ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI

CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE

Structura compozitionala a romanului „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale titlului: Cartea I este „Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar metafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin „noaptea" incertitudinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie „un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al razboiului in fond tot o „noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele doua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, „ inteligent si neprihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautatorul de absolut? Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Camil Petrescu, este„o proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, predestinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi confesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este scris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {„La Piatra Craiului, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. „in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala, la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind importanta in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partidele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta „fortificare". in realitate, „transeele" erau „niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar „gropile de lup" erau atat de prost facute, incat „zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la instructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabara. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau „oameni cumsecade care isi credeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era „o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanarul traieste intr-o continua tensiune psihica: „De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amortite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofiterilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis sotia necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nastere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana interventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solicitase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat din nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaperea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt dezvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie „ un veritabil roman in roman " (N. Manolescu).

(Gregoriade). Frumoasa este nu discutia in sine. spre consternarea tuturor. vizite si dans „preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideilor. Acesta gaseste aici o alta Ela. Ela il paraseste. printr-o marturisire: „Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (. sa aiba existenta asigurata. se retine o intamplare. care murise sarac. provoaca gelozia si tristetea tanarului. preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate. De Sfantul Dumitru. familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere. cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament. din cauza asta. in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelung. In 1916. in eventualitatea mortii lui pe front. coborand astfel din mitul iubirii transcendente. rudele vorbesc despre tatal lui Stefan. din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe care mama sa si rudele i-1 intenteaza. sotul ei decade din rolul de „zeu". concentrat fiind la Piatra Craiului. Ela a deranjat.Tache si Nae Gheorghidiu). iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu. tanarul fiind magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era „atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Stefan si Ela se intalnesc. cu petreceri. cei doi traiesc in conditii materiale modeste. Capitolul al Vl-lea {„Ultima noapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. Acum. de doua ori. schimband vorbe lipsite de importanta.Capitolul al H-lea („Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt.. in afaceri. reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei. pe toata lumea „ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G. pentru a-i fi aproape.) Era o suferinta de neinchipuit. vag avocat si ins gaunos. faptul ca Ela dispare impreuna cu G. intr-o noapte. " Inceputa prin anii 1912-1913. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti. Nae Gheorghidiu. In mod paradoxal. de sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena. peste doar trei saptamani. cel care cautase iubirea absoluta are revelatia dureroasa a golului care il inconjura. pentru ca. care riposteaza taios. cand unchiul Tache moare. Capitolul al III-lea („E tot filozofie. fara sa spuna. Stefan se dovedeste a fi un inadaptat. a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale. Din viata noua a familiei. Acum. Dupa ce se casatoresc. intreaga familie este invitata la unchiul Tache .. Capitolul al IV-lea {„Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti.. inca o data.") prezinta viata mondena a tinerei familii.personaj balzacian zgarcit si foarte bogat. Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie „usoara". Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intrus in intimitatea lor. in terna realitate.. pana cand o intamplare le schimba viata. dar idealist. in Universitatea bucuresteana... consolidata prin episoadele de viata care i-au urmat: atunci cand. ci senzatia ca sufletele lor „pluteau deasupra cuvintelor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. In timpul acesteia. care se hranea din propria ei substanta.Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan. dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung. verisoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate. . povestitorul revine la discutia de la popota. accentuata de o luciditate taioasa. Ela (initiata de o anume Anisoara. semnificativa pentru „noaptea" incertitudinilor in care intra tanarul indragostit: excursia „in banda" la Odobesti. intelectual de valoare. care-i va deveni foarte apropiat mai tarziu. pentru a-si masca sentimentele. Intr-o dupa-amiaza de vara. atentia pe care femeia i-o acorda acestuia la masa. din intamplare." Prin contrast. in timpul mesei. lipsindu-i priceperea de a face avere (pe care o aveau fratii sai . traind un acut sentiment de inferioritate: „Am inteles ca in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea. romanul iubirii din capitolele II-V incheindu-se cu fraza: „Dar ultima scrisoare ma chema «negresit» la Campulung. care incepe sa coboare de pe soclul pe care barbatul i-1 inaltase. pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". inca de la plecare. Initiat de unchiul sau.

tanarul este salvat de un superior care-1 duce la regiment. Intrucat satenii reclamasera jafurile unor tigani. Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G. . in suflet. fapt care-i acutizeaza framantarile. oamenii se strang unii langa altii"). iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui („iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). amplificat. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:„E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii. Frica i-a intors pe oameni in preistorie („Animalic. personajul ignora pericolul. convingerea lui fiind formata. corpul se incordeaza in asteptarea altei explozii. imaginea trupurilor contorsionate aminteste de frescele din biserici. intamplarile apar stranii. Meritul autorului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul exploziilor se rasfrange. mi-aduc aminte cu adevarat. iar inaintarea este inceata ca a unui urias miriapod. proprie lui Camil Petrescu. In peisajul sublunar. Ranit si spitalizat." Capitolul al V-lea {„Fata cu obraz verde. iar obuzele scurma pamantul. Cei doi se despart. aruncandu-1 peste oameni. rasturnate: soldatii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume. G. aduc razboiul in limitele omenescului.cuta: „De sotia mea. intrucat Romania intrase in razboi. Acum. in afara campului de lupta. de tot zbuciumul de atunci. doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin vadul Oltului si sunt decorate (capitolul III „intamplari la apa Oltului"). Tragismul scenei se concentreaza in ultima propozitie: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Stefan Gheorghidiu priveste cu alti ochi viata lui tre. Tabloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator. Calinescu afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie „ tot ce s-a scris mai subtil. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel mai frumos din tot romanul. Capitolul al VI-lea („Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. provocand o spaima ancestrala. invalmaseala care precede atacul. Dimensiunile acestei tragedii colective il salveaza pe Stefan Gheorghidiu. Inca de acum. Pe buna dreptate. Gheorghidiu este trimis in cercetare. mai ales. iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii. Acest fragment (cum sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de eroism asupra razboiului. el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa.. la Vulcan") muta actiunea in satul cu acelasi nume. comenzile trec din gura in gura. ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. de amantul ei. mai frumos despre razboi in literatura noastra". spaima si apropierea mortii. iesind in oras. tanarul va veni apoi acasa. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul „intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Ungaria. Luptele se aseamana intre ele si se dau. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida. cu sugestii apocaliptice: exploziile sunt asurzitoare. de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor. in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. ordinele contradictorii produc haos. Convins ca va muri. Protestele tiganimii sau imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura de scriitor realist. noaptea. Scrisoarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza.Pe urma. barbatul lasandu-i Elei „Tot trecutul" (epilogul „Comunicat apocrif"). niciodata". ca de o intamplare din copilarie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful