vreti sa le ajutati sa devina independente, este preferabil sa procedati mai progresiv. Si este cea mai anevoioasa cale, caci necesita o mare vigilenta: dependentul, desi n aparenta va ncuviinta principiul ca trebuie sa nvete sa se descurce singur, va cauta n permanenta pretexte pentru a cere din nou ajutor ori pentru a-si face uitate obiectivele. Sa-I ascultam pe Jean-Michel, saizeci si cinci de ani, fost profesor. Fiul nostru era tare dependent de noi, mai cu seama ca mama lui l cocolo~ise mereu. Cnd a mplinit optsprezece ani ~i s-a nscris la facultate, am decis sa-l mping din cuib ~i sa fiu mai exigent cu el: i-am spus ca era timpul sa se descurce ~ifara noi ~i ca i voi da lunar o mica suma de bani. L-am ndemnat sa se nscrie la o facultate aflata la celalalt capat al Frantei, unde putea studia ceea ce l interesa. ntreaga experienta s-a preschimbat iute ntr-o catastrofa; ne telefona n fiecare seara, iar mai trziu am aflat ca i telefona sotiei mele chiar ~i n timpul zilei; nu-~i facuse nici un prieten ~i se hranea cu ce nimerea. Cnd, dupa cteva saptamni, sotia mea s-a dus sa-l vada, era ct pe ce sa le~ine cnd a vazut mizeria ~i dezordinea

,~ 203

Personalitatile dependente din camaruta lui de student. Si nu este de mirare! Cta vreme a locuit cu noi, sotia mea ?i petrecea tot timpul strngnd ?i curatnd dupa el ?i ncercnd sa-i ghiceasca pna ?i cea mai mica dorinta; el nu era n stare nici macar sa cumpere ?i safiarba un ou. n cele din urma am cedat la rugamintile lui de a-i ngadui sa revina ?i sa urmeze o alta facultate n ora?ul nostru, caci, mai mult, era cumplit de nefericit fiind att de departe de noi ... Sa le ngaduiti sa plateasca pretul dependentei sale (sa va ofere cadouri si sa faca "munci plicticoase") Dependentul va ncerca sa va cumpere bunavointa, sa va intre n gratii. Cum anume? Aratndu-se extrem de serviabil, oferindu-va cadouri, acceptnd sa faca cele mai penibile ~i dezgustatoare treburi. Numai ca n felul acesta sunteti antrenati ntr-un angrenaj subtil, n care culpa pe care o veti resimti va va face sa reactionati potrivit asteptarilor lui, aratndu-va protector si acceptndu-l ca nsotitor. Admiratia si devotamentul personalitatilor dependente din anturajul vostm si au pretullor ... Iata marturia lui Octave, douazeci ~i opt de ani, cercetator n biologie. Cnd parintii mei m-au trimis ntia data ntr-o tabara de vacanta, mi amintesc ca eram tare nelini?tit gndindu-ma lafelul n care voi fi ntmpinat ?i acceptat de ceilalti copii, de monitori. Eram gata sa ma ofer pentru toate corvezile: sa strng masa, sa spal vasele, sa golesc pubelele ... Cnd mergeam n sat, cu banii pe care mi-i dadusera parintii cumparam dulciuri ?i reviste pentru toti ceilalti colegi de camera. Reu?isem: eram favoritul unora dintre monitori, iar colegii ma acceptau la jocurile lor. Pe vremea aceea mi se parea ca acesta era singurul mod de a-mi face un loc sub soare... Sa le lasati sa va "invadeze" Vulnerabilitatea de-a dreptul miscatoare uneori a personalitatilor dependente, solicitudinea lor reala si talentul de a se vr ncet-ncet n vietile altora, le preschimba ntr-un soi de paraziti ai existentei noastre. Daca nu trasam limite dare solicitarilor de ajutor, ca si aversiunii fata de singuratate a personalitatilor dependente, fara sa ne dam bine seama ne

2 O4 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre putem trezi "invadati". Si nca ceva: banalizarea dependentei prezinta un dublu inconvenient: este stnjenitoare pentru cel ce ndeplineste rolul obiectului de ancorare si profl.U1ddevalorizanta pentru persoana dependenta, care si vede o data n plus convingerea ca este o fiinta neinteresanta, din moment ce este acceptata cu atta usurinta, fara a i se da atentie. Sa-I ascultam pe Olivier, treizeci si doi de ani, consilier de personal. mi aduc aminte de un coleg de facultate care se tinea de coada mea. n cele din urma mi luasem fata de el libertati pe care nu as fi ndraznit niciodata sa mi le iau fata de altcineva. Cum adesea ma tinea de vorba la telefon ore ntregi, n acel timp faceam si alte lucruri: citeam, scriam, faceam ordine ... Uneori venea la mine si ramnea parca tintuit n camera mea, atunci eu mi vedeam de treburile mele, continund sa-i vorbesc totusi, mai mult sau mai putin. Era ca o planta, ori ca un animal domestic, se ase

za ntr-un colt cu o carte n mna, iar eu uitam de el. .. Cum sa ne purtam cu personalitatile dependente Recomandabil Sa li se laude mai mult initiativele dect reusitele, sa fie ajutate sa banalizeze esecurile. Daca va cere sfatul, nainte de a raspunde chestionati-Ie n privinta punctului lor de vedere. Vorbiti-le de ndoielile si slabiciunile voastre, nu sovaiti sa-i cereti voi nsiva sfatul si ajutorul Ajutati-le sa-si multiplice activitatile. Faceti-Ie sa nteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care le puteti face fara ele, dar ca aceasta nu nseamna ca le respingeti. N erecomandabil Sa luati decizii n locul lor, chiar daca v-o cere; nu le sariti n n ajutor de cte ori sunt ntr-un impas. Sa le criticati initiativele, chiar daca nu sunt bune. Sa le abandonati cu desavrsire pentru a le "nvata sa se descurce singure" . .",. -----~~

205 Personalitatile dependente Sa le ngaduiti sa plateasca pretul dependentei sale (sa va ofere cadouri si sa faca "munci plicticoase"). Sa le lasati sa va "invadeze". Daca va este patron: fiti mna lui dreapta si cereti-i sa va mareasca salariul. Daca va este sot/sotie: chiar daca vi se pare magulitor la nceput, nu uitati ca ntr-o buna zi va veti plictisi sa fiti dumneavoastra cel ce ia deciziile importante. Daca va este coleg sau colaborator: trimiteti-l frumusel napoi la treburile lui. Aveti trasaturi de personalitate dependenta? 1 FALS ADEVARAT tru ceilalti. pe care carecare sa ma pot bizui."dusta cer si parereaori se ntmplaamsa-mi fie foarte apropiatede conversatiedealtora. lasacu-activi

cineva.sa vinrndtati, subiectevinta valorii propriei persoane.tiede val".ori sa mi iau ramas bun de laeu cu idei noi, ci maitendinta sa propuna ma sau si 2. mi este greu sfrsescpersoaneo discu5. Am nevoie de cteva 4. CndSunt n starema aflu ntr-unsa sasa ma sacrific pen-rare6. grup,

2O6 Fran~ois Lelord si Christophe Andre 7. De multe ori nu mi exprim pare-II II i I II meni. dezacorduri. nicim-nu-mi place sa ma despart de ni

10. Mi se spune ades ca merit mult 9. Sunt tare sensibil(a) la critici si (Completati chestionarul singur, nu cereti parerea persoanelor de ncredere din anturajul vostru!) ---IlIlIH!I II_--_"'""I!l!"'ihi..,''''----"''I!f!~,;,-------~--------

Personalitatile pasiv-agresive

ca, ne povesteste despre una din colegele ei de biCarole, douazeci si opt de ani, functionara la o ban

rou, Sylvie. La prima vedere, Sylvie este o salariata ca toti ceilalti. Pare ca ?i face treaba, ca se ntelege cu colegii ei ?i "nu face valuri". A?a am crezut eu la nceput. Dar dupa cteva saptamni, mi-am dat seama ca aceasta aparenta calma ascunde o adevarata lupta ntre Sylvie ?i Andre, ?eful nostru. Am observat ca lafiecare ?edinta, de?i Andre le ngaduie tuturor sa-?i exprime punctul de vedere, Sylvie nu spune mai nimic ?i ?i ia un aer ostil, morocanos, ca ?i cnd s-ar plictisi. Totu?i, daca Andre i se adreseaza direct, ea i raspunde cu un aer amabil, vizibil factice nsa, de aceasta dndu-?i seama chiar ?i el. Dupa ?edinta, Sylvie ncepe sa comenteze deciziile luate de Andre, ori noile dispozitii date de chiar directiunea bancii. Cum este inteligenta, are un adevarat talent de a depista orice punct slab. Apoi nsa se dovede?te ca respecta noile proceduri, dar ntr-un mod att de rigid ?i meticulos, nct aceasta i ncetine?te n mod considerabil munca. Si ?tiefoarte bine asta, dar a gasit acest mijloc de a "sabota" procedura, fara sa i se poata repro?a nimic. ncearca sa ne convinga ca Andre este mai putin competent dect noi, ca pentru patroni noi suntem un fel de "mai putin dect nimic". Evident, avnd-o n preajma zi de zi, te obi?nuie?ti sa o auzi zicnd acelea?i lucruri ?i sa relativizezi. Dar acum ctava vreme izbutise sa o atraga de partea ei pe Isabelle, proaspat angajata la noi, ?i sa o influenteze. Complet "montata", Isabelle a nceput sa discu

208 Fran<;,oisLelord si Christophe Andre te n 'ledinte decizii/e lui Andre, ori sa refuze unele sarcini suplimentare. Andre a priceput de ndata ce se ntmplase: a chemat-o numaidect pe Sylvie 'li i-a tras un perdaf Sylvie a ie'lit din biroul lui trntind u'la. A doua zi n-a mai aparut la serviciu 'li am aflat ca 'li luase doua saptamni de concediu medical. n lipsa Sylviei, Isabelle s-a lini'ltit 'li a sfr'lit prin a ntelege 'li a accepta punctul nostru de vedere. Andre are cusururile lui, dar este un tip de treaba, corect 'li preocupat ca totul sa decurga cum trebuie. Cnd Sylvie a venit la serviciu m-am dus sa o vad 'li s-o ajut sa nteleaga ca era necesar safacem ca atmosfera safie placuta, din moment ce ne aflam cu totii n aceea'li barca. Dar Sylvie nu se considera raspunzatoare pentru vreun conflict, fie ct de marunt. Iar daca atmosfera era tensionata, singurii raspunzatori erau Andre 'li conditiile de munca. n 'ledinte a continuat sa adopte aceea'li atitudine 'li sa se achite cu mare ntrziere de obligatiile ei profesionale. Andre a solicitat transferul ei. Dar Sylvie a refuzat 'li s-a adresat sindicatelor, iar la birou atmosfera a devenit irespirabila. Ciudat este ca n afara serviciului Sylvie este cu totul alta persoana. La nceput mergeam uneori la cinema mpreuna sau la cumparaturi, 'li atunci era bine dispusa, se dovedea afi o persoana placuta. Dar n clipa n care vine la birou se preschimba n zna rea din pove'lti. Eu cred ca problema lui Sylvie este ca pregatirea ei nu concorda cu munca pe care o face. De'li este licentiata n istorie, a trebuit sa se multumeasca cu un post administrativ. Eu cred ca ar putea ncercafie sa-'li caute alta slujba, fie sa accepte 'li sa se obi'lnuiasca cu postul pe care l detine, numai ca Sylvie este nciudata, iar mniaei se rasfrnge asupra superiori/ar. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE SYLVIE? S-ar parea ca unica obligatie profesionala a lui Sylvie este de a se mpotrivi. Comenteaza deciziile, si taraganeaza lucrul, ncearca sa-i ralieze si pe altii la mpotrivirea ei. S-ar parea ca ea percepe ca ofensator tot ce i cer superiorii sa faca. Potrivit spuselor Carolei, Andre este ceea ce se cheama un sef bun, care

Personalitatile pasiv-agresive se straduieste sa potoleasca tensiunile. Sylvie l antipatizeaza pe Andre, dar nu ca individ, ci pentru ca reprezinta o autoritate. Pe de alta parte, Sylvie repune n chestiune legitimitatea oricarei ierarhii a bancii si este ncredintata ca este rau tratata. Putem deci afirma ca Sylvie pare sa fie caracterizata de o intoleranta la faptul de a fi subordonata. Dar aceasta intoleranta nu se manifesta deschis. Nu se opune pe fata sefilor ei, ci si taraganeaza treaba pe care o are de facut, n sedinte nu participa la discutii, pentru ca ulterior sa dezaprobe ceea ce s-a spus. Ea nu se antreneaza ntr-o lupta deschisa, ci se multumeste sa mpinga la lupta o tnara cole

ga, }'utin naiva. In fata superiorilor sai Sylvie face dovada unei rezistente pasive, opunndu-li-se, dar nu n mod direct, ci n mod ocolit.

n afara slujbei, cnd nu i se mai pretinde nimic, Sylvie poate fi o persoana absolut ncntatoare ceea ce confirma faptul ca problema ei este centrata pe situatiile ce comporta raporturi de autoritate. Intoleranta fata de ordine, rezistenta pasiva: Sylvie prezinta caracteristicile personalitatii pasiv-agresive. Personalitatea pasiv-agresiva Att n domeniul profesional, ct si n viata personala, manifesta rezistenta la exigentele celorlalti. Discuta excesiv de mult ordinele, i critica pe reprezentantii autoritatii. ntr-un mod ocolit: "taraganeaza" lucrurile, este intentionat ineficienta, sta mbufnata, "uita" anumite lucruri, se plnge ca este nenteleasa ori desconsiderata, sau ca este rau tratata. o descriere a personalitatii pasiv-agresive n fata unui grup incluznd salariati, dar si cadre de conducere, le va declansa, fara doar si poate, reactii din cele mai ostile. Este adevarat ca a avea un colaborator pasiv-agresiv poate fi o adevarata ncercare. Caci, n aceste conditii, poti fi ncredintat ca vei lucra

21O Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre ntr-un climat nu tocmai placut, ca deciziile tale vor fi aparent acceptate, dar nerespectate n fond, ca vei descoperi erori ~i ntrzieri n executarea lucrarilor. Unele personalitati pasiv-agresive ~tiu sa se mentina la limitele suportabilului, altele depa~esc aceasta limita ~i atunci sunt transferate ori concediate. Dar cum se explica acest comportament aproape sinuciga~ uneori? CUM PERCEP LUMEA PERSONALITATILE PASIV-AGRESIVE? Deviza personalitatilor pasiv-agresive ar putea fi "A te supune este o adevarata nfrngere". Un ordin, uneori chiar o simpla cerere le trezesc un sentiment de revolta ~i de frustrare. Dar rareori ~i vor manifesta aceasta revolta ntr-un mod sincer, caci cealalta deviza a acestor personalitati ar putea fi: "Daca spui ce gnde~ti ri~ti prea mult." A~adar, agresivitatea lor fata de autoritate se va manifesta deseori prin pasivitate, de unde ~inumele dat acestui tip de personalitate. Cu totii ne confruntam cu o serie de comportamente pasiv-agresive. Exemple: la restaurant, de pilda, chelnerul care, dupa ce i-ati spusca a~teptati cam de mult, se ndreapta agale spre bucatarie, ori copilul pe care l-ati trimis n camera lui sa-~i faca temele ~i care se multume~te sa se ntinda pe pat, ori fiica voastra care, dupa ce a fost mustrata ca zaboveste prea mult la telefon, se asaza totu~i la masa cu ntrziere, ori menajera care sose~te cu ntrziere caci gaseste ca o chemati prea des, ori secretara dumneavoastra care ~i ia concediu de boala tocmai dupa ce i-ati tras un perdaf. n toate aceste situatii -si acesta este numitorul lor comun -sunt implicate doua persoane ntre care exista un raport de autoritate: patron si colaborator, client si personal de serviciu, parinte si copil. Voi nsiva n-ati vadit oare niciodata comportamente pasivagresive? "Daca nu sunt rugat frumos, nu fac asta." Ce ati raspunde la aceasta fraza: adevarat sau fals? Si atunci suntem cu totii pasiv-agresivi?

211 Personalitatile pasiv-agresive PERSONALITATEA PASIV-AGRESIVA: PERSONALITATE SAU COMPORTAMENT?

Se poate vorbi de o tulburare de personalitate numai atunci cnd anumite comportamente sunt prezente n mod constant, n toate sferele vietii individului, de-a lungul ntregii sale vieti. Or, daca sunt persoane ce vadesc comportamente pasiv-agresive n anumite mprejurari, n care nu au chef sa se supuna, este mai dificil n schimb sa reperezi aceste comportamente n cazul unei personalitati pasiv-agresive care are comportamente pasiv-agresive n mai toate situatiile n care i se solicita sa faca un anumit lucru ori i se da un ordin, si aceasta de-a lungul ntregii vietiI. De pilda, multi adolescenti trec printr-o faza de revolta mpotriva autoritatii si, acasa sau la scoala, adopta comportamente pasiv-agresive: stau mbufnati, nU-\ii fac temele, ori \ii irita parintii, refuznd sa-i ajute la treburile casnice etc. Dar este numai o faza normala n dezvoltarea lor psihologica s;in procesul de formare a propriei identitati. De altminteri, este suficient sa paraseasca casa parinteasca pentru a nu se mai opune parintilor, ori sa-si gaseasca o activitate care sa-i intereseze cu adevarat, ca sa nu si mai trie picioarele. Nu este vorba nicidecum de o tulburare de personalitate, ci de un stil de comportament, tranzitoriu si frecvent la aceasta vrsta. Totu\ii exista adevarate personalitati pasiv-agresive, pentru care opozitia indirecta la orice forma de autoritate constituie un stil de viata? Sa o ascultam pe Laurence, treizeci si doi de ani, care n urma unor esecuri profesionale si sentimentale s-a decis sa nceapa o terapie. Pe masura ce vorbim de viata mea, mi dau seama ca nca din adolescenta se repeta o aceeasi situatie: cnd ma simt constrnsa de cineva, fie parinte, fie iubit, respectiva persoana ncepe sa mi displaca ntr-att, nct ma straduiesc din rasputeri sa o exasperez si totul sfrseste printr-o ruptura. Nu stiu cum fac altii; poate sunt 1 T. Millon, J. Radovanov, IIPassive-Agressive Personality Disorders", in The DSM IV: Personality Disorders, op. cit., pp. 312-325.

212 Fran<;:oisLelord ;;iChristophe Andre mai docili sau poate ca izbutesc sa se apere n altfel, cu ceva mai multa diplomatie? De pilda, n toate relatiile mele sentimentale, a existat ntotdeauna un moment n care gaseam ca partenerii mei luau decizii fara sa ma consulte, ca ~i cum era ct se poate de normal sa consimt, sa ma supun. Alain, de pilda, ma chema la el n birou ca sa-mi spuna: "M-am gndit sa mergem n Normandia n week-end-ul acesta." Ma enervam, dar nu spuneam nimic. mi place Normandia, dar nu suportam sa decida el pentru mine. Si atunci faceam n a~afel nct sa mi petrec toata ziua de vineri la birou; trageam de timp, taraganam tot ce aveam de facut, spunnduci ca am prea mult de lucru ~i cum mi cerea sa ma grabesc descopeream subit ~i alte dosare ce trebuiau puse la punct. n cele din urma mi terminam treaba, mult prea trziu nsa ca sa mai putem pleca n aceea~i seara. Iar a doua zi ma plngeam ca sunt istovita, ~i apoi week-end-ul mi parea prea scurt, a~a ca nu merita sa mai plecam. La nceput era dezolat cu adevarat, mai apoi nsa se enerva din ce n ce mai tare. Si pe plan sexual pornisem o serie de represalii, respingnducl deseori ~i spunndu-i ca nu aveam nici un chef safac dragoste. Evident caa sfr~it prin a maparasi ~i mi-am dat seama prea trziu ca erq.un barbat ncntator, pe care multe fete ~i l-arfi dorit ca partener. Aceea~i atitudine o am ~i la slujba. A~ putea spune ca pndesc o decizie nu tocmai justa ori o recomandare u~or autoritara, pentru ca dendata sa ncep sa taraganez lucrurile, sa ma mpotrivesc n felul meu, pe tacute, ori sa fiu tfnoasa. Iar ~efilor mei le-am cazut repede n dizgratie, pe de alta parte nsa sunt o persoana competenta ~i a~aseface ca am ramas n acel post, iar cnd mi se lasa ~iputina libertate, superiorii nu aveau a se plnge de rezultate. Si aceasta era ceva ce s-ar fi putut aranja, dar eu nu eram niciodata multumita ~i le pretindeam ~i mai multa libertate pna cnd am stricat ~iam naruit totut orice ntelegere ntre noi. mi dau seama ca n toate sferele vietii mele manifest aceasta forma de intoleranta la orice forma de autoritate. Cnd gasesc o amenda pe parbriz, o rup imediat, n ciuda consecintelor pe care le-am suportat nu o singura data. Blocarea con tu

-----~-

'm!!!l'l!1~ Personalitatile pasiv-agresive lui, majorarea amenzilor ... Si la hotel, n ziua plecarii, ma irita teribil ca trebuie sa eliberez camera nainte de prnz, ~i iar trag de timp. Nu ~tiu de ce sunt a~a. Ba cred ca banuiesc de ce. Tata era extrem de autoritar, era un tip caruia i placea sa le porunceasca celorlalti, sa se faca ascultat de toata lumea. Ani ntregi o vazusem pe mama mpotrivindu-i-se, dar n felul ei, tacut, plngndu-se ca este obosita. Cnd trebuia sa mearga undeva mpreuna, mama se aranja ore ntregi, pna cnd el exploda. Si cu mine ~isora mea ncerca sa fie la fel de autoritar, voia sa controleze, sa supravegheze totul, ie!lirile noastre, felul n care ne mbracam, sa decida el n privinta prietenilor pe care aveam dreptul sa-i frecventam. Sora mea mai mare i s-a mpotrivit cu o violenta fantastica (de altfel i ~iseamana mult) !lia parasit foarte repede caminul parintesc. Dar eu nu am avut curajul ei, izbucnirile lui de mnie ma nspaimntau, mi se facea teama !li atunci am nceput sa ma mpotrivesc, pe ascuns nsa, ca ~i mama de altfel. Cum anume? mi triam picioarele, nvatam prost la ~coala, nu ma purtam cuviincios la masa, ~i cnd izbuteam sa-I enervez ncercam o mare satisfactie. Urmasem, cred, modelul mamei mele ... Laurence si-a constientizat propria problema si este o etapa necesara de multe ori, dar nu si suficienta pentru a se putea vorbi de o schimbare. O vom vedea pe Laurence facnd ulterior progrese. Personalitatile pasiv-agresive n filme si n literatura n Pisica (1971) de Pierre Granier-Deferre, o ecranizare dupa unul din romanele lui Simenon, Jean Gabin si Simone Signoret joaca rolul unui cuplu aflat n pragul batrnetii si care si tot "administreaza" invective si comportamente pasiv-agre

sive. A nu se viziona filmul nainte de casatorie. n Revolta de pe Caine, de Herman Wouk (film regizat de Edward Dmytryk, 1954), pe care l-am citat deja pentru personalitatea paranoica a comandantului de bord, unul din ofiterii secunzi, locotenentul Keefer, pare sa se supuna -dar numai n aparenta -superiorului sau, pentru ca ulterior sa-i discute ordinele si sa instige ntregul echipaj mpotriva lui; Keefer

214 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre si petrecea mare parte din timp n cabina lui, tolanit, cu o satisfactie absolut pasiv-agresiva. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE PASIV-AGRESIVE Recomandabil Sa fiti amabili Personalitatile pasiv-agresive sunt extrem de susceptibile la tot ce aduce a lipsa de consideratie. Daca le ceri ceva ntr-un mod abrupt ori cu un aer distant le poti trezi de ndata ostilitatea. De altfel, puneti-va n locul lor: cum ati reactionat cnd seful vostru v-a ordonat ceva? Chiar daca ati fost de acord cu decizia lui, ati fost tentat sa nu o respectati, pentru ca aerul lui autoritar v-a iritat. Aflnd ca personalitatile pasiv-agresive ncearca adesea aceasta senzatie de furie, veti ntelege poate ca, daca sunteti binevoitoare cu ele, sansele ca lucrurile sa decurga bine sporesc. Chiar daca ntre voi si personalitatea agresiva exista un anume raport de autoritate, nu uitati sa va luati un aer amabil, ori sa adaugati o fraza empatica, dovada ca i ntelegeti punctul de vedere. De pilda, va aflati ntr-un restaurant, ati facut comanda de mai bine de zece minute si nca nu ati fost servit. Asa ca i atrageti atentia chelneritei, ce pare cam morocanoasa. Comparati urmatoarele versiuni: Prima versiune: "Astept de zece minute! E de necrezut! Miscati-va odata!" A doua versiune: "Sunt tare grabit. Stiu ca aveti multi clienti, dar v-as fi recunoscator daca m-ati putea servi mai repede./ I Nici una din cele doua versiuni nu garanteaza un rezultat, dar ct priveste prima din ele este sigur ca veti provoca o noua reactie pasiv-agresiva. Este posibil ca chelnerita sa va serveasca de ndata, dar va face astfel nct sa va sanctioneze, ntr-un

Personalitatile pasiv-agresive fel sau altul, "uitnd" de pilda tacmul, disparnd chiar n clipa n care ati dori sa vi se faca nota de plata sau aseznd n vecinatatea voastra convivi galagiosi. ntr-o piesa de Jean Anouilh, majordomul unei familii burgheze, ca urmare a unei revolutii, devine protectorul familiei n serviciul careia fusese nainte. (Revolutionarii ngaduie ca aceasta familie burgheza sa locuiasca mai departe n casa ei, pe care o va transforma n muzeu, pentru ca poporul sa poata vedea cum traiau burghezii nainte de revolutie.) El le destainuie ca, nainte, cnd era exasperat de comportamentul lor autoritar, se razbuna pe ascuns: nainte de a le servi supa urina n ea. n cazul comportamentului pasiv-agresiv exacerbat, agresiunea nu este numai indirecta, ci si invizibila pentru persoana vizata! Bunele maniere nlesnesc viata n societate, dar si relatiile cu personalitatile pasiv-agresive. Iata un alt exemplu: aveti absoluta nevoie ca secretara sa va dactilografieze niste scrisori pna a doua zi. Cum are deja mult de lucru, va fi nevoita sa ramna peste program. Prima versiune: "Am absoluta nevoie ca acest raport sa fie dactilografiat pna mine." A doua versiune: "Vad ca aveti un program ncarcat (expresia empatiei), dar am absoluta nevoie de aceste scrisori mine dimineata. Cum ati putea face?" n acest ultim exemplu i lasati secretarei o marja de autonomie: ea va va dactilografia scrisorile, dar dumneavoastra sunteti gata sa o ajutati sa modifice cte ceva pe lista de prioritati. S-ar putea spune ca, ntr-un fel, o invitati sa participe la organizarea propriei munci. Si vom vedea care-i avantajul acestei atitudini. Sa le cereti parerea de cte ori este posibil Lucrez pentru o casa de moda, ne spune Catherine, iar eu ma ocup de alegerea materialelor. Asistentul meu trebuie apoi sa le comande. Obisnuiesc sa-i dau o lista a materialelor pe care le-am ales, iar el trebuie sa se adreseze furnizorilor. Numai ca atunci cnd facea comanda, daca se ntmpla sa se iveasca vreo problema, nici macar nu ncerca sa o rezolve sau sa negocieze; furnizorul i dicta pro

216 Fran~ois Lelord si Christophe Andre priul punct de vedere, iar el se lasa de ndata convins. Apoi, cnd e)'antionul ne parvenea cu ntrziere, )'i se ntmpla sa nu corespunda cerintelor noastre, el mi explica cafurnizorul i crease probleme. De cele mai multe ori era adevarat, dar eram sigura ca ar fi putut solu,tiona orice problema daca ar fi vrut, caci era un tip inteligent. Daca trebuia sa ma adresez chiar eu fumizorilor, de)'i aveam enorm de lucru, ce rost mai avea asistentul? Era ct pe ce sa am o explicatie dura cu el, dar, cum sesizasem ca era susceptibil, mi-am spus ca n felul acesta ruptura ar fi fost inevitabila; probabil ca nu i era u)'or sa se simta un simplu executant. Cu urmatoarea ocazie i-am aratat materialele pe care le adusesem pentru noua colectie )'i i-am cerut parerea n privinta lor. A fost surprins, apoi nsa afacut cteva remarci, dintre care unele erau ndreptatite. L-am urmarit cu atentie )'i am tinut seama de unele dintre ele. De aceasta data el n-a mai avut nici o problema cu jurnizorii, a )'tiut sa apere punctul meu de vedere, la care contribuise )'i el de altminteri. Multi si-ar dori un sef precum Catherine, care nu si impune brutal vointa, ci sta si chibzuieste nainte. Catherine a redescoperit un adevar psihologic fundamental, confirmat de numeroase studii de teren: e)'ti cu att mai satisfacut de munca ta, cu ct ai avut sentimentul de a participa )'i la deciziile referitoa

re la aceasta munca2. Fireste ca acest lucru nu este cu putinta n privinta tuturor deciziilor, dar cadrele de conducere care nici nu ncearca sa-i antreneze pe salariati, sa-i faca sa participe la decizii ce privesc munca lor, pot provoca o serie de "sabotaje", mai mult sau mai putin intentionate. Uneori se ntmpla chiar ca o ntreaga echipa sa devina pasiv-agresiva n urma unei erori manageriale. Sa le ajutati sa se exprime direct Comportamentul pasiv-agresiv reprezinta un mod indirect de a-si exprima agresivitatea. Persoana care se comporta n acest fel are sentimentul ca se expune mai putin riscurilor de

2 RA. Baron, "Decision Making in Organisation", in Behaviar in Organisation, Newton (Massachusetts), Ally and Bacon, 1980.

'lj'l!lI'i: J!!lII!]li ,,"i'ilu" .. m,,'!fl,"",.n'ilil>!fI'1l':IiFL 217 Personalitatile pasiv-agresive ct daca si-ar exprima fatis dezacordul (si uneori nu se nsala). Dar n multe cazuri, faptul de a o invita sa-si exprime direct dezacordul nlesneste discutarea si rezolvarea (partiala) a conflictului subiacent. Sa-I ascultam pe Frank, seful unei echipe care pregateste consultanti. Michel este un consultant tnar, intrat n echipa noastra de putina vreme. La nceput mi-a facut o impresie buna: mi parea energic, inteligent, preocupat safaca totul bine. A;;a ca i-am dat sarcina de a sustine;;i promova un stagiu n colaborare cu Charles, un consultant mai experimentat. Dupa cteva saptamni mi-am dat seama ca ceva nu mergea. La ;;edinte Michel statea posac. Estimarile facute de el asupra stagiarilor se situau undeva la limita acceptabilului ;;i nu izbutea deloc sa gaseasca alti clienti. A;;a ca i-am cerut parerea lui Charles, care mi-a zis ca Michel se ocupa fara mare rvna de stagiari. Pe de alta parte, Charles trebuia sa-i atraga mereu atentia ca trebuie sa respecte programul, program elaborat de Charles. Am stat sa ma gndesc. Charles este un consultant cam autoritar ;;iaceasta n virtutea experientei sale. L-am chemat pe Michel ;;i l-am invitat sa se justifice. Dar nu afost n stare sa ofaca. La toate ntrebarile mele el raspundea ca totul merge bine. Degeaba i-am pus n fata rezultatele lui, nu tocmai stralucite, caci tot n-am scos mare lucru de la el. 1n cele din urma am ncheiat discutia spunndu-i: "Mi se pare ca nu sunteti sincer. Si aceasta ma deranjeaza, caci daca nu vreti sa discutam eu nu am cum sa intervin, iar situatia va ramne aceea;;i;;i nu arfi bine pentru nimeni." A plecat fara nici un cuvnt. Dar a doua zi a venit iar, parnd destul de ncurcat, ;;i cu mare greutate mi-a zis ceea ce banuiam de altfel: Charles voia sa controleze totul, nu-l lasa pe Michael sa se ocupe de anumite lucruri, pretextnd lipsa de experienta a acestuia, ;;irespinsese toate schimbarile pe care i le propusese Michel. Am luat mai multe decizii: Michel va lucra cu fulie, o consultanta mult mai deschisa dect Charles, ;;i se va ocupa ;;i de elaborarea unui program pentru un alt stagiu, ntr-un alt domeniu. Cnd va mai c;;tigaexperienta, l voi pune sa lucreze iar cu Charles. Dar de ce oare nu mi-a marturisit totul de prima data? Poate pentru ca este prea politicos ;;ipentru ca este genul care se teme sa nu supere pe cineva.

2 18 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre Ar fi totul mult mai simplu daca persoanele ce au un comportament pasiv-agresiv ar vorbi deschis de ndata ce ar fi invitate sa o faca. Unii nu ndraznesc din timiditate, ca n exemplul precedent. Motivele altora n schimb sunt mult mai complexe, ca n exemplul lui Herve, treizeci si sase de ani, care, mpreuna cu sotia sa, Martine, urmeaza o terapie de cuplu.

n fiecare seara dupa cina eu citesc ziarul n timp ce Martine a;>aza vasele n ma;>inade spalat vase ;>ile spala chiar ea pe cele care nu intra n ma;>ina.Numai ca trnte;>teobiectele ;>i face un zgomot in

fernal. Cnd, enervat, ma ridic din fotoliu ;>i-ipropun sa o ajut, ea, cu un aer ursuz, mi raspunde ca nu este nevoie, ca se descurca ;>i singura ;>ide altminteri nici nu a;>;>tisa aranjez lucrurile la fel de bine pe ct oface ea. A;>aca mi reiau locul n fotoliu, iar ea sfr;>e;>

te treabajacnd ceva mai putin zgomot, numai ca n seara urmatoa

re o ia de la capat. Cnd i spun caface prea mult zgomot, mi ras

punde ca nu am dect sa ma plimb un pic daca nu-mi convine. Am sfr;>itprin a aborda aceasta problema ntr-una din ;>edintele de terapie. A trecut multa vreme pna cnd am reu;>itsa o fac pe Martine sa marturiseasca ca serile era nervoasa pe mine pentru ca nu-i prea vorbeam. Asta-i chiar culmea, caci eu eram cel care ncerca zadarnic sa scoata cteva cuvinte de la ea. Si am nteles ca zgomotul pe care-l facea spalnd vasele "era un mod de a ma pedepsi" ;>ica era plina de resentimente mpotriva mea, iar ncercarile mele de a ameliora lucrurile nu vor duce nicaieri caci mi purta mult prea multa ranchiuna .. Cred ca nu sunt sotul pe care ;>i-ldorea ;>ica orict ne-am chinui nu vom reu;>isa ne ntelegem. Acum suntem n divort, iar terapeutul ncearca sa ne ajute pentru ca nici unul din noi sa nu fie afectat prea tare. Acest exemplu aminteste, nainte de toate, ca o terapie de cuplu nu are drept unic tel acela de a face ca doi oameni sa ramna cu orice pret mpreuna, ci sa-i si ajute sa se desparta cteodata. Exemplul Martinei ne arata ca uneori comportamentele pasiv-agresive ndeplinesc rolul de represalii si ca respectiva persoana nu doreste neapara~ o explicatie care ar priva-o de acest mijloc de a se razbuna. In cazul acesta atra

Personalitatile pasiv-agresive geti-i atentia asupra comportamentului ei, si atunci nu va putea sustine ca nu o face intentionat. Daca Herve i-ar fi spus Martinei: "faci un zgomot infernal, am impresia ca n felul acesta ncerci sa-mi spui ceva", ea ar fi negat, desigur, dar ar fi simtit o anume retinere n a continua sa faca zgomot. O alta varianta a acestei situatii este binecunoscuta: "De ce esti bosumflata?" "Ti se pare, nu sunt deloc bosumflata." (Dar am sa fiu 1.'1.treaga seara, si aceasta pentru ca nici nu te-ai uitat la mine n tim pul cinei cu prietenii tai.) Sa le reamintiti regulile jocului n prezent, copiii sunt educati ntr-o maniera mai putin autoritara dect acum una sau doua generatii. Comparati educatia pe care ati primit-o de la parintii vostri, cu cea pe care o dati copiilor vostri. Veti constata ca le lasati mai multa libertate micutilor vostri dect cea care va era acordata voua, cnd aveati aceeasi vrsta ca ei. Le mai interzice, oare, cineva copiilor sa vorbeasca cnd sunt la masa sau le cere sa raspunda numai cnd sunt ntrebati? n acelasi fel se desfasoara lucrurile si la scoala: pedepsele sunt din ce n ce mai rare, profesorii si faimosul pedagog nu mai trezesc spaima nimanui, cum se ntmpla generatii de-a rndul. n clasa copiii sunt gata sa discute ce le propune profesorul, care-i invita, de altminteri, sa o faca, si ei se exprima mai mult. Chiar n armata, bastionul istoric al autoritatii, povestile cu subofiteri autori tari nu mai strnesc hazul nimanui, caci corespund din ce n ce mai putin realitatii. Altfel spus, noile generatii s-au deprins nca din copilarie sa se exprime si sa participe. Dar ce se ntmpla atunci cnd pasesc ntr-o alta lume, o data cu angajarea si cnd se confrunta cu un sef autoritar? Nu ncape ndoiala ca vor tolera aceasta situatie mai putin bine dect generatiile precedente, care nca din copilarie erau deprinse cu parinti autoritari, mai apoi cu profesori autoritari si apoi cu un subofiter autoritar. Astazi, pentru multi tineri, lumea n care pasesc o data cu angajarea constituie o prima experienta de constrngeri ce trebuie acceptate fara discutie.

220 Franc;:oisLelord 9i Christophe Andn Deci, nu este de mirare ca multi subalterni nu suporta sa fie "comandati" 9i pun n chestiune chiar legitimitatea superiorului lor. Mai mult, deseori tinerii salariati au un nivel de calificare pe care ;;efullor nu-l avea cnd era la vrsta lor, ;;iacesta este nca un motiv pentru care ei discuta deciziile. A;;a se face ca ei ;;imanifesta nemultumirea prin comportamente pasivagresive, o exprimare directa parndu-li-se mult prea riscanta, data fiind situatia de pe piata muncii. Prin urmare, nu putem dect sa ncurajam un management participativ, caci acesta corespunde deprinderilor ;;i nevoilor tinerei generatii, dar ;;i valorilor unei societati ce favorizeaza raporturi mai egalitare, n familie, la ;;coala, n cuplu, chiar ;;i n relatia medic-pacient, n care acesta din urma dore;;te sa-i fie explicate deciziile medicale3. Acest lucru nu este ntotdeauna posibil, iar comportamentele pasiv-agresive vor continua sa existe cta vreme vor exista ;;i relatiile de autoritate. Cnd va confruntati cu repetate comportamente cu rea-vointa, poate fi util sa-i reamintiti respectivei persoane regulile jocului. Va propunem un mic discurs managerialla care puteti recurge n cazul n care va aflati n fata unui colaborator pasiv-agresiv, ;;icnd toate tentativele de conciliere au dat gre;;. Obiectivul esential este de a elibera raportul de autoritate de pasiuni. "Atitudinea pe care o aveti la lucru de cteva saptamni mi da de gndit: ;;i iata cteva exemple ... (faceti o descriere a unor comportamente precise). Mi se pare ca nu acceptati faptul ca eu a;;tept sa va ndepliniti sarcinile pe care vi le-am ncredintat (va exprimati punctul de vedere). V-am dat ocazia sa va exprimati punctul de vedere, dar nu ati facut-o (descrierea unui comportament anume), mi dau seama ca nu va este u90r sa faceti o munca ce nu este ntotdeauna placuta, pe care poate o considerati ca fiind devalorizanta (expresia empatiei). Dar tre

3 C. Andre, F. Lelord, P. U'geron, Chers Pacients -Petit tmite de commu

nication il l'usage des medicins, Paris, Edition de Quotidien du medicin, 1994.

Personalitatile pasiv-agresive buie sa va reamintesc una din regulile acestui joc. Sunteti platit ca sa va faceti treaba ct mai bine (reamintiti regula jocului). Nu este o regula tocmai simpla ori placuta, ~i aveti tot dreptul sa va gnditi ca ati merita o alta slujba, ceva mai interesanta (expresia empatiei). Este posibil. Poate considerati ca nici nu sunt ndeajuns de competent pentru a va fi ~ef ~i aveti libertatea de a gndi acest lucru (expresia empatiei). Dar daca doriti sa lucrati n continuare cu mine, este de preferat sa acceptati regula (i reamintiti regula jocului). Prin urmare, iata ce a~tept de la dvs. pe viitor ... " Acest discurs contine doua mesaje: -i aratati celuilalt ca i acordati atentie, ca l priviti ca pe

o fiinta care ~i are propriile emotii ~i gnduri; -i reamintiti ca relatia de autoritate dintre voi nu este personala, nu are la baza presupusa voastra superioritate, ci este o regula de joc independenta de el ~i de voi, o regula impusa de situatie. Nu suntem ntr-att de naivi nct sa credem ca UIl discurs de acest gen va rezolva toate problemele, dar va recomandam sa ncercati. N erecomandabil Sa va prefaceti ca nu le-ati remarcat mpotrivirea Daca partenerul de viata sau colaboratorul vostru sta bosumflat, puteti fi tentati sa nu reactionati n nici un fel, a~teptnd sa-i treaca. n majoritatea cazurilor nsa, adoptarea unei asemenea atitudini se dovede~te a fi o gre~eaIa. Nu uitati ca un comportament pasiv-agresiv reprezinta un mod de a va transmite ceva. Daca va prefaceti ca nu percepeti nici un mesaj, celalalt va fi nclinat sa-~i intensifice represaliile, pna cnd va trezi o reactie. A~adar, daca ati remarcat ceva ce aduce a rea-vointa, mbufnare, a represalii mascate reactionati imediat printr-o ntrebare. De pilda, cnd sotul sau sotia are un aer posac, ntrebati: "Mi se pare ca e~ti suparat(a), ma n~el?" Prin aceasta ntrebare l mpiedicati pe celalalt sa se instaleze confortabil n propriul comporta

222 Fran~ois Lelord si Christophe Andre ment pasiv-agresiv. n cazul unei relatii de durata (sot sau sotie, colaborator) n felul acesta l veti determina pe celalalt sa-si exprime deschis punctele dedezacord. Sa le criticati aidoma unui parinte Comportamentul pasiv-agresiv este o forma de revolta mpotriva autoritatii. Primul nostru model de autoritate a fost al parintilor, ceea ce explica doua lucruri: -avem tendinta de a ne formula criticile n felul n care o faceau si parintii nostri, folosindu-ne adica de un discurs moralizator, care face apel la notiunile de bine si de rau. -ne irita criticile astfel formulate, tocmai pentru ca nu suportam sa fim tratati ca niste copii. Cnd va formulati criticile, ncercati, asadar, sa evitati formule precum: "Comportamentul dvs. este inadmisibil", "Este rusinos", "Nu este bine ce faceti". n loc de a face uz de notiunile de bine si de rau, este preferabil sa mentionati consecintele comportamentului pe care-l criticati. Nu-i spuneti: "Iar ati ntrziat. Este inadmisibil. Sunteti nepoliticos cu toata lumea" (discurs moralizator). Spuneti-i: "Iar ati ntrziat la sedinta. Deranjati astfel ntreaga echipa de la lucru (consecintele asupra muncii), iar pe mine ma supara acest lucru" (consecintele asupra voastra). Problema este ca discursul moralizator este cel ce ne vine spontan pe buze, pentru ca am fost deprinsi cu acest tip de discurs ntreaga copilarie si adolescenta. Sa va lasati antrenat n jocul represaliilor reciproce Sa O ascultam pe Marie-Paule, saisprezece ani, povestindui terapeutului ei despre relatia cu propria mama, care a divortat si are un nou partener. Cum ma scoate din sarite faptul ca mama si petrece attea seri cu noul ei iubit, fac n asa fel nct sa ma ntorc acasa mai trziu ca ea, ceea ce o nelinisteste. Urmarea este ca mi da mai putini bani de buzunar, spernd, cred, ca voi sta mai mult pe-acasa. (Se nsa

Personalitatile pasiv-agresive Ia caci am un prieten care ma invita mereu sa iepim.) Eu ripostez "uitnd" sa o ajut la treburile casnice. Mama rrlspunde "uitnd" sa-mi spele rufele. Stau ore ntregi de vorba la telefon, pi ptiu ca aceasta o enerveaza. Rezultatul: m-a anuntat ca va lipsi tot week-end-ul, caci pleaca cu prietenul ei. Adevarul este ca atmosfera de-acasa este irespirabila. Marie-Paule ~imama ei sunt antrenate ntr-un joc al represaliilor reciproce, cum se ntmpla adesea n viata familiala sau conjugala. De remarcat este faptul ca adevarata miza a ntregii situatii -Marie-Paule ar dori ca mama ei sa-i acorde mai multa atentie -n-a fost niciodata recunoscuta ~i exprimata deschis de aceasta adolescenta rebela. Fara ndoiala pentru ca ea refuza sa-si recunoasca nevoia de afectiune si de a i se acorda interes, considerndu-se pesemne o persoana adulta. n aceasta situatie terapeutul a ajutat-o sa constientizeze ca avea nca nevoie de mama ei si, apoi, a ndemnat-o sa-i marturiseasca acest lucru si mamei. Cum sa ne purtam cu personalitatile pasiv-agresive Recomandabil Sa fiti amabil. Sa le cereti parerea de cte ori este posibil. Sa le ajutati sa se exprime deschis. Sa le reamintiti regulile jocului. Nerecomandabil Sa va prefaceti ca nu i-ati remarcat mpotrivirea. Sa le criticati aidoma unui parinte. Sa va lasati antrenati n jocul represaliilor reciproce. Daca va este sot sau sotie: ncercati sa-I(o) determinati sa se exprime deschis. Daca va este patron: schimbati-va locul de munca, caci va poate tr si pe dvs. n caderea lui. Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol nainte de a va ntlni cu el.

224 Fran<;ois Lelord ?i Christophe Andre Aveti trasaturile unei personalitati pasiv-agresive? FALS ADEVARAT i I nat". fac un lucru, nu-l fac. functia. spun ca nu fusesem n?tiintat(a). ma misc mai ncet. sa un lucruca persoanade viata, fara nsa sa ma justific ncompetenticu bunationat de la ?edinta,?tiinta munca.care mi-l ceruse?i nici nu-?i misa facsa fata lui.displacea.extrem ?i apoi taraganezpara, nu-i mai dau nici unceva intentionat,de ncet, pentrumeritasemn ne-I 4.6.7. Daca nuCnd unulse repro?eazasunt rugat(a)din apropiati"ca sunt mbuf-frumosma suS. Mi MiMiMi s-a s-as-a ntmplat ntmplatntmplatmai zorit(a),sa lipsesc inten-att 9.8.1Cu ct sunt0.Urasc sefii. "sa-mi sabotez"cu sa

Personalitatile evitante I Marie (douazeci ~i cinci de ani) mi aduc aminte ca sora CUani n urma, pe cnd eram nca adolescente, poveste~te mea Lucie nu prea ie~ea, mai bine zis nu ie~ea pe ct de mult ie~eam eu. Avea doua sau trei prietene cu care se ntlnea mereu pentru a-~iface confidente, dar refuza sa mearga la orice petrecere, pretextnd fie oboseala, fie treburi pe care le avea de terminat, fie teama de a nu se plictisi, zicea ea. Cnd ie~eam mpreuna prea intimidata, se tinea dupa mine ~i numai cnd eu ma angajam ntr-o discutie cu prietenii, ~i lua inima n dinti ~i participa ~i ea. Destul de putin, de altminteri, ~i ntotdeauna ca sa ncuviinteze ceea ce spu

neau ceilalti. La ~coala era o eleva buna, dar marea ei spaima era ca din cauza oralului va rata baCld.Dar a trecut bacul cu bine din prima ncercare. Acasa se ntelegea bine cu mama, care e ofemeie modesta ~i blnda, ~i careia i ~i seamana oarecum. n schimb, ntotdeauna am avut impresia ca-i era teama de tata, care e un om autoritar, despotic, gata oricnd sa ia decizii n locul celorlalti. Cnd eu ncepusem sa ma razvratesc mpotriva tatei (am sfr~it prin a pleca de acasa trntind u~a n urma mea), Lucie parea ca se straduie~te sa evite orice conflict cu el. Nu avea nici un iubit n acea vreme. Stiu ca ea, la un moment dat, era tare ndragostita de un baiat, dar nu i-a aratat-o. De~i avea note bune la~coala~iarfi putut sa-~icontinue studiile, ean schimb s-a multumit safaca doar un curs de contabilitate. Este foarte con~tiincioasa, patronul ei o apreciaza ~i degeaba am tot ndemnat-o sa ceara sa-i fie marit salariul, caci ea nu cuteaza s-a

226 Frant;:ois Lelord si Christophe Andre faca. De cte ori ma gndesc la ea, am sentimentul ca Lucie afost o persoana ce nu si-a valorificat niciodata potentialul. CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE LUCIE? Lucie resimte o teama puternica n acele situatii n care exista un anume risc de a fi respinsa ori de a se simti stinghera: cnd e vorba de oralulla un examen, de noi cunostinte la o petrecere sau de a-i arata interes unui baiat de care se simte atrasa. S-ar putea spune ca ea sufera de o hipersensibilitate la respingere. Pentru a nlatura riscul de a fi respinsa, ea evita toate situatiile de acest gen, prefernd compania unor vechi prietene, caci n acest caz nu are a se teme de nimic. Face noi cunostinte, dar sub obladuirea surorii ei si atunci aproba tot ce spun ceilalti pentru a evita orice divergente. Izbuteste chiar sa evite orice confruntare cu tatal ei, la o vrsta la care este totusi normal sa intri n conflict cu parintii. Aceasta teama exagerata de esec si de respingere o face sa prefere situatiile pe care este sigura ca le poate controla. Se simte bine numai n compania vechilor prietene, de care e convinsa ca este apreciata. Lucie nu risca nici o confruntare cu propriul tata. si alege o profesie ntr-un domeniu rutinier, n care este sigura ca propria constiinta profesionala va face sa fie acceptata. Nu are curajul de a cere ca salariul sa-i fie marit, dar nici pe acela de a ncerca sa gaseasca alta slujba. S-ar parea ca ea si considera postul pe care-l ocupa ca fiind ndeajuns de bun pentru ea, fapt ce presupune ca Lucie are o sti

ma de sine redusa. Lucie are toate caracteristicile unei personalitati evitante. Personalitatea evitanta Hipersensibilitate: criticile si ironiile o nspaimnta, i e teama de ridicol. Evita sa intre n relatii cu ceilalti, cta vreme nu e sigura de bunavointa neconditionata a acestora.

Personalitatile evitante Evita situatiile n care i se pare ca ar putea fi jignita sau s-ar simti stinghera: noi cunostinte, un post important, o relatie intima. Autodepreciere: are o stima de sine redusa si de cele mai multe ori si subestimeaza capacitatile si reusitele. Din teama de esec, opteaza deseori pentru un rol marunt sau pentru posturi mult sub capacitatile sale. Potrivit specialistilor ar exista doua tipuri de personalitati evitante1; -Unele, poate fi si cazul Luciei, caracterizate de o mare anxietate, dar care izbutesc totusi sa aiba si relatii pozitive cu cteva persoane. -Altele, anxioase si extrem de susceptibile, nu izbutesc sa se ncreada n ceilalti ntr-att nct sa poata avea si relatii pozitive, durabile si traiesc ntr-o singuratate dureroasa. Deosebirea di.'1tre aceste doua categorii se decide, probabil, n copilarie, n functie de calitatea relatiilor cu parintii. Desigur ca nu e suficient sa ai trac naintea unui examen oral, ca sa fii calificat drept personalitate evitanta. Si nici sa te blbi n fata unei persoane de care esti ndragostit n taina. Va reamintim ca, pentru a vorbi de tulburari de personalitate, caracteristicile citate la fiecare capitol (aici hipersensibilitate, stima de sine redusa) trebuie sa fie prezente n toate sferele vietii, la lucru, ntre prieteni, pe strada sau n familie. Multi adolescenti, baieti sau fete, trec printr-o faza de formare a propriului caracter, ce ne aminteste de personalitatea evitanta; nesiguri de valoarea lor, "complexati", ei sunt timizi, rosesc usor, mai mult ca orice i framnta gndul de a nu parea ridicoli. Refuza sa faca parte dintr-un "grup", sa mearga la o petrecere si prefera sa ramna ore n sir n tovarasia unor mai vechi prieteni, facndu-si confidente. Dar aceasta faza de ndoiala si "dezorientare"este doar o etapa inevitabila n dezvoltarea unei personalitati. ncetul cu ncetul, experientele re

1 A. Pilkonis, "Avoidant Personality Disorder: Temperament, Shame or Both?", in The DSM IV Persanality Disarders, ap. cit., pp. 234-255.

228 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre usite, sentimentul de a fi acceptat si recunoscut de ceilalti, le va spori ncrederea n ei. Iar adolescentii timizi se vor preschimba n adulti ncrezatori. n cazul personalitatilor evitante nsa, nu se produce aceasta evolutie. Ele ramn ne sigure pe ele si vor cu orice pret siguranta, chiar cu pretul unei vieti umile. CUM PERCEPE LUCIE LUMEA? Lucie traieste cu teama de a nu parea ridicola, stngace, de a fi respinsa. Nu-i considera pe ceilalti ca fiind ostili, ci crede ca nu are suficiente atuuri pentru a fi agreata. )ZU se simte "la naltime" si se teme ca nu cumva sa fie remarcat acest lucru. Una din convingerile ei ar putea fi "Sunt inferioara celorlalti". Iar o alta este "Ceilalti ma pot rani". Si n virtute a acestei convingeri, Lucie va limita contactele cu ceilalti, marginindu-se la compania lmor vechi prietene, pe care le cunoaste ndeajuns pentru a se mai teme de ceva. Sa-I ascultam pe Jacques, patruzeci si doi de ani, profesor universitar. Dintotdeauna mi s-a parut ca a;>fi cam prea timid ;>ii}~feriorcelorlalti. Iar faptul ca tata era militar n-a simplificat ctu;>ide putin lucrurile. Era autoritar, iar mie mi era teama de el, mai cu seama de accesele lui defurie, care o nft-icosau pna ;>ipe mama. A;>aca, ntreaga copilarie ;>iadolescenta "am fost supus" de teama de a nu-l supara sau chiar de a-i atrage atentia asupra mea. Apoi, trebuia sa ne mutam de cte ori si schimba postul, ;>icam lafiecare doi ani mergeam la alta scoala, jucnd rolul "colegului cel nou". mi amintesc de acele zile ce semanau cu un cosmar, n care, cu inima batndu-mi puternic, pa!}eam ntr-o alta clasa. Era un adevarat calvar sa intru n clasa, sub privirile colegilor ;>iale profesorului. Nu mai aveam nici curajul sa leg prietenii ;>i,cnd reu;>eamcu mare cazna sa-mi fac unul sau doi prieteni, tata era iar transferat ntr-un alt oras. Cum va puteti imagina, adolescenta mea a fost grea. Izbutisem sa intru ntr-un "grup" de baieti sifete, cam n primii ani defacul

Personalitatile evitante tate. ncuviintam tot ce spuneau ceilalti. Eram gata oricnd sa fac un serviciu, sa-mi mprumut lucrurile, sa ajut cnd vreunul din ei se muta. Cnd era ziua vreunuia din noi, eu aducea nI mereu cel mai frumos cadou. Desigur, eram prea "dragut", dar nu-mi dadeam seama de asta. Ceilalti ma acceptau, unii chiar tineau la mine, totu?i, 1l11ll1 sau doi baieti nu se puteau mpiedica sa nu faca mici remarci la adresa mea, remarci la care ramneam mpietrit, nu puteam reactiona. Cred ca ntr-un alt grup, mai putin pa?nic, a?fi fost un tap ispa?itor. Si fetelor le eram simpatic, eram mai sensibil ca toti ceilalti, a?a ca le devenisem confident, rol pe care-l acceptam bucuros. Numai ca ma ?i ndragostisem de unele dintre ele, ?i am nceput sa sufar, mai ales ca nu aveam curajul sa le-o marturisesc, iar rarele mele ncercari de a o face e?uasera. Am ~fr?it prin a ma simti atras de o fata nca mai stngace dect mine, de a carei apreciere nu-mi era teama. Cum mediul social din care provenea era "inferior" celui din care ma trageam eu, nu m-am simtit deloc intimidat defamilia ei. Cum eram convins ca nu exista nici o ?ansa de a face fata com

petitiei dure din lumea muncii, am facut totul ca sa ramn acolo unde ma simteam mai bine: la universitate. Am parcurs toate eta

pele necesare ?i am obtinut un post de conferentiar. A nceput safie ceva mai bine, cacifacultatea mi oferea un climat mai destins: colegii mei nu sunt malitio?i ?i nici nu-i ntlnesc prea des. Mai mult, am ajuns un specialist destul de cunoscut n disciplina mea, ?i am ?i eu o contributie la renumele universitatii. Cu sotia mea nsa ma cam plictiseam ?i atunci ma refugiam n mun

ca mea. Totul s-a clatinat cnd una din studentele mele s-a ndragostit de mine. Fil'f?te ca am rezistat din scrupul, dar ea a fost mai tare. Era aidoma acelor fete de care nu ndrazneam sa ma apropii cnd aveam douazeci de ani. Eram iubit de o fata ncntatoare, sclipitoare ?i asta mi-a dat ncredere n rnine, ceea ce nu am avut niciodata. Nu mi-era u?or, dar pentru mine ea afost ca un soi de terapie. n cele din urma, legatura noastra a ncetat, iar sotia mea n-a ?tiut niciodata (ori s-a prefacut ca n-ar banui nimic). Iar eu ma simt rascolit, pentru ca aceasta ncredere n mine poaspat capatata ma face sa aspir la o altfel de viata. Si realizez ca nu mai sunt cel care

230 Fran<;:oisLelord si Cl1ristophe Andre s-a casatorit doar pentm un pic de siguranta. n acela~i timp, nutresc afectiune pentru sotia mea si n-as vrea sa o fac sa sufere, fara sa pun la socoteala si ce ar simti copiii. Uneori mi spun ca m-as simti mult mai mpacat daca as fi ramas timid. Acest exemplu arata ca o schimbare a priori benefica pentru un individ poate constitui o sursa de noi dificultati, problema care apare uneori chiar si dupa o terapie reusita. Pe de alta parte, adulterul are un pret psihologic mare, pentru unul sau altul din protagonisti, si nu poate fi recomandat ca terapie. CND PERSONALITATEA EVITANTA DEVINE MALADIE

Anxietatea sociala reprezinta acea teama care ne cuprinde cnd ne expunem judecatii celuilalt: sa iei cuvntul n public, sa intri ntr-o ncapere n care esti asteptat de mai multe persoane, sa ncepi o conversatie cu o persoana pe care nu o cu

nosti -acestea sunt tot attea situatii" n care cei mai multi , dintre noi resimt o mare anxietate. Dar sunt si persoane la care aceasta anxietate este mult prea mare, si atunci devine o adevarata fobie: ele vor cauta sa evite toate situatiile primejdioase, adica toate situatiile n care se expun privirii si judecatii celorlalti. Fobiile sociale sunt centrate pe anumite situatii: teama de a vorbi n public, de o ntlnire neasteptata, de a scrie sau a semna un cec sub privirile celorlalti, de a se nrosi etc. n situatiile care presupun confruntarea cu ceilalti, pot fi distinse trei tipuri de anxietate2: -anxietatea sociala "normala" pe care o ncercam cu totii n anumite situatii: cnd esti prezentat unei persoane importante, cnd ai de trecut un examen oral, cnd te prezinti la un interviu pentru angajare sau cnd faci cunostinta cu o persoana de care te simti atras; -fobiile sociale, care genereaza o anxietate mai mare, dar si evitarea sistematica a anumitor situatii; 2 C. Andre, P. Legeron, La Peur des autres, Paris, Odile Jacob, 1995.

Personalitatile evitante -anxietatea personalitatilor evitante, mai insidioasa, cu acea teama aproape continua de a fi judecat t>irespins. DE UNDE MI SE TRAGE ASTA, DOCTORE? Studiile au aratat ca t>icopiii ntre trei t>it>aseluni ncearca o anume anxietate la nou, anxietate ce poate fi regasita t>ila vrsta adulta.3 Ca t>in cazul altor tulburari de personalitate, cauzele personalitatii evitante difera dupa situatie: ca n toate celelalte tulburari anxioase, t>igenetica joaca un rol. n arborele genealogic al personalitatilor evitante pot fi regasite multe persoane anxioase. Dar se pare ca t>iexperientele educative i pot induce individului sentimentul ca este inferior t>i risca astfel sa fie respins: o educatie prea severa, un frate sau o sora aparent "superiori", greutati t>colare, o inferioritate fizica favorizeaza dezvoltarea unei personalitati evitante, ntr-o proportie variabila nsa. Un tata sau o mama evitanti pot constitui un model de urmat pentru copil, fara a lua n calcul t>isubstratul genetic al comportamentului anxios.

Ca t>in toate celelalte tulburari de personalitate, este greu de precizat ce anume este nnascut t>ice anume dobndit. EXISTA TRATAMENT? Personalitatea evitanta se nscrie n rndul acelor tulburari de personalitate ce pot beneficia cel mai mult de pe urma noilor tratamente. Pe lnga psihoterapii, de care vom vorbi la sfrt>itul acestei carti, exista o serie de medicamente care pot fi eficiente n cazul personalitatilor evitante t>ial fobiilor sociale. J. Kagan, N. Snidman, "Temperamental Factors n Human Development", American Psychologist, 1991,46, pp. 856-862.

232 Fran<;:oisLelord ;;i Christophe Andre Prin anii '80, psihiatrii au constatat ca unele antidepresive, care n mod obi;;nuit erau prescrise n tratamentul depresiei, erau eficiente ;;i n cazul "timiditatii" personalitatilor evitan

te. Cel mai mult s-a vorbit de Prozac. Succesul sau mondial se datoreaza faptului ca este un antidepresiv eficient ;;i,n genere, bine tolerat. Pacientii timizi pna ahmci au marturisit ca, lund acest medicament, devenisera mai putin anxio;;i, mai siguri pe ei, ca n relatiile cu ceilalti erau mai dezinvolti. Acest "efect Prozac" figura pe prima pagina a publicatiilor. Multe persoane au dorit "sa ncerce" Prozacul, chiar daca nu se simteau prea deprimate, n dorinta de a-;;ispori ncrederea n sine, de a fi dezinvolte n societate. Ele cereau medicului lor un medicament care nu trebuia sa le vindece o maladie, ci sa le ajute sa faca fata exigentelor vietii moderne. Caci viata n societate presupune numeroase circumstante n care trebuie sa fii dezinvolt4 fie atunci cnd facem noi cuno;;tinte, fie de a ne mentine n cea mai buna forma n viata profesionala. Starea multor persoane s-a ameliorat ca urmare a acestui tratament. Ele se simteau mai putin vulnerabile n fata celorlalti, mai sigure de ele n viata de zi cu zi. Dintre aceste persoane, "miracole ale Prozacului"5, multe prezentau nainte de tratament caracteristici de personalitate evitanta, de distonii sau de fobii sociale, fara sa le fi fost administrat vreodata un tratament specific. Prozacul nu e singurul medicament ce actioneaza asupra acestui sentiment de vulnerabilitate n fata celorlalti. Exista o serie ntreaga de antidepresive din aceea;;i familie. Am putea mentiona, n ordinea aparitiei lor n Franta: Floxyfralul, Deroxatul, Seropramul, Zeloftul... Toate acestea au n comun faptul ca modifica circulatia serotoninei, o molecula prezenta n mod natural n creier. Totu;;i, nu sunt remediul miracol pentru toate personalitatile evitante, caci: " E. Zarifian, ap. cit. S P. Kramer, ap. cit.

Personalitatile evitante -nu sunt eficiente n toate cazurile; -n unele cazuri anxietatea cre~te n mod paradoxal, de unde ~i necesitate a unei atente supravegheri a acestui tratament la nceput; -aceste medicamente nu dispenseaza ntotdeauna de o psihoterapie; de fapt, medicamentul ~i psihoterapia asociate se dovedesc a fi mai eficiente dect fiecare n parte. :yfedicamentul ~ipshoterapia nu sunt ncompatibile, caci fiecare dn cele doua l poate potenta pe celalalt. n concluzie, voi, personalitatile evitante, adresati-va medicului vostru, care va va recomanda sa consultati un pshiatru. Personalitatile evitante n filme si n literatura n Confesiunile sale, Jean-Jacques Rousseau descrie ~i episoade n care se dovedea extrem de marcat ~i ro~ea atunci cnd era n societate. De altmnteri, s-ar putea spune ca faptul de a avea o personalitate evitanta favorizeaza o munca intelectuala sustnuta care, de multe ori, necesita o viata regulata si o relativa snguratate. Lewis Canoll, care era blbit, se pare ca ntreaga viata s-a simtit stingher n compania adultilor, nu ~i n cea a copiilor, nsa, mai cu seama a Aliciei Lidell, pentru care a scris Alice n Tara Minunilor. Dar nclnatia lui spre o lume de reverie ~ispre disciplnele abstracte -logica, matematica -trimit cu gn

dul}i la o personalitate schizoida. Intr-una dn cele mai frumoase piese ale lui Termessee Williams, Menajeria de sticla, este vorba de o tnara care traie~te ntr-o izolare desavr~ita, avnd-o alaturi doar pe mama ei. Teama de ceilalti o mpiedica sa urmeze cursurile de dactilografie platite de mama ei, fara a cuteza nsa sa-i marturiseasca acest lucru. Traie~te n compania a doua dn cartile ei preferate ~i a colectiei sale de animale dn sticla aurita. "Nu cred ca sora mea era ntr-adevar nebuna, ci doar ca petalele cugetului ei erau strnse de frica", spune fratele ei. n Depa?irea (1962)de Dno Risi, Jean-Louis Trntignan joaca rolul unui tnr timid si evitant, care se lasa antrenat de un exuberant Vittorio Gassman ntr-o aventura halucinanta prn Italia.

234 Fran~ois Lelordsi Christophe Andre Personajul creat de Schuster si Siegel, Superman, atunci cnd nu e Supraom, redevine Clark Kent, timidul reporter cu ochelari al ziarului Daily Planet. Clark vadeste trasaturi de personalitate evitanta, mai cu seama prin incapacitatea de a-si marturisi sentimentele uneia dintre colegele sale, frumoasa LOIsLane. CUM SA NE PURTAM CU PERSONALITATILE EVITANTE Recomandabil Sa le propuneti obiective de dificultate progresiva Personalitatea evitanta se simte inferioara si se teme de a nu fi respinsa sau ridiculizata. Dar o puteti 1i11istin aceasta privinfa. Ca n toate celelalte tulburari legate de anxietate, cel mai potrivit mijloc de a o reduce este acela de a-i confnmta pe oameni, treptat, cu situatiile de care se tem si de a-i face sa constate singuri ca lucrurile nu stau cktiar att de rau, ca teama lor e-ranejustificata. ' . Cuvntul "progresiv" este important. ::\"uInvitati o persoana evitanta la o petrecere de treizE;'cide persoane. i va fi teama ca nu va sti sa se prezinte, ca va parea ridicola, ca nu va sti ce sa spuna attor necunosc:uti. Proplmeti-i mai degraba sa mearga la cinema cu dvs. si cu nca o persoana care o cunoaste mai putin. Vizionarea unui film nu e o situatie dificila, iar daca dupa film veti merge undeva sa beti ceva veti avea cel putinun subiect de conversatie, chiar daca personalitatii evitante i va fi greu sa-si exprime deschis parerea despre film. La lucru, ncredintati-i la nceput posturi n care sa nu fie expusa criticii celorlalti si n care stie bine ce are-de facut. ncetncet va mai capata ncredere nea pentru a trece la o etapa superioara. Sa-I ascultam pe Jean-Luc, director comercial. Maryse a avut dificultati la nceput, e adevarat. Era prima ei slujba: de ata~at comercial. Parea sa i se potriveasca, judecnd dupa

235

Personalitatile evitante C. V-ul ei. Trebuia sa consemneze cererile clientilor f}isa ncerce sa le satisfaca, adresndu-se apoi echipei de productie. Destul de repede nsa mi-am dat seama ca era un adevarat chin pentru ea: nu f}tia cum sa reziste lq.cererile clientilor f}inici sa-i convinga pe cei ce se ocupau cu productia sa accepte aceste cereri. Af}a ca, la nceput, toata lumea se plngea de ea: clientii -spunnd ca Maryse nU-f}irespectase promisiunile; cei de la productie -ca cererile clientilor erau exagerate f}ica ea se lasase totuf}i convinsa. Maryse afost att de descurajata, nct f}i-aprezentat de ndata demisia. I-am r~fuzat-o, caci Maryse mi parea o persoana capabila. Am avut o explicatie f}iatunci Maryse mi-a marturisit ca din clipa n care i ncredintasem postul simtise ca e ceva mult peste puterile ei, dar ca nu ndraznise sa-mi spuna. Si atunci i-am explicat ca n viata, n cel putin noua din zece situatii trebuie sa spui exact ce gndef} ti sau, n orice caz, asta e punctul meu de vedere. Cum unul din angajatii comerciali, Jean-Pierre avea nevoie de o secretara, i-am ncredintat acest post Marysei. I-am cerut lui Jean-Pierre sa o iacu el cel putin de doua ori pe saptamna pentru ca ea sa vada cum negociaza el cu clientii. I-am oferit un model. Cu timpul, el a nceput s-o lase f}ipe ea sa negocieze. Si cred ca am izbutit n privinta Marysei. Maryse a avut sansa de a gasi acea firma la care oamenii si mprejurarile i-au permis sa progreseze, dar cte alte personalitati evitante n-au fost descurajate, concediate sau vegeteaza n posturi inferioare capacitatilor lor? Sa le aratati ca va intereseaza parerea lor Personalitatile evitante cred ca parerea lor nu valoreaza prea mult si ca daca va contrazic, risca sa fie respinse. Trebuie sa li se deschida ochii, sa le spuneti ca doriti sa le cunoasteti parerea si nu sa auziti de la ele ecoul parerii voastre. Nu veti izbuti chiar de prma data! n schmb, din clipa n care personalitatea evitanta va realiza ca sunteti sinceri ca opinia ei va intereseaza cu adevarat, va prinde curaj si datorita voua si va recapata ncrederea n sine. Sa-I ascultam pe Alain, care lucreaza n domeniul marketingului. i datorez enorm primului meu patron. Eram o persoana timida f}icare nu se simtea prea bine n propria piele. La f}edinte eram teri

236 Franc;ois Lelord si Christophe Andre bil de crispat fi uram, mai cu seama, momentele cnd fiecare trebu

ia sa-fi spuna parerea, caci eram de-a dreptul nspaimntat. Mai ales ca atunci cnd cineva venea cu o alta perspectiva asupra problemei n chestiunp, ceilalti ridicau tot felul de obiectii fi trebuia sa ftii cum sa-ti aperi punctul de vedere. De regula, ma declaram cu totul de acord cu antevorbitorul. Patronul meu a sesizat acest lucru fi, n

tr-o buna zi, a nceput prin a ma chestiona pe mine primul, n pri

vinta opiniei mele. N-am mai avut scapare. Cu o voce tremurnda, am spus ca nu aveam nici o parere anu

me despre chestiunea pusa n discutie n acea zi, ceea ce lUi era ade

varat. Ma priveau cu totii. Un altul n locul lui ar fi insistat, dar numaidect patronul meu a cerut parerea urmatoarei persoane. mi venea sa intru n pamnt. La sfrfitul fedintei mi-a cerut sa vin n biroul lui. Eram vizibil panicat. Ca sa ma linifteasca, a nceput prin a ma lauda pentru felul n care muncisem n ultimele luni. Apoi m-a ntrebat ce ma intereseaza mai mult n munca mea. Asta nu era de

loc greu, afa ca am nceput sa vorbesc. Eram mult mai relaxat. Si . atunci, el mi-a zis: "Am impresia ca la fedinte aveti oarecare reti

cente n a va spune punctul de vedere. Dar eu tin s-o faceti, caci n felul acesta toata lumea ar avea de cftigat. Chiar daca se poate n

tmpla sa nu fie nimeni de acord cu dvs., o alta parere face ntotdea

una discutia sa naintete. Ne-am nteles?" Din acea zi, faptul de a-mi exprima deschis parerea a devenit o chestiune de onoare, chiar daca uneori asta ma costa. Nu izbuteam sa tin piept discutiei ce urma, dar de regula patronul meu i punea punct cnd i se parea ca se lungefte prea mult. Cu timpul, am fost

din ce n ce mai destins. Dar eu cred ca am avut noroc, caci pe vre

mea cnd eram tnar fi timid un patron mai dur m-aI'fi "desfiintat". Teama de a displace apasa personalitatile evitante, teama pe care voi o puteti folosi ca stimulent, aratndu-Ie ca le veti aprecia cu att mai mult cu ct vor fi mai putin evitante. Este tocmai ceea ce a reusit patronul lui Alain. Sa le aratati ca acceptati sa fiti contrazis Personalitatile evitante sunt nclinate sa creada ca faptul de a contrazice pe cineva duce la un conflict n care au numai de pierdut ~in care risca sa fie ridiculizate. (De altfel, este toc

Personalitatile evitante mai ceea ce provoaca cteodata sefii extrem de autoritari, care astfel si fac toti colaboratorii sa devina evitanti: acestia descopera destul de curnd ca pna si cel mai mic dezacord exprimat este sanctionat. Asa ca ajung la fel de virtuozi ai formulelor gen: "Desigur, domnule!" sau "Negresit, doamna!") Daca atm1Cicnd ntia oara o personalitate evitanta a cutezat sa-si exprime parerea va aratati imediat dezacordul, ea se va simti bulversata si numaidect va fi ntarita n convingerea ca e mult mai bine sa-ti tii gura. Prin urmare, este foarte important sa evitati sa o contraziceti din start; spuneti-i ca veti chibzui la ceea ce tocmai a zis, ncuviintati tot ce vi se pare interesant. Daca este absolut necesar s-o contraziceti, la lucru de pilda, ncepeti prin a-i multumi pentru ca si-a exprimat parerea. Apoi justificati-va pozitia pe care va situati, fara a o devaloriza nsa pe a sa. Exemplu: "Dumneavoastra sunteti de parere ca ar trebui sa prospectam si alti clienti. Eu va multumesc ca v-ati exprimat punctul de vedere si ca participati la cautarea unei solutii. Evident, faptul de a ncerca sa gasim noi clienti pare a fi o solutie interesanta. Dar nu si cea mai indicata n momentul de , I fata, din anumite motive, pe care vi le voi explica." Dumnezeule, vor spune poate unii, dar esti la lucru, nu la efi psihiatru! Daca eu gasesc ca ideea cuiva nu e buna, nu vad de ce nu i-as spune si gata! Nu prea ai timp de pierdut! Mai nti de toate, nu va ia mai mult de cincisprezece secunde sa rostiti fraza de mai sus, sugerata de noi. Apoi, ncurajnduva colaboratorul anxios sa vorbeasca, sa-si exprime ideile, i veti putea valorifica potentialul. Numeroase firme au dat faliment, dar nu pentru ca ar fi dus lipsa de idei, ci pentru ca nu au stiut sa-i asculte pe cei ce le avansau. Daca vreti sa le criticati, ncepeti printr-un elogiu si apoi aduceti critici unui comportament anume Ca toata lumea de altfel, personalitatile evitante comit greseli si chiar comportamentul lor poate enerva. E preferabil deci sa le spuneti, caci a nu critica pe cineva nseamna a-i refuza o sansa de a se schimba.

238 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre Cum sunt hipersensibile la critici, e recomandabil sa le faceti sa nteleaga ca: -nu criticati persoana lor, ci un comportament al lor; -faptul de a le face o critica nu nseamna ca nu le-ati apreela; -ca le ntelegeti punctul de vedere. Df! Veti spune ca sunt cam multe lucruri pe care trebuie sa le faceti sa le priceapa. Dar nne chiar att de complicat. Sa luam exemplul lui Patrick, un medic stomatolog, care venea sa-i spuna asistentei sale, Genevievel ca ar trebui sa fie mai ferma cu cererile staruitoare ale unor pacienti nerabdatori si sa nu faca pl'ograrnarile la intervale mici de timp. "Genevievel va spune el, stiu ca sunteti bine intentionata si ca nu e usor sa rezisti pacientilor (va nteleg punctul de vedere). Dar e prea obositor pentru mine sa consult un pacient dupa altut fara nici o pauza sil mai multI asta ar nsemna sa fiu vesnic n ntrziere (descrierea consecintelor). Asa caI as vrea sa ncercati sa programati de la o zi la alta numai urgentele" (critica asupra unei cereri). Genevieve se va simti mai putin destabilizata si va realiza ca a critica si a respinge nu sunt sinonime. n fata unei personalitati evitante ncercati sa va imaginati ca discutati cu un strain care se straduieste sa vorbeasca franceza. Nu credem ca l veti critica sau ironiza ori de cte ori face o greseala gramaticala. Dimpotriva, i veti arata ca apreciati straduinta de a vorbi n limba francezaI ceea ce nu va va mpiedica sa-i semnalati totusi forma corecta a cuvintelor. Sa le asigurati de sprijinul vostru constant Credem ca e limpede ca personalitatile evitante au mai multa nevoie de sprijin dect celelaltel pentru a putea progresa. OrI ceea ce ne ajuta cel mai mult este faptul de a simti ca celalalt ne apreciaza pentru ceea ce sunteml chiar daca facem si greseli. Este talentul pe care-l au unii profesori de a le induce elevilor sentimentul ca acestia din urma sunt apreciati indiferent de rezultatele obtinute, cu conditia de a depune eforturi. ntr-un asemenea mediUl linistitorl securizantl

Personalitatile evitante copiii si adultii pot deprinde cel mai repede alte comportamente. Astfel, cnd va confruntati cu personalitatile evitante, aratatile ca, n ciuda faptului ca rezultatele lor nu sunt tocmai stralucite, voi le apreciati totusi bunavointa. Sa le ndemnati sa consulte un specialist Dintre toate personalitatile "dificile", nu ncape ndoiala ca personalitatile evitante sunt cele ce beneficiaza cel mai mult de progresele medicinei si psihologiei. Psihoterapie, noi medicamente, psihoterapii de grup, toate acestea pot face ca personalitatile evitante sa progreseze ntr-un mod cu totul spectaculos uneori. Sa o ascultam pe Lucie, acea tnara despre care, la nceputurile acestui capitol, ne vorbea sora ei, Marie. Sora mea mi spunea mereu ca, Iasndu-Ie loc celorlalti, tot stnd deoparte, voi avea o viata de calitatea a doua. Pricepeam ce vrea sa zica cu asta, dar mie mi se parea cao asemenea viata, de calitatea a doua mi se cuvenea, caci gaseam ca a?fi mai putin inteligenta sau mai frumoasa ca ea. M-am mpacat cu ideea de afi a'la cum eram 'li, pna n clipa n care m-am angajat, n-am vazut vreun neajuns n felul meu de afi. De-abia atunci mi-am dat seama ca propria nzea atitudine ma facea o tinta u'loara, ca puteam fi exploatata. Acceptam fara discutie toata treaba ce mi se dadea de facut, ceilalti lasau pe seama mea unele lucruri 'li, mai mult, leafa mea nici nu era marita. Cred ca toata lumea, inclusiv patronul meu, ma considera o "fraiera", ceea ce se parea ca le convenea de minune. Mai mult, surorile mele se casatorisera, a'la ca ie'leau mai rar dect nainte 'li nu se mai punea problema petrecerilor la care sa le pot nsoti. Viata mea se desfa'lura ntre munca mea, care ma istovea, 'li garsoniera unde locuiam 'li n care ma regaseam serile singura; ajunsesem sa cred ca nu ma voi casatori niciodata, caci nu cuno'lteam pe nimeni; eram foarte deprimata. Sora mea (tot ea) 'li-a dat seama de starea mea 'li m-a sfatuit sa consult un psihiatru care o tratase pe una din prietenele ei. Un psihiatru! Ideea m-a nspaimntat ntr-att nct am refuzat numaide

240 Franr;:oisLelord si Christophe Andre ct. n final am acceptat sa merg, dar afost nevoie sa ma nsoteasca sora mea. La prima consultatie, am fost tare timorata, caci medicul era o feineie la vreo patruzeci de ani, cu un aer distins. Destul de curnd nsa, mi-am dat seama ca era interesata de ceea ce i spuneam s;i atunci cnd mi era greu sa ma exprim, ea ma ncuraja. Pot spune ca simpla ei atitudine ncurajatoare mi-a facut bine: ncetul ni ncetul prindeam curaj, curajul de a ma arata as;acum sunt, de afi eu nsami n fata unei persoane care mie mi se parea importanta, s;iasta fara sa ma simt judecata sau respinsa. Tot datorita ei, am descoperit ca am s;iumor. Faptul de a ma face sa cons;tientizez principala mea convingere "Sunt inferioara celorlalti" afost cea mai dificilafaza a terapiei. Dupa cteva hmi de terapie, am nceput sa-mi reconsider aceasta convingere, tot discutnd cu ea:mi acceptam calitatile mele defiinta umana, faptul ca eram demna de stima, ca nu eram "inferioara". n viata de zi cu zi, nsa, tot vechile mele convingeri mi dictau, iar eu continuam sa ma tin de oparte. La un moment dat, mi-a propus sa particip la un grup de afirmare de sine,. grup pe care-I conducea mpreuna cu un alt psihiatru. lvI-am trezit n mijlocul a zece persoane ce se simteau lafel de stinghere ca mine, fapt ce mi s-a parut intimidant la nceput, linis;titor nsa mai apoi. Cei doi terapeuti ne ndemnau sa povestim acele situatii din viata obis;nuita, situatii n care ne simteam stingheri. Si apoi le prezentam din nou, "le jucam" mpreuna cu cineva din cei prezenti! Am exersat de nenumarate ori "cereri de marire a salariului", iar altcineva juca rolul patronului ce-mi refuza cererea. Cnd jucam acel rol, aveam un trac aproape lafel de mare ca n situatia reala, dar tot repetnd, ncepusem sa fiu din ce n ce mai sigura de ceea ce urma sa fac. Cnd am obtinut o prima cres;terea salariului, am fost nerabdatoare s;incntata sa povestesc asta grupului s;im-au aplaudat cu totii! La rndulmeu, am jucat diferite roluri n jocul celorlalti s;ieram bucuroasa sa pot contribui la progresul lor. Cu acest grup am trait o experienta unica. Am ramas prietena cu una dintre fetele pe care le cunoscusem acolo s;ine ntlnim deseori. Si nici nu ma mai ncearca teama ca voi ramne necasatorita; am un aer mult mai destins, iar barbatii se arata mult mai interesati de mine.

241 Personalitatile evitante Nu e deloc un basm! Exista terapii adaptate problemelor cu care se confrunta personalitatile evitante, orict ar fi acestea de putin motivate sa se schimbe. N erecomandabil Sa le ironizati Personalitatile evitante sunt hipersensibile. O usoara remarca ironica, care abia daca l-ar atinge pe altul, pe ele le raneste teribil. Chiar si un umor binevoitor poate fi gresit interpretat de o personalitate evitanta, care, va reamintim, se simte inferioara celorlalti. Nu recurgeti la un asemenea umor dect n cadrul unei relatii solide. Sa va enervati Cu sovaielile sale, cu obiceiul sau de a lasa sa lncezeasca o conversatie, cu stinghereala ei, o personalitate evitanta poate sfrsi prin a va enerva si riscati astfel ca ntr-o buna zi sa o criticati cu ceva mai multa asprime! Caz n care, cu proxima ocazie cnd o veti rentlni, asteptativa s-o vedeti devenind nca mai evitanta si anxioasa. Printro critica gresita i veti ntari doua convingeri de baza: "Sunt inferioara" si "Ceilalti ma vor respinge". Bravo! Le-ati supus unui soi de terapie inversa. Asa ca, daca se ntmpla sa va enervati, cautati mai apoi sa reparati lucrurile vorbindu-i din nou cnd sunteti ceva mai calm. Sa-I ascultam pe Patrick, doctorul stomatolog a carui asistenta, Genevieve, este o personalitate evitanta, care are probleme cnd e vorba de a se mpotrivi solicitarilor clientilor. Eram stresat la culme de seria de consultatii ce se succedau cu repeziciune, la intervale mici de timp, dar rezistasem gndindu-ma la pacientul de la ora paisprezece, care pi anulase programarea pi la pauza care ma aptepta. Dar la orele paisprezece Genevieve ma anunta ca am un pacient n sala de apteptare! Cedase la staruintele lui pi l programase n locul pacientului ce renuntase la consultatie. Ideea pauzei mele ratate m-a facut sa ma simt ntr-att de frustrat, nct am explodat: i-am repropat ca nici nu ptie sa tina caietul cu progra

242 Fran<;oisLelord si Christophe Andre mari, ca nu-i pasa de mine, ca actioneaza fara sa gndeasca. Eram nedrept, Genevieve nu gre~ea niciodata n privinta programarilor, dimpotriva, de fiecare data se gndea ~i la mine, dar n acea zi nu mai puteam! Am vazut-o ro~ind, plecndu-~i ochii, fara sa riposteze. Parea att de rava?ita, nct de ndata eu m-am potolit. n zilele ce-au urmat, parea ca ise facea teama ori de cte ori ma apropiam de ea. Apoi, a nceput sa faca tot soiul de gre?eli. Mi-au trebuit cteva saptamni ?i o lunga discutie cu ea pentru a o vedea recapatndu-? i ncrederea n sine. Sa le lasati sa-si asume toate muncile ing rate Desi personalitatile evitante ocolesc grupurile, cteodata sunt nevoite sa faca parte din cte unul; la lucru de pilda. Pentru a se ncredinta ca nu vor fi respinse de ceilalti, de multe ori ele sunt gata sa-si "plateasca" locul n cadrul grupului facnduse utile. (Acest comportament se observa si la personalitatile dependente, despre care am vorbit deja). Ele vor ncerca sa faca tot soiul de servicii celorlalti, sa se sacrifice, pentru a se asigura mpotriva unei eventuale respingeri de catre grup. La lucru, nsa, aceasta atitudine a lor este exploatata de colegi ori de sefi nu prea scrupulosi. Sa o ascultam pe Martine, sora medicala la un spital parizian. Lise este o infirmiera tnara, care s-a angajat la noi de curnd. Mi-am dat seama numaidect ca era tare timida ~i ca nici nu ndraznea sa ia cuvntul Ici?edinte. Parea preocupata de a se face acceptata de celelalte fete, urmarea discutiile, dar fara sa intervina prea mult, zmbind la glumele celorlalti. Pe de alta parte, mi s-a parut a fi con~tiincioasa ~i competenta, a?a ca aveam ncredere n ea. Cu timpul nsa, mi-am dat seama ca se crease o situatie dezagreabila pentril ea. Le-am lasat o anume libertate infirmierelor n a-?i planifica turele, precum ?i zilele libere ~i concediile. Am vazut ca din ce n ce mai des Lise era de serviciu n week-end-uri, mai des dect arfi trebuit. Mai mult, cnd vreo colega i cerea, Lise i tinea locul, iar cota week-end-urilor ei lucratoare sporea. Am priceput imediat ce se ntmpla: colegele ei i-au intuit slabiciunea ?i dificultatea de a se mpotrivi ?i profitau de asta, lasnd-o pe ea sa lucreze ?i n zilele ce nu le con veneau lor.

Personalitatile evitante La sedinta am specificat ca planificarea pe trimestrul urmator nu-mi pare justa, fara sa mentionez numele Lisei si ca a;teptam un alt plan ing. Toata lumea a parut ncurcata, dar dupa ctava vreme mi-au prezentat o planificare mai echilibrata. Am avut apoi o discutie cu Lise si i-am explicat ca nu era necesar sa cedeze ,fara mpotrivireu n fata colegelor ei. Am simtit ca luase remarca mea drept dojana, asa ca era mai tulburata. A fost nevoie de o discutie de jumatate de ceas, pentru a o face pe Lise safie ceva mai destinsa si sa priceapa ca aveam o parere buna despre ea. Se fac sase luni de cnd Lise e la noi si pot spune ca ea a capatat un plus de siguranta. Acest exemplu arata rolul capital pe care l poate juca un sef ntelegator, pentru a reda unei personalitati evitante, precum Lise, ncrederea n sine. Din pacate nsa, multi sefi stresati ei nsisi, grabiti si monopolizati de colaboratori mai volubili sau revendicativi, nu si vor consacra timpul sau atentia cuvenita personalitatilor evitante, care, de altminteri, si cauta sa treaca neobservate. Cum sa ne purtam cu o personalitate evitanta Recomandabil Sa i se propuna obiective de dificultate progresiva. Sa-i aratati ca va intereseaza opinia ei. Sa-i aratati ca acceptati sa fiti contrazis. Daca vreti sa o criticati, ncepeti printr-un elogiu mai general si apoi aduceti critici unui comportament anume. Sa o asigurati de sprijinul vostru constant. Sa o ndemnati sa consulte un specialist. N erecomandabil Sa o ironizati. Sa o enervati. Sa o lasati sa-si asume toate muncile ingrate. Daca va este sot sau sotie: bravo! Ati reusit sa nu-l(n-o) speriati. Daca va este patron: probabil lucrati la administratia publica. Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol.

244 Fran~ois Lelord si Christpphe Andre Aveti trasaturi de caracter evitant? I ADEVARAT FALS 1. Mi s-a ntmplat sa refuz unele invitatii, din teama de a nu ma I simti stingher(a). 12. Prietenii mei sunt cei ce m-au ales I pe mine, nu eu pe ei. I 3. Sunt stapnit(a) de teama de a nu spune lucruri neinteresante. t i 4. Mi s-a ntmplat sa ma simt ridicol( a) n fata cuiva, asa ca am preII ferat sa nu mai vad niciodata acea persoana.

J. n societate sunt mai putin destins( a) dect majoritatea oamenilor. 6. Am ratat multe ocazii n viata, din timiditate. personala sau n cea profesionala, I 7. Ma simt mai bine numai n fami-lie sau n compania unor mai "' vechi prieteni. '1_ 8. Mi-e teama sa nu le par o persoa~ na neinteresanta celorlalti sau sa-i dezamagesc. 9. mi e foarte greu sa nchei o conversatie cu o persoana careia abia i-am fost prezentat(a). 10.Nu o singura data mi s-a ntmplat sa beau ceva sau -sa iau un medicament nainte de a ma ntlni cu alti oameni.

XII

Si celelalte personalitati?

. cedente, toate tipurile de personalitati dificile. Mai Nuavem pretentia de a fi nfati9at, n capitolele pre

nti, pentru ca recurgnd la comparatia meteorologica facuta n aceasta carte, nu exista doar nori cumulus, nimbus sau stratusuri, ci 9i cumulonimbus sau nimbostratus, forme mixte, cu alte cuvinte. Acela9i lucru e valabil 9i n cazul personalitatilor. Unele sunt o asociere de trasaturi apartinnd mai multor tipuri. Si putem cita doua asemenea personalitati. PERSONALITATEA NARCISIC-HISTRIONICA o astfel de persoana vade9te comportamentul teatral9i seducator al personalitatii histrionice, dar 9i sentimentul de superioritate 9i susceptibilitate al personalitatii narcisice. Caricaturiznd, s-ar putea spune ca aceasta personalitate mixta este aidoma unui star care, odata ajunsa n holul unui hotel, face totul pentru a fi remarcata (comportament histrionic) 9i apoi, odata instalat, istove9te personalul cu interminabilele lui pretentii, exprimate pe un ton poruncitor (comportament narcisic). Aceste personalitati sunt mai putin influentabile 9i mai inflexibile dect histrionicii "puri". Sunt mult mai dependente de atentia celuilalt 9i propria stima de sine este mai redusa dect la narcisicii "puri". Aceste personalitati mixte sunt des

246 Fran~ois Lelord si Christophe Andre tul de des ntlnite, ntr-o forma moderata si, n cazul lor, perioadele mai narcisice, cnd se simt n plina forma, alterneaza uneori cu cele histrionice, cnd au nevoie de sprijin si mngiere.

n serialul Dinastia, Alexis, femeia fatala, jucata de Joan Collins, este ilustrarea unei personalitati narcisic-histrionice. n genere, serialele de televiziune americane abunda de personalitati narcisice si histrionice, centrul mai multor scene de seductii sau de necrutatoare dispute. lot o personalitate narcisic-histrionica este si redutabila Sally Spectra din Dragoste pi putere. PERSONALITATEA EVITANT-DEPENDENTA Studiile au aratat ca persoane considerate de catre unii psihiatrii ca avnd personalitati evitante, supuse unei alte evaluari, de catre alti confrati, s-au trezit cu diagnosticul de personalitate dependenta, de asta data. Prin urmare, exista o anumita delimitare ntre cele doua diagnosticuri. Un "evitant pur" refuza orice contact social care l-ar putea face sa resimta trac sau stinghereala, iar "dependentul pur", dimpotriva, cauta compania celorlati, fiind gata de orice pentru a fi acceptat. De multe ori nsa, realitatea este mult mai complexa: evitantul este pus, totusi, n situatia de a avea contacte sociale, fie la scoala, la lucru, fie cnd se ndragosteste. Cum se teme ca ar fi "ridicol" sau ca n-ar fi ,,la naltime", va ncerca sa se faca acceptat, aratndu-se deosebit de serviabil, docil si "dragur, avnd astfel comportamentul unei personalitati "dependente". Invers, dependentul se va simti teribil de prost n cazul unui conflict, chiar minor, din teama de a nu fi abandonat si se va zapaci, se va nrosi, va fi ncurcat sau se va retrage chiar, adoptnd astfel conduita unui evitant. Am mentionat aceste doua forme mixte pentru ca ele sunt frecvente, dar exista si multe altele, care fac din fiecare personalitate dificila o singularitate.

Si celelalte personalitati? 247 n afara formelor mixte, exista ~i alte tipuri de personalitati dificile pe care nu le-am specificat n capitolele precedente fie din pricina raritatii lor, fie pentru ca le consideram att de dificile nct primul nostru sfat ar fi nu de a le respinge, ci a va tine la o anume distanta de ele. Iar daca mprejurarile va aduc n situatia de a mentine un contact regulat cu ele, n familie sau la lucru, noi va recomandam sa apelati la sprijinul unui specialist. Prin urmare, iata acest "ca sting" pentru tragi-comedie. PERSONALITATEA ANTISOCIALA (SAU SOCIOPATA) Aceasta personalitate se caracterizeaza printr-o lipsa de respect fata de regulile ~i legile vietii n societate, asociata unei impulsivitati, unei incapacitati de a face proiecte pe termen lung ~i unui simt al culpabilitatii redus (pna la absenta lui totala). Asemenea personalitate pare a fi de trei ori mai frec

venta la barbati dect la femei. Ca toate tulburarile de Derso

," nalitate, ~i aceasta transpare nca din adolescenta. Tnarul sociopat se va deosebi printr-o serie de comportamente ce vor atrage atentia educatorilor sai: scandaluri, chiuluri dela scoala, abuz de alcool sau stupefiante, multiple contacte sexuale, evadari prost organizate, calatorii fara nici o destinatie. Nu sunt comportamente neobisnuite la adolescenti, numai ca la viitorul sociopat vor fi deosebit de intense si de frecvente. ncadrati corespunzator, unii din ace~ti tineri se vor cuminti totusi, iar adaptarea lor sociala va fi buna, de multe ori, n profesii oarecum primejdioase sau nomade. Deseori nsa viata lor profesionala sau sentimentala va fi destul de agitata. Altii nsa staruie ntr-un stil de viata marcat de instabilitate, impulsivitate, ignorarea consecintelor actelor lor, absenta culpei. Nu e de mirare ca ei intra n conflict cu legea si mai multe studii au demonstrat ca n rndul detinutilor de drept comunI procen

1 TA Widiger, E. Corbitt, "Antisocial Persona1ity Disorder", in The DSM IV Persanality Disarders, ap. cit., pp. 106-107.

248 Franc;ois Lelord si Christophe Andre tul personalitatilor antisociale era ridicat. (Fireste ca delincventa nu se reduce la o chestiune de personalitate, ci are cauze sociale multiple.) Unele epoci sunt mult mai prielnice sociopatilor dect altele: razboi, revolutie, explorarea unor noi teritorii, iata situatii n care o persoana cu simtul aventurii si putin predispusa la culpabilitate se va simti ca "pestele n apa". Se prea poate ca, n alte circumstante, dintre detinutii de azi unii s-ar dovedi corsari nenfricati, exploratori sau soldati. Sub vechiul regim, cei mai ambitiosi ar fi primit ranguri nobiliare. Totusi, unele personalitati antisociale vor fi mult prea instabile si impulsive pentru a respecta chiar regulile unui grup de aventurieri si vor fi nlaturati chiar de tovarasii lor, sociopati si ei, dar mult mai maleabili. La urma urmei, chiar si mafia impune o anume disciplina n rndul membrilor ei. n filme sociopatul se bucura de o mare apreciere; caci pentru noi este o defulare sa-I vedem ncaknd regulile pe care le respectam n viata de zi cu zi. n Reservoir Dogs (1992) de Quentin Tarantino, o banda de delincventi cu alura de sociopati pun la cale si dau o lovitura la o banca, nsa lucrurile vor lua o ntorsatura neplacuta. Unul dintre personaje, Mister Blonde, se dovedeste a fi si o personalitate sadica: n timpul loviturii la banca ucide, fara vreun motiv, ctiva angajati ai bancii si ctiva clienti si profita de absenta complicilor sai pentru a tortura (jubilnd de placere) un politist pe care-Iluasera ostatic, fapt ce-i socheaza pe tovarasii lui, sociopati, poate, dar nu sadici. Jean-Paul Belmondo, n Cu sufletul la gura (1959) de Jean Luc Godard, joaca rolul unui sociopat interesant, ratacitor, dar al carui unic punct de stabilitate, iubirea lui pentru Jean Seberg, i va aduce n final moartea. n Arma fatala de Richard Donner, MeI Gibson joaca rolul unui politist sociopat: extrem de impulsiv, el se avnta fara sovaiala n actiuni primejdioase pentru el, pentru partenerul lui, dar si pentru eventualii trecatori. Stabileste contacte cu o usu

Si celelalte personalitati? rinta fantastica, seduce cu aceeasi usurinta, manifesta intoleranta la plictis, dar si placerea de a bea, ce se regasesc adesea la sociopati. Partenerul lui de culoare, Danny Glover, mai n vrsta, este pentm el un fel de prezenta paterna si moderatoare, de care (de altminteri) este foarte atasat. (Un fel de duo ed ucator-delincvent.) Convingerea de baza a sociopatului pare a fi: "Daca vrei ceva, ntinde mna numaidect si apuca!" TohlSi, unii sociopati n-o fac numaidect, pentru a-si lua un plus de precautii. Dintre sociopatii delincventi, cei mai inteligenti ar putea chiar ajunge sefii unei bande sau ar putea reusi n afaceri, cu conditia de a avea asociati buni. Caracterul sociopatilor nu are numai aspecte negative: stabilesc contacte lesne, vadesc un anume umor, iar gustul pentru risc si pentru nou i fac campionii placuti, care va vor antrena n aventuri sau calatorii n care nu ati fi plecat singuri (dar nu uitati ca de ndata ce se va ivi o problema, ei vor fi tentati sa va lase balta). Exista numeroase persoane ce au trasaturi de personalitate cu tendinta sociopata, dar care pastreaza un simt al celuilalt si al legii, suficient pentru a prentmpina unele catastrofe; iar asemenea persoane pot repurta uneori izbnzi. n filmul lui Arthur Penn, Unnarirea (1966), Robert Redford joaca rolul unui sociopat "dragut", care nu rezista tentatiei de a evada din nchisoare, desi mai avea putin de ispasit din pedeapsa. Savrsise aceasta greseala mai ales din dorinta de a revedea o fata de familie buna (Jane Fonda) logodita cu un tnar din lumea ei, dar care continua sa-I iubeasca pe Redford. Ea va risca totul pentru a-l salva de ura si stupizenia locuitorilor unui orasel. Sociopatii plac adesea femeilor pentru aura lor de aventura, cutezanta si nesupunere. Numai ca dezamagesc adesea, dupa un timp: nestatornici, neputndu-si pastra prea mult slujba, infideli, risipitori, pusi pe harta si betii, sociopatii plac mai mult n filme dect n viata reala.

250 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre o Aceste comportamente sunt considerate n "Lmelecercuri ca fiind "virile", ceea ce'face sa aiba toate sansele de a-si accentua trasaturi de caracter preexistente, n filmul Sufletul razboinicilor (1994) de Lee Tamahori, ce descrie viata unor ma ori dintr-o suburbie saraca a orasului Auckland, doua notiuni opuse de virilitate se contureaza si se ciocnesc. Pentru Jake, "musculosul" si ai sai tovarasi, a fi barbat nseamna sa stii sa bei, sa seduci femeile, sa sari la bataie la cea mai mica provocare si "sa te descurci cu legea", Totusi, fiul lui, datorita unui educator, are prilejul de a descoperi un alt model de virilitate, regasind traditiile ma ori, inclusiv tehnicile de lupta, valoarea regulilor sociale, ca si respectul pentru ceilalti. Filmele nfatiseaza si versiuni mai "dure" ale sociopati-. lor, n care, n primul plan este pusa absenta culpabilitatii. Astfel, Alain Delon, n filmul lui Rene Clement n plin soare (1959), l ucide cu snge rece pe Maurice Ronet si, fara nici un fel de remuscari, si atribuie identitatea acestuia, pentru a se nstapni asupra averii, dar si a logodnicei lui. n Scar

face (1983) de Brian de Palma putem vedea un Al Pacino so

ciopat, care cunoaste o ascensiune fulgeratoare n lumea in

terlopa din Florida. (Dar impulsivitatea si ramasitele simtului sau moral l vor costa viata.) Prin urmare, sfatul nostru va fi acela de a evita sa va apropiati de sociopati, fie n viata profesionala (nu-i luati ca asociati), fie n cea sentimentala, exceptnd cazul n care sunteti nclinati spre aventuri autodistructive. Ei nsa nu sunt ntotdeauna usor de identificat, caci nu toti sunt delincventi, iar unii sunt chiar abili n a convinge si a seduce. De multe ori sotiile barbatilor sociopati sunt femei dependente, caci sunt singur~le care ramn cu ei, gata oricnd sa le suporte totul, sa le'treaca totul cu vederea, fara a-i parasi vre

odata.

Si celelalte personalitati? PERSONALITATEA BORDERLINE Si aceste personalitati sunt marca te de comportamente impulsive, provocate de asta data de o dispozitie fluctuanta, ce le induce o stare de criza aproape permanenta. Personalitatile borderline sunt asaltate de emotii putemice, greu controlabile, mai cu seama cu stari de furie putemica mpotriva celorlalti, dar ?i a propriei persoane. De multe ori, furia lasa loc unei stari depresive, nsotita de un sentiment de gol ?i plictis. Fata de cei apropiati, borderlinii formuleaza cereri staruitoare de iubire ?i sprijin, pe care le altemeaza cu evadari brutale, cnd li se pare ca intimitate a ar fi amenintatoare. Unii psihiatrii i-au asemuit cu aricii iama: vor sa fie aproape unul de celalalt, doar pentru a se ncalzi, dar daca se apropie prea mult, se "nteapa". Pentru a-?i mai potoli starile de furie nebuna, de plictis sau de disperare, personalitatile borderline fac uz ?i abuz de alcool sau de tot felul de stupefiante, de multe ori ntrun mod impulsiv ?i primejdios. Cel mai mare procent de sinucideri se nregistreaza n rndul personalitatilor borderline. Aceste persoane nefericite au adesea o imagine incerta asupra propriei persoane, o viziune lipsita de claritate ?i consecventa asupra propriilor trebuinte, ceea ce le conduce la schimbari drastice n materie de amicitii, de profesie sau de parteneri sexuali. Tratamentul personalitatilor borderline a constituit tema multor congrese intemationale ?i i preocupa destul de mult pe psihiatri ?i psihologi. Cu totii au acceptat importanta pastrarii unei distante optime fata de propriul pacient: o distanta prea mare l va face pe borderline sa se simta frustrat ?i atunci va reactiona, sporindu-?i actele impulsive ?i agresive; o apropiere prea mare l va face sa regreseze sau l va angoasa? i i va stmi reactii imprevizibile2. Unele medicamente pot M. Linehan et colI, "Cognitive-Behavioral Treatment of Chronically Parasuicidal Borderline Pacients", Archives of General Psyhiatry, 1991, 48, pp. 1060-1064. I

252 Fran~ois Lelord si Christophe Andre stabiliza dispozitia pacientilor borderline, dar asta depinde de pacient si de simptomele pe care ei le prezinta n acel moment. n filmul Culoarea noptii (1994) de Richard Rush, Bruce Willis joaca rolul unui psihiatru new-yorkez ce consulta o pacienta despre care au putea crede ca e o personalitate borderline (fusese vazuta n plina criza de furie si disperare pentru ca nu-i reusise machiajul). Bruce Willis, obosit poate, dupa o zi de consultatii (draga Bruce, ai ntreaga noastra compasiune) i explica pacientei sale, ntr-un mod brutal oarecum, punctul lui de vedere asupra conduitelor ei repetate n cazul unui esec. Numai ca aceste explicatii moralizatoare nu-i "priesc" pacientei, care se precipitacatre fereastra si se arunca n gol. un act impulsiv, comis ntr-un acces de furie, ndreptat asupra ei, dar si a celuilalt. Dupa acest episod, Bruce Willis pleaca la "tara" pentru a se odihni, la un confrate califomian, la care va ntlni alti pacienti atinsi de tulburari de personalitate, prezentati nsa, dupa parerea noastra, ntr-un mod putin realist dect femeia borderline de la nceputul filmului (din fericire, nu toti borderlinii se sinucid si nu toti care se sinucid o fac n fata terapeutului).

Cauzele formarii unei personalitati borderline sunt, fara ndoiala, complexe, dar mai multe studii au aratat ca dintre acestia multi fusesera n copilarie3 victime ale unor violente sau abuzuri sexuale savrsite de cineva din cei apropiati lor. (Nu toti copiii maltratati ajung borderline, n schimb pot dezvolta alte tulburari psihice.) Unii cercetatori considera ca ar exista o legatura ntre personalitatea borderline dezvoltata nca din copilarie si tulburarile de stress posttraumatice, la persoanele care au trait o catastrofa4. Se va nte

3 S.N. Ogata, K.R. Silk, S. Goodrich, "Childhood Sexual and Physical Abuse in Adult Patient with Personality Disorder", American foumai of Psychiatry, 1990, 147, pp. 1008-1013. 4 J.G. Gunderson, A.N. Sabo, "The Phenomenological and Conceptual Interface between Borderline Personality Discorder and PTSD", Ame

rican foumai of Psychiatry, 1993, 150, p. 19-27.

Si celelalte personalitati? lege lesne ca n cazul n care suspectati ca o persoana din propriul vostru anturaj ar suferi de aceasta tulburare de personalitate, sfatul nostru este de a va adresa unui specialist, nainte de toate. De altminteri, este ceea ce ar fi trebuit sa faca Michel Douglas n filmul lui Adrian Lyne, Atractie fatala (1987), dupa ce savrsise greseala de a ncepe o relatie cu o femeie borderline, al carei rol era jucat de Glenn Close. Ea se arunca cu totul n ceea ce n-a fost dect o aventura, iar cnd survine ruptura, re

actioneaza printr-o serie de acte de violenta si o tentativa de suicid. Totusi, ncapatnarea cu care doreste sa se razbune pe amantul ei da la iveala mai degraba o personalitate paranoica -ea considera ca suferinta care i-a fost pricinuita merita o pedeapsa disproportionata. PERSONALITATEA SCHIZOTIPALA Acest tip de personalitate nutreste convingeri si perceptii bizare asupra celorlalti, a propriei persoane si restului lumii. "Bizar", -raportat la credintele traditionale ale grupului cultural caruia i apartine individul. Nu e deloc "bizara" convingerea unui taran haitian ca mortii ies din cosciug pentru a se razbuna, ar fi bizar sa auzi un parizian afirmnd acest lucru. n societatile noastre, personalitatile schizotipale se vor simti atrase de ezoterism, de religiile orientale, de new-age, dar cum sunt nencrezatoare si nu se simt n largul lor ntrun grup, de multe ori ramn ntr-o anume izolare. Personalitatile schizotipale vad pretutindeni "semne" (pentru pacientul schizotipal, de pilda, faptul de a zari un camion ce transporta o faimoasa marca de bere este un semn ca mama sa i asteapta telefonul, caci ei i place aceasta bere). Ele cred si n reincarnare ("prin mine vorbea sora mea moarta"), n fenomenele paranormale si n extraterestri. Nu e vorba doar de subiecte de interes, ci de convingeri adnci de care sunt patrunse, pe care le "simt" fu viata de toate zilele.

2 5 4 Fran~ois Lelord si 5=hristophe Andre n Twin Peaks de David Lynch, "Doamna cu butucul" pare sa fie o personalitate schizotipala: este destul de retrasa, tine tot timpul n brate un butuc caruia i vorbeste cu multa caldura si prin care primeste mesaje telepatice. Ambianta este vadit schizotipala, cu aparitii stranii, semne supranaturale, magie indiana, metamorfoze corp orale si halucinatii terifiante, iar personajul principat agentul FBl Dale Cooper, are si el tot felul de convingeri bizare si comportamente oarecum aberante (si nregistreaza pe dictafon gndurile fiecarei zile, adresnduse unei secretareI Diane, care nici nu exista). Asta nu nseamna ca autorii filmului sunt personalitati schizotipale, si ca artistii pot nchipui experiente si dincolo de cmpul ngust al propriei personalitati (Dostoievski marturisea ca pentru a zugravi gndurile si patimile Ialmtrice ale asasinului din Crima )ii pedeapsa nu fusese nevoie sa ucida vreo batrna cu lovituri de topor). ntre personalitatea schizotipala si scrizofrenieS pare sa existe o anumita legatura: n ascendenta pacientilor suferinzi de schizofrenie rata personalitatilor schizotipale depaseste media. Totusi, comparativ cu pacientii schizofreni, personalitatile schizotipale pastreaza un contact bun cu realitatea si rareori au halucinatii, cum e cazul n acele episoade majore ale scrizofrenilor. Unii psihiatrii considera ca personalitatea schizotipala reprezinta o forma minora de schizofrenie. De multe ori, adaptarea la viata din societate le ridica probleme acestor personalitati, ca n cazul cnd nu gasesc o slujba n care bizareria ce-i caracterizeaza sa nu fie un impediment: au nevoie de un post care sa presupuna o anume izolare, dar si de un grup n care sa fie integrati, acceptati si n care sa nu se simta persecutati (sa aiba colegi de lucru pe care sa-i cunoasca de mai mult timp, ca n societatile agricole). J.L. Silevrman et coll, "Scrizophrenia Related and Affective Personality Disorders Traits in Relatives of Probands with Schizophrenia and Personality Disorders", American Journal of Psychiatry, 150, 1993, pp. 435-442.

Si celelalte personalitati? n cazul n care n anturajul vostru exista o personalitate schizotipala, sfaturile pe care vi le-am putea da coincid cu cele pe care vi le-am dat ~i cnd am vorbit de personalitatea schizoida, ~ivi-l reamintim mai seama pe acela de a-i respecta nevoia de lini~te, dar ~i n acest caz suntem de parere ca ar trebui sa consultati un specialist. Cum adaptarea la viata n societate ridica probleme, riscul depresiei ~i al sinuciderilor este mare la personalitatile schizotipale. PERSONALITATEA SADICA Aceasta tulburare de personalitate se caracterizeaza printro serie de comportamente sau atitudini menite sa aduca suferinta celuilalt, sa-I domine. Sadicul l face pe celalalt sa sufere sau l domina "din placere", ~inu pentru ca urmare~te un scop. (De pilda, faptul de a lovi o persoana pentru a o prada nu reprezinta un act sadic: scopul urmarit de agresor este acela de a fura ~inu de a-~i face victima sa sufere). O personalitate sadica poate proceda astfel nct sa nu-i poata fi adusa nvinuirea de ncalcare a legii, ci sa strneasca suferinta celuilalt printr-o serie de comportamente" permise". Faptul de a ofensa pe cineva, de a umili n public pe cineva, de a-~i pedepsi copiii mai aspru dect s-ar cuveni, de a le flutura subalternilor amenintari de sanctiuni, de a maltrata animalele, de a se desfata cu suferinta altuia, de a le impune celorlalti comportamente umilitoare sau degradante pot fi tot attea indicii ale unei personalitati sadice. Tulburarea apare nca din adolescenta, ~i ntr-o majoritate covr~itoare la per

soanele de sex masculin. n societatile de razboinici, comportamentele sadice erau considerate ca semn de virilitate ~i ca mijloc potrivit de a vr spaima n trib urile rivale. Dintr-un punct de vedere evolutionist, s-ar putea afirma ca sadismul constituia un avantaj n a-i ngenunchea pe rivali ~i a nimici du~manii, facnd ca ~ansele de supravietuire sa sporeasca. La unele trib uri de indieni din America de Nord, adolescentii trebuiau sa-~i dovedeasca vi

25 6 Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre .; rilitatea torturnd ndelung prizonierii (nca o fisura n mitul "salbaticului blnd"!)6. La vikingi, alta comunitate de razboinici, o capetenie din secolul al IX-lea, a fost supranumita "Barbatul cu copilasi" caci le interzise se oamenilor>sai sa strapunga cu lancea copiii du~manilor, cum se obi~nuia pna atunci. Faptul i-a impresionat att de puternic pe compatriotii lui, nct i-au dat aceasta porecla mngietoare7. Asta ne da o idee asupra gradului "firesc" de sadism din acel timp, care, din pacate, a reaparut de nenumarate ori n istorie. ntr-o descendenta mai putin sngeroasa, dar uneori extrem de nemiloasa, tinerii sadici pot fi, la ora actuala, participanti activi la unele practici n care vor ncerca placerea de a-i umili si ngenunchea pe mai tinerii lor colegi de studii. Daca ntr-un regim democratic personalitatile sadice sunt nevoite sa se "abtina", razboaiele sau revolutiile, nsa, le deschid perspective nesperate. Personalitatile sadice vor fi cele ce vor interoga suspectii, vor supraveghea lagarele de concentrare, vor conduce represiunile si vor teroriza populatia civila. Comportamentul sadic poate sfrsi prin a deveni o norma ~i pentru personalitati normale ~i aceasta este una din ororile razboiului. Unul din meritele democratiei este acela de a cauta sa controleze si sa sanctioneze un astfel de comportament la soldatii lor, chiar n timp de razboi. Rareori se ntmpla ca sadicii din armata unui dictator sa ajunga n fata Curtii :vfartiale.

Deseori, personalitatea sadica apare asociata unei alte tulburari de personalitate (mai ales paranoica, narcisica si antisociala).

n filmul Bucatarul, hotul, nevasta lui ?i amantul ei (1989), de Reter Greenway, personajul interpretat de Michel Gambon pare a fi un sociopat redutabil (este unul din cei mai temuti 6 Relation de qllelques missions des pel'es de la Compagnie de Jesus dans la NOllvelle France, par le Reverend Pere EG. Bressaoani, Montreal, Press de la Vapeur, 1852. 7 D. Boorstin, Les Decouvl'eul's, Paris, Laffont, "Bouquins", 1992.

Si celelalte personalitati? sefi ai lumii interlope), dar si o personalitate sadica; la cteva dineuri gargantuesti, pare sa ncerce o imensa desfatare n a-i umili si ngrozi pe cei din propriul anturaj, prin violenta lui verbala si fizica. l ucide pe amantul sotiei sale, ntr-un mod absolut nfiorator. Sotia sa, nsa, i va arunca -ca sa spunem asa -n fata ntregul sau sadism. n remarcabilul Doctor Jekyll ;;i domnul Hyde (1941) de Victor Fleming (dupa romanul lui Stevenson) bunul doctor jucat de Spencer Tracy se preschimba fara voie ntr-un sadic, Mister Hyde, a carui placere resimtita la privelistea suferintei, pe care o provoaca altora, este fara margini; el resimte o ncntare imensa cnd o umileste si o nspaimnta pe Ingrid Bergman. Dennis Hopper, n angoasantul Catifeaua albastra (1986) de David Lynch, chinuie n aceeasi maniera o femeie dependenta, intrerpretata de Isabella Rossellini, ntr-un terifiant model de relatie sado-masochista. Nu e cazul sa ne facem iluzii, sadismul nu exista doar la ucigasii n serie sau la criminalii de razboi, ci picoteste n fiecare din noi si se poate trezi n diferite mprejurari: antrenament dirijat de o persoana carismatica, nrurirea unui grup, nevoia de a compensa o frustrare, dorinta de razbunare. PERSONALITATEA CU CONDUITA DE ESEC Existenta acestei tulburari este mult dezbatuta si de altminteri nici n-a fost inclusa n ultima clasificare a Asociatiei Psihiatrice Americane, DSM-IV Personalitatea cu conduita de esec caracteristica persoanelor care par sa-si "saboteze" cu buna stiinta viata, desi dispun de toate resursele pentru a proceda si altfel. Ca de obicei, si aici, pentru a putea vorbi de o personalitate, conduita de esec trebuie sa se manifeste nca din adolescenta n diferite sfere ale vietii: la lucru, n relatiile sociale si sentiment~le, n activitatile din timpul liber iar repurtarea unui succes sa stea n puterile subiectului, fara ca el sa constientizeze acest lucru. '

258 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre Un student, de pilda, va sosi adesea cu ntrziere la examenele pentru care s-a pregatit totusi temeinic; o femeie va alege mereu parteneri brutali si nestatornici, pentru care va face nenumarate sacrificii; "lill barbat nu-si va respecta fagaduielile facute prietenilor sai, desi n-ar fi fost ctusi de putin greu sa faca acest lucru, si strneste o cearta. Un salariat ramne n posturi prost platite si cu mult sub posibilitatile sale de calificare, desi pregatirea de care dispune si calitatile sale i-ar ngadui sa ncerce sa capete ceva mai bun. Bolnava, personalitatea cu conduita de esec va consulta un medic doar atunci cnd va face complicatii grave, si nu se va conforma ntocmai recomandarilor medicului, administrndu-si tratamentul dupa bunul ei plac, orict de eficient si bine tolerat s-ar dovedi acesta. Daca i se ntmpla ceva neplacut, personalitatea cu conduita de esec va anihila de ndata acel eveniment pozitiv, de pilda, provocnd un accident, ale carui urmari sa-I coste. Un salariat care e felicitat si avansat, ca urmare a felului n care a muncit, nu dupa multa vreme va comite o greseala profesionala, care va atrage concedierea lui. Cond uite le de acest gen trezesc, evident, furia si dezaprobarea anturajului: ,,0 face expres, sau ce?" De fapt, aceasta tulburare de personalitate nu este oficial recunoscuta, din mai multe motive. n primul rnd, studiile arata ca deseori ea este asociata si altor tulburari de personalitate, mai cu seama personalitatii dependente, evitante, pasivagresive, borderline. Prin urmare, se considera ca e posibil sa nici nu existe personalitate cu conduita de esec, ci doar comportamente de esec, comune mai multor tipuri de personalitate. De pilda, daca exista posibilitatea unei promovari, personalitatile mentionate mai sus vor recurge la un "sabotaj". Personalitatile dificile carora li se ofera perspectiva unei promovari; motivele unui eventual comportament de esec Personalitatea dependenta va "sabota", de teama ca va fi nevoita sa-si asume responsabilitati personale. Personalitatea evitanta, de teama ca va fi n centrul atentiei celorlalti.

259 Si celelalte personalitati? Personalitatea pasiv-agresiva, pentru a-l "pedepsi" pe superiorul ei, care se bizuia pe ea, dar pe care nu-l poate nghiti. Personalitatea borderline va "sabota" pentru ca, subit, o napadesc oarecari dubii legate de ceea ce si doreste cu adevarat, nsotite si de schimbari bruste de dispozitie. Personalitatea depresiva, de teama ca nu va fi la naltimea respectivei avansari, pe care crede ca nu o merita. Un alt inconvenient al diagnosticului de personalitate cu conduita de esec l constituie faptul ca uneori genereaza fenomene deviante, grupate sub denumirea de "blamarea victimei" 8, cu consecinte nu tocmai lipsite de pericol. De exemplu, acest diagnostic dezavantajeaza femeile batute de sotii lor si care continua totusi sa ramna cu ei. DiagnosticnduIe ca "personalitati cu conduita de esec", avocatii consortilor pot arunca asupra sotiilor toata raspunderea pentru respectiva situatie conjugala "blamnd victima" si, mai mult, ncercnd sa ia copiii de sub ngrijirea ei. Deseori, femeile batute sunt victime ale unei stari de stres traumatic cronic, care le induce o stare anxios-depresiva invalidanta. Ct despre cele ce au o tulburare de personalitate, de multe ori e vorba de personalitati dependente, care nu si parasesc caminul conjugal, caci se tem ca nu vor fi n stare sa se descurce singure. Mentionam ca asta nu are nici o legatura cu vestitul "masochism feminin" pentru care feministele nu l-au iertat pe Freud. Si terapeutii pot recurge la "blamarea victimei". Cnd, n ciuda stradaniilor, starea pacientului nu se amelioreaza, este comod si tentant sa arunci asupra lui ntreaga raspundere pentru esecul tratamentului. "Este o personalitate cu conduita de esec". (Exista si o varianta psihanalitica: "Sunt prea puternice rezistentele" sau "Are placerea masochista de a pierde".) 8 L.B.Rosewatter, "A Critical Analysis of the Proposed Self-Defeating Personality Disorder", Joumal,of Personality Disorders, 1987, 1, pp. 190-195.

260 Fran<;:oisLelord si_Christophe Andre Din toate aceste motive nu se mai recurge la diagnosticul de "personalitate cu conduita de esec", si nendoielnic, va esua la urmatoarea ncercare de omologare! PERSONALITATI SCHIMBATE DE UN EVENIMENT TRAUMATIC

Psihiatrii au sesizat unele modificari de personalitate la persoanele care au trecut prin ncercari cutremuratoare. Sindromul KZ9 este o schimbare de personalitate remarcata la cei ce au supravietuit lagarelor de concentrare naziste sijaponeze, dar si lagarelor vietnameze si la refugiatii cambodgieni10. Pe lnga violentele la care au fost supusi, este posibil ca si denutritia severa si prelungita sa fi contribuit la tulburarile observate la acele persoane. Acest "sindrom al supravietuitorului" poate persista ani ntregi de la respectiva experienta si se manifesta printr-o serie de simptome cronice: anxietate, dezinteres, izolare sociala, deghizare afectiva, tulburari de somn, sentimentul constant de a fi amenintat. Toate aceste simptome apar ntr-un grad variabil si n tulburarile de stres posttraumatic prezente la persoanele care au supravietuit unor accidente grave sau catastrofe. Pentru a reduce riscul unor sechele psihologice este important ca respectiva persoana sa fie supusa unui tratament n chiar primele ore de la accident. Tratamentul e psihologic, n primul rnd, si consta n aceea ca victima este ndemnata sa-si reIateze trauma, dar n contextul unei relatii terapeutice linistitoare, avnd ca interlocutor un specialist. Diagnosticul prematur si tratamentul stresului posttraumatic constituie o adevarata problema de sanatate publica, deoarece persoanele care n-au fost supuse unui tratament psi

9 P. Chodoff, "Late Effects of the Concentration Camp Syndrome", AI'

chives of General Psychiatl'Y, 1963, 8, pp. 323-333. 10 JD. Kinzie et coH., "Post-Traumatic Stress Disorders among Survivors Cambodgian Concentration Camps", American Joumal of Psychiatl'Y, 1984,141, pp. 645-650.

Si celelalte personalitati? hologic pot dezvolta mai trziu tulburari cronice grave, att pentru ei, ct ?i pentru familie ?i societate. n Rambo (1982), film de Ted Kotcheft Sylvester Stallone joaca rolul unui fost luptator din Vietnam, ce prezinta simptomele unui grav sindrom de stres posttraumatic: dezinteres, izolare sociala, sentiment de "scapa-cine-poate". Este arestat de un politist sadic, care-l supune unui tratament care-l face sa-si retraiasca ntreg calvarul prizonieratului din Vietnam si sa reintre n posesia unei personalitati de combatant, spre marea ncntare a spectatorilor, mai cu seama a adolescentilor. ntr-un alt registru, radical deosebit, medicii au obervat si schimbari durabile de personalitate, ca urmare a unor afectiuni ale creierului, de diferite origini (traumatism cranian, interventie neurochirurgicaIa), dar asta depaseste cadrul acestei carti. SI PERSONALITATILE MULTIPLE? Desi aceasta tulburare de personalitate este rar ntlnita, ea strneste totusi interesul publicului si al psihiatrilor. De altminteri, personalitatea multipla nici nu e considerata o tulburare propriu-zisa de personalitate, ci o afectiune de alta natura. Respectiva persoana apare, consecutiv, sub mai multe personalitati, ce difera radical unele de altele, uneori prin vrsta, alteori prin nivelul cultural, prin sex si prin natura lor. n forma tipica de personalitati multiple, fiecare personalitate manifesta amnezie n privinta celorlalte, altfel spus, nu-si amintesc deloc sau si amintesc extrem de putin de ceea ce au spus, facut sau gndit celelalte personalitati. Numarul mediu al personalitatilor nu este egal cu doi, ca n Doctorul Jekyll ~idomnul Hyde de Stevenson, ci variaza ntre cinci si zece, per pacient. Personalitatea "gazda" este aceea care corespunde identitatii sociale a pacientului, dar nu e..obligatoriu sa fie cea care solicita ajutorul specialistului.

Fran<;ois Lelord si S::hristophe Andre Fapt remarcabil n psihiatrie, factorul care declanseaza aceasta tulburare poate fi cunoscut: n mai toate cazurile exista o experienta traumatica, survenita n copilarie, mprejurare n care personalitatile respective n-au beneficiat de nici un suport afectiv. Ni s-a ntmplat sa fim martorii unei sedinte de terapie n care un psihiatru, specializat n aceasta tulburare de personalitate, avea ca pacient o persoana ce poseda cel putin trei personalitati: una normala, personalitatea "gazda" care corespundea identitatii pacientului, un functionar la vreo cincizeci de ani, dar carefrecvent avea stari depresive. O a doua personalitate era aceea a unui baietel de cinci ani, smiorcait si dependent. De regula aceasta personalitate punea stapnire pe pacient n urma unor mici disensiuni din viata cotidiana. Pacientul avea si o a treia personalitate, a unui barbat agresiv si certaret, fiind implicat ntr-o seama de ciocniri cu persoane necunoscute. Cnd pacientul revenea la personalitatea lui normala nu pastra nici o amintire despre momentele n care se purtase ca un copil plngacios sau n carefusese un scandalagiu. n cadrul sedintei, printr-o injonctiune hipnotica, psihiatrul l facuse pe pacient sa reintre n posesia personalitatii de copil. Tinndusi ochii nchisi, pacientul a nceput sa vorbeasca cu vocea si cuvintele unui copil de cinci ani, gata sa plnga, pe care nici cel mai bun actor nu arfi putut sa-I imite. Psihiatrull-a facut pe "copil" sa povesteasca o scena petrecuta cu mult timp n urma, pe care adultul o uitase cu desavr)5ire. Tatal acestuia, un delincvent notoriu, se ascundea de teama unei bande rivale pe care o escrocase. Cei din banda respectiva l gasisera nsa pe pacient, care avea pe atunci cinci ani, )5i i-au cerut sa le spuna unde era tatal lui. Dar cum copilul re

fuza sa le spuna, unul dintre ei a scos un cutit )5ia apasat lama pe ncheietura minii baiatului, amenintndu-l ca i-o va taia. nspai

mntat, acesta le-a marturisit ceea ce voiau sa afle, dupa care tatal afost gasit )5iucis de acea banda. Copilul nu a putut povesti nimanui rolul pe care l avusese n acea poveste. O parte din personalitatea lui ramasese blocata la vrsta la care traise acel episod. Aceasta personalitate reaparea ori de cte ori pacientul se simtea stresat de cte un conflict, chiar minor, dar care probabil ca-i suscita o emotie asemanatoare cu cea resimtita la vrsta

Si celelalte personalitati? de cinci ani. E posibil ca personalitatea barbatului agresiv ~i certaret sa corespunda identificarii cu tatal sau (sau cu unul din asasini). Fara a fi la fel de dramatice, evenimentele traumatice aflate la originea personalitatilor multiple presupuneau, de multe ori, un risc vital, ca n cazul catastrofelor, al agresilmilor sau violentelor sexuale, dar si al incesturilor. Aceasta tulburare apare mai mult la femei, dar poate fi subdiagnosticata si la barbati. Una dintre caracteristicile personalitatii multiple este aceea a personalitatii borderline, cu acele comportamente impulsive si autodistructive, ceea ce nu e surprinzator, caci e stiut ca, deseori, copilaria pacientilor borderline ascunde incesturi si abuzuri sexuale. O alta tulburare, oarecum adiacenta, este fuga disociativa: exemplul clasic este cel al tinerei fete serioase si linistite, care periodic fuge de acasa, rataceste cteva zile n tovarasia unor parteneri de ocazie, savrseste tot soiul de delicte, consuma alcool si droguri, si apoi se trezeste iar acasa, cu vechea sa personalitate si cu amnezie totala n ceea ce priveste apucaturile din ultima vreme. Nu toti cei care au avut experienta unui incest sau a unor traume dezvolta o tulburare de personalitate multipla, dar unele persoane par a fi predispuse la aceasta, tocmai n virtutea unei capacitati mai mari de "disociere" a propriei constiinte n diverse stari. Fenomenele disociate desemneaza o serie de experiente, de la fugarul sentiment de depersonalizare (cteva secunde ai impresia ca n-ai mai fi aceeasi persoana), la stari de transa, trecnd prin acele senzatii de a te afla undeva n afara ta, si de a-ti observa miscarile si, n fine, starea de hipnoza n care subiectul se mentine ntr-o stare de constienta ce se deosebeste de starea de veghe, dar si de cea de somn. Se pare ca subiectii lesne hipnotizabili ar fi aceia cu o mai mare predispozitie catre tulburari disociative n cazul unor episoade traumatice. De altminteri, hipnoza este o tehnica terapeutica la care se recurge att n tratamentul personalitatilor multiple, ct si dupa ce au trait unele episoade ale tulburarilor de stres posttraumatic. n ambele cazuri, practicata ntr-o ambianta linistitoare, hipnoza vizeaza reducerea n constiinta bolnavului unor aminC!

264 Fran~ois Lelord si Christophe Andre tiri si emotii dureroase, pe care acestea le-a "evacuat" din constiinta sa, printr-o serie de mecanisme asa-zis disociative, si n scopul de a se apara. Fenomenele disociative si cel mai spectaculos aspect al acestora, sindromul personalitatii multiple, constituie un subiect vast si complex, o adevarata specialitate n cadrul specialitatii, iar noi n-am trasat dect o schita a acestuia. (N.B. n Ame;ica de Nord pare sa fi izbucnit o adevarata epidemie de tulburari de personalitate multipla. Acest fapt, aparent spectaculos, are nsa cteva motive: sindromul este mai bine cunoscut si asa se face ca e mult mai des recunoscut si diagnosticat de clinicieni, dar s-ar mai putea crede ca o adevarata moda determina acei pacienti influentabili si hipnotizabili sa-si fabrice singuri personalitati multiple, cteodata si cu ajutorul involuntar al vreunui terapeut preocupat si el de subiectll.) n functie de situatii, cu totii ne putem etala fatete ale propriei personalitati, fara ca aceasta sa nsemne ca posedam personalitate multipla. Cine nu cunoaste persoane care la slujba sunt sigure de ele, iar acasa sunt crispate, sau invers, acasa sunt adevarati despoti, dar sunt amabile si serviabile cu prietenii lor? Exercitiu: Ce tipuri de personalitati dificile ntruchipeaza Sharon Stone, Robert de Niro si Joe Pesci n Casino (1995), de Martin Scorsese? De ce atunci cnd e singur n biroul lui, Robert de Niro nu poarta pantaloni? SI MULTE ALTELE ... Cu siguranta ca veti descoperi si alte personalitati dificile pe care noi nu le-am nfatisat aici; speram nsa ca aceasta carte va va ajuta sa le ntelegeti mai bine, si uneori sa le apreciati n calitatea lor de fiinte umane. 11 M. Merskey, "The Manufacture of Personality: The Production of Multiple Personality Disorder", British Joumal of Psychiatry, 1992, 160, p.327.

XIII

Originile personalitatilor dificile minat ce anume este nnascut si ce este dobndit nCumam specificat deja, este extrem de greu de deter

procesul de formare a unei per~onalitati, mai ales ca nu e vorba de un simplu raport, ci de o interpretare complexa, n care, n diferite perioade ale vietii, cei doi factori se ntrepatrund.

Ct prive;;te problema originilor personalitatii, exista numeroase teorii, dar destul de putine fapte de observatie verificate. Cum aceasta carte se dore;;te o lucrare practica, n-am avut intentia de a dezvolta diverse teorii ale personalitatii (nu ne-ar fi de ajuns o ntreaga biblioteca), ci ne-am multumit sa mentionam cteva fapte de observatie, cnd acestea s-au dovedit confirmate de mai multe studii (de exemplu, frecventa incesturilor ;;i abuzurilor sexuale n copilaria personalitatilor borderline, sau influenta factorilor genetici asupra personalitatilor schizotipale). n orice caz, cercetatorii au cazut de acord asupra faptului ca o personalitate este produsul complex al predispozitiilor nnascute, transmise ereditar ;;i al influentelor exercitate de mediul nconjurator, nca din primele zile, asupra bebelu;;ului (;;i n unele cazuri, chiar nainte de na;;tere). Discutia se poarta asupra ereditatii ;;i a mediului nconjurator, respectiva cuan

turnului fiecareia dintre ele, care variaza de la un individ la altul ;;i, dupa cum vom vedea, n functie de caracteristica cercetata.

266 Franc;:oisLelord si Christophe Andre POATE FI EREDITARA PERSONALITATEA? n Franta, ideea ca unele trasaturi de personalitate pot fi transmise ereditar socheaza, si asta din mai multe motive. Patru motive care socheaza atunci cnd se vorbeste de originea genetica a personalitatii Traditia iudea-crestina. Potrivit religiei, omul dispune de un liber arbitru, este liber sa faca binele sau raul. Ideea ca anumite trasaturi de caracter ar fi determinate genetic vine n contrasensul acestei traditii, caci una din implicatiile acestei idei ar fi aceea ca libertatea noastra este mai mica dect ne-am putut imagirta. (Dar parabola "talantilor" din Noul Testament poate fi nteleasa si ca o recunoastere a inegalitatii genetice dintre indivizi.) Traditia republicana. Aceasta traditie pune accentul pe o egalitate a sanselor, ce ar trebui sa fie acordate tuturor si pe valoarea educatiei n formarea unui individ. Faptul de a vorbi de diferentele genetice poate fi interpretat drept acceptarea inegalitatilor sau ca o devalorizare a educatiei. (De fapt, nu este nici o contradictie ntre recunoasterea influentei genetice asupra personalitatii si acordarea unei mari nsemnatati educatiei.) Traditia psihanalitica. Pune accentul pe importanta unor evenimente din copilarie n formarea personalitatii. Faptul de a pleda n favoarea influentei exercitate de gene poate fi perceput de lmii psihanalisti ca o tentativa de minimalizare a interesului disciplinei lor. Amintiri cutremuratoare. n numele unor teorii genetice aberante, nazistii au comis numeroase faradelegi. Doctrinele rasiste nu aveau nimic n comun cu actuala cercetare genetica, dar pentru unii, cuvntul "genetica" si-a pastrat iz de pucioasa. Totusi, din ce n ce mai multe studii vin sa confirme faptul ca unele trasaturi de personalitate sunt partial transmise ereditar. (Ceea ce stiau deja crescatorii de animale, dar si unele

267 Originile personalitatilor dificile familii numeroase.) Cum se petrec lucrurile n cazul fiintei umane? Cum putem deosebi ceea ce este nnascut de ceea ce este dobndit? Confruntati cu aceasta problema, specialistii au ntreprins diverse studii pentru a cerceta influenta ereditatii si a mediului nconjurator. -Studii facute pe gemeni. Frecventa unei trasaturi de caracter sau a unei tulburari psihice ar putea fi comparata la gemenii identici, "adevaratii gemeni", care au acelasi material genetic, si la cei "falsi", la gemenii ce seamana cam n masura n care seamana fratii sau surorile. Daca o trasatura de caracter este prezenta la geamanul A si la geamanul B, n cazul n care sunt "adevaratii gemeni", ntr-o proportie mai mare dect n cazul "gemenilor falsi", aceasta dovedeste ca exista si o parte de genetica n formarea aces tei trasaturi de caracter. -Un fapt nca si mai interesant: sunt studiati gemenii adevarati crescuti nsa separat (se ntmpla si asta), fapt ce ne ngaduie sa deslusim mai bine consecintele adoptiei si ale educatiei1. -Studiul asupra adoptiei. Am mai putea compara trasaturile de personalitate ale copiilor adoptati nca de la nastere cu cele ale "adevaratilor" parinti biologici, si cu trasaturile parintilor adoptivi. Daca unele caracteristici psihologice ale parintilor biologici pot fi regasite la copiii adoptati, dar nu si la parintii adoptivi, putem considera ca acele trasaturi au fost transmise ereditar. Aceste studii au permis sa se demonstreze ca exista o predispozitie ereditara n anumite forme de alcoolism sau de schizofrenie. Studii familiale. Este vorba de a se studia frecventa unei caracteristici la unii membri ai familiei, mai putin sau mai mult ndepartati. Aceste studii au permis sa se demonstreze ca pacienti schizofreniei aveau printre rude destule personalitati 1 T.J. Boucherd, D.T. Lykken, M. McGue, N. Segal, A. Telegen, "Sources of Human Psychological Differences", The Minnesota Study of Twins Reared Apart, Science, 1990.

Fran<;ois Lelord si <;:hristophe Andre schizotipale, ceea ce ne face sa ne gndim ca cele doua tulburari au o baza genetica comuna. Atentie! Chiar daca o predispozitie este genetica, transmisa ereditar, asta nu nseamna ca nu poate fi modificata de educatie sau de mediul nconjurator. S-ar putea ntmpla, de exemplu, ca o persoana care e predispusa genetic la alcoolism sa dovedeasca temperanta ntreaga viata, daca prin educatie este ajutata sa descopere ca exista si alte modalitati de a face fata tensiunilor de tot felut si daca stie sa evite un anturaj sau acele situatii prea tentante. SI INFLUENTA MEDIULUI? Faptul de a ne apleca asupra ereditatii trasaturilor de personalitate nu implica negarea nruririi ce poate fi exercitata de unele evenimente din copilarie sau de educatie. Numeroase echipe de cercetare studiaza cu atentie nu doar ceea ce povestesc pacientii despre copilarie sau despre viata lor, ci si informatiile furnizate de observatorii exteriori, cum ar fi starea civila, serviciile sociale sau medicale. Dintre acestea amintim: -caracteristicile socio-demografice ale familiei; -decesele premature; -bolile grave ale unor membri ai familiei; -violentele conjugale, abuzurile sexuale, maltratarile; -tipurile de educatie sau de comtmicare din snul familiei, cnd acestea sunt evidente. Un bun exemplu privitor la influenta exercitata de ereditate si de mediu l ofera o maladie: schizofrenia. Gratie studiilor efectuate asupra copiilor adoptati de la nastere, s-a putut arata ca, n schizofrenie, ereditatea joaca un rol important (daca unul din parintii biologici este schizofrenic, riscul ca si copilul sa devina schizofrenic este de 10%, iar daca ambii parinti biologici sunt schizofrenici, riscul este de 50%). Analiznd tipul de comunicare din familiile acelor adolescenti ce pareau ntr-o mare masura expusi riscului de a deveni schizofrenici (personalitate schizotipaIa), s-a mai aratat si ca,

269 Originile personalitatilor dificile n familiile n care comunicarea este defectuoasa, riscul ca adolescentii sa devina schizofreniei era mai mare, iar la cei ce ajungeau schizofrenici, reeidivele erau frecvente daca n familiile lor existau tensiuni. Verificarea ipotezei: atunci cnd comunicarea dintre membrii familiei devine mai buna, urmarea este o reducere a frecventei ~i duratei recidivelor persoanei schizofrenice. Totu~i aceste studii au dat na~tere unor controverse, caci poate sa apara ~iun efect invers: cu ct simptomele adolescentului sunt mai grave, cu att sunt mai rascoliti membrii familiei, iar comunicarea lor se nrautate~te. GENETICA SI MEDIUL NCONJURATOR: CTEVA DATE NCA DISPARATE2

Exista mai multe argumente n sprijinul influentelor genetice n tulburarile de personalitate: -daca unul din gemeni are o personalitate obsesionala, pentru celalalt geaman riscurile de a fi ~i el obsesional sunt sporite, n cazul n care el este un "geaman adevarat"; -gasim mult mai multe personalitati schizotipale printre rudele pacientilor schizofrenici dect la populatia-martor; -tulburarile de dispozitie (depresiile) sunt mult mai des ntlnite n rndul rudelor personalitatilor borderline dect la populatia-martor; -mult mai multe sunt persoanele atinse de tulburari delirante printre rudele personalitatilor paranoice dect la populatiamartor. Rudenia de care vorbim include ascendentii ~i colateralii, cu alte cuvinte, persoanele din alte familii. Personalitatea anxioasa, pe care am descris-o, se plaseaza destul de aproape de sindromul anxios generalizat n care exista mai multe tulburari anxioase n familie. n acela~i fel, 2 P. McGuffin, A. Thapar, "The Genetics of Personality Disorders", British Journal of Psychiatry, 1993, 1601, pp. 12-13.

270 Fran<;:oisLelord ~i <;:hristophe Andre personalitatea depresiva poate fi deosebita cu greutate de distimie, n care exista o componenta ereditara cu alte forme de depresie. REVENIRE LA EVALUARILE DIMENSIONALE ALE TRASATURILOR DE PERSONALITATE n loc de a vorbi despre "personalitatile dificile" care sunt categorii, ne vom ndrepta un pic atentia asupra aspectelor dimensionale ale personalitatii. Acestea permit analize mult mai fine. De exemplu, este posibil ca, n anturajul familial al unei personalitati obsesionale, un cercetator sa nu poata gasi pe nimeni altcineva care sa prezinte trasaturi de personalitate obsesionala. S-ar putea deduce ca n cazul personalitatii obsesionale nu exista vreo influenta ereditara. Dar daca acela~i cercetator va ncerca sa determine gradul de "obsesionalitate" (tendinta spre ordine, precizie, pedanterie) al membrilor familiei, poate constata ca, n cazul unor persoane din anturajul familial, la persoane care nu sunt totu~i clasificate ca personalitati obsesionale, acest grad este mai mare dect media. n acest caz apare ipoteza ca dimensiunea "obsesionalitate" poate fi n parte ereditara. Faptul poate fi verificat studiind gemenii crescuti n medii diferite. Individul care este o personalitate obsesionala nu este dect vrful, ceea ce se vede din icebergul "obsesionalitatii", n aceasta familie. n concluzie, ct prive~te influenta geneticii, diversele studii facute pe gemeni ("adevarati", "fal~i", crescuti n aceea~i familie sau n familii diferite) au avut rezultate relativ asema

natoare. Cu titlu de exemplu, n cele ce urmeaza, vom prezenta rezultatele unui studiu3 facut pe circa a o suta ~aptezeci ~i cinci perechi de gemeni adulti. Au fost luate precautii metodolo

3 Livesly et coll., "Genetic and Environmental Contributions to Dimen

sion of Personality Disorders", American foumal of Psychiatry, 1993, 12, pp. 1826-1831.

Originile personalitatilor dificile gice, iar n final, autorii acestui studiu au ajuns la concluzii asemanatoare celor ale studiilor precedente: ereditate a are un rol nsemnat (influenta acestei dimensiuni depaseste 45%) n cazul urmatoarelor caracteristici, n ordine descrescatoare: -narcisismul (n sensul grandilocventei, nevoii de admiratie, de atentie, de aprobare): 64%; -problemele de identitate (un sentiment cronic de gol, o imagine instabila asupra propriei persoane, pesimism): 59%. Acest rezultat i-a surprins pna si pe cercetatorii care se asteptau ca aceasta dimensiune sa fie influentata mai cu seama de experientele educative; -"duritatea", "insensibilitatea" (absenta empatiei, egocentrism, dispret, sadism): 50%; -cautarea excitatiei: 50%; -anxietatea: 49%; -instabilitate a emotionala: 49%; -introversia: 47%; -izolarea sociala: 47%; -suspiciunea: 48%; -ostilitatea (dominanta, rigiditatea): 45%. Oricum, posibila influenta a mediului, educatia graviteaza n jurul procentului de 50%, ceea ce presupune ca preocuparea pentru genetica nu exclude interesul acordat factorilor ce tin de mediu. Cei doi factori, nsa, pot actiona uneori, n acelasi sens: un copil, care e predispus genetic la anxietate, ar putea primi o educatie anxiogena de la un parinte anxios, sau un copil, predispus la suspiciune, ar putea avea ca model un parinte suspicios etc., daca celalalt parinte sau o alta persoana apropiata nu are caracteristici compensatorii. n privinta trasaturilor obsesionale, influenta exercitata de ereditate se situeaza n jur de 39%. Acelasi studiu arata ca ereditatea pare sa nu joace vreun rol n alte dimensiuni precum: -susceptibilitate-supunere; -nesiguranta afectiva (teama de despartiri, cautarea apropierii celorlalti, incapacitatea de a suporta singuratate a);

272 Fran~ois Lelord ;ii Christophe Andre -probleme de intimitate (inhibitie sexuala, teama de iubire).

Aceste trei dimensiuni privesc relatiile cu persoanele apropiate ;ii s-ar putea crede ca sunt influentate n mare masura de relatia mama-copil. Si nca ceva: personalitatile dependente sunt mult mai ades ntlnite la mezinii sau mezinele familiei sau la persoanele ce au suferit de o maladie cronica n copilarie. n concluzie, datele despre originile personalitatilor dificile sunt destul de fragmentare, mecanismele implicate ce tin de genetica ;ii de mediul nconjurator deschid un cmp de cercetare captivant ce va putea fi explorat n viitor4, fara vreun a priori ideologic. K.S. Kendler, "Genetic Epidemiology in Psychiatry: taking both genes and environment seriously", Archives General of Psychiatry, 1995, 52, pp. 895-899.

XIV

Teorii si modele ale personalitatii sonalitate" t;i definirii lui, dar pe scurt se poate spuCarti ntregi au fost consacrate termenului de "per

ne ca este sinonim cu ceea ce n limbajul curent numim "caracter". Cnd vorbim de caracterul cuiva t;i spunem de pilda ca: "Michel este foarte pesimist", ceea ce se subntelege este ca, n diferite situatii t;i perioade ale vietii lui, nu o data, Michel a vadit o anume tendinta de a vedea totul n culori sumbre t;i de a se gndi la tot ce putea fi mai rau. Vorbind despre caracterul lui Michel, ceea ce vrem sa spunem este ca acesta vede ntr-un anume fel evenimentele t;ireactioneaza la ele conform acestuia -pesimismul-ce va ramne o constanta a vietii sale. Este posibil ca Michel sa t;i perceapa pesimismul ca fiind o trasatura constanta a caracterului sau. Dimpotriva, pesemne ca t;i nchipuie ca reactioneaza cu totul altfel, de fiecare data n functie de mprejurari. Dar nu e singurul om care gndet;te astfel; adevarul este ca noi percepem mult mai bine trasaturile de caracter ale celorlalti dect propriile noastre trasaturi. Ni s-a ntmplat probabil tuturor sa-i povestim unui prieten care ne cunoat;te bine o situatie anume prin care am trecut. De exemplu, ne-am dus sa-i cerem explicatii colegului de serviciu care clevetise pe seama noastra. Ne-am auzit nsa prietenul raspunznd: "Nu ma mira deloc ca ai procedat n fe

lul acesta!"

274 Fran~ois Lelord si Christophe Andre Surprinsi, usor iritati poate, replica prietenului nostru ne nemultumeste. De ce se astepta ca noi sa reactionam asa? La urma urmei, am fi putut reactiona foarte bine si altfel! Ei bine, amicul care ne stie de multa vreme si-a facut o idee despre felul n care obisnuim sa reactionam la unele situatii sau conflicte. Si pentru el tocmai acest mod de a reactiona constituie o trasatura a caracterului nostru, sau, daca vreti, a personalitatii noastre. Prin urmare, ceea ce caracterizeaza trasaturile de personaluate este att maniera obisnuita de a percepe mediul nconjurator si propria persoana, ct si maniera de a se comporta si de a reactiona. Aceasta din urma fiind adesea definita printr-o serie de adjective: autoritar, sociabil, altruist, nencrezator, scrupulos. De exemplu, pentru a-i putea atribui cuiva o anume tra

satura de caracter, cea de "sociabil", sa zicem, va trebui sa observam daca aceasta persoana9prezinta tendinta de a cauta prietenii, compania celorlalti, n diferite circumstante (la lucru, n timpul liber, n calatorie), prin urmare, daca acesta este comportamentul lui obisnuit n diverse situatii. Daca sociabilitatea lui creste n timp, daca gasim ca ar fi astfel de cnd l stim, daca nca din adolescenta el avea o multime de prieteni si prefera activitatile n grup, vom avea un motiv n plus sa consideram sociabilitatea ca fiind o trasatura a personalitatii sale. Din contra, daca la firma la care lucram vedem cum o persoana angajata de putina vreme ncearca sa faca noi cunostinte, sa lege amicitii, acest fapt nu este suficient pentru a ne gndi ca este "sociabiIa", ca prezinta acea trasatura de personalitate. Aceasta persoana se arata sociabila pentru simplul motiv ca ea considera necesar sa se comporte n felul acesta pentru a fi acceptata de ceilalti colegi. Nu am constatat ca ea este sociabila si n alte mprejurari ale vietii sale, ca asta este ceva firesc la ea. Ceea ce noi vedem este doar o persoana aflata ntr-o "stare" sociabila, dar care nu stim daca constituie o "trasatura" a personalitatii sale.

Teorii ?i modele ale personalitatii Deosebirea dintre trasatura ?i stare constituie una din temele majore ale cercetarilor ntreprinse de psihiatri ?i psihologi, atunci cnd ncearca sa defineasca o personalitate. Dar cnd doua persoane vorbesc de personalitatea unei terte persoane, cunoscuta de cele doua, de cele mai multe ori respectivele persoane discuta necunoscnd diferenta dintre trasatura (caracteristica constanta) ?i stare (stare trecatoare ce survine n functie de circumstante). De exemplu: ,,-Michel e mare pesimist (trasatura de caracter). -Nu, deloc, doar ca nu ?i-a revenit dupa divort (stare trecatoare). -Nu, nu, de cnd l ?tiu e a?a (trasatura). -Gre?e?ti, n studentie era un petrecaret (stare)!" Acest exemplu suscita nsa o ntrebare: n timp nu s-ar fi putut oare schimba personalitatea lui Michel? Tnar fiind, era ntr-adevar un petrecaret (trasatura), acum nsa a devenit iremediabil un pesimist (trasatura). Vom vedea ca nu este deloc exclus ca unele trasaturi de personalitate sa se schimbe cu timpul. Foarte bine, veti spune: prin urmare, exista ceva ce se cheama personalitate sau caracter si care ramne aproape constant pe tot parcursul vietii. Dar cum sa definesti pentru fiecare ins n parte? Fiecare individ are attea fatete diferite! Cum sa faci diferenta ntre ceea ce se schimba de-a lungul vietii si ceea ce ramne neschimbat ntr-o personalitate? Nu ncape ndoiala ca-i o sarcina dificila; de altminteri, nca din Antichitate, omul s-a preocupat de aceste chestiuni. CUM SA CLASIFICI PERSONALITATILE? Unul dintre primii care au ncercat sa-si clasifice semenii a fost Hippocrate. Pe atunci se credea ca tipul de lichid ce predomina n organismul fiecaruia era cel care i determina ?i caracterul. Astfel, observnd ceea ce se prelinge a din rani sau din vomisment, vechii greci au distins ntre snge, limfa, fie

276 Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre re neagra si fiere galbena. Iar Hippocrate a obtinut urmatoarea clasificare: C."""i\CTERISTICI LICHID PREDOMI:--:AN, TIPUL DE PERSONALITATE I

Snge Sanguin Dinamic, emotiv I I Limfa I Limfatic Lent, impasibil I Fiere galbena I Bilos I Coleric, trist i Melancolic Fiere neagra Taciturn, pesimist 1 Aceasta clasificare este interesanta din mai multe motive: n primul rnd ea arata ca dorinta omului de a-;;i clasifica semenii este extrem de veche (sec. IVa. Chr.); ea exercita nca o anume influenta asupra limbajului curent, pentru ca putem nca auzi spunndu-se ca cineva ar fi "sanguin" sau "limfatic"; ea constituie o ncercare interesanta de a pune n relatie o caracteristica biologica si o trasatura de personalitate (vom vedea ca exista puncte de continuitate ntre Hippocrate ;;icele mai recente studii facute asupra personalitatii). Totusi, ne putem da seama ca e ceva ce nu "merge" n clasificarea lui Hippocrate: chiar daca putem recunoaste persoane ce corespund tipului "pur" de sanguin sau de melancolic, majoritatea oamenilor nsa nu se regasesc n acest tabel. Ceea ce nseamna ca exista mai multe tipuri de personalitate dect cele patru mentionate de Hippocrate. De-a IW1gul timpurilor, alti cercetatori au ncercat sa adauge cte ceva la clasificarea lui Hippocrate, marind, de pilda, numarul categoriilor sau punnd n legatura caracteristici fizice cu personalitatea. De exemplu, n 1925, un neuropsihiatru de origine germana, Ernst Kretschmer1 asocia faptul de a fi nalt si slab cu o personalitate flegmatica si nchisa n sine, iar faptul de a fi minion si rotunjor, cu emotivitate a, inconsecventa ;;isociabilitatea. Ernst Kretschmer adauga alte doua ca

1 J. Delay, P. Pichot Abrege de psychologie, Paris, Masson, 1964, pp. 337-341.

Teorii si modele ale personalitatii tegorii, atleticul si displasticul (pe care natura nu l-a prea rasfatat), obtinnd, astfel, patru mari tipuri de personalitate. Cele patru mari tipuri de personalitate dupa Kretschmer (1925) ! coleric zentare I IIIAstenic,Lino Ventura,Nici o repre-ROL N se PERSONALITATE I Scund siImpulsiv,celorlaltiKeitel DezvoltareLat n umeri,FlzrCULsimte inferior! Danny de Vitode-FILME -

Harvey Inalt si slab I Expansiv, ve

sel, spontan, realist I Gerard Jugnot, pasibil, visator Clint Eastwood Rezervat, im-IJean Rochefort, Dar si n acest caz s-ar putea obiecta ca, n viata de zi cu zi, numarul tipurilor de personalitate ntlnite este mai mare dect patru, dect opt, dect saisprezece, daca luam n calcul si formele mixte. Kretschmer n-a ramas indiferent la aceasta observatie si a admis ca exista o continuitate ntre diversele tipuri de personalitate, cu o infinitate de forme intermediare. Mai mult, studiile statistice facute pe un numar mare de persoane au aratat ca relatiile existente ntre tipul fizic si personalitate nu erau ctusi de putin att de clare pe ct credea Kretschmer. Ambele clasificari, cea facuta de Hippocrate si cea facuta de Kretschmer, stabileau existenta unor categorii de personalitati; acestea sunt clasificarile asa-zis categoriale. Si vom vedea numaidect ce avantaje prezinta ele: pe baza lor pot fi facute descrieri sugestive ale unor tipuri umane, ce pot fi lesne recunoscute n viata cotidiana. Putem sesiza nsa si dezavantajele acestor clasificari categoriale: specia umana nu poate fi

278 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre redusa la cteva categorii de clasificare; e mult prea variata. Orice clasificare constituie o ncercare de a mparti obiecte sau fenomene, care au adesea caracter continuu, n clase cu caracter discontinuu. Astfet si alti cercetatori au decis sa renunte la clasificarea personalitatilor pe categorii, n favoarea unei clasificari pe di

menSLU111. ABORDARILE DIMENSIONALE ALE PERSONALITATII Sa ncepem cu o comparatie: eu, de pilda, clasific masinile n functie de marca si modelul lor. Este o clasificare categoriala, n care voi regasi modelele fiecarei marci de autoturisme. Dar mai pot clasifica masinile si altfel: notndu-Ie de la O la la, n functie de unele caracteristici, precum: fiabilitatea, confortut cheltuielile de ntretinere etc. Aceasta este o abordare dimensionala, care nu tine cont nici de marca, nici de modelul masnii, ci ia n calcul doar calitatile acesteia. Iar revistele de automobilism utilizeaza ambele tipuri de clasificari, caci performantele unui autoturism de oras si cele ale unui autoturism de teren, de pilda, difera. n vederea unui test comparativ, vom grupa autoturismele urbane ntr-o singura categorie, apoi le vom aplica o clasificare di

mensionala. Cum am putea nsa proceda n abordarea dimensionala a personalitatii umane? Cele doua mari chestiuni cu care se confrunta cercetatorii sunt: Ce dimensiuni sa alegi? Cum ar putea fi, oare, o personalitate divizata n doua, patru sau saisprezece dimensiuniI cnd se stie ca si atunci cnd e vorba despre masni, deci de ceva mult mai simplu dect o finta umana, se stabilesc cel putin zece criterii de evaluare? Cum sa le evaluezi? Odata dimensiunea stabilita, nencrederea, sa zicem, care sunt tipurile de ntrebari gratie carora am avea certitudinea ca nencrederea, si doar aceasta dimensiune, a fost corect evaluata?

279 Teorii 9i modele ale personalitatii ncercarile de a raspunde acestor doua ntrebari fac obiectul unei 9tiinte: psihometria, respectiv abordarea cantitativa a personalitatii. Aceasta este o 9tiinta aparte, bazata pe observatii 9i statistici, ale carei rezultate sunt facute cunoscute prin articole mai degraba ermetice. Nu vom ncerca sa va explicam metodele folosite de aceasta 9tiinta, ci doar sa va oferim o serie de exemple de clasificari dimensionale, care va vor convinge asupra amestecului de imaginatie 9i de rigoare de care dau dovada cercetatorii. Unul din pionierii clasificarilor dimensionale a fost psihologul american R.B. Catell, care a aplicat statistica la studiul psihologiei. Catell a nceput prin a studia toate cuvintele din limba engleza folosite pentru a descrie caracterul: acestea erau n numar de patru mii cinci sute! Regrupnd sinonimele, numarul cuvintelor a fost redus cam la doua sute. Apoi, evalund mii de subiecti prin prisma acestor adjective 9i analiznd rezultatele din punct de vedere statistic, Catell a sesizat ca, n cadrul evaluarilor, unele adjective apareau mereu asociate, altfel spus, ele evaluau aceea9i dimensiune a caracterului. Evalund personalitatea, s-a mai redus numarul acestor adjective. Dupa mai multi ani de cercetari, Catell 9i echipa lui de psihologi 9i statisticieni au izbutit sa identifice 9aisp:ezece trasaturi de personalitate, ce pot fi evaluate la fiecare individ, printr-un test, intitulat 16PF. Elaborat n anii cincizeci, acest test continua sa fie utilizat 9i n prezent.2 DIMENSIUNILE TESTULUI 16PF retras sociabil mai putin inteligent foarte inteligent instabil emotional... stabil emotional submisiv au toritar rezervat entuziast oportunist consecvent 2 P. Pichot, Les Tests mentaux, Paris, PUF, 1991.

280 Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre timid neinhiba t pu ternic .fragil ncrezator suspicios pragmatic imagina tiv deschis .ipocrit, retras placid agitat, nelini~tit conservator radical dependent .independent, nestapnit impulsiv stapnire de sine relaxa t '" tensiona t La fiecare dimensiune subiectul obtine o nota intermediara ntre cele doua caracterizari extreme. Exercitiu: un joc de societate, pentru a te "enerva ca ntre prieteni" Scrieti pe o foaie de hrtie cele ~aisprezece dimensilUli ale testului si, la fiecare linie, schitati cinci rubrici libere, ntre cele doua caracteristici extreme. Cereti-i cuiva din cei apropiati sa faca o evaluare asupra voastra, bifnd o casuta la fiecare dimensiune. Concomitent, va veti face propria evaluare. Apoi, veti compara evaluarea facuta de prietenul vostru cu autoevaluarea voastra. Discutati diferentele si ncercati sa aflati motivatia lor. Dupa care, veti inversa rolurile. Gnditi-va totusi la un posibil arbitru. Clinicienii din ntreaga lume recurg la testul ?vL'vIPI-Minnesota Multiphasic Personality Inventory. Acest test a fost elaborat prin anii treizeci de catre Hattaway si Mckinley, si recent a fost revizuit3. Testul exploreaza zece componente ale personalitatii, recurgnd la mai bine de cinci sute de ntrebari asupra propriei persoane, la care subiectul trebuie sa raspunda prin "adevarat" sau ,,fals". Printr-o seama de analize statisti

3 H.r.Kaplan, B.J. Sadock, JA Grebb, "Psychology and Psychiatry: psychometric and Neuropsychological Testing", in: Synopsis of Psychiatry, 7e ed., Baltimore, Williams Wilkins, 1970, pp. 224-226.

Teorii si modele ale personalitatii ce complexe, s-au stabilit criterii de validitate, gratie carora poti afla daca testul poarta amprenta starii mentale a subiectului sau daca acesta a ncercat sa denatureze rezultatele ntrun sens sau altul. Un model mai recent si aparent mai simplu este cel al unui cercetator englez, Eysenck4. Dupa numeroase studii si analize statistice, Eysenck propune o clasificare a personalitatii dupa doua mari axe: -o axa de introversie-extroversie: individul extravertit se afla n cautarea recompenselor si a ncurajarilor de tot felul, se entuziasmeaza cu usurinta, manifesta dependenta de mediul exterior, este spontan si sociabil. Introvertitul nsa vadeste un mare control asupra propriei persoane, este calm, rezervat, si urmareste propriile scopuri, independent de orice circumstante exterioare, si planifica toate actiunile. Fiecare persoana poate fi situata ntre cele doua extreme, pe axa introversie-extraversie; -axa de nevrotism-stabilitate: "nevroticul" este usor si mereu afectat de tot soiul de emotii: anxietate, tristete, regrete. "Stabilul", dimpotriva, este putin emotiv, iar cnd se ntmpla ca ceva sa-I perturbe, sa se simta ravasit, revine repede la dispozitia sa obisnuita. Cnd faci testul de personalitate al lui Eysenck, te poti regasi n urmatoarea schema, ntr-un loc oarecare al acesteia, ntro viziune dimensionala asupra personalitatii, schema n care noi am mentionat si cteva personaje celebre: STABIL TIntin Lucky Profesorul As:erix Luke Castan T<-:.rnesol Mickey LagaEe Obelix I;o,'TROVERTIT I EXTROVERTIT Avereli DaI:on Donald 1 um~ apltanUi Str 'ul le' . Joe DaHan C'ognon Haddack INSTABIL (NEVROTIC) Clasificarea realizata de Eysenck

H.J. Eysenck, Tire Structure of Human Personality, Londra, Methuen, 1970.

282 Fran~bis Lelord si Christophe Andre Eysenck a adaugat o noua dimensiune, psihotismul, n care pot fi regasite caracteristici precum: impasibilitatea, impulsivitatea, egocentrismul. Aceste trei dimensiuni pot fi evaluate printr-un chestionar autoaplicat, ce contine cincizeci si sapte de ntrebari usoare, la care trebuie sa se raspunda prin "ade

varat" sau "fals". Modelul lui Eysenck constituie o etapa interesanta n evaluarea personalitatii. Cum nsa cercetarea stiintifica are caracterul unei continue competitii, alti cercetatori au testat modelul lui Eysenck si i-au sesizat unele limite: daca majoritatea personalitatilor dificile au un scor ridicat de nevrotism, testul lui Eysenck nu mai permite diferentierea lor. Prin urmare, testul nglobeaza multe dimensiuni diferite si nu permite sa se faca diferentieri ndeajuns de subtile ntre persoane, cert tulburate afectiv, dar n mod diferit. Pe de alta parte, tranchilizantele reduc att nevrotismul, ct si introversia, ceea ce te face sa te gndesti ca cele doua dimensiuni nu sunt complet independente una de alta. Pentru a solutiona aceste dificultati, cercetatorii au propus alte modele. Unul dintre acestea a canalizat atentia comunitatii stiintifice: este vorba de modelul lui Robert Cloninger5, de la Universitatea din Saint-Louis. Dupa o seama de cercetari, facute att pe animalele de laborator, ct si pe oameni, n special viznd personalitatea adevaratilor si falsilor gemeni, el al propus un numar de sapte componente ale personalitatii. La nceput, Cloninger a deosebit patru dimensiuni pe care le considera ca facnd parte dintr-un temperament, cu alte cuvinte, ceva probabil llmascut, caci se manifesta de timpuriu si este transmis ereditar. Aceste patru dimensiuni si vor pune amprenta asupra primelor cunostinte ale copilului. Cele patru dimensiuni ale temperamentului dupa Cloninger 1. Cautarea noului. Persoana sau copilasul, care are aceasta dimensiune accentuata, si va explora energic propriul me5 c.R. Cloninger "A Psychobiological Model of Personality and Character", Archives of General Psychiatry, 1993, 50, pp. 975-990.

Teorii ?i modele ale personalitatii diu nconjurator, va reactiona cu mult interes la nou, va evita constant frustrarea. 2. Prentmpinarea pedepsei. Tendinta de a-?i face griji, de a se supune pentru a evita surprizele neplacute, de a se lasa prada ndoielii, stapnit de teama unor posibile consecinte. 3. Dependenta de rasplata. Nevoia de ncuviintare din partea celorlalti, de sprijin, de ct mai multe ?i dese recompense. 4. Perseverenta. Tendinta de a continua o activitate, ntr-un ritm sustinut, n ciuda oboselii sau a sentimentului de frustrare. Sa dam un exemplu schematic ?i amuzant: la restaurant, "domnul dependenta-de-rasplata" va comanda meniul sau favorit, pe care-l savureaza anticipat; "domnul cautarea-noului" va dori sa ncerce ceva nou, un alt fel de mncare; "domnul prentmpinarea-pedepsei" va ncerca sa depisteze tot ce stomacul sau nu digera bine, ca sa ?tie de ce sa se fereasca; "domnul perseverenta", de?i e n ntrziere, va cauta ndelung un loc de parcare, fara a resimti iritare, descurajare, uitnd pna ?i de foame. La modelul sau, Cloninger adauga alte trei dimensiuni, despre care, de asta data, el crede ca definesc tocmai ceea ce se cheama caracter. Spre deosebire de temperament, caracterul va fi ntr-o mai mare masura influentat de experientele educative. Cele trei dimensiuni ale caracterului dupa Cloninger 1. Autocontrolul. Acestei componente i este asociata o stima de sine, o ncredere n capacitatea de a-?i dirija propria viata ?i propriul mediu nconjurator, o capacitate de a-?i stabili obiective. 2. Cooperarea. Acceptarea ?i ntelegerea celorlalti, empatia, altruismul sunt caracteristicile asociate celei de-a doua dimensiuni.

3. Autodepa$irea. Persoanele la care aceasta dimensiune este accentuata sunt stapnite de sentimentul ca viata lor are un sens, de senzatia apartenentei la ntregul univers, de o viziune spiritualista, mai degraba dect materialista.

284 Fran<;:oisLelord ?i Christophe Andre Modelul lui Cloninger poseda toate caracteristicile unor autentice ipoteze ?tiintifice: pot fi testa te, pot fi imaginate situatii sau experiente n care ipotezele sa fie cercetate; altfel spus, pot fi confirmate sau infirmate. De exemplu, cele patru dimensiuni ale temperamentului pot fi studiate pe animale, pentru a constata daca ele pot fi transmise ereditar. Chestionare special elaborate pentru evaluarea dimensiunilor la om fac posibila compararea rezultatelor obtinute de anumite persoane, cu evaluarea lor prin alte testari realizate de alti psihologi sau cu relatarile celor ce le cunosc de multa vreme ?i care le-au observat n tot felul de situatii . .Rezultatele pot face obiectul unor analize statistice, n scopul de a vedea daca cele ?apte componente sunt cu adevarat independente unele de altele. Am mai putea compara, de asemenea, indivizii cu rezultate similare, pentru a vedea daca ntre ei exista deosebiri care ar fi putut "scapa" modelului etc. Ca si celelalte modele stiintifice autentice, si modelul lui elo-ninger va cadea n desuetudine si va fi nlocuit de un altul, care va reusi sa explice mai bine datele noastre de observatie. Astfel, ca si n astronomie sau n medicina, cunoasterea progreseaza prin confruntarile dintre teorii si faptele de observatie. Prin urmare, studiul personalitatii constituie un cmp de cercetare aflat n plina evolutie si care ar putea nsemna un ajutor pretios n educatia copiilor, prevenirea tulburarilor psihologice si perfectionarea psihoterapiilor. CE ESTE O PERSONALITATE DIFICILA? Sa zicem ca eu sunt o personalitate nencrezatoare. Daca aceasta nencredere este redusa si daca, n urma unei faze de observatie, ncep sa le acord ncredere celorlalti, nencrederea mea este doar o trasatura de personalitate, care mi poate aduce si unele avantaje. De pilda, n cazul n care vreau sa cumpar o masina de ocazie. Daca, n schimb, n permanenta ma dovedesc extrem de suspicios si nu izbutesc sa ma ncred nici n cei mai bine in

Teorii si modele ale personalitatii 285 tentionati oamenij cu totii ma vor considera de ndata obositorj penibit eu nsumi ma voi simti vesnic tensionat sij fara ndoialaj voi rata ocazia de a lega amici tii sau de a ncheia o afacere buna. n cazul acestaj propria nencredere ma face o autentica "personalitate dificila". Deci, s-ar putea spune ca o personalitate devine dificila cnd unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accentuate sau rigide, inadaptate situatiilorj cauznd, astfel, suferinta propriei persoane sau celuilalt (sau amndurora). Aceasta suferinta constituie un criteriu n diagnosticarea personalitatii dificile. Un prim obiectiv al acestei carti a fost acela de a va ajuta n confruntarea cu o personalitate dificila din propriul vostru anturaj, familial si profesional. Dar mai exista si un al doilea obiectiv: si acesta ar fi de a va ajuta sa va cunoasteti si sa va ntelegeti mai bine, n cazul n care sesizati n propria persoana unele trasaturi ale personalitatilor dificile pe care vi le-am nfatisat. Astfelj la fiecare capitol exista o serie de ntrebari care va vor face sa reflecta ti asupra propriei voastre personalitati. Aceste ntrebari nu constituie un test diagnosticj cij mai curnd, un subiect de reflectie asupra voastra. CUM AM CLASIFICAT PERSONALITATILE DIFICILE? Am optat pentru douasprezece mari tipuri de personalitati ce par sa se regaseasca n toate tarile si n toate timpurilej pentru ca ntlnim descrieri ale acestora n diverse variante, att n vechile manuale de psihiatriej ct si n cele mai recente clasificari, cum ar fi cea facuta de Organizatia Mondiala a Sanatatiij sau de DSM-IV6, ultima versiune a Asociatiei Psihia

trice Americane. Evident ca aceste personalitati nu reprezinta toate tipurile de personalitati dificile pe care le puteti ntlni, dar veti avea sansa de a le recunoaste, mai cu seama daca va gnditi 6 DSM-V: Manuel diagnostique et statistique des toubles mentaux, op. cit.

286 Fran<;:oisLelord t;i Christophe Andre t;i la formele mixte, ce pot fi regasite la doua sau trei tipuri diferite. La ce bun sa clasifici oamenii? E un lucru pe care l auzi adesea, cnd e vorba de clasificari n psihologie; ele nu fac dect sa eticheteze oamenii, sa-i strnga laolalta ntr-o aceeat;i "rubrica", cnd fiintele umane sunt caracterizate de o infinita diversitate t;i sunt esentialmente neclasificabile? Este ntru totul adevarat ca fiecare fiinta umana este unica t;i ca, n orice sistem de clasificare, exista mai multe caractere dect "rubrici". Oare asta nseamna ca orice clasificare este zadarnica?

Sa luam un exemplu dintr-un alt domeniu, din meteorologie. Cerul nu este acelat;i n fiecare zi; vntul, norii, soarele alcatuiesc un tablou, zi de zi. Totut;i, meteorologii au identificat patru categorii distincte de nori: cumulus, nimbus, stratus, cirus t;iunele forme mixte, precum cumulo-nimbus. Iata o clasificare simpla. Totusi, aceste cteva tipuri de nori, pe care le numaram pe degete, fac posibila o descriere precisa a unui cer noros. Fireste, doi cumulus nu se aseamana ntru totul, asa cum nu exista doua caractere absolut identice, dar i poti include ntr-o aceeat;i clasa. Sa continuam comparatia. Faptul de a avea unele notiuni despre nori nu va zadarnici contemplarea unui cer magnific. n acelasi fel, faptul de a cunoaste cteva tipuri de personalitati nu va va mpiedica sa va pretuiti prietenii si relatiile, fara a ncerca sa-i clasificati. Faptul de a avea unele notiuni despre nori va va ajuta sa faceti unele previziuDi asupra vremii, la fel cum faptul de a cunoaste ct de ct personalitatile dificile va va ajuta sa le faceti fata mai bine. Pentru psihiatri si psihologi, identificarea anumitor tipuri de personalitate face posibila o mai buna ntelegere a reactiilor acestora n diferite situatii si favorizeaza un progres continuu, n materie de psihoterapii si de tratamente. De pilda, identificnd si definind criteriile personalitatii "borderline" (vezi capitolul XII), psihiatrii si psihologii au descoperit cteva reguli de baza ce trebuie respectate n psihoterapiile cu acesti pacienti, care sufera mult si care, n acelasi timp, au o

Teorii si modele ale personalitatii atitudine ambivalenta fata de orice sprijin pe care l-ar putea pnmI. Prin urmare, clasificarile prezinta un anumit interes. Ele sunt necesare oricarei stiinte a naturii, fie ca 'e vorba de stu

diul norilor, al fluturilor, al maladiilor sau al caracterelor. sA NTELEGI, SA ACCEPTI, SA POTI FACE FATA PERSONALITATILOR DIFICILE La fiecare tip de personalitate dificila am ncercat sa va explicam n ce fel el sau ea se percepe pe sine, dar si pe ceilalti. Cnd veti fi nteles punctul ei (lui) de vedere asupra lumii si asupra propriei persoane, unele din conduitele ei (lui) va vor deveni explicabile. Acest demers trimite la o abordare recenta, aflata nca n plina expansiune, utilizata n psihoterapiile cognitive: atitudinile si comportamentele noastre vor fi determina te de cteva convingeri esentiale, dobndite din copilarie. De pilda, prin

cipala convingere a personalitatii paranoice va fi IINu pot sa ma ncred n nimeni, toti vor sa-mi faca numai rau!" De aici decurge o ntreaga gama de atitudini circumspecte si de comportamente ostile, care constituie un fel de consecinta logica a convingerii fundamentale. Am ncercat, la fiecare tip de personalitate, sa evidentiem cazurile n care una sau mai multe convingeri erau cele care conditionau comportamentul subiectilor. n ultimul capitol al cartii veti gasi un tabel rezumativ. Atunci cnd sustinem, n cadrul seminariilor noastre, necesitatea acceptarii personalitatilor dificile, suscitam deseori n rndul auditoriului dezaprobarea si dezacordul. Cum ai putea accepta asemenea personalitati, cnd nu o data comportamentullor se vadeste a fi intolerabil si inacceptabil? Ceea ce noi va cerem este nu o acceptare pasiva, care i-ar oferi personalitatii dificile libertatea de a va face rau, de a va prejudicia (si adesea de a-si face si siesi rau). Mai curnd e vorba de a-i accepta existenta n calitatea ei de fiinta umana. Ceea ce nu va va retine sa va si protejati.

288 Fran~ois Lelord si Christophe Andre nca O comparatie. Sunteti n vacanta, la mare, si ati planificat pentru a doua zi o excursie cu vaporul. A doua zi nsa, cnd va treziti, vedeti ca cerul este nnorat si sufla un vnt puternic. Va simtiti nciudati, si totusi nu veti avea o rabufnire de furie doar pentru atta lucru; s-ar putea spune ca vi se pare natural ca la mare sa fie si vreme urta. Asta nu va va mpiedica sa va adaptati situatiei si sa faceti altceva n acea zi. Ei bine, personalitatile dificile sunt aidoma fenomenelor naturale: exista dintotdeauna si vor continua sa existe de-a pururea. A te revolta ar fi la fel de lipsit de sens, cum ar fi si daca te-ai mnia pe vreme ori pe legile gravitatiei. Iata t'i un motiv pentru care ar trebui sa acceptati personalitatile dificile: acestea n-au nici o vina de a se fi nascut cu o asemenea fire, nu si-au ales singure tipul de personalitate. Amestec de ereditate t'i educatie, ele au dezvoltat comportamente care, cel mai adesea, nu le reusesc t'i de care, am putea spune, nu sunt complet responsabile. Cine ar alege deliberat sa fie excesiv de anxios, de impulsiv, suspicios, mult prea dependent de ceilalti sau obsedat de detalii? O respingere n-a ameliorat niciodata starea cuiva, cu att mai mult cu ct e vorba de oameni cu probleme. Faptul de a-i accepta constituie adesea un prim pas necesar pentru a-i determina sa-t'i schimbe unele comportamente. Daca veti reusi sa ntelegeti mai bine personalitatile dificile, sa le acceptati (n sensul n care ntelegem noi acest cuvnt), atunci veti reusi sa faceti fata mai bine problemelor pe care le ridica, veti putea sa le "dibuiti", veti capata un "simt" al personalitatilor dificile. n aceasta carte noi v-am oferit cteva ndrumari cu privire la fiecare tip de personalitate. Sunt sfaturi izvorte din exprienta noastra de psihiatru, de terapeut, dar si de fiinte umane care se confrunta cu dificultatile inerente ale vietii n comun ...

Concluzie Personalitatile dificile , si schimbarea , "M-am urt mai nti, apoi m-am venerat; dupa care am mbatrnit mpreuna." PAUL VALERY mnnd nsa tu nsuti. Acest proces de schimbare, Atrai nseamna a te schimba pentru a te adapta, ra

ce corespunde unui efort de ajustare progresiva, ntre semenii no~tri ~inoi, se desfa~oara adesea ntr-un mod incon~ tient. n cazul personalitatilor dificile, aceasta schimbare este problematica, imperfecta, ncompleta. Dar cum s-ar putea vorbi de schimbare n cazul acelor persoane al caror fel de a fi este problematic? Depinde, oare, totul numai de subiect? Sau ar trebui ca anturajul sa faca presiuni asupra subiectului, un anturaj pe care comportamentul lui l-a scit ~il-a facut sa patimeasca destul? E oare necesara interventia psihiatrului pentru a-i modifica unele trasaturi de personalitate? Ne ndoim; nici una din aceste ntrebari nu are un raspuns simplu ... A TE SCHIMBA "Cnd se dovede~te ca te-ai n~elat, ti zici: data viitoare voi ~ti cum sa fac. Numai ca altceva trebuie sa-ti spui: ~tiu deja

290 Fran~ois Lelord si Christophe Andre ce am sa fac data viitoare ... " Prin aceste cuvinte, si cu pesimismul ce-i caracterizeaza ntreaga opera, scriitorul italian Cesare Pavese pune n lumina un adevar crud: este cumplicat de greu sa-ti schimbi propria personalitate. Toate epocile si limbile abunda n proverbe ce oglindesc acelasi lucru: ,,0J-ai cum sa te nasti din nou", ,,?\,havul din fire n-are lcecuire". Cum sa explici ca mintea umana, care poate compLme simfonii si trimite nave cosmice pe Marte, se dovedeste cu totul neputincioasa cnd e vorba de a modifica unele deprinderi comportamentale? Fara ndoiala, sa-ti schimbi felul de a fi reprezinta cea mai dificila tentativa posibila. Si lucrul acesta este valabil si n cazul unor personalitati de exceptie: un studiul extrem de interesant facut pe circa trei sute de oameni celebri din ultimele doua secole a stabilit ca, n rndurile acestora, proportia de personalitati dificile, ca sa nu spunem patologice, este mare. Se re gasesc aici si multe din gloriile noastre nationale, precum Pasteur si Clemanceau. Acesti barbati, care au putut schimba cursul istoriei, al stiintelor sau al artelor, nu-si putusera schimba nsa propriul caracter. Dar, la urma urmei, nu a contribuit, oare, si acest caracter la gloria lor? Ar fi rezistat, oare, creativitate a unor mari artisti la o psihoterapie sau la un tratament antidepresiv adecvat? Daca Churchill n-ar fi fost nzestrat cu o personalitate dificila accentuata t'i cu alcoolismullui, ar fi dat oare dovada de aceeasi hotarre n fata lui Hitler t'i a amenintarii naziste? Dar daca personalitatile dificile se pot dovedi a fi utile n circumstante neobit'nuite, cea mai mare parte a timpului ele se dovedesc putin adaptate vietii cotidiene ... Din ce motive, oare, este att de dificil sa te schilnbi? "Mereu am fost asa!" Personalitatea se edifica nca din primele zile de viata (putnduse vorbi chiar de o predispozitie genetica a trasaturilor de personalitate). Cont'tientizam faptul ca felul nostru de a fi 1 F. Post, "Creativity and Psychopatology, a Study of 291 World-Famous Men", British Joumal of Psychiatry, 1994, 165, pp. 22-34.

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 291 ar cam trebui schimbat abia pe la 20-30 de ani, cnd anumite deprinderi sunt deja adnc nradacinate. Cu ct dobndim mai de timpuriu o deprindere comportamentala, cu att mai mari vor fi eforturile de a o modifica, ceea ce, de multe ori, duce la un sentiment de descurajare anticipat la subiectii care ar dori sa se schimbe. Sa o ascultam pe Marie-Laure, douazeci si sap

te de ani, secretara, personalitate evitanta. $tiu ca ar trebui safiu mai deschisa, sa merg spre ceilalti, safiu mai putin sensibila la critici, sa-mi pun mai putine ntrebari despre valoarea mea n ochii celorlalti ... Dar nu izbutesc, mi pare cumplit de greu, o corvoada, ceva att de complicat ~inecesitnd un efort de durata, nct renunt din start. Gndindu-ma mai bine, mi dau seama ca, de fapt, nici n-am ncercat vreodata sa ma debarasez de propriile mele convingeri ~i deprinderi. Bun! Ajung la concluzia asta mereu, ceea ce ma face sa ma simt grozav de ndurerata de fiecare data, ~iatt! De cnd ma ~tiu sunt a~a:cnd eram copil, ma nspimntau privirea celorlalti, aprecierea lor ~i ncercam sa ma protejez cum puteam, tinndu-ma de-o parte, adica. Parintii mei mi-au transmis modul lor de a vedea lucrurile: nu suntem nici cine ~tie cine, nici nu valoram mare lucru ~i e mai bine sa nu afle ~i ceilalti acest lucru. Dupa ctiva ani n careafost tot ceam avut n minte, a~mai face oare ceva, m-a~ mai putea schimba? ,,0 problema, ce problema?" Cum felul lor de a fi s-a conturat nca de timpuriu, subiectii cu personalitati dificile nu-si percep ntotdeauna propriile comportamente ca fiind rigide. n general, anturajul familial, amical sau profesional este cel care le atrage atentia asupra comportamentelor lor, direct, prin remarci sau critici, ori indirect, printr-o distantare si o racire a relatiilor. Mai mult, aceste mesaje din partea anturajului nu sunt mereu luate n considerare sau acceptate ca fondate: nu e niciodata simplu sa-ti reconsideri propriile atitudini ("Nu ma enervez deloc, ncerc numai sa-ti explic", va vor spune, probabil, personalitatile de Tip A). Totusi, constientizarea problemei pe care o ridica ceilalti este, de multe ori, prima etapa, indispensabila, a oricarui proces de schimbare. Sa-I ascultam pe

292 Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre Jean-Philippe, patruzeci t'i patru de ani, inginer, personalita

te obsesionala. De-abia de cnd eu si iubita mea ne-am decis sa locuim mpreuna am nceput sa-mi dau seama, pentru prima data, cafelul meu de a fi mi crea problerne. Pna atunci, statusem cu parintii, carora le semanam, ntr-o oarecare masura, si care ma suportau asa cum eram. Dar viata de zi cu zi pe care o mparteam cu o persoana care nu avea aceleasi deprinderi ca mine s-a dovedit, destul de curnd, afi un iad. Sunt un tip cu maniile mele, mi place ca lucrurile safie la locul lor, am nevoie de exactitate si regularitate, nu-mi exteriorizez usor emotiile, sunt ncapatnat ... Ea era nsa opusul meu. Asa seface ca baiatLtl, care la nceput ofascinase, ncetul cu ncetul sfrsise prin a o exaspera. mi reprosa mereu ca acord mai mult timp muncii sau di

feritelor obiecte dect ei. La un moment dat, ncepuse safaca dezor

dine dinadins, sa ravaseasca totul, sa ma critice n fata prietenilor no?tri, sa le dea tot felul de detalii vexante despre mine ... Eram cum

plit de nefericit ?i ne-am despartit pna la urma. [-am purtat pica mult timp si, nu o data, n timpul certurilor noastre o facusem iste

rica. Cnd am izbutit sa ma detasez de tot, am realizat ca, n fond, ea avea dreptate. Era prima oara cnd cineva se apropiase de mine si au aparut problemele. "Este ceva mai puternic dect mine!" Freud t'i psihanalit'tii au identificat "compulsia la repetitie", tendinta incoercibila de a ne repeta gret'elile sistematic. Chiar identificate corect, trasaturile noastre de caracter au remarcabila tendinta de a persevera si, n ciuda tuturor intentiilor t'i deciziilor noastre, de a se manifesta cnd ne confruntam cu ceea ce am putea numi "situatii-cheie". Iata ce ne dezvaluie Odile, patruzeci t'i cinci de ani, infirmiera, personalitate pasiv-agresiva. De attea ori am ncercat sa ma schimb, nct ncep sa ma ntreb daca nu cumva pretind prea mult de la mine, daca asta mai e cu putinta cumva, n cazul meu. Am citit carti, am urmat sfaturile celor apropiati, am facut chiar o psihanaliza. Cred ca ajunsesem sa nteleg mai multe lucruri despre mine si despre lume, mai ales despre ceea ce tinusem n mine si ma facea sa sufar. Sunt cam ca un elev

Concluzie: Personalitatile dificile j'i schimbarea 293 recalcitrant, care la nceputul anului pcolar are numai intentii bune pi care, pe masura ce se scurg zilele, ~i recapata apucaturile rele. Apa pi eu, cteva zile lucrurile par sa mearga ceva mai bine, apoi nsa rencepe totul. Este suficien sa fiu pusa n situatii n care am impresia ca mi se impune ceva, pi instantaneu ma preschimb ntr-un copil mbufnat pi ostil. "Am motive temeinice sa ma port astfel.../J Dej'i ridica numewase probleme, atitudinile adoptate de personalitatile dificile nu sunt niciodata cu totul nejustificate. Cum am mentionat deja n lucrarea de fata, uneori anumite trasaturi de caracter, dej'i excesive, prezinta unele avantaje: subiectul cu personalitate dependenta capata sprijin, paranoicul nu e deloc uj'or de tras pe sfoara, rareori se ntmpla ca obsesionaiui sa-j'i uite cheile ... Aceste "beneficii secundare" sunt derizorii, raportate la marea masa a inconvenientelor adiacente, dar subiectii tocmai aici j'i vor gasi uneori justificarea propriilor convingeri ;;i comportamente. Sa-I ascultam pe Hadrien, douazeci ;;ipatru de ani, student. Mama era o personalitate hiperanxioasa pi, ct am fost mici, ne-a supraprotejat. Casa noastra era cam ca o statie orbitala pi cea mai mica escapada parea mai dificila pi mai primejdioasa chiar dect un zbor n spatiu! Cnd mergeam la plaja, firepte ca nu ne lipseau ochelarii de soare, tot felul de ncaltari care sa ne fereasca de ntepaturile aricilor de mare, creme solare etc. Cnd ajunseseram sa mergem la petreceri trebuia sa telefonam odata ajunpi acolo, chiar daca eram la trei papi de casa. Mama supraestima orice incident care, credea ea, demonstra ca precautiile ei fusesera justificate. La fiecare grepeala, primele ei vorbe erau: "Ti-am spus eu!" Cum vedea peste tot pericole posibile, se ntmpla sa ne convinga pi pe noi de punctul ei de vedere. pi avea stond ei de istorioare moralizatoare pi ne tot povestea cum singura data cnd o lasase pe sora mea sa doarma la o prietena se ntorsese cu o bronpita, sau cum vecinul nostru fusese lovit de o mapina cnd iepise singur cu bicicleta, nensotit de parinti. n ochii nOptri de copii, totul parea sa-i dea dreptate, mersul lumii era cel pe care ni-l nfatipa ea. De-abia la adolescenta am realizat ca viata era posibila pifara tot acel talmep-balmep de precautii sufocante ...

294 Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre "Este personalitatea mea!/J Suntem putemic ata~ati, ~i e normal sa fie a;;a, de personalitatea noastra, cu calitatile ~i defectele ei, caci aceasta reprezinta, ntr-o masura nsemnata, identitate a noastra. Dar se n

tmpla ;;isa dorim sa ne schimbam unele deprinderi: de pilda, vrei sa fii mai putin anxios, mai maleabil, mai putin gelos, mai optimist, mai putin susceptibil etc. De cele mai multe ori suntem con;;tienti de faptul ca aceasta schimbare nu va repune serios n chestiune ceea ce suntem; ;;i daca este cazul, suntem dispu;;i sa acceptam. Dar nu ntotdeauna e cazul personalitatilor dificile, care vor refuza adesea sa se angajeze ntr-un proces de schimbare, stapnite de teama de a nu mai fi ele nsele ;;ide a-;;i"pierde personalitatea", cum ti-ai pierde sufletul. Totu~ i, riscul de "a-ti schimba personalitatea" ramne pur teoretic. Vom vedea ceva mai departe ca majoritatea psihiatrilor ;;i psihologilor, cnd vor sa califice munca lor cu personalitatile patologice, vorbesc de ameliorare sau de adaptabilitate; nici unul nu ncearca ;;inici nu dore;;te sa opereze o schimba

re radicala ... Dar confuzia ntre a schimba personalitatea ;;i a pierde propria personalitate staruie n mintea multor oameni. Totu;;i, trasaturile patologice de caracter constituie un handicap, ;;inu o garantie a libertatii individului, iar cel mai bun mijloc de a accede la ceea ce vrei cu adevarat sa fii ;;isa faci este de a te deta;; a un pic de acele trasaturi, ;;inu de a le cultiva frenetic. Dar acest atasament fata de propriile defecte reprezinta o forma aparte de "cult al personalitatii", n care autoelogierea propriilor insuficiente te face orb si surd la dezavantajele lor. Lucien, saizeci si patru de ani, fost contramaistru, personalitate de Tip A, se destainuie: Nu-mi place sa cedez t;i e mai bine sa nu "ma calci pe coada". Cei ce ma cunosc ptiu ca nu e cazul sa se puna cu mine. Asta sunt eu pi nu vad de ce m-ap schimba, la urma urmei, ma simt bine apa cum sunt. Uneori mi dau seama ca ntrec orice limita, dar se ntmpla sa ma satur sa tot ncerc sa ma controlez, sunt genul "ori, ori". Cu att mai rau pentru cei cu care ma cert, doar n-o sa ajung acum o crpa doar sa lefiu celorlalti pe plac, nu?

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 295 Egc:-sintonie si ego-distonie In psihiatrie si psihologie, pe lnga simptomele n sine, felul n care indivizii si percep propriile dificultati, si le accepta sau nu, are o mare nsemnatate. n unele cazuri, respectiva persoana va fi stnjenita de propriile ei defecte: subiectul deprimat se va revolta mpotriva propriei incapacitati de-a actiona, fobicul se va simti rusinat de temerile sale etc. Individul percepe un caracter intru ziv al problemelor sale, care-l determina sa actioneze ntr-o maniera ce nu corespunde propriilor valori sau acelei imagini pe care ar vrea sa o aiba despre sine. Este constient de caracterul rigid al conduitelor sale si ar vrea sa se dezbare de ele. O raportare de acest tip la propriile simptome este numita "ego-distonica". Invers, o atitudine mai toleranta fata de propriile hliburari, ce oscileaza ntre ignorare si acceptare, este numita "ego-sintonica". Subiectul si considera aspectele negative problemc:.tice ca parte integranta a personalitatii sale, corespunzl1d mai mult sau mai putin propriilor valori sau viziuni asupra lumii. Iar atunci, motivatia schimbarii este mai mica dect la "ego-distonie". De pilda, tabacologilor le este bine Clmoscut acest fenomen si stiu ca pacientii lor nu vor fi cu adevarat gata de "ntarcat" dect atunci cnd vor fi "motivati", adica n momentul n care propriul comportament tabacic le va deveni indezirabil. Nu are nici un rost sa ncerci sa te lasi de fumat, cta vreme n-ai trecut de la un tabagism ego-sintonic, la unul ego-dis tonic. Ceea ce nu garanteaza succesul, dar l face totusi posibil. .. Majoritatea personalitatilor dificile sunt ego-sintonice. De unde si rezistenta lor la schimbare. Rareori se ntmpla ca un subiect cu personalitate dificila sa fie motivat sa se schimbe. De multe ori, e necesara presiune a celor apropiati, a mprejurarilor sau o succesiune de dificultati si esecuri (o depresie, de pilda), pentru ca respectiva persoana sa si puna o serie de ntrebari asupra ei si sa-si reconsidere propriile atitudini. Poate pentru ca sufera mai mult din pricina propriilor atitudini, unele tipuri de personalitati dificile (anxioase, depresive, de

296 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre pendente) si constientizeaza, uneori mai mult dect altele (paranoice, narcisice, Tipul A), propria lor tulburare. SA-I AJUTI SA SE SCHIMBE De multe ori, propriul anturaj e cel care determina o schimbare. Iritarea sau stinghereala resimtite n fata unei personalitati dificile, dar uneori si durerea de a vedea ca cineva la care tii e captivul unor atitudini autodistructive, stau la originea multor presiuni si interventii, mai mult sau mai putin directe. La Rochefoucauld spunea: "Suntem ct se poate de darnici cnd e vorba sa dam sfaturi." Deseori nsa, tocmai intentiile si sfaturile bune genereaza tot soiul de probleme. Presiunile exercitate asupra unui subiect, pentru a-l determina sa se schimbe, pot fi traite negativ si percepute drept coercitive. Iar n unele cazuri, se poate ntmpla chiar ca subiectul sa fie ntarit n convingerile lui: este cazul subiectilor cu personalitate paranoica, pentru care nimic nu e mai suspect dect fraze gen: lIn-are de ce sa-ti fie teama, nu-ti vrem dect binele" ... Dorinta de a-l face pe celalalt sa se schimbe constituie si izvorul multor deceptii conjugale: sunt cupluri care se constituie pentru ca unul dintre parteneri nutreste dorinta idealizata de a-l schimba pe celalalt (o femeie se va casatori cu un alcoolic spernd ca l va ajuta sa se lase de bautura ... si va fi, ulterior, dezamagita); de asemenea, anumite cupluri se desfac, pentru ca unul din cei doi, ales totusi n deplina cunostinta de cauza, nu s-a putut adapta evolutiei preferintelor celuilalt (un barbat va rupe relatia cu o femeie mai tnara si foarte dependenta, plictisit ca ea "nu se mai maturizeaza odata" ... ). In fine, sperantele pierdute de schimbare ale anturajului, care considera ca a facut eforturi n acest sens, se preschimba rapid ntr-o respingere a insului cu o personalitate dificila, care n fond nu ceruse nimic nimanui, nici ajutorul, nici oprobriuL .. Exista, oare, reguli simple care sa permita cresterea eficacitatii eforturilor de schimbare? Ele v-au fost oferite pe tot

Concluzie: Personalitatile dificile 9i schimbarea 297 parcursul lucrarii, dar iata cteva care sintetizeaza principa

lele aspecte ... sA NTELEGI SI SA ACCEPTI De regula, un subiect cu o personalitate dificila nu se comporta ntr-o maniera problematica din placere, ci din teama: aceasta personalitate dificila e stapnita de teama de a fi abandonata, nenteleasa, agresata, de a fi ori de a-i pune pe cei dragi n pericol. .. Daca nu e9ti atent la acest prim considerent, daca nu ntrezare9ti vuh1erabilitatea n spatele acelei atitudini incomode, vei urma calea ce duce drept spre conflicte sau nentelegeri. Sa-I ascultam pe Simon, patruzeci 9i noua de ani, arhitect. Narcisismul unuia din colegii mei ma agasa la culme. El facea totul sa atraga atentia clientilor, fii sa apara "garnisit" cu tot soiul de merite n fata lor; considera ca totul i se datoreaza lui fii ca, n ceea ce l privefite, mi era dispus safaca nimic pentru ceilalti. La nceput, conflictele noastre erau frecvente. Mai apoi nsa, am descoperit ca nu era deloc att de sigur pe el cum parea. De fapt, el cauta sa se convinga ca le era superior celorlalti. La un moment dat am fost tentat sa i-o spun verde n fata, sau sa nu-i mai dau deloc o serie de informatii importante. Mi-am dat seama nsa ca asta nu ar ajuta la nimic. $i atunci, am avut nifite explicatii cu el, iar eu am trasat unele limite, am specificat ce anume tolerez fii ce nu, fii conlucrarea a devenit posibila: el fitie pna unde poate merge iar eu admit sa-I las pe el sa se ocupe de unele detalii. Faptul de a-ifi sesizat racila m-a ajutat sa-I nteleg fii sa-I suport mai bine. $i, n cele din urma, mi-am dat seama ca aveam ceva de nvatat de la el, fii ca n unele privinte nu grefiea: de pilda, ca uneori trebuie sa te pui n valoare, sa ncerci sa te evidentiezi; eu, care pna atunci fusesem ncredintat ca valoarea ti este cunoscuta chiar daca rami n umbra ... Nu trebuie confundata o asemenea comprehensiune cu la9itatea sau cu indiferenta. Si nici nu trebuie sa genereze atitudini ce tin de o "psihologie de tejghea", presarate de ceea ce unii psihologi numesc "interpretari salbatice": "Sarmanul meu

298 Fran<;,oisLelord ;OiChristophe Andre prieten, daca te comporti n felul asta, nseamna ca ai o problema seioasa care presupun ca vine din copili'.ria ta ... " Faptul de a-l accepta pe celalalt conduce, n final, la o reflectie asupra propriei persoane: cum se face ca nu toleram cutare sau cutare comportament la care altii nu reactioneaza att de puternic ca noi? n virhltea carora din propriile valori reactionam astfel? Si prin ce sunt aceste valori superioare celor ale persoanei pe care pretindem ca ncercam s-o facem sa se schimbe? Ce am putea nvata de la subiectul cu o personalitate dificila, care, ca toti de altfel, are ;oipartile lui bune? ::\"eplacerile pe care ni le pricinuiesc ;;i aprecierile facute asupra personalitatilor dificile sunt o marturie a propriilor slabiciuni. Cum scria malitios Paul Valery: "Tot ce spui vorbe;ote despre tine. Mai cu seama cnd vorbe;;ti despre altul." sA RECUNOSTI DIFICULTATEA PE CARE O IMPLICA SCHIMBAREA Faptul ca propria schimbare este att de dificila, chiar ;;i atunci cnd subiectul ;;i-a con;;tientizat problema ;oieste motivat sa se schimbe, se explica prin aceea ca schimbarea reprezinta un proces de "demolare-reconstructie" ndelungat ;;ianevoios. Nu se rezuma totul la deprinderea unor reguli de conduita, ceea ce ar fi simplu ;;ipentru un copil, ci e vorba de a te barasa de acele reguli respectate pna atunci ... Fapt ce explica durata acestui proces de schimbar2 ;;i numeroasele "recidive" ce-l nsotesc. n aceasta privinta, una din primele reguli este de a-i lasa subiectului timp ca sa "digere" schimbarea ... Sa o ascultam pe Natacha, treizeci;;i cinci de ani, medic: Sotul meu e u:;;orschizoid; mi-amintesc ca pe vremea cnd l-am cunoscut avea o porecla "Autistul" ... Mie nsa mi plac oamenii care stau :;;i chibzuiesc nainte de a deschide gura ... O data cu na:;;terea primului copil, am nceput sa ma nelini:;;tesc, caci mi se parea ca nu se prea ocupa de copil, ca nu-i arata afectiunea pe care eu mi-a;;fi dorit sa i-o arate. Nu ma ndoiam nici o clipa ca va :;;tisa se poarte

Concluzie: Personalitatile dificile t;i schimbarea 299 cu copiii lui ... Brusc, ncepusem sa ma tem ca nu cumva fiul nostru sa aiba de suferit cu un tata att de rezervat. n primele luni, i faceam o multime de reprosuri, dar cu ct l certam mai mult, cu att parea ca se blocheaza mai tare. Apoi m-am linistit si m-am gndit ca arfi mai bine sa-I las n pace. La urma urmei, fusese singurul copilla parinti si nu stia nimic despre bebelusi. Nu-i mai faceam observatii, nu-i mai dictam cum sa se poarte cu fiul nostru. Dar ma aratam ncntata cnd se comporta asa cum doream. ncetul cu n

cetul s-a schimbat, a "crescut" o data cu baiatul nostru, care acum are trei ani, si adora tatal si stie ca si acesta l iubeste; sotul meu a nvatat cum sa-i arate fiului sau ntreaga afectiune si amndoi par sa se nteleaga de minune. Iar sotul meu a devenit ceva mai extra

vertit si cu restul familiei ... O alta regula importanta va fi aceea de a accepta schimbarile imperfecte sau incomplete: felul de a fi al personalitatilor dificile rezida ntr-o istorie personala (t;i uneori ntr-un temperament biologic) pe care ar fi atunci absurd sa doret;ti sa-I "corijezi" n proportie de 100%. Iata ce ne povestet;te Yanne, patruzeci t;i doi de ani, salariata: Colega mea de birou este o maniaca. Vrea ca totul sa fie la 10cuI lui, sa fie totul aranjat dupa cum doreste ea. Cum suntem n acelasi birou si materialul cu care lucram este acelasi, la nceput, cnd abia ma angajasem la aceasta firma, eu si colega mea aveam mari conflicte. Izbutise sa o ngemmcheze pe cea de dinaintea mea, dar cu mine nu i-a mers! n opt zile ajunsesem la razboi! Trebuia sa aranjez totul cum voia ea, sa respect un anumit orar, sa re

fac totul la cea mai mica greseala ... Un adevarat sclavaj. Ma re

voltam, i spuneam ca e pisaloaga. Mai apoi m-am potolit, dupa ce ma ncercase chiar gndul demisiei. Am decis sa negociez cu ea, nsa treptat; ceea ce n-a fost greu, o data ce am constatat ca avea si calitati: era serviabila si binevoitoare, daca-i respectai ta

bieturile si maniile. Poti conta pe ea si asta mi prinde bine, caci eu sunt cam cu capul n nori. De mai multe ori s-a ntmplat sa ma ajute sa ies din situatii profesionale delicate. Si atunci ma arat mai toleranta fata de unele din maniile ei, fata de cele ce nu inco

modeaza prea tare. Si nici ea nu mai cauta sa-mi impuna reguli

le ei. Deocamdata, ne ntelegem ...

3 OO Fran~ois Lelord si Christophe Andre sA NU-I FACETI MORALA Cnd vrei sa faci pe cineva sa se schimbe, principala ntrebare ce se ridica este: "n numele a ce l presezi sa-si schimbe felul de a fi?", "Ce drept am sa stabilesc ce e bine si ce e rau si sa-i impun eu sau sa-i sugerez asta celuilalt?" Raspunsul este simplu: nu trebuie nfatisate lucrurile n lumina asta, chiar daca un anume fel de a fi pare sa prezinte o serie de avantaje (sa fii maleabil si nu rigid, optimist si nu pesimist, autonom si nu dependent ... ). Orice demers normativ sau moralizator nu-si va dovedi o prea mare eficienta n a-l motiva pe celalalt sa se schimbe. n primul rnd, pentru ca nimanui nu-i place sa fie tratat ca un copil caruia-i spui ce e bine si ce e rau. n al doilea rnd, pentru ca viziunea personalitatilor dificile asupra lucrurilor este mult prea rigida si normativa, si tocmai aceasta este problema lor: ele actioneaza mai mult dupa propriile reguli, prestabilite, dect n functie de situatiile sau persoane

le cu care se confrunta. Asa ca este inutil sa supralicitam prin norme suplimentare, deoarece se poate ntmpla ca ele sa le ntoarca n propriul lor avantaj ("Mi-ai spus ca nu trebuie sa le cer altora parerea, ei bine, iata rezultatul...") sau le vor caricaturiza ("Daca-n casa asta nu ai voie sa faci nici un fel de comentarii, eu n-am sa mai spun nimic ... "). Motivatia de schimbare variaza n fiecare caz n parte: subiectul cu o personalitate dificila si va schimba atitudinile cnd ceilalti i vorbesc sincer, fara urma de agresivitate, despre problemele pe care el le genereaza. Iata de ce, cum am ncercat sa aratam pe tot parcursul acestei lucrari, e mai bine sa vorbetiti de propriile trebuinte, dect de obligatiile interlocutorului, sa pornesti de la situatii concrete, dect de la tot felul de principii marete, sa vorbe titi de comportament si nu de persoana, sa descrii si nu sa condamni etc. Iar marturisirea Marinei, treizeci tii trei de ani, casnica, vine sa confirme acest lucru. Gelozia sotului meu nu cunoa~te masura, a~a ca, vreme ndelungata, disputele violente erau ingredientul constant al casniciei noastre. i spuneam atunci ca e nebun, ca delireaza, "ca tre

Concluzie: Personalitatile dificile s;ischimbarea 3O1 buie sa se caute", ca nu accept sa ma controleze, ca eram libera sa fac ce vreau ?i sa vorbesc cu cine vreau ... Dupa o vreme, am consultat un psihiatru, caci voiam cu orice pret sa-mi nteleg mai bine sotul, sa-i patrund gndurile: el a refuzat sa mearga sau macar sa ma nsoteasca. Psihiatrul m-a ajutat sa reflectez asupra mea dar, mai cu seama sa con?tientizez ca trebuia sa-mi schimb total comportamentul fata de sotul meu. De pilda, n loc de a riposta vehement la suspiciunile lui, ncepusem sa-i mparta?esc emotiile resimtite: i spuneam ca ma ntrista faptul ca nu avea ncredere n mine sau ca eram mnioasa cnd ncerca sa mi n

gradeasca libertatea ... Desigur ca nu primise prea bine toate astea, dar au avut mai mult efect dect predicile mele anterioare. Iar discutiile noastre, pe lnga faptul ca nu mai degenerau n certuri, au devenit din ce n ce mai rare. Si cred ca am izbutit sa-i potolesc gelozia ... NU CEDATI N PRIVINTA ASPECTELOR ESENTIALE Anturajul personalitatilor dificile, mai cu seama persoanele apropiate s;ifamilia, vor fi tentate sa c~deze la exigentele acestor personalitati si sa le faca jocuL .. Intr-adevar, presiunea este constanta, iar n cazul n care refuzi sa i te supui, ea spores;te n intensitate: accesele de furie, mbufniri, lacrimi, culpabilizare ... Dar, daca veti ceda de prea multe ori, perso

nalitatea dificila va fi convinsa ca-i suficient sa insiste, pentru a obtine ceea ce doreste. E un lucru de care evident ca si va aminti de fiece data ... Sa o ascultam pe Nicole, s;aizeci si unu de ani, pensionara. Una din nurorile mele are o fire extrem de autoritara ?i, atunci cnd ne strngem cu totii, ea monopolizeaza ntreaga conversatie. De fiecare data reu?e?te sa-i exaspereze pe toti, caci nu pridide?te cu sfaturile ?i ?i tot lauda sotul ?i copiii, ce nu au seaman n inteligenta ?ifrumusete, pare sa zica ea. n plus, nu suporta sa ise faca vreo observatie, iar cnd e vorba de propria ei persoana, simtul umorului efoarte redus. Toti ceilalti din familie ifac jocul un pic din obi?nuinta, un pic din la?itate, sau pentru a evita orice

3 O2 Fran~ois Lelord ?i Christophe Andre discutii, caci daca ceva nu-i este pe plac, numaidect se mbufnea

za, ~i n-o mai vedem saptamni ntregi. Odata nsa, sotul celei mai mici dintre fiicele mele, intrat de curnd n familia noastra, s-a ener

vat, ~i i-a cerut sa-~i pastreze sfaturile pentru ea, sa nu mai dea lec

tii de pedagogie. Ea s-a suparat, iar vreo ~ase luni nu ~i-a mai fa

cut aparitia. Cu totii au fost de parere ca ginerele meu mersese cam prea departe, ~i chiar el ~ifacea o multime de repro~uri. Cum con

sideram ca procedase cum trebuie, am fost de partea lui de la bun nceput, chiar daca ntreaga poveste ma ntristase. ntr-adevar, cnd nora mea a reaparut la reuniunile familiale, am constatat cu totii ca era mult mai rezervata, mai putin pretentioasa. Cred ca-i prin

sese bine lectia. Noi evitam sa-i facem observatii, iar ea, de atunci, se abtine sa-i critice la tot pasul pe ceilalti ... Cu personalitatile dificile ... RECOMANDABIL NERECOMANDABIL Sa SaSaSaSaSa le lelele compatimiti nea asupran totceti joculpretindetice fac si apoilumiiperfectiuneaorisa sasa le fa

chestiunefaceti moralade rea-vointa lasati vreti sa le schimbati viziu-ca vorba de o , schimbe comportamentul credeti e mite totul balta si li

comportamenteletrebuinte difici-gresiva rapida

privinta aspectesa-?ice temeri as-AcceptatiTrasati o imagine clara a pro-o schimbare incomAcceptati o schimbare pro-I Sa le pretindeti o schimbare

Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea 3O3 SCHIMBARE, PSIHIATRIE SI PSIHOLOGIE Confruntarea ntre psihiatri (ori psihologi) ?i personalitatile patologice se poate produce n diferitele circumstante. Cea mai frecventa este aceea n care un pacient vine sa consulte un psihiatru (ori psiholog), pentru o alta problema: s-ar parea ca ntre 20 ?i 50% din persoanele ce apeleaza la un psihiatru sufera de tulburari de personalitate2. Aceste persoane solicita tratarea consecintelor acestor tulburari: depresii, stari de anxietate, alcoolism etc. n alte cazuri, nu pacientul e cel ce se adreseaza unui specialist, ci persoane din anturajul pacientului, nelini?tite ori istovi te de comportamentul acestuia. Iar psihiatrii sunt obi?nuiti cu situatii de acest fel, n care, de multe ori, sunt alertati de telefoane, ce au toate cam acela?i mesaj: "Nu ?tiu ce sa ma mai fac, el (ea) nu vrea sa faca un consult, dar comportamentul lui (ei) ne-a facut viata infernala; ce e de facut?" , , n fine, mult mai putini sunt pacientii care se decid sa consulte un specialist cu sentimentul ca au o problema de personalitate ?i ca lupta mpotriva a ceva ce-i depa?e?te. De putina vreme psihiatria se ocupa de personalitatile propriuzis dificile, ?i asta n ciuda faptului ca n rndul ntregii3 populatii, procentul acestora este de 10 pna la 15%. ntr-adevar, personalitatile patologice se dovedesc pacientii greu de tratat: cnd sunt anxio?i, ori deprimati, rezultatele terapeutice nu sunt att de bune ca n cazul pacientilor ce nu prezinta tulburari de personalitate (ceea ce lezeaza narcisismul terapeutilor). Dar, de ctiva ani, tot mai multe studii au fost consacrate perfectionarii prin care s-ar putea veni n sprijinul acestor personalitati, fie ca e vorba de tratamente medicamentoase, fie de psihoterapii. 2 G. De Giorlamo, J.H. Reich, "Personality Oisorders", Geneva, OMS, 1993. 3 M. Zimmerman, W.H. Coryell, "Diagnosting Personality Disorders in the Community", Archives of General Psychiatry, 1990, 47, pp. 527-531.

3O4 Fran~ois Lelord si Christophe Andre Medicamente si personalitate Cnd e vorba sa li se prescrise medicamente psihotrope, unii pacienti se arata reticenti, sunt stapniti de teama de a nu le fi astfel transformata personalitatea. Antidepresivele sau tranchilizantele vor schimba efectiv viziune a despre lume a subiectilor anxiosi, de pilda; acestia vor fi ntr-o mai mica masura afectati de propriile nelniisti, sub efectul benzodiazepnelor; confruntati cu unele evenimente, deprimatii vor dovedi mai putn pesimism sau deznadejde, sub efectul antidepresivelor. Desi schimbarile sunt de-a dreptul spectaculoase uneori, subiectii supusi unor asemenea tratamente nici nu realizeaza ca propria lor personalitate a fost modificata. Ci au numai sentimentul ca au fost usurati de suferintele lor, ceea ce deja nseamna enorm, sau ca au redevenit ei nsisi. Dar lucrurile s-au complicat de ctiva ani, o data cu aparitia unor noi produse, antidepresivele asa-zis serotoninergice (numite astfel datorita actiunii lor asupra serotoninei, un important neurotransmitator cerebral). Extrem de eficiente n cazul tulburarilor depresive si a unor tulburari anxioase, aceste molecule par sa actioneze modificnd si unele trasaturi de personalitate, precum o excesiva vulnerabilitate la critici n cazul personalitatilor evitante, dar mecanismele prin care dovedesc o att de mare eficienta sunt insuficient cunoscute, iar eficacitatea acestor medicamente variaza de la un subiect la altul. Dat fiind entuziasmul exclusiv produs de aceste tratamente, dar si nsemnatatea mizelor ce erau n joc, problema de a sti daca o seama de medicamente pot transforma ntr-adevar personalitatea a animat societatea psihiatrica. n prezent, studiile sunt nca putine, ceea ce face sa nu existe certitudini. Trebuie totusi specificat ca studii recente consacrate biologiei temperamentelor ar putea fi considerate semne prevestitoare ale unei evolutii n materie de tratamente medicamentoase n tulburarile de personalitate4. Se ridica nsa o seama de probleme etice. Trebuie, oare, accepta te moleculele pentru propriul echilibru, asa cum am sfrsit prin c.R. Cloninger, ap. cit.

Concluzie: Personalitatile dificile ~ischimbarea 3O5 a accepta (dupa multe ndoieli, uitate astazi) antidepresivele ~i anxioliticile? Problemele ridicate astfel sunt foarte importante att pentru indivizi, ct si pentru colectivitate. La urma urmei, faptul ca exista molecule ce se dovedesc eficiente n cazul trasaturilor de personalitate e un lucru bun sau nu? Cine poate raspunde la aceasta ntrebare? Speciali~tii, oamenii politici, pacientii? Indivizii vor solicita un tratament pentru ca sufera sau le produc altora suferinta, sau pentru ca nu sunt ndeajuns de performanti ntr-o societate anume? E necesara o reflectie adnca pe aceasta tema, nainte de a banaliza utilizarea unor astfel de produse in cazul tulburarilor de personalitate. Deocamdata, n cazul tulburarilor de personalitate prescrierea unui medicament ar trebui sa fie nsotita ~i de masuri psihoterapeutice, care sa-i poata ajuta pe terapeuti ~i pe pacienti sa nteleaga ~i sa faca fata mai bine schimbarilor obtinute. Psihoterapie sau psihoterapii? Exista forme multiple de psihoterapie ~i, ct prive~te aplicarea lor n cazul personalitatilor dificile, pot fi clasificate in doua mari curente. Primul curent l constituie psihanaliza ~i formele derivate ale acesteia. Cea dinti dintre metodele psihoterapeutice, n ordinea vechimii ~i a importantei, cel putin n Franta, are la baza principiul ca con~tientizarea progresiva de catre subiect a originii ~imecanismelor propriilor lui probleme l poate ajuta sa le depa~easca. Cu att mai bine, daca aceasta con~tientizare va surveni n cadrul unei relatii terapeutice codificate, facilitnd "transferul" -proiectarea asupra terapeutului a conflictelor infantile ale pacientului. De~i psihanaliza beneficiaza de o teoretizare deosebit de bogata ~i complexa, constituind o experienta intelectuala fascinanta, nenumaratele polemici ntre ~colile psihanalitice ~i ostilitatea ei a priori fata de orice forma de evoluare ~tiintifica a fost cauza unui anumit recuI al interesului cercetatorilor fata de ea n ultimii douazeci de ani. n materie de tulburari de personalitate, sunt destul de putine studiile edificatoare.

3 O6 Fran<;:ois Lelord si Christophe Andre Al doilea curent l reprezinta terapiile comportamentale si cognitive. De data recenta n tara noastra (treizeci de ani), aceste terapii sunt n plina expansiune. Ele sunt obiectul celui mai mare numar de publicatii stiintifice internationale. Terapiile cognitive si comportamentale au la baza un principiu simplu: pentru a schimba un comportament sau un mod de gndire, trebuie sa ncerci sa afli Cl..ill au fost deprinse acestea si sa-I faci pe pacient sa dobndeasca altele. n spatele acestui principiu, izvort din stiintele nvatarii se afla un ansamblu de tehnici variate, care si-au dovedit eficacitatea n numeroase tulburari de personalitate5. Un studiu vast, ntreprins n Caracteristicile simplificate ale celor doua familii de psihoterapii practicate n franta, n cazul tulburarilor de personalitate TERAPII PSIHODINAMICE TERAPII COMPORTA'v1ENTA

structuriOrientatecifice despreObiectivTerapeut interactivcu problemelepsihice profunde)principal:spre dobndireasi conduitelormodificareaactuale si desprespe

noi competenteTerapeutulObiective si duratace va permite n confruntareadeterminate(ceea simptomelor tulburari subiacente (ceeatulburarisimp-im-, pe relatia dintreLE SI COGNITIVEtrecut si prezent /lacum/l terapie ofera informatiimodificareaunor unorunor modificareaelemente si comportamentelor) putine informa-modificarea Orientate spre retrairea personale nedeterminate si com

pe trecut sau I Centrate mai ales pe /laici/l si 5 S.M. Stosky et colI, /lPacients Predictors of Respanse ta Psychatherapy and Pharmacotherapy: Findings in the NIMH Treatment of Depres

Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea 3O 7 rndul pacientilor deprimati, arata ca aceia care prezentau tulburari de personalitate raspundeau mai bine la terapiile cognitive dect la antidepresive. Mai trebuie mentionat ca unele forme de psihoterapie, cvasinecunoscute n Franta, pot fi eficiente n tratarea tulburarilor de personalitate. Este cazul" terapiilor interpersonale", al caror postulat de baza este acela ca disfunctia relatiilor interpersonale constituie principala sursa a problemelor unora din subiecti ?i ca o serie de interventii, destinate a mari capacitatile relationale ale subiectului (deprinderea unor schimbari gratifiante cu propriul anturaj, girarea eficienta a conflictelor ?i problemelor relationale) pot atenua respectivele probleme. Aparute la nceputul anilor ?aptezeci, rod al cercetarilor psihiatrului american de origine elvetiana, Adolf Meyer, terapiile interpersonale subliniaza rolul esential pe care l joaca adaptarea individului la mediul sau. La origine, terapiile interpersonale au fost elaborate ?i utilizate pentru tratarea subiectilor deprimati, nsa par a fi ndeajuns de bine adaptate ?i n cazul personalitatilor dificile6. Aceste terapii au avut un ecou favorabil dincolo de Atlantic, unde integrarea armonioasa a individului ..npropriul sau mediu relational constituie miza fundamentala a oricarei psihoterapii. Obiectivele terapiei interpersonale sunt de a-l face pe pacient sa realizeze ca: -E preferabil sa-;;i identifice sursele propriei insatisfactii relationale: adesea, starile depresive tin de experiente afective, nepercepute ca atare, uneori, de subiectul nsu;;i; de pilda, deziluzia de a nu fi fost invitat la o petrecere se va preschimba rapid n resentiment, mascnd suferinta resimtita initial. -Sa ncerce sa-;;i schimbe reactia obi;;nuita la situatii problema: pacientii deprimati pot deveni uneori egocentrici, ignornd trebuintele ;;ipostura n care se'poate afla celalalt. De pilda, un su

sion Collaborative Research Program", American Joumal ofPsychiatry, 1991,148, pp. 997-1008. 6 M.M. Weissman, J.c. Markowitz, "Interpersonal Psychotherapy", Ar

chives of General Psyc1liatry, 1994, 51, pp. 599-606.

3O8 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre biect deprimat va avea sentimentul ca nu e nteles de un partener pentru ca acesta elin urma nu face un efort n acest sens, cu toate ca subiectul nsusi nu cauta sa vorbeasca despre problema sa. -O ameliorare globala a propriilor capacitati relationale: sa poti cere ceva n loc sa te vaiti, sa-ti exprimi emotiile negative n loc sa stai mbufnat, sa vorbesti de gndurile tale sumbre n loc sa te framnti de unul singur, sa-ti comunici deziluzia ntr-o maniera nonagresiva. Dncolo de practicile deja existente, se ntrezareste o anume rasturnare n peisajul psihoterapiei: dupa ce vreme ndelungata adeptii diverselor scoli s-au privit, reciproc, cu dispret sau ostilitate, acum ncep sa se arate interesati unii de altii. Exista demersuri7 pentru o psihoterapie integranta si eclectica, si e foarte posibil ca, n urmatorii ani, sa apara practici noi, n care sa coexiste ori sa se succeada diferitele tipuri de psihoterapie existente sau care sa le absoarba pe cele existente, pentru ca un alt tip de terapie sa apara ... Pna atunci nsa, va vom nfatisa, n cele ce urmeaza, terapiile cognitive ce repreznta abordarea cea mai recenta si mai bne codificata n prezent, n materie de tulburari de personalitate. Terapiile cognitive Sa presupunem ca va aflati ntr-un restaurant si asteptati pe cneva. La o alta masa, cneva va priveste pe furis, nsa staruitor. ntr-o asemenea situatie, n mintea voastra se poti ivi tot felul de gnduri: pozitive ("cred ca ma place"), negative ("gaseste ca as fi cam urt"), neutre ("mi aminteste de cineva"). Aceste gnduri ce ti vin n minte constituie ceea ce se cheama cognitii, cu alte cuvinte, acele gnduri ce ti vin n minte automat, ca raspuns la acele situatii cu care te confrunti n viata. Aceste cognitii stau marturie felului n care percepem si interpretam lumea nconjuratoare. Este ceea ce au sesizat si stoicii, acum doua mii de ani, cnd scriau, ca Marc Aureliu: 7 M. Marie-Cardine, O. Chambon "Les psychotherapies au toumant de millenaire: dix ans d'evolution et de devellopement de l'approche in

tegrative et eclectique", Synapse, 1994, pp. 97-103.

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 3O9 "Nimic din ce-i n afara ta nu te poate ntrista, ci judecata pe care tu o faci asupra a tot ce-ti este exterior e pricina tulburarii tale." Acelasi principiu poate fi regasit si la cognitivistii de azi, sub denumirea mai tehnica de "prelucrarea informatiei". Abordarea unei situatii REACTIA (emotii. comportamente, discurs interior)

EVALUAREA COGNITIVA A SITUATIEI Teoria prelucrarii informatiei postuleaza ca modul n care noi evaluam situatia ne conditioneaza att propriile reactii, ct si situatia n sine. Sa revenim la exemplul cu restaurantul: daca cognitiile vor fi de genul "i plac acelei persoane", poti (n cazul n care esti un pic histrionic si doresti sa placi celorlalti) resimti emotii agreabile si atunci, fie i vei zmbi celuilalt, fie vei cauta sa-i arati cea mai buna mina a ta, iar gndurile se vor nvrti n jurul ei: "am un farmec anume ... "; dimpotriva, daca ai unele trasaturi de personalitate evitanta, cognitiile vor fi "omul ala mi observa toate defectele", ceea ce va genera emotii dezagrabile, o stare de stinghereala si disconfort, prin urmare, si comportamente de evitare (i ocolesti privirea, sau te muti la alta masa). Astfel, aceeasi situatie poate fi evaluata n moduri diferite, n functie de fiecare subiect si, deci, poate genera reactii deosebite de la un individ la altul. Faptul de a sesiza, de a ntelege ct mai bine felul n care interpretam evenimentele cu care ne confruntam ofera una din pricipalele chei pentru schimbarea propriilor conduite.

CREDINTELOR Anxioasaaltfel te poti "trebuie sa fii unor mari pe

31 O Fran<;:oisLelord si Christophe Andre Cum percepeti lumea? Cognitivistii considera ca mare parte din atitudinile si comportamentele noastre rezida n propria viziune asupra lumii. Aceasta viziune asupra lumii e alcatuita din credinte, deseori Lnconstiente, asupra propriei persoane (de pilda "sunt neputincios si vulnerabil" sau, din contra, "sunt cu totul exceptional"), asupra celorlalti ("ceilalti sunt mult mai competenti si mai puternici dect mine" sau "nu poti avea ncredere n nimeni") sau asupra lumii n genere ("n spatele oricarei situatii anodine se poate ascunde o primejdie"). Aceste credinte reprezinta convingeri dobndite de regula din copilarie, cnd ne aflam sub influenta unei persoane apropiate sau ca urmare a unor evenimente de viata care sunt adnc ancorate n noi si sfrsesc prin a deveni invizibile propriei priviri, cam ca ochelarii cu lentile colorate, pe care uiti ca-i ai pe nas. Aceste credinte sunt adesea grupate n ceea ce cognitivistii numesc "constelatii", cum ar fi de pilda asocierea "sunt vulnerabil" si "ceilalti sunt puteEnici si capabili" la subiectul cu o personalitate dependenta. In virtute a unor asemenea constelatii cognitive, subiectii si vor elabora reguli de viata, ce constituie tot attea strategii precise de a le facilita adaptarea la o lume pe care o percep n felul lor. Ramnnd la exemplul personalitatii dependente, asemenea reguli vor fi: "trebuie sa fiu supus, ca sa am bunavointa celorlalti" sau "daca e vreo problema, nu trebuie sa iau o decizie singur ... ". Principalele caracteristici cognitive ale personalitatilor dificile PERSONALITATE REGULIPROPRII ce poate fi mai rau" CONSTELATIA"trebuie sa anticipez si sa "lumea e plina de priorice problema ma astept mereu la tot

Concluzie: Personalitatile dificile ;;i schimbarea 311 Paranoica Histrionica Obsesionala Narcisica Schizoida Comportamente de TipA "sunt vulnerabil" "e posibil ca ceilalti sa fie mpotriva mea si sa-mi ascunda unele lucruri" "nu pot trezi interesul, daca nu fac ceva anume" "sa seduci nseamna sa-ti arati adevarata valoare" "trebuie ca totul sa fie facut ireprosabil" "improvizatia si spontaneitatea nu pot duce la nimic bun" "sunt exceptional(a)" "sunt cu mult deasupra celorlalti" "nu sunt ca toti ceilalti" "viata sociala e izvorul tuturor complicatiilor"

"tot ce conteaza e locul nti" "oamenii trebuie sa fie competenti si siguri pe ei" "trebuie sa fiu nen-I crezator si sa ncerc sa aflu ce se ascunde dincolo de ceea ce spun sau fac ceilaI ti" "trebuie sa atrag atentia celorlalti, ca sa-mi fac loc printre ei" "trebuie ca ceilalti sa fie

orbiti si vrajiti de mine" "trebuie sa controlez totul" "trebuie sa respecti regulile n tot ce faci" "mi se cuvine totul" "ceilalti trebuie sa stie ca sunt o persoana re

marcabila" "e mai bine sa fiu sin

gur si sa nu am relatii intime" "trebuie sa accept orice provocare" "tre

buie sa ma achit de toate obligatiile pe ct de repede posibil"

3 12 Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre factrebuie oma nsa sasa "nu nu" sa verde direct nsa" cnddevreme" "trebuie"cnd nu "sunt "sunt"sunt sa fiu laesti de acord cu ceva,dezvalui n fata celoro persoana innu voi fi lanaltime" naltime"naltime" si "te bucuri mereu prealalti"trebuie trebuietrebuietrebuie sa sasa te opui, in-din greucautca muncesc"trebuiema mpotri-sa sasa ma i "ceilaltiblema, trebuie nu I dez, stiu perfect cnd altfel tin de-o parte, "ne-am nascut numai I "merit mai mult de laneputincios siI "n-am de gnd sa cese cuvine prea multa "daca apare vreo promereu sa domi-de ndata ajutor" "nu I suferim" "nu mi cu adevarat, agresivi, daca i competent"potputer-vesc celorlalti" sunt de

ceilalti vor da seama viata" respinge" cu mult mai preEvitanta I Depresiva

 Scenarii stereotipeo o. De obicei, anturajul personalitatilor dificile e frapat de caracterul repetitiv al comportamentului acestor subiecti; paranoicul, a carui viata e o succesiune de dispute ;;i conflicte, histrionicul care n mod regulat trece de la idealizare la deceptie, dependentul ve~micaflat n umbra protectorilor sai ... Totalitatea fenomenelor cognitive pe care tocmai le-am nfatisat, credintele de baza ;;iregulile ce decurg din acestea justifica atitudinile specifice fiecarui profil de personalitate, ca reactie la evenimentele de un anumit tip, pe care le vom numi "situa

Concluzie: Personalitatile dificile ~i schimbarea 31 3 tii-cheie". ntr-li1 fel, acestea constituie "demarorul" reactiilor repetitive, previzibile ~i stereotipe, fie aceste reactii emotii, comportamente sau gnduri. n exemplul subiectului evitant, daca acestuia i se aduce o critica, tocmai ansamblul fenomenelor de

scrise de noi va face ca acest eveniment sa-i declan~eze ntotdeauna emotii naucitoare ~i angoasante, obedienta, aprobarea celorlalti ~i gnduri gen: "daca ma critica, nseamna ca exista pericolul sa fiu dat la o parte definitiv", "cred ca ar fi mai bine sa renunt la propriul meu plmct de vedere, ca sa aplanez conflictul", "celalalt trebuie sa aiba dreptate" ... Aceste "scenarii" pe care le vor juca subiectii cu personalitate dificila sugereaza principiul "remake" -ului din cinema sau din serialele de televiziune: variatiuni pe aceeasi tema, cu li1 caracter ct se poate de previzibil. S-ar parea ca lectiile de viata n-au nici o priza la subiectii cu personalitate dificila, care vor avea tendinta de a nesocoti sau de a deforma toate elementele susceptibile de a repune n chestiune propriile lor credinte: astfel, o personalitate evitanta, ncredintata ca persoana ei nu prezinta nici un interes pentru ceilalti, daca totu~i i se va acorda atentie, va avea tendinta de a se gndi ca ceilalti o fac din mila, din condescendenta sau din interes. Numai ca, astfel, ea nu ~i va repune n cauza acea credinta: "sunt o persoana insignifianta". nuavea PERSONALITATE una cautarea unui De Se dau tot soiul ia precautii.maximum REACTIIde maximumSTEREOTIPEde dede inin-inSituatiile confuze,terpretaripe detalii.con

apropiataLipsaSITUATII-CHEIEformatii.insistaoricarorPreventiv, Nelini~te, repere arbitra re, se sese veste la tudinile.de o Necunoscutul,De exemplu,au persoana ceilalti

plecata n calatorie. Paran oica

3 14 Fran~ois Lelard si Christophe Andre Deinteresul strneasca reverifica. interlocutorului. tot,Verifica,orice placere chibzuieste tonul, ncearca sa conSe enerveaza, ridica de ea. CerturilelaIti.ntr-un mod agresiv.Lucreaza mai mult, siSta nde dede interes fata de dede cei-devintot mereu,ei, nu impusa.troleze situatia, chiarrogativele ei. MonoPlanifica. Se ndoieste ndelung la orice. polizeaza conversatia, I vorbeste Promiscuitate,Treburi urgente. Noul,Esecul real sau ipote-PersoaneSituatia de a nu fi pri-Sa SaSa nufie n competitie.Nurefuzasec, de meritele si pre-pentru a vorbiVorbestepoataatragatoarecoltulactiona.proxi-suspiciuni.!Irup-pro-Vrea saI seduca si sa manifesta nici un pic vorbit de tine cnd nu I Acuze, 1 controlului asu-acorde toata turi definitive.seama de lucruri ct cuveni. alizarile ei. Gratificatii consi

care considera exemplu, sa fie neastepte. nDeexemplu,uneifacagrupsa sausa de timp, imperfect.straine,cuasapleca mai repede si, din lipun per-o i pria persoana si de re-situatiile Narcisica

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 31 5 r Depresiva Dependenta Pasiv-agresiva Evitanta derate nemeritate. De exemplu, a nu puteaduce ceva la bun sfrsit.

Sa fie nevoita sa la singura decizii, sa i se atribuie sarcini importante, sa fie singu

ra. De exemplu, sa petreaca singura un week-end. Sa accepte o autoritate sau o superioritate oarecare; sa se supuna ordinelor. De exemplu, sa accepte o decizie cu care nu a fost de acord. Sa fie n centrul atentiei; sa se confrunte cu judecata, aprecierea celorlalti. De exemplu, sa fie nevoita sa vorbeasca despre sine unor persoane importante pentru ea. Se acuza ca n-ar fi la naltime. ncearca sa capete sprijinul sau sa se asigure de prezenta celorlalti. Le ngaduie orice. Opune rezistenta. Se contrazice pentru detalii, staruind asupra viitoarelor probleme. Adopta o atitudine nagativista. Se mbuf

neaza. Evita confruntarea. ntr-o situatie sociala este nhibata sau distanta. Se ndeparteaza degraba. Doctore, ce-i de facut? Confruntati cu manifestari de acest tip, terapeutii cognitivisti urmaresc sa-I ajute pe subiect sa-si constientizeze ntr-o mai mare masura propriile judecati, propriul mod de a gndi. ntr-un al doilea timp, terapeutii ncearca sa actioneze asupra acelui mod de a gndi, schimbndu-i cursul. Dificultatea rezida, cum am precizat deja, n chiar nradacinarea adnca a acestor mecanisme de gndire si n caracterul lor identitar pentru subiect ("este personalitatea mea"). Pentru ca un demers

31 6 Franc;ois Lelord s;iChristophe Andre ntr-att de intru ziv sa aiba sorti de izbnda, terapeutii cognitivis; ti adopta un demers specific s;icodificat n cel mai nalt grad, s;iun stil de relationare absolut original n lumea psihoterapiei. Relatia cu terapeutul cognitivist Comportamentul cognitivis;tilor pe parcursul terapiei difera ntr-o masura destul de mare de cel la care se asteapta majoritatea pacientilor pentru care, n mod obligatoriu, lU1 psihoterapeut trebuie sa fie o persoana care vorbeste putin, e dispusa sa te asculte si doar rareori s;iexprima parerea (atitudine ce corespunde modelului psihanalitic clasic). Terapia cognitiva se nscrie ntr-o relatie asa-zis socratica: n nici un caz nu e vorba de "sfaturi garantat bune" (terapeutul nu se erijeaza ntr-un guru sau un director de cons;tiinta), ci e vorba de o serie de propozitii, de ntrebari si mai cu seama de ajutorul care e acordat pacientului, pentru ca el sa-si cons;tientizeze propria disfunctie psihica, ceea ce ne aminteste de felul n care Socrate "mosea sufletele" discipolilor sai ... Caci terapeutul cognitivist este un terapeut activ ~i interactiv, care raspunde tuturor ntrebarilor puse de pacientul sau, nu refuza nici un subiect de discutie, se implica si se angajeaza n terapie. El va veni cu o seama de exigente, consemne si exercitii pentru pacientul sau, i va preciza care sunt marile directii pe care le va urma, l va asista n elaborarea unor noi strategii relationale pentru viata cotidiana. ntr-adevar, multi dintre subiecti nu au o imagine prea clara a eforturilor pe care vor fi nevoiti sa le depuna, iar la nceput ei trebuie calauziti si ndrumati. Pe de alta parte, cognitivistul este totodata si un terapeut exigent si prescriptic, el pretinznd ca pacientul sau sa ndeplineasca unele sarcini, sa practice anumite exercitii, cu alte cuvinte, sa fie chiar el artizanul propriei vindecari. n fine, terapeutul cognitivist este explicit ~i pedagog si va ncerca sa-I ajute pe pacient sa descopere care sunt mecanismele propriilor probleme, i va recomanda lectura anumitor carti, i va explica sfaturile si interventiile terapeutice. Cogni

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 31 7 tivistul considera ca un pacient bine informat, tinut la curent cu tot traiectul terapiei, se va putea chiar implica mai mult n propria terapie si si va nteti eforturile. Pe parcursul terapiei, cognitivistul va trebui sa se lase ademenit n relatia pe care pacientul va ncerca sa o stabileasca cu el: histrionicul desigur ca va ncerca sa-si seduca terapeutul sau macar sa se faca placut de acesta, paranoicul n schimb nu-i va acorda usor ncrederea lui, iar dependentul se va agata cu di8perare de sfaturile terapeutului, fara sa ncerce macar sa se descurce singur etc. n acest punct, cognitivistii ies n ntmpinarea psihanalistilor, atenti, de multa vreme, la fenomenele de "transfer" ale pacientului fata de terapeut ... n tabelul urmator am nfatisat cteva din gndurile ce se pot ivi n mintea pacientilor cu personalitate dificila, n cazul n care terapeutul ntrzie. De acum stiti cte ceva despre aceste personalitati si speram ca va veti amuza pentru o clipa, ncercnd sa va imaginati ce reactii vor avea aceste personalitati dificile n fata terapeutului, n clipa n care acesta i va primi cu o ntrziere de jumatate de ora ... n cadrul unei terapii cognitive, terapeutul l va determina pe pacient sa-si constientizeze gndurile de acest gen. "" DISCURSUL INTERIOR PERSONALITATEA i se ntmplat ceva ntre doua "Ce ncearca sa-mi dovedeasca? Pesemne ca "E clar ca nu ma prea place. Oare de ce?" "Trebuie "Trebuie"Trebuie sa sasa ma fi fifi nselat n privinta zilei sau NCAWLNCARETERAPEUTUL NTRZIE nou n agenda ...pe doctorul asta ...E clar ca nu ma pot bizui vrea sa vada cum reactionez ... " a orei. Cum a fost posibil, o sa sasa ma uit din Obsesionala consultatii. Poate ca ar trebuipierii ... chem pomHistrionica

31 8 Fran~ois Lelord si Christophe Andre "U "Lucrurile n-ar sa ramna asa. Si eu stiu sa-i dosare ... U "Ziua mea e compromisa. Puteam sa nu n

"Din toti acesti oameni, exista unul singur Jmi da cinci sau sase Narcisica timp pretios."Nu cumva si bate joc"Ce pune"Trebuie sa fi spus vreo tmpenie data tre-place aici, n salade dede asteptare, as pu-la cale? Ma face sa irosescAs fi putut mine. Cine se cre-Iun nu mai vine ... plictisesc pe altii... " cep nici o psihoterapie, dar dacacea de data trecuta, desi el ntrzie ...am nn sala de asteptare ... "telefoane pna acum si recitesc cteva ceput-o, suport consecintele ... " Sper ca sdinta de azi o sa sasa tina tot tottot att ca cuta! o fi satul pna n gt de mine, de aceea tea veni si sa citesc aici din cnd n cnd. Schizoida de, ma rog?" Dependenta Depresiva Pasiv-agresiva Comportament de Sa ncerci sa te detasezi un pic ... Terapia cognitiva este o terapie esential pragmatica si empirica: punctul ei de plecare l reprezinta observare a atenta si exhaustiva a tuturor situatiilor n care survin o serie de probleme. Astfel! terapeutul i cere pacientului sau sa ncerce a evita repetarea sistematica a unor scenarii conflictuale sau dureroase cu propriul anturaj! ceea ce nu e deloc simplu si cere timp, caci pacientii constientizeaza greu rolul pe care-l joaca n propriile dificultati. Cum sa ajuti un subiect cu o personalitate paranoica sa constientizeze faptul ca el i determina pe cei din jur sa-i ascunda unele lucruri, pentru a evita astfel expli

Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea 31 9 catii interminabile? Cum sa-i demonstrezi unui narcisic faptul ca antipatiile pe care le stme?te nu sunt cauzate numai de invidie, ci ?i de iritarea pe care o resimt ceilalti cnd manifesta att de putin respect pentru drepturile altora? Lucrurile se simplifica atunci cnd subiectul cu o personalitate dificila se decide sa consulte un specialist, ca urmare ?i a unor probleme psihice, cel mai adesea fiind vorba de o depresie sau de tulburari anxioase ?i de alt tip. Asemenea contexte faciliteaza abordarea problemelor n fata carora subiectul "perfect sanatos", n ciuda dezechilibrelor lui, nu obi?nuie?te sa se aplece. Prin discutii repetate, ce reanalizeaza cu precizie evenimentele saptamnii precedente, dar ?i prin datele furnizate de autoobservare, cum sunt cele pe care le prezentam mai jos, terapeutul ?i va ajuta pacientul sa-?i identifice principalele "situatii-cheie", precum ?i gndurile ce vor decurge din acestea. cuNimeniNici ma resSITUATII-CHEIE GNDURIFuriemacarnu nu mai crede mare vedeta! cert Ia te uita! Un docto-ncearca sa ma nte

sotulNemultumirepecta. Nelini?te Putin i pasa de ceeaEMOT1Intmple.ce ar puteara? generalist care se sesesa mi Tristete se sinchiseste.

leaga. i cer fiului meu mai Medicul de familie e Ma

320 Fran<;:oisLelord ?i Christophe Andre procedeazala Ranchiunamari ca ale ei. Ia sama mai scuteasca! Sunt cu totii niste Am?i eu problemeo prietena ma tine I AgasareDar ce-?i nchipuie? le mele, mult mai I ingrati. Cnd sunt vorba de mine, ei , suparati, eu le sar n nuajutor, dar cnd e nsemnarile facute de Chantal, autoobservndu-se; o pacienta de treizeci si cinci de ani, chirurg-stomatolog, cu o personalitate narcisica, ntr-o perioada depresiva. Plecnd de la acest minutios sfort de autoobservare, treptat, terapeutul identifica principalele teme pe care se vor manifesta trasaturile de personalitate dificila ale pacientului sau. Si atunci, el l va face pe acesta sa con?tientizeze faptul ca propriile lui gnduri sunt ipoteze, nu fapte, ?i l va ajuta sa elaboreze ipoteze alternative. Pacienta din exemplul nostru este ncredintata ca mamei sale nu-i pasa de sanatatea fiicei ?i ca prietenii ei sunt nerecunoscatori. Terapeutul nu vrea dect ca Chantal sa realizeze ca acestea constituie numai punctele ei de vedere asupra situatiei, felul n care ea percepe aceasta situatie, dar interlocutorii ei vad cu totul altfel lucrurile. De exemplu, ca mama ei n-o ntreaba de sanatate, ca sa nu o sileasca sa abordeze un subiect delicat, poate, pentru ea; sau ca generalistul ei este un medic loial, dar realmente supraaglomerat n acea zi. Aceasta extindere a punctului de vedere al pacientului constituie una din etapele cheie ale psihoterapiei. Treptat, accentund latura repetitiva a situatiilor-problema, terapeutul si va conduce pacientul spre identificarea normelor si convingerilor

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 321 ascunse n el si care i determina viziune a asupra lumii, precum si felul de a se comporta. Una din principalele convingeri ale pacientei noash'e era: nntotdeauna, nainte de toate, ceilalti trebuie sa-mi acorde atentie, pentru ca o merit din plin," Odata identificate aceste credinte, ele vor fi evaluate si discutate ndelung, astfel nct sa poata fi puse n lumina avantajele, dar si inconvenientele lor pentru pacient. Terapeutul nu vrea sa schimbe radical convingerile pacientului sau, caci acestea din urma nu sunt ntru totul absurde, ci doar exagerate si mult prea rigide. Asa ca se ncearca doar o atenuare a lor, respectiv a laturii lor rigide. Discutarea uneia din convingerile lui Chantal, personalitate narcisica CO?\JvINGERE: "Oamenii mi datoreaza atentie." rite" mine" DEZAVAl'I'TAJELE CONVI"GERII"Sunt "Sunt"Sunt"Sfrsesc prinmult multmult dependenta pe l prea preapreaa ma ndoi parerea altoral! centrata de dede mine, caci atentia pe care o pri

mesc nu e niciodata ceva spon

"Stiu ca pe multi i scot din saAVANTAJELE CONVlL'lGERII n locul tau" faci tu, nimeni dine" mine!chemi la or-Fac totul tan,pentru asta"le las celorlalti timpcelorlalti"de la ei tre-nu propriile in-"Sunt un om de bine, asa ca mi "Oamenii sunt egoisti, daca ceilalti sa Mare parte a timpului, acest efort de aprofundare a credintelor trece prin comprehensiunea genezei lor. n cazul lui

322 Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre Chantal, exista mai multe explicatii plauzibile: tatal ei era un profesor chirurg, el nsu;;i narcisic, iar mama ei se aratase mereu hiperprotectoare ;;i valorizanta fata de copiii ei, insuflndule, din frageda copilarie, un sentiment de superioritate sociala ;;i intelectuala; familia n ntregul ei ntrunea oameni sclipitori ;;i, de timpuriu, Chantal a fost nevoita sa nvete cum sa se faca remarcata, cum sa-;;i faca loc printre ei la petreceri sau n vacantele familiale. Chantal era o femeie inteligenta si frumoasa, obisnuita sa fie admirata si curtata de barbati ... Era lesne de nteles de ce convingerile sale narcisice aveau o att de mare greutate n ochii ei. Analiza istoriei sale personale a facut-o capabila sa priceapa ca ceea ce i paruse mereu a fi evidenta ("Mi se cuvine admiratia celorlalti") nu era de fapt dect o constructie mentala explicabila prin mediul sau personal. Fapt ce reprezinta un nceput al maleabilitatii sale ... Sa-ti schimbi felul de a fi Dar aceasta con;;tientizare reprezinta doar o etapa n abordarea cognitiva, abordare care este centrata ppe modificarea concreta a modului n care actioneaza subiectul. Poti opera o schimbare a convingerilor actionnd asupra propriilor comportamente. 8 Acesta este s;imotivul pentru care majoritatea cognitivi;;tilor sunt si comportamentalisti, aiia ca vor recurge si la metode comportamentale pentru a-si finaliza interventiile cognitive. una din aceste metode, de exemplu, va consta n aceea ca pacientul este lasat sa verifice singur validitatea sau lipsa de validitate a propriilor sale ipoteze si temeri: este vorba tocmai de acele "probe ale realitatii". Astfel, terapeutul poate merge pna acolo nct sa-i ceara pacientului anxios sa plece n week-end, fara ca acesta sa fi facut vreo rezervare la hotel si fara a avea vreo harta rutiera, pentru a verifica daca rezultatul va fi catastrofal sau, dimpotriva, acceptabil (un demers necesar pentru infirmarea acelei convingeri a subiectului anxios ca "trebuie sa te astepti la tot ce poate fi mai rau" si pentru a-l 8 A. Bandura, L'Apprentissage social, Bruxelles, Mardaga, 1980.

Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 323 ajuta sa se debaraseze de acea regula ca "trebuie sa anticipezi si sa ncerci sa prevezi n permanenta totul"). Terapeutul si mai poate nderrma pacientul obsesional sa faca ceva ntr-un mod incomplet sau imperfect, sa nu tunda dect o parte din peluza, sau sa vopseasca de mntuiala etajera, de pilda (pentru a-i infirma convingerea ca "e o adevarata catastrofa, daca nu faci totul perfect"). O alta maniera de a actiona asupra felului de a fi al subiectului va fi de a-l ajuta sa se expuna acelor situatii de care acesta se teme. O personalitate dependenta va realiza ca faptul de a cuteza sa zica "Nu!" din cnd n cnd nu va atrage, inevitabil, un conflict sau respingerea sa. O personalitate evitanta va descoperi ca poate petrece si momente agreabile n mijlocul celorlalti, daca va accepta invitatiile acestora. n fine, de multe ori e nevoie sa se recurga la interpretarea unor roluri, la un "joc", pentru a le ameliora subiectilor capacitatile rationale. Faptul de a-l invita pe narcisic sa puna ntrebari si sa-si asculte interlocutorii l poate ajuta sa nteleaga de ce opinia lui nu e ntotdeauna mpartasita de toti ceilalti. Faphll de a-i arata pasiv-agresivului ca si poate exprima dezacordul si altfel, cu zmbetul pe buze si privindu-si fix interlocutorul, l va face sa descopere ca, n felul acesta, multe diferende vor fi abordate si solutionate. Aceste antrenamente n vederea dobndirii "competentelor sociale" deseori se dovedesc a fi benefice pentru personalitatile dificile ... 9 UN DRUM DIFICIL Oricare ar fi scolile si terapeutii, cu totii marturisesc ca n cazul personalitatilor dificile psihoterapiile se ntind pe un interval mare de timp si sunt anevoioase. Acesta este si motivul pentru care ele reclama terapeuti experimentati si care sa fie 9 C. Cungi, "ThE:'rapieen groupe de patients souffrants de phobie so

ciale ou de troubles de la personnalih~", JOl/mal de therapie comporta

mentale et cognitive, 1995, 5, pp. 45-55.

324 Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre capabili sa procedeze astfel nct motiyatia pacientilor sa persiste. n genere, terapiile cognitive ale tulburarilor de personalitate dureaza destul de mult, cam ntre doi ~i trei ani. Studii supravegheate ndeaproape au fost ntreprinse asupra subiectilor cu personalitate evitanta, dar ~i asupra acelor structuri de personalitate mai grav perturba te, ca n cazul personalitatilor borderline, marcate de inconsecventa ~i impulsivitate, mai cu seama in relatiile afective: aceste studii au dovedit eficienta tehnicilor cognitiv-comportamentale1D. Trebuie totu~i mentionat ca majoritatea acestor studii au fost facute de echipe special pregatite, a caror disponibilitate era uria~a: n studiul facut pe pacientii borderline, de pilda, ace~tia puteau suna la un numar de telefon ce le fusese dat, ~i aceasta douazeci ~i patru de ore din douazeci ~i patru etc. Transpunerea acestor pacienti n contexteledasice ale psihoterapiei (un singur terapeut, nu ntotdeauna accesibil, ce se dedica n egala masura ~i celorlalti pacienti ... ) trebuie efectuata cu prudenta. nsa nimic nu ne mpiedica sa speram ca dezvoltarea considerabila a cercetarilor facute asupra unor personalitati dificile, ca ~iasupra unor metode de tratare a lor va oferi solutii din ce n ce mai satisfacatoare acelor subiecti n privinta carora terapeutii nu au reu~it. 10 M. Linehan et col!, "Interpersonal Outcome of Behavioral Treatment of Chronically Suicidal Borderline Pacient", American ]Ollfnal of Psy

chiatry, 1994, 131, pp. 1171-1176.

Bibliografie comentata

Lucrari generale despre personalitati Les personnaliUs pathologiqlles: aproche cognitive et tlu?rapelltiqlle. Quentin Debray si Daniel Nollet, Masson, Paris, 1995. Un tratat nuantat, precis, despre tulburarile de personalitate, cu un expozeu al diverselor ipoteze asupra originilor acestor tulbu

rari. Therapies cognitives des trollbles de la personnaliU. Jean Cottraux si Ivy Blackburn, Masson, Paris, 1996. O analiza a tulburarilor de personalitate, potrivit celor mai recente abordri cognitive clinice, cu exemple de evaluare si cu o prezentare a terapiilor. DSM IV: Manllel diagnostique et statistique des troubles mentallx, tradus din limba engleza de J. Guelfi, CE. Pull, P. Boyer, Masson, Paris, 1996. Este traducerea celei de-a patra versiuni a clasificarii facute de Asociatia Psihiatrica Americana si folosita n ntreaga lume. Aceasta lucrare contine toate criteriile diagnostice ale diverselor tulburari de personalitate. Lucrari n limba engleza: Discordered Personality. David J. Robinson, Rapid Psychler Press, Londra, Ontario, 1996.

326 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre o carte careia trebuie sa-i acordam ntietate. Este un manual pedagogic, dar captivant, al tulburarilor de personalitate si al diferitelor teorii elaborate despre acestea. Synopsis of psichiatry. H. Kaplan, B.J. Sadock, J.A. Grebb, William and Wilkins, Baltimore, 1991. A saptea editie a unei renumite carti de 1300 de pagini (e o versiune prescurtata), al carei capitol 26 e consacrat tulburarilor de personalitate. Se lucreaza la traducerea acestei carti, ce va aparea la Editura Pradel. The DSM IV Personality Disorders, lucrare coordonata de John Livesley, The Guilford Press, New York, 1995. O analiza critica si epidemiologica, adncita, a diferitelor tipuri de personalitate si a evolutiei clasificarii ce a dus la DSM IV. O lucrare de specialitate. Cognitive Therapy for personality disorders. A.T. Beck, A. Freeman et colI., The Guilford Press, New York, 1990. Aplicarea terapiilor cognitive la tulburarile de personalitate, de catre unul din fondatorii acestei discipline. Personalitati anxioase L'anxiete au quotidien. Albert E. Chneweiss L., Odile Jacob, Paris, 1991. Un studiu al diferitelor tulburari anxioase, elaborat dintr-o perspectiva cognitivo-comportamentaIa. Personalitati paranoice L'idealisme passionne. Quentin Debray, PUF, Paris, 1989. Un eseu despre o forma deosebita a paranoiei, ce a produs att sfinti, ct si asasini. Paranoia et Sensibilite. Ernst Kretschmer, Paris, 1963.

Bibliografie comentata Cn studiu de o mare finete de observatie, ntreprins de "inventatorul" personalitatii senzitive. Personalitati histrionice Histoire de l'histerie. E. Trillat, Seghers, Paris, 1975. O pasionanta istorie a isteriei de-a lungul timpurilor ~i diver

selor teorii. "La personnalite histerique". G. Darcourt, La RevlIe du practicien, 1995,45,pp.2550-2555. O prezentare a istoriei ~i clinicii personalitatii isterice.

Etudes sur l'histerie, Sigmund Freud, Josef Breuer, PUF, Paris, 1956. Originile psihanalizei.

Souvenirs d'Anna O.O.M. Borch Jakobsen, Aubier, Paris, 1995. Povestea uneia din pacientele lui Freud, pornind de la care el ~i-a elaborat propria teorie reexaminata din perspectiva abordarii istorice.

Personalitati obsesionale

Le garfon qui n'arretait pas de se laver. J. Rappoport, Odile Jacob, Paris, 1991. Respectivul baiat suferea de SOC, dar lucrarea contine ~i re

flectii interesante asupra personalitatilor obsesionale, reflectii facute de o specialista de talie mondiala. Peurs, manies et idees jixes. F. Lamagnere, Retz, Paris, 1994. Un tablou extrem de viu al diferitelor forme de tulburari obsesionale, cu exemple de terapie.

Obsessions et compulsions. J. Cottraux, PUF, Paris, 1989. O carticica densa, ce concentreaza progresele nregistra te n materie de terapie, dar ~iprogresele metodologice.

328 Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre

Personalitati narcisice La personnalite narcissique. O. Kemberg, Privat, Toulouse, 1991.

O noua editie franceza a unei faimoase carti, scrisa de unul din "inventatorii" personalitatilor narcisice.

Personalitati schizoide

COMPORTAMENTE DE TIP A Com71lent n"sister au stress. R.B. Flannery, Eyrolles, Paris, 1991. Un manual de gestiune a stresului, ce le va da de gndit cititorilor de Tipul A. La Gestion du Stress. C. Andre, P. Legeron, F. Lelord, Morisset, Paris, 1995. O carte pentru oamenii grabiti: n numai o ora de lectura, ace;;tia vor ;;ti esentialul despre gestiunea stresului. Stress, Management and the Healthy Type A. Ethel Roskies, The Guilford Press, I'\ew York, 1987. O lucrare ;;tiintifica ;;iclinica, scrisa de o specialista care a tratat mii de persoane Tip A, angajate ale unor mari firme nord-americane.

Personalitati depresive Prozac, le banheur sur ardonnance? P. Kramer, ed. I, Paris, 1994. O carte scrisa de un psihanalist, uimit el nsu;;i de efectele unui medicament; un eseu extraordinar de complet ;;ipasionant despre personalitatile depresive ;;i evitante, dar ;;i despre mecanismele schimbarii. O carte mai subtila dect ar putea-o sugera titlul ei (de altminteri, titlul cartii n versiunea americana era Listening ta Prozac). Vivre avec une depression. Q. Debray, Edition de Romer, Paris, 1994. O carte clara, eclectica, despre diversele fatete ale depresiei ;;i ale personalitatilor depresive.

Bibliografie comentata "Les Dysthimies". Studiu coordonat de J.F. Hallilaire, L'Encephale, 1992/ 18, numar special, pp. 695-782. Un amplu dosar, n franceza, despre acest sindrom, aflat la granita personalitatii depresive. "Temperament et depression" de P.Peron-Magnan, n J.P.Olie, M.F. Poirier, H. Loo: Les 711aladiesdepressives, Flammarion, Paris/ 1995/ pp. 183-193. Diversele cercetari ntreprinse asupra personalitatii depresi

ve, strnse nrt-o lucrare de referinta despre depresie. Mars. Fritz Zorn, Gallimard, Paris, 1982. O relatare la persoana nti a unei personalitati depresive care a murit de cancer. joumal. Cesare Pavese, Gallimard, Paris, 1958. O relatare la persoana nti a unei personalitati depresive care

s-a SillUC1S. Syllogisme de l'a711ertume. E.M. Cioran, Gallimard, Paris, 1952. O relatare la persoana nti a unei personalitati depresive care a continuat sa scrie, considernd totu~i ca "viata e lipsita de savoare". Personalitati dependente Les voies de la regression. M. Balint, Payo, Paris, 1972. O pasionanta reflectie asupra mecanismelor dependentei ~ifricii de dependenta. O carte ce interpeleaza fiecare cititor. Personalitati evitante La peur des autres. C. Andre, P. Legeron, Odile Jacob, Paris, 1995. O carte care se adreseaza att persoanelor timide, ct ~i terapeutilor, o carte care prezinta tabloul acestui sindrom, vreme ndelungata subestimat.

330 Fran<;:oisLelord s;iChristophe Andre S'affirmer et communiquer. Boisvert s;i Beaudry, Edition de L'homme, :v1ontreal, 1979. Un manual francez de referinta, care poate nlesni ntelegerea afirmarii de sine s;ia antrenamentului n vederea acesteia. When I say no, I feel gui/ty. :v1anuel J. Smith, Bantam Books, New York, 1975. Echivalentul n engleza al manualului mai sus mentionat. Your perfect Riglzt. Robert Alberti, :v1ichael Emmons, Impact Publishers, Obispo, 1982. Un manual de exceptie, ai carui autori au fost pionierii afirmarii de sine. Personalitati borderline Les troubles limites. Otto Kernberg, Privat, Toulouse, 1989. O lucrare clasica, de inspiratie psihanalitica, bogata n experiente clinice impresionante. Cognitive Behavioral Treatment for Personality Disorders, Marsha Linehan, The Guilford Press, New York, 1993. Training Skills Manual for Treating Patients with Borderline personality Disorders, Marsha Linehan, The Guilford Press, New York,1993. Doua manuale ale unui cunoscut autor, care a elaborat un model extrem de complex ;;i o strategie terapeutica a personalitatilor borderline. Personalitati antisociale La Psychopate. Quentin Debray, PUF, Paris, 1984. Mai vechiul concept de personalitate antisociala, vazut prin prisma clinicii franceze.

Bibliografie comentata NAntisocial Personality DisordersN, T.A. Widiger, E. Corbritt, T. Millon in Review of Psychiatry, 1992, voI. 11, pp. 63-69. Un studiu recent, exhaustiv. Personalitati sadice NIs sadistic personality disorders a valid diagnosis? The result of a survey of forensic psychiatristsN, R.L. Spitzer, S. Fiester, M. Gay, B. Pfohl, American Joumal of Pschiatry, 1991, 148, pp. 875-879. Alarmantul punct de vedere al psihiatrilor criminologi. Personalitati multiple Dossier Personnalites multiples. Nervure (1993), 6, pp. 13-59. O serie de articole scrise de specialisti francezi si nord-americani, pe marginea acestui subiect fascinant. Originile personalitatilor dificile Introduction aux theories de la personnalite. P. Marin, S. Bouchard, Gaetan Marin, ed. Quebec, 1992. Un expozeu, cu un pronuntat caracter pedagogic, al marilor teorii psihologice despre procesul de formare a personalitatii, de la Freud la cognitivisti, trecnd prin teoriile umaniste, gestaltism, psihologia eului si abordarile dimensionale. Personnalites pathologiques. C. Lansier, R. Olivier Martin, Encyclopedie medico-chirurgicale, Paris, 1993,37-320 A 10 (16 pagini). O abordare istorica si psihodinamica a tulburarilor de personalitate. Genetic Epidemiology in Psychiatry: taking both genes and enviroment seriousely, K.S. Kendler, Archive of General Psychiatry, 1995,1992, pp. 895-899. 332 Fran<;:oisLelord ?i Christophe Andre o perspectiva elocventa asupra cercetarii privitoare la cuantumul de l1l1ascut?i dobndit l1tulburarile de personalitate, caracterizata de prudenta unui autentic om de ?tiinta. Schimbare si psihoterapie Com11lentfaire rire un paranoi"que. Fran<;:oisRoustang, Odile Jacob, Paris, colI. "opus", 1996. O serie de cugetari pasionante asupra proceselor de schimba re l, psihoterapie ?i l, conceptele psihanalizei. Cartea e scrisa de un psihanalist liber-cugetator.

Les therapies cognitives. Jean Cottraux, Retz, Paris, 1922. O 11treagacarte consacrata relatarilor despre terapiile aplicate pacientilor, unii dintre ace?tia avnd personalitati dificile.

L'evaluation des psyc7lOtherapies. Paul Gerin, Nodules, PUF, Pa

ris, 1984. Un rezumat al problemelor metodologice ridicate de evaluarea psihoterapiilor, 11tr-ocarte clara ?i concisa.

Le gestions de soi. Jacques Van Riller, Ylardaga, Paris, 1992. Lucrarea contine referiri la mecanismele propriei schimbari?i aplicatii practice. Je reinvente ma vie. J. E. Young ?i J.5. Klasko, Editions de L'hom

me, Montreal, 1995. Un remarcabil self-help book 11stil anglo-saxon, consacrat principalelor convingeri ale personalitatilor dificile. Poate fi si un cadou nimerit ... Clasificari Les testes mentaux. D. Pichot, PUF, Paris, colI. "Que sais-je?", 1991.

Bibliografie comentata o sinteza extrem de limpede ~i de densa a dezbaterilor pe o tema dificila. Protocoles et echelles d' evaluation en psychiatrie et psychologie. Martin Bouvard ~iJean Cottraux, Masson, Paris, 1996. Lucrare ce reune~te o seama de chestionare utile clinicianului, dar ~i studentului. Psychopatologie quantitative. J.D. Guelfi, 1. Gaillac, R. Darjennes, Masson, Paris, 1995. O lucrare adresata speciali~tilor, un instrument de lucru, ce descrie metodologia ~i dificultatile evaluarii cantitative n psihiatrie. Despre psihologia evolutionista L'animal moral. Robert Wright, Editions Michelon, 1995. O carte care ti dezvaluie ca mecanismele evolutiei n-au actionat numai asupra fizicului nostru pentru a ajunge la fiintele umane care suntem, ~i ca selectia naturala a operat asupra comportamentelor ~i emotiilor noastre. O carte importanta, tulburatoare, despre raportul natura-cultura.

CUM SA SPUI NU.

Acasa, la serviciu, prietenilor, n viata de zi cu zi

(SAVOIR DIRE NON. en familie, au travail, aux omis, en amour, au quotidien) Marie Haddou Flammarion ISBN: 973-8291-88-7 184 paginiFormat 13 x 20 cm De ce este att de greu sa spui nu? Teama ca vei fi perceput ca un individ agresiv, ca vei fi respins, dorinta de a nu-i dezamagi pe cei pe care i iubesti, toate par sa stea la originea acestei forme specia1e de autocenzura. Multi dintre noi am trait deja si mai traim si acum experiente de acest fel, si anume sentimentul ca ne este foarte greu sa refuzam propuneri altminteri contrare dorintelor noastre, aspiratiilor noastre profunde, intereselor noastre; si acest lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre cumpararea unui obiect inutil sau despre tunsoarea nefericita cu care ne trezim ntr-o buna zi, dar poate merge si pna la controlul vietii noastre intime de catre copiii, parintii, prietenii sau sefii nostri. n cazurile extreme, neputinta de a spune nu se dovedeste a fi deosebit de periculoasa: un alcoolic care nu poate refuza un pahar si risca nu numai sanatatea, ci si viata. Desi de cele mai multe ori incapacitatea noastra de a spune nu se manifesta n situatii aparent mai putin dramatice, efectele ei nu sunt adeseori mai putin triste, nsa n mod indirect... Putinta de a spune nu i permite individului sa se consolideze si sa-si afirme independenta si autenticitatea. Va putea fi astfel el nsusi si deopotriva activ, fara a-l distruge sau rani n felul acesta pe celalalt. Relatiile umane se vor simplifica mult n toate domeniile vietii curente, chiar daca traim ntr-o societate marcata de disconfort, stres, lipsa de comunicare si de ntelegere. ~