ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. Stefan si Ela se intalnesc. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". De Sfantul Dumitru. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G.") prezinta viata mondena a tinerei familii. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. Frumoasa este nu discutia in sine. " Inceputa prin anii 1912-1913. intr-o noapte. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. . se retine o intamplare. Nae Gheorghidiu.. inca de la plecare. din intamplare.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. Acum. pana cand o intamplare le schimba viata. pentru ca. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. Acum. fara sa spuna. In mod paradoxal. pentru a-si masca sentimentele.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung.. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. Din viata noua a familiei. care riposteaza taios.Tache si Nae Gheorghidiu). Capitolul al III-lea („E tot filozofie. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung.. cand unchiul Tache moare. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. schimband vorbe lipsite de importanta. Dupa ce se casatoresc. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. peste doar trei saptamani.. spre consternarea tuturor.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. in afaceri. Initiat de unchiul sau. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. In 1916. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. concentrat fiind la Piatra Craiului. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. Ela il paraseste. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Ela (initiata de o anume Anisoara. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. provoaca gelozia si tristetea tanarului." Prin contrast. sotul ei decade din rolul de „zeu". Intr-o dupa-amiaza de vara. Ela a deranjat. cu petreceri.. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. in Universitatea bucuresteana. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. care se hranea din propria ei substanta. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . vag avocat si ins gaunos. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. in timpul mesei. dar idealist. pentru a-i fi aproape. intelectual de valoare. care murise sarac. inca o data. Acesta gaseste aici o alta Ela. de doua ori. din cauza asta. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. in eventualitatea mortii lui pe front.) Era o suferinta de neinchipuit. sa aiba existenta asigurata.. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. In timpul acesteia. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. (Gregoriade). in terna realitate. povestitorul revine la discutia de la popota. accentuata de o luciditate taioasa.

Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. invalmaseala care precede atacul. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Inca de acum. iesind in oras. Luptele se aseamana intre ele si se dau. amplificat. mi-aduc aminte cu adevarat. Convins ca va muri. Acum. de tot zbuciumul de atunci. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). iar obuzele scurma pamantul. mai ales. convingerea lui fiind formata. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. aduc razboiul in limitele omenescului. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. intamplarile apar stranii. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Gheorghidiu este trimis in cercetare.cuta: „De sotia mea. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. in suflet. spaima si apropierea mortii. fapt care-i acutizeaza framantarile.Pe urma. tanarul va veni apoi acasa. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. provocand o spaima ancestrala. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. niciodata". cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. ca de o intamplare din copilarie. intrucat Romania intrase in razboi. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Pe buna dreptate. In peisajul sublunar. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. aruncandu-1 peste oameni. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. noaptea. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. mai frumos despre razboi in literatura noastra". de amantul ei. Ranit si spitalizat.. . ordinele contradictorii produc haos. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. personajul ignora pericolul. comenzile trec din gura in gura. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. Cei doi se despart. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. G. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). proprie lui Camil Petrescu. oamenii se strang unii langa altii"). doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. in afara campului de lupta. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful