ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

pentru a-si masca sentimentele. dar idealist. in Universitatea bucuresteana. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente".. spre consternarea tuturor. inca de la plecare. povestitorul revine la discutia de la popota. Acum. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". sotul ei decade din rolul de „zeu". (Gregoriade). In timpul acesteia." Prin contrast..) Era o suferinta de neinchipuit. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. se retine o intamplare. din intamplare. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Intr-o dupa-amiaza de vara.. Acum. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. schimband vorbe lipsite de importanta. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". Frumoasa este nu discutia in sine. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. in timpul mesei. vag avocat si ins gaunos. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. care murise sarac.. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. sa aiba existenta asigurata. cu petreceri. din cauza asta. inca o data. peste doar trei saptamani. pana cand o intamplare le schimba viata. in terna realitate. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. Acesta gaseste aici o alta Ela. In 1916. In mod paradoxal.Tache si Nae Gheorghidiu). din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Capitolul al III-lea („E tot filozofie. pentru a-i fi aproape. cand unchiul Tache moare. Ela (initiata de o anume Anisoara. concentrat fiind la Piatra Craiului. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. . care riposteaza taios. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung..Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. Stefan si Ela se intalnesc. Dupa ce se casatoresc. provoaca gelozia si tristetea tanarului. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. intr-o noapte. Ela a deranjat. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. Initiat de unchiul sau. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. intelectual de valoare. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. in eventualitatea mortii lui pe front. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor.") prezinta viata mondena a tinerei familii. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. Din viata noua a familiei. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. accentuata de o luciditate taioasa. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. " Inceputa prin anii 1912-1913. care se hranea din propria ei substanta. De Sfantul Dumitru. Ela il paraseste. Nae Gheorghidiu. fara sa spuna. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. in afaceri. de doua ori. pentru ca. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase.. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu.

spaima si apropierea mortii. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). personajul ignora pericolul. mai ales. Acum. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. ordinele contradictorii produc haos. In peisajul sublunar. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. . iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. in afara campului de lupta. Gheorghidiu este trimis in cercetare. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Inca de acum. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. intamplarile apar stranii. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. aruncandu-1 peste oameni. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. noaptea. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. mai frumos despre razboi in literatura noastra". ca de o intamplare din copilarie. Ranit si spitalizat. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. de amantul ei. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. amplificat. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. aduc razboiul in limitele omenescului. tanarul va veni apoi acasa. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. invalmaseala care precede atacul. mi-aduc aminte cu adevarat. G. convingerea lui fiind formata. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. iar obuzele scurma pamantul. Convins ca va muri. iesind in oras. in suflet. provocand o spaima ancestrala.cuta: „De sotia mea. Luptele se aseamana intre ele si se dau. de tot zbuciumul de atunci. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. comenzile trec din gura in gura. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Pe buna dreptate. Cei doi se despart. intrucat Romania intrase in razboi.Pe urma. niciodata". oamenii se strang unii langa altii"). fapt care-i acutizeaza framantarile. proprie lui Camil Petrescu.. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful