Sunteți pe pagina 1din 8

BADARAN ADRIAN

AMENAJAREA UNUI CLUB SPORTIV

Prin baza sportiva se intelege orice constructie sau amenajare speciala, permanenta sau temporara, impreuna cu anexele social-sanitare necesare si prevazute cu utilajul corespunzator practicarii exercitiilor fizice si a sportului. Ele se impart in doua mari categorii : baze sportive deschise, unde activitatea este limitata de obicei de anotimp (terenuri de sport, partii de schi, stadioane etc.) ; baze sportive inchise (Sali, piscine etc.), care permit activitatea sportiva in decursul intregului an. In functie de amploarea activitatii pot fi : baze sportive simple destinate unui singur sport si baze sportive complexe destinate practicarii mai multor ramuri de sport. In cadrul bazelor sportive, amenajarile se impart in : Amenajari de baza, unde se practica exercitiile fizoice si sportul : sala, terenul etc. Amenajari auxiliare administrative, care asigura conditiile materiale : magazii, ateliere Amenajari auxiliare sanitare : garderoba, vestiare, dusuri, WC-uri, cabinete medicale Amenajari pentru spectatori : tribune, anexe social-sanitare Practicarea exercitiilor fizice si sporturilor isi atinge adevaratul scop, intarirea starii de sanatate si obtinerea de rezultate sportive superioare, numai daca se respecta conditiile de igiena sportriva. In cadrul igienei sportivilor unrol important il ocupa si giena bazelor sportive.

IGIENA BAZELOR SPORTIVE

Constructiile sau amenajarile speciale, cu anexele prevazute cu utilajul necesar, care servesc la practicarea ramurilor sportive, se numesc baze sportive. Exista baze sportive deschise (stadioanele, terenurile de sport) si baze de sport inchise (salile de sport, sau de gimnastica, manej 21521f512v urile sportive, bazinele de inot acoperite etc.). Bazele sportive trebuie prevazute cu anexe care sunt in legatura directa cu practicarea exercitiilor fizice. Acestea sunt: cabinetul medico-sportiv, salile de masaj, vestiare, dusuri cu apa calda si rece, closete, cabinete pentru profesori, instructori, sala de antrenori, incaperi pentru depozitarea materialelor sportive. Suprafata necesara amenajarilor sportive, in limitele oraselor si satelor, dupa normele existente, trebuie sa fie de cel putin 1,50 - 3 m2, pe cap de locuitor.

AMPLASAREA BAZELOR SPORTIVE La alegerea terenului pentru construirea si amenajarea unei baze sportive pe teritoriul unui oras sau comuna, trebuie sa tinem seama de urmatoarele considerente : de gradul de impuritate a solului si a atmosferei, de spatiul necesar, de orientare, de amplasament si de vecinatati, de alimentatia cu apa, de salubritatea si de caile de acces ale bazei sportive. La alegerea locului pentru amenajarile sportive de tip deschis, trebuie sa se faca in mod obligatoriu o analliza chimico-bacteorologica a solului. Pentru construirea amenajarilor sportive trebuie sa alegem un loc sanatos, uscat, permeabil, cu panza de apa freatica la adancime de cel putin un metru. In caz contrar, este nevoie de drenare speciala. Se recomanda ca amenajarile sportive, mai ales cele deschise, sa se instaleze in gradini, parcuri si alte locuri bogate in plantatii, care reprezinta un filtru foarte bun pentru impuritatile aerului si, in acelasi timp, protectie impotriva vanturilor locale dominante. Suprafata plantatiilor trebuie sa reprezinte cel putin 30% din terenul destinat amenajarilor

sportive deschise, pentru fum, zgomot, vant.

se crea

un microclimat potrivit, pentru

permanenta

improspatare a aerului, datorita respiratiei vegetale, umbra, racoare, bariera pentru praf,

Daca trebuie sa instalam amenajarile sportive deschise la distante mici de fabrici au uzine, in regiuni cu un aer mai putin pur, trebuie sa tinem seama de roza vanturilor si sa preferam locurile ferite de vantul care bate dinspre zona poluata, creand la nevoie perdele de arbori pentru adapostirea terenurilor de vant si de emanatii nocive (gaze, fum, praf etc.). Calitatea aerului se determina printr-o analiza speciala pentru aprecierea gradului de impurificare. Spatiul. La constructia de baze sportive, pe langa spatiul necesar constructiilor sportive, trebuie avute in vedere si anexele social-sanitare, spatiul rezervat pentru spectatori, zona verde din inteiorul bazei, locul rezervat pentru parcarea autovehiculelor. Orientarea. In cladirile destinate amenajarilor sportive trebuie sa fie asigurata lumina solara, mai ales in timpul iernii. Aeasta se poate realiza prevazand ferestre spre sud si orientand axa constructiei de la rasarit spre apus. Amenajarile sportive de tip deschis trebuie sa fie plasate cu axa longitudinala orientata de la nord la sud. In regiunile unde sufla vanturi puternice, consatnte, intr-o singura directie, se recomanda orientarea amenajarilor sportive deschise, cu axa lunga perpendiculara pe directia predominanta a vanturilor. Amlasamentul si vecinatatile. Amenajarile sportive se recomanda sa fie amplasate in zona verde a localitatii. La amplasarea bazei spotrive se va tine seama si de felul ei de folosire.

Astfel, bazele sportive care deservesc o scoala sau un grup de unitati scolare vor fi situate la o distanta de maximum 500-1000 m departare de scoala . Amenajarile sportive nu vor fi plasate la o distanta mai mica de 4-5 km de locuri mlastinoase, care pot fi surse de tantari anofeli. La alegerea locurilor se vor avea in vedere si posibilitatile de extindere a bazei sportive, care, dintr-un nucleu modest, poate ajunge cu timpul un stadion sau chiar un complex sportiv. Se recomanda ca terenul ales sa se afle in apropierea unei ape curgatoare sau a unui lac asanat, de preferat intr-un parc natural sau artificial, asa cum sunt Complexele Sportive Lia Manoliu si Dinamo (in Bucuresti) Constructorul si Extensiv (in Craiova). In apropiere de apele curgatoare se va tine seama de posibilitatea eventualelor inundatii, iar cand terenul este situat la poalele unei pante, se va avea in vedere posibilitatea inundarii bazei prin apele de precipitatii atmosferice, care se scurg pe panta. La aconstruirea bazelor sportive din cadrul orasului vor fi evitate locurile situate pe strazile mult circulate, care sunt o sursa de zgomot si praf, precum si vecinatatea cladirilor mari, care ar umbri terenurile de sport. Alimentatia cu apa si salubritatea. Amenajarile sportive trebuie sa fie alimentate cu un debit suficient de apa potabila, de conducta, care sa acopere nevoile maxime ale bazei : pentru apa potabila, pentru igiena corporala, umplerea bazinelor, gurile de incendiu si udatul terenurilor. Din punct de vedere al salubritatii amenajarilor sportive, evacuarea apelor intrebuintate se face in reteaua de canalizare a orasului, tiinand seama de debitul maxim pe care-l poate primi in unitatea de timp, fara a pricinui erfluarea canalului in subsolurile caselor din vecinatate, ori evacuarea lor in ape statatoare sau curgatoare, instalandu-se pe traseul evacuarii decantoare si filtre biologice. Puturile absorbante sunt inlocuite cu un sistem de drenaj la suprafata si in adancime mica, de 0,40-0,50 m. Gunoiul adunat de pe bazele sportive va fi pus in lazi de metal cu capac si va fi ars in crematoriu. Caile de acces.

Amenajarile sportive trebuie sa fie deservite prin cai de comunicatt bune. Accesul la o baza sportiva trebuie sa fie usor, atat pentru sportivi, cat si pentru spectatori. Drumurile care ajung la baza, precum si acelea din apropierea ei, trebuie sa fie asfaltate penrtu a evita zgomotul si praful. Iesirile bazelor sportive cu acces pentru public trebuie sa fie proiectate in asa fel incat sa permita evacuarea bazei in scurt timp. In afara de aleile pentru evacuarea publicului, se vor proiecta locuri de parcare pentru autovehicule si cai separate de dispersare a acestora, pentru a evita accidentelor. La amplasarea unei baze sportive cu spectatori, trebuie sa se asigure posibilitatea unor cat mai largi cai de acces la baza, prin mijloace de transport puse la indemana maselor largi ale populatiei. Proiectarea. La proiectarea amenajarilor sportive de tip deschis se va tine seama de cerintele metodice si tehnice. Din punct de vedere igienic este foarte important sa asezam astfel locurile pentru diferite probe sportive (sarituri, aruncari cu discul, sulita, greutatea, etc.) incat sa prevennim ciocnirea sportivilor, loviturile incidentale cu sulita, greutatea, etc. La aproiectarea si amplasarea diferitelor incaperi, in amenajarile sportive inchise, trebuie sa se tina seama de succesiunea naturala a deplasarilor sportivilor, instalandu-se la inceput vestiarul pentru hainele de strada, W.C.urile, dusurile, apoi vestiarul pentru echiparea echipamentului sportiv si, in cele din urma, incaperea principala sportiva : sala de sport. Incaperile principale trebuie sa fie prevazute cu camere pentru masaj si cabinet medical. NORME GENERALE ALE BAZELOR SPORTIVE IN AER LIBER Suprafata necesara. Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate amenajarile sportive din fiecare oras se calculeazala 3,5 m2 pe cap de locuitor. Suprafata necesara pentru o baza sportiva in aer liber, care are un nucleu sportiv format dintr-un teren de fotbal si un teren pentu atletism, este de 12000-15000 m2, iar pentru amenajarea in jurul nucleului sportiv a unei zone verzi, lata de 10-20 m, suprafata bazei sportive necesita 20000-25000 m2.

In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara competitii cu acces pentru public, trebuie prevazuta si suprafat de teren rezervata acestuia. Criteriul de apreciere este urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400 de persoane si pot sedea 200-220 de persoane. Pe langa acest spatiu, necesar publicului spectator, trebuie sa socotim in plus suprafata de teren pentru usurinta circulatiei publicului, la intrarea siiesirea din tribune si pentru parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor creste, in aceeasi masuraa se mareste si spatiul rezervat parcarii masinilor. Suprafete medii ale constructiei sportive : Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de spectatori - 4 ha de teren ; Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de spectatori - 4-6 ha de teren ; Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de spectatori - 6-15 ha de teren ; Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000 de spectatori - peste 20 ha de teren. Capacitatea de a primi sportivi in zilele de antrenament este in functie de numarul terenurilor si de specificul lor. Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca spatiu necesar pentru o persoana, 15-20 m.p. la copii si 25-30 m.p. la adulti. Orientarea terenului. La orientarea teenulor bazellor sportive deschise trebuie sa tinem seama ca razele solare si lumina prea puternica sa nu cada in fata celor care practica diverse sporturi. Orientarea terenurilor este buna, daca axul longitudinal se afla pe directia nord-sud, cu o deviere de la meridian intre 10-150. Sistematizarea. Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se face in cadrul sistematizarii. Tot in cadrul sistematizarii se stabileste locul si scopul fiecarei instalatii sportive, precum si

legaturile functionale ce exista intre diversele componente care alcatuiesc baza : terenuri pentru jocuri sportive, atletism, etc. si anexele social-sanitare. Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile pentru diferite probe sportive in asa fel incat sa prevanim ciocnirea spotivilor intre ei si traumatismelor care se pot ivi, mai cu seama cu ocazia aruncarilor. De asemenea, se va tine socoteala ca pe ternurile sportive sa nu se proiecteze, in cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor si arborii dimprejur. Amenajari si instalatii speciale. Antrenamentele si competitiile sportive planificate se desfasoara, uneori,in conditii destul de grele, din cauza precipitatiilor atmosferice. De aceea orice teren sportiv va avea asigurat un sistem de drenaj eficient,, pentru a nu ingreuna sarcina jucatorilor printr-un teren necorespunzator, care altfel s-ar inunda. Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara praf, si care nu jeneze vederea din cauza culorii sau stralucirii ; solul trebuie sa fie omogen, elastic si totusi suficient de dur, pentru a permite activitatea sportivilor. Elementele din care este facut stratul superficial al terenurilor trebuie sa ramana legate intre ele sis a permita totusi scurgerea rapida a apei care cade pe suprafata lor, astfel incat aceasta sa ajunga la sistemul de drenaj. Pentru a feri terenurile de degradare si a usura intretinerea lor, este necesar ca, pe langa gardul care imprejmuieste toata baza, fiecare teren de sport, inclusiv nucleul, sa fie protejat, in mod obligatoriu, cu un gard metalic inalt de 0,75-1 metru.

C. Bota A. Demeter I. Dragan

Fiziologia educatiei fizice si sportului - A.N.E.F.S., 1993 Bazele fiziologice ale educatiei fizice si sportului. Editura Stadion -1974 Medicina sportiva aplicata. Editura didactica - Bucuresti,