Romania si razboiul de independenta

Rzboiul de Independen al Romniei este numele folosit n istoriografia romn pentru participarea Principatelor Unite la Rzboiul ruso-turc din 1877 1878. n urma acestui rzboi, Romnia a obinut independena fa de Imperiul Otoman. Rzboiul de independen al Romniei s-a desfurat ntre anii 1877 i 1878 i a fost dus mpotrivaImperiului Otoman. Rzboiul s-a terminat cu victoria Romniei i Rusiei mpotriva turcilor, obinerea independenei Romniei i unirea Dobrogei cu Romnia. Aspectul negativ a fost acela c Rusia a anexat sudului Basarabiei. Inca din vara anului 1876, guvernul roman isi intensifica actiunile diplomatice si de politica interna in vederea apararii intreselor nationale ale statului si in vederea asigurarii unei independente depline. In iunie 1876, ministru de enterne, Mihail Kogalniceanu elaboreaza un lung memeriu catre Poarta unde erau cuprinse revendicari importante ale romaniei fata de Imperiul Otoman. Memoriul este trimis agentilor diplomatici din strainatate cu precizarea ca, in lispa unui raspuns nesatisfacator din partea Poartei, Romania af fi parasit atitudinea de neutralitate in conflictul oriental Se astepta un raspuns afirmativ din partea Marilor Puteri europene, dar in realitate acestea au fost indiferente in ceea ce priveste dorinta romanilor. Iritat de acest raspuns, Kogalniceanu cauta sa determine factorii de decizie romani sa paraseasca politica de neutralitate si sa porneasca razboiul impotriva portii, dar actiunea sa va lua sfarsit cand este nevoit sa renunte la functia pe care o detinea. In conditiile in care razboiul ruso-turc se amana, in politica externa a Romaniei incep sa se infrunte 2 opinii:una sustinuta de liberalii-moderati care sperau sa ajunga la obtinerea independentei printr-o garantie europeana a neutralitatii statului roman, iar cealalta sustinuta de liberalii radicali, acceptata si de Carol, ce prevedea ca independenta tarii nu poate fi obtinuta decat pe calea armelor, printr-o alianta cu Rusia. Incercarea de a obtine independenta prin garantarea de catre puteri a neutralitatii absolute a romaniei a fost un esec, dar trimisul Romaniei ,Dimitrie Bratianu speara ca si dupa Conferinta Internationala de la Constantinopol, din 11 decembrie 1976 sa convinga demnitarii turci sa ne acorde independenta de bunavoie.

In anul 1876, Imperiul Otoman adopta o noua constitutie, incurajat de Anglia, prin care Romania era considerata o simpla provincie provilegiata a Imperiului, ceea ce implica desfiintarea statului nostru national. Acesta actiune a picat ca un trasnet asupra oamnenilor din politica Romaniei.in fata protestelor Romaniei, a dezaprobarilor puterilor garante si a opiniei publice europene. Turcia a batut partial in retregere si si-a recunoscut greseala comisa fata de Romania. La inceputul lui 1877, unii oamnei politici romani continuau sa pledeze pentru mentinerea neutralitatii in razboiul ruso-turc ce avea sa urmeze. In iarna si primavara lui 1877, elita politica considera ca pentru urgentarea obtinerii independentei, vital era incheierea conventiei cu Rusia si participarea efectica a tarii la razboiul antiotoman.paralel cu activitatea interna, guvernul se interesa si de situatia politica internationala, pentru a nu fi nepregatit odata cu declansearea razboiului ruso-turc. Deoarece razboiul se apropia, intelegerea dintre Romania si Rusia era necesara , si astfel tarul va invita la Livadia delegatie romana,condusa de primul-ministru I.C.Bratianu, spre a negocia conditiile de trecere a trupelor rusesri spre Dunare. In toamna anului 1876, Livadia a devenit un important centru politic al Europei, acolo reunindu-se factorii de conducere ai Rusiei, dar si ambasadorii Marilor Puteti , in vederea informarii sau negocieri asupra razboiului ce se apropia. Convorbirile de la Livadia au abordat o serie larga de probleme, si pe baza inte;egerii de aici s-au desfasurat in lunile urmatoare, negocierile concrete , la Bucuresti. La 4 aprilie 1877, Koglnicaenu semneaz o Convenie cu Rusia, prin care armatele acesteia sunt lsate s treac pe teritoriul Romniei n condiiile respectrii integritii rii. Conventia stabilea ca guvernul Romaniei asigura armatei rusesteti libera trecere si ca acorda acesteia uzul cailor ferate, comunicatiilor fluviale, drumurilor, postelor si telegrafellor.Pentru Romnia, alegerea acestei soluii insemna c renunta la garania celor apte Mari Puteri europene, stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856, ramanand doar garania Rusiei.[7] la sfritul lunii aprilie,textul conventiei este facut public si, drept rspuns, Poarta ncepe ostilitile mpotriva Romniei, fr declaraie de rzboi, bombardnd malul romnesc al Dunrii (oraul Calafat).Armata romn, a crei mobilizare fusese decretat ntre timp, concentrat la sud de Capital i n jurul oraului Calafat va riposta Vidinului. La 9 mai 1877 a fost proclamata independenta de stat a Romaniei , dupa ce in prealabil pe 6 aprilie s-a decretat mobilizarea, pe 12 aprilie Rusia a declarat razboi Imperiului otoman, iar prin bombardarea

pe 16 aprilie Camera si 17 aprilie Senatul au aprobat Conventia ruso-romana. Un public imens si nerabdator(romanul, 9 mai 1877), din toate colturile capitalei venise cu mult inainte de deschiderea Camerei si ocupase pana la refuz tribunele pentru a fi de fata la sedinta memorabila. Proclamarea independentei a fost un moment de mare entuziasm, atat al deputatilor cat si a celor adunati in jurul cladirii Adunarii si pe strazile alaturate. Vestea despre proclamarea independentei a fost primita cu bucurie in toata tara, guvernul, domnitorul si parlamentul primind numeroase scrisori de felicitare pentru faurirea acestui act. Pe plan extern, independenta Romaniei a determinat tarile garante sa adopte atitudini diferite: Imperiul otoman a taxat-o drept rebeliune, declarand in acelasi timp ca isi pastreaza intacte drepturile asupra Romaniei .Anglia a considerat-o contrara tratatelor, cerand masuri de pedepsire, Franta a manifestat raceala, declarand ca regreta faptul ca Romania a renuntat la garantia colectiva, Austro-Ungaria a avut o atitudine rezervata,Rusia a apreciat-o drept un act - de facto dar nu si de jure - inoportun iar Italia a aprobat actul curajos al Romaniei. In primavara lui 1877 armata romana nu avea suficiente minitii, echipament si nici serviciu de intendenta bine organizat, iar statul nu avea credite, dar prin contributia integului popor si mai ales a maselor satesti si orasenesti, trupele au fost pouse in scurt timp,pe picior de razboi. Chiar dac Romnia nu era implicat pe baza unui tratat i n mod oficial n rzboi, artileria i trupele romne au sprijinit pe cele ruseti n asedierea cetii Nicopole care se pred la 4 iulie. La 15 iulie dei se refuzase iniial ocuparea cetii Nicopole, deoarece diplomaia rus nu accepta s semneze o convenie de colaborare romno-rus care s conin angajamente i garanii reciproce, comandamentul romn, n urma situaiei create de nereuita primului atac rus asupra Plevnei , hotrte trimiterea unor uniti romne peste Dunre sprea a coopera cu armata rus.

Situaia Romniei dup ncheierea rzboiului. Conferinelor de pace de la San-Stefan i Berlin

La sfritul operaiunilor militare, reprezentantul Romniei, colonelul Arion, nu e acceptat la tratativele de la SanStefano, n apropiere de Adrianopol, Rusia nsrcinndu-se ea s apere interesele Romniei. ntre Rusia i Romnia se creeaz o stare de tensiune. Lui Alexandrul al II-lea, care amenina cu dezarmarea armatei romne, Carol I i rspunde mndru c armata care s-a luptat la Plevna sub ochii mpratului i ai Alteei Sale Imperiale va putea fi zdrobit, dar nu va reui nimeni niciodat s o dezarmeze. Bucuretiul este ameninat cu ocuparea. Carol I prsete capitala i armata roman ocupa un dispozitiv pe linia Calafat, Craiova, Slatina, Piteti, Trgovite, pentru a face faa trupelor ruse. Eventualitatea unei confruntri e nlturat de convocarea de ctre Marile Puteri a unui Congres de Pace la Berlin, n iunie-iulie 1878 (I.C.Brtianu i M.Koglniceanu, reprezentanii Romniei, chemai s-i expun doleanele la 19 iunie/1 iulie, sunt audiai, dar nu i ascultai). Congresul recunoate independena Romniei, unirea Dobrogei, dar cedeaz Rusiei judeele Cahul, Bolgrad i Ismail din sudul Basarabiei. Rusia, nvingtoare, dorea ieire la Gurile Dunrii i obine ce voia. n acelai timp, Congresul condiioneaz recunoaterea de jure a independenei de modificarea art. 7 din Constituie, referitor la cetenia roman. Cum numrul evreilor era mare, mai ales n Moldova, i rndurile lor nu ncetau s creasc, Parlamentul romn a acceptat cu mare greutate i abia n 1879 modificarea Constituiei, dar numai prin acordarea ceteniei n mod individual.[12].Nu se acord din oficiu dreptul de cetenie locuitorilor strini, ci n mod condiionat: pe de o parte, fcnd dovada unui stagiu de edere n ara de minimum 10 ani, pe de alta, ei urmnd a solicita n mod inevitabil mpmntenirea pe baza unei cereri. Erau exceptate de la condiia de stagiu de edere n ara anumite categorii de persoane: participanii la Rzboiul de Independent, persoanele considerate a aduce servicii statului romn (oamenii de cultur i tiin, dar i bacherii, industriaii, investitorii strini etc.). Paradoxal, primele state care au recunoscut Independena, nc nainte de modificarea constituional impus de art.44 al tratatului de la Berlin, au fost cele dou mari puteri cu interese leznd statul roman: Rusia i Austro-Ungaria, care recunosc Independena nc din toamn anului 1878, nefiind interesate n respectarea articolului n discuie din tratatul de la Berlin. Germania, n schimb, i dup adoptarea modificrii Constituiei a amnat recunoaterea Independenei, procednd la ea numai dup ce n februarie 1880 a fost adoptat de ctre Parlamentul romn legea de rscumprare a cilor ferate construite de

societatea Strousberg, fiind satisfcute cerinele bancherilor germani. Odat cu Germania, alte dou importante mari puteri, Anglia i Frana, procedau i ele la recunoaterea Independenei. Prin participarea la acest rzboi, practic, romnii au reuit s-i dup la ndeplinire principalul deziderat de dup recunoaterea unirii celor dou Principate de ctre Marile Puteri i anume obinerea independenei. Consecinele au fost binefctoare pentru dezvoltarea viitoare a statului romn i a societii romneti, pe plan politic, socio-economic i moral. Statutul de independenta politic deplin nsemna nlturarea ultimelor elemente ale strii de vasalitate n raport cu Turcia. De asemenea, recunoaterea independenei statului romn, a atras atenia romnilor aflai n afara teritoriului Vechiului Regat, acesta din urm reprezentnd un punct de atracie pentru ei, micrile pentru realizarea unirii cu noul stat intensificndu-se, visul tuturor romanilor prinznd materialitate la sfritul primului rzboi mondial, odat cu formarea Romniei Mari.