ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

Din viata noua a familiei. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. spre consternarea tuturor. . pentru a-si masca sentimentele. intreaga familie este invitata la unchiul Tache . Initiat de unchiul sau. Acesta gaseste aici o alta Ela. pentru ca.Tache si Nae Gheorghidiu). In 1916. intelectual de valoare.. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. Stefan si Ela se intalnesc.. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena.. sotul ei decade din rolul de „zeu". Acum. fara sa spuna. Frumoasa este nu discutia in sine. In timpul acesteia. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. in Universitatea bucuresteana. in timpul mesei.. in eventualitatea mortii lui pe front. care murise sarac. Ela (initiata de o anume Anisoara. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament.") prezinta viata mondena a tinerei familii. din cauza asta. Acum. peste doar trei saptamani. din intamplare. care riposteaza taios. vag avocat si ins gaunos. Capitolul al III-lea („E tot filozofie.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. dar idealist. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. pentru a-i fi aproape. consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. povestitorul revine la discutia de la popota. cand unchiul Tache moare. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. Intr-o dupa-amiaza de vara. (Gregoriade). cu petreceri. provoaca gelozia si tristetea tanarului. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu.. se retine o intamplare. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. " Inceputa prin anii 1912-1913. Nae Gheorghidiu. accentuata de o luciditate taioasa. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. de doua ori. Dupa ce se casatoresc.." Prin contrast. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale.) Era o suferinta de neinchipuit. intr-o noapte. Ela il paraseste. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. in terna realitate. sa aiba existenta asigurata. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". inca o data. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. schimband vorbe lipsite de importanta. traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. in afaceri. concentrat fiind la Piatra Craiului. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. pana cand o intamplare le schimba viata. iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. care se hranea din propria ei substanta. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. De Sfantul Dumitru. Ela a deranjat. In mod paradoxal. inca de la plecare. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte".Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara".

Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. mi-aduc aminte cu adevarat. . iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). de amantul ei. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii..cuta: „De sotia mea. de tot zbuciumul de atunci. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. proprie lui Camil Petrescu. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. in suflet. intamplarile apar stranii. Convins ca va muri. Ranit si spitalizat. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. ordinele contradictorii produc haos. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. Cei doi se despart. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. provocand o spaima ancestrala. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. in afara campului de lupta. personajul ignora pericolul. Acum. tanarul va veni apoi acasa. niciodata". iesind in oras. iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. iar obuzele scurma pamantul." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. invalmaseala care precede atacul. mai frumos despre razboi in literatura noastra". mai ales. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Gheorghidiu este trimis in cercetare. amplificat. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). Pe buna dreptate. intrucat Romania intrase in razboi. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. noaptea. Inca de acum. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Luptele se aseamana intre ele si se dau. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. spaima si apropierea mortii. G. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. oamenii se strang unii langa altii"). ca de o intamplare din copilarie. fapt care-i acutizeaza framantarile. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". comenzile trec din gura in gura. aruncandu-1 peste oameni.Pe urma. convingerea lui fiind formata. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. aduc razboiul in limitele omenescului. In peisajul sublunar.