Universitatea de Vest "Vasile Goldis", Filiala Baia Mare Facultatea de Psihologie, Stiinte ale Educatiei si Asistenta Sociala Specializarea

Psihologie, anul II, ID

Eseu
- profile atipice de dezvoltare-

Cadru didactic, Sorin Nica

Student, Diana Ft

Baia Mare 2011

Iubirea fata de aproapele

Romanul este povestea unui barbat de 30 de ani, care are o cariera diplomatica de succes, o familie frumoasa si un grup de prieteni, Ta Zoa Trekei de care era extrem de mandru. Dispunand de niste parinti extrem de indulgenti, care-l venerau si adorau obsesiv, va face ca, principalele lui probleme in criza pe care ulterior va avea sa o sufere, se datoreaza in totalitate lor. Incidentul din copilarie, atunci cand prietena mamei sale il ademeneste si mituieste cu bomboane ca sa se dezbrace, poate fi un incident declansator in alegerea pe care va urma sa o faca. Atunci cand o femeie il abordeaza intr-o cafenea, sugerandu-I pentru o anumita suma sa se culce cu ea, Sebastien isi descopera o noua pasiune, aceea de a imparti iubirea fata de aproapele si se hotaraste sa devina gigolo. Ducand o viata dubla, una de sot si tata iubitor, muncitor si carieris de succes si una de gigolo, acesta cade in propria-I capcana. Sebastien incepe sa duca mult prea departe credinta ca Dumnezeu este iubire si transforma aceasta idee intr-un fel de chemare divina care il indeamna sa imparta iubire, intr-un mod carnal, cu toata lumea. Erotismul exacerbat, manifest inca din copilarie, incepe astfel sa se manifeste in perioada adulta, atragand dupa sine multe probleme si situatii neprevazute. Plictisit de tihna vietii stabile si confortabile, descopera placerea de a oferi iubire carnala, pe care o confunda cu iubirea dumnezeiasca. Situatia se complica insa si mai tare, atunci cand incepe sa se indragosteasca de o alta femeie, complicandu-si existenta cu al patrulea plan paralel in viata sa obisnuita: amanta. Sufocat de propriile-i lanturi, renunta la amanta, sotie, copii si prieteni, in schimbul prostitutiei, a pasiunii arzatoare fata de trupuri si daruire fizica. Masca pusa, sub care isi ascundea defapt adevarata persoana, cade, facandu-i loc adolescentului timid, fascinat de trupuri si de dorinta mistuitoare de a le atinge. Declinul sau atrage dupa sine o multime de probleme, nefericire si insatisfactii.

Respins de prieteni, parasit de sotie si copii, intampinand o serie de probleme in cadrul profesional, Sebastien se refugiaza din nou in bratele amantei, pe care o corupe prin santaj emotional sa-i impartaseasca credintele ideologice cu privire la prostitutie. Dora, spiritualista convinsa si cautatoare a devarului suprem, isi impartaseste destul de repede noua ideologie cu privire la impartirea iubirii fata de aproapele, iar cei doi pornesc impreuna intr-o calatorie a daruirii de sine si de satisfacere a trupurilor in nevoie. Doar ca declinul se incheie brusc, atunci cand prietenii binevoitori, pe de-o parte, ai lui Sebastien se hotarasc sa-i pregateasca un plan de salvare. Acestia pun la cale o serie de acte marsave, aparent pline de ura, menite sa-l sperie si sa-l intoarca din nou pe calea cea buna. Il ameninta, il rapesc si il tortureaza, ii distrug reputatia si reusesc sa-l coboare moral si psihic pana in punctul in care, acesta regreta tot ce a facut, si se intoarce cu coada intre picioare la grupul sau. Finalul cartii este extrem de neasteptat, accentul fiind pus in primul rand pe prieteni, care din dorinta de superioritate, de control suprem asupra vietii sale, ii fac cel mai mult rau. Realitatea grupului este data de catre Fanny, care inainte de a se sinucide, ii lasa o scrisoare, in care-i marturiseste tot ceea ce s-a intamplat. Marsavi, fara scrupule, reusesc sa-i distruga absolut tot ce mai avea in viata, pentru a li se recunoaste autoritatea suprema. Toate acestea te fac sa reflecti putin si sa te gandesti ca, uneori, prietenii pot sa fie cei mai mari dusmani ai tai, chiar daca aparent cred ca sunt manati de un instinc de a face bine. Dezamagit, tradat, ramas fara nimic, Sebastien ajunge la concluzia, ca ceea ce i-a rams mai de pret, sunt Dora si fascinatia si iubirea lui fata de trupuri si placerile carnale. Aici ii este cel mai bine, aici refugiul este securizat si placerea si satisfactia ii sunt indeplinite pe deplin. Aceste lucruri ma face sa ma gandesc la faptul ca esenta primara a omului este placerea, data de dorinta. In psihanaliza lui Freud, principiul placerii reprezinta principiul suprem, care stapaneste toate procesele vitale determinate de pornirile originare innascute ale vietii cuprinse in libido.