ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". intelectual de valoare. dar idealist. Acesta gaseste aici o alta Ela. In mod paradoxal.Tache si Nae Gheorghidiu). De Sfantul Dumitru. Nae Gheorghidiu. pana cand o intamplare le schimba viata. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. In timpul acesteia.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor.) Era o suferinta de neinchipuit. din cauza asta. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Acum. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. cu petreceri. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. Dupa ce se casatoresc. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. concentrat fiind la Piatra Craiului. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". " Inceputa prin anii 1912-1913. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. Stefan si Ela se intalnesc. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. schimband vorbe lipsite de importanta. se retine o intamplare.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. pentru a-si masca sentimentele. accentuata de o luciditate taioasa. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . peste doar trei saptamani. Frumoasa este nu discutia in sine. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. cand unchiul Tache moare. provoaca gelozia si tristetea tanarului. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament.. fara sa spuna. Din viata noua a familiei. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. care riposteaza taios. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. in terna realitate. care se hranea din propria ei substanta. pentru a-i fi aproape.. spre consternarea tuturor. Initiat de unchiul sau. in afaceri. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. Intr-o dupa-amiaza de vara. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. in Universitatea bucuresteana. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. in eventualitatea mortii lui pe front. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. Ela (initiata de o anume Anisoara. din intamplare. Acum.. pentru ca. in timpul mesei. Capitolul al III-lea („E tot filozofie.") prezinta viata mondena a tinerei familii. . Ela a deranjat. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. sotul ei decade din rolul de „zeu".. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase.. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. de doua ori. Ela il paraseste." Prin contrast. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". sa aiba existenta asigurata. care murise sarac. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. intr-o noapte.. (Gregoriade). povestitorul revine la discutia de la popota. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai .Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. vag avocat si ins gaunos. inca de la plecare. inca o data. In 1916. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung.

in suflet. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Gheorghidiu este trimis in cercetare. spaima si apropierea mortii.Pe urma. personajul ignora pericolul. aruncandu-1 peste oameni. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. mi-aduc aminte cu adevarat. Ranit si spitalizat. ordinele contradictorii produc haos.cuta: „De sotia mea. provocand o spaima ancestrala. comenzile trec din gura in gura. iar obuzele scurma pamantul. iesind in oras. convingerea lui fiind formata. mai frumos despre razboi in literatura noastra". fapt care-i acutizeaza framantarile. . la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. amplificat. Pe buna dreptate.. aduc razboiul in limitele omenescului. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. niciodata". Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. invalmaseala care precede atacul. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. In peisajul sublunar. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. Acum. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Convins ca va muri. de amantul ei. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. G. Inca de acum. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. tanarul va veni apoi acasa. proprie lui Camil Petrescu. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. in afara campului de lupta. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. intamplarile apar stranii. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). intrucat Romania intrase in razboi. ca de o intamplare din copilarie. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. oamenii se strang unii langa altii"). Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. de tot zbuciumul de atunci. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. noaptea. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. Cei doi se despart. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Luptele se aseamana intre ele si se dau. mai ales.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful