Sunteți pe pagina 1din 241

PLANUL LUCBARII

Incepem, tineri apicultori, cu expunerea planului invataturii apicole asa cum se procedeaza in oricare activitate pentru a putea obtine rezultate bune. Vom prezenta la inceput o introducere in aceasta discipline pentru a vedea ce cuprinde ea ca sarcini si cum trebuie sa ne pregatim pentru ca stupina sa fie rentabila si bine organizata. Vom trece apoi la exa-minarea locuin^ei albinelor stupi sistematici, care sint usor de mlnuit si in care coloniile se pot dezvolta fara limita. L In sfirsit, examinind activitaitea unui roi natural primar si apqi a unuia secundar, Vom incepe cu un studiu anatomic al albinei, pentru a putea intelege cum formeaza aceasta populatie cu zeci de mif de fringe acel complex biofiziologic care este colonia, cu grupele sale sociale temporare, care sint adevarate organe de vietuire. Cu aceasta ocazie vom cunoaste si componenta coloniei cu cele trei caste de indivizi ai ei. Studiind colonia ca atare vom urmari activitatea grupelor sociale, care due, in primul rind, la o continua preschimbare a generatiilor care se succed, mai intens sau mai incet, in rapost de sezoane, iar in al doilea rind la acumularile de bunuri alimentare aflate in natura si aduse in stup drept hrana pentru puiet, maftca si albine. In continuare vom examina felul in care trebuie pregatite. coloniile pentru a ierna in cele mai bune conditii, astfel incit primavara sa^apara in depline puteri, pentru a da apoi stuparului o recolta cit mai mare. Stuparul va lua albinelor numai prisosul, adica numai surplusul care depaseste nevoile coloniei pentru a-si putea desfasura activitatea in conditii opstime. Totodata vom urmari problema foarte importanta a ameliorarii continue a pre^ioasei noastre rase Carpatica, prin cresterea de matci selec^ionate, imperecheate natural sau artificial. In sfirsit, vor fi studiate metodele de laborator pentru identificarea diferitilor agenti patogeni ai albinelor, caracteristicile bolilor provocate de ace$tia, precum si metodele corespunzatoare de prevenire si combatere a, lor. Sa nu Vi se para inutile si lipsite de important^ o serie de amanunte cuprinse in acest material, pe care unii dintre voi le cunoaste^i. Dar daca totusi le expunem in studixll nostru, o facem pentru ca sint necesare a fi cunosoute si va vor fi de folos in practica viitoare. In nici o tehnica nu se cer mai multe amanunte ca in tehnica apicola.

INTRODUCEBE IN APICULTUBA

Incepem, tineri apicultori, pregatirea voastra ca tehnicieni apiooli, cu lamurirea a doua no^iuna principale: ce este apicultura si cum trebuie sa fie un bun apicultor, pentru a corespunde sarcinilor ce i se incredin^eaza. Cuvintul apicultura compus din doua no^iuni imperechiate apis care in lataneste inseamnS albina si culturd care inseamna ingrijire, explica intelesul acestei imperecheri. Apicultura, dupa cum am spus mai inainite este o disciplina cuprinsa in vasta stiin^a a zootehniei, care la rindul ei ne inva$a modul de crestere a animalelor domestace deci si a albinelor. Apicultura este o stiin^a cu un pregnant caracter economic, in directa legatura cu productia, cu ameliorarea si exploatarea rationala si rentabila a albinelor. Sa lamurim acum si cea de-a doua no^iune si anume, cum trebuie sa fie un bun apicultor. Apicultorul este persoana care se indeletniceste cu cresterea albinelor. I se mai spune si stupar, adica" eel ce ingrijeste stupii, sau prisScar adica eel ce conduce o prisaca, adica o stupina. Ca om, stuparul este neaparat un indragostit de meseria lui. De aceea apicultura este considerata drept o indeletnicire pasionala. Apicultorul trebuie sa se obisnuiasca a fi calm, intrucit oamenii nervosi, care fac miscari repezi si nu au suficienta rabdare, vor suferi multe in^epaturi. Apicultorul fiind in contact strins cu albinele este impresionat de felul de via^a ordonata, plina de harnicie, sociabile cu semenele din acelasi stup cu care conclucreaza si va fi inclinat s5 le urmeze exemplul. Apicultorul va trebui sa fie chibzuit in perioadele mai putin favorabile pentru buna desfSsurare a activita'tii coloniilor si intotdeauna sa nu fie zgircit in a lasa albinelor o insemnata parte din agoniseala strinsa, pentru a nu le expune pieirii. El va tine o evident^ precisa a cheltuielilor si veniturilor stupinei. In tot ce face apicultorul nu trebuie sa se bizuie numai pe memoria lud, ci sa noteze la fiecare colonie lucrarile executate si pe cele pe care urmeaza sa le execute in \ditor, pentru ca numai printr-o muncS constiincioasa va putea avea numai colonii puternice. El trebuie sa aiba un ascutit simt de observatie, sa inlature piedicile ce stau in calea bunei dezvoltari a fiecSrei colonii din prisaca" si sa ia masurile cele mai adecvate in anumite situatii critice. Praoticind apicultura stuparul nu trebuie sa uite niciodata foloasele pe

care albinele le pot aduce culturilor agricole entomofile prin polenizare ; pe linga contributia lor la polenizare, care duce la sporirea produc^iilor agricole, atit cal:fativ cit si cantitativ, albinele la rindul lor vor recolta nectarul si poleuul pe care aceste plante le ofera" din abundenta. Daca noftunea de apicultor este atit de larga in con^inutul ei, in schimb, a fi un bun apicultor inseamna sa posezi mai cu seama o tehnica superioara, sa fii la curent cu tot ce este mai nou in acest domeniu. Oricine poate fi apicultor daca doreste sa creasca albine. Dar, in orice caz, amatorul ftrebuie sa stie de la inceput ca, la rezultate bune, va ajunge numai acela care se va lega sufleteste de aceasta indeletnicire. Tehnica aceasta se invata mai ales ,,cdtind inchisa carte care este msasi stupul cu albinele lui" asa cum spune un mare carturar al literaturii apicole, belgianul M. Maeterlick, care a scris unele dintre cele mai frumoase pagini despre viata albinelor. Personal, mi-au trebuit 23 ani pina sa inteleg framinftarea din aceasta carte inchisa, care era un modest buduroi primirtiv din(tr-un trunchi gaunos de copac, plin cu albine. Am inceput cu stupul primitiv pentru ca aicum 66 de ani in urma, existau .putini stupi sistematici cind am inceput sa ma preocupe albinele. Astfel am fost silit sa dezleg tainele vietii coloniei de albine fara a deschide stupul. Cind vom ajunge la lucrarile practice ve^i vedea cum trebuie sa va comportati cu albinele. Fiecare situp repreziruta o problems' aparte si fiecare colonie are propriile sale nevoi. In apicultura nu se lucreaza dupa tipic sau sablon. Principiile sint generale ; aplicindu-Ic, apicultorul trage concluziile respective dupa cerinte ; nu se poatc InsS spune ca in doua" cazuri similare se va proceda exact, la fel, caci fiecare caz are o particularitate de care trebuie sa se tina seama. Cu itimpul, apicultorul se formeaza numai daca are spirit de observajie si dorinta de a incerca sa aplice diferite masuri recomandate de cartile bune sau de apicultorti priceputi, spre a ajunge la un rczultat bun. Sint nenumarate probleme de rezolvat mai ales in sezonul activ. Legat de aceasta indeletnicire, complexa dar atragatoare, omul gaseste in munca lui o mare desfatare sufleteasca in aerul curat si inmiresmat cu parfumul florilor, in umbra si racoarea padurilor, ori in plina luniina a soarelui din cimp'ii si lunci. Datorita specificului acestei indeletniriri, apicultorii ating adeseori o viata inaintata. In U.R.S.S. s-au facut diferite statistici, pe indeletniciri, pentru a vedea care dintre ele au mai mul^i centenari, si rezultatul a fost in favoarea apicultorilor. De asemenea, in Franca s-au cercetat 19 000 de apicultori in privin^a cumpliteii boli a cancerului, si numai unul singur era atins de aceasta boala" fatala. In cadrul acestui capitol, privind ,,Introducerea in apieultura", este necesar sa prezentam pe scurt si problema relatiilor dintre oameni si albine de-a lungul timpului. Inca de la inceput, cimd omul a intrat in contact cu albinele in imensele paduri ce acopereau aproape totalitatea Terrei, el si-a dat seama de unele foloase ce le poate trage. Hrana lui obisnuita consta pe atunci in fructele pomilor. Trebuia fara efort sa intinda mina si ca culeaga fructele din pomul in care isi avea si salasul de teama animalelor salbatice. La ramificarea principals a unui arbore batrin, pe unde apele ploilor patrunsesera zeci de ani, s-a format o scorbura. 10

Acolo albinele si-au ales eel mai bun adapost. Mai intii au largit interiorul scorburii sfisiind cu mandibulele partea putrezHa, apoi au lus-truit pereyi lacasului cu secretii glandulare care impreuna cu cleiul aflat pe mugurii arborilor clei denumit propolis au format un strat izolator contra umezelii. Cum propolisul contine substante antifungice, deci contra mTicegaiului, aceasta masura a indepartat pericolul ca acesta sa se poata forma acolo unde este un aer inchis si intunecos. Cind orificiul de intrare in interiorul scorburei era prea mic, albinele ii rodeau marginile ; daca era prea larg, il micsorau facind cu acelasi propolis o placa obturanta in care lasau doar golul necesar pentru a putea trece citeva albdne deodata, Albinele au stat acolo in padure, milioane de ani, cu mult inaintea apari^iei omului pe pamint si acolo le-a intilnit omul ! El era doar un simplu musafir ce nu le supara cu nimic. Le-a privit probabUl cu oarecare frica, mai ales cind a simtit usturimea inte;paturii de ac atunci cind voia sa se infrupte din agoniseala lor. Omul, dupa ce le-a studiat indelung si cu aten^ie, le-a aflat slabiciunea : albinele ati o grozava teama de fum pe care au pastrat-o ereditar in genele cromozomilor, ca amintire straveche, cind padurile imense aedeau datorita descarcarilor electrice ale traznetelor. Pirjolul silea mil si mii de colonii sa-si paraseasca locuin^ele, luind in fuga in gusa atita miere, incitf picatura cu picatura de la fiecare albina, ele sa-si poata umple fagurii noi claditi intr-o alta locuinta. Teama de fum le declanseaza un reflex de alarma. Atit i-a trebuit omului ca de atunci sa le poata supune. Potolindu-le minia cu ajutorul fumului, stramosul nostru le-a putut lua agoniseala fara a mai fi intepat. Mai tirziu, cind el a parasit pestera si a durat un bordei sau b casa mai ca lumea, a adus si albinele linga locuinta lui. A prins doar ci^iva roi, ai caror albine erau foarte linistite, stind atirnati sub forma de ciorchine pe crengile arborilor nu prea inalti. Le-a dat salas in niste -cosuri ca niste clopote, Impletite din nuiele mladii, le-a lipit pe dinafara cu argila pentru a feri albinele de ploaie si frig si le-a dus linga casa, formind astfel prima prisaca. De mult folos i-au fost omului aceste albine harnice carora le lua in anumite perioade o parte din faguri mai ales cei marginasi, cu mierea cea tnai aleasa, caci era adunata in faguri noi, albi ca neaua, cu ceara cu miros placut de ambra. Mierea a fost totdeauna penstru oameni un aliment deosebit de valoros din punct de vedere alimentar, fiind folosita si ca leac in multe boli sau in oblojirea ranilor. Ceara adunata din ramasitele consumului a fost si ea mai mult decit folositoare : cu luminarile facute din ea, omul si-a luminat mii de ani locuinta, fara fumul inecacios al fesitilelor de grasimi. Pina acum doua secole in urma, palatele imperiale si nobiliare erau luminate cu sute de luminari, iar noi, cei din Moldova eram renumiti cu ceara vinduta peste hotare si despre care carturarul care a fost voievodul Dimitrie Cantemir, scria ca avea un parfum deosebit datorit pu^inului propolis ce se punea in amestecul topit si care parfuma incaperile imparatesti. Mestesugul stuparitului se mostenea din tata in fiu, de la bunic la nepot, iar prisacile erau cele mai pretioase danii ce se faceau insura^eilor. Cu ele voievozii nostri rasplateau faptele vitejesti ale ostasilor,

sau pe intelep^ii slujbasi ai \rii. Tirziu de tot, mai Incoace, cincl slova car^ilor a gasit calea de comunicare a inva^amintului stuparesc, numerosi carturari si-au exprimat pe aceasta cale admiratia pentru via^a sociala a coloniilor de albine. Aristotel, Magnon, Varo, Columella, Pliniu, Vergiliu Maro, reprezentan^i antici ai culturii elene si latine, urma^i mai tirziu de Aldrovanta, Mortfort, Butler pina la Swamerdam in secolul al XVII-lea, iar la noi Ion Molnar si mul^i al^ii au scris foarte interesante studii asupra lor, lamurind multe taine din viata albinelor. In ultimele doua secole cerceta-tori pasiona^i ca Fr. Huber, orbul ce vedea cu ochii min$i si cu cei ai devotatului sau colaborator ce a fost Fr. Burnens, a deslusit si pus bazele biologiei coloniei de albine. Lui i-a urmat Langstroth, Dzierzon, Berlepsch, Layens, Bertrand, intrecindu-se prin a gasi mijloace de a inlesni vda^a lor. Langstroth a facut stupul sistematic cu rame deplin mobile. Mehring, imiftind pe o placa sculptatS formele hexagonale prizmatice ale unui fagure, a dat la iveala presa de faguri artificial!; el a facut in apicultura sistematica un mare pas inainte, caci pina atunci fagurii se taiau din ramele mobile si se storcea mierea din ei, albinele fiind nevoite sa cladeasca mereu al^ii noi. In sfirsit, Hruska a invenitaft extractorul de miere centrifug. Vichentie Selejan din Banat, si dupa el Hanemann au facut gratia despar^itoare ce se pune intre corpul de cuib si magazinul de recolta de sus pentru ca matca sa nu poata trece acolo, si astfel recoltatul sa se faca fara grija ca ea ar putea fi pusa in primejdie. Cind toaite aceste utilaje inddspensabile au intrat pe mina stuparilor, ei au gasit timpul sa se instruiasca mai adinc !n privinta albinelor si a coloniei. Biologi de seama ca Chauvin, Prenant, Buttler, Roussy, G. Eugen si al^ii au dezlegat multe taine din via^a albinelor. In special savantul octogenar austriac Karl von Frisch a descoperit mijlocul de comunicare a albinelor din stup printr-un limbaj anumdt, exprimat in special prin fehirite dansuri si sunete emise ; Koregler a aflat mijlocul prin care matca, luind cunostinta de marimea alveolelor fagurilor, depune dupS voie oua fecundate sau nu. Pratt, Smith, Perett Maisonneuve, Miller, Aley, Heyrand au aratat metodele cele mai bune pentru ob^inerea de matci valoroase si selectionate. Fratii H. si F. Ruittner, Triasco si Gary au studiat felul cum matcile se imperecheaza, pe cind H. Mackensen si Nolan studiind efectul heterospermiei au inlaturat consecintele consangvinitatii, izbutind sa fecundeze matcile cu dispozitive speciale, prin care li se introduce in spermateca sperma unor trintori selectiona^i. Ajuita^i de to^i acesti inaintasi, apicultura din toata lumea a luat un avint impresionant. Produc^ia de miere in unele t&ri bogate in resurse melifere a atins sute de kilograme de miere de stup. Cu pu^in in urma, cind presedintele APIMONDIA, prof, dr. ing. V. Harnaj, s-a inapoiait dintr-o calatorie de lucru din Australia, ne-a comunicat ca acolo se realizeaza cite 400 kg miere de stup de la padurile de eucalipt. Aceleasi recolte le ob^in stuparii din Uniunea Sud-Africana. Revista franceza de apicultura ,,La gazette apicole" in urma cu 8 9 ani prezenta o fotografie a unei stupine de acolo, in care apicultorul 12

lucra la stupii lui sWnd pe scara iar ei erau spnjinilji cu proptele, fiecare avind 1520 de magazii de recolte suprapuse. Produc^ia lor era de 420 kg miere de stup, recoltata in majoritate de la eucalipt si trifoiul alb. Romania a fost din trecutul indepartat una din t&rile cele mai vestite in ce priveste apicultura datorita mierii de calitate de la padurile de tei si ar^ari si mai ales de la imensele fineturi pline de flori, caci, pina in urma cu un secol intreaga noastra economic era axata pe cresterea animalelor. Apoi agricultura, an de an s-a extins; padurile s-au defrisat, incit nuinai in regiunile de deal si munte sint resurse naturale de cules. In schimb, culturile marl de sute de mii de ha ou plante industriale ca rapi^a, floarea-soarelud, inul, soia mai cu seama padurile de salcim si tei oferS albinelor un cules rentabil incit se poate asigura consumul intern si exporta 45 000 tone de miere. Din 1957 de cind a luat fiin^a in \&a noastra Asocia^ia Crescatorilor de Albine cu 66 000 stupari, sub conducera unui Comitet Executiv insufle^it de dorin^a de a face cit mai mult si cit mai bine in sprijinul apiculturii, s-a cladit cu mijloace banesti proprii un Combinait apicol la Baneasa-Bucuresti cum nu sint doua in lume (fig. 1). Presedintele asociatiei, prof. dr. ing. V. H a r n a j este si preseddntele APIMONDIA, ales in aceasta calitate de trei ori pina acum. El a infiintat un institut international de tehnologie si economic apicola ce are o publica^ie proprie ,,Apiaata" cu circuit international. De asemenea, asocia^ia are

fig. 1, Unul dlntre pavilioanele Combinatului apicol.


13

o revista proprie, ,,Apicultura in Romania" sub coruducerea unui colegiu redac^ionai si care apare si intr-o versiune in limlba maghiara sub denumirea de ,,Meheszet Romaniabont". Concomitent statul sprijina ac^iunea asociatiei prin scutiri de impozite si reduced la transporturi. Totodata, in acelasi an, a luat fiin^a Sta^iunea centrala de cercetari pen/tru apicultura si sericicultura cu personal de inalta calificare, care a fScut numeroase cercetari. De pilda, un colectiv de acolo sub directa conducere a cercetatorului ing. N. Foti a pus in practdca dupa" multe cercetari laborioase o metoda buna de pastrare peste iarna, in afara ghemului a unui numar important de matci fecundate. Ele pot fi folosite in primavara urmatoare la formarea de nuclee ajiitatoare pe linga coloniile de baza. In felul acesta in coloniile respective, avind doua mated, se mareste numarul tinerelor albine zburatoarea care iau parte impreuna la culesul principal, marind mult productia. Tot acolo, si cu acelasi colectiv, N. Foti a stabilit caracteristicile bunei noastre rase de albine Carpatica, recunoscuta ca atare in multe tari ce au importat matci de la noi. Crescatorii de matci ai Statiunii au dat zeci de mii de matci selectionate apicultorilor solicitanti. Incepind din anul 1974 aceasta atatiune a trecut in cadrul Asocaa^iei Crescatorilor de Albine deveninind Institutail de cercet&ri pentru apicultura.

ALBINELE IN LUMEA INSECTELOB HLMENOPTEBE

Albinele tineri apicultori fac parte din marea clasa a insectelor din ordinul Himenopterelor, caracterizat prin aceea ca poseda patru aripi membranoase, ordin care cuprinde, in afara de albine, viespile si furnicile. Ele apartin familiei Apidelor genul Apis, specia Apis mellijica L, avind o metamorfoza completa cu larve ce ddfera total de adul^i. Sint inrudite cu toate speoiile de albine salbatice, ce-si fac cuibul in pamint, in tulpinile trestiei, sau sapindu-si locuinta in Jemniil din esente moi. Privitor la viafa exterioara, majoritatea himenopterelor au un grad mai inapoiat de viata sociala, dar cu un simt exceptional al memorizarii, aflindu-si cuibul intr-un dedal de ierburi, frunzuli^e, trestii, si folosind fel de fel de trucuri si o surprinzatoare siretenie de a capta victime, pe socoteala carora traiesc parazitar. Unele, desi singuratice, avind cuib separat, traiesc totusi in vecinata^i foarte apropiate, in zeci de cuiburi pe cite un metru patrat. Alltele, mai evoluate, formeaza mici clanuri cu cuiburi separate, avind un culoar comun ; in sfirsit, cele care au urcat scara unei anumite ,,organizari sociale'c, albinele noastre, traiesc in colonii cu zeci de mii de indivizi, la fel ca furnicile, cu care sint strins inrudite. Din sutele de specii de albine salbatice vom alege doar citeva, care reprezinta trepte evolutive pina la situa^ia unei societa^i organizate, asa cum sint albinele din prisaca noastra. Din cele singuratice, cea mai inapoiata este viespea sapatoare, Pompila specia Pompilus apicalis. Este singura dintre himenoptere care nu are grija de progenitura ei. De o siretenie deosebita, ea sta la pinda pentru a descoperi salasul unui anumit paianjen, din specia Nemesia, ce traieste in pamint. Mica viespe patrunde in vizuina acestuia, il par-alizeaza cu veninul acului, fara a-1 ucide. Apoi depune pe abdomenul victimei un ou, din care, atunci cind va apare larva, ea va trai si va create pina la maturitate pe seama trupului amor^it al gazdei, din care, pina la urma nu ramine nici o farima. In cautarea acestei prazi ea zboara din primavara pina in toamna lasind in urrna-i numeroase fiice ce due la rindul lor aceeasi viata parazitara. Specia Xilocopa, albina singuratica, ceva mai mare trupeste, isi sapa locasul in trunchiuri de arbori uscati. In mica chilioara sta din primavara pina in toamna, cind lasind acolo o urmasa, isi paraseste locuinta, 15

refugiindu-se al&turi de alte surori din aceeasi specie, iernlnd imprcuna, spre a-si tine reciproc de cald, la radacina unui soi de liliac. E un prim pas, pe jumatate facut, spre o asociere in sezonul rece. Cu specia Polistelor Polistis gaLlicus, viespi sufotirele i delicate, se paseste spre un inceput de organizare sociala. In primul rind fiecare insecta isi lucreaza un mic faguras. Foarte rar se asociaza cite doua tovarase care sa lucreze la acelasi cuib. Dupa observable lui Ferton una din ele aduce o incarcatura de pasta celulozica, dar gasind micul cuib ocupat de prima, asteapta sa-si faca loc dupa plecarea tovariisei de munca. Peate noapte insa toate se grupeaza in apropierea celui mai mare din fagurasi, stind in buna intelegere, impartindu-si una alteia hrana din gusS. Specia de albina singuratica Prosopis variegata considerata de noi inaintasa a albinei melifere, traieste tot singuraticS dar intr-o stare superioara fata de alte specii. Ea nu-si mai face cuibul in pamint, ci in partea mai frageda a unei radacini pe cale de uscare. Acolo duce miere si polen singurului ou depus, pentru ca viitoarea larva sa aiba hrana la fndemina pina cind ajunge matura. Osmia Osmia fossaria si ea e o melifera gastriligena" adica din cele ce se hranesc cu polen specie r&masa ca locuinta in urma Prosopelor isi dureaza casa in pamint; in schdmb, este animate de un spirit de asociere mai pronuntat. E drept ca locuinta sa este strict individuals, bine ingrijita, captusita cu petale ale flordlor de mac, dar pe patul catifelat insecta depune numai un ou pe care-1 inconjoara cu miere si polen. Inclinatia spre asociere a acestei specii se manifests prin consitruirea cuibului in apropiere de eel al suratelor sale. Pe un metru patrat sint sute de cuiburi locuinte individuale ca intr-un mdc sat. Caracteristic pentru spiritul sau de asociere este apararea in comun a satului. Ele gonesc din preajma satului orice insecte sau animale, care le-ar tulbura linistita lor viata. Halictele sint primele intre speciile de albine salbatice care s-au organizat intr-o societate primitive. Locuintele saitului albinaresc sint mai bine orinduite, aparind in comun intrarea fiecarui cuib. O seric de albiirute fac serviciul de paza patrulind permanent in jurul satului. O comparatie intre ddferite himenoptere incluzind si albina Apis mellifica L. este si mai expresiva, dac studiem locuintele cladite de ele. Sa urmarim pe scurt, pe cele din speciile cele mad apropiate, care sint viespile si furnicile. Viespile adunate in asociatii mai mari sau mai mici, isi cladesc locuinte aratoase prin podurile caselor sau prin alte adaposturi. Acesite locuin^e sint in etaje, sprijinite pe piloni puternici, folosind substante celulozice. Unele specii de viespi isi fac locuinta in forma de clopot sau in conuri cu etaj ; acestea sint strabatute de o singura ulita centrala de la baza pina sus, asa incit acest palat babilonic poate fi marit in raport de populatia ce-1 ocupa, adaugindu-i alte etaje dupa nevoie. Furnicile sint mult mai inaintate pe scara sociala fata de toate himenopterele descrise pina acum. Ele isi construiesc locuinte sub pa16

mint, pina la mari adincimi. ALtele si le cladesc la suprafata in trunchiuri putrezite de copaci sau buturugi, acolo unde apele din viituri nu le-ar pune existen^a in pericol. Sint furnici din aceasta categoric care-si fac cuibul suspendat, lucrat ca o pisla batuta la piua, cu scame si fibre de plante. De pilda : furnicile din specia Oxophylla smaragdina, din preajma Oceanului Indian, cos frunze mari, pe margini cu fire de matase, aducind pe santier, in mantiibule, propriile lor larve. Legatura o fac cu ajutorul unor secretii lipicioase a larvelor, lipind marginile frunzelor una de alta si apoi cosindu-le. Cele care locuiesc la suprafata pamintului in furnicare perfect orinduite, au camere speciale pentru puiet; au magazii de rezerve de hrana ; dormitoare si gradini in interiorul cuibului, in care cultiva un soi de ciuperci bogate in rezerve proteice. Au un fel de grajduri pentru niste purici de plante care secreta un sue laptos, cu care furnicile isi hranesc larvele. Toaste acestea insa sint cu mult depasite de locuinta albinelor noastre ! Ele cladesc un adevarat palat de ceara, cu zeci de mii de camarute hexagonale, denumite alveole sau celule, formind faguri rinduiti la aceeasi distanta unii de altii, ca sa nu stinghereasca buna circulatie a aerului de jos in sus si invers. Este un adevarat oras cu piete, ulite, spatii speciale rezervate hranei de iarna, cit si cuibului orinduit astfel ca sa nu se piarda caldura necesara vietuirii si dezvoltarii puietului in diferite stadii de metamorfoza. Aceasta locuinta are o singura intrare, urdinisul, reglabil in raport de sezonul cald sau rece ; are peretii smaltuiti cu o soluble de saliva si propolis, substanta care apara locuinta nu numai de umiditate ci si de invazia diferitilor microbi, caci contine antibiotice. Pentru ca sa fi ajuns la asemenea locuinte minunaite, desigur ca au trecut milioane de ani. Mai sint si azi specii de albine care n-au ajuns inca la perfectiunea alveolelor1 hexagonale. De pilda in regiunile tropicelor, in India, Sumatra si Java, traieste specia Apis florea. Albinele din aceasta specie isi cladesc in aer liber, sub creanga unui arbore, un singur fagure, care le serveste si de cuib si pentru rezervele de hrana. O parte din alveolele fagurelui sint cilindrice, iar altele hexagonale. Ele deci sint in perioada de tranzitie spre unificarea formei hexagonale, cea mai economicoasa si solida intr-o constructie. De asemenea, albinele din rasa Meliponelor si Trigonelor din Mexic au si ele alveole deosebite; mierea este depozitata in camarute cilindrice ca niste butoiase ; in schimb alveolele din cuib sint hexagonale. La Melipone o particularitate interesanta o constituie urdinisul locuintei, pe care in noptile reci il inchid cu o perdea subtire de propolis, perdea ce o rod a doua zi dimineata. Privitor la viata de interior, himenopterele au o organizare uimitoare a muncii, pe care o vom lamuri cind vom descrie colonia.
') Vom folosi in tot studiul nostru cuvin-tul ,,alvcold" In loc de celule, cum s-a obi^nuit pin5 acum, cSci cuvintul celuld, este atit de des folosit in biologia albinelor, Sncit ar putea da loc la confuzii. Vom folosi de aceea i cuvintul ,,c&m8rutd", care In latinete este expresia justa a alveolei. 2 c. 569
17

Este cunoscut sinful lor de cura^enie. Albinele nu suporta nici un. element strain care sa le aduca neplaceri, cum este soarecele pe care li ucid in stup, cu veninul acelor, iar cadavrul il invelesc intr-un giulgiu de ceara si propolis, izolindu-1, spre a nu vicia atmosfera interioara. Au un simt de intrajutorare deosebit fata de cele din aceeasi colonie. S-au vazut totusi cazuri cind albine straine, ratacite din stupii unei prisaci mutata peste noapte in alt loc necunoscut, se aduna in cite 12 tiorchini ca la roire, imprumutindu-si reciproc caldura si hrana din gusi. Daca cineva pune acesti mici roi in stupi goi si le da cite o matca, de indata, toate se organizeaza ca si orice colonie din prisaca : unele din ele cladesc faguri in noua locuinta, iar altele aduc nectar si polen pentru colectivitate. In interiorul stupului simtul acesta de intrajutorare e lege pentru albine, nu numai in sprijinul activita^ii colecrtive, dar si in ajutorarea celor obosite. M. Haydak descrie o categorie de albine maseuze care dau ingrijire celor ce vin obosite din cimp, cu povara grea a cosuletelor cu polen, incit e nevoie ca picioarele sa le fie masate. Toate au un simt deosebit al directiei; ele isi memorizeaza punctele de reper, regasindu-si locuin^a cind vin de la mari departari; au instincte si reflexe ereditare, care le ingaduie sa gaseasca in amintirea genelor cromozonice solu^ia cea mai buna pentru a iesi din anumite situatii grele, si care au parut la inceput fara dezlegare. Cunoscutul biolog francez L. Roussy a supus albinele unor experience pentru a observa comportarea lor, si a ajuns la concluzia ca ,,activitatea lor la cladit este o aria inginereasca de mare jinefe care depa$c$te in multe ocazii marginile instinctului." Spiritul de sacrificiu al individului este deosebit si il posrda mai toate himenopterele sociale, la fel ca si eel de ata?amcnt la uncle, prntru mama lor si puietul din cuib, care reprezinta viitorul. Un element pailiic se manifests de asemenea in special la albine. Desi ele nu au mllft pentru albinele batrine si neputincioase, totusi s-au vazut colonii cnre-iji pastreaza matca batrina intr-un col^ mai depSrtat din stup, IVi'HA dc fiica ei geloasa si care totusi citeodata o ingaduie cind sta c''v:i mai izolata. Privitor la organizarea anatomica intima, himenopterele an mulli* trasSturi comune au arme de apSrare si atac ; masculii slnt trr/xvitrati cu organe senzoriale deosebit de fine si dezvoltate, asa incit. teaza de la mari departari femelele aflate in zbor de fecundare. Au un si&tem nervos central creierul care dupa lui, la albine, in raport cu cea a corpului, se claseaza imediat dttpA rH al omului. Un mare numar dintre himenoptere se reproduc prin genezd, acel fenomen al reproducer!! din oua nefecundate depuso femela, problema ce o vom lamuri ceva mai departe. 18

Din negura vrem'ri

ISTORIA NATURALA A ALBINELOR MELIFERE

Dar cum s-au diferen^iat ele, asa incit unele au putut sa urce spre o viata sociala, cum sint albinele unei colonii, cind alte specii direct inrudite din marele ordin al Himenopterelor, au ramas atit de inapoiate ? intreaba unul dintre tinerii apicultori. Diferentierile au urmat legile biologice impuse de natura ce le-a creat, legi care au influentat, prin mutatii, treptat, de-a lungul a milioane de ani, atit animalele cit si vegetalele. Ele au suferit transformari mai mari sau mai mici si au aparut forme noi de via^a. Dupa parerile cercetatorilor biologi, cum ar fi prof. Witerbert, stramosii albinelor de azi au fost la inceput un fel de larve fara aripi, hranindu-se cu materii vegetale mai mult sau mai pu^in fragede, cum erau sporii ferigelor gigantice. Ca urmare a unor mari schimbari climatice, ferigile au fost inlocuite de arbori si plante cu flori. Pentru a supravietui, larva, inca solitara, a trebuit sa devina apta pentru zbor. 1-au aparut de asemenea, mijloace de transport al polenului : perisori pe cap, periute de adunat polenul de pe corp, cosulete pentru depozitarea lui provizorie si transporrtul spre camaru^ele fagurilor ; la fel au trebuit sa se dezvolte si aparatura de care au nevoie la cules nectarul, cum sint: limba si gusa. Acestea le-au ingaduit sa-si stringa hrana din florile de curind deschise, hrana cu care se asigura viitorul speciei, care este puietul. Proba evidemta a celor sustinute de cercetatorul citat mai sus, e ca acea modesta albina salbatica despre care v-am vorbit Prosopis verigatus, inaintasa albinei melifere, desi isi hraneste larva cu miere si polen, nu are inca aparatura de cules polenul, cum au albinele noastre : h lipsesc atit cosule^ele de la picioarele posterioare, cit si periu^ele pentru adunatul graunciorilor de polen afla^i pe haina paxoasa. De aceea Prosopis inghite si depoziteaza polenul in transportindu-1 astfel in sihastra sa locuin^a, drept hrana pentru de miine, pentru ca la iesirea acesteia din ou sa-1 aiba la inden^iiil^"pina la maturizare. r Aceste transformari care corespund la prima vedere cu, morfozele larvei albinei, nu sint deosebite fata de cele suferite mele amfibii, primele reptile, pasari sau primele mamifere.
rt*V

cestea s-au indeplinit prin mutatii ') succesive in cadrul posibilitatilor depozitului cromozomic al fiecarei specii. Cind mutatiile nu se puteau face, specia pierea. Cu siguranta ca dupa aceste s-tadii in evolutia lor, albinele (Apis) si-au insusit progresiv obiceiurile sociale pe care le vedem astazi. ,,Mutantele dupa prof. M. Prenant de la Sorbona adeseori difera putin aparent fata de forma originala a speciei respective. Esential este ca aceste transformari imedialte si complete ale caracterului nou, urmeaza legile precise ale ereditatii". Mutantele se mostenesc si se transmit astfel mai departs urmasilor. In aceasta opera natura are la indemina un element de mare importanta : timpul. Fiecare schimbare se mascara" cu sute de mii si chiar milioane de ani. Biologul sovietic prof. Oparin a stabilit ca ,,in acest element ce e&te timpul, a fost posibila conceptia unei legaturi intre lumea fizica si cea biologica, deci intre materie si viata". Dupa noi cercetari Universul s-a format acum 610 miliarde de ani, iar Pamintul acum 45 miliarde ; primele bacterii au aparut cu doua miliarde de ani in urma. Toate transformarile s-au indeplinit in sute de milioane de ani. Cercetatorii o pot afla urmarind fosilele care in ce priveste albinele, dateaza din era geologica tertiara, care a fost acum cincizeci de milioane de ani in urma. Studiind aceste fosile dupa metodele noi, cu substante radioactive, s-a putut stabili ca albinele traiau deja organizate in comunitati in timpul erei tertiare. In afara de albina fosila, gasita la Aix-en-Provence (Franta), fixata intr-o placa de ghips, din acea era, s-au mai gasit si alte doua fosile. Prima, provenind din eocenul superior prima parte a erei tertiare era fixata in rasina revarsata a unui conifer baltic. Aceasta fosila prezinta un grup de sase albine la care s-a alipit si un fluture de ^aselrnta 2). Aceasta dovedeste ca inca de pe atunci albinele isi cladeau friguri din ceara, avind si parazitul respectiv alaturi de ele, Cealalta fosila dateaza din miocenul inferior a treia perioada a erei tertiare *Xr- fiind bine conservata in'tr-o roca formata din straturi suprapuse linga locolitatea Gattingen (R.F.G.). Cercetatorii insa considera ca albinele au ' aparux pe pamint mult mai inainte deci in era secundara mai a precis s^t? sHrsitul acestei ere, care a durat 150 milioane de ani. InV Ur-ade^^r, efe^ c-unoscut precis ca atunci au aparut plantele superioare cu \, producatou-e de seminte, fanerogamele. \e florile aoestor plante erau multe dintre cele care secretau wtar, zaharul fiind t^mentul energetic care da impulsurile necesare ynarii si dezvoltarii sei/mtelor. Acestea atrageau insectele avide de ~~ | X , care in felul aceste ajutau florilor sa faca o fecundare mai win opera de polenizare p? care o indeplineau. y_.. . . , '
tWWh

'tit. i'ln, I.F-

irin a-ceasta notiune se inteiegr- --diiicarea bruscS a calitatil unui organism ^^ 1 vor fi date niai departe, dud vom lor.10^ de viafa. ExplicatU mU t^ . Gtt -v mellonela fiuture depune ou5 in stup, iar larvele lor, ,e ifroteice pentru dezvolt? caca faguril de cuib, unde gasesc rezlduu' 1- ^e au r^nas Hpue ' jeretii alveolelor natale, rcziduuri cu care r as^el4njn^

Aceasta era secundara nu ne-a lasat fosile de albine asemanatoare cu cele de azi! Desigur ca vorbim de mutatii aparente, fara sa putem stabili daca in anatomia albinei de azi au mai aparut alte mutatii, caci fosilele nu pot fi analizate decit la exterior. i totusi multe schimbari jtrebuie sa fi intervenit. L. Roussy, facind observa^ii asupra limbii albinei scrise : ,,Piesele bucale ale albinei sint rezultatul unei evolutii multimilenare, suferite de piesele rudimentare ale albinelor primitive. Parole componente ale aparatului de supt s-au sudat si s-au alungit progresiv, pentru a forma un tub deschis, adaptat aspira^iei lichidelor. Limba albinei nu s-a putut dezvolta decit in legatura cu florile plantelor, incepind inca din Cretadc" '). In marele ordin al Himenopterelor a aparut, de-a lungul vremii, o diferentiere mica, sub actiunea feluritelor elemente cu care ordinul s-a gasit in atingere, in medii deosebite. Aceasta diferentiere a dat nastere la specii noi si tot atit de deosebite. Odata modificata celula germinativa, ea s-a 'transmis astfel descenden^ilor in forma ei noua, aparind deci un nou tip. El se inmulteste urmind o evolu^ie in raport cu conditiile impuse de mediul la care s-a adaptat, ajungind deocamdata la o anumita stare de fixare. Legaturile de filia^ie, in cadrul ordinului, s-au pastrat; numai aparen^ele le despart in familii, genuri, specii etc. Inzestrate ou organe noi, aripi, mandibule etc., fiecare specie noua se adapteaza unei alte forme de via^a, cu un alt mijloc de trai. Le gasim astfel in era tertiara dupa cum am amintit nu ca insecte singuratice, ci organizate in clanuri reduse. In era cuaternara (era geologica a pastra, in care traim si noi) care a inceput acum 23 milioane de ani in urma, s-au intimplat mari prefaceri terestre datorita unor masave miscari tectonics 2), si a unor ingheturi succesive, urmate de lungi perioade de caldura (perioadele glaciati-umlor). Albina, insecta usor adaptabila condi^iilor de irai, si-a organizat viata in raport de incercarile pe care timpul i le scotea in cale. O parte impoiianta din clanuri au pierit, inghetate ; altele s-au ingropat in pamint in birlog individual, iesind la suprafata in sezoanele calde, cind, dezmortite din starea de semicongelare, organismul si-a reluat functiile. Din acestea se trag unele albine salbatice sapatoare, care au ramas in aceeasi stare de inapoiere. In schimb, cele mai evoluate dar si ele deocamdata tot singuratice in stare de clanuri reduse, traiau pe cont propriu. Singura preocupare era doar sa-si gaseasca loc potrivit pentru progenitura lor, ce trebuia crescuta pina la maturitate. Ele fiind deja gastriligene deci consumatoare de polen si miere s-au stabilizat numai spre acest consuni ca hrana. Din categoria acestora sint bondarii din pamint si alte grape de albine salbatice amintite. Ca sa atinga deci un complex organic, cu mii de albine strinse in comunitate, au trecut prin diferite mutatii, unele motivate de vicisitudinile vremii reci. Acestea ile-au silit sa se apropie cit mai &trins in forma de ghem compact, care sa aiba in directa apropiere hrana adunata in
de ') Cretacic = perioada geologica de la slir$itul erei secundare ce a durat 150 milioane ani. 2) Mipedri tectonics = cutremure de pamint.

21

* tji ---

comun, in scurtele sezoane caide. Mierea a devenit astfed elemental primordial de producere a caldurii, datatoare de energie ; in felul accsta s-a organizat mai bine. colonia care cu clt are o populate niai mare, cu alit traieste ,,E curios scrie M. Maeterlinck si aproape miscator, de a fcrece de la viaa egoista a albinei singuratice viat& neispravita si fara ternei , la viata fra^easca putin mai sigura si ceva mai fericita ! E curios sa" vedem cum ideea noua bijbiie la inceput! Aceasta idee ce izvoraste din materie, nu e decit frigul, foamea, groaza, schimbate intr-un lucru ice n-avea inca chip. Ea se tiraste fara rost imprejurul marilor primejdii, cu moartea" ! imprejurul noptilor lungi ale iernii, intr-o toropeala vecina Prin selectivitate si specificitate, din poligine albinele au devenit monogine, avind o singura femela fecundata matca pentru intreaga colonie, care depune mii de oua pe zi si compenseaza disparitia celor care alta data in negura vremii, depuneau si ede oua in acelasi cuib. MMatca scrie acelasi autor mai sus citat si-a luat ramas bun de la lumina zilei, de la dulceaja florilor, de la liberate, albinele lucratoare de la dragoste, de la 45 'ani de vietuire, de ia bucuria de a fi mame. Matca isi vede creierul redus la minimum in folosul ovarelor organele de inmultire iar lucratoarele isi vad acelea^i organe stringindu-se in folosul unei iscusinte specifice. Este adevarat ca albinele lucratoare nu pot sa-si schimbe propria soarta, dar dispun de cea a tututuror larvelor si nimfelor din preajma lor si care sint aproape fiicele lor". Aleginidu-si un loc potrivit de obicei in scorbura arborilor batrini, viafa colonjei se desfasoara intr-un ritm domol in perioadeile de toamnS si de iarna, pentru a porni vijelios in primavara si culminind in vara plina de roade ! Atunci, ea isi umple hambarele cu mierea parfumata a florilor, miere care in iarna le da caldura, si cu polenul rezerva de proteine si substance de creatie, cu care vor creste generafiile viitoare". Cind numarul nou nascutilor depaseste cu mult pe eel al pierderilor de vieti, iar populafta scorburii nu mai are spafiu suficient, se formeaza roiul care pleaca cu mama lor, sa-si organizeze in alta parte o noua asezare, la fel ca cea din care el a plecat In felul acesta, speciile de albine melifere s-au raspindit pretutindeni in lume, le gasim la toate latitudinile globului, impar^indu-se in diferite rasecaci geografice.

RASELE DE ALBINE

Insectele din marea familie a Apideelor sint raspindite aproape pe toata suprafata Terrei. Le gasim nu numai in zone cu clima temperata ca la noi unde viata lor e mult mai usoara ci si in cele de la ecuator ca si in nordul Siberiei, al Canadei si Scandinaviei. Acolo, insa, trebuie sa aiba la indemina s_i sa consume o mare cantitate de hrana energetica cum este mierea, ca sa se poata mentine. Adaptarea la mediu este o conditie inexorabila de viata a tuturor vietuitoarelor, conditie de care depinde supravietuirea sau disparitia lor totala. De pilda, in olopotnita unei biserici de la Arhanghelsk port sovietic la Marea Alba unul din cele mai nordice s-a gasit un roi care traia acolo de cinci ani, desi iarna termometrul coboara la 4550C. El a rezistat desi era expus curentilor din clopotnita, caci ave-a acumulari foarte mari de miere in faguri. De asemenea, in partea nordica a Mongoliei, albinele adaptate la frig sint active la temperturi joase. Cercetatorul Starcov a comunicat ca albinele de acolo fac primele zboruri in primavara pentru cules la + 23C, pe cind cele de la noi stau in ghemul de iarna la -fl2C. Acelea lucreaza si pe ploaie si chiar cind ninge, daca au plante care dau nectar si polen proaspat cum este spintul Helleborus purpurasoens. Aceasta planta creste si infloreste si la noi cind inca zapada nu s-a topit, dar nu in masa, ca sa faca obiectul unui cules bun si care sa determine o adaptare a albinelor de aici la zbor pe timp rece. Albinele din genul Apis (fig. 2), se impart privind in mare in trei rase distincte geografice cum sint: Grupul de ra^g indiene din care fac parte : a) Apis florea albina pe jumatate ca marime fatS de cea de la noi despre care am amintit in treacat mai inainte si care traieste la tropice, in India, Borneo, Java etc. ; ele fac un singur fagure sub umbra unui arbore.
Fig. 2. Cinci dint-re rasele de seama a albinei melifere. 1 albina ciprica din Cipru ; 2 albina italiana ; 3 albina caucaziana ; 4 albina ucrainlana; 5 alina carnica

22

23

^acoperind cu trupurile lor puietul, cind Limpid r.-iU' n'vn n m t i n p ;.i ploios sau descoperindu-1 cind este prea cald. Nu CM!I- n m i i M t i i i n to) Apis dorsata traieste in acelea$i hxciirl -m ,!;<(.* / / M M . I dm- este de doua ori mai mare ca albinele de Ja nui. A l l u m - l c rlflili>M< til cle un singur fagure la umbra pomului, dar acesta n l m ^ c H i r n i l f i h l 'r\n )ungime sprijinit sus cu o baza de ceara de l.'f cm Iflllnm p i ' t n l i u n jnitea sustine greutatea mierii si a puietului din alvmlrlc h i t , j.;n'ul/iip care uneori depaseste 100150 kg. Caracteristic pcnlnt wr/nln HIM/I i-.-ito ca albinele migreaza : vara in timpul cald si secetn.s -/Imarft l/i m u u l r , unde creste o flora bogata, iar clima esite mai racowiiH.1! , c i m l vlmt loamna coboara la ses, tragind la vechiul locas. Este foarlt- ;if;ii'flvrt N| nu e crescuta de oameni. c) Apis indica sau Apis cerana cu o arie de ntepljullrr imirr, in special in India si insulele din sud-estul Asiei, ascinfinah'Wf cu olbina meliferS europeana, dar mai primitiva, are important Insit.sirl biologice, dintre care se remarca o rezistenta mare la iernari lun^l $i mai ales foarte mare la atacul bolii nosema. Matcile au o mnrc cnpaci'tate de ouare, intre 1 0003 000 oua in 24 de ore. Grupul de rase irano-mediteranian; Specia Apis mellifera cuprinde mai multe rase gruputu astfel : a) mellifica remipes a crei arie cuprinde Armenia (U.R.S.S.) Iranul siApis Anatolia (Turcia). b) Apis mellifica caucasica, albina caucaziana dintre care trei populatii sint mai cunoscute : migreliana, abhaza si careliana ; c) Apis mellifica taurica, din sudul Crimeii si tarmul nord-estic al Marii Negre. De asemenea, in regiunea Orel este o rasa de albine paduroasd foartte rezistenta la ierni grele, careia sovieticii i-au creat o rezervatie speciala pentru a o pastra purS. In partea dinspre Mediterana gasim : a) Apis mellifica Cypria din insula Cipru, foarte harnica dar foarte agresiva. Totusi apicultorii de acolo o cresc caci da produc^ii mari. Caracteristic acestei rase e ca albinele nu-si ucid matca, ci daca le stfnjeneste prezenta uneia voie sa reintre acolo ; straine, o scot afara din stup si nu-i mai dau b) Apis mellifica siriace este albina din Siria, in regiunea estica a Mediteranei; c) Apis melltfica carnica, albina cu o arie mare de raspindire pornind din apropierea Adriaticei la Tirol, cuprinzind Austria si Germania, considerata ca o rasa" buna, productiva, usor de condus si destul de bine selectata de cercetatorii austrieci si germani. O varietate a ei, de culoare surde, se afla in Polonia sub denumirea de Apis mellifica Lehzeni, ce se intinde spre nord in Scandinavia si spre est in Bielorusia, sub denumirea de Apis mellifica silvarum ; d) Apis mellifica ligustica albina italiana, recunoscutS ca rasa cea mai bine ingrijita, economic^, produotiva, rezistenta la boli. A fost atent selectionatS inca' de pe timpul romanilor, caci Vergilius Maro 24

poet roman, scrie in cartea sa Georgicele despre ea si felul cum este ingrijita. De acest grup apar^ine si albina noastra Apis mellifica Carpatica intrata de curind in nomenclatorul raselor de albine, de cind grupul de cercetatori romani sub directivele cercetatorului N. Foti, a stabilit ca ea are caracteristici proprii, facind interesante studii biometrice asupra :ei. Ela| s'e intinJde in vastul triunghi marginit la vest de Carnica, la sud de albina dalmata si la est de cea ucrainiana. Ne vom opri ceva mai mult asupra rasei noastre, Carpatica careia i se mai zice si albina de Banat. Ea are insusiri morfobiologice caracteristice climei si culesurilor de la noi. E rustica, blinda, rezistenta la boli. Are o trompa lunga de 6,399 mm. Capaceste mierea fara sa atinga suprafata ei. Apis Carpatica are dupa V. A. Gubin o obirsie foarte veche, mentinindu-se in perioada glaciara in cele mai calde zone ale Cimpiei Dunarii. Dupa incalzirea climatU'lui A. Carpatica s-a extins si s-a Inmul^it atit de mult incit vestitul istoric grec Hero-dot (484420 i.e.n.) scrie ca trecind Dunarea calatoria i-a fost mai grea din cauza nenumara^ilor roi ce-i ieseau la tot pasul. Aceasta observatie istoricul n-o mai face pentru nici o ^ara strabatuta de el de-a lungul vie^ii. Aceasta confirma observa^ia cercetatorului Giibin, ca rasa noastra este foarte veche, caci a avut timp de o asa extindere si o inmultire extraordinara. Ea s-a extins spre vest pe. versan^ii Alpilor, spre est pina la Htoralul Marii Negre si la sud pe versan^ii sudici ai Carpa^ilor, pina la Dunare. Astfel, raspindindu-se in aceste direc^ii, albinele Carpatica, nu au intilnit in calea lor obstacole naturale serioase si au ocupat in special teritoriul dintre Carpa^i si Dunare, pina la Nipru. Ea se deosebeste de albina ucrainiana, caci dansurile de mobilizare ale Carpaticei apar si in cazul unui cules cu un con^inut redus de zahar in nectar, de la 6,5% la 8%, in timp ce albina ucrainiana danseaza numai cind nectarul are peste 18% zahar. Aceasta se datoreste faptului ca rasa Carpatica s-a dezvoltat si s-a format in coridi^iile climatului mai umed si mai rece din Carpati, pe cind cea ucrainiana traieste intr-un climat relativ uscat si cald, din zona de stepa. Ea se apropie mai mult de rasa carnica. N. Foti, considera posibil ca rasa carpatica sa fi alcatuit o forma intermediara intre rasa carnica si rasa ucrainiana, dar Gubin sustine ca desi Carpatica si Ucrainiana se aseamand mult, cu greu pot fi deosebite legaturile lor de rudenie, care nu sint nici apropiate, nici directe. Ea face parte dupa aceasta din urma din subrasa Apis carnica si reprezinta popula^ia carpatina a acestei rase mari si nu forma intermediara dintre aceasita rasa si albina ucrainiana. Grupul de rase african a) Apis mellifica intermisa, numita si albina punica sau telica : ea are o arie de raspindire in Tunisia, Algeria si Maroc. b) Apis mellifica adansoni, e gal'bena ca culoare, cu o arie de raspindire in centrul Africii; se vorbeate mult de ea ca o rasa harnica si productiva acasa la ea, fapt pentru care Statiunea de cercetari apicole
25

din Brazilia a importat o colonie pentru a urmari fchil Bflti tin tare. Din nefericire, un roi a scapat neobservat $i din l i K i U i n n - i ;i/i, aceasta rasa hibridtndu-se cu cea locala, a cuprins apni/<.' lntn'\jitl. f m toriu al Braziliei coborind in nordul Argentine!, nmn film! foiirte roitoare. Din aceasta hibridare, insa, a iesit un hibrid Jonrt<> nyrcxtv Incit nimeni nu poate lucra cu ele, caci nu este linistita nici ru f u m , nk'i cu pulverizari cu apa, atacind grav oamenii, animalele ?i l"i c<- | t lose in cale. Acum apicultura acestor doua tari precum si cea din alU* tAri latinoamericane si nord americane cauta mijloace de a le stftplui. c) Apis mellifica monticola la poalele mun^ilor Kilimanjaro, precum st Apis mellifica littorea in jurul lacului Tanganica. d) Apis mellifica fasciata din Egipt are o caracterislir.i ,-iparte : culoarea ultimelor doua tergite ale abdomenului e rosie. Dunfl culcgatoare si deci productiva, are defectul de a fi roitoare ; cind so pregateste in acest scop creste cite 250 larve in botci de roire. e) Apis mellifica capensis in zona Sudului african, cu o Characteristics deosebtia de primitivism ; se nasc albine lucrdtoare si dm oud nefecundate, desi in mod obisnuit si la mai toate rasele, albinclc lucratoare se nasc numai din oua fecundate. f) Apis mellifica unicolor din Madagascar de culoare neagrS considerata rasa pura, fiind in acea insula complet izolata de contacte cu albine straine din alte rase, deci nehibridata.

ROIUL CU CELE TEEI CASTE ALE COLONIEI In linistea noptii de vara cu scaparari de stele ce se prelungesc in haul intunericului, ma plimbam cu cursantii printre rindurile de stupi ai prisacii. Boarea vitului aducea din departari parfumul florilor de isop si mataciune cultivate in lotul apicol din preajma stupinei. Dintr-un stup se aude un sunet ca o chemare de tulnic, careia ii raspunde un ecou scurt si infundat: tui... tui... tui... ! Cinta o matca, iar din botcile inca capacite raspundea ca o inginare abia soptita un sunet asemanator. Auzi^i, tineri apicultori ? Aceste sunete ne dau de veste ca miine va iesi un roi din acesft stup. Insemnati-i numarul sau de ordine, si intre orele 916 sa stea unul din voi in apropiere ca sa ne vesteasca cind va apare roiul. In ziua urmatoare, la orele 11, dintr-odata albinele stupului au inceput sa iasa grabite afara ca un suvoi. Repede am fost vestit si eu. Roiul se mai valurea in tinutul prisacii, dind roata stupului, in timp ce o mica parte incepuse sa se aseze pe o creanga a visinului din apropiere, formindu-se ca un ciorchine (fig. 3). Cind toate s-au adunat acolo, am scuturat roiul intr-o roinita, asezata sub ciorchine. Un vuiet s-a auzit din fundul roini^ei si de indata valuri de albine au inceput sa se reverse pe marginile ei. Am asezat incet pe pamint roinita pu^in inclinata ca sa aiba aer suficient pe dedesupt, iar albinele rasfirate, simtind ca sub acest clopot de nuiele impletite se afla Fiff> ^_ _ Un roi in f(>rma ,de ciorchine matca lor, au inceput sa bata sub creanga unui viin.

27

vioi din aripi, chemind pe cele ce se roteau iwA In /hm- dfasupra roini^ei, Baniiim tineri apicultori ca matca rslr urolu rftol altfel ele nu s-ar fi linistit asa curind ^ insa pentru eft nu ciiimnvlrin daca matca roiului este cea virstnica din anul trecut -- in ntiv rax roiul este primar, adica primul roi ce-1 da colonia, sau ucolu r.sl.r o matca tinara inca neimperecheata" deci este roi secundar vum face o proba ; am pus sub roini^a o pinza neagra ; peste 1520 m i n i i l o rkliclnd pu^in roini^a intr-o parte am vazut pe pinza neagra niste punete albe ; acelea nu sint altceva decit oua scapate din vaginul matrii ; am stiut deci ca acolo se afla matca fecundata din anul itrecut si dcri roiul este primar. Daca in caz negativ, pe pinza neagra nu s-ar fi vftzut aceste puncte albe, stim ca roiul are o matca inca neimperecheata', nascuta in stup de citeva zile, si deci este roi secundar. Atunci am adus linga roinita un stup sistemaitic cu faguri artificial! pentru a indica albinelor care sa fie direc^ia de cladit a fagurilor si cu ce fel de alveole trebuie ele sa-i cladeasca". In fata urdinisului stupului larg deschis pe toata latimea per^telui sau frontal, am intins o prelata ale carei margini ajungeau la scindura de zbor a stupului nou. Scuturind roinita cu roiul din ea pe prelata, albinele pentru moment s-au imprastiat ca o apa vie, jucausa si sclipitoare. Insa cele dintii albine care a-u ajuns in pragul stupului, cinti au simtft mirosul de ceara al fagurilor din interior, au incepoit a bate vioi din aripi. Stind in pozi^ie cu abdomenul inclinat pu^in in sus, s-a observat ca in ultimul segment abdominal, denumit tergit, era un punct alb. Acolo se afla o anumita glanda despre care vom aminti la anatomia albinei denumita glanda lui Nassanov ce emite efluvii parRuinate cu miros de geraniol. Ca prin farmec, intregul roi inclusiv maitca, ghidate de mirosul respectiv s-a indreptat spre urdinis, intrind cu graba in interiorul stupului. Apoi totul s-a linistit de parca nicicind, acolo, n-ar fi avut loc un eveniment de o insemnatate covirsitoare in viata coloniei : a aparut in prisaca un nou-nascut cu tot alaiul de albine m majoritate tinere, rupt din trupul sau, roi plecat spre zari straine si nesigure, si care a lasat in urma toata boga^ia adunata cu truda, hambare pline cu miere si polen ce r&min dinoolo pentru continuarea vie^uirii unei populatii mai mari ca aceea a roiului. Aceasta insa reprezinta ceva mai mult : roiul este dovada unui act de repr'oduc^ie si rasqnndire in lume a speciei! Este un nou n^scut al speciei Apis mellifica ce va continua acolo in stupul unde a fost scuturat sa fonneze o noua colonie, a carei existen^a o vom urmari pe tot parcursul invatSmintului apicol ce-1 vom face impreuna. Sa nu credeti tineri apicultori ca introducerea roiului in stupul sistematic se face numai in felul pe care 1-a^i vazut, ci el poate fi scuturat direct in stup, deasupra ramelor cu faguri artificial!, dupS ce mai imtii am pus peste stup un magazin gol de recolta si silind albinele sa coboare intre faguri dind pe deasupra pu^in fum. Am pus deasupra podiisorul si capacul, lasind desdhis, jos, un >mic urdinis cam de 23 cm. Ourind, albinele vor incepe sa dideasca faguri intregi din cei artificial! pusi la dispozi^ie. 28

Daca am ales prima metoda de introducere indirecta a roiului in stup, scuturindu-1 pe prelata, este pentru ca astfel ave^i posibilitaitea de a urmari matca care se observS usor, ea fiind mai mare ca toate fiicele sale. In al doilea rind sa va dati seama ca in componen^a roiului mai sint un numar limitat de trintori, iar grosul populatiei II jormeaza albinele lucratoare. Deci, in noua colonie exista trei categorii de fiinpe. Oamenii de stiin^a le-au denumit caste, deci trei caste, fiecare cu specificiitatea sa, cu instincte diferite, ce indeplinesc in noua colonie func^ii speciale, sau mai bine zis o succesiune de functii. Cuvintul ,,casta'S spune Chauvin nu Itrebuie interpretat aici la fel cu eel folosit pentru desemnarea in sensul social uman a unor grupe sociale inchise, care-si apara privilegiile lor egoiste, ci in sensul stiintific aratat, deci ca destinatie clara si sarcini precis diferen^iate. Prima casta in roiul prim si care de acum a devenit o colonie noua in prisaca, este reprezentata de acea unica fiin^a din comunitate de care depind celelalte doua caste si care este casta femelei fecundate, deci matca, capabila sa depuna mii de oua in aceeasi zi. Ea este mama tuturor fiin^elor din colonie si care deriva deci din ea. Chiar daca in fostul roi s-ar fi observast mai multe matci, asa cum se intimpla la roii secundari care pleaca din colonia-mama cu matci virgine, dintre ele, albinele isi aleg numai pe una cu destinatia de a ji viitoare mama a generatiilor de albine ce se vor naste in noua locuinta. Legea coloniei nu ingaduie decit o singura matca in mijlocul ei, care sa depuna oua fecundate sau nu, oua din care atunci cind sint fecundate se vor naste albine lucratoare, iar cind nu sint fecundate se vor naste trintori (fig. 4).

trintorul

albina lucratoare

Fig.

4. Cele trei caste ale coloniei de alibine : matoa, trintorul $i albino lucratbare.

Cea de-a doua casta este a masculilor, deci a trintorilor. In mod obisnuit numarul lor este limitat la citeva sute de indivizi, din care doar ci^iva se vor imperechea cu matci virgine iesite in zborul de imperechere, indifcrcnt din ce stupi provin. Ba oeva si mai mult: cu cit trintorii vin mai de departe in preajma prisacii, deci matcile sint imperecheate cu
29

trintori proveniti din stupi straini, cu atit se Snlaturft !m|M i nvherea intre rude apropiate, evitindu-se astfel consanguinilntea1) care de la ' un anumit grad are urmari neplacute pentru viitorul stupinri. Cea de-a treia casta este cea a femelelor casftrate nutritiv in timpul S'tadiului larvar si nimfal si care formeaza masa miilor de albine lucratoare, femele sterile, fecioare, care chiar daca ar vrea nu se pot imperechea, caci organele lor sexuale s-au atrofiat in timpul metamorfozei ca larve si nimfe. Sint nascute din oua fecundate, ca si larva de matca, si In anumite conditii de hranire ar fi putut fi matci, daca colonia ar fi hotarit asa ; organele lor atrofiate pot sa produca citeva oua, dar din ele nu se pot naste decit numai masculi. Intr-adevar, s-a constatat ca in timpul stadiilor de larva si nimfa, prin hrana primita ele au suferit un fel de castrare par^iala. Deci, determinarea castelor in colonie nu se face numai prin impartirea intre masculi si femele, ci, acestea din urma pot fi subdivizate intre femele sexuate si femele sterile. Albinele din casta lucratoarelor func^ioneaza pe rinduri in sarcini temporare : albine gospodine ale stupului deci ,,curatitoarele", ori albine strajere, ventilatoare, doici etc. legate de o anumita funcjie fiziologica. Si intre acestea sint diferentieri ca de pilda albinele doici care sint distincte in legatura cu distribuirea hranei diferentiate dupa virstta larvelor si casta din care vor face parte. Toate acestea le vom lamuri pe larg cind vom ajunge sa cunoastem anatomia coloniei, si totusi vor mai ramine inca multe necunoscute de dezlegat ! Cu drept cuvint cunoscuta cercetatoare, biologa A. Maurizio spune ca ,,sint inca multe cercetari de facut cu privire la albine in domeniul fiziologiei, biologiei, patologiei, geneticii, fizicii si chimiei".

ORGANIZAREA STUPULUI DE OBSERVATtE

1)

ConsangulnJtate rudenle de singe Intre so^li ce se JmperecheazS.

Din magazia de utilaje am scos stupul de observable pe care trebuie sa-1 organizam, pentru a urmari in mic viata interioara a unei colonii. Am luat dintr-un stup oarecare un fagure cu puiet capacit si necSpacit, impreuna cu albinele lui acoperitoare ; am evitat ca intre albine sa fie matca coloniei. Acest fagure cu puiet 1-am asezat in partea de jos a stupului de observa^ie, acolo unde se afla si urdinisul. Deasupra lui am asezat un al doilea fagure avind in el hrana miere si polen ; rama acestui fagure avea in partea sa de sus ulucelul de hranit, iar fagurele avea pe el multa albina lucratoare si ci^iva trintori. Intrucit spatiul ramas gol, unde ar fi trebuit sa asezam si eel de al treilea fagure, era prea mare deocamdata, am pus deasupra celei de-a doua rama un carton, cu orificiul de 1,5 cm diamstru, pe unde, cu ajutorul unei pilnii cu tub lung, sa putem introduce in ulucel hrana necesara cind va fi nevoie. Pentru a intari mica populate aflata pe cei doi faguri, am periat in fata urdinisului albinele tinere de pe alti doi faguri cu puiet necapacit, luate de la altf stupi si am pus aceste rame cu puiet ne4-6 capacit in stupii din care au fost scosi TT provizoriu. Avind in vedere ca albina din acest stup de observatie provine de la diferiti Or'fciu de aerisim -. pc/csre de spnjih stupi din prisaca, si deci au mirosuri di- Fig. 5. Stup sub observatie: ferite, le-am unificat mirosul introducind l capacul ; 2 podiorul; 3 cu hrana ; 45 rame pendeasupra celui de al doilea fagure un rama tru cuib ; 6 scindura de zbor ?i sprijin ; 7 oriiiciu tampon de vata imbibat cu un parfum picioare depentru aerislre. oarecare. In lipsa acestuia se pot pune acolo 23 foi de ceapa zdrobite. Am dus stupul de observable astfel format, intr-o camera racoroasa, cu urdinisul inchis provizoriu, cu perdelele coborite, dar cu aerisirea de la fund deschisa, lasindu-1 acolo doua zile, in care timp am alimentat zilnic ulucelul de hranit cu cite 100150 g de sirop. Dupa trecerea acestor doua zile stupul de observatie 1-am adus in prisaca, 31

30

intr-un loc fara prea mult soare, deschizindu-i urdinisul. Albinele virstnice zburatoare 1-au parasit ducindu-se la stupii lor, dar a rumas In interiorul micii colonii care era orfana de matca numai albina tinara care nu apucase sa-si faca zborul de recunoastere. Daca se observa ca cele ramase sint prea putine pentru a popula bine micul stup de observable se mai perie alte albine itinere de pe 23 faguri, luati din stupii vecini, repetind si unificarea acesteia cu acelasi miros ca eel din Stupul de observatie. Desigur ca operatia de periere a acestor nou-venite se face chiar in fa^a urdinisului, pe unde ele se grabesc sa intre. Vei in^elege mai bine, tineri apicultori, in va tarn in tele ce vi le voi da in continuare, studiind deocamdata doua situaii : prima este situafia coloniei-mamd din care roiul a iesit si etapele ulterioare de initregire a ei cu o matcS noua, tinind seama ca roiul a plecat cu matca virstnica, din anul trecut; a doua situatie trebuie sa va lamureasca felul cum isi incepe roiul viata in noua sa locuinta. Pen,tru a nu deschide stupul de observatie prea des, vom urmSri aceste satuatii prin geamurile de plexiglas, modifi-cind rar aranjamentul din interior, cind va fi nevoie sa va lamuriti intr-o noua problema. Apropiindu-ne de stupul roit am putut observa ca plecarea roiului nu a micsorat vizibil activitatea coloniei-mama in comparatie cu activitatea stupilor vecini care nu au roit. Intr-adevar, roiul a plecat cu o mare parte din albinele tinere, care dau eel mai pre^ios sprijin la cladirea intensiva a fagoirilor noi si intemeierea noului asezamint. Dat fiind insa ca aceasta colonie-mama avea o populate foarte numeroasa si care nu mai incapea in stup, aceasta revarsare a roirii nu i-a schimbat aparent activitatea, care a continuat sa se desfasoare normal, dupa roire. Albinele zburatoare care au venit de la cules au intrat tot atit de numeroase. Pentru a vedea situa^ia coloniei mame, dupa roit, trebuie insa sa deschidem stupul. lat-o ! am ridicat podisorul; albinele stau ca o pinza deasupra ramelor. E dovada ca populatia stupului este inc5 foarte mare. Daca stupul ar fi avut magazin de recolta, il gaseam gol. Cu pu^in fum imprastiait pe deasupra, sau pulverizind usor albinele cu apa dintr-un pulverlzator cu picaturi fine, am scos primul fagure marginas pe care se aflau multi trlntori, dar si albine ce-si descarcau cosule^ele cu polen in unele alveole goale. Incepind cu fagurele urmaitor, am intrat in sectorul cuibului cu puiet. O parte din albinele acoperitoare stateau imobile peste puiet ca sa-i tina de cald. Altele se agitau pe suprafata fagurelui facind un fel de dans caracteristic culesului. In fagurii urmatori puietul forma elipse mai extinse pe ma"sura ce ne apropiam de fagurele central si apoi, dincolo de acesta, ou elipe din ' ce in ce mai reduse. Zeci de mii de alveole erau ocupate in totalitate cu puiet capacit sau nu. In acestea din urma se vedeau larve mature, albe ca neaua, stind alungite cu capetele aproape de nivelul superior al alveolelor, fara sa li se Itraga oblonul de ceara ; altele, mici, stind incovrigate pe fundul chilioarelor natale, inotind cu gura deschisa in hrana oferita de alfcinele doici ce Je in-grijeau, Pe fundul altor alveole 32

se vedeau si niste mici bastonase albe stind pu^in inclinate : ouale care inca nu depasisera stadiul embrionar. In sfirsit, pe marginile a doi faguri din cuib, in partea lor de jos si lateral, gasim locul ales de albinele coloniei pentru viitoarele matci in devenire. Locul unde albinele cla'desc botci in care urmeaza sa se dezvolte larvele, are un rol important. In aceasta privinta crescatorii au constatat ca botcile cladite pe fagurii albi, cu ceara noua care este mult mai maleabila, sintt mai voluminoase, iar matcile cind eclozeaza sint mai mari, si in consecinta cu ovariole1) mai numeroase si mai lungi. Acolo, in botci, se plamadeste viitoarul coloniei-mame care deocamdata este orfana caci maitca virstnica a plecat cu roiul primar. Din toate acele pretendente ce vor ecloza din botci, albinele isi vor alege numai una, obisnuit pe cea dintii care-si paraseste acesit leagan natal. Ea este deocamdata virgin^ si va deveni o demna urmasa a mamei sale, dupa imperecherea cu citiva trintori. Daca colonia roieste a doua oara, matca tinara, nefecundata, va insoti roiul secundar, care va parasi stupul in cea de a opta zi dupa roiul primar, daca timpul de afara este statornic. In aceasta din urma situatie matca virgina a roiului secundar urmeaza sa se imperecheze la citeva zile dupa ce roiul s-a insitalat m noua asezare, iar in colonia-mama apare o a treia matca, urmind ca aceasta in mod obisnuit sa continue destinul coloniei. Cum insa un stup de observatie nu-si are rostul de a s.tudia numai un anumit proces din viata unei colonii, aranjamentul facut initial, trebuie modificat. Deocamdata vrem sa urmarim comportarea albinelor orfane din micul stup, care isi cladesc batci. Peste citeva zile cind si aceasta lectie practica si-a indeplinit scopul, vom schimba situatia din interior, aducind acolo o matca fecundata pentru a urmari cum isi indeplineste sarcina sa principala. Cele trei feluri de botci In dimineata urmatoare, continuind lucrul in jurul stupului de observatii, am inlaturat obloanele ce fereau de lumina interiorul, iar prm geamurile de plexiglas s-a putut urmari cum se desfasoara in mic viata unei colonii. Intre timp, in locul gol de sus am introdus un al treilea fagure, ca si in el, albinele sa aduca strinsura miere si polen. Micul nucleu de aici cu cele trei rame cu faguri asezati pe acelasi plan vertical, in etaje suprapuse, urmeaza aceleasi legi ca si ale oricarei colonii. Deocamdata se poate ve'dea cum albinele tinere si orfane si-au orinduit in fagurele cu puiet necapacit 23 spatii mai largi, deformind cite trei alveole ; acolo exista cite o larva nascuta de curind spre a fi crescute ca viitoare matci, din care nucleul isi va alege numai una.
') Ovariole = tubule^e ale ovarelor maidi in care se lormeazS ouQle.

33
3 c.

Acestea sint inceputurile unor botci de sti/wirc (fi^- li), din care, in a 16-a zi de cind fosta mama a depus ouSlc in r r h i l r l r fu^uivlui, se vor naste viitoare matci virgine, dintre care nlbindr tyi vor alege numai una, ucigind in leaganele lor pe cele de prisos. Botcile de salvare sint mult mai mici ca cele dp mire din stupul care a roit si 1-am examinat mai inainte. Acelea sint in.-iri, voluminoase, lungi, iar alibinele au drjni:i in de mai multa hrana glandular^, fnrit intotdeauna, dupa eclozarea main lor, |>r fundul lor ramlne multa brand do prisus, neconsumata. In schimb, acesto botci de salvare mult mai mici au hirvr owe la iesirea din stadiul embrionar pri arisen! initial hrana destinata vjitourelor nlbine lucratoare ce urmau sa se nascfi acolo. Aceasta hrana este de zece ori m;ii putina fata de cea a larvelor care ini^al in botcile de roire sint destinate sa lie viitoare matci, hrana care are si o components mai valoroasa. Dar avind in vedere situatia disperata in care se afla o colonie r&masa pe neasteptate fara matca, albinele isi aleg din fagurele cuibului citeva larve, pe cit posibil mai tinere din cele ce trebuiau sa fie viitoare albine. Adeseori insa ele sint nevoite sa la in grije larve mai virstnice, Limita maxima ca virsta pentru ca o larva de lucratoare sa fie transforFig. 6. Botcile de roire : mata totusi intr-o viitoare matca, este de 1 laptisor pe fundul botcil ; 2 trei zile de la iesirea lor din ou. Atunci larva de matca ; 3 botca deschlsa ; 4 botca SnchlsS cu matca insa, vor fi matci de o valoare foarte matur^ ; 5 ~ inceput de botca ; 6 redusa. matca nouS ce iese din botca ; 7 botca abia capScita cu larva tnatura Cercetatorii au facut studii comparative intre botcile de roire pe care albinele le aleg si le pornesc sa le ingrijeasea chiar din stadiul de ou fata de cele de salvare; ei au aflat ca greutatea acestora din urma este de numai 176,1 mg fata de 190,1 mg a celor de roire, numarul tu~ buletelor ovigene, la primele, este de 141,9 fata de 161,1 la cele de roire, iar lungimea ovarelor de 2,87 mm fata de 3,28 mm. De aceea botcile de salvare sint folosite in situatii de neinlocuit. De altfel, insasi albinele coloniei, dupa ce o astfel de matc de salvare eclozioneaza, este fecundata si incepe sa depuna oua, aleg un loc potrivit si cresc una, sau eel mult trei botci, in care de data aceasta ingrijirea si hranirea specifica porneste din stadiul de ou. In acest scop ii pun pe fundul fiecareia o hrana ce patrunde printr-un proces de osmoza pina la embrionul de sub coaja oului, iar apoi, la aparitia larvei o hranesc abundent cu laptisor special, obtinind astfel o matca de mare valoare, la fel ca cele de roire. Sint asa-zisele botci si matci de schimbare linistita, matci care sint mari, viguroase, cu multe tubulete ovigene, deci prolifice,
34

cu o rezistenta deosebita la boli si o longevitate mare. Dup& ce asemenea matca apare in colonie, se imperecheaza incepind sa depuna oua, iar cea mica si nevaloroasa obtinuta din botci de salvare, dispare. Pentru studiul nostru insa, neavind timp ca sa urmarim in intregime acest proces in stupul de observatie, vom proceda la inlocuirea acestor botci de salvare, fie cu una din cele de schimbare linistita, daca stim ca se afla una disponibila intr-o colonie din prisaca, fie cu o matca gata fecundata, a carei activitate sa o putem urmari. Vom alege solu^ia din urma. Dar de ce sa nu folosim in locul matcilor de salvare una din botcile mari si frumoase din cele de roire, ce le-am gasit in stupul deja roit ? intreaba un tinar apicultor. In stuparitul systematic urmarim ca roirea naturala corespunzatoare instinctului de reproducere a speciei sa fie cit mai redusa, pentru a nu compromise productia de miere prin fragmentarea coloniilor puternice, care pierd in acest fel tocmai albinele tinere si o mare parte din albinele culegatoare. Cum acest instinct este ereditar, daca vom folosi botci de roire pentru a inlocui pe cele de salvare, vom transmite prin ele inclinarea spre roit, aptitudine pe care noi o combatem, deoarece este unul din indicii negativi ai selectiei matcilor. In schimb, folosind botci de schimbare linistita reducem partial acest instinct. Selectionind colonii din cele neroitoare un vestit apicultor francez, Sibenthal, n-a mai avut nici o grija ca stupii lasati pe munte vor roi, si i-a vizitat mai rar. Coloniile sale isi schimbau singure matcile la doi ani asa incit in 40 de ani in care a urmarit aceasta problema n-a avut nici un roi. Pentru a-si pastra insa intacta aceasta calitate, el si-a tirnat stupii la 1 600 m altitudine, untie nu se urea alti roi naturali, pentru ca prin imperechere cu matcile lui, sa-i strice liniile de selectie izolate asa de bine acolo sus. Dupa cele constatate de fratii Ruttn^r in 1971 nu numai altitudinile sau departarile pina la 8 km sint sigure in aceasta privin^a, ci mai ales izolarea de alte stupini, are insemnatate. Coloniile care-si schimba linistit matcile sint recunoscute ca foarte productive; s-au vazut deseori colonii din aceasta categorie care-si pastreaza o a doua matca mult timp dupa ce matca tinara s-a imperecheat, marind astfel mult populatia acelor stupi si obtinind in consecinta productii mari de miere si polen. Botcile de schimbare linistita dau matci foarte bune si tocmai de aceea, daca am izbutit sa gasim in prisaca o colonie cu astfel de botci, e bine sa inlocuim cu ele pe cele de salvare. Aceasta operate o vom face astfel: inlaturam botcile mici sau matca mica iesita din botcile de salvare si lasam colonia orfana timp de trei zile, pentru ca ultimile oua sa eclozioneze. Trei zile dupa aceasta, distrugem toate botcile de salvare cladite in acest timp, dupa care altoim pe fagurele de cuib o botca de ,,inlocuire linistita'4. In acest scop botca cea buna, taiata din fagurele pe care se afla, va avea o portiune micS din fagure denumit calciiul botcii. Concomitent, in fagurele din cuib facem o taietura cu un perimetrii exact cit calciiul botcii bune, incit sa se poata introduce acolo, in spatiul creat; aceasta botca se pune in pozitie verticala, putin mai afara de suprafata fagurelui, sau chiar lipita de acesta, dar totdeauna 35

tefr^a;fevi

cu virful liber, ca matca sa poata iesi usor la eclodare. Opcralia trebuie facuta cu toata atentia pentru ca sa nu se deformeze virful botcii altoite. Dupa 12 zile, va apare o matca foarte buna, voluminoasa, prolifica, longeviva, uneori chiar mai buna ca una din cele de roire, Dar daca inltr-adevar marimea botcilor are important ei in privinta greuta^ii matcilor la parasirea leaganului natal, sa nu credetf ca absolut toate botcile de inlocuire linistita altoindu-le intr-o colonie in locul celor de salvare, vor da rezoiltate, iar in al doilea rind stuparul se poate insela, folosind botci excesiv de lungi. In selectarea botcilor nu numai factorul de marime si greutate trebuie sa va ghideze, ci si elementul de mare importanta care este ereditatea. Opiniile diferitilor cercetatori sint in divergen^a. In aceasta privin^a chiar daca Orosi Pall spune ca intr-adevar matcile mari traiesc mai mult si sin/t mai rezistente decit cele mici, nu trebuie sa generalizam aceasta constatare. Daca la aceeasi zestre ereditara se adauga si cea de greutate si marime, va fi cu atit mai bine. Inlocuind botcile de salvare cu cele de inlocuire linistita, intimpinam unele greutati, caci trebuie cautati mul^i stupi pina se ga. seste o astfel de botca ; stuparul, se poate insela folosind drept bune botci nenatural de lungi, care se daltoresc unui accidenrt, in special la transportul in pastoral. Atunci multe larve din botci sint deplasate de pe patul lor cu la"ptisor pina aproape de virful botcii datorita trepidatiei calatoriei. Albinele doici, pentru a le hrani si feri de raceli, prelungesc peretii botcii, iar cind o capacesc, in interior se afla larve care au flaminzit o buna bucata de timp si deci viitoarea matca va fi de o valoare sc&zuta. Cind se face o transplantare de botci stuparul este obligat sa verifice partida coloniei respective inscdsa in registrul de partizi, spre a vedea ce produc^ie a dat acea colonie de-a lungul timpului; el satisface astfel si cerin^a de urmarire ereditara. Dar prin ce se deosebesc atunci botcile de roire fata de cele de inlocuire linistita ? ma intreaba un alt tinar apicultor. In primul rind, botcile de roire sint in numar mare si variate ca dezvoltare, caci albinele nu le cresc pe toate deodata si deci nu au aceeasi virsta. Cele de inlocuire linistita sint eel mult trei botci. Apoi locul celor de roire este la baza fagurilor sau pe laturile lor, pe cind cele de inlocuire se gasesc uneori chiar in mijlocul fagurelui de cuib. Botcile din categoria celor de ,,schimbare linistita" le gasim obisnuit in perioadele de dupa roire, deci dupa a doua decada a lui iulie si august; atunci cind matcile obosite de atita ouat in sezonul de virf, nu mai satisfiac albinele coloniei ; aceatea din unma vor sa le schimbe cu toate ca matcile virstnice sint prezente si depun oua. Numai albinele stiu cit mai este ea de valoroasa; caci nu le da<u suficienta substanta de lins si de aceea cladesc botci si cresc alta matca pornind de la stadiul de ou. In acest scop hranesc larv^ele din -plin ; du;pa eclozionare se imperecheaza, incep sa depuna oua, si abia atunci dispare matca virstnica sau bolnava. Aceste matci vor fi mai bune daca vor fi crescute in perioadele cind in natura culesul nu a incetat cu totul. Cind nu este deloc cules iar stuparul nu hraneste stimulent coloniile ce urmeaza sa creasca mStci,
36

rezultatele ce ele^ le dau nu sint pe deplin satisfacatoare, in special privind pe cele crescute in toamna ; atunci hranirea lor este mai pu^in abundenta, iar in prisaca, ori in imprejurimi, sint pu^ini trintori pentru o imperechere suficienta. Chiar daca in disperare de cauza albinele le cresc, ele vor fi schimbate in primavara urmatoare, cind in stup si in prisaca au aparut trintori maturi numerosi, iar florile au inceput de mult sa dea nectar si polen proaspat. Aparent, botcile se aseamanS mai toate ca forma ; ele sint aseman&toare unor ghinde mari de stejar, dar ceva mai lunguie^e. Pozi^ia lor pe faguri este verticala ; cele de schimbare linistita sint cladite, cum am inai spus, pe suprafata unui fagure ddn cuib si sint suspendate in intervalul dintre doi faguri vecini; in schimb botcile de roire sint cladite pe marginea de jos a fagurilor cuibului si uneori chiar pe marginile laterale ale acestora. Lungimea naturals a botcilor este in medie de 23 cm, iar diametrul de 88,5 mm. Fundul este ingrosat, iar capacitatea lor in mod normal este de 824 mm3. Cind in natura nu este cules, capacitatea lor este mai mica, pina la 728 mm3. In schimb la un cules abundent albinele le cladesc mari, voluminoase, lungi. Au fost gasite si din cele foarte mici, pregatite in graba care nu au decit 293 mm3, din care eclozioneaza matci fara valoare. Oricare ar fi marimea lor, albinele le ornamenteza, ingrosindu-le peretii exteriori cu ceara si cu desene hexagonale ; rostul acestor ingrosari este de a le proteja contra racelii, dat fiind ca ele stau suspendate, expuse variatiilor temperaturilor eventuale, pe cind puietul din fagurii cuibului se incalzeste reciproc prin directa lor apropiere. Cind botcile sint largi, albinele doici depun pe fundul lor o mai mare cantitate de laptisor, iar matcile sint din cele mai bune. Ele sint prolifice si incep sa depuna oua la cUeva zile dupa imperechere, prelungind perioada de ouat pina toamna tirziu. Cind matcile au abdomen lung, inseamna ca cele doua tergite abdominale sint mai late ; tu'bule^ele ovigene sint mai lungi si deci in consecinta, pe traiectul lor se formeaza un numa"r mai mare de ovule. Matcile mici pot sa apara atunci cind, din anumite cauze, hranirea lor ca larve a fost oprita, cum se intimpla adeseori la transporturile in pastoral, despre care v-am amintit, sau cind matca este prea batrina si sufera de nanism1. Orice miscari bruste a ramelor cu botci pot compromite viitoarele Capacirea matci. botcilor are loc la sfirsitul celei de a opta zi de la depunerea oului in inceputurile de botci. Pina atunci insa larvele isi preschimba invelisul corporal deci are loc fenomenul de ,,napirlire" de patru ori in primele cinci zile de la aparitia larvelor in botci ; cea de-a cincea napirlire are loc in ziua a 11-a, iar ultima cea de-a sasea, cu pu^in inainte de parasirea botcii natale, sau mai precis in a 16-a zi de la depunerea oului de catre matca. Incoconarea sau impuparea adica tesatura m&tasoasS a invelisului nimfal necesita doua zile. Aceasta importanta opera are loc in a
') Nanism = cre^terc insuficienta in raport cu media vtrstei. urmarea unor tulburSrl endocrine, nervoase, digestive sau agent! patogeni sau a unor conditfi nefavorabile.

37

patra zi de la capacire ; glandele serigene ale nimfei secreti o substan^S care in contact cu aerul intareste firul matasos. In sfirsit, in preziua eclodarii, glandele mandibulare secreta o substan^a care inmoaie virful boitcii, ce capata o culoare mai deschisa. Daca albinele nu vor inca sa elibereze matca care a ajuns la maturitate, ele ingroasa capa"tul in aceeasi masura in care prizoniera il roade pe dinauntru. Cind ele nu fac aceasta operate, matca roada circular capScelul, iesind la lumina. In privinta hranei larvelor de matca, aceasta fiind o problema legata de cresterea acestora pe cale raturala, sau artificiala, vom da mai departe explicatii largi in lectia despre ,,nutrifie si metabolism". Pentru a face insa un studiu comparativ in privinta infa^isarii matcii, scoatem din stupul de observatie fagurele cu botci deja studiate si introducem un fagure cu matca iui, cu albinele acoperitoare, scos dintr-un stup oarecare, caruia in schimb ii dam fagurele cu botci din stupul de observatie (de pe care insa periem incet in fata urdinisului albinele, care vor intra toate in nucleul lor). Pentru a inlatura mirosul diferen^iat intre albinele strSine si cele ale stupului de observatie, pulverizam si pe unele si pe celelalte cu un sirop parfumat, iar ca precautie introducem matca provizoriu intr-o colivie automata, din care albinele o vor elibera in urmatoarele ore, daca la orificiul de iesire s-a pus o foitS de fagure artificial, pe care ele il rod repede. Ma marginesc deocamdata numai la acest mijloc simplu de introducere a >unei matci intr-o colonie, caci aici avem o situatie speciala : un nucleu lipsit de matca in mod provizoriu care-si crestea botci de salvare, si caruia i se ia aceasta ultima nadejde de a-si creste o alta matca, primeste curind o matca in colivie. Masurile care trebuie luate sint usoare si fara rise. Cu totul altele vor fi insa masurile care se iau atunci cind se introduce o matca noua intr-o colonie mare, ceea ce vom arata pe larg mai tirziu la ,,cresterea si introducefea matcilor", din capitolul ..Tehnologia apicola". Dupa trecerea a 24 de ore de la aceste modificari faoute in stupul de observatie, matca si-a luat in primire sarcina. Atunci, deschizind din nou obloanele, am putut sa continuam studiul comparativ intre aceasta femela fecundata si albinele lucratoare.

Zdmislitoaroa de viefi

MATCA. ^ CASTA FEMELEI FECUNDATE

Priviti aceaata fiinta unica in comunitatea stupului, care condi^ioneaza buna-starea oricarei colonii normale din prisaca (fig. 7). E^ are capul cu un profil triunghioilar fa^a de eel aproape sferic al trintorilor si eel intermediar intre cele doua tipuri, pe care-1 au lucratoarele. Abdomenul sau are o lungime de 1518 mm fa^a de 10 mm al lucratoarelor. Ea nu are cosulete la picioarele posterioare. Daca s-ar privi la microscop unul din aceste picioare, s-ar observa clar un rudiment de cosule^, ceea ce dovedeste ca pe parcursul perfec-

fig 7. "-"Matca inconjorata de albinele curtence ce o ingrijesc :


- matca ; 2 ?i 3 - albine insotitoare^; 4 - alveole din eclozat. care puietul

39

tionarii si evolutfei specie!, matca a avut si ea odata cosulr|r - care nefiind folosite, intrucit sarcina ei a ramas doar de a prorren , an disparut. Culoarea matcii este deosebita de cea a albinelor inconjuratunre si difera de la rasa la rasa ; cele de rasa italiana au o culoare galbcnJi predominanta a segmentelor aibdominale ; cele caucaziene sint ccnusii ; egiptenele au Begmentele rosii, iar cele din rasa comuna din Franca sint negre (fig. 2). Greutatea matcii romanesti dupa studiile facute de N. Foti este in medie de 196200 mg fa^a de 100 mg cit are o albina. Cind au fost hranite insuficient in stadiul larvar, ele cintaresc 152185 mg si chiar mai pu^in, cum am mai amintit. Cercetatorii au stabilit ca atunci cind cantitatile de hrana sint mai insemnate, greutatea matcilor creste, cintarite imediat dupa eclodare. De asemenea, greutatea matcilor imperecheate si cantitatea puietului capacit sint cu atit mai mari, cu oit hrana care o primesc de la albinele curtence inconjuratoare este mai abundenta. Greutatea lor creste pina la finele lunii mai, iar suprafata puietului capacit in elipsele fagurilor de cuib este concordanta pina la jumatatea lunii iunie. Se dovedeste prin aceasta, inca odata, importan^a hranei data nu numai in &tadiul larvar, dar mai ales cind ea a ajuns matura si isi indeplineste sarcina de procreate. Aceasta crestere in greutate in lunile de vara a matcii fecundata e greu sa o punem pe seama hranei, fara a socoti cantitatea mare de oua din ovare. Deosebirile cele mai importante intre matca si albinele coloniei sint cele ale organelor interne. Creierul matcii, comparat cu al aunei albine lucratoare este cu mult mai mic. Prin specificitatea roluhii ce il are matca de indeplinit in colonie, rezumindu-si activiitatea numai la opera de procreatie, este explicabila aceasta diferenta in minus a creierului, caci albina de-a lungul milioanelor de ani a avut ocazii imense sa se loveasca de anumite oprelisti, pe care pina la urma le-a putut ocoli. Acestea s-au rasfrint asupra celulelor creierului, care s-a dezvoltat ca volum fara sa-si fi inmul^it numarul neuronilor, pe cind eel al matcii nefiind supus eforturilor cerute de situatii variaite si vitrege a ramas mic. In schimb, glandele mandibulare ale matcii sint mult mai dezvoltate fata de cele ale lucratoarelor, caci ele indeplinesc sarcini mai numeroase in via^a coloniei. Ele secreta acea substanta de mated cu caracter hormonal, ce constituie elementul principal de coeziune a comunita^ii, despre care vom vorbi la anatomia albinei cind vom explica sistemul nervos, eel hormonal si enzimatic. Gusa matcii este cu 50% niai mica, deoarece ea nu are nevoie sa-si faca un depozit alimentar, fiind hranita continuu de grupul albinelor inso^ito^re si care au grija de toate nevoile ei. Penitru acelasi motiv stomacul sau e redus, ea consumind aproape permanent secre^ii glandulare si hrana mult prelucrata care nu lasa reziduuri. Numai foarte
40

rar, .si mai cu seama in timpul iernii, ea consuma foarte pu^ina miere din gusa albinelor insotitoare. O alta deosebire se observa la acul matcii. Aceasta are numad trei zim^i marginali fata de cei zece ai albinelor lucratoare. Este mai lung, caci se crede ca ii serve^te la aranjarea pozi^ionala a oualor depuse in alveolele fagurilor din cuib. Forma lui este pu^in incovoiata, asemanatoare cu cea a unui hanger turcesc, pentru a putea, la nevoie, sa-1 implinte in corpul unei matci rivale. In asemenea imprejurari intre ma'tei se dau lupte indirjite, lulpte 'care au rolul de a asigura coloniei o mama vig^iroasa. Organul sau de reproductie este eel mai important al fiintei sale. El este alcatuit din doua ovare in forma de para, de culoare alb-sidefie, care se situeaza sub diafragma dorsala a abdomenului, ocupind cea mai mare parte a acestuia (fig. 8). Ovarul masoara ca lungime 56 mm, iar ca la^ime 34 mm. El are un invelis subtire in^esat de numeroase traheole care patrund si inconjoara fiecare din mmieroasele sale tubulete ovigene. Acestea din urma denumite si ovariole sint in numar variat de la matca la matca, in directs legatura cu originea sa, si mai ales cu conditiile de intre^inere in stadiul larvar si a depozitului de secretie glandulara care este laptiso-rul de matca pe care doicile il depun pe fundul botcilor, inainte ca ele sa fie capacite. Obisnuit, numarul tubule^elor ovigene este de 160250, dar s-au gasit matci de calitate superioara care aveau mult mai multe, mai ales cirid apicultorul crescator aplica o metoda speciala de transvazare dubla a larvelor in botci, asa cum vom explica la capitolul ,,tehnica de cre$tere a matcilor". In aceeasi masura se dezvolta si vezica spermatica, depozitul in care stau stratificati spermatozoizii trintorilor ce iau parte la imperecherea matcii; linga spermateca se afla o glanda anexa a carei secrete ajuta la contrac^ia orificiului de iesire a spermatozoizilor pentru fecundarea oualor. O alta deosebire intre matca si albine consta in mirosul sau caracteristic, ce difera de la matca la matca, imprimindu-1 intregii colonii, fagurilor si chiar stupului in cuprinsul sau. El este un produs complex al aparatnlui reproducator, cu continutul sau neomogen al vezicei spermatice. El provine de la seria de trintori cu care ea s-a imperecheat in zborul de nunta. Fig- 8. In acest complex intra o secre^ie produsa de 1 ovarul ; 2 oviductul ; glandele sale mandibulare, dcscoperita de cer- 3 vezica spermatica ; 4 cetatorul englez I. Butler, denumind-o substanta vaginul ; 5 orificiul vaginal
41

de mated. Deseoperirea lui Butler coincide cu cea n crn .-t.ii,. .)! r> unceze J. Paine care considera substanta un feromon. Dupa noile observa^ii ale savantului F. H u M i m n -ii h-mmou al glandelor mandibulare indeplineste doua funclil !inp d h l i m - l r Intre ele : func^ia de regulator al vie^ii sociale din interim-itl c n l i u m - i -.1 .u-eca de substanta sexual atractiva in aer liber. Cind o m . i l > - i I H . H KitHna este suspendata si, ridicata cu un balon la 15 m, dm-A r in ' ' H I M -I*' "iiat, poate chiar dupa 5 minute sa fie puternic atradiv.i I ' d i h u irintori. Substanta sau feromonul, indiferent cum va fi r l i - t i i i i i , ,i|>are pe corpul matoii dupa 34 zile de la iesirea ei din bolca imtnlrt, tur cantitatea sa create pe masura ce matca dupa impercrlKTlU- H*|M<|M|<* a inceput sa depuna ouS in cuib. Din acel moment, ea ivpi i-/ni!. r 'i in colonie factorul principal de reproducere si de coeziunc a rumiiiill&tii. Substanta este linsa de pe capul si corpul sau di* alblwlo ce o inconjoara de cele mai virstnice caci cele tinere ;iu M.ii'i'iua speciala de a o hrani in permanenta ; ele isi transmit din j;urA in i;ura aceasta substanta devenita astfel element circulatoriu, plnfl ta u l l i n i a albina din eel mai indepartat colt al stupului, care sesisoaza nntfrl prezenta ei in stup. Cercetatorii au cintarit productia acestei substance si au j;a;iit ca o matca virgina la 34 zile dupa eclodarea din botca are 7,'*W mirrograme. Dupa zece zile se mareste la 132,5 micrograme, iar dupn imperechere si la 34 saptamini de ouat are 149,62 micrograme1). In srhimb cele batrine, epuizate, mai au numai 18,25 micrograme, ceea ce doU'rmina colonia sa cladeasca botci de schimbare linistita a matcii. Cu cit larva de matca a primiit mai mult laptisor, cu atit la maluritate ea va oferi albinelor coloniei o mai mare cantitate de substanta ca sa o linga de pe corpul ei. Aceasta substanta hormonala foarte persistenta are un rol de mesaj chimic, de atrac^ie fata de albinele coloniei. Ea este in aoelasi timp atragatoare pentru trintori in perioada roitului si este atit de persistemta, incit mirosul sau il pastreaza un timp chiar cadavrul mfitcii. De aceea este bine sa nu aruncati mStcile, ci sS le pastrami intr-un bnrcan bine inchis pentru a servi in unele imprejurari grele unei colonii orfane, intr-un moment cind in cuib nu sint nici oua, nici larve si in prisaca nu zboara nici un trimtor. In atari imprejurari colonia devine bezmetica, adica isi alege la inceput citeva albine care sa depunS oua dar din acestea se nasc numai trintori ducind colonia la pieire. Daca insa stuparul leaga cu o sirmuli^a cadavrul unei matci moartS de curind si tl suspenda in intervalul dintre doi faguri din cuib, albinele considera ca au matca si nu cladesc botci, iar ovarele albinelor nu se dezvolta ca sa poata depuna oua in fagurii cuibului. Desigur aceasta situate nu poate fi de durata, caci dupa un timp de 1015 zile albinele vad ca s-au inselat. In schimb, stuparul poate pina atunci sa-si procure o matca gata fecundata si colonia sa-si poatS regasi echilibrul biologic, conitinuindu-si viata normal.
') un microgram este egal cu a mia parte din gram.
42

Cind o colonie ramine pe neasteptate fara matca, se produce o mare neliniste, o tulburare, o alarma.' Albinele inceteaza pentru un timp orice activitate de cules, de adunare a nectarului si prelucrare a lui in miere si cu atit mai putln polen. Afara de doici care nu lasa puietul fara ingrijire, toate celelalte se mobilizeaza in cautarea disparutei. Imprastiate pe pere^ii stupului, mai ales pe eel frontal, albinele emit niste sunete de disperare, de agitatie, in interiorul si exteriorul stupului. Daca atunci matca este retrocedata, fiicele sale manifesta o vadita satisfactie, o mingiie, o alimenteaza, o <3ura^a si totodata distrug .bdtcile incepute. O alta particularitate a matcii sint anumite sunete pe care le emite in anumite imprejurari, cum sint cele care vestesc ca inftr-o colonie se fac pregatiri pentru roiul ce va pleca chiar a doua zi. Un sunet de alarma si de plinset il scoate si o matca straina, care din greseala nimereste intr-un stup vecin, cind se intoarce din zborul de imperechere. E ca un semnal prelung si repetat, auzit clar si din afara stupului, incit un apicultor atent poate interveni sa o salveze de la o moarte sigura. In acest scop el deschide stupul, afla matca inghemuita de citeva zeci de albine, ghemulet pe care daca il arunca intr-o farfurie cu apa, albinele despresoara prizoniera pe care stuparul o spala bine in apa ca sa piara mirosul de venin ce-1 are pe corp, si oterind-o in colivie, ea poate folosi la un stup orfan. Longevitatea matcii este o marcaruta deosebire fa^a de albinele lucratoare. Ea poate trai 34 anii, iar un mare crescator de matci din S.U.A. Smith a \m\it o matca experimental pina la opt ani, fiind mca fecunda, Interesanit este la ea si o particularitate deosebita, de data aceasta de ordin psihic ; cea de vrajmasie crunta pina la moarte ce o are fata de rivalele care apar in stup sau care sint inca in botci, in stare nimfala. Se banuieste ca aceasta rivalitate este generata de anumite glande aflate pe abdomenul lor. Cercetatorii au acoperk abdomenul cu un lac si au extirpat unor matci si glandele lor mandibulare generatoare de substante alarmante; ele nu s-au mai vrajimasit, ci au trait pasnic ; cind ei s-au marginit numai la operatia de extirpare a acestor glande fara sa mai si lacuiasca abdomenul, vrajmasia a fost activa si lupta a inceput intre rivale ; s-a tras deci concluzia ca pe albdomen exists o substan^a care mai trebuie inca examinata si care genereaza vrajmasia. Obisnuit, in astfel de inclestari fatale, moare matca virstnica deoarece in afara de faptul ca puterile sale sint slabe fa^a de una tinara care vrea sa-i ia locul in colonie, vezica sa cu venin e de mult timp atrofiata. In schimb, cea tinara o poate infringe cu acul, paralizind-o initial cu veninul sau activ. De asemenea, matca ataca si pe rivalele in devenire si care-si dorm inca somnul nimfal in botci. Daca albinele coloniei, ce stau obisnuit de-o parte ca spectatoare la astfel de incaierari, nu o opresc sa ucida pe cele care sint inca in botci, matca tinara isi infige acul cu venin prin peretele de ceara a fiecarei botci, ucigind acolo pe aceste nevinovate. Apoi albinele completeaza restul : rod lateral peretele botcilor, scot afara cadavrele, le sug limfa, si avide de l&ptisor
43

consuma cu lacomie restul de hrana ce sta inca pc r u i n l i i l l i n | r i l m ( fnca neconsumat integral de matcile decedate. Daca matcile manifests o atare inclinare la l u p i n m n l m rlv.ilrlor, care sint rapuse cu veninul acului, nici odata ele nu M tr m ul mntra vreunei albine, nici chiar cind albinele o ataca, si cu . i h l mm pu^m asupra omului care le ^ine in mina si se poarta cu elc f m . i n u i i n j . i i n r n t e . Ar mai fi de lamurit, pentru a termina acest nmtv n i p l l n l privilor la matca, de actul eel mai important al ve^ii sale: crl nl l i i i p i ' i t ' r l i m i cu masculii fecundatori si felul cum depune ouale. Arctic , i < t i v i l ; ^ i msa privesc exclusiv intregul comunita^ii si il rezervam la a<va purlr a studiului nostru privind acest mare complex biologic can- mlc- i-nlnnia si anume in lectia despre ,,sexul coloniei si mediul sau uicr'in". Incheind cele expuse pina aici privitor la matci, rcxuinani !n ritcva euvinte ce conditii trebuie sa indeplineasca spre a fi oonsiilrrala nHttca bund; sa depuna oua ci't mai multe in concordanta cu siv.orml. piMitru ca puterea coloniei sa fie maxima in pragul marelui culcs ; (Ir/vollarea si largirea elipselor cu puiet in cuib, fara a lasa alveole goul<_ i ni'Tdlusitc ; sa intre in diapauza de ouat cit mai tirziu in toamna, pentru a pre^ati un mare contingent de albine tinere care sa treaca cu bine iarna si sa traiasca eel pu^in pina cuibul se reinnoieste cu generate noua cli- albine tinere, care sa inlocuiasca la timp pe cele uzate si batrine ; sa nu aiba o inclinare accentuata la roit, stuparul avind grija sa intervina )a timp largind cudbul si punind la dispozi^ia al'binelor eladitoare faguri noi de cladit; sa aiba un caracter blind ; sa nu fie prea sensibila la lumina atunci cind stuparul deschide stupul si cerceteaza fagurii si sa mi-si dea drumul de pe el, cazind undeva unde s-ar pierde, asa cum sint de pilda matcile din rasa comuna din Franta. Bottle matcii Matca poate fi atacata de boli specifice, despre care itrebuie sa vorbim inainte de a epuiza acest important capitol privitor la matca si care se incheie cu moartea ei. Una din cele mai periculoase boli despre care vom vorbi mai pe larg in capi'tolul despre bolile albdnelor este nosemoza, cauzata de parazitail Nosema apis Zander, care se cantoneaza in inveiisul intestinului mijlociu, deci stomacul sau, cu grave tulburari intr-o imasura chiar mai mare decit atunci cind ataca lucratoarele. Matcile infestate experimental au trait cu 3575Vo rnai putin decit matcile martore. Din ce in oe elipsele sale de puiet din fagurii cuibului se tot mkssoreaza pina cind colonia se epuizeaza, daca situparul nu intervine la timp cu un tratament drastic pentru albine si prin schimbarea matcii. C. L. Farrar (S.U.A.) considera ca inlocuirile linistite ale matcilor de catre albine au de multe ori la baza o infectie cu Nosema apis a matcii in propor^ie de 80 % iar produc^ia coloniei scade cu 24 %. Parazitul, atacind epiteliul intestinului si ventriculului si uneori chiar tubule^ele malpighiene ce reprezinta rinichii insectei si chiar ovarul ei, determina pieirea matcii daca nu se iau masuri severe, pe care le vom descrie cu ocazia discutarii bolilor albinelor.
44

Melanoza este cauzata de ciuperca Melanosella mors apis, deci boala micotica, si e cea mai periculoasa pentru sanatatea matcii, boala care parea alta data fara importan^a, dar care in ultimii ani a devenit primejdioasa. Melanoza, ciuperca din familia Dematiaceae, clasa Hyphomycetes, ataca intii albine'le adulte, care se innegresc, si apoi trece la inatca ins'talindu-se in aparatul reproducator; ea se inmul^este prin spori si inmugurire terminal^ sau laterala, deci asexuatS. Forma sporilor este rotunda si sint inghititi odata cu laptisorul pe care il primeste matca de la albinele insotitoare, fixindu-se in tubule^ele ovigene si in cele doua ovidudte, care iau o culoare galben-inchis. Sporii sint transporta^i de albinele culegatoare ale mierii de mana. Odaita patrunsi in organismul matcii, incep sa se inmulteasca, abdomenul se mareste considerabil si in consecinta nici respira^ia, nici digestia si nici celelalte functii nu se mai fac normal. Matca, pierzindu-si puterile, pare paralizata ; neputind sa se tina pe fagure, ea cade pe fundul stupului, unde fiind izolata moare. Tratament direct nu se poate aplica decit daca se muta stupina la un cules de nectar din flori si se extrage toata mierea de mana aflata in stup si care este infestata de boala ; concomitent, coloniei i se da o matca noua, dupa ce s-au luait masurile de igiena prin flambarea interioarS a stupului si a accesoriilor lui, schimbarea fagurilor care au fost cu miere de mana si topirea lor. Brauloza este o boala parazitara a matcii datorita unui paduche Braula-coeca, care tot de albine este adusa in stup, unde inrmiltindu-se repede si mult, invadeaza in special matca. Este. o diptera din genul Braula, dupa diferite locuri unde s-a raspindit in Europa si in special in Asia. Parazitul are o culoare brun-roscata, posedind la partea bucala o trompa pentru supt, pe care o introduce in cavitatea bucala a albinelor sau matcii parazitara. In special pe matca, parazitii se acumuleaza cu zeciie si chiar sutele. Un cercetator a gasit pe o matca mai mult de 300 de paduchi, care se alimenteaza pe rind din hrana pe care albinele doici din suita matcii i-o dau. In acel moment sint acolo si parazitii care consuma din hrana, fara ca matca sa poata fi indestulata. In consecinta, ea slabeste, oua din ce in ce mai putin, si daca apicultorul nu intervine, ea poate sa piara. Pa'duchele care are la picioarele anterioare niste perisori fini, gidila regiunea bucala a matcii, care regurgiteaza hrana din gusa, din care se ospateaza din plin parazitii. Ei sint observati usor, caci stau pe toarecele matoii si ale albinelor; in sohimb, cei de pe trintori se cantoneaza pe partea iirferioara a toracelui, m'asca^i, si nu pot fi indepartati de acolo. Matca poate fi scapa'ta de acesti paraziti cu un penel fin de pictat, muiat in miere de care ei se prind usor ; mai pot fi indeparta^i si cu fum de tigar&. matca fiind introdusa intr-un tub de sticla ; din nefericire, matca retrocedata coloniei sale poate fi respinsa din cauza mirosului de tutun, care chiar daca esite dat si unor albine, ele tot o resping. De citiva ani insa a aparut un medicament bun eare da rezultate bune in lupta contra braulozei : este fenotiazina ce se gaseste usor la farmaciile veterinare. Substan^a se prezinta sub forma de cristale cafenii-cenusii, fara miros, care se oxideaza in contact cu lumina si aerul. Se pun cite 6 grame de fenotiazina in pachetele mici de hirtie de ziar ; cind afuma45

torul are carbuni de lemn bine incinsi, pe acestia se asnzfi un pache^el se dau la primul stup 30 de pufaituri ; apoi se trece la eel vecin, dindu-se acelasi numar de pufaituri. Cum substanta inca fumega, operntia asupra celor doi stupi se repeta, dindu-le fiecSruia cite al/te 20 de pufaituri. Deci, in total, fiecare familie primeste 50 de pufaituri, dupa care urdmisul se inchide 10 minute. Cum inainte de aceasta operatic pe fundul stupului s-a intins un ziar, 'paducthii ame^iti cad pe acesta, iar mai ales daca ramele stupului sint putin mai distantate prin retragerea in prealabil a doua rame marginale. Se scoate apoi ziarul si se arde. Operatia se repeta astfel la to^i stupii atacati de paraziti, folosind cite 6 g substanta la fiecare doi stupi. Parazitul a avut insa grija ca sa depuna inainte oua si larve sub capacelele fagurilor cu miere, unde ele fac adevarate tunele de trecere si cu afumatorul, care are la virf un prelungitor, ca sa intre in unddnis, si unde fumul nu le ataca. De aceea, apicultorul completeaza tratamentul prin descapacirea acestor faguri. Mierea cu capScelele respective se fierbe, si se foloseste la otet sau hidromel. Pentru a nu fi ramas larve nedescoperite, este bine ca afumarea cu fenotiazina sa se repeste dupa 7 zile in care timp larvele au ajuns la maturitate si pot deci fi ucise. Lupta contra acestor paraziti trebuie dusa cu toata seriozitatea, ca~ci vehiculeaza si boala nosemoza. Prof. Carlo Vidano (Italia) recomanda" o rnetoda ,,biologica" de combatere a braulozei si anume descapacirea obligatorie a fagurilor cu miere in perioada de maxima dezvoltare a paduchilor iulie-august. As-tfel, majoritatea acestora sint ddstrusi. Dintre bolile de care sufera matcile, amintim si unele anomalii care apar in decursul vie^ii lor, asupra carora stuparul nu poate interveni pentru a le indrepta, decit daca schimba matca cu una normala, si astfel colonia sa-si continue vietuirea. Gbisnuit, abinele au insa grija sa le schimbe, crescind matci noi pe calea inlocuirii linistite. Astfel de boli apar la matcile mai virstnice prin atrofierea ovarelor, obstruarea oviductelor, prin calcifierea valvulei vaginale, prin nedezvoltarea ovarelor, prin infundarea cu mucus spermal a cailor ce due spre spermateca, prin degenerarea spermatozoizilor etc. In toate aceste ocazii stuparul nu trebuie sa ezite la sacrificarea matcii afectate si inlocuirea ei cu una sanatoasa. In primul rind se va ocupa de originea celor noi, ele se cresc in coloniile cele mai bune, evitind pe cit posibil inrudirile prea apropiate care au consecinte grave. O Machensen, (S. U. A.) crescind matci din aceeasi linic si deci strins inrudite, a observat ca dupa opt genera^ii coloniile au tost desfiin^ate singure.
46

Trebuie evitata asezarea stupinei in locuri umede, prea umbrite, deoarece un atare mediu cauzeaza adesea boli grave, care in primul rind ating matca, elementul eel mai sensibil din colonie, pemtru ca este supusa la mari eforturi. Moartea matcii Moartea matcii in afara de bolile descrise mai poate fi accidentals, adeseori -cauzata chiar de stupar, printr-o comportare neatenta sau brutala, cu ocazia cercet&rii coloniei. Ea este foarte sensibila la lovituri, si chiar daca este numai usor ranita, albinele cladesc curind botci de inlocuire linistita. Trebuie sa se lucreze cu cit mai pu^in fum, asa cum am mai spus si numai atunci cind ele sint iritate din amimite cauze si anume : cind se deschide stiapul inainte ca albinele sa fi inceput activitatea de dimineata ; cind in natura timpul este furtunos si sint descarcari electrice ; cind in stupina s-a iscat furtisag etc. In locul fumului sa se folose-asca un pulverizator cu apa in jet fin si, pe cit este posibil, sa se lucreze sub cortul-umbrela protectoare care nu numai ca apara de vint si burni^a, dar nu ingaduie albinelor str&ine sa apara si sa intre in stupul deschis. In atari ocazii, matca, care este sensibila la fum si zgomotele deschiderii capacului si podiorului, incepe sa fuga pe faguri cautind sa se ascunda, iar albinele vazind-o fara inso^itoarele ei obisnuite, o considera straina ; este suficient ca una din cele batrine mai banuitoare sa o urmareasca, prinzind-o de un picior sau sa se arunce asupra ei, ca deindata se foPmeaza in jurul sau un 'ghemule^ de 610 albino care nu mai pot controla daca este mama lor sau o straina ; mirosul de alarma ce-1 degaja unele dan ele, precumparieste probabil substanta de matca si stringind-o in ghemulet, in special apasindu-i abdomenul, ea moare, caci cu cit o inghesuie mai intens cu atit miscarile sale respiratorii sint mai incete si se sufoca, Niciodata albinele nu o ucid implintind acul cu venin in corpul ei; este posibil ca in invalmaseala iscata, unele sa o creada o hoa^a si sa o accidenteze direct. In schimb, acolo domina un miros persistent de venin care improscat ?i pe corpul ei, ii provoaca moartea. De aceea, cind stuparul este sesizat ca matca coloniei este prinsa in ghemulet, sesizare ce o face auzind sunetele ce ea le scoate, o poate salva, fara a cauta sa o depresoare indepartind albinele cu mina, ci arunca intregul ghemule^ intr-o farfurie cu apa. Albinele, speriate de innec, o despresoara de indata. Apa spala totodata veninul de pe ea si punind-o intr-o colivie automata, albinele o vor elibera dupa citeva ore, si poate sa-si continue activitatea. 47

Daca a fost molestata prea mult in ghemulct, IM u u t l Irrtlrnii* \m\in timp, dar albinele daca vad ca ea nu mai eliberea/rt J i l l l t t NiilwLiui^ ca sa ajunga tuturor, cladesc botci si o inlocuiesc, dupa IT m > n a maU-a a inceput sa depuna oua. De asemenea. refuzul matcii de a parasi stupul miata ru roiul iesit, irita albinele. Ele se reintorc atunci in stup pentru ca a tlmiti /I ?ia iasa din nou in roi ; daca si de data aceasta ea refuza, e unsa pi in > ; l n ' i n u let, iar colonia va roi a opta zi dupa ce in stup a apanil n muiA inutca din numeroasele botci de roire din care o serie de matci t i n c n - r.i .r.lrapta rindul le eclozare. O greseala facuta de stupar este aceea cind, scotind ramrir i l i n stup pentru control, rea-ema ramele de peretele stupului in lor ;;a U- aseze in ladita portativa cu capac. Fuse rezemate afara linga peretele slupului, este posibil ca matca sa fie pe Una din rame ; ea trece neobsrrvata pe perete si se ratacesite definitiv cind rama este pusa la local ei In stup. Reamintim si o alta gresala ce poate duce la pierderea nuUcii atunci cind controlul matcii de pe ramele scoase nu se face doasupra stupului, ci in afara perimetrului acestuia, iar matca cazind jos prin iarba este sigur pierduta. Alte ori, speriata, poate sa-si ia zborul de pe fagurele pe care stuparul il ^ine in mina. In atare ocazie el pune repede ramele la loc, Iasa stupul deschis citeva minute, iar matca calSuzita de mirosul cunoscut al stupului ori intra pe urdinis, ori se asaza printre albinele aflate pe stupul deschis. Accidenitarea matcilor poate surveni si la un transport al stupilor cu avioane supersonice. Mai mult chiar, au murit matci chiar in stupii unei prisaci din directa apropiere a aeroportului Orli (Franca), datorita vibratiilor puterndce ale aerului si zgo-motelor create la decolare.

TRlNTORII. CASTA MASCULILOB FECUNDATORI Privind prin geamul stupului de observable la un fagure de curind cladit, unul din tinerii apicultori observa ca nu toate alveolele sint egale. Un numar redus din ele erau mai mari, mai cu seama in partea de jos a fagurelui si ma intreabS care este cauza acestei abateri. Oferind albinelor faguri artificial! pentru cladit ale caror baze alveolare imprimate in foile de ceara sint perfect uniforme cu funduri prizmatice romboide, albinele claditoare modifica o parte din ele largindu-le. De unde initial diametrul lor este de 5,42, ele ating 6,75 mm in special cele din partea de jos a foii de fagure artificial. In aceste alveole marite albinele cresc trintorii care sint mai mari decit albinele lucratoare ; ei mascara in lungime 16 mm fata de 12 mm cit au lucratoarele, iar greutatea lor este aproape dubla, caci un trtntor cintareste 230 mg fata de 125 mg cit are o albina. Trintorii difera deci mult fata de lucratoare ; stadiul lor de dezvoltare este de 24 de zile de la depunerea oului in alveola natala, pe cind o albina ajunge la maturitate in 21 zile ; capacelul larvelor de trintor este bombat fa^a de nivelul plat al capacelelor de lucratoare ; astfel nimfele de sub capacel au o suprafata mai mare de respiratie, necesitind o propor^ie marita de oxigen care patrunde sub capacele prin orificiile pe care acestea le au. La unele rase albinele Iasa capacelului de trintor un orificiu median marit, in acelasi scop. Privindu-i din punct de vedere anatomic trintorii au doi ochi mari, bulbuca^i, cu vedere agera, caci numarul fa^etelor oculare numara 13 000 deci mai mult ca dublu decit lucratoarele. O particularitate deosebita a ochilor de trintor dupa" H. Ruttner este o adaptare a vederii lor pentru lumina cerului si a zarii cu propor^ia mare a acestei lurnini cu raze ultraviolete si albastre. Ochiul lor contine in partea mediana si superioara receptori nervosi exclusivi pentru aceste doua categorii. Reoeptorii pentru culorile verde si galben sint in numar mai redus decit la lucratoare, caci albinele culegatoare trebuie sa se orienteze in cautarea florilor cu nectar si dupa diferitele culori pe care acestea le prezinta, pe cind trintorii au nevoie sa receptioneze si sa observe cit mai repede posibil apari^ia in zbor a oricarei matci ce vine la imperechere, privind in lumina cerului. 4 c. 569 49

Nolle deseoperiri privind locurile de adunare a trintorilor complied si mai mult semnificatia procesului recunoasterii si atragerii matdlor si trintorilor. Se va vedea mai departe. Trompa trintorului este mai scurta si nu poate sa culeaga cu ea nectarul din adincul florilor cum fac albinele, caci trintorul se hraneste numai din depozitul de miere aflat in alveolele fagurelui sau primesc un timp hrana direct din gusa, dat de albinele doici, deci iarasi o problema de adaptare. Antenele trintorului au o articulatie in plus fata de cele ale albinei lucratoare, marind astfel numarul placutelor poroase la 37 000 fata de cele 6 000 ate albinei. Cu acestea trintorul poate sesiza de la mari departari mirosul matcilor iesite spre imperechere, iar actul fecundarii lor se face in mare masura cu trintorii strain], inlaturind astfel pericolul consangvinizarii. Invelisul lor corporal este format din perisori de culoare inehisa, iar aripile lor au o particularitate deosebita ; s-a constatat de cercetatordi englezi de la Institutul de studii a insectelor, ca suprafata aripilor trintorului este alcatuita dintr-o proteina asemanatoare cu pie-lea umana. Ele sint activate de puternici muschi toracici, peritru a putea strabate in zbor distante mari pina la locurile lor de adunare, in vederea zboru'hai nuptial al matcilor virgine, ce vin ,,sa se prinda in aceste hore" pe care trintorii le alcatuiesc, in locuri aproape totdeauna aceleasi, Particu'laritatea cea mai de seama a trintorului dupa Cha<uvin const a in vohimui mare al abdomenului, in care stau adapostite organe'le sale sexuale (fig. 9). Ele cuprind : o pereche de testicule de ouloare galbena cu o lungime de 1,5 mm ; acestea au doua invelisun: primul la exterior, compiis din doua membrane, una alcatuind o retea de nutmeroase traheole pen-tru oxigenul necesar milioanelor de spermatozoizi aflati in vezica lor seminala ; eel de al doilea invelis este format din celulele incarcate cu substante nutritive si corp gras, precum si o serie de celule pentru stimoilarea metabolismului. Fig. 9. Aparatul reproFiecare testicul este strabatut de 100 tuducator al trinitorului : bule^e demimite testicle pline ^cu celule sexuale l testicul ; 2 canalul de4 venluza ; 5 penisul ; 6 ' abdomen ; 7 orificiul aparatului de copula^ie ; i) cornitele pneumoiize ; 9 caiciiul spiral ; 10 canalul ejaculator ; 11 punga seminala.
lui

; 3 - buibui penisu- feameti), in diferite stadii de dezvoltare. In

partea superioara a testiculelor se afla epifteliul germinal, din care se formeaza celulele transformate apoi in spermatacite. Abia in 7ona inferioara a testiculelor, asa zisa ,,zona de ma-

turare", spermatozoizii ajung maturi, si vor fi bine adapostiti in vezicula spennatica a matcii, dupa imperecherea ei cu o serie de trintori. Spermatozoizii au cap, colet si flagel. Cu acesta din urma spermatozoizii se pot Tnisca. Lungimea lor variaza de la 240 la 775 milimicrom1) avind tendinta sa se fixeze cu capul in peretele spermaticii. Din testiculi coboara doua canale deferente, ingustate la ambele capete, avind in schimb partea lor mijlocie mult largita ; acolo se formeaza doua pungi denumite vezicule seminale. Ele sint inconjurate de muschi longitudinal! si inelari, care ajuta la evacuarea spermei in timpul actului de imperechere. Celulele stratului din interior al fiecarei vezicule au un caracter glandular care secreta Hchidul spermatic in care plutesc cele 10 milioane de spermatozoizi, lichid care-i alimenteaza cu substance nutritive. Ei sint formati in testicle si se dezvolta deplin in ultimele patru zile inainte de eclozionarea trintorului din alveola natala a cuibului coloniei. Atunci spermatozoizii coboara in vezicula seminala comuna. O data cu trecerea lor in vezicula, testiculele si-au indeplinit rolul si incep sa se micsoreze mult, iar trintorii devin deplin virili in a 12-azi de la eclozionare. Prin resorbtie, testiculul dispare, dar in schimb veziculele seminale pline cu spermatozoizi sint foarte mari. In prelungirea veziculelor seminale se afla doua glande mucoase mari, lungi de 67 mm, cu un diametru de 1,5 mm, compuse din cel-ule glandulare care secreta mucusul. Acesta este usor alcalin, foarte lichid la trintorii tineri, dar viscos la maturitate. El are culoarea alba-laptoasa, iar dupa indeplinirea actului sexual in imperecherea cu matca ia contact cu aerul si se intareste repede. Din glandele mucoase reunite in partea lor de jos, porneste canalul ejaculator lung si pu^in curbat, cu un diametru de 0,3 mm, ale carui miscari sint dirijate de un nerv gros ce porneste din eel de-al 4-lea ganglion nervos abdominal. La extremitatea lui se afla organul copulator compus din : bulb in forma de para, coletul si baza penisului care este baza endofalusului. El are doua proeminente gaunoase denumite ,,cornite" (pneumofize), cu peretii colorati in galfoen-portocaliu, captusite cu placi chitinoase. In interiorul bulbului se afla o substanta mucilaginoasa. Epiteliul bulbului secreta un lichid ce dilueaza sperma. Cind actul sexual are loc, ca urmare a miscarilor de rasucire, canalul ejaculator este impins inainte. Mai intii apare sperma si apoi mucusul impreuna cu epiteliul glandei mucoase. Sub presiunea aerului, invelisul pocneste cu un zgomot distinct. Totul decurge asa cum vom arata cind vom descrie zborul nuptial si actul sexual la capitolul ,,Colonie imperecherea matcii'4. Numarul trintorilor in colonie este normal de citeva sute si este firesc sa fie numai atitia, ^inind seama ca ei traiesc eel mult 58 zile, iar perioada lor de crestere in cuibul coloniei este mult prea scurta fata de numeroasele generatii de albine lucratoare pe care doicile le cresc Jncepind cite odata chiar din lunile reel ale sfirsitului de iarna. Matca incepe tirziu sa depuna oua nefecundate de trintori, cam din a doua
Milimicroni a milicana parte dintr-un micron.

50

51

decada a lui aprilie. De asemenea, vie^uirea lor in stup este scurta, numai pina la mijlocul lui iulie, cind albinele nu numai ca gasesc putine resurse de nectar si polen, dar mai ales atunci si instinctul si indemnarea lor spre roire se stinge pentru perioada anului respectiv Matca nu depune oua nefecundate in celulele mari, decit atunci cind albinele cura^itoare cura^a si sclivisesc fiecare celula in care matca urmeaza sa depuna oul. Cind ele nu vor sa creasca trintori, lasa necuratate alveolele largi iesite in calea matcii, iar ea le ocoleste si trece mai departe depunind oua fecundate in alveolele mici de lucratoare. Actul acesta il vom laimuri mai departe cind vom vorbi despre cuibul coloniei. Trintorii sint partenogenetici, caci ei provin din oua nefecundate J) fiind fii numai ai mamei lor caci n-au tata, asa cum vom vorbi despre ou si evolu^ia lui in capitolul nAl'bine lucratoare". Maturarea trintorilor dupa eclozionare se face in primele 810 zile, stind in repaus complet la o temperatura de 35C. In primele 4 zile albinele doici le servesc direct in gura o secrete glandulara din gusa lor ; apoi trintorii tineri incep sS se hraneasca singuri adunindu-se pe faguri marginasi, unde albinele culegatoare depun miere pe cale de maturare. Cei tineri consuma 4 mg pe ora. Cind ies in zbor in a 8-a zi consumul se urea la 14 mg pentru 30 minute de zbor. Abia atunci sint maturi dar inca nu virili, caci maturarea sexuala apare in a 15-a zi de la eclozionare. $i totusi virilitatea lor nu e totdeauna asigurata. Cercetatorul polonez Gontarski atribuie aceasta impoten^a sexuala faptului ca unele larve de trintor primesc de la doici un laptisor in care se adauga o substan^a cristalina a carui continut nu este deplin identificat. In consecin^a, desi to^i ies in zborul horelor, nu au posibilitatea sa participe si ei la competitia imperecherii. De asemenea, doicile le prepara o hrana speciala cu mult polen ; la unii dozarea acestuia este mai zgircita. Caracterele trintorilor sint cele mostenite de la mama lor, calitati mult amplificate si de cele ale albinelor doici din coloniile selectionate, caci, cresterea lor cere ca si la cresterea matcii conditii optime in colonii puternice, cu multe doici, cu mari rezerve de hrana proaspata, eu temperaturi neschimbatoare si cu o stimulare naturala pentru cules. Doicile sint cele care transmit, prin laptisorul secretat de glandele lor faringiene, caraeterele mamei lor comune. Viitorii trintori la rindul lor sub influenza acestei hraniri ce influen^eaza celulele lor sexuale transmit des-cendentilor calitatile ereditare ale albinelor doici deodata cu cele ale matcii din care provin. Dupa trei zile de stadiu larvar, doicile prepara pentru larvele de trintor o hrana speciala cu miere, apa si mult polen, plus o secretie Hmpede a glandelor mandibulare si salivare. Polenul dat in proportii mai mari decit eel dat larvelor de lucratoare ajuta la formarea spermatozoizilor; doza redusa de polen data larvelor de lucratoare, determina la viitoarele albine o castrare nutritiva a organului reproducator, ele raminind cu ovare mici si fara posibdlitate de im') Partenogenezi = de la cuvintul grecPsc pnrfpnoss feoioarS ?1 ..genein" a na?te. Dec! este dezvoltarea unui organism dintr-un ovul sau o oosfera nefecundata. aa cum e la albine, purici de plante, rotiferi, dafnite (gen de crustaceu), matasea broatei etc.

perechere, dupa cum vom trata la capitolul ,,Colonie alimen/tatie si metabolism". Trebuie insa sa re^inem, ca in afara de starea oului fecundat sau nu determinarea castelor, in colonia de albine o face si hrana. Hranirea diferentiata determina anumite schimbari !n formarea organismului castelor, care se rasfringe in special asupra organelor de reproductie. Zborul trintorilor are loc zilnic, intre orele calde, de preferin^a de la 1216, mai ales cind nu este vint decit slab. Cu cit aerul este mai sexiin cu atit zborul este mai aprig. Ei nu zboara la intimplare, ci se aduna in anumite locuri, luminisuri, poiene, ori o colina pu^in mai ridicata, deasupra careia se formeaza hore de atrac^ie a matcilor virgine, hore cu un diametru de 20150 mm la care matcile vin pentru imperechere. In mod obisnuit aceste locuri sint din an in an aceleasi. Asemenea locuri de adunare a trintorilor au fost observate pentru prima oara cu vreo zece ani in urma de francezul Prost, si apoi confirmate de cercetatorul german. H. Ruttner. Curiozitatea acestui fenomen nu a fost inca lamurita, caci nici azi nu se stie cum trintorii care traiesc putin si apar^in altei genera^ii, cu nici o continuitate dupa izgonirea lor in toamna, pastreaza totusi memoria acestor locuri, unde inaintasii lor se adunau. Vom vorbi insa despre aceasta mai pe larg in capitolul ,,Colonia: sexul ei si mediul sau uterin". Zborurile trintorilor in cautarea dragostei, ii mina la mari departSri, care pot atinge chiar 15 km, caci tot H. Ruttner marcind trintorii i-a gasit la aceasta enorma distan^a de zbor, in vreo colonie straina unde ei , sint primiti fara opreliste. Dupa cum am mai amintit, acestui autor ii apar^ine constatarea c3 ei adesea tree peste altitudinea maxima de 500 m. Observatiile sint foarte pretioase pentru cei care fac cresteri de matci de rasa pura, care trebuie sa evite ca in jurul acestor marje, sa existe alte prisaci cu trintori straini, oferind acelor apicultori in mod gratuit matci selectionate si trintori de acelasi soi, pentru evitarea metisarii. Inaltimea de zbor a trintorilor in hore este obisnuit de 1218 m, inaltime pe care si matcile virgine o strabat fulgerator pentru a nu fi atacate de albinele culegatoare care zboara la 10 m si sint foarte agresive contra oricarei insecte sau pasari ce le stinjeneste zborul catre casa. In aceasta zona matcile sint expuse sa fie ucise de lacomele pasari insectivore, in special prigoriile ; s-a observat insa ca atunci cind acestea zboara deasupra prisacii, matcile nu parasesc stupul pentru fecundare. Odata intrata insa in zona de zbor a trintorilor, mai ales in horele lor, matcile sint aparate de orice dusman, caci chiar prigoriile ocolesc aceste locuri de adunare, fie ca sint speriate de zumzetul lor intens, fie de atacul numerosilor trintori care se napustesc asupra lor. Zborurile lor in zona are in primul rind rostul de competitie, in afara de eel de aparare a matcii. Cei nevirili cu greu se pot men^ine intr-o astfel de intrecere, unde cei mai bine pregatitf, cu maturitate sexuala asigurata, sint cistigatorii cursei spre mare^ul act al dragostei, pe care-1 platesc pe rind fiecare, din cei 811 trintori ce o fecundeaza si 53

52

care mor in clipa imperecherii sau foarte curind, dupa ucciistfi npriga dorinta de posedare. * In general viata lor este scurta ; sint cercetatori care nu le acorda decit 28 de zile de la primul zbor de recunoastere, iar cercetatorul sovietic Lavrehin spune ca in totul traiesc 54 de zile, dupa care ei dispar. Sint insa trintori, putini la numar, care eclodeaza toamna, in special in stupii cu matci virstnice. Ei traiesc pina in primavara fiind ingadui^i atunci de albine si se pot imperechea cu eventuale matci nascute foarte timpuriu, ca urmare a disparitiei unei matci la iesirea din iarna. Daca ei nu ar mai fi prezenti atunci cin!d matcile timpurii ies in zbor de imperechere, ar ramine nefecundate si ar deveni matci trintori^e, ce depun numai oua de trintori. Cine face crescatorie de matci timpurii este obligat ca in preajma toamnei, stimulind serios cu substance proteice in sirop, sa puna in mijlocul cuibului, in stupii de selectie, cite un fagure cu celule mari, tocmai pentru ca matcile respective sa depuna oua in alveolele lor, sa eclodeze trintori si sa ramina peste iarna in colonie. Astfel, matcile tinere virgine din primavara se vor imperechea cu ei, dupa care vor muri de batrinete. Dar trintorii mai au ceva atributii in colonie ? ma intreaba unul dintre tinerii apicultori. Parerile sint impar^ite intre cercetatori ; unii sustin ca ei nu fac nimic, traind parazitar din bunurile coloniei ; altii, ca ei ar tine de cald puietului ceea ce nu poate fi adevarat, caci stau obisnuit pe fagurii marginasi. S-a observat insa ca cei tineri, si care inca nu au ajuns la maturitate sexuala, fac schimb de hrana cu albinele culegatoare ce vin de afara cu gusile pline. Se banuieste ca ei primesc in gusa lor incapatoare nectar penti-u eliminarea apei din el. Dr. Ana Maurizio considera ca aceasta constituie chiar o sarcina a lor cind culesul este bogat, iar albinele prelucratoare nu mai dovedesc sa concentreze nectarul si sa-1 transforme in miere. Ceea ce pare a fi sigur, daca iau parte la aceasta lucrare, este ca acestia eel mult elimina apa din nectar, dar in nici un caz nu-1 pot prelucra in miere, caci ei nu poseda glande faringiene. In tot cazul, prezen^a lor in colonie satisface o necesitate de ordin natural pentru stimularea lucratoarelor, femele virgine si sterile. Intr-adevar, s-a observat ca desi ei consuma din strinsura adunata cu multa tru'da de lucratoare, productia de miere a stupului cu trintori nu numai ca nu scade comparativ cu stupii martori in care a fost oprita cresterea lor, ba chiar e superioara acestora din urma. Fac o greseala stuparii care procedeaza la retezarea capaeelelor ucigind astfel nimfele ce traiesc acolo si isi asteapta eliberarea. Aceasta operate s-a dovedit ca este chiar daunatoare, caci albinele eliminind nimfele omorite sug Hmf a din corpul celor ucise, ceea ce le provoaca o lincezeala in activitatea lor. Se banuieste de cercetatori ca aceste secre^ii care con^in in ele substante glandulare din hrana data de doici inainte de capacire dezvolta oarecum sistemul reproducator atrofiat al lucratoarelor, Opera^ia aceasta insa se impune in stupinele unde se fac lucrari pentru cresteri de matci selec^ionate ; acolo nu numai ca nu se ucid trintorii in fasa, dar chiar se stimuleaza cresterea lor in coloniile recordiste, lasindu-se din toamna cite un fagure cu celule mari, asa cum
54

am spus ; pe acestia matcile ii insaminteaza, obtinind astfel trintori timpurii din cei cu caUta^i superioare. In schimbi in coloniile roitoare ei sint distrusi pentru a nu trasmite aceasta accentuata inclinare spre roit. Preocuparea stuparului care nu vrea ca in stupii lui sa aiba trintori supranumerici, e de a folosi faguri artificiali montati pe intreaga suprafata a ramei, cu sirme bine intinse in sens vertical si care nu se onduleaza sub greutatea albinelor ce-i cladesc, facind in aceste ondule celule mari de trintori. Trintorii odata ajunsi la maturitate sexuala simt chemarea destinului lor si nu-i mai preocupa decit cautarea dragostei, devenind virili in a 15-a zi de la eclodare. Fapt cert este ca ei sint foarte dornici de societatea albinelor si cind sint izolati chiar avind hrana aleasa si indestulatoare, mor foarte curind. Ei traiesc numai prin schimb permanent cu substante active si hormonale, pe care-1 fac eel pu^in pina devin maturi cu albinele stupilor in care traiesc, chiar cind au intrat in alt stup decit in eel unde s-au nascut. In timpul imperecherilor ei intra fara oprelistea paznicilor de la urdinis care lasa sa intre in casa lor orice trintor strain, adoptindu-1 si hranindu-1. Orirvduirea coloniei da trintorilor aceasta ingaduinta, pentru a fi asigurata ca imperecherile nu se fac intre rude apropiate care ar periclita prin consagvinizare viitorul coloniei. Heterospennial) este lege pentru comunitate si cu cit va fi mai accentuata, cu atit mirosul viitoarei matci din stup va fi mai deosebit si distinct fata de mirosul coloniilor vecine. Prin faptul ca trintorii obisnuiesc sa zboare departe si se adapostesc in orice stup le iese in cale, se inlatura consangvinizarea si se asigura heterospermia. Aceasta ospitalitate si darnicie din bunurile alimentare a stupului gazda" este rezervata numai lor, miri pregati^i cu grija, crescu^i in larg, din belsug, cu tot ce e mai bua pina la saturate. Coloniile de albine intre^in astfel o gloata numeroasa, numai pentru ca la nevoie sa se asigure fecundarea matcilor virgine, ce vin sa se prinda in zburdalnicile lor hore. Sint in via^a coloniei si anumite situatii care pot fi considerate de oameni drept pagubitoare, dar ca tot ce este in lume, ,,raul" are si partea lui de ,,bine". Consumul de miere a 1 000 trintori a fost socotit de cercetatori ca atinge 750 g, plus alte 475 g de polen, dar albinele nu tin seama de aceasta paguba, cind isi pot asigura imperecherea matcilor, ceea ce le garanteaza un viitor sigur. In schimb, acesti alesi ai soartei, ce gusta din fiorul dragostei platesc cu propria lor via^a imbra^isarea datatoare de moarte pentru masculii fecundatori dar care in schimb dau via^a sutelor de mil de oua din care se vor naste de-a lungul anilor albine lucratoare, ce asigura belsugul si vie^uirea coloy niei in veac. Macelul trintorilor Citia vreme florile cimpiei si padurii ori ogoarele insamintate cu plante entomofile inca mai dau nectar si polen, prezenlja masculilor fe') Heterospermie = fenomeu de diversitate a elementelor fecundatoare in cadrul aceleia^l specli ; Ja animale 5! In special la albine exista heterospermie, precum i la plante aoel fenomen denumit heterostilie, in special la anumite flori cu stile lungi ?l stile scurte.

55

cundatori este ingaduita. Pe de alta parte si instincLul dr ivproduelie al coloniei roitul s-a stins ; nu se mai manifest^ nsn rum sr ,-irfita din mai si pina la prima decada a lui iulie. Atunci si fi-nnim-iiul <le* Cotoperiodism '), cind ziua incepe sa se scurteze si noaptea sc lungcplo, influenteaza si colonia, dindu-i de veste ca trebuie sa se prrj'/tU'.'isou pentru viitorul sezon al toamnei i iernii. Ele incep a conmilra micron din fagurii marginasi in spre cei centrali, facind coroane de miero ptfpacita deasupra elipselor de puiet care se tot micsoreaza pe musura co noptile se racesc si se lurugesc. De asemenea, albinele prelucreazft potent*! in pastura, acoperindu-1 cu un strat izolator de miere si capficindu-1. Matca mai are apoi pe la inceputul lui septembrie o perioada de rcad.ivuire a ovarelor, pentru pregatirea speciala ce trebuie s5 dea puietuhii ce va forma contingentele albinelor de iarna, asa cum vom arata cind vom vorbi de iernare. In atari situatii, intr-o zi, acesti hulpavi nesatui sint harazi^i celei mai chinuitoare morti pentru ei : infometarea. Ei sint inconjura^i de albinele invrajmasite contra lor, inghesuindu-i prin colturile stupului, pe fund, pe pere^ii laterali, paziti de o garda care nu le mai da pas sa iasa din incercuire si nici sa mai ia din agoniseala strinsa in alveolele fagurilor cu miere. Daca unii incearca sa se mai impotriveasca, moartea violenta le inaspreste si le grabeste sfirsitul ; unele ii trag de aripi, de picioare sau le intind antenele. Ceilalti, lihniti de foame, fara nici o putere, sint impinsi afara din urdinis, iar racoarea noptii le incheie viata. Cei care mor in stup sint scosi afara pe scindura de zbor, iar alte albine prind cadavrele cu gherutele de la picioare si zburind departe, ii Iasa sa cada din inaltime. Apoi totul intra in ordine ; fiecare albina isi reia locul ei de acti\itate. Aceasta trista intimplare in via^a coloniei este semn pentru stupar ca baza melifera este epuizata, iar orinduirea de iernare trebuie grabita. Pina in primavara viitoare nimic nu le mai tulbura linistita lor viata, vorbind desigur de acele colonii care traiesc izolate prin scorburi de copaci batrini sau acolo unde roii din vara au apucat sa-si termine intocmelile salasului de iarna. Cind soarele primavaratic dezmor^este firea, cind boarea vintului aduce in stup vestirea parfumata a primelor flori, in stup incepe sa soseasca polenul si nectarul proaspat atit de activ, incit matca, dupa ce depune un timp in cuib numai oua fecundate, din care vor ecloza tinere lucratoare, albinele cura^itoare incep sa scliviseasca si o mica parte din alveolele mari, in care matca depune oua nefecundate, din care vor ecloza viitorii masculi fecundatori. Tirziu, cind elipsele cu puiet din cuib se tot largesc in diametru, iar matca depune 100015002000 de oua in 24 de ore, albinele claditoare incep sa schiteze mici potirase, viitoarele botci, care prin luna mai sint insamin^ate cu oua fecundate. In stup, inca de pe la 15 aprilie sint prezen^i tineri masculi fecundatori, gata pentru un nou ciclu de huzur, iar pentru fecioarele albine lucratoare un imbold de munca activa.
>
') Fotoperiodism = ansamblul de reactii ale vietuitoarelor fa^S de lungimea zilei

ALBINELE LUCRATOARE. CASTA FEMELELOR NEFECUNDATE

$i acum, tineri apicultori, dupa ce ati cunoscut viata acelei femele fecundate si prolifice care este matca coloniei, dupa ce sti^i destul despre privilegiata casta a masculilor fecundatori trintorii, vine rindul sa cunoasteti cine sint aceste mii de fiin^e ce constitute casta albinelor lucratoare ce se agita cu atita zor in stupii prisacii, cit si in acest stup de observatie ce constituie si el o colonie in miniatura. Pe grupe, albinele isi impart sarcinile temporare formind adevarate organe cu functii sociale, asemanatoare cu cele ale unei albine privita anatomic. Ele sint femele sterile, nefecundate, care in stadiul larvar au primit o anumita nutritie care le-a facut inapte pentru proliferare. Problema va Ii lamurita cind vom trata despre colonie si chimismul ei. De veacuri, oamenii au fost adinc impresionati de viata albinelor ! In jurul lor s-au tesut sumedenie de legende, de fabule, s-au creat simboluri si mituri, s-a facut risipa de fantezie si adevar, poezii si studii serioase, Vracii din vechime sau medici vestiti din antichitate, poeti entomologi si scriitori cu renume au preamarit aceste gize avide de savoarea, dulceata si parfumul mierii, cit si de pulberea aurie sau cu mozaicul ce florile le revarsa din sacii cu polen ai antenelor. Cu cit adincim mai mult studiul vietii lor comune, cu atit vedem si ne declaram inca nestiutori, caci tainele ce invaluie comunitatea stupului nu sint inca deslegate pe deplin, comparable ramin inoperante, singulare, fara raspuns ! De curind prof. univ. Grasse de la Institutul France! scria : ,,Albina, in cele citeva miligrame cit cintareste, cuprinde mai multe taine decit piramida lui Giseh, cu subteranele sale uriase si mormintele ei. Descoperirea limbajului lor de la Karl von Frisch, a aptitudinilor de orientare departe de stup, cit si a ferormoniilor, au aruncat asupra vietii din stup o lumina mare, dar prea slaba, ce nu poate totusi elucida problemele ce se pun intre relatiile si coordonatele dintre indivizi si ciclul anual al coloniei si a activitatii din interior. Totul in albina melifera este complex si simplu in acelasi timp ! In nici o alta vietuitoare nu se realizeaza o intruchapare asa de perfect unitard, cu un fel de viata asa de malt organizat ca la albina. Albina uneste in ea, cu toata micimea ei, o suma de facultati, care, afara de ea, se regasec ici si colo, la alte insecte, dar disparate".
57

56

Stadiile de dezvoltare ale albinei lucrato.are Sa trecem acum tineri apicultori la tainele anatomice ale acestei insecte, pentru a intelege mai bine felul sau de viata propriu, ea fiind in acelasi timp o simpld moleculd in vastul complex organic ce este colonia. Vom afla astfel caile cele mai directe, pentru ca in felul acesta cunostintele dobindite sa va fie de folos pentru diversele aplicatii practice. Cunoastem ca viata unei albine porneste de la ou. Acesta este o celula a match eu'm spune von Frisch. Din el va iesi o noua albina, inzestrata cu toate particularitatile fizice si cu toate instinctele^ proprii celor de o seama cu ea ; deci in aceasta celula rezida toate capacitatile de dezvoltare prin metamorfoza. In oul micut, in nucleul din mijlocul lui, se afla in infinit de mici schite toate functiile si organele din care este alcatuita albina : ele sint pastrate memorialistic in bandele de cromozomi, in genele fixate pe aceste benzi, ce formeaza bagajul ereditar cu toate caracterele fizice, chimice etc. Oul depus de matca are o forma aproape cilindrica, cu unul din capete putin mai subtiat, iar eel opus ceva mai gros ; greutatea lui abia atinge a zecea parte dintr-un miligram ; el masoara 1,71 mm si are un diametru de 0,3 mm. Ouale de primavara si toamna sint mai mari; cele de vara, cind ,matca depune 2 0003 000 oua in 24 de ore, sint ceva mai mici. Coaja lui denumita corion este de culoare alba-sidefie, formata din corionind substanta asemanatoare cu chitina din care este facut si invelisul corporal al albinei. Privit la microscop, oul are pe suprafata sa desene hexagonale putin alungite in direc^ia axei longitudinale a oului. Sub coaja se gaseste o membrana subtire, elastica, denumita amnios, iar sub aceasta se afla o solutie de albumina pura, gelatinoasa, care inconjoara si apara acel vitelus-nutritiv (galbenusul), in mijlocul caruia se afla nucleul, asezat in stratul de plasma in partea superioara a oului. Nucleul este inconjurat cu un strat de protoplasma care are culoarea verzuie-deschis, cu corpuscule care vor ajuta embrionului in dezvoltarea lui. Acest vitelus nu'tritiv este substanta de viata asemanatoare ca o provizie de calatorie a viitorului embrion. In el, deocamdata, nucleul pluteste. In ou sint acumulate toate aptitudinile de formatie a viitoarei insecte, care stau deocamdata in stare de somnolenta. Din punct de vedere chimic dupa M. Prenant *), ,,masa componentelor ce cuprinde celula-ou este foarte complexa : proteine si nucleoproteine care au un rol esential, precum si unele enzime 2 ), apoi alte substante indispensabile ca : grasimi, zaharuri, saruri, apa. Toate acestea lucreaza chimic unele asupra altora si asupra elementelor constituente ale mediului inconjurator, cit si totalul reactiilor care dau loc la miscarea materiei ce caracterizeaza viata. In protoplasma se gasesc numerosi nucleoli si granule sau bastonase ca : mitocondriile 3 ), si multe vacuole4), adesea sferice. afara de
') M. prenant, prof. univ. la Sorbo-ia. ,,Biologie i marxism". -) Enzlma = catalizator proteic specific materiei vti, care asigurS desfa^urarea proceselor dc sintcza .5! degradarea substan^elor in organism. ) Mitocondrii = corpuscule in form A de mici granule de marimea unui micron (a mla parte din milimetpu). *) Vacuole = goturi in protoplasma celulara, pline cu gaz sau cu tichid.

inclusiuni'), cum sint picaturile de grasime, graunciori de amidon etc., care variaza dupa tipul celulelor si citeodata dupa starea lor. Toate aceste corpuri, cit si citoplasma fundamentala in care ele se S'calda, au compozitii chimice diferite. Nucleul este totdeauna bogat in proteine ; mitocondriile in grasimi si proteine ; vacuolele in apa. Ca oul este mare sau mic, ca este eel al unui animal mic, ori e ou de stru^ oul eel mai mare din lume ori este ou de matca sau ovul uman masura este determinate de conditiile de viata in care este pus, pentru ca sa ajunga la urma o fiinta cu totul asemanatoare speciei respective din care a pornit". Exemplul dat mai sus cu celula-ou a s'trutului este foarte sugestiv. El este asa de mare pentru ca femela strutului nu-1 cloceste, ci il ingroapa in nisipul fierbinte al Saharei. Acolo nu se gaseste apa necesara dezvoltarii embrionului. De aceea Natura 1-a facut atit de mare, pentru ca sub coaja lui sa se afle toata apa necesara schimburilor metabolice normale, pina ajunge sa apara puiul de strut, atunci cind coaja oului se desface. Nucleul oricarui ou si citoplasma inconjuratoare, au in ele aptitudini functionale atit la oul de strut, cit si la eel depus de matca in alveola fagurelui de cuib deosebirea consta in aceasta rezerva cantitativa de vitelus nutritiv, caci si unul si celalalt sta si se cloceste la caldura : eel de strut in nisipul fierbinte, eel al matcii in cuibul cald al coloniei. Este interesant >de stiut cum se formeaza ovulele in ovarul matcii. Initial fiecare ovul cind incepe sa se formeze la baza de sus a ovariolei contine 32 cromozomi. Micul ovul cu cei 32 de cromozomi, cu putin inainte de maturizarea lui si transformarea sa in ou, sufera un proces de divizare reductionala denumita si reductie cromatica care injumatateste numarul de cromozomi. Deci, in aceasta situatie, ovulul nu mai are decit 16 cromozomi. Maturizindu-se ca ou complet, incepe sa coboare pe traiectul oviductului spre vezica spermatica, asa cum v-am explicat la matca. Cind ajunge in dreptul ei matca il fecundeaza sau nu, dupa anumite criterii ce le veti afla atunci cind vom vorbi de sexul coloniei si jelul cum oudle sint sau nu fecundate. Prin fecundarea oului se in^elege ca in acest proces intervin spermatozoizii eliberati dupa vointa matcii spermatozoizi care vin la fecundare cu un bagaj de 16 cromozomi; intilnirea cu ovulul ce are prin reductie cromatica tot 16 cromozomi, formeaza o imitate de 32 de cromozomi si din acel ou se va naste o albina lucrdtoare. Invers, cind matca nu elibereazd din spermatica elementul mascul, deci spermatozoidul si oul trece mai departe spre vagin, el a rdmas dejinitiv numai cu zestrea lui de 16 cromozomi., e nefecundat, si din el se va naste un trintor. In nomenclatura biologica, oul fecundat, care are deci doua garnituri de cromozomi, este denumit ou diploid. In schimb eel ramas numai cu o singura garnitura de 16 cromozomi oul nefecundat, este denumit ou haploid. Oul depus de matca intr-o alveola a fagurelui din cuib, lipit de fundul ei cu o substanta cleioasa, sta timp de trei zile, adica 72 de ore in pozitie usor inclinata, fiind clocit la o temperatura de 3435C.
l)

Inclusiuni

= particule de material strain, continute in masa unui corp solid.

58

59

Aceasta caldura este intretinuta de albinele coloniei si ea ajuta la formarea embrionului. In ambele situa^ii fie ca oul este fecundat sau nu procesul embrionic este acelasi, Insa in oul cu spermatozoizi pe el se petrec anumite manifestari specifice oului fecundat si anume : spermatozoizii improsca^i pe suprafa^a lui cauta in graba sa ajunga la acel orificiu al oului denumit micropil pe unde numai unul din cei multi patrunde, lasindu-si afara coada (flagelul). De fapt prima parte a spermatozoidului care a patruns in interiorul oului este insusi nucleul acestui element mascul. De indata orificiul se inchide cu o membrana izolanta, pentru ca activitatea de crestere si dezvoltare a embrionului sa-si urmeze fara incetare cursul normal. Aceasta membrana izolanta indeplineste rolul de zavor, tras la usa care era pina atunci deschisa ; ea se mchide indiferent daca oul a fost fecundat sau nu, depus de matca in alveole mari sau mici. In ambele situatii incepe din acel moment procesul de formare a embrionului. In oul cu spermatozoizi, intrat prin micropil, actiunea de formare incepe prin desfacerea invelisului sau ca. un evantai cu filamente in forma de raze, fapt pentru care a si primit denumirea de aster. Cu ajutorul acestor accesorii, spermatozoidul din interior incepe sa inoate in lichidul ce inconjoara nucleul oului, lichid careconstituiehrana viitoruhii embrion. La un moment dat spermatozoidul se intilneste cu nucleul oului cu care se contopeste. El aduce in citoplasma sa acele aptitudini functionate mostenite de la trintorii care au fecundat matca. Ele se contopesc cu aptitudinele func^ionale aflate in citoplasma ovulului cu care s-a unit formind un corp comun. Din acel moment incepe stadiul embrionar pornind acel proces de bipartitie denumit mitoza. Este o bipartite succesiva si neintrerupta. Celulele ating cifre de sute de milioane in cele 72 de ore cit dureaza stadiul embrionar; apoi embrionul devine lajva prin degajarea lui din coaja oului, incepind stadiul larvar care dureaza alte sase zile. Atunci larva umplind alveola cu corpul sau este capacita in a noua zi de la depunerea oului in alveola natala de catre matca. Sub capacel larva devine nim/a, deci incepe stadiul nimfal ce dureaza 12 zile in care au loc toate procesele de transformare morfologica, incit in cea de a 21-a zi de la depunerea oului in alveola, apare o albina deplin formatd care-si incepe o viaffi supusa legilor stride ale comunitdpii. Din ouale nefecundate, in care desigur nu mai intervin toate procesele de impreunare, caci acolo lipseste elementul mascul care este spermatozoidul, oul fiind haploid cu 16 cromozomi incepe procesul de mitoza, ; apoi se petrece stadiul embrionar, larvar si in sfirsit nimfal, proces care dureaza 24 de zile de la depunerea oului pe fundul alveolei mari, cind apare un trintor deplin format. Oul fecundat sau nu, procesul de mitoza isi urmeaza acelasi curs : protoplasma sau cum i se zice citoplasma are rolul principal caci suporta toate modificarile ce apar si decurg, fie ca ele sint urmarea unei descompuneri din care se naste energia, fie ca-si formeaza substante noi din elementele care-i ies in cale si pe care le devora. Cercetatorii au urmarit cu microscopul acest proces de diviziune a celulei-mame care se desfasoara asa : ea se stranguleaza la mijloc
60

impartindu-se in doua par^i egale : fiecare parte isi ia materialul de rezerva cit si toate aptitudinile de creatie a doua celule noi, denumite celule-fiice. In acestea intra si cele doua jumata^i ale fostului nucleu sub forma unui numar egal de cromozoni care poarta zestrea celor doua celule-fiice, nou formate. Aceasta ini^iala invalmaseala a graunciorilor de cromati se potoleste foarte curind, caci ei se reunesc, asezindu-se longitudinal in centru, sub forma de filamente, constituind acei cromozoni despre care v-am vorbit pu^in mai inainte. Ei sint supor^ii genelor eredita^ii. La alcatuirea lor contribute in cea mai mare masura moleculele unuia din acizii moleculici ADN ,,marele arhitect purtator al instruc^iunilor si informatiilor ereditare" prin codul sau cifrul genetic, asa cum este denumit de M. Prenant. Despre ereditatea albinelor s-ar putea spune multe. Multimea de caractere, de 'aptitudini asa-numltele sterotipii care intra in viata fiecarei lucratoare, m.ai mult, extraordinara si complicata reglare generala a vietii coloniei, toate acestea sint cu precizie exprimate datorita sistemului de codificare si decodificare existent in celule, si transmise datorita modului universal-valabil de diviaiune ,si repartizare a materialului. In codul celulelor reproducStoare. Aceste fenomene, unii din voi, tinerii mei apicultori le cunoasteti, vi le mai aduceti aminte de la lec^iile de biologic. Cei care vre^i sa stiti ma multe, puteti gasi numeroase car^i ce va vor satisface pe depHn inter esul. lata pina unde menge sensibilitatea speciaLizarii ereditare a albibinei. Un exemplu graitor va va lanruri : un apicultor a pus din greseala in mijlocul cuibului numai faguri claditi cu alveole mari de trintori. La inceput matca a depus ou& nefecundate in ele. Curind insa albinele coloniei au format in jurul fiecarei alveole din acei faguri cite un cere de propolis, ingustind deschiderea alveolelor, pina la diametrul celor de albine lucratoare, in care matca dupa un control al dimensiunii loi cu ajutorul antenelor, gasindu-le destul de strimte, a depus in ele oud fecundate. In felul acesta albinele acelei colonii au gasit cea mai justa solute pentru ca sa inlature impasul care astfel ar fi dus colonia la pieire. Albinele acelei coloniiau gasit in ,,amintirile pastrate" in bagajul ereditar, felul cam asemanator cum ele, in decursul milioanelor de ani, locuind prin unele scorburi a caror deschidere era prea mare, micsorau intrarea prea larga, cladind placi de propolis atit cit era nevoie, pentru a feri cuibul de curenl;i periculosi sau de diferiti pradatori ai bunurilor adunate cu truda. Construind inelul din propolis in jurul alveolelor prea largi pentru a putea depune oua fecundate, au micsorat perimetrul lor si astfel totul a intrat in normal, matca depunind de data aceasta oua fecundate din care trebuie sa se nasca albine lucratoare. lntr-o comunitate ca cea a eoloniei albinelor nu numai citeva dintre ele contribuie la aflarea unei cai de iesire din impas, ci colonia in intregul ei. Intimplari de acest fel s-au acumulat in bagajul ereditar, fiind transmis generatiilor urmatoare. Nu degeaba savantul german F. Ruttner s-a angaj'at pe aceasta cale calificind unele albine drept proaste, pe cele care nu fac anumite lucra"ri asa cum trebuie, ceea ce 61

i1

duce la eoncluzia ca unele din elo pot t\i de?tepte si .gasesc in acest bagaj ereditar s o l u ^ i I n i i u 1 ca sa iasa dintr-un impas si le ajuta la nevoie. Multifile sint fenomene genetice cu un rol foarte important in evolutia vietuitoarelor in general. De la ou la albina matur;'i

5 6
7 s

9 10

In Umpul celor 72.de ore de la depunerea oului pe fundul alveolelor se produe o serie <io modificari sub acUunea caldurii coloniei. Pozi^ia lui In alveola ramine aceeasi usor inclinata si nu culoata cum se S'punea alta data. In acest timp dupft cepcetatorul Melaimpy oul pierde din greutatea sa ini^jala care a fost de 0,12 mg, inch pina la urma abia ointareste 0,009 mg, devorind substanta de sub coaja. Cercetatorii au urmarit la microscop cum se formeay.a embrionui sub coaja exterioara a oului ; ruicdeul pluteste in masa nutritiva. Dupa fecundarea lui se observa asezarea pnmelor celule divdzate formind blastoderma, timp in care se consuma materia nutritiva, ranrinind din e-a doar citeva granule. Procesul de fortmare - - indaferent daca oul a fost sail nu fecundat -- incepe de la capatul mai ingrosat al o-ului, cind a par primele elemente ale sistemului digestiv, adica intestinul gros, intestinul mijlociu, care e stomacul embrionului, urmat de intestinul sutyire. Totodata apar ca mugurasi celule care formeaza corpul gras, organele respiratorii, precum si membrele. Din eotoderma se dezvolta pe rind rudimentele a patru tubi analpighieni ce constitute aparatul de excrete a hranei metabolizate. Sistemul nervos deqcamdata apare ca un san^ulet cu prelungirea cordonului abdominal; se observa vagi inceputuri de organe sexuale femele s'au masoule, dupa cum oul a fost fecundat sau nu. Din mezoderma apar sacii aerieni ai sistemului respirator, vezaca rectala si inima. Usoare miscari, deteraninate de toate aceste transformari, dovedesc o foarte redusa activitate embrionara.

Fig, 10. De la ou la albine matura in alveolele umui fagu/re

de cuib :
12 alveole cu miere cap^cita ; 3 alveole cu polen ; 4 aJveole cu oua de la 13 zile ; 5 larve de la 17 zile ; 6 larva rotunda : 7 larva cSp3cita ; 8 larva intinsa ; 9 nimfa ; 10 albina matura gata de ieire din alveola natala.

Spre sfirsitul -celor 72 de ore de la depunerea oului, miscarile ondulatorii ale oului devin mai accelerate; embrionui de sub coaja oului se curbeaza ajungind cu capul pina sub 1'ocul unde coaja este lipita de fundul alveolei natale. Embrionui face atunici un etort deosebit, sparge coaja protectoare, raminind citeva seounde in repaos, pentru a trece in stadiul postembrionar sub forma de larva. Larva apare ca un mic viermus ce respira, incepindu-si viata sa exiterioara prin a consuma ceea ce afla in fundul alveolei, depus de doici, caci rezervele oului au fost consumate anterior in intregime de embrion, oprindu-si din ea o insemnata parte ce constituie corpul gras al actualei larve si care pe toata perioada larvara se va mart mereu, ca o rezerva corporala necesara in stadiul nimjal. De acum inainte larva se va dezvolta in stadiul larvar ori ca o viitoare matca, ori ca o viitoare albina lucratoare, in raport de hrana diferentiata ce o va primi de la grupul social al albinelor doici din colonie. Da'ca insa oul nu a fost fecundat, larva se va dezvolta ca un viitor trintor, primind o hrana cu alte componente pentru ca la maturitate sa fie apt sa fecundeze o matca, daca i se va ivi aceasta fericita ocazie. Deci hrana este totul din clipa cind embrionui incepe sa se Jormeze, hrana gasita sub coaja oului acel vitelus nutritiv ce-1 are ca rezerva, si apoi ca larva, hrana data de albinele doici ca sa poata trece in stadiul nimfal, si in final sa iasa cu o deplina maturitate. Datorita hrdnirii, pornind de la acest stadiu, larvele vor face parte intr-una din cele trei caste dtferite. Denumirea de larva, deriva de la cuvintul latinesc care inseamna jantomd, expresie care inseamna ,,o aparenta fara realitate", caci larva nu e ca un pui al mamiferelor, care din clipa cind se na&te seamana cu parin1,ii lui. Ea trebuie sa treaca prin diferite stadii morfologice, si abia in ultimele zile inainte de parasirea alveolei natale, prinde forma asemanatoare cu albinele mature din colonie. Ea se dezvolta acolo sub actiunea caldurii mediului inconjurator si a hranei bogate in substance <^e creare, hrana metabolizata de plapinda fiin^a care de indata ce se desface din coaja oului inoata in masa laptisorului depus de albinele doici, Ea, la incept, n-are picioare, e apoda, de culoare alba, masurind 1,66 mm cu organe sub forma de mugurasi. Capul e ca o capsula tare, cu gura formata si un corp alcatuit dintr-un sirag de 13 segmente ce vor forma mai tirziu toracele si abdomenul. Cu ajutorul acestor segmente larva face miscari de inaintare in circuit, ^imndu-si gura deschisa ca sa poata inghiti ceea ce i se ofera de albinele doici, adica acel laptisor de mated despre care vom vorbi ceva mai departe. Invelisul sau este elastic, format dintr-un singur strat de celule ce se multiplied fara incetare, sub care se acumuleaza un lichid secretat de celule epidermice. Usoara sa imbracaminte, oricit de elastica ar fi trebuie sa cedeze, caci larva crescind mereu, haina ei ramine strimta. Atunci invelisul se dizolva in lichidul de sub el, pentru ca indata sa apara un altul nou si mai larg.
63

62

Acesta este procesul denumit ,,napirlire" p-rovocat de un hormon denumit de cercetatori : ecdyson, secretat de glandele toracice pe toata perioada napirlirilor repatate. In metamorfoza intervine si un al doilea hormon ,,juvemL", secretat de o alta glanda aflata inapoia capului, ,,corpora allata". Fenomenul napirlirii are loc la anumite date fixe; prima data dupa 12 ore de la aparitia larvei, cea de a doua dupa alte 36 de ore, a treia la 60 de ore, iar a patra la 78 de ore. Fiecare din aceste napirliri dureaza 30 de minute. Pe tegumentul cuticular larva are la suprafa^a niste pigmente ca niste spini raspindi^i in mod neregulat. Ei sint deocamdata considera^i ca servesc plapindei fringe ca mijloc de contact cu exteriorul, dar si pentru ca cuticula sa nu se atinga direct cu peretii alveole! natale. Proeminentele insa dispar, cind larva este mai virstnica si apar aKe organe sensoriale. Larva creste uimitor de repede, pe etape, ori pe masura ce in corpul sau se formeaza noi organe de vietuire, cu o alta structura. De pilda : testiculii larvelor de trintor apar in primele trei ore dupa iesirea larvei din coaja oului ; acest organ se dezvolta repede incit este deplin format, cind larva este capacita. Larvele din oua fecundate, deci care vor fi viitoare albine lucratoare sau matci, au in ziua a cincea de stadiu larvar 'toate cele 175250 ovariole. Cele ale larvelor destinate a fi albine lucratoare, se reduc ca numar in mod treptat, prin procesul de reductie cromatica, incit in stadiul urmator eel nimfat ramin in numar de 48 ovariole : pe cind larvele destinate sa devina matci, numarul lor ramine initact. Organismul larvei este alcatuit din glicogen substanta de rezerva in propose de 30 Vo pentru cele lucratoare .si 25% pentru larvele trintor; din lipide si azot (in corpul gras) si din hemolinfa 25%. Dupa ce au trecut noua zile de cind matca a depus oul respect!v in alveola natala din care urmeaza sa apara o viitoare lucratoare; opt zile pentru o viitoare matca, sau 1112 zile pentru un trintor, albinele coloniei capacesc alveolele natale, Capacelele se compun din 58% ceara, 2% polen si 40% substante celulozice. Pe suprafata capacelului se observa mici orificii pe unde larvele de sub capacel respira, eliminind bioxid de carbon si aspirind oxigenul din aerul stupului. Capacelul larvei de trintor, ca si eel al botcii de matca, este bombat, prezentind deci o suprafata mai mare fata de eel al larvelor de lucratoare. Ceara pentru aceasta operatic este pusa la nivelul superior al alveolelor de catre albinele cerese, in primele zile cind apare embrionul in alveola. Sub capacele, larvele de trintori si de lucratoare se alungesc in alveole, asezindu-se de-a lungul axelor acestora si incep sa se impupeze. Ele secreta si se imbraca intr-un fir subtire de matase produs al glandelor serigene din abdomen. E ca un fel de giulgiu mai larg ; la viitoarele matci el nu ajunge pina la fundul botcii, ca la cele de lucratoare si de ftrintori. Atunci are loc si cea de-a cincea napirlire, cu care incepe stadiul nimfal ce dureaza 12 zile. Nimfa isi incepe viata sa printr-un somn adinc ce dureaza cinci zile in care timp intregul organism sufere o adinca prefacere. Corpul nimfei, care pina atunci fusese un tot segmentar, se imparte in trei parti distincte : capul, toracele si abdomenul. Aparatul bucal i?i ia forma definitiva ; picioarele care pina atunci erau simple rudimente, se alungesc ;
64

aripilc. deja formate, stau deocamdata ca niste foi^e mototolite. Pentru aceasta opera de restructurare, nimfa are nevoie de o abundenta alimenta^ie cu substance proteice, singurele care atimuleaza cresterea si formarea de organe noi. Cum insa ea este capacita si nu poate primi nici un fel de hrana de afara, /ace apel la insemnta rezerva corporald acumulata in corpul gras, aflata In cavitatea pericardica. Acolo dupa cum am spus s-a inceput opera de acumulare a proteinelor si grasimilor inca din stadiul embrionar dar mai ales in stadiul larvar. Intr-adevar, histologii au gasit ca in cele 12 zile de la capacirea alveolelor natale deci in stadiul nimial se desfasoara toate procesele morfologice ale organismului, procese de resortyie, de histoliza deci de disparitie a unor organe care nu mai sint de folos, dar in schimb incepe procesul de histogeneza, deci de formare a unor noi celule, vezicule germinale de imago adica ultima forma a nimfelor, gata ca albine mature cind parasesc alveolele natale. Aceste noi organe apar in anatomia interioara a nimfelor. De pilda : lan^ul ganglionar nervos care la larve era compus numai din 11 ganglioni in afara de cei doi ganglioni subesofagieni ramin numai sapte la nimfele de lucratoare si numai sase la nimfele de matca si trintor. Scheletul chitinos al nimfei gata sa se nasca se intareste aproape de eclozionare. Toate aceste prefaceri determina o msemnata pierdere din greutatea ini^iala a nimfei in momentul capacirii ei, datorita consumului corpului gras. Cercetatorii Nelson si Sturtewant. au constatat ca numai in prima zi, duipa capacirea nimfelor, ele pierd cite 20 mg din greutate. De unde aveau 160 mg la capacire, numai dupa 24 de ore ele cintareau 124 mg, iar la parasirea alveolelor natale ca albine intregi, abia cintareau 105,9 mg. 12 zile de stadiu nimfal s-a dezvoltat volumic, Creierul in aceste fa?'a ca celulele ini$iale din forraatia erabrionard cu neuronii sdi initiali so. se mai inmulteascd. Aripile se desfac din moto-toleala lor, iar picioarele se desavirses-c. Totodata se desavirsesc ochii compusi, iar la matca si trintori, glandele de reproducere se completeaza. Toate aceste prefaceri in stadiul nimfal se datoreaza" unei alimenta^ii diferentiate a nimfelor celor trei caste : iar eclozionarea lor are loc la matca dupa 16 zile de la depunerea oului fecundat in inceputurile de botci denumjjte potirase, dupa 21 de zile pentru albina lucratoare si dupa 24 zile pentru trintori.
Anatomia exterioara a albinei lucratoare

i acum tineri apicultori dupa ce am vazut de unde si cum porneste dezvoltarea albinei pina la maturitate, sa ne indreptam din nou spre stupul de observatie spre a studia infatisarea externa a albinelor. In acest scop, vom deschide stupul, vom peria un numar mic de albine intr-o farfurie cu alcool medicinal, in care ele in citeva secunde vor muri. Expunem aceste albine la scare, pe acoperisul unui stup, si dupa citeva minute cind cadavrele se zvinti sa luam fiecare cite o albina, pentru a o studia direct.
65
5 C. 569

lata cum se prezinta o albina : mascara 12 mm Jiiiij'.inu' si cintareste 125 mg. Are trei pari principale : capul, toracele si alxlomenul. Capul cu antenele, ochii si gura cu mandibulele ei. Apoi toracele cu membrele de locomo^ie legate de el : doua perechi de aripi rncmbranoase si trei perechi de picioare. In sfirsit, abdomenul este format din segmente asezate ca tiglele pe acoperisul unei case, cu margin! unele sub altele, legate cu membrane extensibile. Capul privit din fata are o forma intermediara intre eel triunghiular al matcii si eel rotund, ca o bila, al trintorului. El adaposteste creierul si alte organe sensoriale, care fac parte din sistemul nervos, despre care vom vorbi ceva mai departe la anatomia interna a albinei. Antenele, doua la numar, sint formate din 12 articulatii, pe cind trtntorul are 13. lata, de la inceput un dimorfism sexual*) deocamidata privitor la numarul de anticulatii ce formeaza antena insectei. Antenele sint asezate chiar in mijlocul fruntii, astfel incit albina zburind, poate receptiona chiar din faa mirosul florilor spre care simtul mirosului le calauzeste, antenele fiind organul special in aceasta privin^a. Acesta patninde in antene prin numeroasele orificii ca niste pori, aflate pe suprafata segmentelor. Intre pori se afla mici perisori ce ajuta albinei la pipait. Fiecare antena este alcatuita din trei par^i : prima, mai mare si mai umflata, este articulata direct pe frunte : ea este denumita scapel; cea de-a doua, mai mica, este pedicelul. Pe aceasta se afla organul sensorial caruia i se atribuie deocamdata simtul auzului inseotei. El a fost descoperit de cercetatorul Johnston. Dupa unii cercetatori celulele senzoriale ale acestui aparat sint grupate pe Hnga un fascicol de fibre nervoase, care apar sub forma unui virf preeminent la suprafata antenei, in gropi^ele membranei, cu care este cuplat ciclul aparatului. Aces-t virf ajuta albinei la orientarea in spatiu si evitarea obstacolelor. Totusi sint cercetatori care sustin ca receptorii auzului albinei ar fi asezati pe picioare, in articulatia tibiei, iar sunetele sint percepute de un sisitem de corzi. Am insistat mai muit asupra acestei particularitati pentru ca unii apicultori sus^in ca albina ar fi surda, ceea ce nu este adevarat. A treia parte a antenei, flagelul este format din articulatii asemanatoare cu cele doua. La capatul fiecarei articulatii sint foarte numeroase celule senzoriale a caror descriere o rezervam la sistemul nervos. Ele se refera la vorbirea prin sunete observata de von Frisch, precum si la perceperea tactila cu care dupa cercetatorul I. Zaleschi, albinele percep chiar forma obiectelor, dupa miros. Tot la antene sint celule sensoniale care percep gradele de umiditate, de temperatura, cit si coeficientul bioxidului de carbon din inte-* riorul stupului. La cele doua par^i laterale ale capului se vad doi ochi mari compusit precum si trei oceli plasa^i pe frunte ; dupa von Frisch cei mari sint alcatui^i din 5 000 fa^ete microscopice denumite omatidii ce au
J)

Dimorjism existen^a ]a aceea?! specie a doua forme specifice distincte.

forma hexagonala. Matca are in jurul a 3 500 fa^ete, in schimb trintorul are 8 000. Dimensiunile fiecarei omatidii este de doi micromi. Fiecare din ele nu da o imagine totala a obiectului privit, ci numai cite un punct al acelei imagini. Cum fiecare din fat;ete este orientata usor in direc^ie diferita, ansamblul lor echivaleaza cu un ochi comple-t, iar miile de puncte capteaza in acest fel un mozaic, care restituie imaginea integral ochiului. ,,Ochiul cu fa^etele lui spune prof. M. Lindauer este un minunat aparat de masurart. unghiurile prin intermediul carora poate fi determinate pozi^ia soarelui. Albinele zice acest autor au capacitatea de a calcula cu precizie orientarea fa^a de scare cit si drumul strabatut de astru atit ziua cit si noaptea ; aceasta capacitate ii este innascuta ; in acelasi timp albinele pot cunoaste diferentele regionale si sezoniere in parcursul soarelui". Ochiul albinei nu vede culoarea rosie dar este sensibil la albastru, ultraviolet, galben, verde, violet si purpuriu. De aceea este bine ca scindurica de zbor a fiecarui stup sa fie vopsita variat fa^a de culoarea stupului si tot asa jumatatea de jos a peretelui frontal al acestuia. Cu cei trei ochi din frunte ocelii albina aduna imaginea neclara a ochiului compus, mai ales in amurgul zilei, cind insecta isi sporeste vizibilitatea fata de lumina. Cu ei albina isi da seama de luminozitatea inconjuratoare. Alti observatori atribuie ocelilor un rol si mai important in capacitatea lor de orientare si masurare. Este insa gresitS presupunerea ca prin intermediul ocelilor albinele ar vedea in interiorul stupului. Studiind mai departe capul albinei observam gltul denumit cervix. Cu ajutorul lui capul se leaga de torace printr-o articulate scurta cu muschi puternici. Astfel, organele din cavitatea craniana se afla in orificiu pentagonal denumit foramen. Gura albinei se afla in partea de jos a capului purtind doua mandibule cornoase. Ea poseda organe ale aparatului bucaZ legate de eel digestiv, pe care-1 vom descrie curind. Toracele, ce formeaza a doua parte a corpului albinei, este situat intre cap si abdomen. El este aceporit cu perisori fini care re^in polenul cind albinele cerceteaza o floare. Privit de aproape cu o lup&, se distinge ca este compus din paitru inele chitinoase, bine sudate intre ele ; fiecare din primele trei inele au pe margin! cite o stigma respiratorie in ambele laturi, deci in total sase stigme. Primul inel toracic denumit protorax poarta articulate pe el prima pereche cea anterioara a picioarelor. Pe eel de-al doilea inel si care este eel mai lat dintre ele denumit mezotorax sint articulate picioarele mijlocii si perechea de aripi mari. Picioarele posterioare si perechea de aripi mici sint articulate pe eel de-al treilea inel toracic, denumit metatorax. In sfirsit eel de-al patrulea inel denumit epitorax face legatura toracelui cu abdomenul; acolo se afla*si centrul de echilibru al corpului albinei. Picioarele sint alcatuite din noua articulatii, unele mai lungi, altele mai scurte ; primele doua scurte fac legatura cu toracele : coxa
67

66

si trochanterul; apoi urmeaza alte trei articulatii mai lungi; /emurul, tibia si metatarsul in sfirsit labu$ele avind un lant de patru mici articulatii formeaza tarsul; acesta se termina cu doua ghiare ce-i servesc albinei sa se poata agata de pere^ii stupului sau pe orice suprafata mai zgrunturoasa. Cind albina este nevoita sa circule pe suprafe^e lucii, cum ar fi de pilda geamoil acestui stup de observatie, intervine ca o ventuza ce se afla sub fiecare gheara. Ea produce un lio'hid pu^in viscos, ce-i ajuta insecte sa se poata fixa pe luciul geamului. Toate picioarele albinei au pe ele niste periute cu care-si curata imbracamintea ei paroasa. Cu cele de la picioarele anterioare albina recolteaza polenul, din anterele deschise ale florilor, iar cu periutele isi curata suprafata ochilor si antenele. In special pentru antene albina poseda intre tibia si metatars o articulatie ca un fel de cleste ce are pe margini periute. Cum antenele trebuie sa fie totdeauna perfect curatate, pentru a putea sesiza mirosul florilor, albina introduce antena intre periutele acestui cleste curatindu-le de praf sau pulberea polenului. Pentru a vedea cum recolteaza albina polenul stringmdu-1 in cosuletele picioarelor posterioare, sa urmarim aceasta lucrare pe suprafata florii-soarelui, ce o avem in prisaca. Priviti picioarele posterioare ; prima articulatie sta in pozitia orizontala este femurul; tibia si metatarsul au o pozitie verticals. Pe tibie se vede o scobitura pe partea sa exterioarS, ca un fel de jgheab, marginit de niste peri tari ca niste tepuse ale unui car cu snopi. Aceasta injghebare formeaza cosuletul. In interiorul lui albinele string polenul. Metatarsul de la aceste picioare este o articulatie foarte dezvoltata, ca o birna aproape dreptunghiulara. In partea exterioara a fiecarui meta* tars, care acolo este putin bombata, se vad zece rinduri orizontale de perisori. Sint periile cu care albina isi curata polenul de pe suprafata corpului ei, introducindu-1 in cosuletetele tibiei. Albina se serveste de piciorul drept ca sa umple cosuletul de la piciorul sting, si apoi invers, cu eel sting umple cosuletul piciorului drept. La inchierea dintre tibie si metatars se mai observa un iesind ca un cleste ; cind cele doua articulatii se departeazS, clestisorul acesta se apropie. El este ca o pensa ce serveste albinei sa prinda cu el solzisorii de ceara, cind ei apar intre inelele abdominale ale albinei cind secreteaza ceara, Povara de polen a cosuletelor dusa in stup este descarcata pe rind, albina ajutindu-se de pintenii afla^i la picioarele mijlocii. Aripile albinei, o pereche mare si alta pereche scurta. Acestea din urma stau adapostite sub cele mari, atunci cind insecta este in repaos. Ele sint alcatuite dintr-o re^ea de nervuri chitinoase pline cu aer, peste care sta intinsa cite o membrana stravezie cu perisori microscopici. Marginile aripelor mici au 1627 cirlige. Cind albina vrea sa zboare, cirligele se prind intr-un jgheab aflat pe marginea aripilor mari, astfel incit ambele perechi formeaza o unica suprafata de zbor; suprafata totala a acestui plan este de 4554 mm2 care atunci cind albina se afla in zbor bat cu diferite frecvente in raport de sezon. In toamna 68

cind culesul este foarte slab frecventa batailor este domoala, iar in vara cind culesul este in toi, frecventa atinge pina la 24 Hz ') pe secunda fara sa fie constanta, ci variaza in plus sau in minus cu 20o/o. Incarcatura de polen pe care albina o poate duce in zbor este de 1,272,35 mg. Dar, interveni unul din cursanti vad pe scindura de zbor albine care bat din aripi, fara sa zboare ! Ce sarcina indeplinesc si de ce nu se inalta in aer ? Ele ventileaza stupul, unele introducind aer proaspat in interior, iar altele eliminind pe eel viciat si incarcat cu bioxid de carbon. Cind albinele fac acest serviciu, nu-si mai impreuna aripile mari cu cele mici prin cirligele marginale, ci lasindu-le sa actioneze separat, nelegate, nu se mad pot ridica in aer. Albina se fixeaza solid cu vemtuzele pe suprafata scindurii de zbor, avind astfel o mai mare stabilitate. Felul cum actioneaza in aceasta sarcina o vom explica cind vom arata la colonie rolul social al grupului ventilatoarelor. Abdomenul este cea de a treia si ultima parte ce completeaza anatomia exterioara a albinei. El este articulat de torace prin intermediul unui cordon denumit petiol, prin care se strecoara din torace in abdomen o serie de ganglioni nervosi insirati ca margelele pe o a^a. Tot pe acolo trece si o parte a sistemului circulator si eel traheal ce serveste sistemul respirator al albinei si eel digestiv. Abdomenul este compus din sapte segmente chitinoase translucide, colorate diferit de la rasa la rasa. Dintre ele numai sase sint vizibile. Ele se contracts si se dilata ca o armonica, fiind legate intre ele cu membrane incretite ce ingaduie abdomenului sa se dilate, inaltindu-se. Fenomenul are loc cind albina respira. De asemenea, ele se dilata cind albina absoarbe apa sau isi incarca gusa cu nectar. Jumatatile dorsale ale segmentelor sSnt denumite tergite, iar cele ventrale steTnite. Ultimele patru sternite acopera patru perechi de glande producatoare de ceara. Ele au o culoare brun-inchis si acoperite cu perisori fini, Au cite un chenar formind asa-zisele oglinzi-cerijere, Pe suprafata sternitelor apar solzisorii de ceara, cind glandele respective ii vor secreta. Despre ele vom trata mai pe larg in capitolul: ,,Colonia : formarea scheletului ei prin faguri claditi". Ca si la torace, abdomenul are pe partile laterale cite sase stigme respiratorii; felul cum ele lucreaza il vom descrie la aparatul respirator al albinelor. Indoind usor abdomenul albinelor, sacrificate in alcool pentru studiul nostru, vedeti un punct alb ; aceea este glanda odoranta, care emana eteruri mirositoare volatile, atragatoare, servind ca mijloc de comunicare la exterior intre albinele aceleiasi colonii. In sfirsit, chiar in virful abdomenului albina are arma sa de atac si de ap&rare : acul cu venin. Descrierea lui o vom face mai departe la sistemui glandular.
') Hz her^i unitate de frecventa pe secunda.

69

Anatomina interna a albinei Pentru a deslusi mai bine, aoest capital eel mai important din anatomia insectei, sa privim figura 11. Apgratul digestiv Aparatul digestiv, circulator, respirator si excretor. Incepem cu descrierea primului, care este in perfecta corela^ie cu celelalte trei, cSci numai astfel ele lucreaza. Pornind de la hrana primita si transformatS in sucuri nutritive pentru toate organele corpului, inseota poate trai. elimininld pina la urma reziduurile acestor impatrite procese. Aci le vom expune mai pe sourt, caci explica^ii mai dezvoltate le ve-^i primi cind vom ajunge sa vorbim despre nutritie si metabolism, in cea de-a doua parte referitor la capitolul ,,colonie". Aparatul digestiv cuprinde, in ordine aparatul bucal; apoi portiunea largita denumita laringe In prelungirea lui urmind esofagul lung si ingust ce strabate tot toracele si apoi petiolul si gusa; La baza acesteia se afla : proventricolul Mrmat de stomacul al'binei denumit intestin mijlociu; la extremitatea posterioara a acestuia se afla sfincterul, un musohi rotund care se deschide reflex in intestinul subtire. In preajma acestuia, in suspensie, in
Fig. 11. Cele mai importante organe ,ale corpului albinelor:
1 limba ; 2 ~ orifieul de varsare a glandelor mandibulare ; 3 gura ; 4 mandibulele ; 5 glandele mandibulare ; 6 faringele ; 7 antena ; 8 glanda saiivara a capuiui ; 9 partea frontala a creerulul ; 10 ciorchinele glandei post-cerebrale ; 11 muehii orizontali pentru zbor ; 12 glandele toracice ; 13 articulatia aripei ; 14 de la IVI tergite abdominale ; 15 ln-testinul mi]lociu (stomacul) ; 16 glandele mucoase ale intestinului mijlociu ; 17 inima cu cele cinci cavitati orizontale t-ardiace ; 18 locul ovarului ; 19 tuburile malpighienl ; 20 cavitatea cardiaca ; 21 glanda olfatica (Nasanov) ; 22 punga rectala ; 23 proctodeum ; 24 anusul ; 25 acul ; 26 glanda cerifera ; 27 oglinda cerifera ; 28 IVI stexnite abdominale ; 29 ventricolul filtru ; 30 canalul vsntricolului ; 31 gu$a ; 32 spiralele aortei ; 33-a, b, c articulafiile picloarelor ; 34 lan(ul ganglionar nervos toracic.

masa hemolimfa (singele albinei) exista o serie de canale malpighiene ce constituie aparatul de filtrare, de distilare, de purificare si excretie. In continuarea intestinului sub#re se afla intestinul gros care este depozitul de rezkkmri alimentare impreuna cu punga rectald, care se termina cu orificiul anal. Sa analizam pe fiecare din aceste elemente ale aparatului digestiv cu functiile ce le indeplinesc : Aparatul bucal al albinei este adaptat pentru supt si lins. Gura este o deschidere in regiunea superioara a laringelui, avind o musculatura puternica de contractare cu scopul de a indruma mai departe hrana absorbita. In partea anterioara a gurii se afla buza superioara care nu se poate observa distinct fiind mascata de o incretitura tegumentara. In ambele parti ale gurii sinit doua mandibule cornoase, puternice, care-i servesc albinei la multe lucrari : apuca ca un cleste invelisul antenelor pline cu polenul florilor si il sfisie ; prinde si transporta aiara toate reziduurile aetivitatilor din stup; ataca albinele straine care tmd sa patrunda in interior ; mesteca solzisorii de ceara ; ele fac toate aceste datorita oelor doua peredhi de muschi puternici : unii adductoriJ) si alti abductori 2). Cum mandibulele au o suprafat^ partial netedS, prelucreaza cu ele propolisul si il intind uniform ca o mistrie pe suprafata pere^ilor stupului, ori il indeasa si colmateaza crapaturile ivite in pere^ii stupului. In partea lor interioara mandibulele au o scobitura in care devarsa o ' mica glanda sah'vara ; in jurul acestei scobituri se afla o coroana de perisori microscopici ca niste dinti, ce ajuta la masticatia3) polenului. La baza mandibulelor si in partea lor interioara se deschide canalul glandelor mandibulare. In partea de jos a gurii se afla trompa unsa permanent cu secre^ia glandei postgenala aflata la baza limbii. Lungirnea trompei impreuna cu limba variaza de la 6 la 7 mm dupa rasa din care albinele fac parte. Selec^ionatorii acorda lungimii limbii mare importanta, caci sint multe flori cu potir adinc de la care albinele cu trompa scurta nu pot absorbi nectarul. In stare de repaos albina tine lionba strinsa sub barbie, dar cind are de absorbit un lichid apa, nectar, strop etc. toate partile ce formeaza trompa adica palpele labiale se aduna si formeaza un tub aspirator in care limba lucreazS ca pistonul unei pompe aspiratoare ; aerul neputind patrunde prin aceste parti componente, lichidul se urea ajunglnd in esofag si apoi in gusa. Prin constructia sa inelara si mult poroasa, limba cu perisorii indrepta^i spre virful ei, refine lichidul. Muschii, in numar de opt, patru extinctori si patru retractori, se contracta sau se alungesc ; ei sint in permanenta activitafte. In cavitatea bucala se devarsa secretiile mai multor glande, secretii pe care albina le scoate dupa cerin^ele de moment si in doze precis
') Adductor = mu$chi care apropie un membru de axul medial al corpului. -> Abductor = muchi care Indeparteaza un membru de axul medial al corpului. 3) Masticafie = proces de farimare 51 tritucare a alimentelor in cavitatea bucala.

70

71

proportionate. Astfel, glandele faringiene secreta laptisorul ; mai tirziu ele produc enzime ; la fel glandele mandibulare, salivare, toracice postcerebrale etc. dau secretii al caror rest il vom lamuri la capitolul : ,,Colonia sistemul glandular si enzimatic". De asemenea, in trompa si pe limba se afla organele de gust, formate din plEtcute poroase cu nervii respectivi ; pe palpi si sub buza superioara se afla mici orificii denumite cavitati palatale, care ajuta albinele la distingerea gustului hranei. Dinspre fundul gurii porneste jaringele, care are la baza o placa pe care se revarsa secretia glandelor faringiene, Faringele are musch: de ISrgire si contractare, pentru a putea aspira si propulsa din cavitatea bucala a'limentele ce tree prin el spre esojag. Acesta este un tub lung, subtire, elastic, ce trece prin gituitura denumita' cervix dintre cap si torace, strabate si petiolul dintre torace si abdomen, deversind hrana ingerata in gusa. Gu$a, organ extensibil de culoare argintie si transparenta, serveste in principal la transform area nectarului in miere si la pastrarea provizorie a unei cantita^i variabile de miere in timpul iernii, pe care albina o consuma treptat, in raport de nevoia de caldura a coloniei; de aceea ea este denumita stomacul social al coloniei. Intr-adevar, albinele nu depoziteaza miere in gusa numai pentru nevoile sale de hranire, ci ea face schimburi permanence de hrana cu celelalte albine din comunitate. De asemenea, cind roiul pleaca din stup, gusile sint pline cu miere, pe care o vor consuma la confectionarea fagurilor. O mica supapa separa gusa de stomac, denumit si intestinul mijlociu al albinei, lasind sa treaca iratiile alimentare necesare organismului. Datorita acestui iscusit mecanism, continutul gusii nu intra in contact cu sucurile digestive. Un rol de seama al gusii este si acela de insamitare cu laotofermenti ai graunciorilor de polen, pe care-i transforma in pastura necesara pentru consumul de iarna al coloniei. Capacitatea gusii variaza de la rasa la rasa, de la 50 la 75 mm3. In rare ocazii albina isi umple gusa pina la refuz; in felul acesta ea zboara cu greu si anevoie. Obisnuit ea transports spre stup 4850 mg nectar la un zbor, Perejii musculosi ai gusii sint extensibili si formeaza cute. Cu ajutorul muschilor, prin contractare, nectarul din gusa este presat ca sa iasa din nou prin esofag in cavitatea bucala. Opera^ia de ingurgitare si regurgitare repetindu-se de citeva ori, nectarului i se inglobeaza secre^ii glandulare de genul invertazei, care contribuie la transformarea in miere. Vom reveni pe larg asupra acestei probleme in capitolul ,,Colonia si 'harana ei". Gusa mai are inca un alt rol insemnat : depozitarea apei. Cind temperatura din interior este prea ridicata fiind peste normalul de 3536C, unele albine specializate varsa din con|inutul gusii o oarecare cantitate de apa, pe care o scot pe limba si o raspindesc pe suprafata fagurilor. Acolo, apa se evapora si racoreste microclima stupului, In raport de nevoia de umiditate a cuibului.
72

Urmarind traiectul aparatului digestiv, dupa gusa, gasim proventricolul, dispozitiv care refine graunciorii de polen din mierea abia transformata din nectar. Intr-adevar, graunciorii de polen care p&trund in gusa in vederea alimentatiei albinei cu substance proteice, substante de create si de repara^ii organice, nu ramin acolo, nici nu trebuie depusi in alveolele din care au fost lua^i, ci sint trecu^i din gusa in stomac, prin acest dispozitiv. In acest scop, proventricolul se prezinta ca o cupa inchisa, care in partea dinspre gusa are o supapa mult dilatata fata de lumenul tubului. Supapa este formata din patru valve triunghiulare, cu margini chitinizate ale caror virfuri se initilnesc toate patru intr-un punct din centrul supapei, avind o forma asemanatoare cu litera X. Fiecare valva este alcatuita din fibre musculare asezate longitudinal, inconjurate si de fibre circulare. Pe valva se observa o serie de perisori tari. Cind gusa se contracts, se amesteca con^inutul sau de nectar deja prelucrat si incarcat cu secretiile glandulare ale gusii cu polenul. Acesta din urma insa este re^inut de perisorii valvelor proventriculului, fiind adunat ca ghemotoace in niste buzunarele ale valvelor, unde ramine eel putin 12 ore. Acolo el este supus unei actiuni de degradare par^iala. Nectarul sau apa tree prin proventricol fara oprire si se varsa in intestinul mijlociu. In schimb polenul este dizolvat partial cu ajutorul secretiilor glanlelor mandibulare incepind cu stratul sau grasos denumit poleina, ce acopera partea exterioara a graunciorilor de polen. Numai in felul acesta, graunciorii de polen fara" invelisul lor protector, tree mai departe ca bol alimentar1) in stomac, prin capatul opus al proventriculului, care acolo are forma unui tubulet indoit in unghi drept. El sta in suspensie in lumenul stomacului. Astfel polenul pe cale de a fi digerat de sucurile digestive, nu se mai poate inapoia din stomac in gusa sau in cavitatea bucala ; in schimb poleina, care este lichefiata, poate fi regurgitata. Stomacul asa-zisul ,,intestin mijlociu" are un mare rol in digerarea polenului; sucurile dige&tive si enzimele patrund in el prin pori, dizolva toate substantele nutritive aflate in ei si pe aceeasi cale, a porilor, intra in circuitul hemolimfal. Albinele nu au enzime care sa dizolve celuloza graunciorilor, incit acestia goliti de continutul lor tree mai departe pina la partea rectala si sint eliminati prin rect, din zbor. Totusi aceasta celuloza ajuta la o purga^ie mai accentuata, fapt care antreneaza si elimina odata cu excrementele milioane de spori ai nosemei apis, parazit periculos ce-si are locul de predilec^ie in intestinele albinei. In stomac se hidrolizeaza si zaharurile cu greutate moleculara mare. Albina o face cu ajutorul aceleasi secretii enzimatice a sistemului glandelor pe care il vom descrie mai departe. Stomacul are o forma cilindrica, este lung de 10 mm avind numeroase cute transversale care se contracta ritmic datorita muschilor longitudinali, transversali si oblici, cu celule striate intre care se gaseste un lesut conjunctiv care le uneste.
') Bol alimentar = cocolo?.

73

Dar cum se face si ce este digestia la albine ? ma intreaba un tinar apicultor. Digestia mseamna reducerea si dizolvarea alimentelor ingerate de albina, transformindu-le din substance complexe in substance simple care trebuie sa intre permanent in compozitia organismului, actiune care se face cu ajutorul unor fermenti sau enzime asupra carora vom insista mai departe la capitolul ,,sistemul glandular al albinei". In felul ace&ta ele sint lichefiate cu ajutorul secre^iilor glandulare formind sucul nutritiv sau digestiv, incit sub aceasta forma el poate trece usor prin peretii intestinului si intra in circuitul sanguin al insectei. Parole nedigerate sint elimnate. Chair si mierea consumata lasa un procenit de 2% reziduuri nedigerabile din substanta usca'ta sau 7,6% din cea umeda. Sucul nutritiv dupa von Frisch se realizeaza cu ajutorul apei ce o confine alimentele sau cu cea adusa in stup de albinele caratoare de apa. Ea este adaugata dupa necesitati si in raport de felul alimentului. Apoi albinele mai intervin cu secre^iile lor enzimatice, ale glandelor din cavitatea bucala, din gusa si stomac determinind o serie de procese fermentative, de accelerate a reactiilor chimice, de degradare a alimentelor brute, de descompunere moleculara a lor, la fel cum chimistii utilizeaza catalizatorij. Cercetatorii au gasit ca in timpul digestiei sub actiunea enzimelor, organismul creeaza din substantele simple, din nou, substance complexe : proteine animale si grasimi, care contribuie la construc^ia si intretinerea organismului albinei. Felul cum hrana va fi folosita o vom lamuri in partea a doua a studiului nostru, cind vom trata nutritia si metabolismul coloniei de albine. Intregul proces al digestiei uzeaza epiteliul, adica altfel spus, cdptuseala stomacului, care insa se regeriereaza prin ea insasi. Intradevar, epiteliul care este compus din cripte in forma de urne, au inspre margini o zona de regenerare, cu celule care, prin divizare, creeaza altele noi, inlocuindu-le pe cele uzate. Regenerarea lor insa se poate face numai cind albina consuma hrana cu proteine, adica polen sau inlocuitorii acestuia, in condi^ii si cantitati indestulatoare. El formeaza un invelis care se separa prin presiunea sucurilor digestive si alcatuiesc membrana peritrofica. Aceasta, dupa I. Husing, este ca o punga ce inveleste alimentele care au patruns in stomac si protejeaza captuseala sensibila a acestuia impotriva vatamarii ei de catre virfurile ascu^ite sau cirligele aflate pe invelisul (exina) graunciorilor de polen. In partea dorsala a stomacului membrana peritrofica se rupe repetat si es-te eliminata odata cu resturile alimentare, dar se reface repede o alta membrana, de 46 ori in 24 de ore. Stomacul cu glandele sale secretorii poseda totdeauna si celule excretorii, care elimina granule de carbonat de calciu. Urmind traiectul intestinal hrana ajunge la intestinul terminal sau posterior, al carui rol in organismul albinei nu este numai ca sa
74

retina citva timp reziduurile alimentare, ci si eel de reglare al procentului de apa necsar tesuturilor. Albina dupa Gontarski eliminS usor apa prin excrementele aruncate din zbor, si prin respiratia -traheala. De pilda, cind temperatura in ghemul de iarna este de 20C, permeabilitatea intestinului terminal ingaduie ca prin deshidrastarea reziduuri lor, apa sa reintre in circuitul hemoliTnfal si astfel albinele. desi aproape imobilizate, pot sa-si satisfaca necesarul de apa al organismului. Este asa-zisa ,,apa metabolica", despre care vom da lamuriri mai ample in capitoolu'l ,,Colonia de albine : nutritie $i metabolism". La eclodare din alveola natala, albina tinara are punga rectala plina cu un lichid limpede care se ingrasa cind insecta atinge virsta de zece zile. Apoi con^inutul devine fluid datorita resorb^iei apei de catre glandele rectale (Hoskins). Tot acolo cercetatorii au constatat si o circulatie de fosfati. Vorbind mai departe de aparatul digestiv trebuie sa lamurim aci rolul foarte important pe care-1 are in organism acea rezerva corporala denumita ,,corp gras" si care este un adevarat organ-tampon ce primeste in mod permanent, si cedeaza din acumularile pretioase ce le detine substantele solicitate de organismul albinei. V-am amintit de el si pe cind albina era abia in stadiu de embrion, apoi ca larva si nimfa. Organismul, in ori care stadiu de crestere si dezvoltare are grija ca din prisosul alimentatiei sa depuna o rezerva. Nucleul o are in acel vitelus nutritiv ; embrionul din tot ce consuma din acumularile oului, isi formeaza o rezerva corporala depozitata in partea inferioara a mezodermului. Cind embrionul' sparge coaja oului si devine larva, aceasta rezerva corporala ocupa 5060% din greutatea sa totala. Cercetatorii au gasit ca de indata ce larva primeste de la albinele doici hrana necesara formarii si dezvoltarii sale, depune la rezerva o parte insemnata. Substantele respective se stratifica sub forma de continut. In special vacuolele grasoase sint mult mai voluminoase, ca o spuma, asa cum o caracterizeaza biologul W. Fyg. Locul de predilectie unde se face aceasta acumulare a corpului gras este cavitatea pericardiaca aflata, sub invelisul corporal al larvei, deci parietal, si in preajma intestinului mijlociu deci visceral. Acolo se gasesc si primii corpusculi proteici, acumulari de grasimi si hidrati de carbon (glucide) in special sub forma de glicogen1}. Albinele mature, tot in cavitatea pericardiaca depoziteaza corpul gras dupa o alimentare cu polen si hidrati de carbon, formind acest organ-tampon care serveste nu numai albinei privita ca subiect, ci ca una ce face parte din marea colectivitate care este colonia. In complexul acesta biofiziologic albina trebuie considerata, doar ca o molecula, servind in special la cresterea tineretului, viitorul de miine al speciei. Corpul gras este un organ central al metabolismului si veti intelege bine impontanta lui, cind vom vorbi despre colonie, nutritia si metabolismul ei.
') Glicogen = polizaharid animal format prin polimerizarea glucozel : la animale marl In marl oantitati in mu^clii $i flcat, constituind rezerva de glucide a organlsmutui. 75

Aparatul circulator Aparatul circulator sau mai bine-zis, circuitul hemolirnjal al albinei, serveste tuturor celulelor orgarusmului la transportarea hranei concentrate in acel sue nutritiv despre care v-am vorbit la aparatul digestiv. Dar ce este hemolimfa ? intreaba un tinar apicultor. Hemolimfa este un lichid comparabil cu singele omului si mamiferelor, cu deosebire ca singele nostru transports nu numai hrana necesara alimentarii celulelor, dar mai poseda acea substanta albuminica denumita hemoglobina1) care formeaza materia coloranta rosie a singelui mcSrcata cu oxigen, avind rolul de a-1 rSspindi pina la ultima celula. Hemolimfa insa deci singele albinei duce cu ea numai hrana deci acel sue nutritiv amintit, dar nu transports si oxigen cum face singele din corpul nostru. La albine, oxigenul circula separat prin trahee si traheole, ducindu-1 tuturor celulelor. Hemolimfa albinei nu este rosie, ci transparentS, incolora. Hemolimfa fiind incSrcata numai cu sucurile nutritive duce cu ea o mare dozS de zahar, precum si produsele activitatii fiziologice ale insectei si rezultatele schimburilor chimice care au loc intre organe. De asernenea, in hemolimfa se mai afla constituent minerali si organici cum sint monozaharide, proteine, aminoacizi, acizi nucleici din bolul ingerat. Hemolimfa mai poseda si substante bactericide pentru apararea organismului de anumite boli. De asemenea,, continutul de zahar din hemolimfa nu se limiteazS la glucoza asa cum este in singele uman, ci, in ea se afla si alte zaharuri : fructoza, trehalaza etc. Hemolimfa indeplineste si func^ia de rezerva de apa tinuta la dispozitia tesuturilor cind acestea, din anumite motive, incep sa se deshidrateze. Ca rezerva de apa necesara tesuturilor, atunci cind ele se deshidrateazS, hemolimfa transmite oarecum presiunea dintr-o regiune a oorpulin larvei in alta, atit in timpul najpirlirilor succesive la larve si nimfS, ct si la apari^ia si dezvoltarea aripilor. Volumul hemolimfei dupa Lenski in procesele de metamorfoza a larvei si a nimfei p!nS la stadiul de imago2) larvele virstnice au cantitatea cea mai mare de hemolimfa, caci aceasta ocupa 25SOVe din greutatea totala a larvei, pentru a. se micsora pe masura ce albina matura s-a format si incepe sa imbatrineascS. Hemolimfa ocupa in intregime toata cavitatea corpului insectei, circulind activ, caci ea este propulsata de un organ compus din doua elemente : inima si aorta. Ele sint ajutate de doua diafragme aflate in abdomen, precum si de doua organe de pulsate aflate in cap si torace, care toate conlucreaza pentru circula^ia activa a acelui lichid vital ce este hemolimfa. Jnhna, propriu-zis, se afla in cavitatea abdominals de-a lungul par^ii dorsale, iar aorta se afla in torace, trecind foarte pu^in in interio') Hemoglobina = pigment organic de culoare roie continut in globulele roii care au proprietatea de a se oxida, cu rol respirator, transportlnd oxigenul de la plamlni In (esuturi si transported in sens invers bioxidul de carbon. ?) imago = denumire data lormei adulte a Insectelor.

rul cavita^ii capului. Inima are o forma alungita alcatuita din , fibre musculare puternice si semicirculare. De-a lungul sau se afla cinci perechi de perfora^ii denumite ostii, niste camaru^e ce dau una in alta. Fiecare camarutS are un vestibul format dintr-o deschidere prin care hemolimfa este aspirata ; cSmarutele sint inzestrate cu niste supape care se deschid pe rind cind ele se dilata si apoi se inchid cind ele se contracts. Deci inima lucreaza ca o pompa aspiro-respingatoare sub actiunea diafragmelor amintite mai inainte ; una sta in partea superioara a abdomenului si a doua ventrala, deasupra lantului nervos ganglionar. Incepind de la prima camarutS peretele musculos al inimii se sub^iaza progresiv, prelungindu-se intr-un canal care este aorta. Cind aceasta strSbate petiolul, care constituie legatura dintre abdomen si torace, ca sa pStrunda in cavitatea acestuia din urmS, aorta face noua incretituri strinse unele in celelalte ca burduful unei armonici. Acolo se afla foarte multe traheole fine, prin care circula oxigenul, asa incit hemolimfa se oxigeneaza inainte de a ajunge in cap, in imediata apropiere a creierului. Odata ajunsa acolo, hemolimfa pompata de inima, scalda toate organele : baza antenelor, glandele cefalice si creierul. Din cap hemolimfa este pompatS pe cale inversa in restul organismului cu ajutorul unui organ de pulsatie, compus dintr-o punga ce ocupa complet spatiul dintre frunte si baza celor doua antene. Punga propulsoare executa miscari peristaltice J ) deci de contractare si destindere a muschilor (ca la faringe). Astfel, supapa din cap ce inohide si deschide intrarea in aceastS punga cu aer, ingaduie hemolimfei sa p^trundS acolo, la antene. La inapoiere, hemolimfa nu mai circula pe aceeasi cale ca la sosire ; ea coboara din cap spre cavitatea toracica trecind pe lingo, aorta prin cervix adicS gitul ce leaga capul de torace. Ea patrunde deci in cavitatea abdominala ; acolo intilneste aparatul de jiltrare tubii malpighieni. In acestia, hemolimfa descarca acidul uric si alte impuritati purificindu-se. Tubii malpighieni au acelasi rol la albina ca si rinichii omului, iar hemolimja purijicata in care tubii plutesc, se incarca cu substante energetice oferite de aparatul digestiv din hrana ingeratS, digerata, transformata in sue nutritiv, care prin procesul de osmoza trece prin pere^ii intestinului si patrunde in himolimja. lata tineri apicultori cum se inl&ntuie si colaboreaza la albine cele patru mari aparate de vie^uire : digestiv, circular, respirator si de excretie. Cercetatorii au gasit cS hemolimfa albinei este incomparabil mai bogata in substance nutritive si energetice fata de cele ale altor insecte sau chiar ale animalelor superioare, inclusiv omul. La analizele facute larvelor de albine s-a aflat de opt ori mai, mult magneziu decit in singele uman, iar fosforul este de asemenea superior cantitativ; aminoacizii sint de 15 ori mai numerosi. Singele nostru confine 0,751,50 g zahar
i) Peristaltism = denumirea ansamblulul miscarllor musculaturu unul organ intern cavitar (stomac, intestin, uter etc.) car* are oa efect progreslunea 1 evacuarea continutului acestuia.

77
76

la 1 kg singe ; peste aceasta concentrate apare o hiperglicemie patologica, pe cind la larvele de albine glucidele sint intre 6,38 si 7,6%0 calculate in glucoza. La albina zburatoare ~ dupa Bishop glicemia este in medie de 239%o, ceea ce nu se intilneste la nici o vietuitoare, si deci ea nu poate fi comparata in aceasta privinta cu cea a . animalel'or superioare. Florul are procente mai mari comparabil cu eel al altor animale. Greutatea specif ica a hemolimfei este de 1,038 fiind mult mai ndicata ia\a de cea a serului din singele uman care are abia 1,027. Cercetatorul Y. Lenski a gasit ca exista un echilibru al circulate* m tesuturi si hemolimfa, pe care-1 pastreaza un mecanism de osmoreglare. Rezervele de glucoza din hemolimfa ingaduie un zbor de 15 minute. Dat fiind ca albina se alimenteaza intre timp si cu nectarul difentelor flori pe care le cerceteaza, isi poate continua munca de cercetare peste acest termen. Zaharoza nectarului in unele imprejurari sprijina efortul. Atunci intervine urgent enzima invertaza care transform^ zaharoza in glucoza si fructoza. In hemolimfa se gasesc mari cantitati de glucoza 8001 000 mg Vo. Cercetatoarea elvetfana Ana Maurizio a gasit adeseori predominanta fructoza. Hidrafti de carbon zaharul ce dau energie organismului, acumuhndu-se in hemolimfa' si tesuturi, sint consumate in raport de efortul fizic si de necesitate, fara ca albina sa posede si un mecanism regulator al glicemiei. De pilda, zborul Jung si obositor consuma adesea intreaga rezerva de glucoza din hemolimfa si muschi. Atunci, albina face apel la rezerva de glicogen de 2% ca sa poata ajunge la stup. Probabil cind si aceasta rezerva este consumata, albina cade din inaltime si moare. Glicogenul este un hidrat de carbon exceptional de concentrat si de o forate mare complexitate. Este un polizaharid format din glucoza", depozitindu-se nu numai in corpul gras, ci mai ales in protoplasma celulara, in muschi, in intestin, unde el atinge o propose de 36Vo, din hidratii de carbon. El este absolut necesar in eforturile organice, dar mai ales in activitatea de zbor; prof. R. Chauvin il considera ca un produs glucidic de rezerva al insectelor, depozitat in gusa si in muschi. In special larvele de lucratoare au un procent ridicat de glicogen ce atinge 30%, iar cele de trintor 25%- Albinele doici il poseda in mari proportii acumulat in intestin si muschi. In timpul iernii el se gaseste in corpul gras, avind o deosebita concentratie in moleculele de zahar ce serveste inimii si musculaturii, stiut fiind ca albinele in timpul stationarii in ghem isi tremura musculatura pentru men^inerea activitatii si ridicarea temperaturii comune. Aceasta rezerva organica asigura albinei o durata de via^a mai mare si o rezistenta deosebita la atacul nosemei. In afara de glucide, in hemolimfa se gasesc to^i aminoacizii in mare cantitate, in raport de regimul alimentar al insectei. Acestia, in afara ca sint constituentii principali ai proteinelor, sprijinS activ procesele de reproduce si crestere ale tineretului, eliminind si acea presiune
78

osmotica a hemolimfei1). Totodata in hemolimfa dupa <ruin am mai aratat se aflci proteine pure, lipoproteine si glicoproteine, substance minerale ca : potasiu, caloiu, magneziu, fosforul -etc. ce ocupa un loc de seama si in cantitati mai mari ca cele din serul uman. Y. Levschi a intocmit in acest sens tabela 1. Tabela 1
Sutostante minerale Fcfor La albina
31,3 14,4 20,5 95,5 140 143
La om

Calciu
Magneziu Potasiu

34,4 0,011,5
13 178 330

Sodiu Clor

450500

Hemalimfa incarcata cu toate substan^ele cuprinse in mierea si polenul ingerat de albina, patrunde in inima. De acolo isi reia aceiasi cale descrisa pu^in mai inainte scaldind cu ea aparatul respirator din torace si cap unde se afla sistemul nervos central, si facind cale intoarsa pentru purificare si filtrare. Prin intenmedml hemolimfei se fac schimburile chimice ce au loc in organele corpului albinei, transportind si secre^iile hormonale, acolo unde sint cerute. i Hemolimfa este carausul apei necesare ^esuturilor insectei, in raport de sezon, dar si de eliminare cind organismul n-are nevoie de ea. De pilda, spre toamna, albina creste in greutate pentru ca si-a acumulat rezerve insemnate de albumina, grasime si glucide in corpul gras, dar pierde , din tesuturi apa, ceea ce ii inlesneste sa suporte mai usor rigorile iernii. Este un fel de deshidratare organica" intr-o masura redusa, pe care o incearca toate insectele ce traiesc in aerul rece al iernii, ca sa nu inghete. Concomitent concentratiile de glucoza si fructoza cresc. Spre toamna si mai ales iarna, metabolismul albinei scade brusc, mai ales cind in stup se acumuleaza o mai mare propor^ie de bioxid de carbon. Aparatul Respirator Va amirLti^i, tineri apicultori, cind v-am vorbit de apari^ia tinerii larvei din coaja oului, ca ea a ramas citeva seounide in repaus de adaptare, dupa care a inceput sa respire.
') Osmoza = trecerea unui solvent printr-o membranS semlpenneazllA care separa doua solutii de otnpozi(ii sau concentratit dlferlte ; se produce de to solatia mai diluata spre cea inal concentrata (plna la echiiibrarea preslunilor osmotice.).

79

Privind plansa care reprezinta corpul unei albine cu aparatul sau respirator (fig .12) se observa zece perechi de stigmate sau stigme din care trei perechi la torace si sapte la abdomen. De asemenea, se vad sacii aerieni ce constituie depozitul de aer necesar respiratiei si care sint foarte sub^iri si extensibili. Din acestia pornesc trahee largi si care se ramifica si se tot-ingusteaza pina ajung ca niste capilare, cu dimensiuni diametrice pina la a mia parte dintr-un milimetru, denumite traheole, Aerul de afara, incarcat cu oxigen, patrunde prin stigmele respiratorii abdominale in sacii aerieni. De acolo, datorita atit fenomenului de dijuziune a aerului inspirat, cit si miscarilor respiratorii si muschilor interni, stigmele se inchid, iar aerul trece prin traheele mari ce stra'bat petiolul intrind in sacii aerieni toracici. Strabatind apoi si prin cervix, aerul ajunge in sacii aerieni din cap. In felul acesta toate cele trei par^i principale, ce alcatuiesc corpul albinei, primesc necesarul lor de oxigen. Fiecare stigma respiratorie are un vestibul captusit cu perisori fini; el poate fi partial sau total inchis cu ajutorul unor valve, ce lucreaza sub actiunea aerului din sacii respiratorii. Acestia fiind extensibili au un rol dublu : primul este eel aratat mai inainte, adica sint pastratorii aerului inspirat din mediul inconjurator ; al doilea rol, este ca, odata plini cu aer, greutatea specifica a insectei scade, iar albina isi poate lua zborul. In timpul zborului, albina foloseste rezerva de oxigen din ei, caci in aceasta ac^iune corisumul de oxigen este foarte mare. Tracheele prin care circula aerul smt alcatuite din spirale chitinoase foarte elastioe ; as-tfel de spirale nu se afla nici in sacii aerieni si nici in ramificatiile traheice extrern de sub^iri si cu diametre neegale, prin ai caror pereti aerul strabate si ofera oxigenul necesar organ isniului. Dupa unii cercetatori ca Bailey o importanta mare in procesul respirator il au cele trei perechi de stigme toracice din care doua in stare de repaos inspira si expira aerul sub ac^iunea miscarilor respiratorii, ale abdomenului. A treia pereche insa sta inchisa si functioneaza ruumai atunci cind aerul de respiratie nu mai este cu totul normal si are o doza insemnata de bioxid de carbon. In aceasta situatie stigmele actioneaza invers ; se inchid cind abdornenul se contracts si se deschid cind el se dilata. In felul acesta prin trahee trece un curent de aer ce patrunde prin doua din priFig. 12. Aparatul respi- mele perechi de stigme si iese prin cea de-a rator: treia. Acolo este exact locul unde muschii ari1-3 - stigmele respiratorii to- njior produc mult bioxid de carbon in timpul racice ; 49 stigmele respi, .
ratorii abdominale ; 10 sacii aerieni din cap ; 11 sacii zbonilui.

perioada marilor aotivita^i si pentru aceasta, inchiderea acestor orificii face imposibil zborul. De aceea, cind se vad albine ce se tirasc pe jos, ori stau urcajte pe ierburi si nu pot zbura, ve^i sti ca stigmele lor sint obturate, datorita unui accident sau bolii acarioza. Schimbul de gaze in corpul albinei se face prin miscari respiratorii, care sint in numar de 2550 pe minu't in stare normala. Ele se incetinesc cind e frig si sint accelerate cind temperatura este uscata. Cind albinele sosesc cu gusa plina si vor sa aterizeze pe scindura de zbor a stupului, dar cad la pamint in fata stupului, e o dovada a rarefierii aerului din sacii respiratori abdominali. Ele nu pot zbura pina cind, din nou, sacii sint iarasi plini cu aes, care de data aceasta se umplu anevoie datorita presiunii mari a gusii prea pline, presiune pe care aceasta o exercita asupra sacilor aerieni. Gra^ie aerului din acesti saci, albina isi modifica greutatea specifica putind sa-si ia, zborul mai usor. Acest depozit de aer ii ingaduie albinei sa zboare alte 1520 minute. Fiecare sac aerian respirator dupa L. Roussy are patru ramificatii traheene, care se divizeaza fiecare in doi saci alungiti din care pleaca traheolele care se rasfira in ^esuturi. Datorita aceluiasi fenomen de difuziune a aerului, schimbul de gaze se face usor in corpul albinei, caci traheolele fiind rasplndite absolut in toate organele, dtnd ftecarei celule oxigenul necesar indispensabil vie^uirii, elimina din organism bioxidul de carbon si vaporii de apa servindu-i la schimbul de gaze intre tesuturi si la actiunea osmoticd. Cercetatorii au gasit ca oxigenul patrunde in hemolimfa prin peretii traheolelor, precum si, in celulele inconjuratoare. Con^inutul de aer din traheole se micsoreaza ; se creeaza in felul aces.ta o diferenta de concentrate a oxigenului in traheele mari; atunci, acesta trece din traheele mari in traheole. El este absorbit in permanen^a de celule si de aceea si diferenta / lui de concentrare se mentine fara intrerupere. Datorita acesitui fapt se creeaza un curent continuu al moleculelor de aer de la tulpinile traheice spre traheolele si celulele traheice. Circula^ia aerului prin torace se face sub actiunea muschilor dorsoventrali, care lucreaza" in concordanta cu cele doua diafragme, eliminind aerul viciat din saci prin stigme. Inspiratia si expiratia dupa Vuillaume si Galichet se fac aproape cu aceeasi viteza, in aceeasi durata de timp. La +16C miscarile sint domoale, cu amplitudinel) redusa ; la +19C se observa o usoara marire a amplitudinii; la 21C se observa intreruperea intermediara aproape suprimata ; de la 2135C frecven^a urea regulat, dar nu si amplitudinea, care ramine aproape aceeasi. De la 3742C albinele se zbat si.este foarte greu sa se poata inregistra frecventa inspira^iei si expira^iei, iar la 42C survine moartea albinei. Sacul aerian i din cap nu are contact cu exteriorul asa cum au cei abdominali sau cei toracici ; aerul incarcat cu oxigen patrunde acolo numai datorita presiunii hemolimfale. Cind aceasta presiune creste,
l) Amplitudine termicA. = maximul diferentei dintre vale-rile extreme ale temperaturii rului, !rttr-un anmmit punct In cursul unei perloade de timp.

aerieni din torace ; 12 sacii Rolul primelor stigme este foarte mare in aerieni din abdomen ; 13 ,.-, , j - T- ,-,. . i . . stigmele giandei. ventila^ie dupa R. Chauvin dar nnmai in
80

6 C. 569

81

sacii aerieni se contracta si resping aerul viciat din ei, incSrcat cu bioxid de carbon. Cind presiunea scade, aerul este aspirat din nou in sacul aerian din torace. Inlaturarea bioxidului de carbon se face in virtuirea aceleiasi. difuziuni a aerului insa moleculele lui se deplaseaza in ordine inversa. Prin sistemul traheeal se inlatura surplusul de apa din organism. Aerul venind in contact cu lichidul din traheole se incarca cu vapori de apa care tree apoi in tulpinile traheolice si in sacii, aerieni de unde sint elimina^i. In privin^a bioxidului de carbon, R. Chauvin constata ca la o concentratie de 5% curba respiratorie nu arata nici o, modificare. La 10% frecventa si amplitudinea se maresc simultan si se.mentin aproape la acelasi nivel la 1520%. Incepind de la 50% amplitudinea este enorma dar frecventa scade pina la starea de anestezie fata de care albina este deosebit de rezistenta. Albina este foarte rezistenta la azot chiar in concentratii mari; nu s-au putut observa modificari respiratorii, cind amestecul oxigenazot contine 60% si chiar 80% azot. Sistemul respirator al albinei contribuie nu numai la schimbul de oxigen-bioxid de carbon, ci si la realizarea ,> caldurii individuale. Aceasta caldura se repartizeaza in organism tot pe cale respiratorie.,Apoi ea este folosita in economia sociala a coloniei, asa cum vom vorbi de regularizarea termica si de cuibul coloniei, in partea a doua a studiului nostru. Aparatul de excretie In aceasta privin^a avem putin de adaugat fata de ce s-a aratat la aparatul digestiv si circulator. La organismul bine sustinut, cu hrana primita sub forma ,directa sau luata din rezervele organice, cind se acumuleaza o .anumita cantitate de deseuri, acestea trebuie neaparat evacuate, caci -altfel eLe ar intoxica albina. In acest scop deseurile rezultate in urma digestiei tree din stomac prin pilor, acesta fiind inconjurat de un inel de muschi puternici. In preajma pilorului si inainte de prima curbura a intenstinului subtire, sint prezen^i acei tubi malpighieni, despre,care am amintit si care formeaza aparatul excretor ce activeaza sub impulsul unor factori generali si al^ii speciali, in legatura cu circulatia apei prin ei. Tubii malpighieni se contracta puternic cind temperatura este mai urcata. Culoarea lor este alb^galbuie si numarul lor este de circa 150, plutind in voie in hemolimfa. Forma lor este cilindrica avind un epiteliu subtire, cu un singur strat >de celule. Suprafata bazala a celulelor este orientata spre exterior ; ele stau strinse unele in celelalte, constituind fata exterioara a tubilor, acoperita cu o membrana. Inspre interior insa celulele se strimteaza, iau forma unor conuri trunchiate sau ascutite. Tubii malpighieni ,nu au diastaze (enzime) si deci nu iau parte la procesele digestive. In schimb rolul lor insemnat este eliminarea apei, incarcatd cu reziduuri toxice din organism. Aceasta actiune se datoreaza 82

permeabilitatii tubilor malpighieni, care lucreaza sub ac^iunea unor hormoni produsi de corpora allata si corpora cardiaca. Se banuieste ca vine in ajutorul lor si o scazuta presiune hemolimfala. Plutind in masa hemolimfei, tubii malpighieni absorb apa din plasma acesteia, Sncarcata cu acid uric, care este un pro'dus de descompunere a nucleoproteinelor ce. sint in hemolimfa. Acidul uric este insotit si de alte saruri nefolositoare organismului, toate dizolvate in apa, in propor|ie de 90,38% si de alte substance in propor^ie de 9,61%. Prof. R. Chauvin considers ca aceasta cifra variaza intre 48 si 96% dupa sursa de azot consumata de albina. Toate sint eliminate prin pilor in intestinul posterior, unde se afla secretii glandulare si in special enzima catalaza care opresc putrefac^ia reziduurilor din punga rectald, Ele sint evacuate prin anus cind albina este in plin zbor, in timp ce sacii aerieni plini cu aer preseaza asupra acestui depozit rezidual. Punga rectald, formats dintr-un epiteliu subtire cu celule amorfe, cu margin! ce nu se pot observa, formeaza cute numeroase si elastics care-i ingaduie sa primeasca cantitati mari de reziduuri si substante de excretie. Ea are in interior, inspre intestinul gros, sase ingorasari ale peretelui epitelial, la egala distan^a intre ele. Acestea sint ,,papile rectaleu ce servesc la absorbtia apei din organism, a fierului, clorurei de sodiu si alte saruri. Prof. R. Chauvin, sustine ca in punga rectala sint digerate lipidele din polenul ingerat. Aparatul reproducator Aparalul reproducator este constituit din doua ovare atrofiate, care se prezinta ca doua filamente albe ce se adoina intr^un oviduct comun. Ovanul din stinga e mai dezvoltat. Diametrul lor este de 0,0540,080 mm. Vezica spermatica abia masoara 77 microni. Aceasta stare de semifemela se datoreaza alimentatiei pe care o primesc larvele de lucratoare de la doicile care le dau laptisor numai 2,5 zile de la eclozionarea lor din oua. Apoi, in restul timpului de stadiu larvar pina la capacire, larvele primesc o hrana de compozitie facuta din miere, putin polen, apa si o secrete limpede a glandelor mandibulare. In consecinta aparatul lor reproducator este atrofiat si la nevoie ele pot produce 46 oua nefecundate, haploide din care se vor riaste trintori. In aceasta stare de semifemele lucratoarele ramin atita timp cit in stup exista o matca buna care satisface intreaga colonie cu substanta linsa de pe capul ei. Daca colonia ramine orfana initr-o perioada cind in cuib nu sint oua si larve, iar in prisaca nu sint trintori, alibinele lucratoare, in disperare de cauza, incep sa autoconsume propriul lor laptisor ; ovarele lor se maresc si depun in cuib citeva oua. Curind Insa majoritatea albinelor din colonie 6080% din ele depun oua. Aceste albine sint denumite albine ouatoare, iar colonia devine ,,bezmetica". Daca stuparul prinde de veste de aceasta stare si ofera coloniei cu multa precautie o matca mai virstnica, de pe care albinele incep sa-i linga substanta si o transmit tuturor din colonie,' situatia se redreseaza.
83

Larvele de trintor fratii lor sint mai favorizati de doici; lor le servesc laptisor 3 zile intregi, iar in hrana de compozitie le adauga o cantitate mai mare de polen. Aceasta hrana determina o virilitate deosebita trintorului cind ajunge la maturitate sexuala. Sistemul de autoapdrgre a sanatafii albinei Un cunoscut cercetator francez, P. Lavie, lucrind in laborator, a pus din intimplare intr-un mediu nutritiv pentru culturi bacilare citeva albine ucise de curind. Cu surprindere a observat dupa 24 de ore ca acolo nu s-au dezvoltat bacterii, tragind concluzia ca albinele au pe corpul lor o substan$a antibiotica. Adincind cercetarile, el a 'pus 10 g albine ucise in diferi^i solven^i si medii : in alcool etilic, in acetona, in peptona si geloza, constatind ca acestea s-au imbogatit cu antibiotice a caror valoare activa a variat de la 7,46 pina la 2,79 unitati. Extractele respective aplicate pe culturi bacilare au fost frinate in dezvoltarea lor, ba unele chiar distruse total. Dar unde se afla aceste antibiotice? intreaba un tinar apicultor. Chiar pe invelisul corporal si anume pe cuticula chitinoasa a albinei, dar mai cu seama pe cap ; proportia cea mai mare de antibiotice pe cele itrei parti principale ce formeaza corpul albinei a fost gasita pe cap unde este de patru. ori mai mare decit cea de pe torace si de sase ori fata de cea de pe abdomen. Antibioticul obtinut este termostabil, caci supus la o temperatura pina la 120C a rezistat si nu si-a pierdut actiunea sa. Pastrat la lumina si temperatura camerei, a fost activ 90 de zile ; eel in alcool eterat si-a pastrat eficienta timp de doi ani. Cind cuticula unei albine este zgiriata, rezistenta sa la diferite afectiuni scade. De aceea albinele batrine fara invelisul lor de perisori, sint mai vulnerabile la insecticide, caci au antibiotice mai pu^ine pe cuticula. Se banuieste ca substanta antibiotica este secretata eel putin partial de glandele cuticulei. Se stie acum precis ca glandele faringiene si salivare, in special primele, produc antibiotice. Chiar si albinele eclozionate numai de doua zile poseda antibiotice. Albinele orfane finute la etuva sase zile au proportii mici de antibiotice. Trintorii sint cu totul lipsiti de aceasta arma de aparare a sanatatii lor. Matca fecundata dispune de antibiotice ca si lucratoarele. Cele eclozionate in autoclave si care deci nu au avut asistenta si ajutorul albinelor, au pe corp mult mai putina substan^a. In schimb, glandele mandibulare ale matcilor sint foarte dezvoltate continind multa substanta antibiotica. Sursa de antibiotice s-a dovedit ca este polenul consumat; cu cit cantitatea consumului de polen este mai mare, cu atit numarul de unitati antibiotice creste. Competitia, intre diverse rase de albine, in producerea antibioticelor o detine rasa italiana, apoi caucaziana si la urma rasa comuna neagra din Franta. Banuiesc ca si rasa noastra de al'bine carpatine are calitatile celorlalte, caci sint recunoscute ca rezistente la boli. O dovada de netagaduit o prezinta albinele italiene, care rezista bine la atacul bolii loca. In lupta contra acestui flagel a bolii loca, vesti84

tul cercetator Toumanof a gasit colonii care rezistau la atacul bolii chiar atunci cind li se dadeau faguri cu puiet ucis de agerrtii patogeni ai bolii. Aceasta calitate scrie autorul este ereditara, S-a constatat acum ca aceasta rezistenta se datoreste abundentei de antibiotice. Sistemul nervos al albinei Incepem, tineri apicultori, studiul celei mai importante parti din anatomia albinei : sistemul nervos, care, oricit m-asi stradui sa lamuresc tot ce cuprinde e], prezinta cercetatorilor inca multe necunoscute. El este descris in multe lucrari fara sa fie ajuns la epuizarea problemelor pe care le ridica. De la supozitiile marelui ginditor si filozof grec Aristotel si pina la Swammerdam, si apoi sarind peste citeva veacuri, la C. N. lonescu '), romanul care a facut eel mai minutios studiu asupra creierului albinei, urmat de multi cercetatori de seam& ca: Snodgrass, Grasse, Haberman, Chauvin, V. Frisch, van Laere toti au adus cite ceva, fara sa lamureasca insa deplin toate tainele ce dainuie astfel fara deslegare. Toti cercetatorii recunosc ca ,,albinele au un bogat ansamblu de organe senzoriale ale caror functiuni sint inca necunoscute, iar von Frisch spune clar ca albina este perfect inzestrata iar finetea mijloacelor de perceptie este ajutata de calitatea exceptionala a sistemului sau nervos central : creierul. Cercetatorii sovietici considera pe drept cuvint ca sistemul nervos al albinei este eel care realizeaza legaturi reciproce ale organelor intre ele, cu reglarea si coordonarea tuturor functiunilor organismului. Sistemul nervos si trasmitatorii chimici sint elementele principale ce regleaza functiile. Cr eie ru1 Sistemul nervos al albinei este alcatuit din doua parti strins legate intre ele : creierul i lantul ganglionar format din 10 ganglioni trei in torace si sapte in abdomen. Din portiunea principals a creierului se disting lobii protocerebrali. Acestia ca si lobii optici apar deja formati inca din stadiul de embrion ; pe parcursul stadiului larvar creierul se mareste ca volum, iar in urmatorul stadiu, de nimfa, volumul sau atinge un maximum, dar numarul neufonilor ramine insa acelasi de la inceput neschimbat. Datorita aces-tui fapt cercetatorii denumesc neuronii celule perene deci vivace, traind multi ani. Desi este alimentat continuu cu substante chimice din organism, ca fosfor, apa etc., el isi sporeste doar volumul, In capsula cefalica, nu insa si numarul unitatilor celulare, cu care s-a nascut embrionul din coaja oului. De aceea se spune despre creierul tuturor vietuitoarelor asemanatoare lor ca ,,-traiesc si mor cu neuronii pe care i-au avut la nastere". Acestia au grija sa se diferentieze aglomerindu~se in mai multe straturi de substanta, cunoscute dupa nuan^a lor la lumina ca : celule cenusii si albe.
') C. N. loneseu a publicat In 1909 la tena un amplu studiu hlstologio despre creierul albinei, studiu care este conslderat de toti cercetatorii ca ccl mai complet. A fost teza lul de doctorat ou titlul : Vergleichende Untersuehungen iiber das GeMrn der HonigWenc. lena 1989, Naturwiss. 45111180.

85

nerv periferic. Ea are o putere de o suta de mii de ori mai mare ca in obisnuita colonie a altor insecte, iar doicile o dan larvelor in formatie o data cu laptisor Creierul este alcatuit din trei parti : lobul protocerebron, apoi deutocerebron si tritocerebron. Fiecare celula nervoasa, deci neuronul se remafica dupa von Frisch ca un arbore, din care pleaca

banger) : , . , - ocuu cu fateteie l o r ; o ce- substanta organlca aflata in creier in mia a vszuiui; P-P corp in forma de proportie du'bla fata de eel mai ros ciuperca In ochi ; R 1 centrul miro' '
A_A

Ca greutate raportata la cea corporala, creierul albinei echivaleaza printre insecte cu ceea ce creierul omului reprezinta pentru lumea mamiferelor. Comparindu-1 cu subiectii celorlalte doua caste ale coloniei, creierul albinei lucraltoare difera ca dezvoltare volumetrica : eel mai mare este al lucratoarelor ; apoi ceva mai mic al trintorilor si la urma este acela al femelei fecundate, matca. E si normal sa fie astfel, dat fiind ca aceasta din urm. are o singura preocupare : ouatul, iar nevoile sale fiziologice de hrana si ingrijire ii sint deplin asigurate de albinele din suita ei. Albina insa infrunta si sta o mare pante din viata ei in contact cu natura, care-i scoate in cale o sumedenie de necunoscute, carora este nevoita sa le gaseasca cai de adaptare. $tim de la Pavlov ca ..formarea insusirilor de adaptare la animate deci si la insecte se produce prin sistemul nervos, prin reglarea metabolismului si a comportamentului". El da in aceasta privinta un bun exemplu : albinele duse intr-un pustiu isi creeaza rezerve mari de apa in stup, umplind unii faguri si reglind astfel umiditatea cuibului. In felul acesta ele se adapteaza usor mediului de acolo facind ceea ce nu fac cele ce traiesc intr-un climat temperat, unde problems apei nu se pune atit de strigent. De-a lungul milioanelor de ani, de cind albina se tot adapteaza mereu, in contact cu natura, si-a creat un sistem nervos superior celorlalte vie^uitoare. Intr-aidevar, pe rind sute de mii de specii au pierit pentru ca nu au putut suporta si supravie^ui perioadelor glaciare, specia albinelor a ramas si s-a raspindit pe aproape toata suprafata Terrei. Ele s-au adaptat fiziologic in acest complex biologic care este ghemul de iarna si au putut astfel supravietui, acumulind din vara mierea care e eel mai desavirsit hidrat de carbon care consumat le intretine caldura individual^ si colectiva. fesutul nervos al albinei contine Fig. 13. - Creierul albinei (Lenen- o Concentratie mare de acetilcolina ]) smui din creer.

mai intii ramuri groase si lungi denumite axoni, de care se leaga altele colaterale. Cind ele se unesc, fonneaza grupe, noduri, ganglioni. Ultimele ramificatii ale acestora din urma denumite temninafii nervoase se aduna in fire sub^iri si, ca niste sirme telefonice, sint indreptate spre o centrala (Leuenbergher). Ei sint nervii ce merg spre muschi sau spre organe. Din ganglioni pornesc fibre nervoase groase. ,,Se pare spune Chauvin ca orice excita^ie merge de la centrul senzorial spre corpurile pedunculate si nu invers. Cind centrii senzoriali sint activi, fiecare fibra a corpurilor pedunculate se gaseste simultan excitata in lobul ei". Creierul, denumit si ganglion stupraesojagian, este compus din celule senzitive .asociate. El coordoneaza centrul de misoare activa in legatura cu receptorii vizuali si sta in legatura directa cu el prin doua conective. Protocerebronul, aflat in partea anterioara, are numerosi neuroni de tip asociativ, privind excitatiile ochilor mari compusi, cit si ai ocelilor. In interior, protocerebronul este compus din straturi cu ramificatiile respective, dintre care eel mai de seama este stratul compus din doua corpuri pedunculate asezate simetric in forma de ciuperca adevarate centre asociative legate intre ele cu fibre nervoase. Celulele nervoase din fiecare corp peduriculat dau ramificatii auxiliare lungi, care tree in pedunculi. De la aceeasi celula pleaca numeroase dendrite (ramificatii fine), care se ramifica in centrul corpilor peduncula^i. Aici se leaga cu ramificatiile terminale ale nervilor care patrund acolo din diferite par^i ale creierului. Legaturile par^ilor pedunculate cuprind toate organele principale ale simturilor si ale lantului ganglionar ventral. Tot in protocerebron se produc si hormonii, acele substante excitante despre care vom vorbi pu^in mai departe si care conlucreaza la o armonioasa activitate organica. Creierul are in partea mediana denumita deutocerebron receptorii mirosului localiza^i in antenele albinei, fiind in legatura cu nervii senzitivi si locomotori. Cea de a treia parte a creierului, tritocerebronul, este alcatuita din doi lobi drept si sting. Prelungirile lor se intind pina deasupra intestinului, unde se unesc. Din tritocerebron pleaca si un nerv spre ganglionul frontal al sistemului nervos vegetativ, care excita nervii buzei superioare. De 'tritocerebron este legat nodul ganglionar subesofagian cu ajutorul a doua conective. Din acest nod pornesc trei nervi spre aparatul bucal cu maxileie superioare, inferioare si buza tnferioara. Lan^ul ganglionar Cercetatorii au gasit celule neurosecretorii atit in ganglionul subagian, cit si pe parcursul intregului Ian} ganglionar in cei trei gan-

*) Acetilcolina derivat al colinei secretaia de terminatiile fibrelor nervoase. Ea are mare rol In transmiterea impulsulul nervos la nivelul slnapselor.

87

glioni toracici si sapte abdominal!, care se prehingesc de-a lungul corpului pe partea ventrala, pe sub intestin (fig. 14). ,,O parts din sareinile solicitate de organism dupa von Frisoh sint indeplinite si de lantul ganglionar nervos, care este subordonat sistemului nervos central, deci creierului. In .general, sistemul nervos al albinei cu toate anexele lui ca : reflexe simple si complexe, conditionate si necondi^ionate de comportare, formate de-a lungul milioanelor de ani si care sint ereditare, toate, se conecteaza intre ele. In sistemul nervos al albinei totul este conexiune". Excitable care sint transmise de la periferie spre centrul nervos se fac cu ajutorul neuronilor senzitivi ai simturilor sau cu ajutorul neuronilor locomotori, ce transmit excitatia catre muschi, glande sau alte organe, ori, in sfirsit, cu ajutorul unor neuroni ce fac legatura intre cei senzitivi si cei locomotori. Lantul ganglionar subesofagian se uneste prin doua cordoane nervoase paralele care strabate mai intii toracele si apoi pefiolul, patrunzind in abdomen ; acolo se situeaza sub intestin. Primul ganglion ftoracic ramifica in dreapta si stinga nervii picioarelor anterioare ; al doilea nod ganglionar din torace ramifica nervi spre picioarele mijlocii si posterioare. In continuare, lan^ul ganglionar incepind cu eel de al treilea ganglion si pina la al saptelea inclusiv asigura nervii respective tuturor organelor si tegumentelor din abdomen si anume : eel de al patrulea este rezervat organelor de reproducere ; eel de al cincilea si al saselea deserveste organele din abdomen : tubii malpighieni, intestinul subtire si gros cu punga rectala, iar ultimul eel de al saptelea, actioneaza asupra acului cu venin. El devine independent in momentul cind albina isi implinta aicul intr-un tesut; neputind fi retras, caci acul este infipt si fixat cu cirligele marginale ca de undi^a, ganglionul se rupe din lantul de care era legat si ramine cu acul si vezica cu venin, actionind asupra acesteia cu ajutorul muschilor acului pentru a stoarce in tesut oontinutul de venin al vezicei. Reglarea activitatii organelor interne de respira^ie, de circulate hemolimfala, digestie, excretie, musculara este asigurata de sistemul nervos vegetativ, subordonat sistemului nervos central. Sistemul nervos vegetativ actioneaza asupra aparatului bucal, inclusiv esofagul si faringele. Acest sistem actioneaza inima, aorta, zona inFig. 14 a. Schema sistemului nervos cen- testinului anterior gusa si stomacul iar tral si al lantului gan- ganglionul frontal asupra miscarilor de inghitire. glionar : Din el pleaca doi nervi la stigmele respiratoare, 1 cxeierul; 2 cordonul nervos ; 3 ganglionul oare actioneaza muschii de inchidere si deschinervos toracic ; 4 radere a acestora. mliicatlile nervoase.

Sistemul terminal zis si codal actioneaza sectorul posterior al aparatului de reproductie. Ceroetatorii au gasit ca albinele au organe de sim^ reprezentate prin numerosii perisori, afla^i pe multiplele par^i ale corpului, denumite sesile. Pe virful limbii, in cavita'tea bucala, aproape de deschiderea glandei faringiene, se afla niste organe senzoriale, cu perisori cu celulele lor nervoase. La baza antenelor, ca si la ultima articulate a acestora, sint patru tipuri de organe senzoriale cu celule nervoase ce au filamente tenninale cu mimeroase celule senzoriale, cu diferite infatisari : unele sint ca niste lame poroase, altele sint organe oscilante, membrane, placi, spini. Toate sint adevarate organe de simt, cu denumiri a'comodate la forma lor : tricodea, basiconica, coelacondca, placodea, scolafara. Fieoare dintre acestea sint sesile de miros, auz, pipait si de gust. Organele senzoriale de pipait sint deservite de perisorii sub^iri, afla^i la antene, pe anexele aparatului bucal, pe abdomen si in apropierea acului. Organele de gust sint pe limba, precum si in cavitatea bucala si in cea a antenei ; cu ele albinele simt substantele dulci, sarate, amare si acide. In afara de toate aceste mijloace de sesizare a senzatiilor si a transmisiei lor prin sistemul nervos, albina mai are un simt aparte eel al timpului foarte sigur. Acesta dupa von Frisch actioneaza ca un, ceasornic, in interiorul corporal al albinei. Gratie lui, albina simte cu precizie in ce moment al zilei se afla ; ceea ce este mai uimitor este ca ea cunoaste exact pozitia soarelui, fara ca acesta sa apara pe cer, -chiar si pe timp noros, prin perceperea luminii polarizate !). Un colt de cer albastru tine pentru albina locul soarelui, pentru ca directia vibra^iilor luminii ii este suficienlta albinei pentru a indica pozitia astrului. Comentind una din lucrarile profesorului von Frisch, asistentul sau la catedra dr. M. Lindauer scrie : ,,s-a dovedit ca albinele calculeaza foarte exact la care grad de intuneric se vor intoarce la timp in stup (pentru a nu le prinde noaptea pe drum) si in consecinta inceteaza zborul pentru a nu fi prinse afara sau departe de stupul lor". Organul descoperirt de Johston despre care am amintit, se afla pe pedicelul antenei si cercetatorii sus^in ca ar fi simtul auzului. El are o forma cilindrica cu numeroase celule senzoriale. Prin mijlocul cilindrului trece o tija nervoasa, care dupa cercetatorii sovietici atinge prima articulatie a antenei ajungind la creier. Este ceva asemanator cu ciocanasul de la tinnpanul uman care vibrind, transmite creierului sunetele. In ceea ce priveste vorbirea prin sunete prof, von Frisch spune ca ,,exista doar o comunicare prin tonuri, dar foarte primitiva". Flagelul antenei, care constituie a treia parte a acesteia si despre care am vorbit, are in capatul posterior al fiecarei anticulatii numeroase celule senzoriale de miros.
) Lumina polarlzatd = proces fizic prin care raza de lurnina I?I schimba ml^carea normala ondulatorie de pe mai multe planuri intr-o micare ondulatorie pe un slngur plan.

89

Albina mai are si un organ static de echilibru, care face parte si el din cele ale simturilor ; cu ajutorul lui, albina percepe gravitatia terestra, de care ea trebuie sa \ina seama permanent, fie ca se afla in stup la claditul fagurilor, fie ca este afara in activitatea ei de zbor. Acest aparat este format din doua parti : prima la legatura dintre cap si torace, la cervix, iar a doua la petfol, deci intre torace si abdomen. In ambele parti se afla cite o pereche de nervi, cu terminatii in niste periute, formate de perisori taotili. Numerosi cili senzoriali transmit creierului senza^iile de apropiere sau de distantare a organelor unele fata de celelalte, astfel ca albina isi poate pastra just pozitia de echilibru in orice activitate pe care o indeplineste. Reflexe, i n s t i n c t e, hormoni

Vorbind despre creier si lan^ul 'ganglionar, intervene unul din tinerii apicultori ne-ati amintit in treacat despre reflexe. Ce sint acestea si cum lucreaza ? Ce deosebire este intre ele, intre instincte si discernamint ? Actele reflexe sint considerate de cercetatori, in special de marele fiziolog Pavlov, reactii adecvate ale organismului fata de un excitant, care se p<rod<uc pe cale nervoasa, fara tinterventia vointei ; ele fac o strinsa inlantuire cu sistemul nervos central. In aceasta privin^a Pavlov spune : ,,sistemul nervos leaga numeroase parti ale organismului una de alta, precum si tot organisimil cu un numar infinit de influente exterioare. Aceasta legatura se realizeaza prin mijlocirea reflexelor, care toate sint actele organismului, care se produc ca raspuns la excitatia receptorilor si se realizeaza cu participarea sistemului nervos 'central". Reflexul incepe prin actiunea unui factor oarecare a mediului exterior sau interior asupra insectei, cum ar fi, de pilda, atingerea usoara a antenei albinei; aceasta atingere creeaza excitatia nervoasa pornind din centrii nervosi inferior!, caci dupa Chauvin ,,in creier exista o ierarhie, astfel incit cursul unui reflex poate fi suspendat prin interventia creierului sub influenza altor percepte superioare". O alta caracteristica si mai sugestiva este cea a prof. M. Preruant care spune ca ,,o actiune aplicata asupra unui organ al simturilor, determina o modificare de ordin fizio-cnimic numita flux nervos. Acesta se transmite in lant de catre celulele nervoase si cind a ajuns la extremitatea lantului nervos la un muschi, acesta se contracta produeindu-se o miscare care este raspunsul caracteristic, deci efectul obligator al excitatiei. Acesta este reflexul. Reflexele, ca ajutoare ale sistemului nervos central, pot fi : reflexe simple, complexe, neconditionate. Cele doua din urma constituie o clasa aparte. Actele reflexe simple sint cele ale caror reactii sint de scurta durata, la anumite excitatii. Ele sint caracteristice prin aceea ca nu sint provocate de vreun factor oarecare, ci de un complex o combinatie de factori. De exemplu, albinele cladesc faguri in lanumite 90

conditii : daca in natura exista cules ; daca in stup exista spa^iu liber ; daca colonia are matca imperecheata; daca are multe albine tinere si daca acolo unde sint pot sa mentina o temperatura ridicata. Daca unul din factorii aratati lipseste, albinele nu vor cladi faguri. lata deci reflexul simplu. Rejlexele complexe sint caracteristice prin multilateralitatea raspunsului asupra imprejurarii care o provoaca. Raspunsul elaborat consta dintr-un sir de actiuni consecutive, coordonate, care sint limitate In timp. Totodata, prima actiune efeotuata serveste ca excitant pentru executarea actiunii a doua ; aceasta a doua actiune odata indeplinita devine excitant pentru cea de a treia, si asa mai departe. Raspunsul insectei se manifests deci sub forma de lanp de actiuni consecutive. De exemplu, reflexul albinei fata de fumul din afumator dat asupra ei. Acest reflex a fost creat cu milioane de ani in urma, cind albinele isi traiau viata in scorburile arborilor seculari, in padurile ce acopereau mare parte a Terrei. Desicarearile electrice determinau incendierea padurilor, iar albinele, la primele semnale ale fumului, paraseau scorbura in graba, luind in gusa miere ca hrana de calatorie, dar mai ales ca materie prima pentru secretarea cerii cu care isi cladeau fagurii intr-o noua asezare. Procesul declansat la aparitia fumului in stup, dat de apiculitor, desfasoara in lant o serie de actiuni consecutive : prima impresie este cea de stupoare, de uimire, de frica, cind nu se vede pentru moment o activitate anormala ; urmeaza o prima actiune : emiterea unui zumzet de alarma, transmis tuturor albinelor colonied; aceasta este urmata de organizarea unei ventilitati cu o miscare accentuata a aripilor; concomitent, .albinele se reped la fagurii plini cu miere din cei marginasi, umplindu-si gusile pentru a putea cladi faguri noi in viitoarea locuinta, departe de locul incendiului ; deci un nou excitant pentru cea de-a treia actiune. Daca apicultorul a incetat a mai da fum, inchide stupul si totul intra in ordine, albinele vazind ca nu e nici un pericol de a parasi locuinta, devarsa mierea in fagurii goliti si isi reiau activitatea intrerupta de unde o lasasera in graba ; iatii deci un nou excitant pentru executarea celei de-a patra actiuni, si asa mai departe. Toate insa sint executate in legatura cu sistemul nervos central. Reflexele neconditionate constituie reactiile innascute ale organismului ; ele se aseamana la toti indivizii aceleiasi specii. Conditiile de existenta a animalelor se schiinba mereu si pentru a trai este necesar sa-si precizeze in permanenta legaturile cu mediul si sa se adapteze la nolle conditii. De pilda, olbina zboara dupa hrana in virtutea acestui reflex neconditionat innascut. In acest oaz, culoarea florilor, mirosul lor, forma fiecarei specii luate in mod separat nu au pentru albine nici un fel de importanta. Cind insa albina va gasi hrana, miere sau polen, intr-o floare ce are o anumita combinatie a culorii, a mirosului si formei, atunci aceste caractere devin pentru ea semnale alimentare condifionate. Acest reflex conditionat se formeaza la albina in tot cursul vietii si exista atita timp cit ea va gasi hrana in florile cu mirosul. culoarea si forma respectiva. Legatura conditionata insa dispare, cind albina zburind din stup nu mai gaseste nici miere, nici polen in acele 91

flori. Ea insa isi poate elabora reflexul conditionat la alte combina^ii ale acestor caractere. Un alt exemplu semnificativ in privinta reflexului condi^jonat, ni-1 ofera cercetatorul sovietic Lobasev in legatura cu producerea de venin : unor albine li se aprinde un chibrit si totodata li se transmite o zguduire electrica ; ele isi scot imediat acul. Incercarea fiind repetata, dar apoi lasind albinele linistite citva timp, va fi suficient numai sa se aprinda chibritul far& a mai declansa zguduitura electrica, pentru ca albina sa scoata acul. Aprinderea chibritului determina singura reflexul conditionat de scoatere a acului. Colonia este calauzita de patru instincte : eel de reproductie roitul; eel de crestere a puietului ; eel de cladire a fagurilor si eel de cules, Apicultoru] dupa gradul sau de cuno^tinte in materie dirijeaza aceste inclinari innascute, asa cum crede ca e mai convienabil pentru el si albinele sale. Poaite inabusi temporar unele cum este de pilda eel al roitului fSra insa ca albinele sa si-1 piarda definitiv ; proba evidenta in aceasta privinta este ca o colonie dupa o perioada anumita tot roieste la 45 ani odata. Apicultoru] eel mult amelioreaza albinele. Intre conditiile de ameliorare el urmareste sa inlature ins-tinetul de roire. Cercetatorul francez Sibenthal a calauzit astfel albinele stupinei sale, incit in cei 40 de ani de \ind se ocupa de apicultura, ele nu au roit, dar in schknb le-a inlesnit posibilitatea acceptata sa-si schimbe fiecare matca in mod linistit din 2 in 2 ani. In privinta instinctului de cules, de asemenea, el poate influenza colonia, determinind-o sa creasca puiet in toamna, in ciuda fenomenului de fotoperiodism despre care v-am amintit cindva to'Cmai cind in stare naturala, albinele obisnuit inceteaza cresterea puietului. Interesul apicultorului este insa ca toamna e-le sa creasca puiet pentru a avea contigente mari de albine tinere, care sa treaca iarna cu bine. Tn primavara viitoare, dezvoltarea cuibului va incepe curind, iar colonia va ajunge sa aiba la marele cules maximum de dezvoltaire, eit mai multe albine culegatoare. Prin hraniri de stimulare, administrate toamna, ele sint oarecum mselate ca in natura ar mai exista cules si In consecinta matca isi continua ouatul pina mai tirziu. Nu 'totdeauna operatia reuseste. Am facut de pilda o experienta dind unei colonii in toamna un fagure plin cu oua pe toata suprafata. Desi colonia ce-1 primise era puternica, in prima noapte albinele ei eu consumat toate ouale. Totusi, sint imprejurari cind chiar in plina vara, instinctul de crestere a puietului sa fie infrinat. Astfel, daca in timp ce o colonie se pregateste de reproductie, deci de roire, apare brusc un cules, de indata albinele rod botcile ucigind viitoarele mated in devenire, si tree la cules. Dupa ce culesul mare insa a incetat, instinctul de reproductie reapare, iar apicultorul este silit sa ia masuri drastice ca sa nu roiasca acele colonii, de la care el asteapta o noua recolta. Problema va fi debatuta mai departe la capitolul ,,Reproducerea coloniei". ,,Tmpulsurile instinctuale innascute si reflexele spune von Frisch pot fi asociate in acte complexe instructive, care dau impre92

sia unor acte gindite, dar care sint de fapt ereditare. Actul ins.tructiv este un mod de comportare innascut". ,,Instinctele nu sint straine nici omului, desi la el reflexul si inteligenta ii iau mult inainte. Dar es-te cu neputin^a sa se gaseasca puntea care duce de la instinct la inteligenta. Aceasta isi are fara indoiala originea in perfectionarea reflexelor". Dar hormonii si feromonii despre care ne-ati amintit, ce sint si ce legatura au cu sistemul nervos al albinei ? ma intreaba unul din tinerii apicultori. Despre hormoni am vorbit in treacat cind am atins problema substantei de matca si jeroinonii in general. Pentru completare, va spun ca hormonii sint substante organice de excitatie, produsi de anumite glande care formeaza un adevarat sistem denumit endocrin, care-si varsa secre^iile direct in hemolimfa, deci substantele care due informatiile de la o glanda anumita la tesuturi, secretii formate in mediul intern, spre deosebire de glandele ale caror secretii sint eliberate si difuzate la exterior si due informatiile intre indivizii comunitatii. Acestia din urma sint feromonii. Notiunea vine de la grecescul fero a duce. iar hormeo inseamna excitatie. Feromonii albinelor sint de doua feluri : jeromon I gustativ care impiedica construirea botcilor si feromon //, care este partea mirositoare si volatila a secre^iei. Pentru ca o matca sa fie atractiva pentru trintori, ambii feromoni trebuie sa fie uni\i. Pentru precizarea notiunii trebuie spus ca feromonii care intra in complexui mirosului sint feromoni mandibulari, caci in colonii circula o serie de feromoni cu alte scopuri, ce vor fi lamurite la capitolul ,,Anatomia coloniei". , Feromonii mandibulari, de care ne vom ocupa deocamdata, au multiple roluri in comuni'tate : exercita o puternica atractie a albinelor fata de mama lor ; impiedica albinele sa cladeasca botci de roire atita vreme cit substan^a aceasta circula suficient si ajunge tuturor membrilor comunitatii- Da siguranta coloniei ca mama lor este prezenta undeva In multimea populatiei si vastitatea stupului, dar se manifests pregnant si afara de stup atunci cind colonia roieste, iar atractivitatea ei este determinate pentru forma ciorchinelui si adunarea tuturor albinelor in jurul mamei lor. De asemenea, in zborul de nuntire, feromonul ce-1 raspindeste mireasa in rut, atrage masculii fecundatori spre ea, iar imperecherea se face in conditii optime. Feromonii mandibulari ai matcii au o component^ foarte complicate pe care chimistii abia au putut-o identifica, fiind fractionate si redistilata. Cercetatorul Roox, citat de Chauvin, a gasit ca acesti feromoni mandibulari cuprind acidul ceto 9 decen 2 transoic si acidul hidroxi 9 decen 2 oic ; si unul si celalalt sint acizi volatili, obtinuti prin extractie din m&tci, capete de matci sau glande mandibulare. Ei determina puterea de atrac^ie a matcii fatS de masculii fecundatori, factor foarte important in actul nuptial ; ei mai au facultatea de a impiedica dezvoltarea ovulelor albinelor lucratoare. Hormonii sint substante secretate intern de glandele endocrine, asa cum am amintit adineaori, substante de corespondents, spre organele
93

a cdror dezvoltare sau activitate au sarcina de a le difuza, injluenfind in acelasi timp si alte parfi ale corpului si diverse tesuturi. Substan^ele lor, in concentra^ii minime, activeaza dupa N. B. Hogdson asupra unor tinte reprezentate prin organe aflate departe de sursa de origine. Ele sint duse de curentul hemolimfal pentru buna func^ionare a anumitor celule ale organismului, asupra carora au o reac^ie normala. Ei sint un mijloc de legaturi complicate, cu func^iuni specifice, cum sint de pilda : cresterea, dezvoltarea, reproducerea, ereditatea, locomo^ia, activitatea nervoasa, digestia, excretia, diapauza matcii, modificari de culoare etc. In special in metamorfoza insectei, hormonii activeaza asupra larvelor si nimfelor. Func^ia lor este determinate de ,,hormonii juvenili", care regleaza si sprijina procesele de dezvoltare a unor organe ce au servit larvei, ajutindu-i in acest timp sa se formeze la nimfa o parte din ele care erau pina atunci numai sub forma" de mugurasi. Rela^iile reciproce intre hrana, stare fiziologica si longevitate sint dupa Chauvin legate de procese hormonale. Adaosul de albumine si vitamine in hrana albinelor activeaza in primul rind sistemul hormonal endocrin, si in al doilea rind diferitele glande oa : glandele faringiene, cerifere, corpul gras, glande care sint dirijate de hormoni. Glandele hormonale impreuna cu hrana data de doici in doze anumite si au anumiti constituenti sint responsabile de diferen^ierele somatice deci cele privitor la corp dintre cele trei caste ce alcatuiesc colonia. Substan^ele secretate de glandele hormonale spune P. Roox sint de natura chimica si se impart in doua grupe : hormoni deriva^i din protide si hormoni steroizi. Ele variaza foarte mult si nu se cunoaste inca precis daca si cum actioneaza asupra enzimelor, daca au o ac^iune care modifica membrana celulara sau una la nivelul genelor. In schimb se cunosc rezultaitele ac^iunii hormonale : unii hormoni sint ,,cinetici", controleaza adaptarea organismului la mediul ambiant; altii denumi^i ,,metabolici", intervin pentru a dirija echilibrul chimic al metabolismului celular, echilibrul calciului si al fosfa^ilor. De asemenea, mai sint si alti hormoni ,,morfogeni", care actjoneaza asupra formei organelor, determina fenomenele de crestere si de dezvoltare, a napirHrilor si a metamorfozelor. Dar cum se manifests legatura lor cu sistemul nervos ? - ma mtreaba unul din tinerii apicultori. Efectele lor sint identice cu cele ale sistemului nervos, nervii sint in primul rind cei care stabilesc legaturile de corela^ie la mari distance, asemanator cum spune autorul citat mai sus cu un serviciu de telecomunicatii, asa cum se observa la secre^ia hormonala a substantei de matca, a carei prezen^a influen^eaza in mare masura echilibrul biologic al coloniei. O alta parte din ei sint hormonii miotropici, care lucreaza independent de sistemul nervos, influen^ind miscarile spontane ale instinctelor, tubilor malpighieni, ai aparatului de excretie, a oviductelor, inimei etc. Secre^iile hormonale sint deci secretii glandulare descarcate direct in hemolimfa si care transportindu-le realizeaza un fel de mesaj catre alte organe. Acest mesaj determina dupa caz secretia unei substante
94

sau a unui alt hormon, printr-un efect metabolic asupra unui specializat : os, rinichi, glande laptoase sau asupra ansamblului organismului. Dupa biologul G. Eugen, organismul aflat sub actiunea unei agresiuni sau a unei modificari a mediului exterior, reac^ioneaza secretind hormoni care tind fie sa lupte contra perturbarii semnalate de sistemul nervos, fie sa ingaduie fiintei respective sa-1 ocoleasca sau sa se indeparteze. Dupa cum vede^i hormonii sint daferiti ca origine si serviciu. Cercetatorul Hodgson citat mai inainte si ale carui observatii pretioase le-am folosit in aceasta expunere, clasifica hormonii in : 1 protormoni, care sint mai primitivi din punct de vedere genetic ; 2 prehormoni care sint produsi de glandele capului ; 3 hormoni ai tesuturilor produsi de tesutul galben ai nervilor corpului ; 4 hormoni primari de activare, independenti de orice activitate endocrina ; 5 hormoni secundari dependenti, cum sint cei ai napirlirilor ; 6 hormoni juvenili produsi de anumite glande sub actiunea stimulenta a altor hormoni ; 7 exohormoni substanta de inhibare a matcii despre care am vorbit la anatomia ei, secretata la suprafa^a sa corporala. Ei sint hormoni de exterior fiind ca niste curenti de substance active care determina : reproducerea speciei ; ereditatea genelor cromozomice ; metamorfozele larvelor si nimfelor ; napirlirile la date fixe ; dezvoltarea organelor albinelor ouatoare cind lipseste matca din stup si albinele nu pot s-o inlocuiasca ; diapauza matcii, precum si muta^iile si modificarile organice etc. Rela^iile reciproce intre hrana ingerata si starea fiziologica a albinelor, cit si longevitatea lor, sint fenomene legate de procese hormonale. De asemenea, prezenta anumitor hormoni in laptisorul de matca dat unor larve de lucr&toare mai mici de trei zile, schimba soarta lor in viitoare matci. Unele activita^i nervoase reac^ioneaza sub impulsul secretiilor hormonale aflate la extremitatea fibrelor nervoase. Cind aceste secretii nu mai circula in mod noitmal, in special cmd se formeaza si se dezvolta larva, se observa aparitia cazurilor de nanism despre care v-am vorbit la matca. Hormonii sint cei care ajuta la dezvoltarea sistemului glandular al albinei. Savantul Canadian prof. G. Townsend a extirpat unele glande producatoare de hormond, fapt ce a dat albinelor experimentate grave tulburari. Hormonii sint cei care ajuta la formarea tesutului galben al nervilor si le men^ine puterea lor neurohormonala. Hormonii de activare tot dupa Townsend sint produsi de celulele neurosecretorii, de culoare alb-laptos ale creierului, formatii ce sint niste ciorchini pe suprafata fiecarei emisfere a ganglionului sub-esofagian, al acestui organ principal descris mai inainte la sistemul nervos al albinei. Ei au un rol mare in metabolism, activind sporirea corpului gras, dar in acelasi timp contribuie la pastrarea rezervelor de hrana, marind rezisten^a la ger a organismului in timpul iernii si reduc con^inutul de apa din tesuturi. In mijlocul fiecarei celule spune Hodgson se afla o granula nucleara de culoare inchisa ; fibrele acestei celule formeaza o pereche
95

de nervi mici : corpora cardiaca, producatori de hormoni si corpora allata. Ei formeaza un complex intracerebral, oare examinat de cercetatorii englezi s-a constatat ca poseda cantitati extrem de mici de neurosecre^ii. Ei se afla inapoia creierului, intre aorta si esofag; corpora cardiaca putin mai jos, iar corpora allata deasupra primei, cu componentele lor mici, specifice, legate intre ele prin nervul allata. Cercetatorii au pus in colivii 85 albine lucratoare tinere, pastrate la temperatura de 2324C oferindu-le zaharoza ; o parte din ele au mai primit si un adaos de proteine (polen proaspat) ; la fiecare 23 zile se masura glanda corpora allata la albinele din fiecare colivie. S-a inregistrat o crestere semnificativa in consumul zaharozei la temperatura scazuta pentru pastrarea echilibrului lor biologic. In schimb la cele care au consumat si proteine, dezvoltarea corporei allata a fost mult mai mare. Aceasta glanda - dupa constatarile prof. R. Chauvin se dezvolta atita timp cit albinele nu au luat inca contact cu matca. De indata ce feromonul matcii a fost lins de pe corpul ei, dezvoltarea corpului allata se opreste. Feromonul nu numai ca opreste aceasta dezvoltare, dar chiar frineaza secre^ia hormonil'or gonadotropl). Rolul acestor doua corur i spune Chauvin pare ca se poten^iaza reciproc pentru a pastra un eohilibru stabil in metabolism. Intr-adevar, acesti hormoni secreta^i de celulele neurosecretorii ale creierului au un mare rol in metabolismul apei in hemolimfa albinei. Ambele corpuri activeaza si asupra tubilor malpighieni, care constituie filtrul apei din hemolimfa, caci corpora allata micsoreaza secretia ei pina la 38%, iar cardi'aca o mareste pina la 22/oProblema hormonilor este foarte vasta, dar ma voi margini numai la cele spuse aici in legatura directa cu viata albinei privita ca subiect de studiu, cit si ca molecula in acest organism social care este colonia. Din cele expuse, reiese rolul foarte mare al creierului ce colaboreaza cu secre^iile hormonale si cu reflexele, dirijind actele albinei privita ca subieot ce le executa atit in afara, cit si in interiorul comunita^ii, privind viata ei bazata pe procese de memorizare. Problema va fi lamurita la sistemul nervos al coloniei. Acesta colaboreaza cu secretiile hormonale si cu reflexele, dirijind actele albinelor ce le executa in afara sau in interiorul comunitatii, privind via^a lor bazata pe procese de memorie. Memorie si instruire Ne-ati vorbit in primele lec^ii privind roiul prins interveni unul dintre tinerii apicultori-ca albinele au o memorie fauna, si caprin ereditate mostenesc un tezaur de cunostin^e pentru a dezlega situa^ii neprevazute. Dar se poate oare merge mai departe peste acest prag ? Albinele pot sa ,,invete" unele mai mult, altele mai pu^in din ceea ce viata le pune ca piedici ? $i care sint rezultatele atinse ? Albinele au o memorie individuals si asociativa caci au acumulat in genele cromozomilor funnel lor amintirea intimplarilor si hotaririlor
') Hormon gonadotrop = grup de hormoni cu actiune stirnulatoare asupra gonadelor sexuale.

luate de-a lungul milioanelor de ani de cind vie^uiesc pe Terra, imagini, muta^ii, care s-au transmis prin ereditate. Ele contribuie ca in colectivitate colonia sa afle calea cea mai dreapta, cea mai directa pentru inlaturarea unor greuta^i neprevazute. ,,Oare descernamintul zice L. Roussy nu este la albina o forma de inteligenta animala ? Experimentele facute confirma aceste asteptari'1. In ce priveste memoria albinelor, oricare apicultor a observat c^ cele care au iernat in adapost 46 luni cum se procedeaza in Siberia si sint scoase primavara in prisaca, se due direct la locul pe care 1-au ocupat in anul precedent. Marele inaintas in studierea vie^ii albrnelcr, F. Huber, aminteste in acest sens urmatoarea experien^a: in toamna a pus o farfurie cu miere pe prichiciul unei ferestre, miere pe care albinele au luat-o ; apoi a ferecat fereastra cu un oblon pe care 1-a inlaturat in primavara ; albinele au venit la fereas-tra sa caute mierea, desi trecusera 5 luni, timp in care memoria a pastrat impresia inregistratS in toamna. Darwin si Luboc. au facut observatii asemanatoare, cu aceleasi rezultate. In privinta capacita^ii ce o au albinele de a invata sau de a deprinde un anumit fel de comportare, K. Weiss citat de R. Chauvin scrie un adevarat studiul cu titlul ,,Capaoitatea de inva^are a albinelor", confirmind si el ca albinele au memoria locului ; isi recunosc stupul dupa culoare si miros, deci o memorie asociativa. Autorul dovedeste ca albinele deprind drumul de urmat la cules dupa repere mernorizate ; ele invata fiecare caz particular. Deci scrie autorul ,,trebuie sa consideram ca inascuta calitatea albinei de a calcula cursa soarelui. Varia^iile acestei curse dupa cum decurge timpul anului si condi^iile regionale, trebuie invatate". Desigur ca nu trebuie sa se exagereze 'spune K. Weiss si sa se considere ca pornind de la aceste baze comune animalelor superioare si omului insusi, sa se caute manifestari superioare ale psihi-cuUii cum ar fi constiinta, o in^elegere perfecta care se produce intr-o clipa si pe neasteptate ; in aceasta privinta albinele nu ne dau nici o speranta. Este o taina care ni se ascunde cu totul la albine, ca de altfel in tot regnul animal. Din cercetarile Institutului pentru probleme de transmiterea informatiilor al Academiei de tiin^e a U.R.S.S., s-a stabilit ca albinele sint capabile de o generalizare complicata a unor excitatii optice, de abstractizarea unor obfccte concrete* Intr-un interesant articol cu titlul: .Albinele pot sa socoteasca", G. Mosochin scrie : ,,Ideile cerceta tori lor >au dus la aceasta concluzie ce consta in urmatoarele : pe baza unui reflex conditionat de hranire, o albina a fost invatata sa deosebeasca o anumita figura A de o figura B sau de o grupa de figuri B. In timpul examenului, cu care ocazie nu i s-a administrat nici un fel de hrana, s-a verificat daca albina poate deosebi o noua figura A modificata, de alte figuri modificate B. Alegerea figurii modificate A, in timpul examinarii, a fost considerata ca un indiciu ca la albina s-a constituit o reprezentare generalizata a figurilor din ambele categorii". Autorul a continuat experientele sale oferind albinelor desene
7 C. 5fi9

96

97

geometrice cum ar fi un triunghi de diferite dimensiuni si forma, indiferent de marimea unghiurilor sau de orientarea in spatiu, dovedind capacHatea de a recunoaste figurile dupa caracterul lor general. Pe aceeasi cale a demonstrat ca albinele abstractizau si configuratia culorilor si puteau recunoste desenele dupa caracteristicile impestritarii si chiar dupa doua semne generalizate. Dupa ce a mai facut numeroase experience privitor la alegerea culorii inva^ate, a formelor, numarul figurilor etc. autorul conclude : ,,albina trebuie sa fie considerata ca obiect potrivrt pentru cercetarea mecanismelor cunoasterii pentru ca aceasta sa fie modelate si sa poata fi utilizate in tehnica". Prof. Bouvier de la Academia franceza spune ca memoria individuals si cea specifics sint strins legate ; ea se combina cu automatismul. Albinele nu sint masini reflexe; obieceiul cistigat ramine definitiv. Obiceiurile devin reguld la a patra generatie si sint transmise ereditar. Nu vor fi privite ca masini reflexe caci ele stiu sa se piece fa^a de imprejurari, sa cistige obiceiuri noi, invata si retin dovedind un discerndm-int. Artropodele cum este si albina sint mai cu seama animale de instinct, a caror activitate se reazema in primul rind pe automatism, dar unul dominat de puterea cerebrala". In ce priveste asa-zisul ,,invatamintu pentru a face unul sau mai multe lucrari, cercetatorii au stabilit ca albinele tinere ,,inva^aa de la cele mature felul cum trebuie sa lucreze. ..Fiecare zbor spune von Frisch inseamna o lec^ie, iar cind albina se intoarce din primul sau zbor de cules, ea cunoaste deja foarte bine culoarea florilor respective de la care a cules nectarul si polenul". Venerabilul savant de la Miinchen priveste viata psihica a coloniei sub aspectul unor permanente comunicari de la albinele virstnice la cele tinere, iar apropiatul sau colaborator prof. dr. M. Lindauer scrie : ,,albina melifera este o fiinta deosebit de favorabila pentru lamurirea mecanismelor ce stau la baza acumularilor de informatii in celula nervoasa a procesului de invatare". Ceva si mai mult: la un simpozion tinut la Statiunea franceza de apicultura in 1962, savantul german F. Ruttner a spus : ,,o albina poate invata foarte repede sa recunoasca o culoare, in timp ce altele vor folosi de 23 ori mai mult timp pentru a ajunge la acelasi rezultat. Acestea sint albine proaste". Sint procese psihice care deocamdata nu s-au putut fixa, dar care pornesc si tin de sistemul nervos al albinei si noi trebuie sa le amintim aici, fara ca prin aceasta sa se considere ca le privim ca atare, ci doar ca material informativ. La sistemul nervos al coloniei vom dezbate mai pe larg aceasta problem a. Sistemul glandular Sistemul glandular tineri apicultori are in organismul albinei o foarte mare importan^a. O parte din glande, cum sint glandele de reproduce ale matcii si ale trintorului au fost dcscrise si nu mai revenim.

Ramine de explicat felul cum functioneaza acest sistem in conexiune cu diferite parti ale origanismului si cu o abundenta hrana proteica, polenul, in lipsa cdruia glandele nu numai ca nu pot &labora secretiile respective, dar degenereazd si imbdtrinesc mainte de termen. Printr-un proces de osmoza, glandele extrag din hemolimfa albinei anumite substante cu care hemolimfa vine incarcata si pe care ori le disociaza si le folosesc direct in hranirea tesuturilor ori le resintetizeaza. Unele echilibreaza schimburile organice, Inlesnind metabolismul, in timp ce altele prepara diferiti hormoni, enzime, vitamine, care au roluri fundamentale in functionarea normala a organismului. Dozarea lor o face sistemul nervos vegetativ. Citeodata aceeasi glanda secreta doua feluri de secretii in anumite imprejurari si pentru anumiti indivizi din comunitate. De pilda : laptisorul, produs al glandelor faringiene, este dat matcii drept hrana, dar in acelasi timp si larvelor de albine lucratoare si celor de trintori, si in mod diferentiat la cele trei caste din colonie. Cele dintii glande, ce intra in functiune inainte ohiar de nasterea embrionului din coaja oului, sint glandele cutanate, care ajuta embrionului sa-si formeze invelisurile organelor, aflate deocamdata acolo sub forma de mugurasi. Glandele faringiene, doua la numar (fig. 21), sint in primul rind glande de nutri^ie, lungi de 1415 mm, fiind situate in capul albinei, iar secreta lor produsa de mii de acini') ce stau in jurul unui tub deversor apare pe o placa in preajma faringehii. Placa se misca usor inchizind sau deschiz^nd canalul secretor, dupa nevoie. Secre^ia lor este foarte acida cu un pH de 4,95,2, determinind proteinele alimentare sa sufere procesul de digestie. La albinele tinere abia eclozionate, acinii au o infatisare sticloasa, colturata si neregulata. Dupa ce tinerele albine se hranesc abundent cu polen si isi refac complet corpul gras, consumat aproape total cind au trecut prin stadiul nimfal, aceste glande cunosc o dezvoltare mare, atit a acinilor cit si a vacuolelor pline cu secretii. In lipsa polenului glandele faringiene sint sensibile la o hranire activa data de apicultor, hranire ce consta in substance proteice cum sint drojdia de piine sau de bere, sola degresata, laptele, introduse in sirop de zahar, la care se mai adauga o vitamina, ori sue de ceapa sau pantotenat de oalciu. Cind albina este tinara, ele produc acea secrete denumita laptisor, produs viscos, de culoare alb-galbuie, la care doicile mai adauga o secrete limpede, produsa de glandele mandibulare ; dupa 15 zile, timp in care glandele faringiene au dat laptisor diferentiat, cu care doicile au hranit larvele cit si matca, acinii lor incep sa se restringa, iar productia lor devine din ce in ce mai mica. Atunci, aceleasi glande incep sa produca enzime2), fermenti de tipul invertazei, necesare la prelucrarea nectarului in miere de catre un grup social din colonie eel al prelucratoarelor de nectar in miere. Cind insa in natura apare un
J ) Acini = mici dilata^ii ai ciorchinelui 2) Enzima compus organic de natura in celula vie, dirijeazS prin ac(iuni catalitice telor organice, cu produse de energie ?i catalaza etc.).

care compun glandele. proteica i structure coloidala al carui prezentS procesele d sinteza ?i degradare ale substaninmagazinate in organism (fosfataza, llpaza,

cules important, primeaza prelucrarea nectarului si dupa aceea tinerele albine produc laptisorul. Glandele faringiene sint foarte sensibile la modificarile mediului exterior, iar ritmul lor de dezvoltare este in legatura cu prezenta in cuib a puietului, in elipse mai mari sau mai mici. O alimentatie bogata in polen reda glandelor imbatrinite un plus de activitate. O functie de mare insemnatate a acestor glande dupa P. Lavie si J. Paine e&te producerea de antibiotice, mult superioara glandelor mandibulare, care au si ele aceasta facultate. Glandele gusii ajuta la prelucrarea nectarului in miere, producind si ele enzima invertaza. Totodata ele dau si diastaza, care ataca pentru inceput polenul ingerat. In ambian^a acestei opere intra si glandele salivare, care au rolul de a dizolva cristalele de zahar si cele ale mierii cristalizata. Oferind albinelor zahar tos, pe care ele 1-au transformat in solutie, cercetatorii au gasit in organismul albinelor de trei ori mai multa invertaza si de 12 ori mai multa amilaza fata de solutia dintr-un sirop de zahar. Glandele mandibulare doua la numar se afla in partea frontala. Ele sint compuse din mai multe glandule, iar secretia lor apare tot pe o placa chitinoasa, acolo unde mandibulele sint sudate de cap. Ele incep sa functioneze inainte de eclozionarea albinei din alveola sa natala, cind o secretie specifica a lor inmoaie capacelul alveolei, inlesnind inlaturarea hii. Aceasta secretie este acida, cu un pH 4,64,8 constituind si un mediu bactericitd. Ea este incolora, limpede, ceea ce o deosebeste de secretia alba a glandei faringiene. Confine un acid gras : acidul 10 hidroxidecenoic 2 al carui miros se aseamana cu eel de migdale ; o parte din secretie este foarte volatila ajutind matcii sa fie repede recunoscuta la imperediere de trintori, care se orienteaza dupa mirosul pe care II degaja matca virgina. Glandele mandibulare au propriul lor corp gras, ce le serveste la regenerarea glandelor uzate. Cu secretia lor, albinele dizohra invelisul grasos al graunciorilor de polen, obtinind aceea polenina, pe care albinele o regurgiteaza si o amesteca cu rasinile culese de pe muigurii plopului si ale altor arbor i, creind in felul acesta un nou produs folositor coloniei si care este propolisul, despre care vom vorbi mai departe. Cu aceasta ocazie, glandele mandibulare adauga propolisului o sene de antibiotice care-i confera calitati antifungice ; in special el ataca violent pe Bacillus subtilis. O alta secretie a glandelor mandibulare serveste la intarirea solzisorilor de ceara cind acestia apar pe oglinzile ceriere ale glandelor producatoare, solzisori care altfel s-ar topi la 3637C ; dupa prelucrarea solzisorilor cu aceasta secretie gradul lor de topire ajunge pina la 63,5C. La matca glandele mandibulare produc atit feromonul I amnitit mai sus, cat si feromonul II care este un acid volatil. Impreuna cei doi feixjmoni formeaza substanta de mated pe care albinele o ling de pe corpul mamei lor difoizind-o astfel inoit intreaga colonie poate fi asigurata de prezenta matcii in stup. Aceleasi glande contribuie si la ac^iunea de alarmare a ooloniei care e atacata de hoate, secretind substanU Hepatan, produsa de glandele albinelor ce fac paza urdinisului, sub100

stanza mult diferita fata de aceea secretata de glanda veninifera care si ea are acelasi scop de alarmare a coloniei. Dupa cercetarile biochimistuhn S. Rembold coroborate cu cele ale lui J. Hoffman si confirmate de H. Ruttner, albinele doici secreta in sucul nutritiv limpede ui 1 produs al glandelor salivare din cap, impreuna cu secre^ia glandelor mandibulare care confine in abundenta substantele : biopterina si acidul pantotenic care au rol de seama la formarea de matci din larve de albine lucratoare, in cazul cind colonia nu mai dispune de oua sau larve potrivite ca virsta cit mai frageda. In acest caz, albinele fiind silite sa hraneasca larve de lucratoare care nu au depasit virsta de trei zile, dindu-le in hrana aceste secre^ii, determina o mare dezvoltare a ovarelor lor, astfel ca devin matci. Valoarea lor nu este prea mare dar in tot cazul, imperecheate, pot depime ouS fecundate, din care putin mai tirziu albinele coloniei pot sa-si creasca o alta matca, pornind chiar din stadiul de ou, sau de larva mai mica de 12 ore, si care va fi o matca de valoare deosebita. Glandele labiale au o secretie asemanatoare salivei si fac grup impreuna cu cele post-cerebrals, denumite si cefalice cit si cu cele toracice, adunindu-si secretiile intr-un canal comun, aflat intre paraglosa si suprafa^a limbii. Glandele post-cerebrale ofera doicilor o proteaza, albinelor cerese o lipaza, prezentind o secretie uleioasa, o triglicerina nesaturata, usor alcalina, dezvo Hindu -si acinii mai tirziu, dupa aproape trei saptamini de la ecloziune. i aceste glande sint sensibile la hranirea cu drojide. Albinele lucratoare uzeaza de functiile lor in cursul oricarei activitati. Cea de a doua componenta, glandele toracice au o secrete grasa, usor alca-, Una, cu un pH asemanator cu cele post-cerebrale ; secreta atit invertaza intr-o mas'ura redusa, cit si trei aminoacizi, raminind activa toata viata. Aceste glande sint cele care mai ofera biopterina, folosita numai la hrana larvelor de matca. Glandele salivaro-toracice, altele decit cele aflate in capul albinei. dar mult asemanatoare ca secretie si functie, au un rol in producerea acelui hormon, denumit ,,ecdison" ce contribuie la fenomenul de napirlire in stadiul lan^ar si nimfal al puietului. Ele produc si saliva, atit de necesara la digerarea pasturii cu care albinele se hranesc in lipsa polenului proaspat. Tot cu ajutorul acestor secretii, albinele curatitoare sclivisesc interiorul alveolelor preparate pentru ouatul matcii ; ele amesteca secre^ia cu o mica cantitate de propolis substanta antibiotica mai ales antimicotica ce garanteaza oarecum o aparare contra unor agenti patogeni ai larvelor, care urmeaza sa-si inceapa viatia in acest gineceu curat si aseptic (sterilizat). Cu secretia glandelor salivare impreuna cu cea a glandei postgenala, albinele isi ung partile chitinoase ale trompei, cind ea intra in functiune ca un piston de popma, pentru absorb^ia nectarului din potirele florilor. De asemenea, cind albinele ling substanta de matca de pe capul mamei lor, o dilueaza cu secretia glandelor salivare pentru a putea fi transmisa din gura in gura tuturor albinelor coloniei : glandele asemanatoare ca fun-ctie cu cea postgenala sint micile glande dintre tergitele abdominale ale albinelor si ale matcii care ung partile de contact frecate permanent intre ele, atit la respiraUe, cit si la ovulatie. 101

Glanda odorantd a lui Nassanov, amintita la anatomia externa a albinelor, are un important rol social in comunitate. Ea se afla la ultimul tergit abdominal, care apare ca un punct alb cind albina sta cu abdomenul ridicat la semiverticala, descoperind-o astfel, ca sa raspindeasca in aer eteruri volatile mi-fositoare secretate de cele 500600 tubulete sau mai bine-zis, canale fine. Secretia ei este un produs chimic geranionul ce are aci rolul de feromon. Ea exercita o atractie pentru albinele din afara coloniei cind se intorc la stupul lor, dar mai ales pentru matca care, iesita in zborul sau de imperechere, sa nu greseasca si sa intre in alt stup. Secretia sa este deci un element de coeziune si orientare a coloniei in spatiu. S-a observat ca o data cu raspindirea eterurilor volatile, albinele ce fac acest serviciu insotesc emiterea secretiilor si eterurilor volatile cu anumite tonalitati, adevarate chemari percepute de albinele aceleiasi comunitati. La unele rase de albine cum sint cele din Mexic glandele odorante servesc ca indicatoare de drum pentru tinerele culegatoare care plecind pentru prima data la cules, simt in aer eterurile volatile ale celor ce le preced. Adeseori, chiar puncteaza unele flori din calea lor, ca adevarati indicatori de circulatie. Glandele rectale din intestinul gros sint in numar de sase, stind insirate la distance egale, prezentindu-se ca niste ingrosari longitudinale de-a lungul intestinului. Ele secreta enzima catalaza pe care o gasim si in glandele faringiene dar cu alt rost acolo. Aici insa au rolul de a descompune glucoza ce se mai afla in reziduurile intestinale si o transforma cu ajutorul oxigenului din traheolele cu aer, in acid gluconic, aflat in intestin si care altfel ar intoxica insecta. Cataloza descompune si peroxidul de hidrogen (apa oxigenata aflata in intestin) si care si ea altfel ar intoxica insecta. Descompunindu-1 il transforma in apa si oxigen, amindoua folositoare in aceasta stare. Glandele rectale servesc si la absorbtia fierului si clorurii de sodiu din alimentatie. Prof. R. Chauvin a observat ca dupa o hramre cu zahar si mai ales cind are in e-a si grasimi ~ lapte, soia etc. papilele rectale ingaduie sa apara acesti compusi. Aceasta dovedeste ca sinteza grasimilor se face eel pu^in partial la nivelul papilelor rectale. G l a n d e l e c e r i e r e si c e a r a Glandele ceriere se afla in partea centrala a abdomenului, la segmentele 456 si 7 ale sternitelor, formind patru perechi; cite doua de fiecare sternit. Prof. Ghauvin a gasit ca la albinele tinere acestea sint de 53 microni in primele 1618 zile, ca apoi la 22 zile sa scada repede la 15 microni, iar la 29 de zile abia mai ating 3 microni. In perioada de virf a claditului, Lindaeur a gasit albine tinere numai de trei zile care lucrau la faguri, avind glandele ceriere pina la 21,6 microni marime. Aceste glande stau adapostite sub un strat de chitina protector, asezate ca tiglele unui acoperis. Forma lor este ovala, neteda si stralucitoare, fapt pentru care au si fost denumite : oglinzi ceriere. Secretia lor apare pe aceste oglinzi sub 102

forma de solzisori foarte usori, caci 100 din ei abia cintaresc 0,0002 g. Ei sint maleabili, de culoare alba ca neaua, goi in interior si bomba^i spre exterior ca urmare a unui abundent consum de zahar $i pu^in polen, albinele stind in perdele suspendate in completa nemiscare 1618 ore. Ceara este un produs hidro-carbonat, lichid initial pina intra in contact cu aerul, cind se solidifica ; este lipsita de azot, fiind un prpdus al metabolismului albinei tinere in virsta de la 8 la 10 zile, produs care ia nastere in corpul ei prin transformarea zaharului (3,5005,200 kg zahar pentru 1 kg ceara). Secreta strabate stratul epidermic format din celule moi spongioase si cubice si aceasta numai datorita alimentarii lor din primele ore cu polen, pentru refacerea corpului gros consumat in stadiul de nimfa. S-a constatat de to^i cercetatorii ca la albinele care nu s-au hranit cu polen in primele zile de la parasirea alveolelor natale, glandele ceriere se dezvolta foarte incet, incit aproape nu secreta de loc ceara, sau foarte pu^ina, in comparatie cu cele ce s-au hranit cu polen pina intr-a 12-a zi de la nastere. La elaborarea cerii albinele fac apel si la secreta glandelor labiale, cervicale si toracice care le ofera enzimele lor, in special lipazele. Cind

Fig. 14 b. Glarudele cerieruLui ale albinei. Albina iiwersata cu abdotnenul in sus, spre a se vedea secreta solzi^orilor de ceara :
1 celulele cerierului In repaos ; 2 celulele cerierului alungite gata sa secreteze ceara.

glandele sint stimulate cu o hrana bogata in hidra^i de carbon cum sint mierea si zaharul, celulele din cubice, devin cilindrice, atingind chiar 140 microni. In mijloc este un gol incarcat cu oxigen, venit acolo prin traheole, oxigen necesar cehilelor secretorii. Dupa cltva timp continutul celulelor devine grunjos si apare pe suprafa^a oglinzilor prin porii lor o secrete care este cear'a. Aceasta are o components complexa asemanatoare cu cea a grasimilor organice. Pentru intarirea lor, albina foloseste secretia glandelor mandibulare. Schematic vorbind ceara albinelor este compusa din molecule mari al caror schelet este format din lan^uri hmgi de atomi ai carbonului. Caracteristicile sale sint urmatoarele : ceara este mai usoara ca apa, este rece, farimicioasS, iar la +20C devine plastica si se topeste la 63,5C ; este hidrofoba si insensibila la lumina si alti agen^i dizolvantiIngropata in pamint, ea isi pastreaza structura fara nici o modificare dupa zeci de ani. Cercetarile mai recente f acute de Downing, R. Karlov, lachimovici, au stabilit urmatoarea compozitie a cerii : miricina 7176/o, acid cerotic
103

11-12f/o ; aci2i liberi si alcooli 70/o ; un flavoid galben care contine l,3Vo flavorii proveni^i din polenul consumat, hidrocarburi solide cum este parafina 1217o/0, vitamina A 4000 U.I. Datorita componen^ei sale eterogene, ea se solidifica in cristale neregulate. Condi1;iile de productie cer anumite situa^ii care daca nu sint indeplinite, albinele nu secreta ceara. Dintre acestea amintim existen^a unei temperaturi normale in stup ; puterea coloniei sa fie cit mai mare si cu multe albine tinere ; in natura sa fie un bun cules sau apicultorul s5 stimuleze intens colonia cu sirop. In stup trebuie sa existe spa^ii goale in care se introduc rame cu faguri artificial!, care dau un mare aiutor albinelor indicindu-le direct,ia de lucru si o mare 1 economie de munca. O colonie buna poate da intr un sezon BSaSSE pina la 1,800 kg ceara mai ales cind se folosesc in stup rame cldditoare (fig. 15) in care albinele cladesc fagurasi pe o speteaza mobila, faguri reeoltati din 5 in 5 zile, sau se lasa loo Fig. is. - Rama claditoare ub t Q a complet goala, doar cu o de ceara cu speteaza superioara mobila sub care al- simpla suvit.a de fagure artificial, rama ce rabinele cladesc fagura$i. mine intre cuib si fagurele cu polen. Albinele o completeaza in citeva zile cind es-te recoltata, taind fagurele si lasind acolo sus o suvi^a pentru continuarea lucrarii. Felul cum albinele folosesc ceara la construirea fagurilor il vom lamuri pe larg la capitolul ,,Anatomia coloniei - scheletul ei si grupul social al claditoarelor".

.1

Aparatul vulnerant si glanda cu venin Acesta este aparatul cu care albinele ataca pe oricine tulbura viata comunitatii sau individuals, deci o arma de atac si aparare pentru a salva agoniseala strinsa cu atita truda si rivnita prin dulceata ei de toate vietuitoarele. Acul se afla sub sternitul al 7-lea din segmentele abdomenului ; el este alcatuit din doua parti : acul propriu-zis foarte tare, foarte ascu^it si care patrunzind intr-un tesut produce o senza^ie de durere atroce ; a doua parte este vezica cu venin care insoteste acul, caci acesta odata patruns intr-un tesut, nu mai pcate fi retras de albina, deoarece pe marginile lui are zece cirlige, asemanatoare cu unditele. O data cu vezica se rupe din abdomen si ultimul ganglion din lantul ganglionar nervos abdominal. Cum vezica cu venin are in jurul ei o serie de muschi contractili, acestia, sub impulsul ganglionului nevros, se contracts asupra peretilor vezicei, iar veninul este pompat in tesut pe masura ce acul patrunde din ce in ce mai adinc. La exterior ramine doar vezica golita de con^inutul ei veninos si care este cauza principals a durerii ce o provoaca in^epatura. Miscarile acului in momentul in^eparii sint determinate de opt grupe de celule senzoriale, ce se gasesc in interiorul si la mijlocul acului si care pun in ac^iunc cinci muschi si doua placi mici alungite, cu nervi proprii, independent! de sistemul nervos central. Co-

menzile deci sint localizate la cele opt grupe senzoriale si la u l t i m u l ganglion nervos ruipt din lantul nervos abdominal (fig, 16). Acul este alcatuit din doua jumatati de stilet ce se misca alternativ; fiecare din cele doua jumatati se sprijina pe cirligele marginale ale jumata^ii vecine; in felul acesta acul inainteaza adincindu-se mereu in tesutul intepat, pina ramine afara numai vezica. Intre cele doua jumata^i ale stiletului se afla un canal prin care veninul stors se scurge din punga oontractata. In felul acesta, in 1012 minute aparatul vulnerant isi indeplineste sarcina pina la epuizarea veninului din vezica. Veninul este un produs endogen, deci unul provenit din interiorul organismului, cu pH-ul 6. El este asemanator, oarecum, cu veninul serpilor, dar mai putin toxic ca eel al oobrei. Este o secretie lichida initial dar care in contact cu aerul se cristalizeaza dupa 20 minute. Are actiune bactericida asupra bacililor patogeni gram pozitivi si negativi, Secretia este data de doua glande aflate in abdomen, la extremitatea acestuia, una din ele lunga, voluminoasa, acida care contine toate substantele ce-i confera toxicitatea ; cea de a doua, mult mai mica, are o secrete alcalina, uleioasa. Aceasta Fig. 16. Acul albinei si glen-dele cu venin ; nu ia parte la formarea veninului, ci 1 glanda mare liparS cu venin ; 2 serveste la ungerea acului, inlesnin- glanda mica cu venin ; 3 vezica cu ve; 4 bulbul acului ; 5 pirghia acudu-i posibilitatea de a patrunde usor nin lui : 6 canalul acului ; 7 placa triunghiulara a acului ; 8 placa alungita ; in ^esutul atacat. 9 placa patrata ; 10 acul ; 11 Cantitatea de venin din vezica teaca ; 12 virful acului ; 13 muschii acului. este relativa ; daca s-ar cintari tot ce se aduna in primele 15 zile de la eclozionarea albinei se ajunge la 15 mg ; la o intepatura insa, vezica descarca eel mult 3 mg. Greutatea lui specifica este de 1,313, este dens, incolor, cu gust amarui in^epator. El are proprietati corosive datorita acidului fosforic ce-1 contine si care este neurotoxic. Mirosul sau este asemanator cu eel al bananelor datorita unei substante denumita acetat de iaopropil '), substan1,a care este alarmata pentru toate albinele coloniei si chiar din alte colonii din prisaca ; acestea simtind mirosul respectiv, vin si ataca pe intrusul care le tulbura, Persoanele care consuma banane sa nu lucreze in prisaca decit dupa 24 de ore, cci pastreaza pe piele mirosul alarmant care le expune atacului albinelor.
') Acetat de izopropil <= cu sirnbolul CHiCOOCH ; este un lichid incolor cu punct de toplre 13,4, punct de fierbere 88,*C ; solubil In apa la 20 ; este Inilamabil (Prof, Balanescu).

104

105

Dintre substantele care intra in compozitia veninului amintim : acidul formic, histidina, fosfataza D, care este un hemolizant'). Cea mai importanta parte o detine o substanta proteica ce alcatuieste masa principals de toxine a veninului. Ea este inso^ita de melitina, care determina inflamarea tesutului respectiv, cit si durerea provocata de venin, fiind in acelasi timp si toxica. Neurotoxina veninului se datoreaza celor doi aminoacizi boga^i in sulf : metionina si cistina, folositoare oamenilor ce sufera de reumatism. Veninul mai contine si doua enzime : hialuronidaza si fosfataza A, care inlesnesc difuzarea veninului in organism lezind hematiile din singe. Activitatea veninului asupra organismului uman $i animal este foarte complexa si multilaterala. Se foloseste in terapia reumatismului cu rezultate bune 2 ). Pentru persoanele neobisnuite cu veninul, el creeaza uneori alergii destul de neplacute si alte ori chiar periculoase. De curind a intrat in uz serul sang[uin luat de la apicultorii imunizati de-a lungul anilor de practica, contra ac^iunii veninului, imunizare datorita unei enzime ce o creeaza organismul pentru acomodare. Dupa studii amanuntite facute chiar la noi de doc. dr. A. Derevici, dr. V. Dima, A. Filote, R. Brauner s.a. rezultatele bune in ce priveste rezistenta unor apicultori fa^a de veninul albinelor nu se bazeaza pe formarea de anticorpi, ci pe modificari enzimatice care due la neutralizarea veninului. Ac^iunea veninului contra organismului atinge in primul rind sistemul nervos, caci sub influenta toxineLor ce le contine, se modifica puternic activitatea normala a unor sisteme importante din organism. Pentru moment, veninul excita sistemul nervos central, care curind dupa aceea trece la depresiune (Prof. B. N. Orlov). Aparatul musculator In sfirsit tineri apicultori terminam aceasta parte importanta privitor la anatomia albinei prin descrierea aparatului sau musculator, care este alcatuit in primul rind din muschii aparatului locomotor al aripilor si picioarelor ; la rind vin muschii ce determina functionarea diferitelor aparate si sisteme din cuprinsul corpului ei. In aceasta categorie intra : muschii pieselor bucale, ai limbii, troimpei, mandibulelor; muschii antenelor ; cei de la cervix (ceafa) care inlesnesc miscarile capului; muschii aparatului digestiv, ai gusii si faringelui de eontractare si relaxare; muschii esofaguhii si intestinelor, fa\orizind deglutitia si digestia cu miscari peristaltice ; muschii pungii rectale de extindere pentru depozitarea reziduurilor alimentare si expulzarea in final a acestora ; muschii toracici sint cei care detenniina miscarile respiratorii sub actiunea celor doua diafragme opuse pozitional. Ele activeaza aparatul circulator cu hemolimfa mc&rcata cu sue nutritiv trimis in tot corpul albinei cu ajutorul inimii si aortei.
Hemolizd = distrugerea patolo^icS a globulelor roijti a singelui. Vezi lucrarea ,,Produsele albinelor in sprijinul sanatatii omului" ; autori C. Hristea

Muschii toracici sint, prin miscarile facute de tremurare, factnni determinant in creatia caldurii corporale, mai ales in perioada de iarna cind albinele stau strinse in ghem, imprumutindu-si reciproc caldura. Muschii picioarelor premotori si remotori (coxe) mai servesc albinelor, in afara de miscarile in deplasare si la recoltarea polenului pe care-1 aduna in cosuletele picioarelor posterioare, aducindu-1 in stup sub forma de gheraotoace. Tot cu ajutorul picioarelor, albinele scot de pe oglinzile ceriere solzisorii de ceara, trecindu-i spre aparatul bucal care-i prelucreaza. Celelalte articula^ii ale corpului albinelor sint servite de muschii flexori si extensori. Muschii care dau impuls aripilor pentru zbor sau ventila^ie sint si ei situati in cavitatea toracica ; cei abdominali inlesnesc respiratia prin miscarea segmentelor ventrale si dorsale, cit si operatia de indoire a abdomenului pentru ca acul cu venin sa poata patrunde perpendicular intr-un \esut neted sau moale. Acul msa dupa cum v-am spus are propria sa musculatura dirijata de ultimul ganglion nervos ce-1 insoteste. Incheind tineri aipicultori aceasta importanta parte a studiului nostru privitor la anatoimia albinei, tin sa va atrag aten^ia ca pe ea se bazeaza rezolvarea a foarte multor probleme ce va va apare in practica voastra pe teren. Eu insumi nu dadeam atentia cuvenita a acestei par^i din lucrarile ce le citeam, urmarind in special partea privitoare la aplicatiile tehnice de obtinerea marilor productii. Simteam insa ca nu sint stapin pe toate iproblemele apicole si nu stiam cauza. Era ca un gol, un fel de buimaceala, ca o peridea de dantela la o fereastra, care lasa ca lumina sa treaca in casa, dar nu pp^i deslusi decit vag frgnirile de dincolo de ea. Intr-o iarna cinld am avut mai mult timp liber am remat la citit cartile mai insemnate, ca cea a lui Root, Dadant si Layus, dind deosebita atentie anatoiniei. Cu cJt citeam mai mult in aceasta directie, cu atit ma luminam si gaseam solutii multor probleme ce ramasese in mintea mea fara rezolvari. De atunci si tpina azi studiul biologic al albinei a facut salturi enorme pe care le-am prins in studiul nostru mai ales privitor la metabolism si mai cu seama asupra sistemului nervos a albinei si in special al coloniei. Veti vedea pe teren cit vor fi de folositoare, stiindxi-le.

?i dr. M.

106

COLONIA DE ALBINE Unitate biofiziologica complexa Mergind prin prisaca intr-un amurg al zilelor ce au urmat precedentelor prelegeri, tinerii apicultori m-au rugat sa le arat cum se desfasoara viata coloniei intr-un stup si cum este ea organizata in aceasta minunata societate. Acolo, zumzetul albinelor era ca o cintare soptita, ir;olcoma, dupa intensa activitate a culesului, iar prin bataia aripiktr, albinele se straduiau sa evapore si sa elimine din stup apa din nectarul strins in acea zi. Din ci^iva stupi se auzea cum se inginau matcile in vederea plecarii din vechea casa, unde spatiul devenise asa de mic, incit o parte din populatie nu mai incapea si sta revarsata de peretele frontal al stupului. Albinele din ultimele esaloane plecate la cules se intorceau cu gusile pline de nectar sau cu cosuletele de la picioare doldora cu polen. Urdinisele larg deschise pe toata la^imea stupilor le ingaduiau sa intre in valuri, in timp ce grupul social al albinelor veortilatoare, racoreau aerul cald din interior. V-am vorbit, tineri apicultori, pina acum, despre cele trei caste, studiind anatomic pe fiecare in parte. De acum inainte vom privi intregul complex studiind grupele sociale in care albinele apar doar ca simple molecule, grupe ce formeaza acest vast organism care este colonia. In ea matca este elementul de procreatie, masculii sint cei care-i completeaza fecunditatea, iar albinele lucratoare sint cele ce formeaza marea populate, ccnstituind organe socials te.iiporare. Numarul de albine din acest complex social este in raport de anotimp, de necesitatile stringente ale comunitatii, spre atingerea a trei mari ^inte : de creatie prin reoroducerea speciei ; de raspindirea ei in lume prin roire si de continuitatea vietuirii prin acumulari de bunuri alimentare in special pentru urmasi. Pentru atingerea acestor ^inte vom privi colonia ca un organ biofizic complex, ce poseda toate aparatele si sistemele de vietuire a unei fiinte perfect organizata fizic. In colonie dupa cum aji vazut exista in afara de mascuh doua forme feminine, deci un caz de dimorjism: prima este cea a femelei fecundate, singura capabila de reproductia speciei ; cea de-a doua forma, cea a femelelor incomplete, care sint luoratoarele, dar care ingrijesc puietul femelei fecundate, care este matca.
108

La rindul lor, lucratoarele sint impar^ite pe grupe sociale cu caracter iemporar si sarcini legate strins de activitatea unor glande mai mult sau mai putin dezvoltate, dupa necesitatile comunitatii. Toate insa liacreaza intr-o perfecta armonie. Incepind cu cele mai tinere care formeaza grupul social al gospodinelor stupului, eel al curafitoarelor, el reprezinta in colectivitate organul de aparare contra cventualei invazii de agenti patogeni producatori de boli ce pot trai bine acolo unde sint aglomerari mari dar rau organizate. Ajutate in sarcina lor de un alt grup social eel al albinelor de paza ele nu ingaduie sa patruda in stup elemente straine, care ar putea aduce pe corpul lor acesti agenti patogeni. Ele indeplinesc sarcina de a apara agoniseala coloniei, adunata cu truda in chilioarele fagurilor. Acolo se afla grupul social al albinelor cldditoare care secreta ceara, cu care isi cladesc fagurii, asezamint unde isi cresc numeroase genera^ii de puiet in cuib. Acolo, intre faguri, ele se adapostesc de rigorile iernii, pastrind o ambian^a calda, strinse in forma de ghem, pentru a nu se risipi caldura pe care ele insile o creeaza. Apoi vine marele grup social al albinelor doici, care zi si noapte isi ingrijesc puietul larva? ce reprezinta viitoarele albine, molecule de reinnoire, fara incetare, a ceLor uzate si oare pier din acest complex biologic, care este colonia pentru ca ea sa vie^uiasca permanent. Din acelasi grup social fac parte curtencele, cele ce ingrijesc si hranesc matca, ce reprezinta sexul coloniei creatoare de noi molecule-albine. Fiecare din aparatele descrise la anatomie au reprezentantul sau in comunitatea coloniei. Aspectul social al aparatului respirator il ofera grupul albinelor ventilatoare, care introduc in stup oxigenul necesar si elimina surplusul de bioxid de carbon din aerul viciat al stupului. Rolul acestora din urma in colonie se afirma mai ales in timpul iernii, dmd albinelor o usoara si aparenta narcoza, care determina o incetinire a metabolismului, un oonsum redus de hrana si o stare de linistire foarte folositoare starii fiziologice a complexului. Alaturi de acest grup social si in concordanta cu el sint grupele sociale ce formeaza aparatul circulator si excretor legate de sistemul glandular si enzimatic, dirijate toate de acel siitem nervos, care este motorul acestei uzine cu zeci de mii de piese angrenate unele cu altele, ca ro^ile unui ceasornic electronic. Este grupul social al cercetaselor, pentru descoperirea resurselor de nectar si de polen, urmat de marele grup social al culegatoarelorf care nu numai ca aduc hrana in stup pentru puiet, dar formeaza o agoniseala in stup pentru zile grele de restriste, cind in natura aceste bunuri alimentare dispar. Ele reprezinta in comunitatea coloniei aparatul de alimentare permanentd, care intre1;me activitatea vitala coloniei, prin hrana, care se consuma si care trece in mod continuu, din gura in gura, prin schimbul ei ce are loc intre toate albinele moleculele acelea constituind in acelasi timp aparatul sau circulator. Intr-adevar, hrana, inseamna hemolimfa deci aparat digestiv, iar aceasta inseaanna activitate, caldura, energie, viata pentru comunitate si puietul larvar si, in esen^a, continuitatea vie^ii coloniei, pma cind o intimplare accidentala ridica semnalul rosu de stopare si trecerea ei in nefinita. Sint unele grupe sociale care au specialitatea transportului a'pei,
109

dupa cum sint alte grupe sociale care formeaza aparatul sanitar al coloniei, prin acel propolis inhibitor -al multor agent-i patogeni, care impreuna cu cura^itoarele, despre care am amintit cu putin inainte, au grija sanata^ii colectivitatii. Acolo Xiecare albina-molecula perfect alcatuita organic dupa cum a^i vazut la anatomia lor contribuie armonios la producerea si pastrarea unui regim termic normal pentru cuib si 'pentru puietul din el, tel bine determinat, ce reprezinta asigurarea viitorului speciei. Albinele melifere nu pot trai decit in colectivitate. O albina siogura, oricit de multa si de buna hrana ar avea la dispozitie, nu poate vie^ui, caci numai in mierea si polenul ingerat nu gaseste esenta de viata, ce izvoraste din totalitatea coloniei, acel schimb de substante hormonale, la care matca isi daruieste cu prisosinta partea ei. Es'te acel eject de grup de&pre oare vom vonbi mai departe. Moartea unei albine singuratice vine de la starea de deprimare, de la lipsa celor ce o inconjurasera, de dorul simtdmintului de jratemitate, de unire, de apropiere, de afectiune, de sprijin reciproc, pe care numai in colectivitate le poate avea. Acolo, ele au deschis ochii prima oara, cind cu somnul pe gene au indepartat capacele alveolelor ce le desparteau de lumea stupului; acolo au vazut $i au prins a deslusi conform bagajului lor ereditar limbajul multimii, primind putin laptisor intaritor fiziceste. Cu invelisul corporal al chitinei, inca neconsolidat pe deplin, cu picioarele inca nesigure, cu aripile inca neintarite, cu pufusorul de culoarea usor cenusie ce o au nolle nascute au luat cunostiin^a de viata colectivit&tii din stup. De aceea, albina singuratica moare lipsita de acest mediu fizic si psihic, pe care-1 gaseste numai in comunitatea coloniei. De cind se nasc si pina mor, albinele-molecule ale acestui complex organic, care este colonia, nu precupe^esc nici un efort, aducind comunitatii rivna unei harnicii rar intilnita la alte specii de insecte, exceptind furnicile, surori bune cu albinele, facind parte din acelasi ordin al Hymenopterelor. Ele intruchipeaza chiverniseala unei gospodarii care merge pina la cele mai mici amanunte, fara sa ocoleasca sau sa se sustraga de la vreo truda oricit de grea, in raport cu puterile lor, agonisind fara incetare si cu orice sacrificiu, bunuri alimentare, tot timpul cit florile dau nectar, stringindu-le pentru viitorime, cind stupul este incapator si vremea buna, ca un avar care nu gaseste fericire decit vazind comori c?t mai bogate adunate in juru-i. Ele intruchipeaza dragostea nemarginita pentru urmasi, pe care-i cresc cu atentii vadite : doicile viziteaza larvele de sute de ori pe zi, dind fiecareia alte si alte ra^ii de hrana dupa virsta si casta din care fac parte. In aceasta ordine de idei. albinele coloniei prevad greutatile ce vor veni in sezonul rece al iernii, pregatind din timp rezerve indestulatoare de miere si pastura, aducind din fagurii marginasi aceste bunuri mai aproape de cotlonul cald al ghemulua de iarna, pentru a nu fi silite sa se deplaseze pe timp rece. Ele contribuie la pastrarea unei ambiante, a unei microclime calde si usor umede in ghemul format din trupuri adunate strins, ca sa nu se iroseasca din caldura decit strictul necesar. Acolo, totul este organizat dupa virste: matca la mijloc in locul eel mai cald ; in rindurile urmatoare albinele tinere ce pot produce mai multa 110

caldura. cu un consum cit mai economicos de glucide; urmeaza spre margini cele mai virstnice care se schimba ca intr-un rond, ca niste santinele infrigurate ce intra in dormitorul lor ca sa se dezghe^e ; ele sint inlocuite de altele cu gusile pline cu miere, capabile sa reziste frigului. Miscatoare sint de asemenea aten^iile ce le dau mamei lor in jurul careia un numar restrins ii formeaza o suita, care o pazesc si o ingrijesc ca niste vestale, ce stau treze la vatra stramoseasca in care focul sacru nu se stlnge niciodata. $i cu toate cele zise pornite din partea sutelor de cercetatori si a observatiilor proprii de-a lungul unei vieti de aproape 80 de ani, din care 66 numai in apicultura, nu am putut dezlega inca multe taine din viata acestei minunate colectivitati care este colonia. Alte manifestari de caracter ale coloniei Pe cind dadcam tinerilor apicultori aceste lamuriri, veni in prisaca padurarul de la padurea vecina cu noi, care ne intrebS ce poate sa faca cu niste roiuri aparute acolo peste noapte pe fosta vatra a unei stupine plecata la alt cules, de la salcimul al doilea. Ne-am dus la fata locului si intr-adevar am gasit formati patru ciorchini cu albine parasite. lata, aveti ocazia sa vede^i una din manifestarile de caracter ale coloniei de albine : cea de interatractie. Albinele adunate in acesti chiorchini provin de la diferite colonii din marea prisaca ce a plecat asta noapte la alt cules de salcim, la o altitudine nnai mare fa^a de cea de la noi. Acolo salcimul abia infloreste pe cind aici este pe terminate. Aceste albine sint cele care, in dorin^a de a acuimula cit mai mult, s-au inselat plecind la cules inainte de inserare, dar prinzindu-le intunericul, au ramas peste noapte pe florile ce inca mai secretau ceva nectar. Diminea^a, intorcindu-se la vatra cunoscuta n-au mai gasit stupina, si in disperare de cauza n-au strins in ciorchinii ce-i vedeti ca niste roi. In graba, unul din tinerii apicultori a adus patru matci din stupusorii nostri de imperechere. Scuturind fiecare roi pe rind in stupi separa^i, s-a dat fiecaruia cite o matca inchisa in colivia ei si am dus roii in livada de linga casa padurarului ca sa-si formeze si el o mica prisaca. Aceasta manifestare, incepui eu expunerea, este caracteristica. Ea este urmare a asa-zisului eject de grup ce apare chiar intre albinele straine, atunci cind se prezinta o ocazie ca cea de azi sau in altele ce le vom explica. Dar sub imboldul carei nevoi, albinele straine ratacite s-au adunat si au format acei ciorchini ca la roire ? intreaba un tinar apicultor. Albinele dupa cum v-am mai spus nu pot trai decit in colonie. aceasta constituind mediul in care ele isi afla elementul principal de viata care este, dupa hrana caldura. Ele fac parte din categoria poikilotermelor, adica din rindul vietatilor care au temperatura corporala 111

la fel ca cea a mediului inconjurator, asa cum sint pestii si reptilele, caci metabolismul lor creste o data cu temperature mediului. Dupa cercetarile lui A. I. Root, aceasta particularitate de poikilotermie se manifests, numai in timpul noptii, caci ziua albinele, mai binezis colonia, sint homeotemne, adica au o temperatura centrala constants. Cercetatorul a constatat cu uimire ca ziua albinele degaja mat multa caldura decit temperatura exterioara scazuta, pe cind noaptea metabolismul lor urmeaza pur si simplu vari'atiile exteriorului, la fel ca toate insectele. Aceasta este cu atit mai uimitor zice Root cu cit acest fenomen nu se vede citusi de put.in in stup. Cercetarile 1-au dus la aceste concluzii facind studii calorimetrice cu aparate speciale si in diverse situatii. Un alt cercetator Glimov urmarind temperatura individuala a unei albine a constatat ca ea pastreaza 30% din energia glicolizei, dupa un consum oarecare de miere, sub o forma capabila sa produca o activitate in organism. ,,Cind oxigenul este prezent spune autorul el opreste glicozal) la nivelul glicofosfatelor sau d if o slate lor, fara sa lase sa mearga pina la acid lactic. Dar cind nu exists oxigen, degradatia merge mai dejparte si poate inca sa produca energie". Cum inca caldura individuala are o limita precisa, cea data de hrana 'hidrocarbonoasa din gusa sau mierea cea acumulata in organism, cind aceasta se termina, atunci albino, are nevoie de sprijinul grupului cu care facind schimb de hrana se ajutoreaza. Fara caldura grupului, albina singuratica nu poate crea o regularizare termica si moare curlnd. Moartea este precedata de o paralizie semitotala, sub actiunea racelii la o temperatura de 12C. La albine regularizarea termica nu se realizeaza complet decit in grup. La 10C un mic grup de 10 albine traiesc numai 5 ore ; 25 de albine vie^uiesc 24 de ore ; 200 de albine traiesc 3 zile. Cercetatorul francez Lecomt a constatat ca incepind cu 1220C, in masura in care temperatura devdne mai joasa, cu atit mai usor si mai repede, albinele se string in grup. Un alt element, care le detennina sa se adune, este nevoia de hrana in comunitate fra^easca ; ele isi distribuie hrana in proportii juste, de la cele ce au mai mult, la cele ce n-au deloc sau au foarte putfn. Asa de departe merge aceasta fratietate in distributia hranei, incit daca in iarna hrana este pe terminate, in nadejdea unei supravieluiri toate albinele au in gusi aceeasi cantitate de miere. Atunci cind aceasta ultima rezerva se termina, 'mcare deodata intreaga colonie^ cu exceptia matcii, care mai supravietuieste citva timp pina cind cade si ea. Matca este principalul element de atractie in colonie. Albinele simt nevoia ca din grupul lor, mare sau mic, sa nu lipseasca niciodata matca. Ea intruchipeaza viitorul speciei, iar prezen1,a ei in mijlocul lor le-o adevereste acea substanta hormonala ce o secreta corpul sau si este transmisa albinelor coloniei.
') Glicolizd = hidroliza a gllcogenului, desfacerea lui in ap& ?i bioxid de carbon, cu liberarea energiei continutc, proces care are loc in organism In cadrul metabollsmului general.

Este miscatoare o intimplare care ilustreaza aceasta nevoie ..psihica* a albinelor unei colonii, descrisa intr-o revista sovietica de apicultura. In timp ce un stupar cerceta un stup, matca a cazut jos de pe fagure si nu a fost gasita. Albinele, dupa inchiderea stupului, s~au agitat pretutindeni pe afara, aproape doua ore, dupa care s-au linistit. Stuparul a crezut ca ele au gasit-o iar pentru a fi sigur, a redeschis stupul dupa citeva zile fara sa o afle ; pe de alia parte albinele nu crescusera botci cum este regula in cazul disparitiei matcii. Intrigat de aceasta situate anormala, a scos afara din stup to^i fagurii si abia atunci a obser\at un grup mic de albine ce stateau gramada pe unul din pere^i caci matca se ascunsese intr-o crapatura dintre doua scinduri ale peretelui de unde ea nu putea sa iasa. Albinele au descoperit-o acolo, au hranit-o, au lins permanent de pe capul ei substanta hormonala pe care o transmiteau oelor inconjuratoare. Albinele stiind ca matca este in stup n-au mai cladit botci, fiind satisfacute de prezenta ei. In sfirsit, un alt exemplu de atractie a albinelor una fata de cealalta, se observa atunci cind stuparii fac acele micronuclee de imperechere a matcilor, cu un numar de 15^ 200 de albine in stu'pusorii care au doar un mic faguras cit o sectiune, avind sus un ulucel pentru hrana si o botca gata de eclozionare in mijlocul lor. Cine se perie albine tinere in aceste micronuclee si inainte de a da botca, privind prin peretele lateral de sticla al stupusorului, se observe ca prima miscare ce o fac acele albine tinere este cea de adunare la inceput in mici grupulete ; abia dupa 40 50 de minute ele se formea?.a in ciorchine, intr-un colt, imprumutindu-sj reciproc caldura pentru a putea supravietui. Este un fenomen de interatractie ce o exercita fiin^ele din aceeasi specie, unele spre altele si care le indeamna sa se grupeze. Mecanismul interatrac^iei dupa Lecomt este de ordin oljactic ; mai intii acel fenomen de etractie determinat de substanta de matca de natura chimica si un al doilea de ordin vibratoriu, caci albinele disperate isi tremura aripile, emitind efluvii volatile prin curentul facut de vibra^iile aripilor, care se transmit tuturor, chemindu-le sa se adune. Alti cercetatori considera ca fenomenul de interatractie este un eject de multime, deci superior celui de grup despre care v-am vorbit. In acest caz, stimuli i vin din afara, iar albinele se aduna pentru ca sint atrase de aceiasi stimuli. Asa se unesc obisnuit albinele lucratoare in jurul aceleiasi surse de hrana. Prof. Grasse considera ca fenomenul este generat pornind dintr-un spirit gregar deci de turma. Daca dupa 2 3 ore de la scuturarea albinelor tinere in micronucleul de imperechere, s-ar introduce un termometru in micul ciorchinas ce s-a format pentru ca sa-si imprumute reciproc caldura, el va inregistra 30 32C, datorita interatractiei in care ele isi pot imprumuta una alteia hrana din gusi. Caldura este efectul metabolizarii acelei hrane care genereaza procesul de ardere. Problema va fi pe larg dezbatuta cind vom vorbi de organizarea cuibului cnloniei. Deocarndata, cu aceasta ooazie, apare cu o alta latura privitor la felul cum albinele isi organizeaza ciclul biologic : este efectul de economic care este atit de inradacinat in fiinta lor. Adunatul hranei din flori sau din alte surse dulci este o preocupare care o au toata viata ; in tot ceea ce fac, in tot ce consuma, in tot ce
io

112

cladesc, 'acest spirit de economic se afirma mereu, cu o singura excep^ie : hrdnirea puietului. Alimentajia bogata ce o dau urmasilor, viitorul comunitatii, urmasi carora le deschide si le revarsa din belsug ,,cornul abundentei", hranindu-i de sute de ori pe zi, este dovada dorin^ei ca ei sa fie cit mai voinici, cit mai rezisten^i. la atacul bolilor si eel al frigului. Un alt efect de grup sau de mul^ime este eel pe care colonia il prezinta rezistind cu succes la acumularea bioxidului de carbon in locuin\a lor, care nu numai ca nu le incomodeaza, dar le este chiar folositor pina la o anumita limits de la 2% pina la 15%. Acest gaz este toxic pentru alte vie|uitoare, inclusiv pentru om care nu suporta o concentrate mai mare de 0,4%. in milioanele de ani cit ele au vietuit intr-un spavin cu atit mai redus cu cit colonia era mai mare, albinele s-au adaptat acestui mediu, care pentru majoritatea vie^uitoarelor este nociv. Albinelor le este folositor cad in ghemul de iarna dupa cum am mai spus albinele stau ca intr-o seminarcoza, care le determina la un consum redus de hrana si la un metabolism ce se face lent; cind limita este insa depasita, acest gaz este eliminat cu ajutorul ventilatiei. Albinele traiesc In colonie intr-o perfecta armonie si sprijin reciproc ; ele se ajuta la orice nevoie si acolo unde una sau doua nu pot sa faca o lucrare, vin in sprijinul lor numeroase surori, pina cind scopul este realizat. Introduce^ tineri apicultori pe urdinisul stupului de observatie un pai si urmariti ceea ce se intimpla : la mceput una incearca sa-1 scoata afara, plasindu-se spre capatul eel mai apropiat de iesire. Daca sfor^arile facute de ea nu due la rezultat, se insira de-a lungul paiului atitea incit il misca din loc si il elimina din stup. O alta incercare ; pune^i un roi natural intr-un mic stup primitiv facut din scinduri si avind un urdinis prea mic. Albinele se asaza la lucru si cu mandibulele rod fibrele lemnului si largesc deschiderea. Lucrarea este facuta fara intrerupere zi si noapte. Atunci cind in natura este deplina liniste, va veti apropia de acel stup cu urdinis prea mic, si veti auzi distinct cum ele rod permanent marginile deschiderii, ca niste soricei care-si fac loc de patrundere intr-o lada cu provizii. Intrajutorarea intre albinele aceleiasi colonii, mai ales a celor prea obosite, a fost observata de prof. M. Haydak (S.U.A.) care urmarind felul cum albinele se ajuta, scrie ca in colonie sint albine specializate sa maseze articulafiile de la aripile si picioarele celor istovite de alergdtura ?i zbor. Toate sint trup si sublet pentru interesul coloniei fara sa-si manifeste o inclinare spre egoism. De pilda, matca cu destinul sau procreator, depune oua fecundate in acele potirase ini^iale din ceara care vor fi cindva frumoase botci, desi prin instinct, simte c5 intr-una din ele se va plamadi o viitoare urmasa care-i va lua locul in colonie, iar ea va trebui ori sa piece cu primul roi, ori ca fie rapusa de propria sa fiica, daca ramine mai departe in stup. Astfel, ea se supune orbeste legilor care asigura viitorul speciei. La fel fac si culegatoarele care aduna cu zor miere si polen pe care le pune la rezerva pecetluindu-le pentru zilele de restriste, cind ele de mult vor fi trecut hotarul existence! si nu vor ajunge sa se bucure de roadele muncii lor. 114

Activitatea laborioasa a curafitoarelor ce pastreaza casa lor ca un pahar sclipind de cura^enie este o opera de prevenire si de frinare a bolilor pentru buna vie^uire a comunitatii, zidind in sicrie de propolis cadavrele soarecilor ce au trecut pe urdinis noaptea, pe nesimtite, cind vremea este rece si albinele s-au strins in ghem. Prin felul ei de organizare, colonia, in grele momente de calamit# nu da pas desnadejdii. Este suficient ca din dezastru sa fie salvate o mina de albine cafe sa aiba intre ele pe mama lor, pentru ca in scurt timp sa inceapa a cladi 23 fagurasi in care aduna de indata hrana, jar matca incepe sa depuna oua in micul cuib. Dintre ele se aleg doicile pentru crescut puietul si astfel, zi de zi, mica colonie se intareste, populatia creste, incit in prag de iarna ciclul biologic se incheie, urmlnd ca in primavara sa continue existenta din ce in ce mai infloritoare. Numai cind datorita" unei calamitati, ca o napasta, piere si matca, apare o adevarata framintare intre supravie^uitoare, mai ales cind in cuib nu se afla nici oua si nici larve mai mici de trei zile. In disperare de cauza, citeva din ele, in urma unui autoconsum de laptisor, ajung la o dezvoltare a ovarelor si astfel reusesc sa depuna oua in fagurii pustii, din care se vor naste numai trintori. Mai curind sau mai tirziu colonia zisa bezmetica piere din lipsa de urmasi. Dar in interiorul coloniei si in afara de ea, apar oare fenomene de antagonism ? intreba unul dintre tinerii apicultori. Cind o colonie devine bezmetica si deci cu multe albine ouatoare, care adesea depasesc 50% din populate, iar stuparul vrea sa repare raul dindu-i o matca noua, aceasta va fi aproape aniediat atacata si ucisa. Albinele batrine care au acum ovare mai dezvoltate, chiar daca ovariolele lor pu^ine la numar dau doar 68 oua nefecundate, intrucit aceasta stare fiziologica le da posibilitatea sa devina si ele femele care procreeaza, se vor repezi sa ucida orice matca straina introdusa in colonie. lata tineri apicultori o relate de antagonism de ordin intern intre albinele ouatoare si o matca noua. Aceasta dusmanie are urmari fatale, caci din ouale depuse de albinele ouatoare se nasc numai trintori. S-ar putea spune ca procedind astfel albinele ,,spera" ca in sfirsit din atitea oua depuse de majoritatea populatiei, se va naste odata si o matca. In stravechile timpuri cind albinele erau singuratice acest caz era regula generala, si deci prin ereditate au mai pastrat vre-o amintire in aceasta privin^a. In general colonia de albine ouatoare dispare prin ea insasi, caci daca stupul va fi populat numai cu trintori, nu are cine sa intre^ina colonia cu bunuri alimentare indispensabile. O alta manifestare antagonista in colonie este lupta care se da intre matca virstnica si una tinara, care iese totdeauna victorioasa, ucigind chiar pe propria sa mama. Totusi, s-au vazut cazuri cind doua matci mama si fiica convie^uiesc in acelasi stup, depunind oua pe acelasi fagure, dar fiecare pe o alta fata, evitindu-se contactul direct intre ele. Cind insa se formeaza ghemul de iarna virstnica nu mai este ingaduita si dispare. 115

Antagonism intre albinele straine coloniei se observa mai totdeauna, dupa cum ati vazut, in cazul aparitiei furtisagului. Dar daca straina ce vrea sa intre scoate pe x'irful limbei o picatura de nectar din gusa, dovedind prin aceasta ca nu este o dusmana, ci aduce ceva in folosul comunitatii, straja de la urdinis ii da voie sa intre. ReversuJ medaliei : furtisagul Este drept, si bine de spus, ca albinele au si pacatele lor. Am fost chemat de urgenta la o stupina sa dau un sfat Stuparul plecase cu trei zile inainte, uitind afara un fagure plin cu miere. Cind albinele au dat de el si s-au infruptat dintr-un bun gasit gata cules, s-a desteptat in ele instinctul Jurtisagului napustindu-se asupra coloniilor mai putin populate si cu straja mai redusa la urdinise. S-au luptat din greu aparatoarele cu puhoiul de invadatoare ce veneau cu sutele, dar acestea au golit to^i fagurii cu strinsura din stupul atacat, ucigind majoritatea albinelor si matca coloniei. Raul s-a intins curind si la alti stupi asa incit 10% din coloniile stupinei erau distruse. Cu foarte multa truda am stavilit dezastrul, care altfel putea fi general. Dar cum pot albinele hoate sa insele vigilenta celor ce apara urdinisul ? intreba un apicultor incepator. Cind un cules bogat a incetat brusc din anumite cauze ce depind de maturizarea florei respective, cind plantele isi re^in rezervele sale de zahar de care au nevoie pentru form-area fructului, grupul albinelor cercetase si al culegatoarelor sint mult atitate spre furtisag datorita efluviilor parfumate ale nectarului din stup care este prelucrat de albinele prelucratoare ; aceste efluvii ies din interiorul stupului in valuri prin actiunea albinelor ventilatoare, ce evapora apa din mierea inca cruda. stirnind pofta de a rapi un bun gata facut. Instinctul le indemna sa atace, dar acolo la majoritatea stu'pilor straja este numeroasa si cu atit mai atenta. Incercarea de a patrunde in stupi de cele mai multe ori nu le izbuteste, caci paznicele stau ridicate pe picioarele anterioare, Intr-o astfel de pozitie ele nu mai asteapta ca o straina sa se apropie, o cunosc pentru ca zborul hoatelor este pendulant, cautind loc liber de intrare. Atun-ci paznicele sereped din zbor.se incaiera cu albina hoata, cautind -sa-si implinte acul in corpul navalitoarei. Aceasta face incercari desperate sa scape, luptatoarele cad inlantuite de pe scindura de zbor, jos pe pamint si astfel de cele mai multe ori hoa^ele scapa. Ele se retrag pentru a reveni, de data aceasta mai circumspect, cautind sa intre in stupii cu populatii slabe, cu o paza mai putin numeroasa la urdinise. In aceste situatii albinele hoate folosesc alte maniere : se aseaza mai intii pe marginea scindurii de zbor stind oarecum linistite pina cind unele paznice se apropie. Hoatele scot atunci, pe virful limbii, o picatura de miere din gusi, oferind-o celor ce le-au iesit in cale, iar ele, considerind ca sint dintre ale lor, le dau cale libera de intrare. Odata ajunse in stup e greu sa mai fie recunoscute, caci albinele de acolo au alte sarcini si nu se ocupa de prezente straine. Hoatele se due direct la fagurii marginasi, isi incarca gusa cu miere si plecind ocolesc centrul coloniei si sc indreapta spre peretele frontal coborind pe el pina la urdinis ; cind ies de

acolo nu se angajeaza pe scindura de zbor pentru a putea zbura, ci se urea pe fata exterioara a stupului si de acolo isi iau avintul de zbor. Este o adevarata strategie ce o fac aceste navalitoare. Numarul lor devine la fiecare zbor si mai mare, caci prada impartasita la cele din stupul lor fac pe paznice sa nu le mai recunoasca, pentru ca mierea ingerata le transmits mirosul stupului atacat, asa incit paznicele nu mai pot distinge pe cele ale lor de navalitoare, care au acum acelasi miros. In mod obisnuit insa paznicele emit o substanta de alar ma produsa de glandele mandibulare denumita hepatan care rnobilizeaza intreaga colonie atacata si astfel atacul este inlaturat. S-au vazut insa cazuri cind o colonie furata este asa de descurajatd incit renun^a la lupta, mai ales cind matca a fost ucisa si unindu-se cu cele pradalnice, transports ele insile bunurile lor, raminind si facind casa comuna cu atacatoarele. Prof, von Frisch a observat un altfel de furtisag si mai indraznet constind din atac direct : albinele hoate atacau culegatoarele ce veneau la stup cu gusile pline, asteptindu-le chiar pe scindura de zbor a stupului. Obosita si oarecum dezarmata, caci atunci cind are gusa plina nu poate sa-si indoaie abdomenul pentru a-si scoate acul, culegatoarea C3deaza hoatei strinsura din gusa, dupa care aceasta, satula, isi ia zborul spre stupul ei, in timp ce culegatoarea intra cu pu^inul ce i-a mai ramas in desaga gusii. Dar cum putem distinge albinele hoa^e de cele care lucreaza normal ? ma intreaba unul dintre tinerii apicultori. In primul rind trebuie observat felul cum zboara albinele : cele ce lucreaza normal isi iau zborul avintat in sus de pe scindura de zbor caci au gusa goala. Hoatele ce pleaca din stup cu gusa plina, fiind greoaie, sint nevoite sa se lase mai intii din zbor in jos si apoi sa se inalte. Pozilia picioarelor hoatei este cea adunata sub abdomen pentru a-1 sprijini, asa cum vin acasa culegatoarele, pe cind cele normale pleaca in zbor cu picioarele posterioare intinse de-a lungul abdomenului. Daca prindeti una din hoate si ii presa^i abdomenul, apare la gura o picatura de miere. Colonia hoata este intr-o continua agitable de zbor, la ore cind in prisaca n-a inceput zborul, si ele il prelungesc mult seara, cind celelalte colonii obosite s-au linistit. Pentru combaterea acestei inclinatii negative a unor colonii trebuie luate masuri severe : mai intii trebuie recunoscute coloniile hoate, pudrind cu faina alba pe cele ce pleaca anormale de la urdinis, si urmarindu-le zborul, puteti descoperi in care stup intra ; atunci se schimba locul ambilor stupi unul in locul celuilalt, dupa ce mai intii ati epuizat masurile obisnuite si anume : de strimtorare a urdinisului, chiar inchizindu-1 pentru 3050 minute. Hoatele se retrag vazind neputinta de a patrunde in stup. Se deschide apoi urdinisul pu^in, cit pot trece alaturi doua albine; cele ale stupului atacat care au venit cu gusa plina, intra in interior ; alaturi, la urdinis se fixeaza cu o pioneza o pinza de tifon, in care se infasoara o ^bucata de vata ou citeva picaturi de acid jenic; mirosul repulsiv indeparteaza hoa^ele. In lipsa acidului fenic se poate folosi aldehida benzoica cu care se pensuleaza scindura de zbor si peretele frontal al stupului atacat. Mirosul este repulsiv pentru hoate.
117

116

De asemenea si o combinatie de cinci parti benzina, trei par^i eter sulfuric si 10 parti terebentina puse intr-o cutie de crema de ghete, asezata la urdinis, indeparteaza hoatele, deoarece emanatiile volatile ale combina^iei nu le plac si le fac sa renunte. In astfel de imprejurari lucrarile in prisaca se fac sub umbrela protectoare, care cu faldurile sale din tifon acopera stupul complet, iar sub ea apicultorul lucreaza linistit, deschizind stupul fara grija ca ar putea fi atacat de hoate. O alta masura buna este aplicarea la urdinis a unui dispozitiv denumit ,,sicana" care se face din scindurele de 10 mm grosime, cu peretele frontal de 25 mm, cu lungimea de 350 mm si latimea de 80 mm, incheiate in cuie. Este ca un tunel oe are o deschidere laterala ; tunelul are la mijloc o scindura mediana asezata longitudinal. Albinele sint nevoite sa intre in tunel, sa-1 parcurga pe toata lungimea lui si sa ocoleasca scindurica mediana a carei extremitate se deschide direct in stup. Albinele coloniei atacata se obisnuiesc repede cu acest dispozitiv, pe cind cele hoa^e, intilnind in cale o serie de albine ale stupului care le bareaza trecerea, reman^a la furat. Masura cea mai sigura este ca in stupina sa nu fie decit colonii bune si puternice, care nu pot fi atacate. Nucleele sa stea cu urdinise mult micsorate si la nevoie ajutate cu puiet capacit pentru a le mari popula^ia, care astfel se va apara cu succes. Hranirile de stimulare se fac numai seara cind zborul coloniilor s-a linistit. O alta latura negativa a caracterului unor colonii, din prisaca, este cea de agresivitate manifestata mai ales cind un cules bogat s-a terminat brusc. Atunci, albinele agitate ataca intepind pe cei din preajma lor, care H se pare ca le tulbura cursul normal al vie^ii lor. Este obisnuit o caracteristica a unor anumite rase de albine, cum sint de pilda albinele cipriote cu care localnicii lucreaza greu dar suportabil, dat fiind ca sint in acelasi timp harnice si mult productive. $i cele din rasa siriana au acest cusur. Aceasta inclinare spre agresivitate este ereditara. Va amintiti ca in primele lectii v-am vorbit de acel stramos, albina salbateca singuratica si anume de specia Osmia Fossaria, la care fiecare individ traieste in birlogul sau in pamint si foarte aproape unele de altele, ca intr-un sat. Acestea ataca orice alta inseeta zburatoare care strabate spatiul ,,satului" cit si spatful pe o raza de 100150 m in jurul locuinelor. Acolo este cimpul lor de exploatare si nu ingaduie strainelor ca sa-1 incalce. In acest scop o parte din ele fac un fel de patrulare permanenta contra presupusilor adversari. Albinele din alte rase au un. anumit simt de proprietate asupra unor terenuri de exploatare si ataca pe cele care le incurca zborul. Fiecare stup in mod obisnuit isi ereeaza anumite culoare de zbor, la o inaitime de 510 m si cu diametru de 24 m, atacind pe cele care le traverseaza. De asemenea, va aminti^i tineri apicultori de cele ce v-am spus cind am descris zborul de imperechere a matcii, care, se avinta ca o sageata de pe scindura de zbor ca sa treaca peste zona de 10 m pe care albinele culegatoare o tes, pentru a nu fi atacata de acestea. O observatie interesanta, in privin^a zonei d-e aparat, este urmatoarea 118

daca se pune o farfurie cu pu^inS miere pe capacul unui stup, primele care vin acolo sint ale stupului respectiv; orice albina din imprejurimi care incearca sa ia acest neasteptat ospa^ este atacata. Daca farfuria cu miere este scoasa 'lin prisaca la 1520 m. orice albinS ar sosi acolo o suge fara lupte. Problema a fost elucidata de cercetatorul Hedigher, care a observat c& unele colonii isi aleg o zonS teritoriala de cules, asa cum fac multe animale si pasari zburatoare, zona mai mult sau mai pu^in larga, in interiorul careia nu ingaduie albine straine din alti stupi. Cind in cimp sau padure este un cules bun, albinele nu se mai preocupa de apararea acestui teritoriu considerat ca le apar^ine. Agresivitatea este mai accentuata atunti cind atmosfera este mai incarcata, e vint puternic sau chiar furtuna. Atunci albinele vin de-a valrna spre stupii lor si nu trebuie nelinistite i mai mult prin interven\ii\e stuparulud. In schimb, cind este un cules bun ele nu dau aten^ie nici chiar celor ce le stinjenesc activitatea. Un alt motiv de agresivitate este creat de multe ori prin metisare, mai ales cind nu se tinea seama ca una din par^i are un astfel de caracter. Este cunoscuta marea greseala facuta de Institutul de apicultura bra^ zilian care a adus pentru studiu o colonie africana din rasa Adansoni, care acasa la ea este foarte productiva. Din nefericire, un roi metis care a scapat neobservat dadea semne de agresivitate. Acest metis, intre blinda albinS braziliana si cea Adansoni, s-a afirmat cu o serie de defecte : este foarte roitoare, producind cite 78 roi pe vara, dar mai grav este ca ea are o rautate inspaimintatoare. Nimeni mi se poate apropia de stupina, om sau animal fara sa fie atacat. Acum brazilienii nu mai stiu cum sa o distruga, caci datorita roitului natural intens, metisii acestia s-au raspindit cu o iuteala deosebita, zburind la mare departari. Pentru prevenirea manifestarilor agresivitatii, apicultorii folosesc fumul dat de un dispozitiv denumit afumator in care se introduc substan^e fumigene : buretij putregai de leann, bucati de sac vechi etc. Albinele au un reflex condi^ionat la fum : isi umplu gusa cu miere si nu mai pot in^epa. De asemenea si o usoara pulverizare cu apa da albinelor o preocupare si lasa pe apicultor sa lucreze fara a fi in^epat. Ciclul biologic al coloniei Ciclul biologic nu incepe o data cu sezonul primaverii, ci cu eel al toamnei, in luna septembrie, cind albinele batrine si obosite din vara dispar repede, fiind in schimb inlocuite cu cele ce se nasc la inceputul toamnei. Pina atunci colonia isi pregateste nu numai agoniseala pina la aparitia florii de primavara, ci si una, doua generatu de puiet din care apar albine tinere ce pot sa infrunte rigorile sezonului rece al iernii si traiesc pina la mijlocul primaverii viitoare. Intr-adevar, larvele albinelor de toamna sint mult mai bine hranite de doici cu cantitati im119

portante de pastura, pentru a-si forma o rezerva corporala mare de albumina, proteina si glicogen. Ele nu iau parte decit in numfir mic la cresterea puietului din toamna si isi pastreaza integral aceste rezerve corporale. Matca isi incetineste din ce in ce mai mult ritmul ouatului, depunind in cuib doar citeva sute de ouS pe zi. Cresterea acestora o face ultima generate de doici. de la sfirsitul verii. Tinerele nu cladesc faguri. nu culeg, c&ci afara este foarte putina flora naturala, iar la pregatirea acestor privilegiate generatii de toamna, albinele doici hranesc larvele cu mult laptisor asa cum vom arata mai departe. Aceste pregatin si ingrijiri biologice le fac mult mai rezistente contra invaziei nosemozei si altor afec^iuni, in special micotice, care-si fac apari^ia in decursul iernii si a primaverii. Stuparul grijuliu intervine acolo unde albnele nu gaseac deloc hrana, oferindu-le in toamna substance proteice, inloruitori buni ai polenului cum sint: soia degresata, drojdie sau praf de lapte. In timpul iernii, coloniile bune pierd puine albine ; ba chiar in acel ancrtimp friguros matcile prolifice si tinere cresc la adapcstul caldurii ghemului de iarna, un oarecare numar de albine ce compenseaza micile pierderi. La revizia de primavara pe care stuparul o face in primele zile calde ale lunii martie, el masoara cu un pahar albinele aflate moarte pe fundul stupului. Se oonsidera ca la o iernare normala care a decurs in conditii bune de caldura si hrana, albinele moarte dintr-un stup nu trebude sa depaseasca masura unui pahar mare de apa. Apicultoru] noteaza la partida fiecarei colonii cantitatea respectiva ; mai ales cind pienderile ating doua pahare, sau ohiar <mai mult, el trebuie sa dea o aten^ie speciala acestora din urma, sprijinindu-le pina intra intr-o crestere normala in cursul primSverii. O data cu inceperea activitatii in primavara pentru cautarea resurselor noi de hrana, se epuizeaza o mare parte din popula^ia gasita la prim'ul control, incit desi in cuib apare o generate 'de albine tinere, pierderile sint mai mari dectt numarul celor ce se nase. Curfnd insa, matca bine alimentata depune 1 5002 000 de oua in 24 de ore ; eohilibrul incepe sa se stabileasca fiind repede depasit in favoarea generatiilor tinere, incit la sfirsitul lui aprilie prea putine albine batrine, din toamna, mai sint in viataIn urmatoarele doua luni colonia ajunge la apcgeul ei de dezvoltare. In stupul unde au iernat, spatiul se ingusteaza mereu. caci cuibul si strinsura adunata ocupa din ce in ce mai mult din spatiul disponibil. Cind apicultorul nu intervine. marindu-1. colonia roieste cu matca din anul trecut, iar in stup ramine sa se nasca o matca tinara. Dar in stuparitul rational roirea naturala este exclusa caci, desi prin roire numarul coloniilor in prisaca creste, produc1;ia de miere es-te compromisa. In schimb, dind la timp spa^iu larg coloniei, albinele aduna in fagurii gata cladi^i atit din anul trecut, cit si in cei din anul curent. 120

cantitati mari d-e miere si polen, daca timpul este favorabil culesxilui. Stuparul are grija ca atunci cind face extractia mierii sa las? in stup o hnportan>ta rezerva de hrana, intre 25 si 30 kg care sa-i ajunga coloniei pina la primul cules din anul viitor. Stuparul la numai prisosul, Acest prisos va fi cu atit mai mare cu cit apicultorul a folosit o tehnica adecvata, ajxitat desigur si de culesuri bogate la care fadnd pastoral a dus la tinnp stupina. In acest scop apicultorul va face tot ce este posibil si cunoscut, pentru ca la timpul oportun, deci cind colonia este in pragul marelui cules, numarul albinelor zburatoare sa fie cit mai mare posibil, stiut fiind ca numai atunci produc^ia de miere si polen va fi si ea deosebit de importanita. Daca stuparul foloseste meitoda de exploatare bazata pe pastoral, ducind stupina la culesuri subsecvente, el stimuleaza coloniile sale intre culesuri, pentru ca ouatul matcii sa fie men^inut la maximum posibil iar spatiul trebuie sa fie mereu largit in raport cu nevoia de extindere a cuibului. In cazul cind stuparul nu poate face pastoral, iar regiunea unde se afla are doar un singur cules principal, de la care poate ob^ine o recolta buna si suficienta, stimularea coloniilor de albine nu va inceta caci pina la 15 august el poate organiza producerea de laptisor, laslnd la urma in stup matci tinere, ca sa depuna puiet de toamna. Daca nu face laptisor, stimularea coloniilor pentru marirea numarului de albine zburatoare o va face eel mult pina la 1518 zile inainte de apari^ia marelui cules, pentru a nu creste albine multe de prisos care ar consuma din strinsura lasata in stup. Coloniile care nu sin* lasate pentru iernare, li se ridica matcile, lasindu-le sa-si faca botci, iar matcile noi vor fi la rindul lor inlaturate ; albinele acestora, care si asa tot vor muri de batrine^e, shit folosite pina la epurare la producerea veninidui asa cum vom arata mai departe. In schimb coloniilor care sint destinate sa dainuiasca pentru anul viitor, li se vor inlocui matcile chiar in timpul culesului principal, organizind cu putin inaintea acestui cules o crestere proprie de matci in 23 colonii crescatoare, tinind seama de indrumarile care vor fi date in aceasta privin^a spre sfirsitul prelegerilor noastre. Daca insa stuparul vrea sa fie sigur ca in stupina el va avea numai matci selec^ionate, este mai bine sa se adreseze Sta^iunilor de crestere de matci de soiuri bune, recordiste, introducindu-le in colonii la sfirsitul ultimului cules, pentru ca tinere fiind, vor depune in toamna un mare numar de oua, formind contingente mari de albine tinere pentru iernat. Cind stuparul face crestere proprie de matci, din oua sau din larve mai mici de 12 ore, poate constitui dupa ultimul cules nuclee ajutatoare, care vor fi de mare ajutor coloniilor de baza in primavara urmatoare. Popula^ia acestor nuclee ori se uneste in toamna cu cea a coloniei de baza si in acest caz matcile disponibile pot fi iernate in afara ghemului dupa metoda cercetatorului roman N. Foti sau se pas121

treaza intacte alaturi, sau deasupra coloniilor de baza, separate fiecare cu cite un fund de placaj ; alji stupari prefera sa ierneze nucleele in corpuri simple cu fund, asezindu-le in stive de cite 67 corpuri. Fundul fiecarui nucleu are o taietura de 6/10 cm acoperita cu pinza metalica, astfel incit caldura tre-ce de la un nucleu la celalalt. Desigur ca fiecaruia i se lasa hrana suficienta in raport de marimea lui. Daca cresterea de matci stuparul o face cu scopul numai pentru a scfliimba pe cele obosite si imbatrinite, lasa ma'tcile sa eclozioneze in nucleul ajutator separat tie colonia de baza prin gratie, dind micleului botci aproape de eclozionare. Cind matcile tinere ale nucleelor incep sa depuna oua, dupa citeva zile se ridica gratia despartitoare ; matca batrina dispare si ramine in stup una tinara care va da rezultate bune in pregatirile de inmultire a populatiei din toamna si in primavara urmatoare. Prin unirea coloniilor de baza cu nucleele lor si punerea la itrnare a matcilor disponibile in afara g'hemului, nu inseamna ca nucleele au disparut definitiv, ci in primaV'ara, cind fiecare colonie de baza are eel pu^in 67 faguri cu puiet, ele se divid, nucleele se refac cu matcile iernate in afara ghemului si astfel pina la aparitia marelui cules, oua in fiecare stup doua matci, pregatind o mare populate de albine zburatoare pentru culesul principal. Dupa ee tineri apicultori ati auzit -cum se indeplineste pe scurt ciclul biologic al coloniei, sa urmarim desfasurarea vie^ii unei colonii de albine.

ANATOMIA COLONIEI CU SISTEMELE 1 CU ORGANELE SALE FUNCTIONALE

A^i spus pu^in mai inainte, interveni unul dintre tinerii apicultori, ca in colonie lalbinele lucreaza pe grupe sociale. Cum se formeaza si cine le dirijeaza ? Intr-adevar, albinele lucreaza in grupe constituite temporar la fel cum func^ioneaza anumite aparate si sisteme in propriul lor organism, privite ca subiect de studiu, a caror anatomie v-am explicat-o pina acum. Grupele sociale devin astfel organe temporare, mereu reinnoite, cu albine tinere in locul celor uzate si care mor, la fel ca toate celulele dintr-un organism celule care se nasc, traiesc, mor, fiind in permanenta inlocuite. Deci albinele in convunitatea stupului sint ca adevarate molecule, ce servesc aoest complex biofiziologic care este colonia. Grupele mai mari sau mai mid din albine-molecule in raport de importanta pe care o au in colonie si virsta acestora, tree de la o sarcina la alta, dupa necesita^ile aces^ii vast complex biologic. Ele formeaza deci organe vitale, elastice, fuTlctionind armonios la fel cum lucreaza moleculele si celulele in organismul albinei privita individual. ,,La albine, spune prof. R. Chauvin, fiecare individ isi schimba activitatea pe masura ce inainteaza in virsta. Aceste schimbari de activitate se datoresc unor anumite efecte somatice". De pilda, la inceput dupa eclozionarea lor, la citeva zile, se dezvolta glandele faringiene producatoare de laptisor, care este dat larvelor de catre grupul social al doicilor. Cind resursa de laptisor este epuizata, glandele respective incep sa produca enzime folosite la prelucrarea nectarului in multe alte scopuri; mai tirziu vine rindul glandelor ceriere, formind grupul social al claditoarelor. Totusi sint cazuri cind situa^ia in colonie are nevoie de mai multe doici ; glandele faringiene epuizate pot fi activate cu polen. Ba, chiar dupa observable prof. M. Lindauer unele albine-molecule dintr-un anumit grup de activitate, tree in timpul liber sa sprijine si alt grup In indeplinirea sarcinilor acestora in raport de nevoile coloniei. Via^a albinelor in interiorul stupului si gruparea lor pe sarcini depind de : starea lor fiziologica ; de virsta pe care o au ; de eforturile la care albinele-molecule dintr-un grup sint supuse ; de nutritia primita direct sau indirect; de totalitatea proceselor de asimilatie si dezasimilatie adica de metabolismul mai redus sau mai accelerat; de temperatura influen^ata de glucide din hrana folosita ; de enzimele care 123

participa sau nu la procesele de reglare organica ; de fosfolipidele l) atit de necesare si foarte active in metabolism etc. etc. ; toate aeestea vor fi explicate la locul potrivit. Colonia poseda. aparat reproducator, respirator, digestiv, de excrete, circulator. De asemenea are sistem nervos de coordonare ganglionara si hormonald; are mijloace colective de a-si forma propriul sau schelet ?i de a apara complexul biologic de invazia elementelor nocive, care cautd sd traiasca parazitar pe seama comunitatii. Dar daca pina acum studiind anatomia albinei interveni un apicultor, am fost lamuri^i prin desene si planse ori prin proprii observa^ii cu lupa si chiar cu microscopul, sau privindu-le prin geamul stupului de observatie, cum oare, vom putea descoperi aceste aparate si sisteme anatomice ale coloniei, in acest vast complex organic, cu zeci de mii de albine ? Studiindu-le pe viu asa cum de altfel am procedat si pina acum in cea mai mare parte a lectiilor noastre.

In consecinta, am hotarit ca sa lasam sa roiasca a doua oara o colonie care a mai dat deja un roi primar. Deci, sa urmarim de aici inainte via^a unui roi secundar cu matca virgina. El isi incepe via^a de la cele mai simple elemente pina la maturitatea depiina a coloniei. In acest scop prima colonie care va roi in zilele urmatoare va fi stimulata pentru a-si pastra toate botcile ce au in ele larve si nimfe pe cale de a deveni peste citeva zile matci virgine. Vom prinde roiul secundar, il vom caza intr-un stup systematic si ii vom urmari felul sau de comportare studiindu-1 pe tot parcursul sezoanelor unui an, pentru a putea vedea cum ac^ioneaza noua colonie rezultata din roirea secundara a coloniei mame. Invelisul protector al coloniei Stupul. Au trecut opt zile pina cind a iesit un roi secundar, din stupul care inainte daduse roiul primar ! L-a^i prins si 1-ati pus intr-un stup sistematic. lata, stupul acesta in care voi a$i pus roiul secundar cu matca virgina, constituie pentru colonia de acolo un adevdrat invelis protector care o apara de intemperii. In cele citeva zeci de milioane de ani de cind albinele vie^uiesc in colonii organizate, ele au trait protejate in. scorburile arborilor batrini, care le-au asigurat un adapost ca un invelis caldut, caci arborele insusi are propria lui caldura. In aceasta situatie ele nu au mai avut nevoie sa-si creeze un sistem propriu de aparaiv exterioara. Albinele nu s-au mai pregatit organic pentru asa ceva, nu
i) Lipde clasa de prodiise naturale, esteri solubile in solvent! organic! i insolubili in apa. lipidcle simple euprtaUabd Sn principal grfisliiiile cuprinzind fosfatidele, cerebrezitele, suLfatidele (prof. al alcoolului, ai acizilor grasi superior!, Se pot impart! in doua grupe marl : ?i (.-erurile precum $1 lipide compuse Gr. Bananescu).

si-au mai pus iscusin^a la incercare. De ce atita munca, cind au gasit de-a gata in scorbura eel mai ideal loc de adapostire a intregii colonii si a agoniselei strinse in timpul cald al verii cu multe flori incarcate cu nectar si polen ? Albinele deci si-au ales in mod deliberat locul eel mai potrivit pentru buna lor vie^uire, scorburile arborilor batrini din intinsul padurilor (fig. 17). Omul, observind aceasta inclinare, aceste preferin^e ale albinelor de a-si organiza via^a in scorburi, a taiat trunchi gaunosi, le-a ars putregaiul din interior si a facut primii stupi din scoarta ce a ramas tare. In aceste zise ,,buduroaie, omul a pus roii prinsi, formmdu-si stupina alaturi de casa. Dar cum deliberat ? ma intreaba unui din apioultorii incepatori. Pina acum citeva decenii in urma nu se stia nimic de felul cum albinele se inteleg intre ele, dar venerabilul prof, von Frisch de la Muncften si-a consacrat toata via^a cercetarii mijloacelor de exprimare, si le-a aflat! Albinele au un fel de ,,limbaj" exprimat prin niste miscari anumite ca un dans, despre care vom vorbi oind vom ajunge la descrierea activitatii albinelor culegatoare de nectar, polen, propolis si apa. Unui din cei mai vrednici asisten^i ai Fig. 17. Roi ce a inceput sai, prof. M. Lindauer, studiind felul cum isi construiasca faguri in alege roiul loc potrivit pen* noua sa ase- soorbura unoii arbore batrin : zare, a stabilit ca dupa ce el s-a linistit si a albire in suspensie sub de perdele : 1. 2 i 3 s-a format ciorohine obisnuit la un lo:c forma fagnri deja cladi^i ; sa considers umbros albinele din grupul social al cer- ca arborele a fost taiat dealungul. cetaselor, care scotocesc toate imprejurimile si orice coltisor cu flori cu nectar si polen, au inregistrat in ,,memorie" si locurile bune unde eventual roiul lor s-ar putea adapost], iar odata format in ciorohine, incepe un jel Ite ,,deliberafe" asupra locului eel inai bun pentru addpostirea lui. Intr-adevar, oricine >ar cbserva un roi strins in ciorchine vra vedea ca de indata apar o serie de albine fugind pe suprafata ciorchinelui, si se agita zgomotos batind vioi cu aripile si facind diferite miscari cu corpul, ca un fel de dans. Cercetatorul citat mai sus a descoperit ca acolo se face o adevarata deliberare; fiecare din grupul dansatoarelor ce executa un anumit dans variat, arata directii diferite. Aceste deliberari sint scurte ca durata, daca albinele considera ca locul este bun. Atunci insa cind unele inclina^sa mearga In alta parte, roiul sta mai departe in ciorchine. S-a vazut meori ca o parte din roi isi ia zborul spre direc^ia dorita, dar daca vad ca majoritatea nu le urmeaza, se inapoiaza la ciorchine. Se intimpla ca un roi nehotarit sa stea o zi intreaga in aceasta situatie pina cind tcate cad de acord, iar dansatoarele executa toate in unison acelasi

124

fel de dans. Abia atunci intregul roi se desprinde si dupa ce face citeva volte in aer, el ia o directie sigurS spre telul unic ales. lata deci ca folosind cuvintul ,,deiiberare", el oglindeste o situatie de fapt in felul de comportare a unei colonii. Stupul, fie el un simplu buduroi sau o cosnita ^uguiata facuta din nuiele de rachita lipita pe dinauntru si pe dinafara cu argila, ori fie stup sistematic, serveste coloniei ca un invelis. El face parte integrants cu colonia, asa cum propriul invelis corporal al fiecarei albine-moiecula, facut din chitina, face parte integrants, cu corpul albinei. El le apara organele interioare si fiin^a lor privita ca subiect de studiu sub acoperamintul acestui invelis bate o inima, se simte rasuflul unei respiratii si sint adapostite toate aparatele si sistemele anatomice pe care le-am studiat impreuna, cind v-am vorbit despre anatomia albinei. In special stupul sistematic este astfel construit si calculat, incit, extensibil fiind, da coloniei posibilitati nelimitate de d'ezvoltare. De aceea, roiul nostru de ieri a fost pus in acest stup gata pregatit mai dinainte. iar albinele lui au si inceput sa cladeasca faguri.

Cu sudoarea miilor de claditoare se ridica cetatea

GRUPUL SOCIAL AL CLADITOARELOR

Scheletul de sustinere a coloniei fagurii

Circulatia albinelor roiului prin urdinis, se facea Incet. Dar de ce roiul nu activeaza in aceeasi masura ca in celelalte colonii din prisaca ? intreba un tinar apicultor. Pentru ca cea mai mare parte din popula^ia lui se ocupa cu claditul fagurilor. Acestia constitute viitorul schelet de sprijin pe care se va desfasura intreaga activitate a coloniei. In acest scop tinerele albine-molecule ce compun roiul, isi extrag din propria lor fiin^a solzisorii de ceara elabora^i de glandele ceriere ajutate si de secre^iile neutre a glandelor labiale si de o enzima lipazd. La aceasta opera contribuie o hrana cu multa miere, pe care albinele au adus-o in gusa din fagurii stupului-mama de unde roiul a plecat, consumind-o treptat in 1824 de ore, folosind in acelasi timp si ceva lipide (grasimi) din rezerva organica a corpului gras, cit si putin polen. In acesti faguri ce formeaza scheletul de sus^inere a populatiei noii colonii si a viitorului cuib, albinele vor aduna strinsura de miere si polen spre a o avea la dispozi^ie in cursul sezonului rece, cind natura sta in amortire sub apasarea frigului. In ei albinele isi cresc numeroase generatii de puiet ce se succed din februarie pina tirziu in toamna daca sint stimulate, iar cind soseste tirnpul rece, colonia ocupa in proportie de 60% alveolele goale din fagurii centrali, pe cind restul popula^iei sta pe intervalele dintre faguri, formind astfel un ghem compact denumit ghemul de iarna. Acolo ele gasesc marile rezerve de hrana miere si pastura. Intrucit claditul fagurilor roiului cere citeva zile de activitate intensa, iar noi nu putem urmari lucrarea de aproape, am hotarit sa ridicam din stupul de observable fagurele din etajul doi. Apoi, oferind albinelor de acolo o rama cu o simpla fisie de fagure artificial si hranind micul nucleu cu miere diluata cu pu^ina apa, putem vedea, privind prin geam, cum grupul social al claditoarelor lucreaza un fagure ce constituie o mica parte a unui viitor schelet pe care o colonie noua isi organizeaz^ vietuirea. \, dupa ce au trecut 24 de ore de la aceas am inlaturat ambele obloane ale stupului de observatie. Albinele se

126

127

urcasera in spa^iul liber al ramei goale, stind suspendate intr~o perdea de trupuri vii, transformind hrana ingerata, in solzisori de ceara (fig. 18). Nu mai revenim asupra acestei probleme pe care am aratat-o cind am vorbit de sistemul glandular la glandele ceriere. Privind per.deaua de trupuri am observat pe suprafata fiecarei oglinzi ceriere cum din epiteliul alcatuit din celule moi si spongioase, incep sa apara solzisorii de ceara, lucrare legata de efectul de grup al albinelormolecule, aranjate pe grupe de lucru, cladind fagurasi distan^ati pu^in unii de ceilal^i. In mod obisnuit, produc^ia de ceara este limi'tata in raport de virsta albinelor-molecule ale coloniei. Dupa ce glandele faringiene nu mai dau laptisor si enzime, pentru prelucrarea nectarului, tree la producerea cerii secretata de glan- Figi 18, _ Cum dele ceriere. Totusi, sint imprejurari cind intr-un stup de observatie geam : la nevoie chiar si albinele batrine, dupa stupul de observatie ; 2 fagur un consum abundent de polen timp de l urzit cu albine pe el ; 3 albi-ie in perdele suspendate. zece zile, pot reactiva functia acestor gland e. Construirea fagurilor cu mii de alveole incepe in stup cind temperatura din interior este de eel putin 2030C. - Am observat zice un tinar apicultor ca folositi uneori pentru denumirea celulelor din faguri notiunea de alveole si uneori cdmarute. Aveti vre-un motiv anumit ? Dind aceasta denumire celulelor din faguri vreau sa evit o confuzie in mintea voastra. In fiziologia albinei si coloniei la tot pasul cuvintul de ,,celula" apare mereu : celule glandulare, celule nervoase, celulele nucleului din ou etc, Adoptind pentru celulele fagurelui nctiunea de ,,alveola", nu fac decit sa aplic exact notiunea latina a cuvintului, caci in latineste cuvintul ,,alveolis" inseamna Mvas mic" si asa o denumesc cei mai multi autori ce se ocupa de probleme apicole incepind cu scriitorii rornani. lata, acum, privind prin geamul stupului de observable, citeva albine din perdeaua vie in care stau agnate, incep sa se agite. Cu ajutorul picioarelor anterioare desprind solzisorii de pe oglinzile ceriere ; ii due la gura, ii amesteca bine cu secre^ia glandelor mandibulare care le confera o rezisten^a marita la topire. Initial, acesti solzisori sint asa de moi si maleabili incit cedeaza la o temperatura de 2530"C, pe cind astfel asa cum v-am mai spus bine amestecat', rezista la 62,3C. Demonstratia cu stupul de observable o limitam aici, caci construirea unui singur fagure nu ne poate reda fidel felul cum albinele cladesc intregul edificiu de faguri pe care in acest timp albinele roiului secundar din stupul sistematic ii prelungesc in jos si lateral. Demonstratia am
128

facut-o numai pentru a va arata cum produc glandele ceriere acei solzisori ce apar pe suprafa^a oglinzilor. Albinele roiului din stupul sistematic au fost in prealabil pregatite organic pentru aceasta lucrare, acumulindu-si rezerve organice in corpul gras, in special lipidele, luindu-si si un timp de repaos inaintea plecarii roiului. Ele au gusile pline cu miere, iar numarul albinelor tinere din roi, apte pentru producerea cerii, ating aproape 50% din popula^ia lui. Asezarea albinelor la claditul fagurilor roiului, intr-un buduroi sau stup gol, se face dupa ce ele s-au aranjat in forma de ciorchine, sub plafonul stupului primitiv sau sub spetezele unui nurnar de 34 rame ale stupului sistematic. Ele nu stau acolo ca niste perdele transparente, ci formind un ciorchine asemanator spre exterior cu eel in care stateau in stare de roi, cu deosebirea ca in interiorul ciorchinelui, cind albinele cladesc, lasa la mijloc un culuar vertical, ,pe ale caror margini sint incadrate cele 34 perdele distance la 38 mm unele de celelalte. Acolo sint numai albine tinere, cu glandele ceriere neuzate, iar mvelisul ciorchinelui este format numai din albine mai virstnice, Circula^ia in interiorul acestui con cu baza in sus si virful in jos se face asemanator ca pe un culuar de ascensor, incepind de la virful ciorchinelui, eft si pe marginea perdelelor, culuar care serveste la coborirea si urcarea albinelor ca pe treptele unei scari. Caldura in interiorul ciorchinelui este Constanta, de 3334C. Cind ea este depasita, straturile ciorchinelui se mai resfira, iar patrunderea aerului proaspat racoreste si elimina surplusul caldurii. La adapostul invelisului, dupa ce albinele din interior incep sa secrete solziisori, iar lucrarea este in toi, acestia sint transportati sus pe santierul de lucru, unde se fac gramajoare de materie prima, ce urmeaza a fi prelucrata si transformata in faguri, a caror temelie este in partea de sus a ramelor, crescind spre josul lor. lata o asezare care rastoarna principiile arhitectonice din lume. Acolo sus citeva albine constructoare fixeaza sub spetezele superioare ale ramelor primele temelii de la care porneste lucrarea, punctind spetezele in mai multe locuri, ca astfel viitorii faguri sa poata fi urzi^i cu mici fagurasi de-a lungul acestor baze. Pe masura ce timpul trece si materia prima soseste pe santier, micii fagurasi schitay incep sa creasca si lateral, atingindu-se unii de altii, formind astfel baza viitorilor faguri ai acestui palat de ceara ce sta cu temeliile spre cer. Acumularea cea mai mare de materie prima, care este ceara, albinele constru'ctoare o depun la temelie, caci temelia trebuie sa fie solida ca sa poata supwrta fara sa se darime toata greutatea rezervelor de hrana 'acumulate in camarutele cu miere si polen, precum si greutatea puietului din cuib peste care sta toata popula^ia stupului, ca sa-si ^ina de cald. Primele temelii de sub spetezele superioare ale ramelor sint solide, groase, cu multa ceara ; acolo, alveolele sint neregulate pe spatiul pri9 - c. 169

129

melor 23 rinduri, pentru ca pe masura ce fagurele se urzeste, ele sa fie regulat consitruite in hexagoane (fig. 19 si fig. 20). Va amintiti cred de lec^ia privitoare' la diferite rase de albine si anume de rasa dorsata din Extremul Orient care-si cladeste in aer liber un unic fagure legat de o creanga puternica. Temelia iui este groasa de 1213 cm pentru ca sa suporte cele peste 150 kg miere acumulata in el, plus greutatea puietului si a populatiei intregii colonii. La fel, in mic, construiesc si albinele roiului nostru.
i srt!f/cia!i

jiuuiiin Ti^PHS
\rnmw
J1&I& t a
Fig, 19. Forma a trei alveole dintr-un fagure ou fundul lor trirombk. Fig. 20. Cuibul unei colonii ce are deasuipna i magazin de recolta.

Cind grupul constructoarelor din stup au ceara suficienta sus pe speteze, ele se asaza fata in fa$a pe acea ingramadire amorfa de ceara bruta, din care incep sa traga un cere sculptindu-1 migalos, unele pe o fa^a, celelalte pe cea de-a doua, formind cele trei romburi ale fundului viitoarelor alveole. Inclinat-ia romburilor in raport de cei sase pereti ai alveolelor, depinde dupa Darchen de unghiul ascutit al fiecarui romb. Acest unghi mascara 70 grade si 32 minute. Matematicienii au aflat prin calcule ca tocmai acest unghi este absolut necesar acolo, pentru ca intre cele sase planuri hexagonale, fiecare alveola sa poata confine maximum de miere, iar la construirea lor sa se foloseasca o minima cantitate de ceara. Forma hexagonala da o siguranta si o rezisten^a deosebita edificiului, caci fiecare din cele trei romburi corespunde altei alveole de pe partea opusa. Ele fixeaza colturile unghiurilor si liniile unde trebuie sa se inalte cei sase pere^i ai primelor alveole din viitorii faguri. Cind primelor albine constructoare li se pare ca sarcina ce le-a revenit este indeplinita, se retrag de pe santier, fiind ihlocuite de altelp care se tot inmul^esc pe masura ce fagurele creste. Ele cladesc pe grupe, iar acestea se unesc pina la sfirsit, cind primii fagurasi de sub spetea^a superioara s-au atins intre ei, formind acea temelie trainica a primelur 34 fagurasi. ,,In realitate spune J. Hoffmann fagurele este un tipar. El se urzeste ca atare si se construieste de asemenea ca un tipar. Legile pe care ni le evidentiaza un fagure de albine sint determinate de cinci conditii : 1) este o formate paralelipipedica alcatuita din corpuri regulat
130

dispuse in doua straturi fara lipsuri de continuitate ; 2) aceste corpuri sint potrivite exact si perfect corespunzatoare ; 3) la baza fiecarei alveole se afla o piramida compusa din trei romburi. Punctul median de la baza fiecarei alveole este totdeauna un punct de imbinare pentru celelalte trei de pe fata opusa ; 4) din imbinarea fara goluri a fagurelui cu alveole dublate, rezulta tiparul peretelui median ; 5) prizmele sint prelungirea jumatatilor de faguri dubli. Aceasta conceptie corespunde si urzelei si cresterii fagurilor". Ati vazut la lucru, aceste sute si sute de albine claditoare adevarati arhitec^i pe care daca le vom insemna pe torace cu o culoare distincta, le vom vedea aparind cind ici, cind colo, pe diferite parti ale fagurelui inceput. Grupul social al albinelor arhitecte, insotite .de grupul social al claditoarelor de care se diferen^iaza ca sarcini, potriveste solzisor cu solzisor in dispozitivul fagurilor, care au zeci de mii de alveole asezate simetric, sprijinite unele pe altele intr-o arhitectura economicoasa, pornind de la fagurele central. Privind ansamblul zidirii asezamintului, el apare ca un clopot inversat care pe masura ce se alungeste in jos se mareste si in latime ; zidind astfel si fagurii din partile laterale a celor centrali, ei cuprind in 1012 zile intregul spatiu al stupului. Atunci apar intre ei si cei cu celule mari de trintori, care obisnuit sint cei lateral! ; cladind celule de trintori, albinele constructoare sint calauzite de principiile economiei muncii $i a materiei prime folosite ; au o arhitectura similara cu alveolele in care vor creste albinele, dar cer mai putin material si sint executati intr-un timp mai scurt. Ei au destinatia ca in alveolele lor largi sa se poata stringe mai multa miere capacita si pastura ca rezerva de iarna a coloniei. La inceput si matca depune in ei oua nefecundate, din care vor ecloziona masculii fecundatori. Intre fagurii invecinati, albinele lasa un spa^iu de circulatie de 11 mm, adevarate uli^e ale unei metropole bine conceputa ; in afara circulatiei, acest spatiu asigura primenirea aerului din stup, atit de aecesar puietului din cuib. Sub clopotul de trupuri vii ale albinelor-molecule, fagurii stupului in ansamblul lor graviteaza in jurul fagurelui central care totdeauna este mai lung cind albinele cladesc in libertate in stupi primitivi sau scorburi. Alveolele fagurilor au o usoara inclinare de jos in sus intr-o masura de 9 pina la 14 grade, pentru ca mierea lichida depusa in ele sa nu "curga. Peretele median al fiecarei alveole are o grosime cit o douazecea parte dintr~un milimetru. Cind cele sase planuri ale alveolelor au eel poitin 1/4 inaltate, albinele claditoare corecteaza unele abateri. La aceasta finisare intervine numai grupul albinelor constructoare. Cunoscutul cercetator Ambruster spune ca in acest stadiu albinele coloniei urmeaza ,,legea corelarii", caci nu toate alveolele au de la inceput forma definitiva, albinele lucrind la faguri prin tatonari succesive. Regularitatea lor se datoreaza mai cu seama ac^iunilor executate in comun de multe albine, ce construiesc acei pere^i subtiri si friabili. In privin^a regularita^ii alveolelor s-a constatat ca nu totdeauna forma lor ar fi .perfect regulata. Uneori unghiurile laterale depasesc

masura obisn-uita de 120, iar .cele de la baza sint pu#n mai mici (Darchen). Alveolele au im diametru in medie de 5,37 mm, iar cele de trintor de 6,91 mm. Valorile sint medii, caci sint diferen^e in aceasta privinta de la rasa la rasa. Albina noastra carpatind are dupa cercetatorul roman N. Foti o medie biometrica de 6,39 mm. Cind alveolele sint terminate, un grup social de albine cauta" si aduc in stup propolis cu care construiesc in partea de sus a fiecarei alveole o Centura de rezistenta, ingaduind astfel posibilitatea unei circulatii active a intregii popula^ii pe suprafa^a fagurilor. Fara aceasta Centura, fagurii care la mceput sint foarte fragezi si subtiri, s-ar deforma. Un element stimulator in munca grea dar mai cu seama regulata a claditoarelor este si matca roiului primar, care prin prezenta ei de~ termina un ritm mai accelerat de lucru la faguri, Ea este dornica sa depuna cit mai curind oua in cuib, oua care cad din vaginul sau fara sa le poata retme. Prezenta ei determina albinele ca in primele zile sa cladeasca faguri numai cu alveole de lucratoare. Este asa de grabita. incit nu mai asteapta ca tot fagurele sa fie cladit in intregime, ci depune oua in alveolele abia incepute si inaltate foarte putin pe fundul trirombic, urmind ca albinele claditoare sa le desavirseasca peretii laterali. Cind in sfirsit fagurii de cuib sint aproape gata, iar claditoarele incep pe cei marginali, albinele nemaifiind solicitate de matca, cladesc si din cei cu celule mari de trintor. Un rol important in claditul fagurilor mai repede si intr-un numar mai mare il au dimensiunile ramelor. Pe cei mici, de multietajati, albinele ii lucreaza cu 23<*/o m^i repede si mai multi fata de fagurii din ramele Dad ant. De asemenea, albinele trebuie sa aiba suficient spatiu pentru depunerea secre^iei de ceara, caci altfel glandele ceriene produc solzisori, care cad adesea pe fundul stupului de unde sint eliminati de albinele curatitoare. In aceasta privinta prezenta in stup a unei rame claditoare se impune, iar despre rostul ei vom vorbi ceva mai departe la lectia despre roire. Dar ce a determinat albinele sa aleaga forma hexagonala a alveolelor cu unghiuri si planuri precise ? intreaba un apicultor, Din instinct zic cei mai multi cercetatori. Dar este probabil ca de-a lungul zecilor de milioane de ani, ele sa fi observat ca in felul acesta ob^in o trainicie mai mare a fagurelui, cu materie prima mai putina si eforturi mai reduse. Prin mil si sute de mii de muta^ii ce se transmit ereditar, s-a ajuns la aceasta forma. Cert este insa un lucru, a carui taina inca nu a fost dezlegata si anume, ca aceasta forma hexagonala este cuprinsa in insSsi faptura albi132

nei caci aceasta forma apare, revine si se repeta in multe aspecte ale vie^ii sale. Va aminti^i cind am descris forma oului, v-am spus ca pe suprafa^a coajei apar vizibil la lupa desene hexagonale pu^in alungite. De asemenea, cind am descris ochiul albinei ati aflat ca el este compus din mii de fa^ete tot hexagonale care fiecare are nervul sau si toate la un loc redau imaginea completa a obiectului privit; apoi, solzisorii de ceara ce apar pe oglinzile ceriere au o forma pentagonals, deci aproape ca cea hexagonala. La fel cind v-am vorbit de forma botcilor de matca, v-am spus ca ele le ingroasa cu multa ceara, iar pe suprafa^a lor albinele creeaza o dantela de desene tot hexagonale. Deci, forma hexagonala se oglindeste sub diferite particularitati organice, inca de la primul pas in viata albinei si ele o reprezinta aidoma in aceste alveole hexagonale ale fagurilor.

,Pe aid nu se trece!"

GRUPUL SOCIAL AL PAZEI COLONIEI Cind toata aceasta truda este aproape infaptuita injghebindu-se viitorul camin in care s-au urzit primii faguri, o parte din populatia fostului roi secundar a si plecat in zbor prin imprejurimi sa afle surse de hrana si sa aduca in stup nectar si polen. Era si timpul ! Infaptuirea acestui inceput a consumat cea mai mare parte din proviziile de miere luata la plecarea roiului din colonia-mama, iar albinele cerese trebuie sa fie alimentate cu miere proaspata pentru ca sa poata secreta mereu al^i solzisori, pentru urmatorii faguri. Atunci apare pe scindura de zbor a stupului, in fata urdinisului, grupul social al vigilentelor albine de straja. Ele sint gata sa-si dea si viata in lupta de aparare a comunitatii. Nu trece nimeni pragul casei fara ca paznicele neinduplecate si severe sa nu le bareze drumul pentru a verifica mai intii daca fac sau nu 'parte din colonie. Cu ajutorul antenelor organul eel mai sensibil al mirosului straja recunoaste pe cele sosite, care trebuie sa aiba mirosul corespunzator. In caz contrar, sar fara ezitare asupra-le si le ataca sau eel pu^in le sperie. Grupul social al strajerelor se pare ca se specializeazS in atare sarcina ; ele nu sint albine tinere. Doi cercetatori de seama, Butler si Free, marcind albinele cu diverse culori dupa sarcinile ce le indeplinesc in stup, au stabilit cS din 4 000 albine paznice numai 16 erau tinere in virsta de 14 zile. Natura le^a inzestrat cu acea arma de atac si aparare care este acul cu venin, descris la anatomia albinei. Pericolul eel mare este atunci cind in prisaca din neatentia stuparului ce a lasat pe afara faguri cu miere se declanseaza acel furtisag de care v-am vorbit. Atunci garda de la urdinis da de veste emitind din glandele mandibulare o substan^a de alarma denumita hepatan care mobilizeaza colonia in aparare si atac. Se dau lupte grele si multe albine din cele de paza cad victime, pina cind atacatoarele se lasa pagubase si se retrag in stupul lor. Paza de la urdinis are si un alt rost si mai important : acela de a feri ca strainele, care venind dintr-im stup bolnav de boli molipsitoare, sa nu aduca diversi agen^i patogeni.

In aceasta privin^a, colonia si-a organizat un sistem de autoaparare foarte ingenios despre care v-am vorbit pu^in la anatomia albinei. Albinele care vin in contact cu mediul din afara stupului unde exista miliarde de microbi, au pe corpul lor ca o pavaza de aparare, substance antibiotice puternice, care infring tentativele acelor agen^i patogeni de a patrunde in corpul lor. Chiurasa de chitina groasa si tare este acoperita de un strat de perisori, care in primul rind amortizeaza loviturile si evita ranirile. Organismul lor are mijloace deosebite de a infringe invadatorii ; diversele glande emit secre^ii antibiotice. Mierea este si ea antiseptica ; in ea mor, in citeva ore, bacilii periculosi ale celor trei feluri de loca. Polenul, de asemenea, are elemente antibiotice de prim rang. Ceara care constituie materia prima din care sint fagurii are si ea 4 000 unitati antibiotice. Cel mai pre^ios sprijin in apararea sanatatii sale colonia il primeste de la acel propolis pe care albinele il aduc in stup si il au la dispozi^ie oricind. Ce este, cum se prezinta, de unde si-1 procura, cum ac^ioneaza, o vom arata ceva mai departe cind vom vorbi de albinele culegatoare de propolis.

134

,,Ju, tinerefe, e$ti viitorul neamului!"

SISTEMUL PROCREATOR AL COLONIEI: MATCA 1 CUIBUL SAU Dupa trei zile de la cazarea roiului secundar in stupul sistematic, un tinar apicultor m-a anuntat ca in prisaca albinele se agita prea mult fata de felul cum se comportasera pina atunci. Ducindu-ma acolo cu toti apicultorii incepatori, am observat ca intr-adevar albinele erau mult mai numeroase pe scindura de zbor, iesind si intrind repede in stup. O parte din ele stateau cu abdomenul inaltat batind agil din aripi fara sa le impreune perechi-perechi, ca atunci cind se inalta in zbor. - Privi^i tineri apicultori, spre virful abdomenului acestor albine ; observati astfel cum glanda odoranta despre care v-am vorbit la sistemul glandular emite eteruri volatile cu ajutorul curen^ilor de aer pe care ii fac cu aripile. Este semn caracteristic ca tinara matca a roiului a plecat de curind in zbor de imperechere. Ele se agita emitfnd acele semnale de orientare pentru ca matca, la inapoierea din acest zbor, sa nu greseasca si sa patrunda in alt stup unde albinele de acolo ar ucide-o. Intr-adevar, dupa pu^in timp de asteptare matca fecundata a aterizat pe scindura de zbor a stupului sau, avind la virful abdomenului semnul imperecherii. Albinele s-au linistit si au intrat in stup raminind afara numai paznicile. Dar cum decurge acest zbor de nunta ? ma intreba un apicultor incepator. E greu de urmarit actiunile preliminare, pe care colonia le intreprinde in vederea imperecherii matcii, caci ele decurg citeva zile cu intreruperi si nu pot fi urmarite in stupul de observa^ie. Cercetatorii insa au facut-o si au observat ca albinele se string in jurul matcii chiar de-a doua zi de la eclozionarea din botca si exercita asupra ei diferite miscari chiar brutale, impingind-o cu capul, gata sa o rastoarne. Aceasta atitudine de siciiala ii este de mare folos, caci numai asa ajunge sa se imbogateasca hemolimfa matcii cu procentul de zahar necesar energiei zborului apropiat. Totodata aceste exercitii grabesc maturizarea ei sexuala si ajuta la dezvoltarea glandelor sale mandibulare, care sa poata secreta feromonii atragatori cu miros de rut, fa^a de viitorii trintori ce o vor fecunda. Uneori, astfel de comportare a albinelor inconjuratoare merge pina la a o inghesui intr-un mic ghcmule^, fara a manifesto vrajmasia cunoscuta, caci curind o despresoara.
136

Dupa trei zile de astfel de comportari, matca devine mai vioaie, incit ehiar se opune albinelor prea agresoare. Atunci ea incepe sa-si faca un masaj al abdomenului, cu piciorele posterioare, vibrind totodata aripile si emitind niste vibratii sonore asemanatoare oarecum cu cele ce le scoate in preajma roitului. E semn ca in curind va porni in zbor. In mod obisnuit 25% din matcile eclozionate ies in zbor dupa 47 zile, 50o/o dupa 10 zile, altele amina zborul chiar pina in a 15-a zi de la eclozionare, dar mai rar se intimpla o asemenea Intirziere. In tot acest timp matca continua sa-si maseze abdomenul facind o adevarata gimnastica functionala a aparatului sSu reproducator. Daca in ziua respectiva temperatura este de eel pu^in 20C, cerul nu e innorat, viteza vintului nu e prea mare, iar prin imprejurul prisacii nu se vad nici nu se aude strigatul ascu^it al prigoriilor pasari inseativore primejdioase , dupa ce albinele o hranesc, matca iese pe scindura de zbor a stupului. Uneori, aceasta luare de contact cu lumea de afara o determina sa intre inapoi in stup, dupa ce facuse citeva volte de zbor in jurul stupului ca si cind ar face un antrenament. Alteori insa. matca iesind, isi netezeste de citeva ori abdomenul si se avinta in aer cu corpul inters mereu spre stup pentru memorizarea locului lui in spa^iu, inregistrind orice particularitate, orice reper pentru inapoiere. Apoi se ridica dintr-odata In sus, pentru ca s& strabata foarte repede prin zona periculoasa de circulate a albinelor culegatoare, zona intre 912 m deasupra prisacii. Obisnuit, zborurile de imperechere au loc intre orele 1015, deci cind afara horesc trintorii in locurile lor de adunare. Dar ce sint aceste hore ? intreaba un apicultor incepator. Pina acum ci^iva ani in urma, cercetatorii apicoli sus^ineau cS matca se imperecheaza numai cu un singur trintor. Observatorul francez J. P. Frost a sesizat un fenomen : trintorii, de cum ieseau din stup zburau spre locuri anumite in fiecare an acelasi preferind luminisuri, poieni, sau cite o movila f&ra pomi pe ea, locuri ceva mai departe de prisaca. Acolo se aduna sute de trintori veniti de departe. S-au gasit din cei marcati pe torace cu vopsele diferite, porniti din stupi departa^i la 78 km. Horele in care se aduna sint la inaltimea de 1025 m de la sol. Puternicul biziit al zborului in hore, se aude de departe, incit matcile se pot usor indrepta spre cercul lor. Trintorii la rindul lor inzestra^i organic cu un extraordinar simt al mirosului, se presupune ca sesizeaza de indata aparitia unei matci in preajma lor, cu atit mai mult cu cit glandele mandibulare ale acestor matci secreta acea substanta atractiva de rut. Savan^ii germani H. si F. Ruttner au observat ca numai in aceste hore trintorii rivali se inflacareaza, iar aceasta excitatie duce la Jmperecheri repetate ale matcilor. Pina acolo se merge in aceasta regula impusa de natura prin care matcile sint obligate sa se imperecheze in gloata, incit daca una din acestea iese provizoriu din repezeala zborului in afara de perimetrul horei desi nu este inca fecundata trintorii n-o mai urmaresc. Ea trebuie sa se inapoieze iarasi in gloata, pentru a 137

se imperechea. Toate aceste masuri ale naturii au darul de a inlatura pericolul consangvinizarii albinelor unei prisaci prin imperecheri cu trintori proprii sau cu rude apropdate ale matcilor respective spre a fi inlaturata degenerarea specie!. Cunoscutul cercetator american O. Mackensen a imperecheat artificial matci cu trintori fra^i, dar dupa cea de-a opta generate coloniile de experienta isi pierdeau rezistenta la boli, traiau putin, erau imposibile la atacul hoarder si piereau cu totul. Ceva mai mult, ounoaste^i oit de agresive sin-t albinele unui stup fa^a de cele straine pe care le ucid chiar la intrarea stupului. Totusi, cind este vorba de trintori, ori de unde ar veni, sint bine primiti si larg ospatati, cita vreme sezonul este cald si pot iesi matci la imperechere. Observant si mai precise privitor la imperecherea matcilor au fost facute de N. E. Gary (S.U.A.). El a legat cu cite un fir de naylon matci tinere inca nematurate sexual, ^inindu-le suspendate de o sirma intinsa intre doi piloni inalti de peste zece metri deasupra pamintului. A constatat ca trintorii urmaresc numai matci ajunse la maturitatea sexuala si care intrau in horele lor. El chiar a filmat zeci de zboruri de imperechere la inal^imi variate. Dar ce determina matcile sa aleaga aceasta cale pentru imperechere, la inal^ime ? intreba un tinar apicultor. In primul rind pentru ca ceva mai jos este zona de zbor a albinelor culegatoare din prisaca, zona constituita din anumite culoare prin care albinele trebuie sa circule absolut nestingherite in activitatea lor. Altfel culegatoarele ataca orice le iese in cale, fie pasare si chiar o matca iesita in zbor de imperechere. Cum hora trintorilor se organizeaza peste aceasta mal^ime de zbor a culegatoarelor, este normal ca matca sa uroe in zbor acolo, unde trintorii isi au locul lor de adunare. In al doilea rind cu cit numarul lor este mai mare, cu atit biziitul faeut de aprigul lor zbor este mai intens si sperie pasarile insectivore asupra carora trintorii se napustesc ca sa le goneasca departe de hora lor. In felul acesta matcile intrate in hore sint ferite de atacul acestor pasari pradalnice care, daca ar ucide o matca, ar pune in pericol existen^a coloniei, mai ales cind in cuib nu mai sint alte botei si nici oua sau larve potrivite ca virsta, pentru ca albinele sa-si poata creste o alta matca in locul celei pierdute. In al trilea rind, imperecherea matcii numai cu un trintor, nu asigura numarul mare de spermatozoizi de care au nevoie ouale spre fecundarea lor. Apoi, o astfel de aglomerare de trintori din colonii diferite si cu multi pretenden^i veni^i de departe, contribuie la o hibridare naturala cu o mai bogata combinatie a caracterelor ereditare. Matcile care se imperecheaza in timpul acestui zbor cu 1012 trintori, unul dupa altul, asigura acel fenomen de heterospermie care este foarte apreciat azi in biologie. Matcile astfel imperecheate, asigura urmasilor o vitalitate deosebita, fapt care a ingaduit speciei sa se mentina milioane de ani, In timp ce mil de alte specii au disparut. Dar cum se indeplineste actul propriu-zis de imperechere ? Cu patru decenii in urma am scris intr-o lucrare similara despre acest zbor de imperechere ca are loc la inaltimi, dar ca imperecherea
138

se facea numai cu un singur trintor care era eel mai dibaci in zbor, dintre to^i, eel care avea calita^i deosebite si care se imperechea cu matca stind in pozitie de monta, depunind in spermateca spermatozoizii necesari fecunda^iei oualor. Cind am scris acestea se stia ca zborul de imperechere este ca un virtej, in forma cozii unei comete si numai un singur trintor dintre urmaritori infaptuieste actul in sine. Observatiile cercetatorilor din ultimii ani au dovedit ca imperecherile se succed in acelasi zbor cu 1012 trintori, care fecundeaza matca pe rind. Filmarea actului imperecherii a aratat precis modul cum se petrece : trintorul se prinde solid pe spatele matcii, fixind-o cu picioarele sale, iar aripile lui intinse si largi ca niste planoare, ingaduie perechii citeva secunde de zbor inlantuit. Atunci, capul aparatului mascul fecundator endofalus se lipeste cu corniiele sale de vulva mafccii. In acea clipa camera aoului oste deschisa, iar masculul incovoindu-se spre virful abdomenului matcii executa o rasucire. In zborul de rotate ca un avion ce executa un duping are loc acea como^ie in care trintorul is.i pierdc viata. Totud se petrece in citeva secunde, caci valvula vaginala se deschide de la primul contact, pentru a permits ca numai sperma cu spermatozoizi, fara mucus, sa inainteze ,spre oviductul larg, pentru a primi intreaga ^ntitate de spermatozoizi ejaculati. Aotul se repeta cu o^ repeziciune uimitoare. Cind matca simte ca are oviductele pline, retine o parte din mucusul copulatiei. Acesta, in contact cu aerul se intareste, formind un dop ce inchide incapatoarea camera a acului, cit si oanalul lateral al oviductului. Dopul, de culoare alba, este semnul imperecherii, semn cu care matca se inapoiaza la stupul sau si care este retinut de virful abdomenului prin placu1,ele chitinoase ale bulbului endofalusului, si ramine in vestibulul vaginal al matcii. Restul orgamilui copulator al trintorului ramine legat de aparatul genital al masculului mort. Cantitatea de sperma la o imperechere este dupa O. Mackensen de 1,51,75 mm3, iar numarul spermatozoizilor intr-un mm3 este de aproape 8 milioane. Prin imperecherea repetata cu cei 1012 trintori se acumuleaza o cantitate enorma de spermatozoizi, care intra pachete, pachete in vezica spermatica in ordinea imperecherilor. ~EA. se aliniaza acolo cu cozile asezate paralel si cu capetele in sus spre pilnia de iesire a vezicei spennatice. Aranjarea lor se infaptuieste in 1824 de ore. Prisosul celor ce nu incap in spermateca sint eliminati prin contractari vaginale. Cei ramasi stau intr-o stare de seminarcoza datorita bioxidului de carbon pe care ei insasi il emit. Din acea clipa matca este mama procreatoare a unui imens numar de ovule, cu cei 32 de cromozomi initiali care, dupa cum stiti cu pu^in inainte de maturizare, sufera acel proces de divizare reducfionala, raminind haploizi, numai cu jumatate din numarul lor deci cu 16 cromozomi. Acestora li se adauga bagajul altor 16 cromozomi cuprinsi in nucleul spermatozoidului eliberat din vezica spermatica, iar prin unirea acestuia cu nucleul ovulului, apare o noua celula, cu un total de 32 cromozomi deci un ou diploid, din care se va naste albina lucratoare. Cind spermatozoizii nu patrund in ou si acesta trece mai departe 139

nefecundat - deci ou haploid, el ramine numai cu cei 16 cromozomi redusi prin diviziunea reduc^ionala ; din acesta apare un trintor. lata cum se indeplineste fecundarea tinerei mate! a coloniei. De acum inainte pina isi va termina lunga sa via^a, poarta in ea ambele elemente de reproduce si de generare, adica game^ii masculi ai trintorilor fecundatori, depozitali in vezica spermatica, precum si ga~ me\ii femeLei, adica ovulele produse de ovarul matcii, care sufera acea divizare reduc^ionala despre care am vorbit mai sus, acestea efectuindu-se in ovarul matcii, putind sa depuna oua haploide sau diploide, din care vor rezulta 'trintori si respeotiv albine lucratoare. Dar cum se comporta matca fecundata si albinele in stup, dupS ce aceasta paseste pragul locuintei coloniei ? ma intreba unul din apicultorii incepatori. Matca imperecheata este asteptata pe scindura de zbor si primita de albinele ce au emis pina atunci efluvii cu eteruri volatile de orientare si care acum isi arata bucuria prin vizibile manifestari, constind din tremuraturi ale corpului si agiitarea aripilor; la sosirea ei matca face cu abdomenul miscari de sfortare cu itotul aparte, ceea ce-i ajuta ca sperma din oviductele laterale sa fie impinsa spre vezica sperm atica. Albinele din stup formeaza in jurul ei o suita de 812 albine care se schimba de indata ce ea trece de pe un fagure de cuib, pe altul vecin. Ele o cura^a de restul semnului de imperechere, o hranesc, dindu-i o deosebita aten^ie ; la trecerea sa printre albine, acestea ii fac cale libera, ca niste soldati in front. Inceputul ouatului matcii survine obisnuit initre 510 zile dupa fecundare. Matcile din coloniile mici oua cu oarecare intirziere fata de cele din coloniile puternice. Dupa observable cercetaitorilor, matcile de culoare neagra incep ouatul ceva mai tirziu. De aceea unii crescatori de matci prefera sa selec^ioneze maitci deschise la culoare, pe linga" ceilalti inidici de selectie, despre care vom vorbi la cap. Cresterea matcilor. Deci sexul coloniei o reprezinta aceasta dualitate formata din femela fecundata si masculul fecundator. Cuihul si mediul sau ambiant Ca orice femela fecundata, colonia trebuie sa aiba un organ de crestere si dezvoltare a progeniturii in care se pregateste nu numai regenerarea permanenta a albinelor-molecule care se nasc, traiesc si mor, inlocuind pe cele uzate si care pier, dar si f d t u l ; astfel cuibul este organul de formare a jatului ce-1 genereaza iar roiul este noulndscut pe care l-aji vazut, 1-ati recoltat si 1-ati cazat intr-un stup sistematic, la inceputul studiului nostru, Intr-adevar, in cuib, acolo unde matca depune ouale, vor creste zeci de mii de larve si nimfe pina ce ajung in starea de imago, de maturitate, datorita atit mediului cald si umed pe care diferite grupe sociale de albine il mentin, cit si hranei pe care alt grup social o vor da puietului. 140

Coloma-mama gestind in cuib din primavara si pina toamna, d3 nastere unui surplus de populatie, care constitute roiul si uneori roii, la fel ca puii nascuti din uterul unei mamifere femela. Acest sex al coloniei care este reprezentat acolo de matca, are o putere prolifica uimitoare ; in cuib pot apare in perioadele de virf pina la 2 000 de oua in 24 de ore. Un factor de seama care contribuie la aceasta realizare este Tirana. O matca alimentata insuficient depune putine oua in cuib si de multe ori din ele se nasc larve neviabile. De asemenea virsta matcii are un rol important. O matca batrina si obosita depune un numar mai mare de oua cu defecte. Natura a dat matcii aceasta putere de create fara sa se uzeze organele sale reproducatoare. In acest scop intre tergitele abdomenului pe care ea il introduce de mii de ori pe zi in alveolele fagurelui de cuib, se afla acele mici glande, despre care v-am vorbit ca produc o substanta uleioasa care inlesneste miscarile abdominale fara efort. Cercetatorii au stabilit ca, in medie, pentru depunerea unui ou, matca are nevoie de 43 secunde. Consumul hranei pe care albinele insotitoare i-o servesc necesita alte 26,5 secunde ; apoi matca sta in repaos 2,28 secunde ; pentru examinarea alveole! din cuib in care urmeaza s& depuna oul ii sint necesare 2,4 secunde, iar media de oua depuse intr-un an este de 200 000. Pentru acest imens efort organic, matca primeste intr-un an 60 g hrana glandulara de la albinele inso^itoare laptisorul transformat apoi in oua si in plus de aceasta primeste zilnic cite 14 g pentru propria sa intretinere. Tinind seama c din cele 200 000 oua se nasc tot atitea larve care -limp de sase zile cit dureaza hranirea lor sint alirlhentate astfel, incit fiecare larva cintareste 150 mg la sfirsitul dezvoltar" sale, insea-mna ca pe an se consuma 3 kg substanla vie derivind din orgnaismul matcii. Aceasta populatie consuma 40 kg de hrana oferita de albinele doici care pentru colonie reprezinta sinul plin cu lapte al unei mame. De aceea cercettatorul Wiepel calculeaza ca o colonie normala are nevoie de 40 kg polen, 40 kg miere si 20 1 apa intr-un an. Dar cum procedeaza matca in aceasta opera de creatie incit cuibul sa ramina o perfecta unitate, ou depuneri esalonate de oua, fara sa se creeze opriri sau depasiri ? ma intreba un tinar apicultor. Nimic in desfasurarea activita^ii acesitui complex care este colonia, nu se face la intimplare sau anarhic, pentru ca toitul este stabilit : propor^ii, timp, ritm, forme etc. intr-o colonie bine organizata. La citeva zile dupa inapoierea sa din zborul de imperechere maltca depune in cuib citeva oua nefecundate, pinS i se regleaza dispozitivul de eliberarea spermatozoizilor din vezica spermastica". Ordinea pe care matca o respecta apoi in activitatea sa de procreatie, indrumata de albinele inconjuratoare, urmareste pastrarea unei perfecte unitati a cuibului cu puiet, realizaita prinitr-un chibzuit consum de hranS glandulara, intr-o masura" mai mare sau mai mica si o anumita forma a cuibului. Matca incepe sa depuna ouS mergind spiralat, incepind din mijlocul fagurelui central si urmind forma unei elipse, largite din ce in ce mai mult, pina aproape de marginea spetpzelor laterale ale ramei; apoi ea trece pe cea de-a doua fa^a a fagu141

relui, central, ocupind-o cu oua. Marginea acestui cere corespunde exact celui de pe prima fata. In felul acesta puietul de pe ambele fete ale fagurelui, isi tine reciproc caldura necesara. Cind matca trece pe fagurele vecin din dreapta sau din stinga celui din mijloc, ocupat deja cu oua, elipsa cu oua va fi ceva mai redusa ca diametru fata de cele de pe fagurele precedent. Odata ce acest al doilea fagure este ocupat in intregime cu oua, matca trece pe fagurele vecin sa zicem din stinga celui central, ocupindu-1 cu oua asemanator fagurelui din dreapta. Acest fel de a depune ouale in cuib, intr-o anumita forma usor de verificat, da matcii - ajutata de albinele din suita ei posibilitatea unui control pentru a nu ramine alveole goale. In acelasi timp usureaza munca albinelor doici, care elaboreaza secretii glandulare uniforme pentru o serie de larve de aceeasi virsta. Procedind astfel, cuibul ia o forma unitara si sferica in ansamblul sau. Este forma pe care albinele au gasit-o ca este cea care pastreaza caldura constants cu un consum de hrana mai redus. Cuibul cu fagurii cu oua si larve tinere este acoperit cu grija de clocitoare, albine tinere care il protejeaza pentru a pastra acolo o temperatura invariabila de 3535,2C. Acest grup social este alcatuit din albinele care dupa ce au eclozionat, parasind alveolele natale, s-au alimentat din belsug cu polen pentru refacerea corpului gras consumat in timpul stadiului nimfal; ele au sarcina de a cloci ouale si a mentine caldura larvelor nascute din ouale ajunse la maturitate embrionara. Alimentindu-se singure cu miere, aceste albine tinere degajeaza o caldura corespunzatoare. Dupa citeva zile de indeplinire a acestei sarcini, alte albine abia eclozionate, vin sa le ia locul, iar ele tree le serviciul de doici asa cum vom vorbi putin mai departe. Obisnuit, sfera cuibului este orinduita acolo unde schimbul de aer se face mai activ, deci in dreptul urdinisului, dat fiind ca puietul consuma o mare cantitate de oxigen. Forma aproximativa sferica a cuibului trebuie lasata intacta. Schimbarile facute adeseori de stupar obliga albinele din alte sectoare de activitate sa vina linga cuibul ,,spartu pentru pastrarea echilibrului biologic si a caldurii necesare. In aceasta situate matca este silita sa-si modifice schema de depunere a oualor, ceea ce reduce partial din activitatea ei care trebuie sa fie neintrerupta. Stuparul care sparge cuibul introducind in sfera lui faguri goi cu scopul maririi si extinderii cuibului, va avea rezultate neplacute, mai ales cind apare o perioada cu timp rece. Un regim termic zdruncinat se reface dupa multe ore si chiar zile. Pentru extinderea cuibului, fagurii se asaza totdeauna in dreapta si stinga celor marginali sferei cuibului, intre acestia si cei cu pastura care marcheaza marginea cuibului. Puterea de procreatie a matcilor este legata mai ales de virsta lor ; matcile tinere de un an depun in cuib, in primavara, cu 37,7<>/o mai multe oua fata de matcile de doi ani. In afara de acestea, matcile tinere pastreaza o stricta regula in forma unitara si fara goluri a cuibului, pe cind cele de trei ani, deseori. depun ouale mai putin regulat in elipse si adeseori cu goluri. 142

In ce priveste preferintele albinelor si a matcii de a creste puiet in anumiti faguri, s-a constatat ca in vara fagurii de culoare deschisa sint lasati de albine la dispozi^ia matcii pentru ouat, iar in toamna si primavara devreme sint folositi fagurii de culoare inchisa pentru ouat. Fagurii de culoare mai inchisa sint de asemenea preferati si pentru depunerea de miere care fiind higroscopica, acolo se matureaza mai bine, datorita camasutelor nimfale pe care le contin si care sint lipite de peretii alveolelor. Fagurii de culoare deschisa au putine invelisuri nimfale, deoarece in acestia albinele au crescut numai citeva generatii de puiet. Activitatea matcii in cuibul ei pare sa fie destul de obositoare. Cercetatorii au socotit ca in doi ani ea parcurge, in cuib, aproape 250 m, trecind numai de la un fagure la altul. Matca oua in alveole perfect curtate de grupul albinelor curatitoare despre care v-am vorbit. Aceste albine curata si spoiesc interiorul fiecarei alveole cu secretiile glandelor salivare in amesctec cu propolis dizolvat. Aceasta combinatie contine antibiotice care Jnlatura aparitia microbilor periculosi pentru viitoarele larve ce urmeaza sa creasca in alveolele cuibului. Datorita acestei lucrari preliminare obligatorie indeplinita de grupul social al albinelor curatitoare, multi cercetatori au ajuns la concluzia ca nu matca dispune de ordinea depunerii oualor, ci grupul acestor albine. Daca ele intilnesc in calea lor alveole in care au murit larve sau nimfe de unele boli molipsitoare, le lasa anume necuratate, tree mai departe, iar matca le ocoleste si nu depune oua in ele. Curatirea si dezinfectarea acestor alveole, ramase deocamdata neocuvate, va fi efectuata mai tirziu pentru seria urmatoare de oua, pe care matca le va depune de data aceasta in tot fagurele. Inainte de a-si introduce abdomenul in alveola vecina celei in care deja a depus un ou, matca verifica daca aceasta e curata. Pentru depunerea oului, matca, sprijinindu-se cu picioarele pasterioare de marginea alveolei respective, isi inconvoaie putin abdomenul, introducindu-1 in interiorul acestei alveole. Cu un spasm abia perceptibil lasa oul pe fundul alveolei, arwijindu-1 cu virful acului intr-o pozitie usor inclinata fata de fundul pnzmatic al celulei unde se va dezvolta viitoarea larva. Avind la capatul bombat o secretie cleioasa, oul se lipeste de fundul alveolei. Matca isi retrage apoi abdomenul din alveola, se intoarce putin in jurul ei, isi introduce capul in alveola vecina, pentru a controla daca este curata sau daca nu a depus mai inainte un ou in ea. In felul acesta ea isi continua activitatea sa procreatoare, fara oprire, zi si noapte, in perioada de virf a dezvoltarii cuibului coloniei. Dar cine, si ce determina ca un ou sa fie fecundat sau nu ? intreaba unul dintre tinerii apicultori. Dupa noile observatii ale cercetatorilor, cind matca inspecteaza alveola respectiva din fagurele cuibului si constata starea ei de curatenie pentru a depune oua, ea determina si sexul viitoarei larve ce se naste acolo, in raport cu marimea alveolei ce vine la rind. V-am spus in treacat ca albinele lucratoare se nasc din oua fecundate de spermatozoizi, iar trintorii din oua nefecundate.
143

Ce element intervine oare in aceasta determinare a sexuhri, s-au intrebat mereu cercetatorii, care au emis diferite teorii controversate, asupra carora nu mai este locul sa mai insistam. Abia cu cnuva ani in urma, in 1969, cu prilejul Congresului International de Apicultura al APIMONDIA de la Munchen, cercetatorul N. Koeniger (R.F.G.), urmarind de aproape comportarea matcii in timpul ouatului, a constatat ca atunci cind ea face controlul alveolei ce urmeaza la rind, o masoara cu picioarele anterioare si cu antenele ei. Daca alveola este dintre cele mici pentru albine, matca depune un ou fecundat din care se va naste o albina lucratoare ; in caz contrar, daca alveola e larga, depune pe fundul ei un ou nefecundat din care se va naste un trintor. De multe ori, si in anumite sezoane primavara si toamna, daca in calea ei apar si alveole largi de trintori, le ocoleste, nu le insaminteaza, caci in acea perioada colonia nu are nevoie de trintori. Pentru a stabili definitiv aceasta comportare a matcii, cercetatorul i-a aplicat la picioarele anterioare niste bandaje, punindu-i la dispozitie trei faguri numai cu alveole largi de trintor. Cum bandajele de la picioarele anterioare dadeau matcii impresia ca acolo sint alveole mici, inguste, matca a depus in ele numai oua fecundate din care, dupa 21 de zile s-au nascut albine lucratoare si nu trintori. Ridicind apoi bandajele de la picioare si lasind matca libera pe aceiasi faguri cu alveole mari, din ouale depuse dupa 24 de zile s-au nascut trintori. Astfel s-a dovedit ca matca este cea care determind fecundarea sau nu a oudlor depuse in cuib, orientindu-se dupa mdrimea alveolelor fagurilor cuibului, controlate in prealabil. Ca urmare a acestei constatari valabile, s-a explicat tendinta matcilor de a depune cit mai multe oua fecundate. Se banuieste ca in aceasta tendinta ar juca un rol un spasm venerian in momentul cind elibereaza spermatozoizii din vezica spermatica asupra oului pe care-1 fecundeaza. In sprijinul acestei teorii vine si constatarea ca, in mod obisnuit, matca, atunci cind intilneste citeva alveole mari de trintor intr-un fagure normal avind alveole de lucratoare, le ocoleste. Ea depune oua nefecundate numai acolo unde alveolele sint cladite in grupe mai mari carora chiar si albinele cura^itoare le dau o ingrijire speciala si pe care matca le ocupa cu oua nefecundate din cele de trintor. Matcile prea batrine si epuizate, care obisnuit sint schimbate curind de albinele coloniei, depun oua nefecundate in celule mici de lucratoare. Ele sint denumite ,,matci trintori^e". Sint cazuri cind o matca sosita cu semnul imperecherii nu depune oua si chiar piere din colonie dupa oarecare timp. Cauza este determinata de retinerea in vagin a unui surplus de mucus care a format un dop prea mare si care nu a putut fi inlaturat la sosire prin masajul obligatoriu ce si 1-a facut atit ea, cit si albinele ce o inconjoara. Printre acestea pot fi si matci tinere care, suferind in iarna o perioada de frig intens cum ar fi caderea matcii din ghemnil de iernare, pe fundul stupului unde este gasita si reanimata incep in primavara sa depuna oua nefecundate, datorita faptului ca spermatozoizii afla^i in vezica spermatica sint sensibili la frig. Aceeasi situatie se iveste si in cazul cind, din anumite motive, o matca nu .a putut sa iasa in zbor de imperechere timp de trei s5ptamini, din cauza vremii potrivnice cu vint, 144

ploi si temperaturi scazute. Aceasta va depune numai oua haploide, din care se vor naste numai trintori. Daca stuparul observa din timp o asemenea situate si da coloniei o matca fecundata, colonia va fi salvata. In caz contrar, apar dupa cum v-am spus albinele oudtoare. Activitatea lor se micsoareaza zilnic, pinS la completa drsparitie. Obisnuit, apicultorii introduc botci aproape de eclozionare si situatia se redreseaza in colonie. Aceasta manifeatare este straveche de pe vremea cind albinele erau singuratice si depuneau oua asa cum voiau. Sint si azi anumite locuri pe globul terestru cum sint de pilda albinele din Transvaal, la care, in cazuri similare, din oua nefecundate depuse de o mated trintoritd sau din oua depuse de albine lucratoare se nose, la nevoie, matci bune. Cercetatorul O. Mackensen (S.U.A.) a obtinut din 710 larve rezultate din ouale depuse de o matca trintori^a, numai sase larve care s-au dezvoltat si au ajuns matci normale deci 0,85%. In genetica acest tip de partenogeneza se denumeste : ,,telitokie" adica din ou nefecundat apare o femela. Acestea sint exceptii de la regula generala care a stabilit cd pentru colonie matca reprezintd ovarul, iar cuibul este mediul de dezvoltare in care se cresc sute de generatii de puiet de-a lungul anilor. Cind matca imbatrineste si e pe cale de epuizare, colonia isi pregateste si creste in botci o serie de matci, din care isi va alege pe aceea pe care o considers corespunzatoare rolului sau de a duce mai departe destinul coloniei. Dar care sint condifiile mediului ambiant al cuibului ? intreba un apicultor incepator. Ele sint legi de conduits a colonie. fara de care colonia nu poate , progresa, caci s-a observat ca la primele zile dupa ce ouale au fost depuse in fagurii cuibului, caldura si umiditatea acestuia se regleaza armonios, chiar daca afara temperatura este scazuta si uscatS. Cercetatorul O. van Laere a facut experience foarte precise si amanuntite, ajungind la concluzia ca activitatea de crestere a puietului inceteaza la temperatura de 12,8C. Aceasta duce la presupunerea ca dezvoltarea puietului este intr-o anumita masura independentd de temperatura exterioard. In reglarea termica un rol esential il au doi factori : puterea numerica a coloniei si izolarea stupului. Acesti factori. plus temperatura exterioara, formeaza un ansamblu in legaturS cu intensitatea cresterii de puiet. De asemenea, o importaota mare are si umiditatea aerului din stup, pe care albinele o regleaza. r ,,Albinele dupa von Frisch au atins cea mai perfects regularizare termica. In stup, domneste zi si noapte temperatura de 35C, men^inuta constant ca si propria noastra ternperatura corporala de 37C". Mai mul^i cercetatori au facut o serie de incercari, supunind puietul in evolu^ie la diverse temperaturi si s-a stabilit ca temperatura are o influents covirsitoare mai ales asupra organelor care au in alcatuirea lor chitina, cum sint : largimca si lungimea tergitelor si sternitelor abdominale, IStimea aripilor. La puietul in evolu^ie, o temperaturS scazuta in cuib sub normal cum ar fi 30C reduce lungimea trompei mai ales la rasele sudice, cum este albina italianS. In schimb, la 35C s-a Inregistrat mSrirea indicelui cubital si dorsal.
10 c. 5*i9

145

Capacirea alveolelor a durat 12 zile la temperatura normala de 35C, iar la cea de 30C a durat 1415 zile. Aceste constatari trebuie sa atraga aten^ia stuparilor care fara motive temeinice deschid stupii oricind, examineaza mult timp fagurii scosi din stup etc. Puietul sufera mult in aceste ocazii. Dar cum procedeaza albinele la echilibrarea acestui mediu ambiant al cuibului intreaba un apicultor incepator. Albinele emit caldura din propriile lor corpuri, consumind mierea din fagurii stupului. Este de fapt caldura solara care s-a adunat In potirile florilor prin procesul de fotosinteza, de asimila^ie clorofiliana. Secretind nectar, florile asteapta albinele pentru a le inlesni fecundarea prin polenizare. Nectarul transformat de albine In miere este combustibilul eel mai desavirsit. Chimistii i-au dat denumirea de hidrati de carbon adica zaharuri, cu un continut bogat de glucoza, care intrind in contact cu aerul inspirat de organism cu ajutorul aparatului respirator, sint supusi unor arderi organice. ,,Energeticienii spune Chauvin admit ca consumul de oxigen corespunde foarte exact caldurii produse de un organism, mai ales la mamifere. Ele au fost mai bine studiate din punct de vedere al metabolismului. Albinele insa prezinta uneori anomalii care nu se observa la animalele superioare : in primul rind ele rezista foarte bine si indelung la oonditiile respiratorii neobisnuite. De exemplu, gazul inert care este azotul pur si care intra in aerul de respirat intr-o propose normala de patru par^i la una de oxigen, nu le ucide, ci doar determina degajarea unei calduri apreciabile, chiar dacd nu se consumd de loc oxigen. Deci, albinele pot produce caldura fara oxigenul de la exterior. Agitatia musculara toracica intervine cu succes cind este nevoie. In schimb, cind este vorba de o activitate in afara stupului, legea arderii care produce caldura, ramine valabila". Dar ce este aceasta ardere ? intreaba un apicultor incepator. Arderea este un proces chimic ce intervine intre combustibil care in cazul albinei este mierea si oxigenul din organism adus de afara cu ajutorul aparatului respirator, cu degajare de caldura. Hrana prelucrata de aparatul digestiv asa cum il cunoasteft fiind descris la anatomia albinei si pe care ciclul hemolimfal o clistribuie intregului organism, nu poate fi folosita decit daca este descompusa de oxigen. Chimistii denumesc aceasta descompunere, oxidare, aceasta fiind o ardere inceata. Oxigenul transforms mierea ingerata in corpul albinelor in carbon si apa. In felul acesta energia solara con^inuta in miere, devine libera, si astfel ia nastere caldura si energia. Procesul acesta este asemanator cu ceea ce se petrece intr-o soba unde combustibilul nu poate arde fara oxigen, cind i se inchide porti^a de acces a aerului. Bioxidul de carbon eliminat prin aparatul respirator nu este altceva decit fumul scos pe cosul sobei. MDat fiind ca corpul albinei prezinta o mare suprafa^a comparata cu capacitatea sa interioara, ea pierde cu mult mai multa caldura prin radiere, fata de un animal mare. De aceea albina are nevoie de o mai mare cantitate de caldura decit nvulte alte insecte. In acest scop albina 146

recurge la mijloace de incalzire eficace, si de aceea are nevoie de o cantitate de oxigen mult mai mare decit necesarul omului" (Leuenberger). De asemenea, felul cum este organizat corpul albinei, miai ales pentru circulatia aerului, pledeaza pentru o caldura mai mare. Hemo Umfa dupa cum stitf are numai substance nutritive, ea nu poate fixa oxigenul ca singele mamiferelor, fenomen explicat la anatomia albinelor, la aparatul circulator. Caldura produsa de oxidarea glucidelor este prin ea insasi o forma de energie solara, mai ales cind pro vine de la o sursa comuna de schimb reciproc ; albina singuratica asa cum am mai spus moare curind paralizata semitotal sub ac^iunea frigului cind temperatura e; coboara la 12,5C (Krog s.a.). Este cunoscut ca puterea calorica a unui combustibil este cantitatea de caldura deci numarul de calorii degajate prin combustiunea completa care cere o cantitate de aer determinata. De fapt, totul este un lucru mecanic ; cu cit acest lucru cere eforturi mai mari, cu atit cantitatea de energie consumata este mai mare. In cazul coloniei si cuibului ei, stiut fiind ca fiecare albina din comunitate are o rezervd de miere in gusa, organ considerat ca reprezinta stomacul coloniei mierea formeaza combustibilul indispensabil nasterii caldurii. Acolo se afla prezent si oxigenul din sacii aerieni, din traheele si traheolele aparatului respirator, producind o ardere care da caldura si mi&oare, deci energie. Ceea ce este mai uimitor privind desfasurarea procesului de producere a caldurii animale, este ca, in afara de energia termica a alimen-' telor ingerate, apare energia electricd necesara activita^ii celulare din muschi si sistemul nervos. Enegia calorica, energia electrica si alte produse ale metabolismului dau energia mecanicd albinelor care zboara, circula in stup sau in afara lui in cautarea hranei si pentru indeplinirea altor sarcini pe care le mai au. Caldura din interiorul corpului lor este variata cind in faguni cuibului nu este puiet. Chiar si atunci cind albinele stau strinse in ghemul de iernare, caldura variaza de la 14 la 28C chiar daca afara termometrul inregistreaza 7C. Cercetatorii au stabilit ca albinele intre anumite limite furnizeaza cu atit mai multa caldura cu cit frigul este mai mare, ceea ce le face sa se comporte in mod invers fafa de alte animale poykiloterme adic* din cele a caror temperatura variaza dupa mediul in care ele se aliS asa cum sint reptilele si pestii. Dar asa cum v-am mai spus albinele sint poykiloterme numai in timpul noptii, iar in cursul zilei, homeoterme adica cu temperatura constants. Consumul de miere coboara cind temperatura se urea si cu atit mai mult cind albinele stau in grup mai numeros pornind de la 20C. De indata insa ce apare puietul in fagurii cuibului, temperatura ramine aproape constanta intre 34 si 35,2C, indiferent de cea din afara stupului. Ea se mentine astfel datorita acelui grup de albine tinere ce stau deasupra fagurilor si ajuta la clocirea oualor. Aceasta caldura de eel mult 35,2C ajuta ca puietul din cuib sa iasa exact la 21 zile la lucratoare, la 24 zile la trin'tori si la 16 zile la matci. Cercetatorii au observat ca atunci cind din anumite imprejurari cuibul are o caldura 147

numai de 30C, metamorfoza puietului de lucratoare se face in 25 zile in loc de 21 ; cind temperatura este mai mica, in jurul a 20C, albinele se nasc fara aripi. Dar nu este bine nici sa fie depasita peste normal, caci la 37C metamorfoza este intr-adevar scurtata la 1920 zile in loc de 21. iar albinele se nasc cu aripi nelntregite. Deci echilibrarea caldurii in cuibul coloniei, se indeplineste datorita unui proces de metabolism, legat de alte trei conditii principals : a) stupul sa fie bine incheiat pentru a nu inlesni curenti in cuib ; b) colonia sa aiba o populate suficient de numeroasa pentru a putea creea si men^ine temperatura la 3535,2'C ; c) in faguri sa fie rezerve de hrana care sa dea siguranta ca puietul nu va suferi de Hpsa ei. Legat de problema cuibului si mediul sau de dezvoltare va vetf astepta desigur ca aci o sa lamurim intregul proces de create ce ar urma sa se incheie prin aparitia acestui fat ce se urzeste in cuib si care este roiul cu intregul sau proces de formare. Nu vom proceda astfel peri'tru ca deocamdata studiem via^a roiului secundor devenit acum colonie deplina, o data cu fecundarea matcii si depunerea oualor in cuibul ei.

SISTEMUL RESPIRATOR AL COLONIEI

Grupul ventilatoarelor Preschimbarea aerului in cuib este foarte necesara, mai ales cind matca incepe din vreme sa depuna ceva oua in fagurii central!. Desi albinele pot trai intr-un mediu cu o msemnata cantitate de bioxid de carbon, el trebuie totusi eliminat cind s-a acumulat peste masura si inlocuit cu oxigen. lata cum apare aici, sistemul respirator al coloniei, reprezentat prin acel important grup social il albinelor ventilatoare. Ele nu sint totdeauna acelasi nici ca numar, nici ca aitribu^ii. Sint situatii in colonie, mai cu seama in cuibul cu puiet capacit sau nu, cind procesele vitale degaja o importanta propor^ie de caldura^ astfel incit insasi albinele fjoperitoare, avind func^ia de a tine de cald puietului, sint silite sa se resfire pe suprafata elipselor si sa-si agite aripile pentru racorirea atmosferei interioare. Grupul social al albinelor ventilatoare, ce reprezinta sistemul respirator al coloniei, determina o circulate mai mult sau mai pu^in activa a aerului prin introducerea aerului proaspat din afara, incarcat cu oxigen si eliminarea din stup a celui viciat, incarcat cu bioxid de carbon. In stup dupa Herzel s.a. sint adevarate ,,baltoace de aer stricat, continind peste 3/o bioxid de carbon. Procentul de oxigen poate, de asemenea, sa se saraceasca mult si repede, cind in acelasi timp numai la citeva zeci de centimetri ca distanta, compozitia atmosfeii din stup sa fie mult apropiata fata de aerul din afara". Albinele par sa nu fie ingrijorate de aceste situatii, intrucit fagurii desi sint destul de apropiati cu un spatiu de numai 11 mm, si se creeaza usor o acumulare de gaz carbonic, acesta este insa repede imprastiat si eliminat prin urdinis cu ajutorul ventila^iei Desigur ca atunci cind schimbul de aer nu se face in mod normal, iar temperatura urea in interior, colonia va suferi, caci stigmele respiratorii si traheolele conducatoare, se umplu cu apa condensata din vaporii stupului, ceea ce duce la asfixierea coloniei. Asemenea accidente se petrec daca stupii au fost uitati inchisi si ventila^ia nu se poate rcaliza eficient sau in eazul transporter!lor in pastoral, in stupii care asa cum vom arata la apicultura pastorala n-au mijloace suficiente de ventilatie si aerisire. 149

Necesarul de oxigen al unei colonii este foarte mare, stiut fiind ca fjecare albina consuma de 2,5 ori mai mult oxigen ca eel al organismului uman, bineinteles in raport de greutatea coloniei fata de om. Necesarul de oxigen variaza dupa anotimpuri. Ambruster a constatat ca o colonie cu 1 kg de albina consuma pe ora, la 2025C. m aceeasi perioada, urmatoarele cantita^i de oxigen, eliminind bioxidul de carbon astf el :
A.notimpul Primavara Vara Toamna larna Oxigen ml 29,754 17,336 Bioxid de carbon ml 30,408 17,575 25.8S1 35,036

24,7%
22,534

Excesul de caldura din cuib poate fi echilibrat nu numai prin actiunea unei ventila^ii active, ci si printr-o alta masura pe care o ia colonia si anume : evaporarea in interior a unei anumite cantitati de apa, adusa din afara, de grupul social al albinelor speoializate in transportul apei. Acestea, ori o depun in strat subtire pe suprafata fagurilor, ori o dau in pastrare albinelor dsterne care stau in nemiscare, pline pina la refuz cu apa, sau o scot in mid picaturi pe virful limbii, de unde se evapora repede, ca o boare fina ce imbunatateste atmosfera. In felul acesta 'temperatura din interior scade sim^itor. Obisnuit, o parte d.in grupul social al albinelor ventilatoare isi incepe activitatea cind caldura din cuib atinge 36C. Acest grup se asaza in lant la distanta de 2 cm uncle de altele, de la marginea fagurilor pina spre urdinis. Acolo, pe scindura de zbor se asaza un alt grup de albine ventilatoare, care stind in pozitie inversa, absoarbe aerul viciat din interior cu ajutorul miscarii aripilor, iar altele introduc aer proaspat cu oxigen. Ele stau cu abdomenul putin inaltat fara sa deschida glanda odoranta. In felul acesta, cu ajutorul acestui grup social al ventilatoarelor, o colonie introduce 0,10,2 litri oxigen pe secunda, ceea ce este echivalentul a 600 1 oxigen pe ora, eliminind bioxidul de carbon. Grupuri sociale de albine ventilatoare se plaseaza aproape in toate parole stupului : sus, pe suprafata spetezelor superioare ale ramelor, jos, pe fundul stupului si mai ales pe fata interioara a peretelui frontal. Ele bat activ din aripi emitind un zumzet ou vibratii ce ating 117,9 Hz1). Curentul de aer atinge atunci 2 m/sec. La temperatura indicata mai sus mecanismul de racorire a coloniei se declanseaza automat. Higrometria absoluta in stup este de 15,9 mg de vapori apa la litru de aer. Umiditatea relativa coboara atunci cu 40%. Dupa Vohlgemut, o colonie supraincalzita determina grupul social al ventilatoarelor sa mareasca curentul de aer la 0,40,5 litri de aer pe secunda. Cind apa este pulverizata
') Hertz (Hz) = Unitate de frecventa cu simt>olul Hz echivalent frecven^ei unui fenomen periodic, care se repeta la fiecare secunda ; ciclu pe secundS.

pe suprafata fagurilor cu puiet, higrometria relativa si absoluta se urea, iar temperatura scade. Cind in schimb apare un frig brusc, temperatura cuibului se echilibreaza in eel mult 60 minute, la o valoare cumpanita, care pentru centrul cuibului nu coboara decit eel mult la 0,40,5C, fata de un cuib netulburat de o asemenea aparitie brusca. In schimb, la marginile cuibului temperatura poate cobori cu 1,2C (H. Heran). Cresterea metabolismului albinelor ce incalzesc puietul duce la o urcare a higromeitriei relative si absolute in zona puietului ; aceasta depasire determina ca in cuib sa se nasca un numar mai mare de viitoare culegatoare pentru culesul mare din luna mai, de la primul salcim si apoi la eel mai tardiv, cit si la eel din iunie, de la zmeura si tei. Orice coborire a temperaturii cuibului care nu ar fi compensata, se va rasfringe implicit nu numai asupra depunerii unui numar mai mic de oua in cuib, dar si la anormala dezvoltare a puietului la termenele stiute, caci procesul biologic de mitoza deci ritmul de divizare a eelulei vii sufera intirzieri. Dar daca colonia are un sistem atit de precis in privinta termogenezei in cuib, ea are si mijloace practice de racorire a cuibului cind temperatura depaseste 37C. In acest caz rindurile clocitoarelor se resfira, rarefierea albinelor racoreste atmosfera stupului, pastrind un echilibru intre producerea de apa din metabolizarea hranei si eliminarea ei din corpul acestora. Intr-o masura egala trebuie inlaturat de stupar si excesul de caldura, in timpul verilor seoetoase si cu temperaturi mari. Asezarea stupinei va fi astfel orinduita asa incit soarele arzator sa nu influenteze ctiibul. In mod praetic, vara, stupii trebuie sa fie adapostiti la margine de padure, cu orientarea spre est, ceea ce le va folosi de doua ori albinelor, caci dimineata pornesc la lucru mai devreme, si se evita razele solare fierbinti de la amiaza. Urdinisele deschise larg pe toata la^imea stupului, favorizeaza racoarea in interiorul cuibului, folosind grupe sociale mai mari de ventilatoare si dind posibilitate sa creasca numarul culegatoarelor. O grija mare si permanenta pentru cuib atit in primaverile reci, cit si vara este dupa Comeron Jay (S.U.A.) ca temperatura de 35,2C sa fie coordonata cu o umiditate de 96%. Daca acest procent de umiditate scade, larvele din fagurii cuibului se deshidrateaza, pierd din greutatea normala si determina apari^ia in cuib a unei mortalitati insemnate de iiimfe, dintre cele aproape sa ajunga la maturitate. Umiditatea ce variaza in raport de temperatura mediului ambiant este o necesitate fiziologica pentru colonie. Cind temperatura ramine constants in tot cuprinsul stupului, umiditatea ramine si ea la acelasi nivel, caci colonia este supusa legilor fizice normale si anume : o oarecare cantitate de aer va confine o anumita cantitate de apa, la o anumitd temperatura. Daca proportia de vapori din aerul de respiratie al albinelor este superioara celei normale, indicate mai inainte, incepe condensarea lor pe pereti in punctele cele mai reci. Atit timp cit colonia va pastra temperatura interiorului stupului deasupra temperaturii exterioare. atmosfera stupului ramine relativ mai uscata decit atmosfera

150

exterioara si nu se produce condensatia. Deci, no^unea de umiditate reprezinta plastic o anumita cantitate de vapori de apa, cuprinsa intr-un metru cub de aer, la o anumita temperatura. Schimbarea oricaruia dintre acesti factori fizici va determina o modificare corespunzatoare in raporturile dintre ei. Cintd o anumita propose de vapori intr-un metru cub atinige limita de condensare, fara sa fie depasita, se zice ca acel aer este saturat cu vapori. Aceasta limita are in fizica valori de 100%. Peste aceasta limita se produce in interior condensarea imperceptibila a vaporilor, care totusi pina la urma se 'transforma in picaituri de apa in locurile cele mai reci ale stupului. In cazul contrar, a lipsei umiditatii necesare microclimei coloniei, intervine grupul albinelor transportatoare de apa in stup. Despre aceasta interventie am mai vorbit, iar problema ei va fi lamurita mai amplu, cind ne vom ocupa de grupul social al albinelor culegatoare. In afara de temperatura si umiditate cuibul are nevoie de spa^iu suficient pentru extinderea ouatului ma'tcii, mai ales in lunile de virf care sint aprilie si mai. Atunci colonia pregateste contigente noi de viitoare culegatoare pentru marele cules. De asemenea, pentru sfirsitul verii albinele isi pregatesc in cuib albine de iarna, care sa supravietuiasca pina la aparitia culesului in primavara urma'toare. Cu cit colonia este mai puternica cu atlt matca are nevoie de un spa^iu mai larg pentru cuib. lata conditiile mediului ambiant al cuibului coloniei si legile sale de conduita.

SISTEMUL DIGESTIV, CIRCULATOR $1 EXCRETOR AL COLONIEI Grupul social al albinelor doici

Dupa ce v-am aratat pina aici cum roiul secundar cu matca neimperecheata dupa imperecherea ei a devenit ca un fel de ovar al coloniei, iar cuibul mediul sau de dezvoltare, eate normal sa examinam, in continuare, care este organ ul coloniei care asigura hrana albinelor si a puietului din cuib, pina cind aceste albine-molecule ajung mature. In definitiv, colonia apare ca o femela care isi creste puii cu lapte scos din propria sa fiinta, la fel cum o mama isi alapteaza copilul de la sinul sau. Aceasta sarcina de aldptare este indeplinita in colonie de un mare grup social de albine tinere care sint pregatite fiziologic cu glande producatoare de hrana larvara denumita laptisor (fig. 21), grup care privit in totalitatea lui se prezinta cu mii de albine-molecule ceintruchipeaza sinul mamei. Este grupul social al albinelor-doici in virsta de 3 11 zile, al caror rost in colonie este covirsi'tor, stiut fiind ca hrana sta la baza vietii. De aceea, aceasta noua lec^ie va avea in expunerea noastra o extindere mai mare. Viata coloniei de albine se intemeiaza pe trei functii fund amen tale, exerci'tate de aparatul digestiv, circulatjor si excretor, iar elementele de .care depinde viata ce se desfasoara in sinul coloniei flint : laptisorul, mierea, .polenul si apa. In cadrul acestei comunitafif procesul de alinientare are loc prinrtr-un schimb permanent din gura in gura a elementelor aratate, astfel ca asistam la un metabolism realizat in cadrul unui adevarat superorganis.m, denumit asa p>e drept cuvint de marele cercetator profesor dr. R. Chauvin. Tinerele albine, dupa ce parasesc al- Fig. 21. Olandele faringiene de lapveolele natale, sint infametate, caci ele nu din cap, productaoare ti^or : consuma hrana directa in stadiul de nimfa. i gianda din dreapta ; 2 creierul ; 3 ochii ; 4 desPe toata durata ace&tui stadiu nimfal se chiderea de devereare a lapti?ohranesc din propriile rezer\^e corporale, din rului.
153

acel corp gras despre care am vorbit la anatomia albinei. Atunci cind ele intra in forfoteaia stupului, primesc putina hrana intaritoare si apar ametite, cu miscari tremurinde si nesigure pe picioare. Apoi ele se indreapta spre fagurii cu puiet necapacit. S-a crezut, pina acum trei decenii in urma, ca luind contact cu larvele necapacite, preiau de indata sarcina de a le hrani. S-a constatat insa ca din contra ele au nevoie de laptisorul gasit din belsug pe fundul alveolelor natale ale larvelor, dat de doicile din cui'b. Intr-adevar, dupa ce tinerele albine flaminde, care abia au trecut pragul vie^i exterioare, se alimenteaza din hrana glandulara laptoasa in care inoata larvele si o inghit cu lacomie, parasesc acesti faguri cu larve, indreptindu-se de data aceasta spre fagurii cu polen sau pastura. Acolo ele ramin cam doua zile, alimentindu-se din abunden^a. In felul acesta isi refac cornplet corpul gras consumat in intregime in timpul stadiului nimfal, pentru formarea organelor noi care in stadiul larvelor sint sub forma de mugurasi. Despre aceste sehimburi organice v-am vorbit amanuntit la dezvoltarea nimfei, raminmd sa va amintesc aici de cele doua procese de histoliza si histogenoza. Cind tinerele albine se maturizeaza, o data cu refacerea corpului gras si cind rezerva corporala atinge 5461 mg, ele tree la activitatea de doici, grup social cu sarcina sa hraneasca puietul larvar din cuib. Aceasta sarcina nu va fi indeplinita la inthnplare, ci ele dozeaza componenta laptisorului ce-1 ofera in raport de virsta larvelor pe care le ingrijesc. Larvele in virsta de 12 zile au nevoie de o proportie mai mare de protide pe care le ofera doicile in virsta de 810 zile. M. Haydak (S.U.A.) precizeaza ca proteinele din hrana larvarS contin to\i aminoacizii esentiali necesari dezvoltarii larvei inca din prima clipa cind embrionul paraseste coaja oului. In schimb, hrana larvelor in virsta de peste trei zile contine si o proportie insemnata de hidra^i de carbon. Dupa Nelson .graunciorii de polen digerati se gasesc regulat in cantit5^i reduse in hrana larvelor mai mici de trei zile, de la eclozionare. Tot Haydak insa a gasit ca doicile dau polen in cantitate mult mai mare larvelor de trintor decit celor de viitoare albine lucratoare. In mod obisnuit cercetatorii au stabilit ca larvele tinere sint hranite de doici care au virsta de 8 zile ; larvele virstnice sint hranite de doici mai tinere, avind virsta de eel mult 5 zile, iaY larvele care au abia 24 de ore de la nastere, sint hranite de doici avind virsta de 7 zile. In felul acesta <albinele doici ofera numai laptisor tuturor larvelor, indiferent din ce casta fac parte in primele trei zile de stadiu larvar. Apoi, larvele de matca primesc laptisor in continuare, pina la capacire, iar cele lucratoare si trintori care depasesc virsta de trei zile primesc o hrana compusa din polen, miere si apa, care le va servi la completarea corpului gras, acumulat partial inca din stadiul embrionar. Cu aceasta rezerva corporala de corp gras se vor hrani viitoarele nimfe timp de 12 zile, pina la maturizarea si eclozionarea lor din alveolele naitale. De asemenea, corpul gras va fi de folos viitoarelor albine la cladirea fagurilor, caci componentele lui, lipidele si hidratii de carbon, sint necesari producerii de solzisori de ceara, in afara de 154

mierea cu care albinele se alimenteaza din belsug si pe care o au in gusi, cind incep o astfel de lucrare. In felul aratat mai sus lucreaza marele grup social al albinelor doici incepind din a treia zi din via^a lor si pina la a 1112 zi de la eclozionare, reprezentind pentru acest complex biofiziologic care este colonia sinul cu lapte a colcniei-mama. Din rindul acestui mare grup, se alege pentru o scurta trecere a matcii de pe un fagure de cuib pe eel vecin, un grup mic de albine, 810, albinele curtence care se ocuipa de matca, o curata, dar mai cu seama o hranesc cu laptisor ; intensitatea depunerii oualor de catre matca este in directa legatura cu aceasta alimentatie ce i se ofera in calitatea ei de mama a coloniei. Numai astfel ovarele ei pot sa formeze zeci de mil de ovule, viitoarele oua in formare, ce vor fi depuse in ritm si in concordan^a cu cantitatea si calitatea secretiei glandulare cu care este hranita. Dar de ce aminti^i si de ,,calitatea" laptisorului ? intreaba unul din apicultorii incepatori. Pentru ca laptisorul nu este decit un derivat al polenului ingerat. Cum acesta provine de la diferite flori melifere, unele cu polen mai valoros, altele cu unul mai sarac in substante hranitoare, laptisorul va urma aceeasi scara. De pilda polenul de^astan salbatic Aesculus hippocastanum care este sarac in unele substance va da un laptisor de calitate alimentara inferioara, ceea ce se va rasfringe asupra albinelor doici consumatoare si deci asupra puietului care va fi crescut in conditii mai grele, in comparatie cu polenul de papadie, mac, sparceta etc., care au toate substan^ele necesare producerii unui laptisor de calitate superioara. Hrana glandulara oferita matcii de micul grup al curtencelor ce o insotesc, ii este data in momentul cind sta citeva secunde nemiscata, avind abdomenul introdus intr-o alveola a cuibului spre a depune acolo un ou. Cum ritmul de ouare al matcii este neintrerupt si sarcina acestui grup social de a o hrani este nemtrerupta. Cind elipsa, cu oua de pe fagurele de cuib, s-a completat, matca trece pe fagurele vecin, unde se formeaza de indata alt grup de curtence, si ea continua deci sa fie alimentata, in afara de mica pauza de trecere de pe un fagure pe eel vecin. Din cele expuse mai inainte, cred ca ati in^eles ca vorbind de hrana larvelor si alimentatia cu polen a albinelor doici, am pasit in domeniul aparatului digestiv al coloniei sinul plin cu lapte ce este format de grupul social al doicilor care 'hranesc nu numai puietul, ci ohiar pe mama lor acea f emela f ecunda care este matca. Procesele de hranire nu-si limiteaza existen^a numai la acest produs grandular care este laptisorul glandelor faringiene, ci, consumind miere si polen albinele o data cu ingerarea acestora fac schimb de hrana intre ele in mod permanent, impreuna cu hormonii si alte secretii glandulare si feromonale. Procesul privit in totalitatea lui reprezinta atit sistemul digestiv clt si eel circulator si excretor, caci hrana circula continuu, pe cale hemolimfala intre toate albinele coloniei. Cercetatorii Nixon si Sturtewant (S.U.A.), au dat experimental izotopi radioactivi numai la sase albine dintr-o colonie, constatlnd dupa 155

doua ore ca 76% din albinele acelei colonii purtau izotopul; bineinteles ca restul de 24 % 1-au primit si ele in scurt timp. Este dovada indubitabila ca hrana circula intre toate albinele colectivitatid pe cale hemolimfala. O alta forma de digestie si circulate o prezinta polenul ingerat care trece din gusa in proventricol, digerat partial acolo si completat cu digestia din stomac. El contribuie la formarea laptisorului care circula in tot cuibul, plus eel dat in hrana larvelor si matcii, fara de care ea nu poate procreea. Sucurile digestive impreuna cu enzimele patrund in fiecare grauncior de polen golindu-1 complet de continutul sau, care intra in sistemul circulator ; el alimenteaza glandele faringiene si mandibulare, ambele avind roluri importan-te in hrana albinelor si circulatia ei, si ajutind la marirea rezervei corporale de proteine a corpului gras. Prin descompunerea polenului in aminoacizi apar al^i aminoacizi noi, care resin tetizati, refac tesuturile uzate ale organismului ; deci si in aceste procese, digestia si circulatia sint infratite. In timpul digestiei organismul creeaza din substante simple alte substance complexe sub actiunea enzimelor, si astfel, proteinele animale si lipidele contribuie la cons'tructia organica a puietului din fagurii cuibului si la intretinerea propriului corp al albinelor doici. Dar oricit de pure ar fi componentele acestei hrane exceptionale compusa ddn polen si miere, ele contin o serie de elemente care nu folosesc organismului albinei ; acelea duse tot pe cale hemolimfala, sint purificate de tubii malpighieni, ce sint rinichii albinei, iar reziduurile sint adunate in punga rectala si de acolo, in zbor, sint eliminate. Deci, iata ca apare si sistemul de excretie, legat normal de eel digestiv si circulator. Excrete este si acel fenomen de eliminare din proventricul in cavitatea bucala a acelui invelis grasimos al polenului denumit poleina; acest reziduu, regurgitat si amestecat cu secretia glandelor salivare si care contine antibiotice, impreuna cu substantele rasinoase culese de pe muigurii unor copaci, formeaza un produs nou, propolisul, al carui rol in viata coloniei este foarte important, si-1 vom explica la locul potrivit. Iata cum se prezinta aceasta trinitate de actiuni digestive, circulatorii si excretorii in viata coloniei de albine. Ramine sa fiti lamuri^i in acest vast capitol despre felul cum se prezinta laptisorul si rolul sau in colonie, urmate de subcapitolele sale si anume : alimentatia si metabolismul, chimismul coloniei si rolul mare al enzimelor in toate procesele de vietuire a ei. Rqlul laptisorului in viata coloniei Productia glandelotr1 faringiene, in scurtul interval de zece zile de la eclozionat cit aceste glande secreta laptisorul, este strins legata de starca fiziologica a gandelor cu acinii *) lor. In urma consumului a'bundent de proteine si vitamine din polen, atit glandele faringiene cit si cele mandibulare, iau o deosebita dezvoltare. La albinele orescute in
') Acini = de la cuvlntul latinesc accinus boab5 din ciorchine.

toamna, care vor indeplini sarcina de a fi doici in primavara viitoare sau, uneori, chiar spre sfirsitul iernii, desi au virs/ta de 45 luni, aceste glande sint tinere fiziologic si deci neuzate. Glandele faringiene primesc pe cale hemolimfala toate substantele pre^ioase ale polenului ingerat fie direct prin procesul de digestie, fie prin in'termediul corpului gras. Cind vom ajunge sa vorbim de aotivitatea marelui grup social al albinelor culegatoare, vom lamuri rolul pe care il are polenul in hrana coloniei. Din punct de vedere organoleptic laptisorul se prezinta ca o substanta viscoasa, de culoare galbuie, cu gust putin astringent si un suav mi-ros de miere ; pH-ul sau este de 4,7 iar al1,i chimisti 1-au gasit chiar 5,2. El mai contine 60% apa, 30% materii hidrosolubile, dintre care 11% zahar inventit. Este produs de acinii glandelor, acini care sint transparent!, avind o culoare alb-galbuie. Cirud acesti acini sint uza^i, vacuolele !) lor nu se mai vad si devin moi, se micsoreaza, sint subtiri si agatati de o codita. Cind glandele faringiene nu mai produc laptisor, produc in continuare enzime. In compozi^ia laptisorului intra : proteine, lipide, vitamine, antibiotice ale caror substante active sint localizate in doi acizi grasi, hidrati de carbon, substante radioactive, precum si acizi nucleici. Proteinele sint partea cea mai importanta din substanta uscata a celulelor. Etiologia cuvintului dupa von Frisch ne indruma in explicarea notiunii. Cuvintul ,,protosa in limba greaca inseamna ,,primulu ca importanta si cantitate. Irntr-adevar, toti biologii considera ca viata, cu <toata imensa varietate de forme, este conditionata in cea mai mare parte de existenta proteinelor. Ele sint formate din carbon, hidrogen, oxigen, azot si sulf. Dupa cum vedeti, cu ajutorul lor, albinele doici regleaza compozitia alimentelor si le ofera larvelor celor trei caste. Ele sint componen'te ale celulei vii, celula care dupa biologi este unitatea fundamental^ a vietii. ,,Sint substante macromoleculare, obtinute prin legarea aminoacizilor intre ei. De pilda dupa Chauvin proteinele din laptisor constrtuie mijlocul cu care doicile regleaza compozitia alimentelor ce le ofera larvelor." Proteinele sint impartite in doua categorii: albumine2) si globuline3). Acestea doua din urma fac parte din clasa proteinelor simple, care prin hidroliza enzimatica sau acida dau aminoacizii. Dupa cercetatorii, Amnon si Zoohd, o parte din aceste proteine servesc ca su-rse de azot. Autorii de mai sus au gasit in laptisor : colinesteraza nespecifica si o fosfataza acida, enzima produsa de glandele faringiene ale doicilor. Proteinele insa din laptisor n-au nici o legatura cu determinarea castelor. Aminoacizii sint ca niste veritabile ..caramizi ale vietii" dupa cum ii caracterizeaza prof. M. Prenant. Nasterea lor are loc in citoplasma nucleului celulei care secreta enzime in interiorul vacuolelor

organici. i. ') s ) Globuline = clasS de proteine cu molecule mari, solublle in soluvii saline, prezente ma sangiuina. Gamagobulinele au rol In imunitate. In plasma

156

157

de aoolo si descompun particula in component! chimici usor de asimilat. Ei au aceeasi components cu proteinele cu deosebirea ca fosforul inlocuieste sulful". Acizii nucleici sint de doua feluri : acidul dezoxiribonucleic cu simbolul ADN si acidul ribonucleic cu simbolul ARN. Ei exista in fiecare celula cu rol hotaritor in morfogeneza celor trei caste din colonie si le revine rolul principal in sinteza proteinelor ce constituie baza viepi. Dupa prof. M/elicenco ei sint polimeri!) macromoleculari din cei mai complecsi si servesc drept baza materiala a ereditatii, codul si mecanismul biochimiei. Ei exista in fiecare celula cu rolul de a realiza metabolismul ; sint substance comune tuturor celulelor animate si vegetale. Una din definnMile ADN-ului si ca cuprins si ca expunere sugestiva si foarte interesanta este cea data de dr. M. Grigorescu care spune : ,,inima cibernetica a celulei este constituita din siruri duble, elicoidale formate din molecule de acid dezoxiribonucleic ADN. Toate func^iile uzinei celulare sint inscrise in sirurile acestea bizare, intr-o ordine si cu o precizie care sfideaza fantezia tehnica. De la hrana pina la aparare si reproducere, tot ce intreprinde celula pentru a trai si s se perpetua este con^inut in ADN si comunicat in termeni imperativi dar indescifrabili deocamdata pentru oameni. Se stie totusi ca acest acid utilizeaza serviciile unui ,,curier cibernetic" : acidul ribonucleic ARN care cu o suplete fantastica transmite comenzile, modeleaza actiunile microfizice si operatiile biochimice, veghiind la efectuarea lor". ADN-ul o spune savantul american de origine romana acad. George Emil Palade, premiat cu premiul Nobel este dictatorul care indica partilor componente ale celulei, felul in care trebuie sa se comporte, ce trebuie sa caute si ce trebuie sa evrte. ADN-ul este un fel de arhiitect care stabileste planul de ansamblu al vietii si care incredinteaza munca de constructie unui antreprenor acidul ribonucleic ARN. Primul este format din doua lanturi laterale infasurate in spirals pe care sint inregistrate intr-un fel informatiile sub forma unor molecule. Cel dc al doilea, ARN-ul mesager, se lipeste strins de spirala pentru a lua de la ea planul de care are nevoie, dupa care transmite consemnul variantei ARN de transfer, care se pune pe treaba, urmind cu scrupulozitate instructiunile primite (Reader's Digest). ADN se gaseste obligatoriu in nucleu si este detectat in toate organitele celulare, ARN sta in citoplasma avind o molecula mai mica ca ADN, deci mai simpla ca alcatuire, servind drept baza a ereditarii. Lipidele (grasimile) sint alte componente ale laptisorului mai putin importante fata de cele ce vin din polen iar larvele au capacitatea de a le sintetiza pornind de la hidratii de carbon ingerati, fie ca provin de la miere, fie din glucidele polenului. S-a observat ca atunci cind ele lipsesc sau apar in proporii prea reduse in laptisor, procesul de nimfoza nu se indeplineste complet si multe nimfe mor in pragul trecerii in stadiul de imago.
') Polimer = substan^S macromoIecularS ob^inuta prin polimerizare a cSrei moleculS este alcatuita prin unirea in lant a unui numar oarecare de molecule de monomer.

In laptisor cercetatorul G. Hoffman a descoperit si acidul hidroxidecenoic care se stie ca este o secretie a glandelor mandibulare si toracice. Vitaminele din laptisorul de matca, mai ales din eel secretat de doicile in virsta de 1114 zile, au o mare importan^a in dezvoltarea larvelor si mai ales in longevit-atea matcilor. Acidul pantotenic care atinge 104200 micrograme/gram este gasit in larvele de 13 zile, ca apoi sa scada la 2535 micrograTne/gram la larvele de 5 zile. Aceasta pre^ioasa vitamina dupa Winder constituie treapta premergatoare in formarea provitaminei A, care nu se gaseste direct in laptisor deciit sub forma de compusi ai ei, dar astfel transformata are o importanta hotaritoare in metabolismul organismului larvelor. Ea este cea care contribuie mult la dezvoltarea glandelor faringiene ale viitoarelor doici si la mentinerea mult timfp in func^iune a acestor glande. De aceea. stuparii care hranesc stimulent coloniile, este bine ca odata pe saptamina, sa puna in sirop sue de morcov, care confine o cantitate mare de vitamina A in stare naturala. Albott citat de Chauvin a stabilit ca aciditatea laptisorului proaspat este baotericida si bacteriostatica, cali'tate pe care insa o pierde daca este pastrat in laborator timp de cinci zile. Dintre toate vitaminele, ribojlavina, biotina si niacina (acidul nicotinic) an, de asemenea, ca si acidul pantotenic, o deosebita importanta, caci larvele care le primesc dau albine mature cu calitati deosebite. In general, s-a stabilit ca laptisorul contine urmatoarele vitamine (procente date in gamma/gram) :
T lamina Riboflavina Piridoxina Niacina (acid nicotini'c vitamina PP) Acid panthotenic Biotina (vitamina H) Acid folic Inositol Vitamina C 1,21,8 628 2,250 48,25125 urme 110130 1,641 0,160,5 78150 urme

Vitamina A i E Vitamina Bl2

absent urme

Prof. M. Haydack spune ca mai ales piridoxina are o deosebita importanta in cresterea puietului, iar cercetatorul Back a gasit ca pantotenalul de calciu, derivat al acidului pantotenic este deosebit de activ. Acinii glandelor faringiene se dezvolta mult mai bine cu un amestec de vitamine si albumine, decit numai cu albumina pura. Glandele stimu^ late experimental cu vitamine ramin active mult timp. In laptisor s-a mai descoperit si biopterina si neopterina, pe care doicile le dau numai larvelor de matca, ceea ce dovedeste ca ele pot diferentia calitativ si cantitativ diferite substance din componen^a laptisorului dat larvelor celor trei caste din colonie. Glucidele din laptisor glucoza si fructoza sint in proportie de 42/0 si respectiv 53%. Lar-

158

159

vele dupa Chauvin pot sintetiza lipidele care formeaza o parte importanta a laptisorului din hidra^ii de carbon ce-i primesc. Substantele minerale sint aproape intacte fata de cele ale polenului si le vom descrie acolo. In sfirsit, apa are o msemnatate deosebita in laptisor, avind o medie de 16,32%, fiind indispensabila pentru cresterea si dezvoltarea organelor. Cercetatorul Smith spune ca ,,atunci cind procentul de apa din laptisor este marit, in primele zile de stadiu larvar, larvele se dezvolta iar procentul de nimfozare se face mult mai bine". Privit in ansamblu laptisorul nu este un produs singular al glandelor faringiene, caci dupa Chauvin ele secreta un laptisor alblaptos-viscos, fara hidrati de carbon dar cu biopterind si derivati purinici pe care doicile ii dau numai larvelor de matca, in timp ce in totalitatea laptisorului intra si o secretie limpede a glandelor mandibulare ale doicilor, secretie care are glucoza, fructoza si acid pantotenic in cantitati marite. Sub aceasta combinatie doicile il servesc larvelor de lucratoare. Secreta alba a glandelor faringiene este data tuturor larvelor din cele trei caste, in primele trei zile de stadiu larvar, in combina^ii diferite si cu deosebirea observata de cercelatorul J. Hoffman ca larvele de matca il primesc in cantitati mai mari, cu atit mai mult cu cit acestea din urma sint mai des vizitate de doici fata de larvele de lucratoare si cele de trintor. Dupa observatiile lui nu numai ca frecven^a hranirilor facute este mai mare, dar si valoarea absoluta a acestei hrane albe data larvelor de matca este mai mare. In decursul fiecarei zile larvele de lucratoare sint vizitate de 143 de ori in medie, pe cind dupa M. Lindauer doicile viziteaza larvele de matca in botci de 20 de ori mai mult. In plus, acestea din urma primesc laptisor in mod continuu in stadiul larvar deci sa.se zile pe cind larvele de lucratoare si cele de trintor primesc laptisor numai trei zile. In restul de trei zile a acestui stadiu larvar, larvele de lucratoare si de trintor primesc ca hrana un fel de terci compus din miere, polen, apa si o doza redusa de secretie limpede a glandelor mandibulare. Mai mult chiar dupa observatiile lui Ortel larva de matca continua sa se alimenteze numai cu laptisor, chiar si dupa capacirea botcii. In virtutea principiului gravitate!, botcile avind o pozitie verticala pe fagure, laptisorul din fundul ei graviteaza spre virful botcii, deci in directa apropiere a aparatului bucal al larvei de matca. In schimb, larvele de albine lucratoare primesc de la doici acea hrana mai simpla amintita, in care polenul este intr-o cantitate foarte mica, fata de eel oferit larvelor de trintori, necesar formarii milioanelor de spermatozoizi ce se acumuleaza in aparatul lor reproducator. Trintorilor li se dau hidrati de carbon (miere) in proportii mai mari, precum si vitaminele riboflavina si acidul folic, mai mare in comparatie cu ceea ce doicile ofera larvelor de lucratoare. Ele insa primesc biotina, tiamina, piridoxina, colina si acid pantotenic in proportii mai mari, fata de cele oferite larvelor de trintor in acel terci. Cunoscutul cercetator Rhein citat de Chauvin considers ca exists in com'pozitia laptisorului un factor necunoscut, o substan^a cu caracter hormonal, produs instabil pe care albinele il secreta pe masura nevoilor.
160

CHIMISMUL COLONIEI 1 NUTRITIVA A LARVELOR DE LUCRATOARE Cum poate oare grupul social al albinelor doici sa dozeze diferen^iat hrana data celor trei feluri de larve ? ma intreaba un apicultor incepator. Este una din tainele pe care inca nici un cercetator n-a dezlegat-o. Fapt cert este ca s-a analizat de fiecare data componen^a laptisorului dat in diferite situatii si s-au gasit ca aceste diferen^ieri nu sint intimplatoare, ci urmarite strict de albinele doici, dozind cu precizie secre^iile glandulare in raport cu virsta larvelor, cit si cu cea a doicilor ce le-o servesc. Se confirma, ceea ce am spus in treacat, ca larvele tineT re de 23 zile sint hranite de doici in virsta de 8 zile ; larvele virstnice de 36 zile snit hranite de doici ce n-au mai mult de 6 zile de cind au eclozionat din alveolele natale, iar larvele pina implinesc 24 de ore sint hranite de doici in virsta de 7 zile. S-a dovedit astfel cS continutul laptisorului dat larvelor este variat si ca doze si ca components in raiport de virsta doicilor si a larvelor. Dupa aceasta nutritie organele larvelor se dezvolta in mod normal la toate cele trei caste. Insa dupa ce larvele de lucratoare au implinit trei zile s-a observat ca ovariolele ovarelor celor de lucratoare care pina atunci erau egale ca numar cu cele ale larvelor de matca din botci, incep sa se micsoreze. De unde pina atunci erau in numar de 150160 ovariole, numarul lor se tot micsoreaza in special in perioada stadiului nimfal, incit atunci cind ele ajung in starea de imago cind parasesc alveolele natale ca albine mature, numarul ovariolelor din ovarele lor atrofiate abia este de 420. Totodata diametrul ovarelor albinelor lucratoare este redus incit abia atinge 0,60 mm, pe cind ovarele matcilor eclozionate masoara 56 mm. Aceasta diminuare echivalenta cu o adevdratd castrare a albinelor lucratoare se datoreaza hranei diferen^iate, data larvelor de lucratoare, aceasta fiind dozata cu precizie. Prof. M. Haydak si Palmer au dovedit ca in prima zi de stadiu larvar nu se obseva schimbari insemnate in procentul de vitamine al laptisorului servit de doici larvelor de matca tinere sau virstnice. Pe de alta parte se produce o scadere considerabila de vitamine in hrana distribuita lucratoarelor virstnice, pina la 30% in ce priveste tiamina, 61% pen161

tru acidul nicotinic (niacina) si 90% pentru acidul pantotenic, calculate ca materiale uscate. Rimbold a gasit si el ca vitaminele laptisorului scad pe masura ce larvele cresc ca virsta. Astfel, cele de 3 zile primesc un laptisor ce confine 104200 micrograme/gram de vitamine, iar larvele de 5 zile ajung sa primeasca abia 3658 micrograme/gram. Acelasi autor, impreuna cu Buternand, au izolat biopterina din laptisorul dat numai larvelor de matca. Dupa cum am spus mai inainte, nevoia de lipide (grasimi) a larvelor de lucratoare, dupa primele trei zile, si-o satisfac prin sintetlzarea lor, pornind de la hidra^ii de carbon deci din glucide ce le primesc sub forma de miere in hrana servita de doici in combinatie cu polenul si cu apa. In totalitatea lor lipidele ating o proportie de 13,6H,7Vo ca greutate neta in hrana oferita. Cercetatorii au hranit experimental larve cu laptisor din care au extras mai inainte lipidele. Rezultatul a aratat ca acele larve nu au putut deveni nimfe si au murit inainte de a trece pragul acestui stadiu. In schimb dupa prof. R. Chauvin proteinele, lipidele si substantele minerale din hrana mai simpla data lucratoarelor este mai mare decit cele din laptisorul oferit de doici larvelor de matca de 13 zile. De asemenea, unele vitamine din grupa B provenite direct din polenul dat in hrana administrate lucratoarelor, sint in propor^ii mai mari fata de laptisorul dat larvelor de matca, caci aceste vitamine ajuta la dezvoltarea deosebita a glandelor faringiene a viitoarelor albine lucratoare. Este si normal sa fie asa caci viitoarea matca n-are nevoie sa aibe glande faringiene dezvoltate, caci toata viata ea primeste laptisor gata facut de la albinele curtence ce se recruteaza dintre doicile coloniei. Fara substan^ele polenului dat larvelor de lucratoare si trintori, incepind din ziua a sasea din viata lor pina la a noua zi, larvele nu pot ajunge in stadiul de nimfa. Larvele de trintor primesc si ele dupa Gontarski un laptisor cu o substanta cristalizabila pe care doicile nu o dau larvelor de lucratoare. El a gasit in hrana acestor masculi proportii mai mari de acid folic si riboflavina fata de larvele de lucratoare, si in schimb cantitati mai mici din vitaminele amintite mai inainte adica din tiamina, colina, biotina, piridoxina si acid pantotenic, fata de cele date de doici larvelor de lucratoare. Diferente mari s-au gasit in ceea ce priveste cantitatile de laptisor dat larvelor de trintori, fata de eel dat larvelor de lucratoare, ceea ce are ca rezultat o mare diferenta in greutatea lor corporala, care este de 384 mg la larvele de trintori in raport de 159,1 mg cit au larvele de lucratoare. N. O. Smeleva a gasit in laptisorul dat matcilor un principiu activ care determina dezvoltarea larvelor acestei caste, fata de ISptisorul oferit larvelor de lucratoare. De asemenea, cercetatorul Wenckler a gasit ca concentratia de acetilcolina in hrana larvelor de matca si a celor de lucratoare este de 1 mg/gram iar in hrana larvelor de trintor de aceeasi vir&ta este de numai 0,3 mg/gram. Aceste chimiste neintrecute, prin hrana diferentiata si dramuita citeodata la micrograme, influenteaza asupra caracterelor ereditare ale 162

puietulut larvar mai ales cind este vorb dt matci. Acestora doicile le dau alternativ doua tipuri de secretie : o substanta laptoasa opaca si alta hmpede si apoasa. Prima este produsa de doicile de 318 zile iar cea hmpede de cele in virsta de 1823 zile. In primele trei zile larvele de matci primesc hrana laptoasa, iar din a 4-a zi din cea limpede. Secretia alba nu contine zaharuri, pH-ul este de 4,0, ce se aseamana cu cea a glandelor mandibulare care are pH-ul 3,9, pe cind cea limpede are pH-ul 4,5, apropiat de eel al glandelor faringiene. La aceste Jarve, protednele din laptisorul de matca dupa Pastel deriva din secretia glandelor faringiene, dar zice el este posibil sa aiba si ceva din secretia glandelor mandibulare. Hidratii de carbon intra direct asa cum am mai spus in procesul de metabolism, servind la sinteza lipidelor. Din cele expuse ati observat ca albinele doici dozeaza toate aceste substante ca adevarati chimisti, oferind fiecarei larve din cele trei caste o hrana diferentiata. In felul acesta s-a stabilit ca doicile fac o adevarata" castrare nutritiva larvelor de lucratoare dindu-le combinatii reduse de polen in hrana mai simpla. Aceasta hranire diferentiata actioneaza asupra aparatului lor reproducator, rdmmind jemele n'ecomplete care abia pot in anumite situatii sa depuna citeva oua din care insa se vor naste numai trintori.

ALIMENTATIA $1 METABOLISMUL COLONIEI

Explicindu-va tineri apicultori aceasta functie organica a coloniei legata strins de sistemul sau digestiv, ne vom refer! si la felul cum hrana lucreaza asupra colectivita^ii prin acel metabolism indispensabil care intervine in toate procesele vitale ale coloniei. Nu poate fi via^a unde cele doua" notiuni de alimen^ie si metabolism sa nu se complineasca una cu cealalta, functionind permanent in deplina armonie si dependents reciproca. Intr-adevar, hrana sta la baza vie^ii oricarei fiinte din lumea animala si vegetala, caci procesele biochimice impun folosirea unor anumite substante, gasite si luate din natura, de catre organismele vii si de care acestea au absoluta nevoie. Aceste substante produc si ajuta la producerea energiei, ce rezulta din transformarea lor in caldura, asa cum am aratat mai inainte ; la refacerea tesuturilor uzate si chiar distruse inlocuindu-le cu altele noi, mai ales la organismele pe cale de dezvoltare; la catalizarea componentelor chimice din alimentele ingerate, prin transformarea lor in materie vie. Concomitent cu procesul de uzura se desfasoara un produs continuu de sinteza a materiei vii. Apa este si ea un element indispensabil pentru cresterea si dezvoltarea organelor, iar propor^ia ei in laptisor este insemnata, caci nimfozarea se face mult mai usor cind propor^ia de apa este marita in primele trei zile (Smith). De aceea, atunci cind se lucreaza la producerea laptisorului, se cere ca intr-unul din fagurii din compartimentul unde albinele hranesc larvele, doicile sa aiba la dispozitie apa. Vorbind ciespre alimenta^ia coloniei de albine, trebuie sa retineti de la iniceput ca ea trebuie sa fie totala, fara Intreruperi, fara o prea mare economie; orice lipsuri intervenite in buna desfasurare a alimenta^iei in cadrul coloniei, se va rasfringe, in mod sigur, nu numai asupra colectivita^ii ca atare, dar mai ales asupra viitorului ei reprezentat de urmasi. Asemenea situa^ii se traduc printr-o slaba rezistenta la boli si la frig, precum si prin scurtarea duratei de viata a coloniei si a membrilor ei. Marele indrumator al apiculturii din S.U.A., C. L. Farrar o spune raspicat : ,,colonia care consuma mai putin de 23 kg miere de la inceputul toamnei si pina apare primul cules principal in primavara urmatoare, rar poate fi socotita o colonie buna !". Substan^ele care iau parte la procesul de alimentatie sint de mare importan^a prin junctia lor plastica si prin stimularea pe care o aduc 164

unof junctii vitale. Acestea sint cele care le-am amintit si le-am descris pe larg cind am analizat laptisorul de matca : proteinele, glucidele, lipidele care toate sint din categoria valorilor energetice; vitaminele care obligatoriu trebuie sa nu lipseasca din alimente si care au rol catalitic. In sfirsit, mai sint si substan^ele minerale, absolut necesare ca : fierul, fosforul, calciul etc., necesare in procesul de create si de dezvoltare, precum si intreaga si foarte variata gama a enzimelor. Micu^ele larve din interiorul cuibului, incovrigate, se misca aproape continuu ; din cind in cind se observa opriri de citeva secunde din miscarea lor circulara, timp in care digera hrana ce au luat-o pina aturuci, ca apoi sa-si reia miscarile rotatorii inotind in laptisor cu gura deschisa. Cum oare au putut observa cercetatorii toate acestea ? ma intreba un apicultor incepator ! Cercetatorul francez M. Mathis a transvazat larve abia iesitt din coaja oului, in dispozitive transparente. El a observat ca hrana absorbita ajuta la formarea organismului larvelor, care elimina prin glandele salivare excesul de apa. Albinele doici ce hranesc puietul larvar o ling cu aviditate, probabil datorita diastazelor pe care le contine. Se stie pina nu de mult in urma ca larvele din oricare casta a coloniei, primesc de la doici in primele trei zile aceeasi hrana. S-a constatat insa ca factorul trojic, deci eel privitor la nutritia tesuturilor, este eel care determina castele in colonie. ,,Se intimpla este drept foarte rar spune R. Chauvin ca dintr-un ou nefecundat destinat sa dea un trintor sa se nasca o albina lucratoare. Nu se stie inca daca aceasta anomalie este de ordin genetic sau provine de la eroarea albinelor doici in distribuirea hranei larvelor". Prof. M. Prenant sus^ine ca jactorul trofic este eel care determina. aparitia acestor surprize, caci hrana este cea care influen^eaza asupra viitorului castelor, desi in primele trei zile de stadiu larvar toate primesc cam aceeasi hrana. In ceea ce priveste insa procentul de apa si glucide date celor trei feluri de larve, s-a obsevat o deosebire clara, cit si o repartee diferita: procentul de apa din hrana data larvelor de matca in prima zi este scazut, pe cind eel de glucide este mult mai mare. ,,Cu toate ca din punct de vedere somatic deci referitor la corp intre larva de matca si cea de trintor este o echivalen^a ca talie si greutate, larva de trintor introdusa de cercetatori intr-o botca piere curind, spre deosebire de o larva de albinS lucratoare care mutata intr-o botca si crescuta apoi numai cu laptisor, se acomodeaza bine cu noua situatie. Intre cele doua sexe trintor si albina exists nu numai o diferenta specifica, ci si nevoia unei alimentatii corespunzatoare nevoilor parti culare". Aceasta hranire urmarita de M. Mathis prin acele dispoztive transparente, se face astfel : doica isi introduce capul in alveola larvei si cu ajutorul antenelor o pipaie, cautindu-i locul capului ; apoi se asaza astfel incit mandibulele gurii sale sa fie in contact cu larva. Atunci printre mandibule se strecoara o picatura de hrana, pe care ori o intinde pe fundul alveolei, unde se mai afla deja hrana precedents, ori direct pe cor165

pul larvei. El a tras concluzia ca parte din hrana patrunde in corp nu numai pe gura ci si prin invelisul corporal al larvei, care este foarte subtire. Timpul folosit la fiecare vizita variaza de la 7 secunde pina la 2 minute. N. D. Lavrechim a calculat ca in medie, la o vizita de alimentatie, doicile stau cu larvele 3 secunde. Pe masura ce larvele cresc, vizitele devin mai dese si se prelungesc, mai ales cind doicile incep sa dea larvelor mai mari de 3 zile hrana combinata cu miere, polen si apa la care este adaugata o cantitate mica de secrete limpede, produsa de glandele mandibulare. O mare parte din aceasta hrana este sintetizata de larve In lipide, marindu-si in felul acesta zestrea corpului gras, de care vor avea mare nevoie ca viitoare nimfe. Laptisorul nu se mai da larvelor de lucratoare ce au implinit 3 zile, facindu-se excep^ie pentru cele nascute in toamna, carora li se prelungeste hranirea cu laptisor inca 1248 de ore. Aceste albine, nascute toamna, au glandele faringiene foarte dezvoltate, iar corpul gras saturat cu albumine, glicogen si lipide. Ele vor putea creste generatii noi de puiet in primavara viitoare si citeodata chiar in timpul iernii. Daca in luna martie corpul gras este deja consumat, albinele si-1 pot reface de indata ce in natura apare polenul proaspat, care este superior calitativ ca hrana, fa^a de oricare polen recoltat in cursul verii. Larvele de trintor primesc o hrana asemanatoare care ajuta la formarea spermatozoizilor. In stadiul larvar, datorita hranei primite, larvele isi dezvolta mult organismul. Creierul isi mareste volumul desi el ramine toata via^a cu acelasi numar de neuroni pe care ii are ca embrion. Aceeasi situatie o intilnim si la lan^ul nervos ganglionar, glanda cefalica si sirigena. Hemolimfa larvelor este deocamdata limpede ; cantitatea ei atinge 2530/0 din greutatea larvei. Se intelege usor de ce ele au nevoie de o asa mare cantitate de hemolimfa, caci toate organele existente, sau altele pe cale de formare, au nevoie de acest element vehiculant care ajuta procesul de dezvoltare. Consumul substan^elor alimentare mierea si polenul este foarte insemnat in stadiul larvar. Cercetatorii au stabilit ca pentru o larva, albinele doici folosesc 1/3 din volumul unei alveole cu miere si 1/2 din volumul celei cu polen. Cresterea larvelor este prodigioasa si neintilnita pina acum la alte fiin^e din regnul animal. Aceasta crestere este atribuita biotinei (vitamina H) din hrana ingerata, a hormonilor care activeazd metabolismul, cit si considerabilei rezerve de vitamine pe care ele o acumuleaza. Intr-adevar, dupa repetate cintariri facute de cercetatori, s-a stabilit ca daca la apari^ia larvei din ou ea avea o greutate de 0,1 mg, in a opta zi, deci cu o zi inainte de capacirea alveolei natale, greutatea ei este de 142,6 mg. Se considera ca inainte de capacire, cind doicile stau cu larvele 4 ore si 45 minute, cind au loc schimbarile de hrana si alte substance ce se fac intre aceste doua partenere, se dejinitiveazd castrarea nutritiva cu un specific hormonal care atroftaza aproape complct ovarele la albinele lucratoare. 160

ENZIMELE SI METABOLISMUL

Toate alimentele - tineri apicultori sint descompuse si transformate, asimilate si dezasimilate prin .metabolism, care, asa cum il numeste prof. R. Chauvin, in cadrul coloniei de albine este un superorganism. ,,E1 reprezinta totalitatea proceselor care asigura schimbul de materii si energie intre organismul albinei si mediul inconjurator". De fiecare data procesul acesta este ajutat de o enzima, caci atit polenul cit si mierea au o pluralitate de enzime (fig. 22). Dar ce sint aceste enzime ? ma intreba un apicultor incepator. Sint substante proteice specializate care intervin in toate reactiile biologice la nivelul celulelor vii. Sint catalizatori *) indispensabili ale reac^iilor chimice in metabolism, caruia i se asigura realizarea, sincro-' nizarea si accelerarea.

Fig. 22. En2ime produse pentru descompunerea polenului : 1 fermentii ce au descompus polenul ; 2 celulele glandelor intestinale care produc fermenti,

Enzimele inlesnesc metabolismul glucidelor deci a hidraftlor de carbon a Upidelor si proteinelor. Fiecare enzima dupa biologul G. Eugene nu catalizeaza obisnuit decit un singur tip de reactie si oricit de surprinzator s-ar parea, enzimele si moleculele asupra cSrora ele
> Catalizatori = substante care Inlesnesc o reactie chunica fari ca ea lnsa?i sa sufere modificari. Ifi7

trebuie sa lucreze par a se ,,recunoaste" si se atrag, datorita focmelor lor geometrice. O celula vie poate confine pina la o mie de enzime diferite, fiecare dintre acestea controlind, de regula, numai o anumita reac^ie. Asadar, enzimele se caraoterizeaza printr-o mare specificitate de actiuni". ..Enzimele, prezente in toate organismele vii spune prof. dr. I. Dumitru se deosebesc de catalizatorii de natura chimica folosi^i in Industrie prin numeroase trasaturi specifice. In doza infima ele asigura (fara a fi citusi de pu^in modificate) toate procesele de transformare chimica din interiorul organismului : jixarea oxigenului, transjormarea produselor ingerate in substante proprii organismului, eliminarea si accelerarea de energie etc. Desi enzimele contrar catalizatorilor pot fi uneori distruse rapid de caldura, de acizi sau de solutii alcaline, ele sint mult mai ejicace decit catalizatorii, caci unele reactii biologice decurg de o suta de mii pina la un milion de ori mai repede". Ele sint vizibile la microscop si asemanatoare oarecum cu levurile J) fermentarii alcoolice sau a bacteriilor fermentative lactice etc. Sint corpuri chimice, deci agenti chimici stimulatori. Sint de multe feluri, secretate uneori de aceeasi glanda, dar avind fiecare specificitatea ei, si deci fiecare determinind o anumita reactie. De pilda, glandele faringiene produe laptisorul pe care-1 cunoasteti, iar dupa trecerea celor 1012 zile de secretie laptoasa, cind acinii glandelor faringiene se atrofiaza, aceste glande of era comunita^ii enzime ca : invertaza sau amilaza. Ele prelucreaza nectarul cu ajutorul diastazelor care sint prezente in intestinul mijlociu al albinei (stomacul) cu scopul de digerare a zaharurilor pentru consumul propriu al insectei. Tot aceste glande produc si oxidaza care ac^ioneaza direct asupra glucozei din gusa, unde intilneste o alta enzima : glucozidaza; lucrind in acelasi scop ele produc acidul gluconic, atit de necesar la inlaturarea diferitilor agenti ce ar putea infecta mierea. Glandele labiale secreta si lipaza, iar cele din gusa dau si catalaza, enzima care este secretata si de glandele rectale in alte scopuri. Totodata glandele labiale, impreuna cu cele cerebrale si toracice, secreta enzime folosite la secre^ia cerii pentru claditul fagurilor, iar proteazele digera proteinele in urma unui consum indestulat cu polen. Enzimele amintite mai inainte invertaza si amilaza , desi sint produse de aceleasi glande faringiene, cit si de glandele din gusa, ele rezulta in propor^ii cu totul deosebite din aceste glande si anume : amilaza este de 12 ori mai multa decit invertaza. Amilaza patrunzind in graunciorii de polen, le dizolva continutul si rupind moleculele de amidon le transforms in zahar, iar invertaza contribuie la formarea mierii din substan^ele dulci recoltate de albine. Aceste substante, in special nectarul florilor, ca si secre^iile dulci ale tesuturilor extraflorale, sau cele ale manei, sint transfer-mate, pe calea hidrolizarii, din polizaharide in monozaharide glucoza si fructoza deci mierea, in compozi^ia careia, fructoza ocupa cea mai mare parte ; invertaza este secretatS si de stomacul albinei (intestinul mijlociu), dar aceasta se deosebeste de cea secretata de glandele faringiene. Dupa Gontarski zaharoza si maltoza sint hidro') LevurU = drojdie.
168

lizate mult mai repede de enzimele glandelor faringiene pe cind melibioza, trehaloza, rafinoza, melezitoza si toate celelalte polizaharidele sint atacate de invertaza stomacuhii albinei. Pentru a le distinge, cercetatorii denumesc invertaza secretata de stomac (intestinul mijlociu) cu notiunea de ,,diastaza". Ele necesita un mediu acid in care sa poata activa. Calitativ nu s-a putut stabili pentru invertaza un nivel, caci ea variaza de la un sort de miere la altul, in raport de multe condi^ii. In mod deosebit calitatea invertazei depinde de numarul albinelor tinere din colonie, de puterea in general a acesteia, de hranirea mai abundenta sau mai saraca cu polen, care determina nu numai cantitatea de enzime ci si activizarea lor ; de asemenea este in legatura si cu bogatia culesului in cantita^i mari de nectar, adus in stup de grupul social al albinelor culegatoare. Un cules lent determina ca grupul social al albinelor prelucratoare a nectarului sa aiba posibilitatea de a-1 prelucra mai pe indelete, fata de un cules intens, cind prelucrarea lui impune o mare graba. Daca la o analiza a mierii cantitatea de invertaza apare redusa mi inseamna ca activarea enzimatica nu s-a facut integral, caci este posibil ca stuparul sa fi incalzit mierea pentru lichefiere la o temperatura peste 4245C, cind o parte din invertaza este distrusa. De asemenea, o miere pastrata prea mult timp, isi micsoreaza cantitatea ini^iala de invertaza. Pe de alta parte o hranire indelungata cu sirop de zahar neinvertit duce implicit la scaderea capacita^ii alabinelor de a produce enzime si in acest caz mierea va poseda pu^ine diastaze. Actiunea amilazei, amintita adineaori, nu se margineste numai la, ceea ce ofera albinelor glandele faringiene pentru descompunerea polenului, caci procesul de descompunere a polenului continua si in intestinul mijlociu, deci in stomacul albinei si chiar in punga rectala. Desi graunciorii de polen sint foarte rezistenti, aceasta diastaza patrunde prin micro'pil si izbuteste sa disocieze substantele din interiorul graunciorilor, inclusiv amidonul din el. Pot fi puse in eviden^a doua categorii de amilaze : alfa si beta cu aceeasi actiune, prima atacind amidonul chiar ID gusa si cea de-a doua in intestin. Amilaza este mai putin sensibila la caldura decit invertaza, ceea ce are importanta in analiza probelor de miere, privind diastazele pe care le cuprinde. In schimb, este sensibila fa^a de ionii1) de hidrogen. Ambele enzime sint sensibile la imbatrinire. Dupa J. Louveaux, pierderea activitatii enzimatice a amilazei merge de la 10% la 33% in~ tr-un an si 3137% in doi nai. Invertaza este si mai fragila : distrugerea ei atiruge 43% pe an si 57% in doi ani in mierea de iarba neagra (Calluna vulgaris L.). Unii cercetatori sustin ca amilaza este un amestec de mai mul^i fermen^i care au nevoie de prezenta ionilor de clor pentru a-si indeplini sarcinile. Inhibina este o alta enzima pretioasa aflata in miere ; ea frineaza inmultirea bacteriilor. Este o glicozidaza care in prezenta oxigenului produce din fructoza apa oxigenata cu efect sterilizator. Este insa sensibila la lumina solara care o distruge.
ion = atom sau grup de atomi incarca^i cu electricitate.

169

Oxidaza este o enzima speciala secretata de albine cu scopul de a paslra intacta compozn;ia, mierii, oprind fermentarea ei. Ea transforma o parte din glucoza in acid gluconic puternic bactericid amintit mai inainte. Oxidazele in general spunea Prof. M. Prenant fixeaza oxigenul pe unele corpuri chimice determinant si pot juca un rol in respiratie, ceea ce confirma si cercetatorul Jebelin cind sustine ca procesele de oxidare ce au loc in organismul albinei depind de activitatea enzimelor si anume : oxidaza, catalaza si fosfolipaza ; in special prima are un important rol in respirapa insectei. Catalaza, produsa de glandele gusii, are doua efecte deosebite : descompune apa oxigenata ce apare initial in procesul de formare a acidului gluconic in doua elemente, apa si oxigenul ferind mierea de toxicitatea perhidrolului, si frineaza orice proces de fermentare a reziduurilor din punga rectala, care se aduna acolo in special in perioada de iernare, cind albinele nu le pot evacua fiind strinse in ghem. Enzimele din captuseala stomacului, unde se formeaza sucurile.nutritive, descompun substan^ele complexe transformindu-le in substante simple; strabatind peretii intestinului mijlociu intra in hemolimfa si sint resintetizate din simple in complexe. Astfel sint proteinele animale si lipidele care contribuie la construirea organica si la repararea celulelor uzate. Functionarea enzimelor este reglata la nivelul celular. Din hrana ingerata polenul este eel care contine si ajuta la formarea unui complex de enzime. Din cele expuse reiese marea importanta a enzimelor in procesele metabolice, caci asa cum o spune prof. M. Prenant, metabolismul este responsabil pentru primenirea permanenta si foarte rapida a materiel vii uzate, cu alte materii vii, folosind diferite reactii ce le creeaza pentru inlocuirea cu cele noi. Metabolismul transforma substantele alimentare de baza si le urmareste din clipa cind au intrat in organism prin absorbtie si pina cind sint eliminate partile lor nefolositoare. In mod obisnuit, coloniile puternice au un metabolism mai scazut, iar drept consecin^a, un consum redus de hrana cu rezultate superioare in ce priveste sanatatea coloniei si prelungita vietuire a albinelor ei. La coloniile slabe mai ales toamna metabolismul este mai intens pentru producerea caldurii, ceea ce se rasfringe implicit si in mod invers asupra sanatatii subrede a coloniei ? a unei durate de via^a mai acurta a al'binelor. Totusi, avind la dispozi^ie pentru iernare o miere de calitate superioara din cea de mai, colonia este influentat in bine si pozitiv asupra metabolismului, chiar daca este mai slaba, reglementindu-se functiile celulei nervoase. Unele s:steme enzimatice dupa cum am spus ajuta la sinteza de noi substante, pe cind altele iau parte la degradarea celor prezente in celula. Este aza-zisul metabolism celular. Efectele metabolismului sint grupate in trei categorii : efecte plastice, efecte de reglare si efecte energetice.
170

Ejectele plastice apar in metabolism cind substantele transportate intra in alcatuirea materiel vii a celulelor, repara t e suturile uzate, de'terminind si cresterea lor. Este cazul hranei primita diferentiat de cele trei caste de larve al caror metabolism se diferentiaza. Efectele de reglare sint cele care intervin asupra substantelor aflate in corpul albinei si exencita influenta regulatoare a unor functii, asa cum sint de pilda hormonii ce varsa direct in hemolimfa secretiile lor cu efecte de impulsie si reglare. Ejectele energetice apar in metabolism cind se produc reactii chimice in ^esuturi, manifestindu-se prin energie calorica. Organismul dupa H. Rimbold are capacitatea de a regla procesele metabolice pe doua cai : fie prin modificarea cailor urmate de metabolism ca de exemplu transform area zaharului in grasimi, sau in proteine care apoi sint descompuse ca substante de rezerva, printr-o sinteza mai redusa sau mai pronuntata a anumitor enzime, ce determina metabolismul in functie de productia lor. Albinele metabolizeaza hrana transformata din nectar in miere ca o components de monozaharid sau daca li s-a dat ca hrana sirop de zahar il transforma cu ajutorul enzimelor din polizaharid in monozaharid. Cu ajutorul metabolismului, aceasta hrana este transformata in caldura pentru supravietuirea albinelor coloniei in perioadele reci ale anului, cit si pentru a transforma hrana in energia necesara activitatilor ce le desfasoara in stup sau in afara lui. Deci, mierea este o hrana ener-. geticd si nu una de crestere. In procesul de alimentare vom gasi un metabolism celular, privind : glucidele, lipidele, proteinele, substantele minerale si apa. Metabolismul glucidelor la albine este de o importanta vitala albinile fiind poykiloterme, deci insecte a caror temperatura variaza la fel cu cea a mediului inconjurator. In timpul rece, albinele trebuie sa se hraneasca cu miere, care fiind un hidrat de carbon, apara organismul de efectele frigului. Glucidele sint absorbite de gusa si depozitate in ea iar in intestinal sub^ire s-ub forma de monozaharide. De asemenea, sint depozitate si sub forma de glicongen in muschi; acesta se poate transforma la nevoie in glucoza atunci cind scade procentul de zahar in hemolimfa, deci un fenomen de hipoglicemie. In acest proces intervine enzima invertaza, prin scindarea zaharozei in glucoza si fructoza. Sub forma aceasta intra in protoplasma celulara, iar o alta parte, este utilizata pentru producerea caldurii, facind sa apara bioxidul de carbon si apa. O parte din hrana este transformata in lipide, care se aduna ca rezerva organica in corpul gras. Metabolismul azotului. In mod obisnuit azotul apare in organismul tinerelor albine in primele cinci zile de-la data cind au parasit alveola natala, dupa ce s-au hranit abundent cu 1polen. Atunci proportia lui creste cu 50% raminind la un nivel statornic de 22,5/0. Paralel evolueaza si glandele faringine producatoare de laptisor ingaduind tinerelor albine sa devina doici.
171

O scadere a azotului din organism provoaca un dezechilibru al metabolismului, cu manifestari alarmante. De pilda, la un cules abundent de miere de mana, care are un pH de 7, facind-o foarte alcalina, activitatea normala de hranire a albinelor este foarte tulburata, deoarece acestea sint adaptate bine la un pB. de 3,54 asa cum este eel al nectarului si mierii pe care o consuma in mod curent. In consecinta, aceasta alimentatie cu miere de mana, zdruncinind metabolismul azotului, determina innegrirea albinelor, care devin lucioase, isi pierd perisorii ce le acopera corpul, dind semne de intoxicare, asemanatoare cu cele ale bolii de padure. Daca se intervine atunci cu o hrana naturala, dind albinelor sa consume polen sau inlocuitori bum ai acestuia cum este cazeina suplimentara cu provitamina B2 (riboflavina), azotul din corp creste la nivelul normal, aciditatea se apropie de cea a mierii, restabilindu-se echilibrul metabolic in organism, cu conditia ca in microclima stupului temperatura sa nu coaboare sub 30C. Azotul excedentar din organism este eliminat sub forma de acid uric. Metabolismul proteinelor intervine atunci cind aminoacizii din hemolimfa albinei se transforms ori in uree, ori in glucide ce intra in compozitia protoplasmei celulare. Lipsa metabolismului proteic determina moartea in intregime a coloniei. Metabolismul proteic tinde mereu spre o echilibrare in organism. La acest metabolism iau parte in special, unele componente ale polenului. Cele mai importante dupa Hola sint proteinele digestibile si aminoacizii lega^i de acestia. Proteinele digestibile din polen sint in propor^ie de 20/o si chiar mai m u l t ; in ele snit cuprinsi to^i aminoacizii ca acidul glutamic, acidul asparagic, fenilalanina, prolina, histidina si cei zece aminoacizi esentiali, asa cum vom arata la polen. In procesele metabolice sint sintetiza^i si aminoacizii neesen^iali. Mai intii are loc o descompunere enzimatica a proteinelor si a aminoacizilor. Apoi ei sint resintetizati dupa acelasi Hola cu ajutorul enzimelor carboxideaza, aparind noi aminoacizi. Un rol important in metabolismul aminoacizilor este atribuit de cercetatori acidului glutamic si asparagic. Acesti doi acizi ingaduie intrarea azotului amoniacal in metabolism. Lipsa proteinelor din hrana, creeaza un dezechilibru metabolic ca si eel al azotului, explicat mai inainte, cu consecinte foarte grave, care pot duce la pieirea multor colonii din prisaca. Imi amintesc de o astfel de situate pe care am intilnit-o in stupina G.A.S. ercaia prin anul 19551956. Acea stupina a fost dusa la o padure de conifere pentru cules de mana ; lasata acolo prea mult timp, albinele au ajuns sa moara in proportii alarmante. Chemat la fa^a locului am constatat completa lipsa de polen din stupi si din imprejurimi. Am dispus urgenta deplasare a stupinei la Balta Prudu, regiunea Bucuresti, la un cules de izma. In scurta vreme coloniile si-au resta172

bilit echilibrul metabolic al proteinelor, cuibul s-a extins, coloniile dind si recolta multumitoare, plus rezerve importante pentru iernare. In lipsa polenului, inlocuitorii acestuia, cu faina de soia degresata, drojdie, lapte smintinit dau rezultate bune pe timp limitat. La reglementarea metabolismului protidic iau parte si centrii nervosi influentati de enzima ptloteaza si indirect de hormoni. Dupa Hola chiar si acidul glutamic si asparagic, deci doi aminoacizi, permit intrarea azotului amoniacal in metabolism. Prin ei se desfasoara majoritatea reactiilor termo-aminale. Tot atit de fo'lositori in metabolism sint fosfolipidele, Gum este de pilda lecitina. In metabolismul apei un mare rol il joaca temperatura mediului inconjurator, consumul de apa crescind o data cu temperatura. In schimb dupa acelasi autor cind umiditatea atmosferica este marita consumul de apa scade. Este cunoscut fenomenul care are loc la toate organismele animale cind racirea lor este in directa legatura cu umiditatea aerului. Aerul umed ia de 11 ori mai multd cdldura de la organism, decit aerul uscat, la aceeusi temperatura. Cuim coloaia de albine estte un perfect complex biofiziologic, urmeaza si ea aceeasi lege. Dupa cercetatorul Ataman metabolismul apei din hemolimfa este legat de cele doua corpuri hormonale asezate inapoia creierului : corpora allata si corpora cardiaca despre care am vorbit la anatomia sistemului nervos. Primul deci corpora allata tinde sa mareasca, iar eel de al doilea sa micsoreze continutul de apa din hemolimfa, reali-, zindu-se in felul acesta echilibrul normal. Metabolismul acizilor este foarte mult solicitat in procesul de prelucrare a mierii, mai ales a celei de mana si a siropului de zahar, mult diferit in comparatie cu pH-ul nectarului. Albinele din coloniile sanatoase au un pH de 3,43,5, la fel ca eel al nectarului; acesta face ca mierea rezultata din nectar sa aiba un caracter mai mult acid. Datorita acestui metabolism a'pare in miere acidul gluconic amintit deja care confera mierii o putere de aparare impotriva fermentatiei, asigurindu-i posibilitatea unei bune conservari indelungate. Metabolisul lipidelor. Prin digestia grasimilor, acestea se descompun in acizi grasi ce se depoziteaza in cavitatea pericardica a corpului albinelor, servind la arderile organice din care - ca si la glucide, rezulta bioxidul de carbon (CO2) si apa (HsO), precum si un nuamr de 79 calorii pentru fiecare gram de lipide oxidate, introduse in procesul de ardere. Din acestea fac parte si stefolii, dupa prof. dr. Gr. Balanesou, care sint o clasa de compusi organici care au rol important in metabolismul organismului si intra in compozi^ia multor hormoni si vitamine. Ei se gasesc in polen si in laptisor oferit larvelor de catre doici. Metabolismul sarurilor minerale este interesant pentru ca participa la metabolismul intermediar al glucidelor si al nucleo-protidelor. Metabolismul ghemului de iarnd se manifests prin scaderea si cresterea caldurii ghemului in raport cu necesarul lui de caldura. Cerceta173

torul B. Free a observat ca daca temperatura mediului scade, cantitatea de iarna al unei coolnii isi regleaza temperatura variind intre 14 si 28C. ducerea caldurii. Cresterea cantitatii de bioxid de carbon la temperaturi mai mari de 10C indica un metabolism intens si dovedeste ca ghemul de iarna al unei colonii isi regleaza temperatura variind intre 14 si 28C. O colonie puternica reprezinta un metabolism mai scazut si consuma mai putina hrana comparativ cu albinele dintr-o colonie redusa ca 'populatie. Toti factorii care reduc alimentatia o spune R. Chauvin reduc de asemenea degajarea caldurii, iar Root a gasit ca mctabolismul termic este in raport cu virsta, manifestindu-se prin marirea consumului de oxigen, semnalat si de alti cercetatori. Metabolismul si unele boli ale albinelor se manifests prin insemnate tulburari organice : de pilda, boala neagrd de pddure este mai accentuata atunci cind albinele prezinta fenomene de innegrire corporala si de cadere ale invelisului paros. Pienderea perisoralor dupa cercetatorul ceh Svoboda este cauzata de un deranjament metabolic, fapt care determina albinele sa-si consume rezervele de azot ale corpului. El a gasit ca albinele bolnave au un con^inut de azot de 14,5% fata de albinele sanatoase care au un procent normal de 22,5*/o-

SISTEMUL NERVOS CALAUZITOR AL COLONIEI MEMORIE, DEPRINDERI,

Pina acum, tineri apicultori, v-am vorbit mai intii despre albina, si anatomia ei, trecind apoi la rolul sau in colonie unde albina este doar o simpla moleculd ce alcatuieste impreuna cu celelalte albine grupe sociale cu func^ii temporare. In continuare ne vom ocupa de sistemul nervos cdlduzitor al coloniei, al acestuj grup de insecte, al carui organizare depaseste tot ce este in lumea animalelor superioare si insectelor. Colonia este calauzita de patru instincte : eel de reproduce roitul; eel de crestere a puietului; eel de cladire a fagurilor si eel de cules. Apicultorul dupa gradul sau de cunostin^e dirijeaza aceste inclinari innascute, asa cum crede ca e mai convenabil pentru el si albinele sale. Poate inabusi temporar unele cum este de pilda eel al roitului fara insa ca albinele sa si-1 piarda definitiv ; proba evidenta in aceasta privinta este ca o colonie, dupa o perioada anumita, tot roieste la 4 5 ani odata. Apicultorul eel mult amelioreaza albinele. Intre conditiile de ameliorare el urmareste sa inlature instinctul de roire. Cereetatorul francez Sibenthal despre care v-am amintit a ingrijit si a condus in asa fel familiile stupinei sale incit in cei 40 de ani de cind se ocupa de apicultura, acestea nu au roit. In schimb, le-a inlesnit posibilitatea acceptata, de a-si schimba fiecare matca, in mod linistit, din 2 in 2 ani. In privinta instinctului de cules, de asemenea, apicultorul poate influenta colonia, determinind-o sa creasca puiet in toamna, in ciuda fenomenului de fotoperiodism, despre care v-am amintit. In stare naturala, toamna, in mod obisnuit, albinele inceteaza cresterea puietului. Interesul apicultorului insa este ca tocmai atunci ele sa creasca puiet, pentru a avea contigente mari de albine tinere care sa treaca iarna cu bine. In primavara viitoare dezvoltarea cuibului va incepe curind, iar colonia trebuie sa aiba la marele cules maximum de dezvoltare, cu cit mai multe albine culegatoare. Prin hraniri de stimulare toamna, albinele sint oarecum inselate cum ca in natura exista inca cules si in consecin^a matca isi continua ouatul pina mai tirziu. Totusi, nu totdeauna operatic reuseste. Am facut de pilda o experien^a dind unei coolnii in toamna un fagure plin cu oua pe toata suprafata. Desi colonia ce-1 primise era puternica, in prima noapte albinele ei au consumat toate ouale. 175

Totusi, sint imprejurari cind chiar in plina vara, instinctul de crestere a puietului este infrint; acest fapt se intimpla atunci cind apare brusc un cules in timip ce o colonie se pregateste de reproduce deci de roire. De indata, albinele rod botcile ucigind viitoarele matci in devenire, trecind la cules. Dupa ce culesul mare a incetat, instinctul de reproductie reapare, iar apicultorul este silit sa ia masuri drastice pentru a opri roirea coloniilor, de la care el asteapta o alta noua recolta. Probleana va fi dezbatuta mai departe la capitolul : Reproducerea coloniei. ImpTjlsurile instiniotuale innascute si flexibile spune von Frisdi pot fi asociate in acte complexe denumite ,,instructive", care dau impresia unor acte gindite, dar care sint de fapt ereditare. Actul instructiv este un mod de comportare innascut. Instinctele nu sint straine nici omului, desi la el reflexul si inteligen^a ii iau mult inainte. Dar este cu neputinta sa se gaseasca puntea care duce de la instinct la inteligem^a. Aceasta isi are fara indoiala originea in perfection area reflexelor. Cum au ajuns albinele asa de departe cu aceasta organizare ? Cine o calauzeste pe albina pentru a gasi calea de urmat intr-o serie de imprejurari grele ? Nici un om de stiin^a nu precizeaza. To^i ocolesc problema. Un indraznet de data aceasta un ilustru literar belgianul M, Meeterlink (18631949) s-a avintat, furat de fantezia justificata in meseria lui de literat, numind acest element calauzitor cu nojiunea de spiritul stupului in mtelestil unoi judecafi colective. Dar si el, parca speriat de ceea ce enunta, face ocolisuri si se opreste tocmai acolo unde era nevoie de o precizare. Citindu-va citeva pasagii ale acestui ilustru minuitor al cuvintului premiat cu premiul Nobel nu va rapesc din tirrtpul vostru, chiar daca le vom privi ca simple expresii si forme literare, avind de cistigat ascultindu-le, pentru ca la urma sa tragem concluzii ceva mai aproape de adevar. ,,Unde este ,,spiritul stupului" se intreaba autorul si in ce este intrupat ? El nu se aseamana cu imboldul firesc al pasarii care se pricepe sa-si cladeasca cuibul cu dibacie si sa-si caute alt cer, cind ceasul pribegiei a sunat!... El hotaraste fara mila, dar cu blindete intocmai ca si cind s-ar supune unei mari indatoriri de toate bogatiile, de fericire, de libertate, de via^a" intregului po"por inaripat. El potrive?te zi de zi numarul nasterilor intocmai dupa bogatia florilor care stralucesc in cimpie... Acest spirit al stupului este prevazator si stringator dar nu zgircit. El cunoaste in aparen^a legile trufase si putin cam nebunatice ale firii in tot ce priveste iubirea. El rinduieste munca fiecarei dintre lucratoare dupa virsta fiecareia, el imparte indatoririle doicilor care ingrijesc puietul, curtencelor care se ingrijesc de buna stare a 176

match si n-o scapa din ochi, vinturoaselor, care cu bStaile de aripi aerisesc, rScoresc sau incalzesc stupul si grabesc uscarea mierii care este prea incarcata de apa, arhitec^ilor, zidarilor, producatoarelor de ceara, sculptorilor care se due sa caute in cimpie nectarul florilor ce se va preface in miere, polenul care este hrana larvelor, propolisul, materie rasinoasa ce le serveste pentru a astupa crapaturile si a intari cladirea casei, apa si sarea trebuitoare tinerimei poporului. El cheama la datoria lor pe chimisti, care asigura buna pastrare e mierii... Tot spiritul stupului este acela oare hotaraste ceasul marii jertfe a anului adus genului speciei vreau sa zic roirea cind un popor intreg ajuns in culmea belsugului si a puterii sale, lasa deodata in miinile generatiei viitoare toate boga^iile lui, tot rodul ostenelilor lui, pentru a cauta cine stie unde nesiguran^a si nevoile unei noi patrii. lata o fapta care cu stiin^a sau fara stiin^a intrece fara indoiala, morala omeneasca ! Ea nimiceste citeodata, ea saraceste intotdeauna, ea paraseste desigur casa fericita, pentru a se supune unei legi mai inalte decit aceasta fericire. Unde se formuleaza aceasta lege, care este departe de a fi oarba si fatala, cum s-ar crede ? Unde, in care adunare, in care consiliu, in care stat isi are scaun acest spirit caruia toate i se supun si care este supus el insusi unei datorii vitejesti, unei judecati ce priveste necontenit viitorul ?"... laita cum acest literat, care a facut in cariera lui si stiinta, caci a scris nu numai despre via^a albinelor si furnicilor, ci si Inteligenta florilor atribuite Spiritului stupului o judecata colectiva ce calauzeste viata coloniei. Este oare o realitate palpabila asa cum v-am aratat-o mai inainte despre sistemul digestiv al coloniei sau sistemul respirator al ei ? Este o realitate luind de buna sus^inerea autorului citat mai inainte ? V-am vorbit in primele lec^ii privind roiul prim, ca albinele au o memorie buna, ca prin ereditate mostenesc un tezaur de cunostinte pentru a deslega situatii neprevazute. Dar se poate merge mai departe peste acest prag ? Albinele pot sa invete unele mai mult, altele mai putin, din ceea ce via^a le pune ca piedici ? $i care sint rezultatele atinse ? - Albinele, au o memorie individuala i asociativa, caci au acumulat in genele cromozomilor fiin^ei lor amintirea intimplarilor si hotaririlor luate de-a lungul milioanelor de ani de cind vie^uiesc pe Terra, imagini, mutatii, care s-au transmis prin ereditare. Ele contribuie ca in colectivitatea coloniei sa afle calea cea mai drea'pta, cea mai directa pentru inlaturarea unor greutati neprevazute ! Albinele scrie cunosoutul biolog francez Louis Roussy sint inzes<trate cu o memorie si sint oapabile sa faca ucenicie. Citind pe Denoel si opera sa magistrala cu titlul ,,Trei miliarde de ani de viata"
12 C. 59

177

biologul francez reda textual ce spune acest cercetator in privints albinelor ; ,,Nu stim care e gindul stupului ! In schimb stim de la Reaumur ca unghiurile alveolei din fagure cuprind exact ceea' ce ar fi calculat un inginer pentru a ob^ine un rezervor, eel mai economic si eel mai solid. Inca nu stim care sint procedeele albinelor". ,,Ori care ar fi mecanismele mintale ale roiului, ele conduc la o tehnologie care este aceea a inginerului uman... Albina care traieste in societate nu este nascuta dezarmata in vesnicul conflict al imprejurarilor... Albinele zice Roussy isi pot asocia amintirile pentru a fntreprinde acte noi si inteligente. Inteligenta albinei nu se aseamana intru nimic cu cea a noastra, ea este probabil un simt special si foarte particular, pe care noi ca oameni nu-1 putem intelege, nici defini, nici chiar califica". Memoria specifica s-a dezvoltat in mod progresiv chiar de la originea speciei, prin ereditate ce se manifests la urmasi datorita acelor gene care au in alcStuirea lor molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN) care constituie baza materials a ereditatii.

, Adund bani a/hi pentru zile negre"

GRUPUL SOCIAL AL CEKCETAELOR

Incepem tineri apicultori una din cele mai importante ale studiului nostru, privitor la mijloacele de trai ale acestui complex organic care este colonia, activitate care depaseste ca amploare tot ce apartine regnului animal, privitor la agoniseala. Orice vietuitoare, pornind de la cea unicelulara si pina la virful piramidei regnului animal, ocupat de om, poarta pecetea legii firii, prevazuta in cele mai vechi scrieri ale diferitelor civilizatii : ,,Cu sudoarea fetei tale, vei minca piinea ta, pina ce te vei intoarce in pamint !". In Vedele sanscrite, in scrierile hieroglifice egiptene, in cele ebraice, aceasta lege unica si imperativa a muncii a tost, este si va fi urmata, cita vreme va exista via^a pe Pamint. Priviti in juroil vostru si vedeti ca nimic nu se poate realiza fara munca in primul rind pentru asigurarea hranei organismului. Legea comunitara enunatS asa de lapidar in graiul banatean : ,,numiai cine munca, minca" este expresia cea mai caracteristica in societatea de azi si de mline. Marele filozof rus prof. I. P. Pavlov spunea : ,,munca si cuvintul legat de ea, ne^a facut oasmeni. Hrana urmeaza sa fie gasita diupa diferite semne intimplatoare sau temporare, care constituie excitanti de semnalizare stimulind miscarile animalelor in direc^ia hranei, adica provoaca in totalitate un reflex conditionat alimentar, care se termina odata cu introducerea ei in gura si inla'turarea foamei11. Unicul tel al coloniei de albine este doar ,,viitorul speciei" pentru care toate albinele activeaza, deopotriva. Acolo aflam doua grupe sociale importante : eel al cercetatoa^elor si al culegatoarelor, care sint preocupate de cautarea hranei comunita^ii si de agonisirea ei. Aceasta activitate este insa strins legata de posibilitStile de cules oferit de natura. Dar ce trebuie sa intelegem prin aceasta no^iune de ,,cules" ? intreba unul din tinerii apicultori. Culesul, in nomenclatura apicola si in economia coloniei este notiunea care reflects o anumita activitate desfasurata de grupul eel mai numeros de albine mature din stup eel al culegatoarelor care au posibilitatea sa-si adune in timpul scurt cit dureaza infloritul anumitor plante si arbori din categoria celor ,,meliferi", o cantitate cit mai mare de strinsura : nectar, deci miere, si polen.
179

Culesul depinde fara indoiala de calitatea si cantitatea acestor bunuri ahmentare, oferite de baza melifera pe care albinele o au la dispozitie. In cazul disparitiei acestor resurse fie prin epuizare, sau datorita unei calamitati, culesul este asigurat de anumite masive naturale sau culturi de plante agricole entomofile, la care apicultorii transports stupii in pastoral. De-a lungul timpului s-au acumulat multe observatii pretioase, facute personal sau de la cercetatori, privind problema cule'sului, observatii de care stuparii trebuie sS \ina seama, pentru ca coloniile de albine sa adune nu numai necesarul lor de hrana, pentru viitoarele generatii, ci sa dea si un important prisos celor ce le ingrijesc. Primul din cele doua grupe harazite acestui scop grup ceva mai redus -~ este eel al cercetaselor, urmat de eel de al doilea grup foarte numeros in raport cu puterea coloniei care transports in stup ceea ce cercetasele au aflat in cautarile lor asidue. Cercetasele zboara din zorii zilei si pina cade noaptea ; ele cauta staruitor surse zaharoase noi aparute in cursul noptii, care se aduna in potirul florilor sub forma de nectar. In natura albinele mai gasesc sucuri dulci care provin din vasele ciuruite ale unor arbori in special coniferele ; compozitia sucurilor este diferita de cea a nectarului florilor. Cercetasele aduc in stup probe concrete de substante dulci nectar si polen pentru marele grup al culegatoarelor care stau si le astepata in stup pentru ca sa nu-si iroseasca zadarnic energia in cautari cu greu indeplinite

In dimineata harazita, pentru aceasta insemnatate lec^ie practica, o data cu plecarea albinelor cercetase, am intra in prisaca impreuna cu apicultorii incepatori ca sa poata observa cum se desfasoara aceasta importanta activitate din viata coloniei. Harnicele cercetase plecau in graba in zbor de sageata spre largul zarilor, totdeauna cu capul si antenele contra .vintului. Numai astfel ele pot detecta usor mirosul florilor. Cind vintul este puternic, zborul lor este in zig-zag, pentru ca in felul acesta pot detecta din trei directii aceste repere. Zborul este efectuat pentru a aduce in stup probe palpabile de hrana, indicind direc^ia si distan^a la care culegatoarele o pot gasi cu usurinta. Dar cum putem cunoaste pe aceste cercetase dintre celelalte ? intreba un tinar apicultor. Prinde^i citeva albine dintre cele care abia au iesit pe scindura de zbor a urdinisului. Operatia este usor de faout folosind o cutie de chibrituri goala ; trageti cutia din capacul ei, taiati de-a curmezisul jumatate din fundul ei; golul ramas acoperi^i-1 cu o foita de tipla transparenta, bine lipita. Cutia fara capac se asaza repede peste 23 albine 180

iesite pe scindura de zbor a stupului, si care ramin prizoniere ; apoi introduce^ capacul pe dedesubtul cutiei, care sta deocamdata peste albinele prinse ; odata tras capacul, ele ramin definitiv inchise si pot fi transportate oriunde. Este un dispozitiv foarte practic chiar si pentru prinsul matcii fara sa o atingeti. Un apicultor a introdus in cutie fumul unei tigari peste albinele prizoniere, pina cind acestea au fost anesteziate si apoi au putut fi puse pe o masa sau pe capacul unui stup, pentru a fi studiate. Vedeti acum cum se prezinta cercetasele. Ele au infa^isarea unor albine batrine, desi sint tinere fiziologic. Aparenta de batrinete le-a da aspectul lor exterior, fara perisorii care ii acopereau cu pu^in in urma toracele ; aripile sint zdrentuite pe margini de atita zbor si atitea eforturi facute, ca sa patrunda cit mai adinc in potirul florilor. Albinele cercetase specializate in aceasta obositoare activitate sint dintre cele cu aptitudini speciale de zbor pentru detectare. Ele strabat zilnic^ zeci de kilometri pe orice vreme, zburind mereu contra vintului cu mare viteza. E zbor de investigare. Cercetasele pleaca cind lumina zorilor este inca difuza, si chiar atunci cind negurile plutesc peste paduri si cimpii. Vederea lor agera, care este al doilea mijloc de investigare, nu le poate servi atunci prea mult, asa cum fac ele in plina zi, cind disting de departe culorile imbietoare ale florilor. Totusi, albinele cerectase afla curind calea spre potirasele pline cu nectar sau anterele deschise si pline cu polen revarsat. Ele insa fac o' cercetare selectiva din tot ce gasesc, preferind acele flori care au nectar mai mult si mai dulce, fara sa se ocupe de florile care ofera putin nectar si cu concentratie slaba de zahar. De-a lungul timpurilor infratirea dintre flori si albine a facut ca simturile sa se ascuta, iar reflexele stabilite sa lucreze automat. Daca pentru albine simtul mirosului si eel al vazului culorilor unor flori sint foarte dezvoltate si le deschid usor calea spre aflarea resurselor de hrana, la fel si floarea si-a pregatit mijloacele ei de atrac^ie. Cercetatorul H. Duisberg a descoperit, in legatura cu nectarul, 100 de substante aromate, care in majoritate au cam aceeasi componenta, dar difera in ce priveste calitatea secre^iei lor, mai mult sau mai putin zaharata. De exemplu : in mierea provenita din nectarul florilor de salcim s-au gasit 810 aminoacizi in special prolina (acid pirolidin -2- carboxilic) asemanator cu acidul glutamic. Datorita fermentatiilor, nectarul isi modifica componentele aromei si de aici porneste varietatea parfumurilor raspindite in atmosfera si purtate de vint. Ele constituie vestirea florilor ca si-au deschis corolele asteptind sosirea polenului de pe alt& floare, adus de albinele polenizatoare. In schimb, albinele cercetase sorb cu nesat nectarul din potirele darnice, si-1 due ca proba culegatoarelor ce asteapta in stup. Desi unele flori mai atragatoare, cu culori mai vii, le atrag in mod deosebit si albinele se due direct la ele, daca secretia de nectar gasita acolo este prea putina sau insuficient de dulce, albinele parasesc aceste flori si zboara mai departe pentru a gasi pe cele cu nectar mai mult si mai dulce. Alaturi sau chiar mai departe, afla alte flori 181

mai pu^in atragatoare dar cu parfum mai puternic si o concentrate mai Stuparii cu practica indelungata ajung sa cunoasca si sa diferenmare de zahar in nectar. Intr-adevar, natura, daca a fost cu acestea \ieze sunetele pe care le emit albinele in diferite situatii din viata lor ; dm urma mai putin darnica si nu le-a dait frumusetea culorilor aflate cind efectueaza primul zbor de recunoastere ; cind ies pentru prima oara la cele dintii, in schimb, pentru a putea fi bine polenizate le-a dat un din stupi ; cind pierde matoa ; cind sint deranjate de interventiile prea nectar mult mai dulce. Frumusetea trandafirului este intreouta de bogatia dese ale stuparului, dar si linistite cind stulparul se poarta cu ele cu in nectar si 'polen a rasurii adica maciesul din care trandafirul se multa atentie, nu le bruscheaza sau nu provoaca zgomote inutile. Ele au trage. Nal'ba, cu variatele ei culori, este mai saraca in nectar, decit o gama intreaga de exprimare, in func^ie de diferitele situatii in care ,,urita" talpa-gistei sau iarba-sarpelui in care abunda nectarul. Mirosul pot fi puse in viata lor. neplacut al coriandrului asemanator la inceput cu eel de plosnita dar schimbat intr-un parfum peste citeva zile, este compensat de bogaRittn si cadenza tia polenului si nectarului ce-1 ofera in comparatie cu alte flori. De asemenea, intre diferitele surse de polen, albinele cercetase aleg pe cele Pentru a da indicatii precise, cercetasele sosite in stup executa pe care au mai multe proteine. Aceasta lucrare pe care o indeplinesc albiun fagure un dans in cere care stimuleaza si excita alaiul albinelor aflate nele este selective, pentru ca probele ce le adue in stup sa dea posibiin jurul lor. litatea albinelor culegatoare, ca la un drum, sa aduca cu un efort ma: Dar, intervine unul din tinerii apicultori, vad pe fagurele sturedus produse florale cit mai bogate in continut si usor de recoltat. pului de observable cum unele albinele fac un a'ltfel de dans care nu este La inapoiere spre stup cercetasa nu mai face zbor in zig-zag, c\n linie perfect dreapta, fara ocolisuri, pentru a putea informa precis in cere. Are oare o aJta semnif icatie ? Dupa ce descriu un cere pe suprafa^a fagurelui, acele albine cerculegatoarele din stup de directia si distanta ce o au de parcurs in cetase executa cu abdomenul miscari balansate, indicind sursa de hranS zbor pina la sursa de hrana, fara pierdere de timp. aflata mai departe de 100 m de stup. Miscarile executate se aseamana Odata sosita in stup fiecare cercetasa este inconjurata de 510 cu doua semicercuri alaturate care au doua diametre apropiate unul de culegatoare ce o urmaresc tot timpul cit se agita, observindu-i miscacelalalt, si pe ale caror forme fac cu abdomenul miscari tremuratoare. rile ; ele o ating cu antenele pentru a percepe si memora parfumul spePrimul semicerc coboara de sus in jos, iar eel yecin, al doilea, in sens ciei din care provine nectarul, imprastiat in mici doze celor dimprejur. invers, de jos in sus. Cu cit miscarea tremurinda a cercetasei si durata In felul acesta celgatoarele au doua mijloace de a recunoaste secretia cursei'balansate a celor doua diametre va fi mai mare ca numar de treadusa : mirosul parfumului florii imbibat pe invelisul paros al cercemuraturi, cu atit albinele din alaiul inconjurator vor fi mai numeroase. tasei si apoi gustul nectarului. In felul acesta albinele culegatoare, pleDe asemenea, cu cit distanta spre sursa de hrana este mai departata, cind din stup, vor recunoaste usor sursa de cules. cu atit miscarile tremurinde ale abdomenlui sint mai rare si mai lente. Un al treilea siim;, in afara de vederea culorii florilor si de mirosul O serie de cercetatori au descoperit ca o data cu executarea acestui dans parfumului pe cale il raspindesc, cercetasa mai foloseste si simtul auzului tremurator, albinele emit niste sunete repetate asemanator zgomotului in cautarea surselor de cules. Ele urmaresc zumzetul activ de cules al produs de' mitraliere. Aceasta succesiune de tonuri o emit in raport altor cercetase, din alte colonii care au plecat mai inainte si au descode departarea locului de cules, insotind dansul ca un acompaniament. perit o sursa de hrana. Zumzetul zborului de cules are o anumita tonaMai mulft chiar, pentru ca alaiul sa fie precis informat, insotitoarele litate sesizata de cercetasa, care urmarind pe una din descoperitoare, repeta miscarile balansate si cu cele doua antene. Emiterea tonurilor sint memorizeaza culoarea si parfumul florii raspindit in aer ; se asaza atunci semnale de mobilizare a albinelor aflate in stup si care urmeaza sa piece pe florile din specia respectiva, umplindu-sj gusa. la cules. Cercetatorul Stanola a detectat 20 de tonuri diferite de biziit in Trebuie sa stiti ca niciodata cercetasa nu amesteca in gusa diferite stup pe oare le-a caracterizat ca tot afcitea manifestari diferite. Se poate nectaruri. Cind culege nectar de la o specie, ea nu-si umple gusa decit spune zice autorul ceh ca multe manifestari sonore au pentru albinumai de la acea specie, caci altfel incurca pe culegatoare, care nu vor ne o importanta biologica servind la intelegerea reciproca. Albinele percep undele sonore chiar in timpul zborului, ceea ce le ajuta la orientaputea sti la ce specie anume sa se duca ca sa culeaga nectarul. Apoi cercetasa face citeva volte in zbor in jurul acelei flori memorizind locul real in spa^iu si evitarea o-bstacolelor. si pleaca sa vesteasca culegatoarele ce o asteapta in stup. Daca cercetasa In ce priveste direc^ia de urmat, albina cercetasa da indicatii in functie de pozi^ia soarelui, iar prin dansul sau indica unghiul in zbor va fi insemnata pe torace cu o anumita culoare, in timpul cind a fost pe care trebuie sa-1 parcurga pina la sursa de hrana. Dupa observatiile surprinsa sorbind nectarul dintr-o specie de floare, curind va putea fi lui von Frisch, albina cercetasa isi incepe dansul astfel, incit culegatoavazuta intorcindu-se urmata de albinele culegatoare ale aceleiasi colonii, rele ia iesirea din stup sa vada soarele din aceeasi parte asa cum dindu-ne dovada ca si-au impdrtdsit printr-un liinbaj comun, date pre1-a vazut ea in cursul zborului sau de cercetare de la stup la locul de ^ioase privind locul, distanta si specia de floare de la care au de realizat cules. Cind soarele este ascuns in nori, ele se calauzesc analizind lumina un cules substantial. 182 183

polarizata, care le da posibilitate sa afle locul soarelui, recepitnd razele ultraviolete. Cind distanta pina la sursa de hrana este peste 100 m, miscarile tremuratoare ale abdomenului sint in numar de 910 pe secunda. Pentru 500 m distanta, albina face sase miscari; pentru 2 000 m numai doua, iar la 10 000 m ele executa numai o singura miscare pe secunda foarte lenta. Miscarile tremuratoare indica distanta, iar miscarea in linie indica direc^ia pe care culegatoarele vor trebuie sa o urmeze. Daca locul hranei se afla in direc^ia soarelui, dansul este orientat spre partea de sus a fagurelui; cind soarele se afla in partea opusa, dansul este orientat in spre patrea inferioara a acestuia. Indicative date nu reprezinta pentru albine distan^a in metri, ci in raport de cheltuiala de energie necesara parcurgerii distantei pina la locul de cules, deci a consumului de miere in gusa. In afara de dansul tremur&tor, albina cercetasa mai executa un alt dans, in forma de secere, pentru distante apropiate de eel mult 50 m; de asemenea, unul m forma cifrei 8 pentru distante de 50100 m orientindu-se la fel deci in raport de pozitia soarelui fata de locul hranei; von Frisch a stabilit ca dansul ori care ar f; forma si semnificatia lui este un mijloc de comunicare intre albinele comunitatii, un adevarat limbaj intre ele, si aceasta cu atit mai mult, cu cit dansurile sint, aproape intotdeauna, inso^ite de impulsii sonore care lamuresc si mai bine direc^ia si distanta. Culegatoarele din jurul cercetasei il executa si ele, numai 12 minute, pe cind cercetasa continua dansul sau mult timp. In privinta semnalelor sonore, albinele cercetase le emit pe diferite frecvent;e. Ele variaza in func^ie de procentul de zahar al nectarului adus. Profesorul von Frisch a perceput si a inregistrat pe banda de magnetofon aceste sunete care se compun dintr-un numar de impulsuri sonore. Ele se aseamana cu sunetul unei tobe si deci sint un mijloc complimentar de informare a albinelor din stup. Toata aceasta ceremonie constituie semnele de mobilizare si informare pentru culegatoarele ce asteapta in stup. De indatfi ce le percep, ele pleaca in mare graba, incit in citeva minute 8090% dintre culegatoare pornesc intr-o anumita direc^ie, indicata de cercetasa. Dovada acestei sus^ineri a facut-o prof. M. Lindauer care a mancat cu o culoare toracele a 159 albine tinere, cind au parasit fagurele natal. El le-a urmarit 'zilnic pina au inceput activitatea de culegatoare ale nectarului si a constatat ca numai 9 dintre toate au zburat in cautarea nectarului din proprie initiativa, iar 150 au fost stimulate la cules prin dansurile cercetaselor cu sau fara impulsuri sonore sau cele facute de culegatoarele deja initiate. Poftipi la bal in sola de dans'! Sa nu crede^i tineri apicultori ca ceea ce va spun referi-tor la anumite locuri din stup rezervate pentru aceste dansuri sint fantezii. Urmarind multa vreme comportarea albinelor cercetase pe care le insemna pe torace cu anumite culori pentru a putea fi urmarite in mod sigur, prof. M. Lindauer a descoperit drumul parcurs in stup

spre ,,locul de adunare" al albinelor culegatoare care asteapta cercetasele ; ele sint locuri precise care sint rezervate si unde albinele se ab^in de la alte aotivita^i in stup, iar efectul de alarma si mobilizare scrie autorul este concentrat pe un anumit loc. Economia timpului in stup nu ingaduie cercetasei sa si-1 iroseasca ratacind printre faguri si comunicind la intimplare din proba de nectar adusa, la oricare albina. Cind secre^ia de nectar inceteaza in floarea respectiva pentru citeva ore, culegatoarele stau si asteapta faeind economic de energie. In urma observatiilor intreprinse, cercetatorii sovietici au stabilit ca nu exista o corela^ie intre cercetasele coloniilor slabe si cele din coloniile puternice. Dansurile cercetaselor fiind reflectarea nivelului de excitare a sistemului nervos al albinelor, prezinta mari deosebiri in raport cu puterea coloniei, din care fac parte. Cercetasele si culegatoarele din coloniile slabe sint totdeauna avide de hrana, deci vor semnaliza chiar si o sursa de nectar mai diluat, pe cind cele din coloniile puternice nu vor da aten^ie unei asemenea surse, ci yor ramine in stup si isi vor economisi energia, pina cind cercetasele vor gasi si vor aduce nectar cu concentrate de zahar mai mare.

184

185

CULESUL NECTARULUI GRUPUL SOCIAL AL CULEGATOARELOR Dupa lamuririle date privitor la activitatea laborioasa a acelui grup social din colectivitate, care si rot cercetasele si care conlucreaza strins cu marele grup social al albinelor culegatoare, avem multe de spus privind impar^irea sarcinilor acestui ultim grup intre culesul nectarului, al polenului, apei sau al propolisului. Cea mai grea dintre aceste sarcini revine culegatoarelor de nectar care-si adincesc tromipa in potirul florilor s'pre a sorbi nectarul dulce, ca o sonda in adinoul pamintului. Este o truda istovitoare, cu care de aJtfel isi incheie viata lor, epuizate, cu aripile zdrentuite, cu corpul lucios, caci de mult au pierdut haina paroasa, trebuind sa bata drumul zarilor, vizitind milioane de flori. Cercetatorul Brocker a calculat si a stabilit ca pentru un kilogram de miere adus in stup albinele unei colonii viziteaza 1,52 milioane flori de salcim, 45 milioane flori de sulfina sau 6 milioane flori de trifoi din inflorescente. In schimb, cind le-a venit rindul sa devina culegatoare, a fost pentru ele o zi de mare desfatare. In diminea^a acelei sarbatori florile cimpului sau ale padurii trimit chemarile lor parfumate ca niste vornicei ce vin cu plosca plina sa invite nuntasii la petreeerea cea mare. Cu legato arele gasesc potirele florilor pline cu ofranda dulce a neetarului si sacii plini cu polenul auriu al anterelor, imbiindu-le sa le culeaga. Cu acest prilej va face si polenizarea florilor si astfel incepe culesul. E zi de sarbatoare, cu tresarirea bucuriei ce le vine de departe, din sirul milioanelor de genera^ii pina la ele si care le indeamna la cules, ca sa aduca in faguri hrana pentru tineretul ce reprezinta viitorul speciei, caci culegatoarele avind inca pu^in de trait, foarte putine din ele vor ajunge sa consume din truda acestei agoniseli, Grupul culegatoarelor este repartizat in raport de nevoia de moment a coloniei. Daca in stupi este cald si se simte nevoia de apa, o parte mai redusa dintre culegatoare pleaca sa o aduca din izvoare sau sa o soarba din roua cazuta in zori, daca in stupina nu exista un adapost special. Cind nectarul este abundent, colonia trimite la cules si albine mai tinere, caci instinctul cuiesnlui depaseste pe oricare altul, chiar si pe eel de reproduce.

Daca cuibul duce Hpsa polenului, o mare parte dintre culegatoare se mobilizeaza in cautarea si transportul acestuia dupa indicatiile date de cercetase. Pentru culesul propolisului sint culegatoare specializate. Dintre aceste elemente necesare comunita^ii, aduse in stup de grupul social al culegatoarelor, culesul nectarului si al polenului si-] impart albinele proportional, schimbind sarcina intre ele dupa nevoile de moment ale coloniei, fara ca vreuna sa aduca in stup deodata si pe unul si pe celalalt. Culegatoarele de propolis si caratoarele apei ramin la sarcina lor din prima zi de zbor si pina cind virsta nu le mai ingaduie aceasta grea activitate. Nectarul si dinamica lui Dar intreba unul dintre tonerii apicultori ce este nectarul ? Ce plante il produc si cum se prezinta, ce contine si cum este transformat apoi in miere in fagurii stupului ? In general, toate plantele, pentru a produce fructul, au nevoie de acel element energic care este zaharul. El este acumulat de plante de-a lungul sezoanelor, incepind din primavara pina apare frigul si il secreta in potirele florilor suib forma de nectar in timpul infloririi, in cantitati mai mari sau mai mici, in raport de necesitatile fiecarei specii botanice. O conditie importanta pentru a fi cules de albine, const in nivelul la care nectarul se urea in potirele florilor, nivel care trebuie sa fie in raport de lungimea trompei albinelor culegatoare. Sint plante cu mult nectar cum este de exemplu trifoiul rosu care avind potirul adinc, albinele culegatoare nu pot sa ajunga decit rareori la el; cind timpul este umed, afluenta mare a nectarului determina o ridicare a nivelului in potirasele florilor. In general, plantele s-au adaptat de-a lungul milioanelor de ani, pentru o polenizare cit mai perfecta cu ajutorul insecrtelor. Cele care au nevoie de ajutorul albinelor in aceasta opera de polenizare sint denumite plante ,,melifere" ,,entomofile", al caror numar atinge 200 de specii, oferindu-le in schimb aceasta substanta dulce care este nectarul pe care albinele il transforma !n miere. Cum o parte din aceastS categorie de plante melifere i-au folosit omului fie alimentar, tehnic, medical sau furajer, pentru el personal sau pentru animalele gospodariei sale, omul le-a cultivat pe suprafete intinse, oferind astfel albinelor posibilitatea sa culeaga usor mult nectar. Prin radacinile lor, plantele absorb apa din pamint, formind solutii de nitrati, fosfati, carbonati etc. din substantele din preajma radacinilor. Apa incarcata cu solutiile amintite, poarta denumirea de seva care circula prin vasele conducatoare ale plantelor pina la fnunzele verzi unde are loc un proces de elaborare, de amplificare si creatie denumit ,Jotosinteza". Aducerea asimilatelor dupa prof. R. Chauvin este mai complexa decit adusul apei. Dupa oprirea fotosintezei din frunze

186

187

sau fara nici un transport de asimilate, numeroase plante nectarifere pot sa continue un oarecare >timp secre^ia lor pe seama secretiilor de rezerva - amidon, tanin etc. si alte substance. Hidratii de carbon merg prin fascicule conducatoare sub forma de zaharoza, care poate fi insotita de oarecare cantitati de oligo-zaharide si de alcooli. Absorbtia se face activ, caci vasele liberiene ale plantei sint semipermeabile. In toate cazurile ^esutul glandelor poate transforma in mai multe feluri hidratii de carbon. El poate sintetiza zaharoza pornind de la hexoze sau de la amidonul mobilizat ori de la unele taninuri J ). Cercetatorul sovietic N. Screbtov a constatat ca nectarul secretat se determina nu numai in func^ie de nivelul fotosintezei, ci si de bilantul glucidelor a zaharurilor ce rezulta din diferenta dintre cantitatea de zaharuri formata si consumul lor pentru procesele activita^ii vi'tale ale plantei. Frunzele verzi sint compuse din celule invelite in cite o membrana celulazica pe care ele insile o secreta. Cele mai multe celule vegetale contin substance incarcate cu clorofila, acel pigment natural de culoare verde care se afla in celulele plantelor si care sub ac^iunea razelor solare asimileaza din aer bioxidul de carbon necesar, eliberind oxigen in atmosfera. Aceasa eliberare de oxigen se produce numai atunci cind planta este expusa razelor solare, deci numai ziua. Asimilind bioxidul de carbon din aer si nitratii din sol, planta se hraneste numai cu materii minera'le. Ea sintetizeaza glucidele deci zaharurile din corpurile chimice aflate in sefa. Plantele ,,/abnca" ace.ste glucide tot timpul cit ele sint verzi, din primavard pind toamna, cind cad jrunzele. Glucidele se acumuleaza sub forma de amidon in diferite tesuturi ale trunchiului, ramurilor si chiar in radacini. Cind soseste timpul infloritului, plantele pun in circulate aceste rezerve ducindu-le in primul rind in glandele nectarifere ale florilor, pentru ca zaharul, care este un hidrat de carbon, sa dea plantei energia necesara pentru creatia rodului. In al doilea rind el apare in potirul florilor pentru ca sa atraga cu dulceata lui insectele polenizatoare, asigurind in acesit fel o crestere a valorii roadelor. Glandele nectarifere se afla in mod obisnuit la baza ovarului florilor respective, deci in interiorul lor, motiv pentru care sint denumite glande intrajlorale. La alte plante ele se afla in alte parti aeriene : pe frunze, pe petiolul acestora, fiind denumite plante extraflorale. (fig. 23, 24). Zaharurile care constituie nectarul impreuna cu alte substante sint secretate de ^esutul nectarifer al glandelor, care are o alcatuire speciala din mai multe stra/turi de celule, cu pere^ii foarte subtiri. Cind plantele infloresc si trebuie sa se faca fecundatia cu polen spre a da rod, seva circulatorie ia din rezervele de zaharuri acumulate in diferite tesuturi si le tree in potirul florilor, in directa apropiere a ovarului. Acolo albinele le gasesc, le culeg si le transports in stup. Solutia secretafta contine o serie de compusi chimici dar primul loc il detin zaharurile brute sub forma de polizaharide dizolvate in
') Hexoze = zahSr cu formula chimica C6Hi2O6 ca glucoza $i galactoza.

apa, care reprezinta 75<>/o din con^inut. Aceastd solutie este nectarul brut. Stind in potirul florilor, nectarul brut isi mareste proportia de zaharoza, care incepe chiar acolo in floare un proces de scindare cu ajutorul unor fenmanti de descompainere care sin-t eTizimele vegetale din categoria josjatazei pe care obisnuit le poseda majoritatea florilor melifere. Nectarul, acest lichid zaharat, nu vine in glande decit atunci cind planta are conditii favorabile pentru transpiratie; atunci glandele neotarifere se incarca cu acele particule fine scoase din rezervoarele de zaharuri acumulate de planta in decursul anului. Proportia de glucide variaza nu numai de la o specie la alta, ci chiar in sinul aceleiasi specii pot fi constatate diferente, ca urmare a fazelor lor de dezvolt'are si a locului inflorescentei. Cercetatorii germani au gasit ca la florile a trei varietati de ciresi glucidele variau de la 27 la 62 mg zahar la 100 de flori, iar 'glucidele' variau si ele la rindul lor in proportii deosebite, fiind diferentieri si intre felul zaharului produs : zaharoza, glucoza, fruotoza. Deci, ceea ce atrage in special pe albine la culesul nectarului, este procentul de zahar al secretiei nectarifere. Sint plante cu nectar abundent dar sarac in zahar pe care albinele il culeg in situatii de

Fig. 23. Glandele nectarifere intraflorale ale florii Semper Virum : 12 tesutul nectarifer ; 3 secreta elaborata a nectarului. Fig. 24. Albine culegind nectar extrafloral de la mazariche

Lipsa mare. Unele au abia 8% care nu intereseaza albinele, iar altele ating si 76% cum este a castanului comestibil sau sovirvul (Origanum). Dupa cercetatorul T. Simidciev este o corelatie pozitiva intre cantitatea de nectar si cantitatea de miere. Intr-adevar, cercetatorii de la Sta^iunea de ap'icultura din Sofia au cercetat floarea de gutui japonez care avea la 37,4 mg nectar un continut de 48,5<>/o zahar si de la care 189

188

se otyine 306 kg miere/ha. O floare de salcim galben Caragana arboresces are 6,5 mg nectar cu 34,4% zahar, iar de pe un hectar se obtin 68 kg miere. Dintr-o floare de albine - - Asclepias syriaca s-au extras 12,12 mg nectar cu 5065% zahar, iar productia de miere ob^inuta de pe un heotar a fost de 58 kg, iar maxima de 70,7 miere. O floare de coacaz negru (Ribes nigrum) livreaza 7 mg nectar cu 32% zahar. Cercetatorii au stabilit procentul de zahar la multe plante melifere. De exemplu : laleaua pestrita (Fritillaria imperialis L.) are 10% zahar in nectar, prunul 13%, marul 15%, teiul 30%, visinul si rapita 35%, iedera 55%, castanul salbatic 68%, iar sovirvul 76%, ca si salcimul. Floarea-soarelui var. Carator timpurie are 45,7/mg zahar, fa^a de var. Vnimk 8931 care are 62% mg, dind si o cantitate mult mai mare de seminte datorita polenizarii intense pe care o fac albinele la aceasta varietate. Un nectar insa prea bogat in zahar si care devine viscos este recoltat de albine cu greutate, solicitind eforturi mari ca sa produca enzimele necesare transformarii zaharozei in glucoza si fructoza care este mierea. Variatii a proportiilor de zahar in nectar se observa si in raport cu virsta arborilor. Astfel, teiul prea batrin are o productie de nectar mai mica decit arborii teiului mai tineri de 3035 ani. Cu totul contrarie este secre^ia afinului (Vaccinium L) cultivat pe scarS mare in S.U.A. si ale carui plantain ce au virsta de 25 de ani, dau nectar mult mai bogat cu un procerit mare de zaharuri, fata de palntatiile mai tinere.
Salcimul Otetarul Laba-gitei Sofora Tatarnica Cenusarul larbanjarpelui Brusturul Lucerna irigatS Limba-mielului Scaetul Sparceta Palamida Cicoarea Susaiul Jsopul Urzica moarta Scorusul Marul Floarea-soarelui Lucerna neirigata Prunul Pepenii verzi 6001500 600 800
400 300
300

260 380 200 300


200

250 380
150

150 350 100 150


130 120 70 120
45 35 30 30 50 25 20 20

Rugul Teiul Urechea porcului Jugastru Glicina Facelia Ceara albinei Coriandrul Jale$ul Salvia Artarul Sulfina Mataciunea Zmeurul Ceapa de s3ntfnt& Isotpul Cruietea Corcoduul AgritjUl Mui$tarul Vi^inul Castravetii Migdalul

5001000
500 600 200

300 500
280 300 200 300
250 200 160

100 200
150

50 100
70

60 120
75 40 30 30 25 20 5

In limitele largi aratate, intre secretiile de 8% zahar si 76% sint citeva sute de plante, arbori si arbusti dintre care redam un tabel redus in care Gluskov arata productia la heetar a mierii. In alta lucrare, A,B,C.-ul apicol, am dat extindere mare florii melifere si nu mai revenim aici asupra ei. Florile plantelor leguminoase secreta un nectar mai concentrat pe timp cu soare, cu tem^peratura aerului peste 20 C, pe cind pe timp noros nectarul lor este fluid, cu concentrate mica de zaharuri. Transpiratia provoaca in plante o circulate foarte vie a apei pe care radacinile o absorb din sol. De indata ce vine noaptea, echilibrul se strica, transpiratia prin cuticula glandelor nectarifere continua, dar cea prin stomate inceteaza, caci lipseste lumina soarelui care sa o produca. Atunci seva care se aduna mereu in tesuturi nu mai poate fi evaporata, se strecoara prin ele, cu toate substantele sale, trece prin glandele nectarifere, se filtreaza prin stomatele pline cu materii zaharoase si se aduna sub forma de sue dulce in potirul florilor sau in alte zone de exudatie ale plantei. De acolo, dimineata, si in unele ore ale zilei, albinele se grabe&c sa-1 culeaga. Acesta este nectarul. In general secretia nectarului depinde de o serie de factori in legatura cu conditiile geografice, pedoclimatice, meteorologice, ecologice, soiul plantei, factori agrdtehnici etc. Ca urmare, s-a stabiM ca condi^iile cele mai propice pentru secretia nectarului in functie de specia plantei si zona de crestere sint: o temperatura de 1820C pina la 2528C si o umiditate a aerului pina la 6070%. Con^inutul solului in substance minerale, eel cu mult cernoziom si eel de aluviuni influenteaza in bine florile melifere care dau mult nectar. Nevoia de muita lumina solara, cu temperaturi ridicate la unele plante influenteaza favorabil secreta nectarului. Levantica, de exemplu, care este o buna melifera, da nectar mult numai acolo unde este expusa spre sud, ca sa primeasca multa lumina si caldura solara. Lip"-a caldurii si a luminii solare influenteaza negaitiv media de miere realizala pe o colonie. Desi umiditatea solului este o necesitate importanta pentru secretia de nectar in flori, sint plante care dau nectar mult pe timp secetos cum este>cazul sulfinei (Melilotus albus L.) si a plantei talpa-gistei (Leonurus cardiaca L.), ceea ce duce la concluzia ca fiecare specie de planta are alte cerin^e de sol, temperatura, umiditate etc. si se comporta diferit in regiuni diferite. Secretia este favorizata daca noaptea este calda, daca diminea^a cade roua, ziua este zapuseala si cerul innorat; atunci nectarul abunda. Elaborarea neotarului are loc in momentul cind se deschid sacii cu polen, deci cind aeesta a ajuns la maturitate, iar pistilul este pregatit pentru primirea polenului ce urmeaza sa fecundeze floarea. Odata indeplinit actul fecundarii, secretia de nectar este oprita. Dupa W. Schuel intervine acolo un proces de coordonare cu ajutorul unui meca-

191
190

nism hormonal. Autorul sustine ca hormonii pot regla si transferul zaharului, indusiv rniscarea lui catre glandele neetarifere. Nectarul din flori dupa F. Taranov este secretat aproape totdeauna in mod periodic, in func^ie de varia^ia complexului de factori meteorologici, a vremii din cursul zilei. Nectarul poate sa apara si sa dispara din flori de mai multe ori in 24 de ore. Exista de asemenea o legatura directa a secretiei cu acumularile de amidon in tesuturile plantei cu un an inainte. De exemplu, teiul va da cu siguranta o buna recolta daca in lunile august si septembrie au ca"zut ploi abundente ; atunci radacinile due seva bruta cu multe sohitii, sus, in frunze, fobosinteza isi indeplineste rostul ei si arborele acumuleazS mult amidon in tesuturi, pe care-1 prezinta modificat, in anul urmStor in potirul florilor. O agrotehnica superioara, cu ingrasaminte avind la baza azotul, produce un spor mediu aproape dublu. O combina^ie de fosforice si potasice are o mare influenta in productia mare a nectarului. Dar in ce imprejurari nectarul florilor este deficitar ? intreabS unul dintre tinerii apicultori. Dintre factorii cu efect negativ asupra productiei de nectar mentionam : temperatura aerului sub 20C, cind albinele sug cu greutate nectarul, solicitind mult musculatura aparatului lor de absorbtie ; lipsa caldurii solare, caci albinele nu pot aotiva normal decit de la 12C in sus; iar sub aceasta temperaturS ele nu parasesc stupul ; ploile abundente cind florile sint deschise, pentru ca acestea dilueaza atit de mult concentratia de zahar din potire, incit albinele refuza sa-1 mai culeaga; descarcarile eleetrice, ingheturile tirzii, vintul care usucS nectarul mai ales cind afara este prea cald iar florile se deshidrateaza" ; cind viteza vintului este de gradul doi, 80% din culegatoare nu ies la cules, menajindu-si eforturile de infruntarea lui ; imbatrinirea pomilor in livezi, mai ales cind nu s-au facut taierile de rigoare pentru regenerare ; aplicarea pestdcidelor in timpul infloritului livezilor, oprita de lege dar pe care multi pomicultori o practica. Acestea nu numai ca ucid o mare parte din culegatoare, dar ata-ca si procesul de fecundare. Inchei problema dinamicii nectarului raspunzind unuia din voi, care m-a intrebat cum procedeazS cercetatorii pentru determinarea productiei de nectar a unei plante, si a productiei ei in masa la hectar. Cercetatorii extrag nectarul cu ajutorul unei micropipete gradate; inainte de a absorbi nectarul din potire, ei absorb cu pipeta 2030 mg de apa distilata pe care o sufla intr-o floare si o absorb apoi imediat, facind aceasta opera^ie de 23 ori, tratind astfel un nusmar de 5 flori ; apoi, produsul recoltat il impart la 5, scazind mai intii din 192

total canltitatea initiala de apa distilata. Pentru o precizare si rnai mare, lidridul se toarna in eprubetele ce au fost prealabil ciatarite la balanta de torsiune, eprubete cu o capacitate de 200 mm3. Zaharul din mierea lichida se masoara cu refractometrul. In privin^a cunoasterii provenien^ii sale opera^ia este simpla : se dizolva 10 g miere in 20 ml apa distilata. Solu^ia se centrifugheaza si analizind sedimentul se gasesc o serie de polenuri, care dupa infa^isarea exterioara se stabileste de la ce planta provin. Polenul majoritar din sediment va fi de la floarea din care provine el. In ceea ce priveste productia de nectar la hectar se calculeaza rezultatele obtinute de la cele 5 plante, iar cifra se inmul^este cu numarul de plante pe un metru patrat, care amplificindu-se cu 10 000 m2 cit are hectarul, se determina productia de nectar la ha a plantei respective.

13 - C. 369

GBUPUL SOCIAL AL ALBINELOR

PRELUCRATOARE A NECTARULUI IN MIERE CU AJUTORUL ENZIMELOR Ne-a^i spus in lec^ia trecuta - a intervenit un tinar apicultor ca din nectarul adus de culegatoare in stup, apare, prin transformare, o miere cu un insexnnat procest de apa. Cum se face aeeasta transform are ? Nectarul adus in gusa culegatoarelor este pentru inceput, o solutie suprasaturata de zaharuri in apa. Gama acestora este foarte variata, dar zaharoza detine primul loc, fiind urmata de alte zaharuri ca : maltoza, melitoza, melibioza, trehaloza, rafinoza, dextrine etc. Toate acestea insa sint polizaharide. Sub aceasta forma insa albinele nu le pot folosi direct ca hrana, intructi ele au molecula mare si nu pot strabate peretii intestinului mijlociu, care este stomacul albinei, ca sa intre in circuitul hemolimfal. De aceea, albinele trebuie ca prin mijloace proprii sa le sfarime, sa le scindeze printr-un proces de hidrolizare cu ajutorul produsului unor glande despre care v-am vorbit. Prin transformarea polizaharidelor in monozaharide, zaharuri cu moleeula mica, albinele ob^in cele doua zaharuri componente ale mierii care sint glucoza si fructoza. Aceasta opera o indeplineste acest grup social al coloniei care sint prelucratoarele. Ci'teodaita culegatoarele gasesc in unele flori nectar cu un amestec de glucoza si fructozS, 'pe care-1 prefera la cules, cSci organismul lor nu mai este silit in acest caz sa mai extraga secre^iile glandulare necesare transformed. Aceste plante sint insa foarte rar inilnite de culegatoare. Produsul zaharat, care este rnierea crudd este la inceput o solute in apa, care dupa prelucrare atinge o densitate de 1,341,44, apa raminind in propor^ie de 20%, plus 5% diversi constituent, in cantita^i reduse. Procentul insemnat de apa din mierea cruda trebuie inlaturat, pentru ca altfel ea incepe un proces de fermentare, daunaftor produsului. Tn raport cu temperatura inconjuratoare, produsul nou mierea variaza neuniform in ce priveste volumul sau. Cerceta'torul V. Gubin (U.R.S.S.) supunind 1 000 cm3 de miere luata de la +30C, la o temperatura de 12C ea si-a micsorat volumul cu 20% ; deci prin racire mierea se comprima.
194

Produsul are o aciditate caracteristica, despre care vom vorbi pu^in mai departe. El este imbogatit cu diferite enzime din categoria invertazei si amilazei, care mai intii apar chiar in potirul florilor, datorita enzimelor vegetale, dar cele mai multe sint produse incorporate de albinele prelucratoare, pentru scindarea polizaharidelor. Culoarea mierii este variata de la alb-limpede, transparent, galben-auriu, pina la brun-inchis. Pe masura insa ce mierea imbatrineste se schimba la culoare, mai ales cind procentul de fier este insemnat, cum este eel de la iarba neagra. In aceasta situate substanta hidroximetyl-furfurol aflata in miere se mareste peste maximum admis de 5 mg la 100 g. Problema va fi lamurita curind. Culoarea poate sa fie schimbata cind mierea este prea mult infierbintatS mergind pinS la caramelizare. Totusi, chiar cind incalzirea mierii atinge un nivel urcat (71 C) daca este rScita imediat, ea isi recapata culoarea initial^. Capacita/tea termica a mierii este si ea o caracteristica a noului produs ; incalzindu-se in timpul zilei in stupul cald batut de soare, fagurii cu miere sint acoperiti de albinele coloniei ; ei cedeaza plusul de caldura cind apare raceala nop^ii, mentinind temperatura coloniei ca un termo-regulator, proces care are loc numai in coloniile puternice. De aceea, nu se lasa pentru iarna in stup faguri cu miere in numar mare, care nu sint acoperiti de coloniile mai slabe, spre a nu acumula si pastra in stup prea mult frig.

Dar cum se face procesul de scindare a mierii ? intreaba unul dintre tinerii apicultori. Va aminti^i cind v-am vorbit despre sistemul glandular al albinelor, de importanta glandelor faringiene. Ele indeplinesc mai multe sarcini, fie ca produc laptisor pentru hrana puietului larvar, fie ca produc enzime pentru prelucrarea neotarului. In aceasta din urma sarcina conlucreaza si glandele lor salivare. Aceasta secretie este invertaza. Procesul de scindare incepe, intr-o masura mai mica, chiar in gusa culegatoarelor pina ajung in stup. Odata ajunse acasa, culegatoarele se grabesc sa-si descarce gusa ca sa piece la alt drum si sa aduca alte si alte transporturi de neotar mai ales cind culesul este abundent. In aceste situa^ii unele culegatoare executa si ele un mic dans de scurta durata, incredintind conl^inutul gusei albinelor tinere din stup ce formeaza acest mare grup social amintit al albinelor prelucratoare. Picatura de nectar insa circula activ de la o albinS la alta, si . dupa observa^iile cercetatoarei Ana Maurizio, o dau si trintorilor tineri care zice ea participa alaturi de lucratoare la elaborarea mierii. Fermentii caracteristici, de prelucrare, patrund o data cu saliva in materia prima care este nectarul, cind culegatoarele il absorb din potirul florii. Nectarul este mai intii diluat, pentru a putea fi usor absorbit, caci culegatoarele in mod obisnuit absorb cu greuta/te prin golul trompei solutii foarte zaharate, groase, ale caror procente

195

de apa sint suib 28%. Numai prin salivatie ele pot sa soarba asemenea solutii, fapt ce ingaduie culegatoarei sa se si hraneasca cu nectarul bogat in zaharoza fie el din flori, fie miere de mana sau sirop de zahar. Cu cit materia prima circula mai aotiv, adica cu cit ea trece prin gusile mai multor albine prelucratoare, cu atit secre^iile glandulare cu ferment apar in procente mai ridicate. Aceasta lucrare se imparte in doua faze: prima este faza de scindare a zaharozei din materia prima, si a doua e transformarea ei prin eliminarea unei mari parti din apa pe care o are mierea cruda pina ajunge la maturarea ei deci mierea coaptd. In felul acesta este inlaturat pericolul unei fermenta^ii, care obisnuit incepe in orice solute zaharata. Aceste transformari, in fazele amintite, se vor efectua cu atit mai bine si mai repede cu cit materia prima va circula mai activ din gusa in gusa, la albinele prelucratoare. Rezulta ca este vorba de o aotivitate facuta in comun, asa cum procedeaza albinele cind transforma nectarul in miere, cind cladesc faguri cu solzisori ce circula intre cele ce-i produc si cele ce-i lucreaza, cind hranesc puietul larvar sau cind au grija de matca. Aceste ,,prelucratoare" ale nectarului sint dinstre cele mai Jtinere, avind doar 56 zile de cind au p&rasit alveolele natale. Ele nu au fost doici, deci glandele lor faringiene n-au secretat laptisor ; grupul social al doicilor nu poate indeplini conoomitent si serviciul de prelucrare a nectarului. Intr-adevar, glandele faringiene pot secreta doua substante, dar nu in acelasi timp, caci ele ori sint doici si ofera larvelor secreta glandulara a laptisorului, ori sint prelucratoare de nectar secretind invertaza. Totusi, daca din anumite motive si necesitati de moment ale coloniei albinele tinere au fost intii solicitate timp de 2-3 zale sa furnizeze laptisor si apoi au fost mobilizate la prelucrarea nectarului in miere, de la un cules in avalanse, glandele lor faringuene pat opri secretia de laptisor si incep secretia de invertaza, cu condi^ia ca serviciul de doica sa nu fi fost indeplinit timp mai indelungat. Faptul ca acestea din urma au secretat laptisor nu inseamna ca doicile nu pot consuma pentru propria lor hrana si zaharuri neinvertite ; ingeraite ca atare zaharurile tree mai departe in intestinul mijlociu deci stomacul albinei fara a solicita o scindare a polizaharidelor in gusa, dar in intestinul mijlociu se intilnesc acolo cu o invertaza chiar mai activa, ce face serviciul de scindare. Pentru a o distinge, aceasta invertaza a fost denumita diastaza si serveste albinei chiar si atunci cind culegatoarele aduc in gusa un nectar cu o propor^ie de fructoza nativa, aflata in potirele unor flori. De altfel, glandele faringiene sint inactive pentru fructoza ; in schimb gusa albinelor prelucratoare secreta atunci o alta enzima denumita zaharazd care desavirseste procesul de invertire facut incomplet pina atunci, si ducindu-1 pina la definitivare, Indiferent de sortul de zahar pe care il au de prelucrat acest grup al prelucratoarelor. rezultatul final este realizarea mierii crude initial, miere ce este o soluble de substance zaharoase, cu multa apa, care va fi eliminata pina la obtinerea mierii coapte. Dinamica modificarii activita^ii invertazei dupa M. Jerebkin este strins legata de particularitatile activita^id albinelor la cules. Ea variaza 196

de la rasa la rasa. Exista o core.atie directa intre activitatea acestei enzime si capacntatea ei de invertiie a mierii de catre grupul albinelor prelucratoare. Exista, de asemenea, o corelatie pozitiva intre ac^iunea fermen^ilor la albine inainte de cules si productia de miere a coloniei. Con^inutul mierii in fermenti depinde si de o bogata alimentatie a albinelor tinere cu proteine, deci un consum important de polen imediat ce albinele au parasiit fagurele natal. Cind aceasta alimentare este insuficienta, se prejudiciaza formarea secre^iei de iiwertir.a", iar la analiza facuta de beneficiar se va gasi un procent slab de fermenti in miere, care astfel este depreciata. Con^inutul in fermenti mai depinde si de provendenta melifera a materiei prime deci a nectarului de asemenea, de conditiile de maturare a mierii de catre albine, precum si de metodele de tratare la care mierea a fost supusa dupa recoltare. Exista o deosebire intre continutul de enzime al nectarului intrafloral si extrafloral, care va fi evidentiata cu atit mai mult cind vom vorbi de mierea de mana. Viteza reac^iei enzimatice produsa de caldura din situp si ventilatia de acolo fata de diferite sorturi de zaharuri, nu este egala. De exemplu : zaharoza si maltoza sint scindate mai usor de invertaza glandelor faringiene; melezitoza si rafinoza de enzimele diastazice ale glandelor din intestinul mijlociu, cind ele sint integrate pentru alte scopuri lucrative cum este, de pilda, caldura necesara pentru ca glandele ceriere sa dea solzisori. Cind aceste zaharuri sint destinate in colonie ca rezerve pentru o alimentatie ulterioara, albinele prelucratoare le regurgiteaza *) din gusa pe limba, ca apoi sa le resoarba de mai multe ori, pina cind secretia de invertaza le transforma in miere coaptd. Astfel se elimina surplusul de apa din mierea cruda care se maturizeaza; prelucratoarele nu $in picatura regurgitata decit citeva secunde, pentru ca s-o resoarba in gusa. In felul acesta procedeaza repetind lucrarea de mai multe ori, timp de 1520 minute, cind mierea, ingrosindu-se, ajunge sa aiba numai 4050% din apa pe care a avut-o nectarul initial. Cu aceasta ocazie mierea cruda se innobileaza, imbogatindu-si continutul in fermenti, enzime si substante antibiotice. Ele sint luate din gusa albinelor prelucratoare, deversate acolo de glandele faringiene si salivare, care secreta pe linga acestea si enzima. Aceasta vine adeseori direct din plante o data cu nectarul adus de culegatoare, descompunind amidonul; catalaza provine partial si din plantele ce dau nectar, dar in miere apare ca seoretie a glandelor faringiene si rectale, cu o usoara diferen^a intre ele doua. Glandele labiale ofera lipaza care scindeaza grasimile neutre in acizi grasi. De asemenea se mai afla si fosfataza care intervine concomitent si enzima proteaza din gusa, precum si oxidaza. Aceasta actioneaza asupra glucozei si impreuna cu catalazele dau acidul gluconic care ofera mierii capacitatea unei bune conservSri pe o perioada mare. In miere se mai afla si enzirnele glucoziaza si fosfataza. In urma actiunii acestor enzime, intr-o ora 50% din procesul de scindare a nectarului este terminat, iar restul este desavirsit in 24 de
') Regurgitare = readucerea in cavitatea bucala a continutului guci i apoi reab^orbirea ej in gu?a, cu care ocazie materia prima se incarca cu mai multe enzime.

197

ore in propose de 9095%. Procesul acesta rapid apoi inceteaza, iar dupa un timp indelungat in miere nu mai ramine decrt o cantitate de 0,501,30% zaharoza. S-a constatat de citre cercetatoni ca secre^iile acestea sint in legatura directa cu anumite perioade ale anului : in iarna glandele faringiene secreta foarte pu^in invertaza, dar in primavara secre^ia este abundenta. Virful de mare productie a lor, in special invertaza, apare cu o saptamina inaintea marelui cules, ca si cind organismul se pregateste cu anticipate pentru transformarea viitorului nectar in miere. Dinamica modificarii activitatii invertazei este strins legata de particularitatile culesului. Cercetatorul M. Jerebkin spune ca exista o corela^ie directa intre activitatea invertazei si capacitatea de invertire a mierii de catre albinele prelucratoare. Toata aceasta opera de prelucrare o fac albinele prelucratoare pina cind mierea cruda este pusa provizoriu in alveolele fagurilor, in straturi subtiri, pe peretii interior ai fagurilor din mijloc, unde caldura este mai mare si evaporarea mai inftensa. Apoi ele o muta in alveolele fagurilor marginasi, unde curentul de aer produs de aripile albinelor ventilatoare este mai mare. Obisnuit, aceste operatii determina mutarea mierii in 23 zile, mai ales atunci cind numarul albinelor ventilatoare eslte mare, iar temperatura si umiditatea relativa in stup este normala. Pina la urma, in miere mai ramine un procent de 1718% apa, care este de mare folos coloniei, in special iarna, cind albinele nu se pot deplasa afara pentru a aduce apa in stup. Intr-adevar, mierea avind o calitate deosebita de a absorbi apa din mediul inconjurator fiind higroscopica in timpul iernii albinele isi pot satisface nevoia organica de apa atit de necesara hemolimfei din propriul lor organism cit si puietului, care, uneori apare in colonidle puternice inca in lunile de iarna. In mod obisnuit procentul de apa in miere este eel indicat mai sus, dar diferit in raport de zona geografica in care se aflS colonia ; C. L. Farrar a gasit ca mierea din regiunile nordice ale S.U.A. are totdeauna un procent cu 5% mai mare fata de mierea din tarile sudice. Din cele expuse se vede clar cum colonia de albine se prezinta ca un adevarat laborator de chimie.

M I E R E A

Mierea, dupa cum sti^i, este un produs animalo-vegetal cu foarte multe microelemente. Ea este hrana energetica necesara organismului aibinelor, fara a fi in acelasi timp, decit in foarte mica masura, folosita in cresterea puietului. In schimb, o parte din zaharurile consumate sint folosite de albine la claditul fagurilor, asa cum am aratat la formarea scheletului coloniei ; o alta parte este preschimbata in lichide care se acumuleaza si maresc corpul gras alaturi de glicogen. Acesta din urma intervine ca un surplus de energie, cind albinele zburatoare sint aproape epuizate, in eforturile musculare cerute de zbor. Cum albinele culegatoare de nectar aleg cu preferin^a florile cu procen>te mai mari de zahar, fructoza si glucoza detin primul loc ; apoi urmeaza cele cu zaharoza care se afla in majoritatea florilor, iar apoi cele cu maltoza. Cind mierea este din cea florala sau extraflorala este consumata si asimilata aproape in intregime, lasind reziduuri minime de eel mult 2/0 in raport cu greutatea uscata. Dupa Louveaux si Mangenet s-a stabilit ca, in mare, mierea are 75% zaharuri totale, 20% apa si 5% constituent! minori. Procentul de apa este o caracteritisca dintre cele mai importante ale mierii ; ea conditioneaza dupa acesti autori conservarea produsului, greutatea lui specifica si intr-o oarecare masura cristalizarea si savoarea ei. Dupa extrac^ie, mierea inai pierde din apa incit in corner^ ea are 1825/o apa. STAS-ul pentru miere considera ca mierea care depaseste 20/o este de calitate inlerioara. O formula mai precisa a con^inutului mierii o da V. Temnov si anume : zahar invertit 74,42, zaharoza 1,3, dextrine si substance zaharoase 4,76, azot recalculat in albumine 0,45, cenusa 0,19, acizi (acid formic) 1,10, apa 18,05. Un rol de seama il are deci con^inutul in zahar al mierii, care cu cit este mai bogat cu atit si secre^iile glandulare care au servit la producerea ei sint mai multe si variate, dupa provenien^a speciilor de flori. Zaharurile mai insemnate sint glucoza in proportie de 2837/o, fructoza 3739%, zaharoza 0,51,3%, maltoza 511%. Mai sint si gome si dextrine in propor^ii reduse ce apar ca o degradare par^iala a amidonului din rezervele de zahar ale plantelor si care opresc partial procesul de cristalizare a mierii.
199

Atunci cind glucoza depaseste fructoza, mierea este mai pu^in dulce si cristalizeaza usor ; in schimb fructoza este mai dulce si pastreaza mierea in stare fluida multa vreme. Mierea mai are un procent de 5/o constituent minori, care sint reprezentati prin acizi organic!, elemente minerale, substance azotoase, de la 0,2 la 2,7% variind toate in raport de provenienta nectarului si de timpul de paslrare al mierii. Dintre zaharurile minore, s-a gasit de catre Withe si Maher, ca prin procesul de transglucozidare a zaharozei se produc 22 de oligozaharide, cuprinzind maltoza si izomaltoza. Albinele prelucratoare preschimba nu numai zaharurile nectarului ci si acizii lui. Astfel, acizii nectarului transforma^i in miere sint altii, fata de cei adusi in gusa culegatoarelor; prelucratoarele inlatura pe cei nefolositori, incorporind in miere alti acizi necesari. Asa se intimpla cu acidul formic, extras din circuitul hemolimfal si apoi secretat de glandele salivare, intrind in componen^a mierii intr-o mica masura ; acest acid nu are in miere aceeasi components cu acidul formic aflat in veninul acului. Cercetatorul francez J. Louveaux considers ca problema acizilor este foarte complexa. Aciditatea in chimie se exprima prin valoarea pH-ului, adica concentra^ia de ioni de hidrogen pe care o are nectarul. El are initial o aciditate naturala de 2,76,6 ; mierea din fiord are pH^ul 3,484,8. In sdhimb, pH-ul mierii de mana este de 5,96,9 ; deci mana este foarte pu^in acida. Tot asa, o solute de zahar (sirop), in func^ie de duritatea apei cu care este preparat siropul, are un pH de 6,87,5. Dar care este diferenta intre o miere acida si una alcalina ? intreaba un tinar apicultor. pH-ul este un coeficient caracteristic aciditatii sau alcalinitatii unui mediu. Scara pH-ului cuprinde trepte de la 0 la 14. Valoarea 0 indica aciditatea cea mai puternica pina la cifra 7, care indica o reac^ie neutra, iar treptele de deasupra valorii 7 arata progresiv o reactie alcalina. Toate sorturile de miere dupa J. Louveaux au o reac^ie adica, asa cum am aratat la nectar, chiar si mierea de mana are valoarea pH-ului ce incepe de la 5,9 pina la 7,9, deci eel mult ea se inscrie in domeniul neutrului, dar unele sorturi au si ele o usoraa reac^ie acida. Acizii din miere sint de natura organica si unii din ei sint chiar volatili. Aciditatea mierii provine in primul rind de la nectarul floral cu pH-ul aratat mai inainte, dar originea ei principals deriva din glandele salivare ale albinelor prelucratoare ale nectarului in miere si din unele procese enzimatice fermentative. ,,Un sirop pur zice autorul citat dat ca hrana albinelor se imbogateste cu acizi; daca el trece de mai multe ori prin gusa albinelor, se constata ca de fiecare data isi mareste aciditatea", Se considera ca datorita continutulua in acid citric si malic, mierea florala este superioarS celei de mana. Acizii din miere dupa White sint exprimati printr-o masura specials miliechvalent/kg ce confine
200

suma acidita^ii libere. Acizii organici afla^i in miere, in foarte mici proportii, de 1829 miimi la 100 g miere, contribuie la buna pastrare, ferind-o de bacteriile din mediul inconjurator. In afara de acidul citric si malic amintit mai inainte, in miere mai sint: acidul succinic, tartric, lactic, formic, propionic, butiric, valerianic, caproic; sint de asemenea prezen^i si alcooli : metanolul, etanolul, butanolul ter^iar, izopropanolul, alcoolul izoamilic, hexanolul. J. Louveaux a gasit si acidul clorhidric si fosforic. Cei mai important, care activeaza asupra florii intestinale si combate fermentatia reziduurilor este acidul formic si acidul glutaimic format din corpul alibinei dintr-o parte a glucozed mierii crude transformata cu ajutorul oxidazei produsa de glandele faringiene. In prezen^a oxigenului, aceasta enzima transforms glucoza in acid gluconic cu o degajare de apa oxigenata (H2O2). In schimb, enzima catalaza din gusa disociaiza apa de oxigen, evrtind asftel intoxica^ia ulteiioara a mierii cu apa oxigenata si neutralized efectul toxic prin descompunerea ei. Acest acid gluconic asa cum am amintit ofera mierii rezistenta la diferiti microbd, fiind un puternic bactericid. De asemenea, dintre acizii demni de remarcat sint: acidul pantotenic ce se gaseste in propose de 0,59% avind un efect salutar contra diferi^ilor agen^i patogeni. El ajutS la metabolismul hidrantilor de carbon, al grasimilor si proteinelor in organismul albinelor si mai ales al larvelor de matca. Are un insemnat rol si in afectiunea laptisorului oferit larvelor de catre doici. Acidul folic din miere are rol in metabolismul centrilor nervosi. El se afla in nectarul florilor si ajuta la formarea biopterinei pe care albinele doici o servesc numai larvelor de matca. Aminoacizii *) din miere sint numerosi. Cercetatorii au descoperit pina acum un numSr de 16 aminoacizi dintre care prolina singura reprezinta 5060/o din totalul celorlaHi care sint : acidul aspartic, glutamic, fenilalanina, serina, glicina, Hzina, triptofanul, tirozina, arginina, leu-cina, histidina, izoleuoina, valina si metionina. Cei mai mul^i dintre ei sint responsabili intr-o masura mai mare sau mai mica de aroma nectarului si deci a mierii, despre care v-am vorbit mai inainte. Ca origine ei sint asemanatori proteinelor din care provin. Acetilcolina se afla si ea in miere. Ea este o substan^a activa care s'timuleaza circulatia, activitatea intestinala, malpighiana si glandulara. Unii cercetatori o evalueaza la 10 micrograme la gram, iar al^ii la numai 2,5 gama la 100 g cu man diferen^e depinzind de originea botanicS a mierii. Cercetatoarea Ana Maurizio spune ca efectul stimulator al mierii se datoreazS acestor substante acetilcolinice care stimuleaza secre^iile glandulare. Proteinele din miere sint pu^ine, in afara de mierea de la anumite plante cum este cea de rapit& care are 69 mg la gram sau cea de facelia si sparceta cu 57 mg/g. Ele sint prezente in miere datorita
'^ Aminoacizi = substante care con^in In molecula lor una sau mai multe functiuni aminice si carboxilice. sint substante cristaline, solubile in apa. Au rol important in fiziologia celulara.

201

graunciorilor de polen care cad din antere in potirul florii inainte ca albina sa fi absorbit nectarul. Prezenta lui in miere determina si provenienta botanica a mierii. In special mierea din castanul comestibil si cea din floarea de nu-ma-uita (myosotis) au depasit citeva sute de mii de graunciori extrem de mici la 1 cm3 de miere. Daca tinem seama ca enzimele si mai ales aminoacizii din miere au o structura proteica, putem spune deci c& mierea are proteine. Substantele minerale din miere sint numeroase dar foarte ddferite in funcf^ie de provenienta sa botanica. Astfel, la analize s-au gasit : bor, mangan, nichel, litiu, titan, calciu, potasiu, fosfor, staniu, sodiu, cupru. In sehirnb dupa Mangenet mierea este saraca in cationi l ), mai ales in potasiu, cit ?i in anioni 2 ); de asemenea, fosfa^ii sint putini m afara de fosfatul de caliciu. S. Mladenov autorul unei car^i despre miere, a gasit in miere oligoelemente pre^ioase ca : bariu, beriliu, vanadiu, germaniu, aluminiu, bismut, galiu, magneziu, aur, molibden, plumb, argint, stron^iu si zirconiu. In special mierea de mana este foarte bogata in substance minerale care sint de 20 de ori mai multe fata de mierea din flori, fara sa provoace vreun neajuns, decit atunci cind este lasata ca hrana de iarna pentru albine, de la care trebuie exclusa. Toate aceste substante minerale sint de mare folos caci intra in componen^a unor hormoni, vitamine si enzime. Vitaminele din miere indeplinesc rolul de catalizatori biologici, fiind in strinsa legatura cu hormonii si fermen^ii ; ele asigura organismului albinei condit,ii optime de functionare. Din complexul B sint prezente in miere : Bi tiamina, B2 riboflavina; 65 niacina sau acidul nicotinic ; acidul pantotenic; Bg piridozina ; Bi2 ; de asemenea, s-au gasit si vitaminele C, A, D, si acidul folic. Substantele active biologic se afla in miere sub forma de antibiotice mai ales in mierea florala ; ele sint produse de glandele faringiene si salivare, dar provin mai ales din nectarul multor plante medicinale si din mierea de mana sub forma de inhibine, substance cu o mare actiune contra agentilor patogeni. Ele sint dupa R. Bruckner substante asemanatoare colinei care este o baza organica P. Lavie considers ca activitatea antibiotic^ se datoreaza in parte apei oxigenate, asa cum v-am spus. Autorul crede ca desi catalaza neutralizeaza efectul apei oxigenate, ar mai ramine ceva din ea care are acest efect antibiotic. Sint insa si plante care in nectarul lor au substante antibiotice ; de pilda sorturile de miere din floarea de mar sau cea a castanului (Castanea sativa Mill). Aceste sorturi de miere ca si mierea de trifoi pitic (Trifolium repens) sau de zmeur (Rubus idaeus) contin multe inhibine. De aceea am spus mai inainte vorbind de provenienta enzimelor ca ele, in afara ca sint produse direct de albine, se gasesc in masura ceva mai mica si in nectarul florilor.
') cationi = ioni cu sarcini pozitive. *) anioni = ioni cu sarcini negative.

O substan^S inhibitoare naturala este si catalaza. Antibioticele din miere sint foarte sensibile la lumina solara, de aceea mierea trebuie pastrata in vase bine inchise. Pe de alta parte catalaza, de pilda, in special in mierea extrafloralS provenita de pe frunze, sporeste o data cu xirsta mierii. Aroma mierii, dupa cum am amintit, se datoreaza atit aminoacizilor din nectar, care fiind varia^i ca numar, determina o variable corespunzatoare atit arcxmei, cit si transform a ri lor fermentative ce pot avea loc in nectarul floral. Totusi, sint cercetatori care au gasit ca in afara de aminoacizi exista substante speciale care dau mierii o aroma placuta datorita cumarinei sub forma de derivati flavonici. Kremer si Redeman au separat prin cromatografie in faza gazoasa 50 de substante aromatice in miere, dintre care abia 23 au putut fi identificate. A\\i cercetatori sustin ca acetatul de metil da aromele unor sorturi de miere. Gustul mierii este obisnuit dulce, dar uneori este drept foarte rar poate avea un gust amarui cum este de pilda mierea castanului comestibil care este mai pu^in apreciata, dar e foarte buna ca hrana de iarnS a albinelor. Unii autori sustin ca gustul particular al mierii se datoreaza prezentei aldehidei hidroximetilfurfurol. Se banuieste ca la alcatuirea gustului specific al mierii iau parte si unele substante volatile prezente in acizii volatili ai nectarului. Toxicitatea partiala a unor saruri minerale din miere, care pot da unele deranjamente intestinale consumatorilor, apare numai cind albinele culeg nectarul unor anumite flori care sint sporadic prezente in masiv ; dintre acestea este cunoscuta cea provenita de la ciumafae (Datura L.) sau cea de la laurul de munte (Ilex aquifolium L.) ori muscata dracului (Knautia latifolia L.). In orientul apropiat albinele aduna mierea de acest fel de la o varietate de azalee (Rhododendron dahuricum L.) care dupa cum scrie Xenofon in Anabasis, a dat o intoxicatie soldatilor lui Darius care timp de trei zile au avut manifestari de toxicoza. O toxicitate mai periculoasa este cea data de vasele improprii in care este pastrata mierea extrasa ; datorita aciditatii ei, in contact cu tabla de zinc sau de fier, se formeaza doi compusi toxici. De asemenea, toxicitatea poate proveni si de la unele substante fitofarmaceutice introduse de albine in stupi, care pentru moment nu sint toxice, albinele depozitindu-le in alveolele fagurilor, dar care devin toxice mai tirziu. Proprietatile calorice ale mierii sint bine cunoscute ; ea are deosebite proprietati termice incalzmdu-se in zilele reci din iarna cind soarele totusi lumineaza puternic si incalzesc pere^ii stupului. Aceasta caldura este pastrata de miere timp de 24 de ore. Pentru mierea care are 17% apa, caldura specifics, este de 0,54 la 20C. Ea variaza foarte pu^in de la un sort de miere la altul. Coeficientul de caldura este in medie de 0,02 calorii/grad centigrad. 203

202

Indicele de refractie al mderii dupa Withe este in de apa si de temperatura ei. El se mascara cu refractometrul. Pentru folosirea acestuia s-a stabilit un tabel cu proportiile corespunzatoare pentru apa, greutate specifica si indice de reflec^ie, astfel :
Procentul de apfi Greutatea specif ica la 20C 1,4510 1,4453 1,4352 1,4324 1,4239 1/4212 1,4171 1,4129 1,4101 1,4020 1,3966

Indicele de refrac^ie la 20C 1,5035 1,5015 1,4960 1,4970 11,4940 '1,4930 1,4915 1,4900 1,4890 1,4862 1,4844 1,4815 1,4789 1,4764 1.4739 1,4714

13,2 14,0 15,4 15,8 17,0 17,4 18,0 18,6 19,0 20,2 21,0 22,0 23,0 24,0 25,0
26,0

Capacirea mierii mature, cu un procent de eel mult 17,5% ap& este diferita de la rasa la rasa ; unele capacesc mierea coapta lasind sub capacel un strat izolant de aer ; acest tip de capacire se numeste ,,uscat" spre deosebire de tipul ,,umed" cind mierea din alveole este pina sus, la suprafa^a acestora, iar capacelul sta in directs atingere cu mierea din alveole. Rostul capacirii este ca mierea, sa nu absoarba apa din medial inicon jura-tor, si nu-si mareasca procentul de apa la maturare, sipre a fj impiedi-cata fermentarea ei. Procesul absorb^iei de apa si fermentarea determina marirea volumului mierii din alveole, care spargind capacelul, face ca mierea sa se scurga pe fundul stupului, accent uindu-se mult fermentarea inceputa si cujprinzind intreaga masa de miere din faguri. Daca albinele ar fi nevoite sa consume in iarna dintr-o as-tfel de miere, s-ar imbolnavi de diaree si s-ar declansa nosemoza. Este drept ca in iarna, albinele au nevoie de apa din miere. Pentru ob^inerea ei albinele se asaza deasupra unei portiuni de fagure cu miere capacita, deschizind capacelele numai la atitea alveole cita nevoie de apa au pentru propriul consum. Mierea descapacita absoarbe umiditatea din stup si consumind aceasta miere diluata ele isi satisfac necesitatea organica de apa. In acelasi timp datorita faptului ca albinele stau in timpul iernii pe portiuni de faguri cu miere capacita, mierea se incalzeste si fiind in acelasi timp si un element termoregulator, pastreaza bine caldura ghemului de iarna. Mierea de manu Mierea de mana se deosebeste de cea florala si extraflorala, fiind un produs al anumitor plante superioare a caror seva este folosita de niste insecte din familia Afidelor. Acestea isi re^in pentru hrana lor pu^inele substante azotoase din seva, fiind nevoie sa absoarba cantitati foarte mari de substance zaharoase din seva plantelor, pe care organismul afidelor nu le utilizeaza ; acestea sint eliminate pe frunzele si crengile populate de aceste insecte. De indata ce albinele le afla, le Img si le due in s^up, unde grupul social al prelucratoarelor le transforma in miere. Ea poarta demamiirea de miere de mana. Dar cum se prezinta acest sort de miere ? intreaba un apkniltor incepator. Dupa provenien^a, mierea de mana are diferite culori inchise, dar disctincte : mierea de molid este verde inchis, mierea de brad este galben-auriu ; cea de larice (zada) este galbena-portocalie pina la brun, cu cristale a'lungite. Cea mai limpede miere de mana este cea data de afidele ce traiesc pe frunzele arborilor, dar cu timpul si aceas- Figt 2s. _ Albine culegind mana <le pe frunzele de stejar. ta se in<?hide la culoare (fig. 25).
205

In sfirsit, dupa extrac^ie in miere se mai formeaza un element care atunci cind este in cantitate mare o depreciaza. Este vorba de substan^a deja amintita, hidroximetilfurfurol, pe scurt H.M.F., care apare in special cind cele doua enzime invertaza si amilaza nu se echilibreaza si este pastrata la o temperatura peste 14C. Substanta apare in miere prin reac^ia anumitor zaharuri cu un acid, si' atunci cind mierea se incalzeste excesiv, caci aceasta substan^a se formeaza chiar in timpul incalzirii in raport cu temperatura la care a fost supusa. In mod normal mierea are o proportie de eel mult 3 mg la 100 g, asa cum se gaseste in orice sort de miere pastrata la 25C, dupa 100 zile, sau la 20C dupa un an. Sint insa sorturi de miere in care M.H.F-ul apare abia dupa 23 ani fiind pastrata in condi^iile aratate. Capacirea mierii Dupa ce se petrec in miere aceste procese de maturizare a ei, albinele capacesc alveolele cu pojghite sub^iri de ceara alba, fara nici un por, deci complet izolanta. Capacirea mierii este cu totul diferita de capacirea puietului, cauruia ii lasa pori prin care sa se faca schimbul de respira^ie a larvei si apoi a nimfei. Ceara folosita la capacirea mierii este din cea mai pura", fara nici un amestec. De altfel, la terminarea construirii tuturor alveolelor din faguri, albinele claditoare au grija sa depunS in partea de. sus a alveolelor, in jurul acestora, un inel de ceara ca un fel de rezerva din care albinele pot trage usor capacelul fara sa mai solicite atunci albinele cerese sa mai produca solzisorii de ceara necesari.
204

Culorile inchise se datoreaza bogatelor substance minerale, care sint in proporfii de 20 de ori mai mari decit in mierea florala, substante care-i confera o oarecare viscozitate, mai ales ca si proportia de apa din componen|a ei este mai redusa. Fluiditatea sau ingrosarea prin cristalizare a mierii de mana este determinata de doi factori : dextrinele, care o pastreaza fluids, in special sorturile care au zaharuri asemanatoare oarecum cu fructoza si melezitoza care determina o cristalizare rapida, ce uneori are loc cthiar in alveolele fagurilor. In atare situa^ii, pentru a putea extrage mierea, fagurii se topesc odata cu aceasta ; ceara se solidifies la suprafata, mr mierea se separa usor, raminind la fundul vasului. Sint peste 50 de specii de arbori pe care traiesc si se inmul^esc afidele, in special pe unele conifere care dau produc^ia cea mai mare de mana. Dintre acestea primul loc 11 detine molidul, bradul alb si zada. Foioasele ofera si ele cantitati de mana in masura mai mica : fagul, salcia, ar^arul, stejarul, teiul, plopul tremurator s.a. ; fiecare ofera afidelor anumite par^i exploatate de aceste insecte. De pilda, fagul, salcia, ar^arul dau o mana secretata de frunze, molidul si bradul o ofera pe ramurele, pe ramuri mai groase si chiar pe trunchiul lor, Afidele au un aparat bueal ca un stilet cu care strabat ^esutul plantei; imediat insecta secreta o saliva ce se intareste in contact cu aerul, formind un tub prin care apoi aspira seva. Insectele, al caror aparat bucal este mai putin taios, se mul^umesc sa paraziteze frunzele plantelor, pe cind altele cu aparat puternic si foarte ascu^it strabat chiar coaja trunchiului ajungind la nivelul vaselor ciuruite, in floem sugind cu aviditate substantele bogate pe care le intilnesc. Dintre zaharurile brute ejectate de afide si recoltate de albine, proportia cea mai mare o de^in zaharoza, urmata de trehaloza, rafinoza, maltoza si melezitoza ; ultimele doua au o important mai mare. In afara de zaharuri mierea de mana mai confine substante minerale, ce depasesc de 20 de ori in cantitate pe cele din mierea florala. Aceste substance dau multe necazuri albinelor al caror aparat digestiv nu reuseste sa le asimileze decit partial, astfel ca ajung sa umple pina la refuz punga lor rectala. Intre acestea predomina sarurile de calciu, magneziu si fier. Daca in perioada de primavara consumul mierii de mana nu dauneaza albinelor, elementele neasimilabile fiind usor eliminate din zbor, in schimb, cind mierea de mana ramine in stup ca hrana pentru iarna, efetcele ei pot fi dezastroase. Punga rectala ajungind peste masura de plina, deoarece iarna zborurile sint aproape suprimate, reziduurile apasa asupra aparatului respirator al albinelor ; metabolismul nu se mai face normal; albinele defeca adesea chiar pe faguri; mirosul in stup devine insuportabil, umiditatea creste peste marginile ingaduite ; microorganismele si bacteriile diverselor boli ataca si matcile, care-si schimba coloritul determinind si importante modificari in tuburile ovigene ale ovarelor.
206

Pe de alta parte, sarurile de potasiu si de sodiu favorizeaza dezvoltarea ciupercii Aspergillus jlavus, agent provocator al bolii aspergiloza. De asemenea, poate sa apara si nosema, cu consecinte din cele mai grave. Pe de alta parte, mierea de mana nu are aciditatea atit de necesara pentru pastrarea sanatatii coloniei, pe care o are mierea florala. Adeseori, in organismul albinelor se inmultesc o serie de bacterii periculoase, aflate in atmosfera, spori de ciuperci aduse de vint si hife miceliene din aer, ce se lipesc usor pe secre^iile ejectate de afide, fiind apoi luate de albine, o data cu mierea de mana si duse in stup. Totusi mana ramine o mare resursa de hrana pentru albine caci produc^ia este enorma, stiut fiind ca o afida este capabila sa ejecteze pe zi de la 0,21 pina la 9,10 mm3 de sue zaharat. Stuparul trebuie sa stie cind sa intervina, cum sa o retraga din hrana de iarna, si care din sorturile de miere de mana sint periculoase si neacceptabile, luind masuri de prevenire a jntoxicatiei, probleme pe care le vom lamuri la capitolul : Tehnologia apicold. Dintre afide, cele mai de seama furnizoare ale mierii de mana sint Lachnidele si Lecaniidele. Aceste insecte apar^in ordinului Homoptera traind pe molid si pe bradul alb (fig. 26). Mana de molid este produsa de doua specii din familia Lecaniidae si sase specii din familia Lachnider. Cea mai mare cantitate de mana de molid o dau specia Phusokermes hemycryphus dinire Lecaniide si special Cinara pillicornis dintre Lachinde. Aceste insecte dupa J. Shels au diferitye marimi, de la 1 la 7 mm, producind zilnic fiecare o miime de gram de mana ; sint ani cind aceste insecte dau oantuta^i mari de. 0,15 ong in 25 de ore. Dat fiind insa numarul enorm de mare la care ajung sS se dezvolte unele grupe de afide, produc^ia de mana acumiulata de albine in stupi este mare. Fig. 26. IjachLachnidele moliduhii au sase specii, fiecare cu mde parazi'teaza o frunza. mod diferit de via^a. La toate, femelele fecundate si descenden^ii lor nascu^i din oua, traiesc in grupe mai mici raspindite pe diversele par^i ale arborelui. Toamna, femelele depun oua pe frunzele aciculare ale molidului si bradului. Doua specii le depun pe lastarii tineri, adapostindu-le sub frunzele in forma de ac ale molidului. Ele isi gasesc adeseori salas si pe ramuri mai batrine si citeodata chiar pe trunchi. In schimb, Lecaniidele traiesc izolate, stind in nemiscare pe sub solzii mugnrilor. In felul acesta sint ferite de rigorile iernii, dar prin faptul ca stau gramada, sint prad^ sigurS pentru anumi^i inamici, in special pasari mici, care le devoreaza. Cind o generate se naste in toamna, larvele se ascund sub solzii scoar^ei arborelui unde tree peste rigorile iernii, multe din ele fiind insa distruse de frig si inamici naturali. Cele ce ajung in primavara se
207

mmultesc foarte repede. Sint insecte care sufera de uscaciunea aerului si a solului. In general, pentru o dezvoltare favorafoila, afidele au nevoie de o temperatura in jurul a 2030C. La peste 30C afidele stau nemiscate, iar la 40C mor toate. Frigul le diminueaza cind termometrul coboara sub 10C ; in schimb, in toamnele cu timp frumos, ultima generajie se dezvolta putind depune oua pina in octombrie. Apicultorii, dornici ca aceste insecte producatoare de mana sa se inmulteasca, maroheaza din to-amna ramurile cu oua, iar in primavara ei le taie si le suspends pe arborii vecini, extinzind astfel spa^iul de inmultite (A.M. Fossel). In felul acesta afidele de pe zada (Larix Mill), care aproape disparuse in R.F. Germania, unde mierea de mana este foarte apreciata, au aparut din nou si s-au inmultit mult pe acest conifer, dind productii mari de zaharuri din categoria mezelitozei. Produc^ia de mana de la molid incepe in a doua decada a lunii mai, fiind produsa de Lecaniidele mari si mici. In jurul datei de 15 iunie apar Lecaniidele mici de culoare rosiatica si bruna. Obisnuit, in zonele de sub munte culesul de la molid incepe la 20 mai, fiind produs de Lachnidele mici si rosii. Apoi, la altitudine, culesul apare in lunile iunie si iulie, constituind o oarecare continuitate, mai ales acolo unde molidul si bradul alb cresc in vecinatate. Culesul de mana" insa nu are date precise si este variat; sint ani cind mana curge de pe arbori, ca dupa aceea 23 ani sa nu apara decit in cantitaii foarte reduse. Pentru a se inlatura pierderile provocate de lipsa de informatii asupra apari^iei si succesiunii insectelor producatoare de mana, trebuie facute observa^ii anual si comunicate din timp serviciului silvic sau fjlialelor Asocia^iei Crescatorilor de Albine. Altfel intirzierile la transportul in pastoral la culesul de mana pot da surpriza neplacuta ca acel cules sa fie deja terminat. Productia mierii de mana este in directa legatura cu temperatura, cu precipitatiile atmosferice si cu virsta arboril-or padurii, dar mai al^s cu prezen^a furnicilor rosii de padure, cu care afidele traiesc intr-o perfecsta armonie. Afidele ofera acestor furnici un anumit laptisor pentru cresterea larvelor din furnicar, si in schimb, furnicile le apSra de daunatori.
Mierea cristalizata

extractia din faguri, mai ales cind in ea se mai gaseste si melezitoza. In schimb, cind in miere predomina fructoza, ea ramine fluida (fig. 27). Procesul de cristalizare este adesea urgentat daca in fagurii ce au avut in ei miere cu un an in urma, au mai ramas citeva picaturi pe peretii alveolelor. Aceasta situatie apare mai ales atunci cind fagurii, dupa extractie nu au fost restitui^i coloniilor pentru ca albinele sa-i linga. Resturile de miere ramase astfel pe peretii alveolelor, in decursul anului s-au cristalizat, iar cind fagurii sint da^i stupului la un cules bogat, albinele nu curata aceste cristale. Ramase in alveole, acestea

Fig. 27. Topirea mierii cristalizate $i omogenizarea ei la Combinatul apicol Baneaaa.

Mierea extrasa este la inceput o solutie zaharoasa suprasaturata si fluMa, insa cu timpul, in masa ei incepe ,un proces de cristalizare datorita raportului intre componentii zaharosi ce-i confine. Cind glucoza este in cantitate mai mare acest proces se intensified curind dupa 208

devin cristale native si astfel mierea proaspat culeasa incepe curind procesul de cristalizare. Ati mai folosit in treacat notiunea de ,,saturat si suprasaturat" la rniere. Ce im-plicatii are in legatura cu cristalizarea mierii ? intreba un itinar apicultor. Cind o solutie a fost indestulata si deci concentrata cu o substan^a solida disolvabila la o temperatura determinate, ea este ,,saturata". De pilda, in chimie, cristalele de acid boric formeaza cu apa calda o solute saturata (dezinfectanta) de 4%. Orice cantitate de cristale s-ar mai adauga apei in solutie, chiar daca pentru moment si aparent se dizolva ele se reconstituie sub forma de cristale depunindu-se pe fundul vasului respectiv. Deci solu^ia de 4% a atins valoarea ei maxima
14 C. 5C9

209

de saturate. Un alt exemplu, in legatura directa cu colonia : o solute de zahar in apa, la 20C, deci sirop, este saturata la o concentrate de 67% zahar, deci la un con^inut de apa de 32,9. Cind starea unei solutii in care concentra^ia substantei dizolvate la o anumrfa temperatura es-te mai mare decit cea corespunzatoare saturatiei ea este ,,suprasaturata". Pentru aceasta din urma este suficient o cauza exterioara favorizanta oricit de slaba, pentru ca substan^a solida din ea sa cristalizeze. Mierea este o substanta suprasaturata cu zaharuri diferite care au fost saturate initial aproximativ la un continut de circa 2530%Cum insa ea contine in masa ei substance nezaharoase asa cum sti^' din descrierea compozitiei sale, avind chiar unele substance coloidale, cristalizarea ei apare mai tlrziu sau mai devreme, in raport de diferite cauze : prezen^a in componenl^a mierii a unui zahar cu un coeficient de cristalizare mai mare, cum este glucoza, antreneaza spre eristalizare si pe celelalte zaharuri; de asemenea, cind intervine o temperatura de pastrare sub 40C sau in ea se afla acele cristale negative amintite, procesul de cristalizare incepe si continua pina cind intreaga masa este cristalizata. Mierea este o substanta care dupa J. Louveaux - tinde spre o stare de echilibru cu atmosfera inconjuratoare. Dupa higrometria atmosferei, ea are tending sa absoarba sau sa piarda apa. Martin citat de autor a constatat ca realizarea echilibrului higrometric in raport cu atmosfera se face la inceput foarte repede si apoi din ce in ce mai lent, pe masura ce se apropie acest punct. Schimbarile intre miere si aer constituie un fenomen de suprafata, dar el are o difuziune progresiva in interiorul mesei mierii. Fructoza din miere, din contra, este mult mai higroscopicS si se pastreaza mult timp fluida. In orice sort de miere, in afara de cele doua componente principale care sint glucoza si fructoza, exista" si alte zaharuri, caci in stup nu toate culegatoarele aduc nectar numai de la aceeasi specie de floare. De exemplu, intr-o stupina transportata la munte pentru culesul de la finete, care da o miere de buna calitate, albinele culegatoare vor aduce si miere de brad sau de zada, daca exista, ceea ce o depreciazS. La extrac^ie, mierea combinata este fluida, dar curind cristalizeaza ; cind in ea se afla si miere de zada, cristalele vor fi mari si foarte tari, neplacute la consumul uman, si cu atit mai pu^in la albine. Aparitia germenilor de cristalizare dupS S. Picha in solutia de zahar, care este deo-camdata miere fluida cu o mica cantitate de apa, se datoreaza faptului ca nu toate moleculele de zahar pot fi scindate si deci incorporate cu moleculele de apa corespunzatoare. Particulele descoperite ale cristalelor de melezitoza din mierea de zada formeaza aglomera^ii. Sub ac^iunea for^elor de atractie din molecule, pere^ii cristalelor cresc pina ajung sa formeze o retea cristalina. La aceste zaharuri cantitatea de apa poate varia intre 0,05 si 0,5%.
210

Temperatura este si ea unul din factorii care au o mare influenta asupra vitezei de cristalizare. Temperatura cea mai potrivita pentru pastrarea fluidita^ii mierei este de la 2025C, care chiar daca in masa mierii se afla zaharuri usor critalizabile, impiedica citeva luni cristalizarea integrala. Cercetatorul Boer consiedra ca o temperatura de 57C favorizeaza cristalizarea, care se intensifies cind se ating 14C. In schimb, temperatura de 25C frineaza cristalizarea, cu tending ca pe masura ce temperatura depaseste aceasta limita, cristalele sa se descompuna, iar mierea sa se lichefieze. , De asemenea, sint sorturi cum este de pilda mierea de mana de la brad care continind dextrina, produs neunitar, gumos, coloidal, cristalizarea este oprita, dar mierea are o viscozitate pronun^ata si eventual aspect gelatinos. O alta cauza a cristalizarii mierii este scindarea incompleta a polizaharidelor atunci cind apare un cules in avalansa". Culegatoarele vin la stup cu gusile arhipline, iar prelu'cratoarele nu reusesc sa prelucreze mierea cruda. EUe sint nevoite atunci sa o depoziteze in faguri, unde, la caldura din stup si ventilatia activa a grupului ventilatoarelor mierea se matureaza ; elimina apa din con^inut, dar ramine cu o parte din zaharuri neinvertite. De pilda, in vara anului 1968 am transportat stupina la balta Burdusani (lalomita) la un cules de floarea-soarelui. Ca niciodata pina atunci, in prima zi de la sosire cintarul de control a inregistrat 9,800 kg, scazind treptat in urmatoarele trei zile, dupa care timp culesul s-a intrerupt brusc. Dupa o saptamma am extras mierea, care pusa in bidoane a inceput dupa 56 zile sa se cristalizeze. Cind am ,predat-o, pe fundul bidoanelor era un strat de 10 am miere cristaldzata. Beneficiarul a banuit ca arn introdus zahar in miere si a procedat la analiza care a dovedit ca mierea era pura. Aceasta cristalizare rapida" s-a datorat culesului in avalansa, grupul albinelor prelucratoare neputind scinda intreaga masa de zaharoza, ceea ce a deterrninat o rapidS cristalizare. In mierea cruda se formeaza primele cristale care atrag in jurul lor si zaharurile deja invertite si care se supun actiunii de atrac^ie formind cristale mari. Uneori, chiar ci^iva graunciori de polen pot constitui centre de cristializare. Cu dt acesti germeni de cristalizare vor fi mai numerosi, cu atit cristalizarea masei mierii va urma aceeasi scara concentrindu-se in jurul cristalelor primare, in cristale mici, fine, untoase si plaoute la consum ; exceptie face mierea de la zada, ce cristalizeaza foarte repede dar cu cristale mari avind la baza melezitoza. Cind cristalele native sint rare, cristalizarea se face incet, durind citeva luni. Bulele de aer din masa mierii favorizeaza si ele cristalizarea, caci s-a stabilit de catre cercetatori ca in jurul fiecarei bule se formeaza o zona de concentrate mai bogata in zahar prin evaporarea apei. In aceasta zona de puternica concentrate pot sa apara spontan cristale, fSra sa fi fost inainte vreun cristal in masa mierii. In mod obisnuit, spune J. Louveaux, se recunoaste ca procentul de glucoza impreuna cu apa constituie factorul esen^ial, ceea ce deter211

mina pe multi autori sa puna in evidenta acest factor glucoza-apa inlocuind pe eel de glucoza-fructoza, care li se pare mai putin bine ales, in procesul de cristalizare a mierii. In tabelul de mai jos, White evidentiaza importanta relativa a valorilor acestui factor ,,glucoza-apa" si starea cristalizarii in sorturi de miere ce contin diferite zaharuri.
Procent in miere Glucoza Maltoza Apa Zaharuri superioare Zaharuri intermediare Zaharoza
Valoarea factorului glucoza-apa Sensul variatiei factorului de cristalizare

61,4 26,7 22,4 20,5 18,1 11,86

se se se se se se

mare^te mics.oreaza mic^oreaza mics,oreaEa mic^oreaza mares, te

In tabelul urmator, dupa White, se vad valori aproape certe ale acestuiraport de gulcoza-apa in diferite faze de cristalizare posibila :
Scara

lizarii se reazema in principal pe tendinta spre aglutinare, asa cum am arat&t mai inainte, aglutinare dorita de stuparii carora publicul consumator le cere miere cristalizata dar cu cristale mici, fine, care sa se intinda pe piine ca si un-tul. Aceasta problems insa va fi explicata la Tehnologia apicola, in alta parte a studmlui nostru. Mierea de mana de la unele conifere nu de la toate care are un procent insemnat de melezitoza, cristalizeaza in citeva ore ou cristale marl si tari, incit scisnesc intre dinti. Uneori dupa cum am amintit ea cristalizeaza chiar in fagur. Va fi foarte gra<v cind ea va fi lasata ca hrana de iarna, caci albinele nu reusesc sa dizolve cristalele si mor de foame, alaturi de o mare cantitate de hrana. Se mai poate ivi si o alta situate : cind in stup se acumuleaza prea muJ|i vapori de apa care sint absorbi^i partial de mierea cristalizata din faguri, albinele consumindu-le cu excesul de apa oe-1 au pe suprafata lor, vor suferi de diaree, iar sporii de nosema vor deveni foarte activi.
Mierea fermentata

Starea de cristalizare

Raport glucoza-apa 1,58 1,76 1,79 1,86 1,83 1,89 1,98 2,06 2,16 5,24

0 1

2 3 4
5 6

7 6

Lichida Citeva cristale izolatc Stratul de cristale de 2 3 mm Citiva fulgi de cristale Strat de cristale de 8 12 mm -Cristalizare pe 1/4 din inaltime Cristalizare pe 1/2 din inaltime Cristalizare pe 3/4 din inaltime Cristalizare completa dar supla Cristalizare completa si tare

De fapt, cristalizarea, in mod obisnuit, porneste de la componen^a si raportul din'tre glucoza si fructoza care, in miere au cam aceeasi propose ; eel mai adeseori insa fructoza se prezinta cu o diferenta ceva mai mare de glucoza, ceea ce determina o stare de fluiditate a mierii. Cind proportia de glucoza este ceva mai marita, mierea are tendinta vizibila spre cristalizare, iar fructoza este antrenata sa se alature. De pilda, mierea de trifoi are un raport gluooza-fructoza de 100 : 104 ; raportul fiind mic si fruotoza avind abia 4% mai mult, mierea cristalizeaza. Mierea -de ienupar (lenuperus L.) are raportul 100 : 122; ea ramine fluida, citva timp, dar avind in masa ei cristale, se solidifica. In schimb, mierea de saLcim care are un mare procent de fructoza, raportul 100 :170, ramine mereu fluida chiar cind este depozitata la rece. Cind insa in acest mare raport de fructoza, in masa mierii, s-ar gasi o mica cantitate de miere dintr-un sort care cristailizeaza usor, fenomenul de cristalizare incepe inoet dar sigoir, caci mecanica crista212

Desi mierea este izolata suto capacelele alveolelor din faguri, poate fi atacata de unii fermenti si degradata. Se stie ca fermentii sint enzime, deci agent-i ohimici stimulator! care ajuta mierii crude si cm'ar celei mature sa-si im'bunat-ateasca starea si nicidecum sa o deterioreze. Opera enzimelor pe care le cunoasteti pina aici este cea de innobilare a mierii, de transformare a polizaharidelor cu ajutorui invertazei, pentru ca din nectar sa devina miere. $i Inca si aceasta inver" taza are potentiale diferite in capacitatea sa de hidrolizare, caci una este invertaza din gusa si alta cea din intestinal mijlociu (atomacul) al albinei. Totusi sint agenti de fermentatie care nu sint produsi de albine, ci traiesc oriunde in afara stupului denumiti ,,drojdii" cum sint cele ce ajuta la fabricarea berii (Saccharomyces cerevisiae), a vinului si a hidromelului ori chiar la cresterea aluatului pinii. Cercetatorii francezi au gasit drojdii chiar in nectarul unor flori. In decursul unei lungi perioade s-a gasit o mare varietate de drojdii fermentabile, in special in nectarurile provenite de ila fil'orile de mar, caprifoj, cires, hrisca, floarea-soarelui. Unele din ele sint considerate rezistente la zahar si totusi putind produce o fermentatie a mierii; s-au gasit chiar in corpul albinelor anumite tipuri de drojdii; sint multe vapietati, cu putere de concentratie mai mare sau mai mica In raport de apa pe care o contine mierea, incepind de la un procent de 20% in sus. Sint altele, dupa A. Caillas, denumite ,,toleranteu, rezistente la glucide, dar cu comportare diferita fa^a de miere. Ele se acomodeaza bine cu zaharurile mierii. Aceste drojdii elibereaza fermenti, care, contrar drojdiilor normale, au facultatea de a se dezvolta intr-un mediu indulcit foarte concentrat, insa numai la o temperatura optima. Mai sint si alte varietati de drojdii denumite ,,rezistente" care nu pot activa asupra mierii normale, pentru ca gradul 'Lor ridicat de
213

concentrare nu le permite sa evolueze. De aceea, la fabricarea hidroraelului din miere, pe care o vom explica la tehnologia apicola, mierea, in amestec cu apa se fierbe pentru a ucide fermentii nocivi, urmind a fi introdusi ferment! selec^ionati. Cind mierea este necapacita si ia contact cu o atmosfera suprasaturata cu umiditate in stup, fiind higroscopica, mierea absoarbe apa din vaporii respira^iei, iar procentul sau de apa, initial de 17/o, se mareste. Cercetatorii au stabilit ca o miere lasata citva timp in contact cu o atmosfera saturata de vapori, absoarbe din ei 18<>/o apa pe zi in primede 20 zide. Dupa trei luni, procentul sau de umiditate atinge 55,2% marindu-si greutatea cu 84,4%. In aceasta si'tuatie, de indata, incepe un proces de fermentare, caci devirue susceptibila de a fi atacata de drojdie de tipul Saccharomyces rnellis ori Saccharomyces cerevisiae care obisnuit ajuta la fermentarea vinului, hidromelului si chiar a piinii, precum si cele de tipul Saccharomyces rouxis, care au o culoare intre galben si rosu. Ritmul de inmultire al drojdiilor este enorm, caci se hranesc cu zahar, apa si sarurile dizolvate in apa, AIcoolul si bioxidul de carbon pe care ele il elimina, nefiindu-le folositori aparent, ca urmare a metabolismului, dau mierii posibilitatea unei fermentatii active. La suprafa^a apare o spuma datorita bioxidului de carbon, iar substantele organice ale mierii sint descompuse ; astfel mierea fermenteaza. In atare situate ea isi schimba culoarea devenind mai inchisa, isi pierde aroma si are un miros si gust acru ; pH-ul se mareste la fel ca si H.M.F.; gustul sau se apropie de rinced ; invertaza, amilaza si inhibinele scad in mare masura ; volumul se mareste si contdnutul vasului se revarsa daca este plin ; fructoza se separa de glucoza, iese la suprafata si este degradata in masura mult mai mare. Chiar si mierea cristalizata poate fermenta caci cristalele marindu-si procentul de apa si deci micsorind con^inutul acesteia in faza lichida, incepe procesul de fermentable. De aceeaf mierea se pas-treaza in conditii optime la temperaturi pinS la 14C, iar apicultorul prevenitor incearca cu un aparat denumit higrometru continutul ei de apa. Problema va fi lamurita mai departe la acelasi capitol al mierii din Tehnologia apicola.

Suhstanfele confinuta in polen au o aplicafie atit da vastd cum nu ne putem imagina la ora actualti. Acad. prof. N. fitln
POLENUL PlINEA CEA DE TOATE ZILELE A COLONIEI

Terminind importan'tul capitol privitor la grupul social al culegatoarelor de nectar si al celor ce-1 prelucreaza in miere, trecem la studierea albinelor care se ocupa cu transportul polenului in stup. Din punct de vedere fiziologic grSunciorii de polen sint celule sexuale mascule, deci organul de reproductie mascul al plantelor superioare. Privit din punct de vedere biochimic, graunciorii de polen con^in substance de create, de lunga vie^uire, de reparare organica, dintre care multe sint inca necunoscute dupa constatarile acad. prof. N. TO*11 (U.R.S.S.). Din aceasta garnitura completa de substance chimice un rol deosebit il au enzimele care accelereaza si regleaza procesele vitale. De aceea actiunea polenului se poate compara cu actiunea glandelor cu secretie interna, care la plante inca nu sint suficient de studiate si constituie inca o taina. Dezvaluirea acestor taine constituie * una dintre prdblemele pasioaante ce stau in fata stiin^ei. Este eel mai de seama element de crestere, dezvoltare organica si de reparable a organelor uzate, fiind consumat nu numai pentru hrana puietului ci de intreaga comunitate in afara de matca care este in permanent^ hranita numai cu l&ptisor. De aceea, el mai este denumit si piinea albinelor fiind o hrana albuminica, vitaminele oonsumata de ele toata via^a. Polenul abunda in natura, fiind produs de plantele entomogame mai cu seama in primavara din februarie pina in mai in special eel de papadie si arbori de padure. Apoi vine polenul de varS- din iunie-august de la padurile de ted, de la floarea-soarelui, hrisca/ coriandru, lucerna, trifoi, sprceta, in. Toamna este mai putin dar fbarte pretios 'de la floarea-soarelui furajera, porumbul pentru siloz, napii porcesti, caprifoi, Solidago, Aster, despre care vom vorbi mai departe. Primavara cantita^i mari de polen ofera alaanul, salciile, iar ceva mai tirziu apare macul si rapi^a, bogate in substance nutritive, dar numai de la arborii ou flori mascule, care ofera si nectar mai mult. Dintre salcii, Salix incana L, are polen cu mult azot ; nuanai polenul de nuc si eel de mac il egaleaza. Plantele dd la munte dau mult polen, variat si foarte valoros. Albinele prefera polenul variat fa^a de eel luat

215

de la o anumita monooultura. De asemenea, polenul poonilor roditori si eel al vitei de vie au substante bogate in proteine, vitamine etc. Culesul polenului este strict legat de prezen^a puietului in cuib ; in lipsa lui albinele nu-1 culeg ; numai cind cuibul este bine dezvoltat, activitatea culegatoarelor de polen este mare. Albinele il culeg de dimineata pina la amiaza, atunci cind sacii polinici ajunsi la maturitate plesnesc sau ele insile il sfisie cu mandibulele. Apoi activitatea de cules a polenului se opreste dar reincepe dupa ora 16 cind in natura este o oarecare umiditate atmosferica (fig. 28). Culegatoarele de polen il gase&c mai usor decit suratele lor care culeg nectarul caci polenul are substante attractive deosebit de active, iar mirosul lor il memOreaza si il gasesc apoi usor. De dimineata, Fig. 28. Albina in primele cercetase admc polen in stup, iar albinele zbor cu co$uiete3e care le asteapta, le inconjura si le pipa.;e cu antepline ou .polen. nele ineancatura dupa care pleaca gasind usor sursa. $i culorile la multe soiuri de flori atrag albinele pentru acest cules. De pillda, nalba are un polen albastrui; la par, piersie, castanul salbatic, este rosu; alunul, papadia au polen galben-auriu ; eel de la coriandru este mov ; de la mac este negru, de la soia este cenusiu, iar de la bostanoase si floarea-soarelui galben-<Ieschis, Dimineata se desohid florile de hrisca, papadie, mac, loboda ; la amiaza cele de sparceta, sulfina, facelie, bob furajer. Sint si flori care ofera albinelor polen intreaga zi, asa cum este teiul, bostanoasele, urzicuta moarta etc. Sint colonii care dupa Louveaux au o mare afinitate pentru rapita, care apoi si-o extind la toate cruciferele : mustarul alb si galben, ridiohea salbatica etc. Se crede ca la baza a-cestei part icu Iar ita^i se afla chimiotropismul*) care poate fi comanjdat de factorii ereditari. Albinele consuma polen toata viata, mai putin in perioada de iernare cind digestia lui se face greu ; albina are nevoie de o temperatura mai urcata, pina la 35,2C, care nu este in stup decit atunci cind incepe sa apara puietul. In schimb, sub forma de pastura este de mare ajutor iarna, caci el este digerat usor. De asemenea, -albinele eonsunaa mult polen de care au nevoie la hidrolizarea zaharului, prin activarea optima a invertazei din glandele faringiene, influentind si capacitatea de hidrolizare a fermentilor din intestinul mijlociu (Ana Maurizzio), Observind toate aceste par-ticularitati ale polenului, majoritatea cercetatorilor 1-au cara-cterizat cu plastica si adeovata no^iune de piine a albinelor* adoptat si de noi si amintita mai sus. Albinele, care in timpul formarii larvare au avut polen pu^in, vor avea un intestin mac fata de cele bine hranite. Incepind din primele minute dupa parasirea alveolelor natale din cuib, tinerele albine trebuie sa consume polen ca sa-si refaca in intre') Chimiotropism = o sursa de excitare chimicS ce actioneazS In orientarea unui organism spre o anumitS directie

gime corpul gras, care este, dupa cum sti^i, o rezerva corporala de grasimi, substance proteice, hidran^i de carbon si care se epuizeaza in perioada stadiului nimfal. Trecind apoi la serviciul de doici, albinele tinere isi intensified consumul de polen, pentru ca laptisorul dat larvelor din cuib este un derivat al polenului. Pentru fiecare larva doicile consuma 3,25 mg polen. Putin mai tirziu, cind albinele tinere incep sa se ocupe de transformarea nectarului in miere, polenul consumat de prelucratoare ajuta glandelor faringiene, care pina atunci dadusera laptisor, sa secrete acele enzime de scindare si hidrolizare a polizaharidelor din nectar in monozaharide glucoza si fructoza. De asemenea, consumul polenului influenteaza si capacitatea de hidrolizare a fermentilor din intestinul mijlociu. Apoi, in tot decursul vietii lor, albinele con&uma polen pentru refacerea tesu^ur^r uzate. Polenul este consumat in special de albinele care se nasc in toamna. Atunci, consumilnd polen din belsug, doicile prelungesc perioada de hranire cu laptisor peste cele trei zile de stadiu larvar, cum au primit toate genera^iile in decursul verii, dind laptisor noilor larve imca 1236 ore. Ele pot trai astfel sase luni, pe c-ind generatiile de vara nu depasesc o virsta mai mare de 4045 zile. Daca mierea dupa cum a^i vazut este un element energetic care da caldurS si energie individuals si colectiva, polenul este hrana. Apicultorii cunoscind marea sa importanta, dreseaz& albinele sa-1 culeaga, hranindu-le cu sirop in oare au pus cu o seara inainte florile plantelor. ce trebuie polenizate ; astfel determina colonia sa trimita Culegatoarele la culesul acelor flori, care sint mai bine polenizate si dau rod mai bogat. Problema o vom lamuri pu^in mai departe. Cind polenul intrS in atup in cantita^i mai mari, matca coloniei depune un numar sporit de oua, iar cuibul ia proportii mari. Apicultorul poate face astfel o reverza de polen, pentru a-1 reda coloniilor atunci cind el iipseste m natura. In felul acesta cuibul se dezvolta mai bine. Activitatea albinelor la culesul polenului si capacitatea matcii de a depune oua mai multe au fost studiate de cercetatorul american Cale care, dresind albinele la culesul polenului, a gasit chiar raporturi matematice la stupii stimulati, in comparatie cu cei martori nedresati. polenul se prezinta ca o aglomerare de pulbere microscopica a unor grauncioare care au o marime de aproximativ 50 microni (a mia parte din mm) si care au greutate foarte mica incit 15 000 din acestia abia cintaresc 1 mg. Incarcatura celor doua cosule^e, de pe picioarele posterioare ale albinelor au pina la 25 mg, in care sint peste 300 000 gra,uneiorl. Pe acestia, albinele culegatoare de polen il aduna fonmind a&a-zisele ,,ghemotoace" dupa ce mai intii il umezesc stropindu-1 cu saliva sau miere din gusa. In aceasta cautare de polen cit mai valoros, albinele se straduiesc sa gaseasca pe eel cu mai multe substance importante, facind astfel o selecfte. Cercetatorul Dault (Australia) a oferit albinelor, in afara stupului polen de eucalipt de la 10 varietati puse fiecare in cutii diferite. 217

216

'

AJbinele aoi ales si au transportat in stup polenul din varietatea Odorata care are procentul marit de proteine, steroizi si vitamine, plus o substan^a atragatoare, lasind aproape neatinse pe celelalte. Graunciorii microscopici de polen stau in anterele florilor suspendate pe stamine. Fiecare grauncior este o celula sexuala" mascula care fecundeaza ovulul din ovarul florii la baza stigmatului. In acest scop, planta aduna in tesutul florilor anumite substance minerale care favorizeaza germinarea graunciorului de polen, care atunci cind are la dispozi^ie un procent de 1520% zaharuri si tot atita bor, tubul polinic germineazS. Pina atunci stigmatul si-a pastrat capacitatea de polenizare fiind protejat de o substanta asemanatoare cu vitamina. Grauntele de polen cazut pe stigmat, germineaza in ^esutul stilului florii, unde inter\'in in mod activ anumite enzime. Ele maresc intensitatea metabolismului, iar ca rezultat, fecundarea florilor este ameliorate si legarea si formarea semintelor la fel. In procesul de recoltare a nectarului de catre albinele culegatoare, se produce o excitare a pistllului, ceea ce contribuie la o germinare mai buna a polenului pe stigmat si amelioreaza fecundarea. In felul acesta se impletesc interesele proprii ale florilor, cu cele ale albinelor care reooltind nectarul faciliteaza o polenizare mai activa. Vazut la microscop, graunciorul de polen are un invelis foarte rezistent incit trebuie lovit insistent cu un ciocan ca sa fie sfarimat invelisul denumit exina. Ea are pe suiprafa^a sa desene variate dupa specia plantei respective, usor de identificat : conuri, cirlige, bastonase, pinteni etc., iar intre ele sint multi pori care inlesnesc schimburile de respiratie. Intre pori se observa unul mai mare denumit micropil, prin care, in momentul apropiat fecundarii ovulului iese tubul polinic din interiorul graunciorului. Suprafa^a exinei este protejata de o substanla uleioasa denumita poleind ; ea inlesneste graunciorului de polen sa se lipeasca usor de corpul paros al albinei si sa fie astfel transportat la o floare vecina din aceeasi specie, pe care o fecundeazS. In felul acesta se indeplineste acea polenizare incrucisatd care duce la o rodire mult mai mare. Poleina nu este digerabila dar este folosita in economia coloniei, fiind combinata cu niste rasini de pe mugurii plantelor superioare, creind un produs nou, foarte folositor mtregii colonii care este propolisul, despre care vom vorbi mai departe. Sub exina urmeaza un al doilea invelis intina care este o membrana celulozica transparenta. Sub ea se gaseste o substanta viscoasa, alcatuita din : albumina, lipide, substance minerale, intre care predomina fosforul, aminoacizii, vitaminele glucidele etc. Ea este denumita javiola sau citoplasma. In ea plutesc doua nuclee, unul vegetativ si altul germinativ denumit si spermatogen, oe determina procesul de fecundare. 218

O insusire distincta a polenului este si culoarea lui. Fiecare specie de planta are un alt tip de culoare, care variaza de la specie la specie. Aceasta distinc^ie a polenului se pierde odata descarcat in alveolele fa>gurilor, caci ghemotoacele se amesteca. La recoltarea polenului, albinele sfisie cu mandibulele anterele, din care se revarsa o pulbere imprSstiata pe tot invelisul corporal al insectei ; uneori albinele se tavSlesc in polenul revarsa't. S-a constatat ca o albina prinde pe haina sa paroasa pina la o suta de mii de graunciori. Cu cit culegatoarea are un invelis paros mai pu^in uzat, cu atit ea se pudreaza mai bine, iar incarcatura cosuletelor este mai insemnata. Pentru a amplifica raspindirea graunciorilor si prinderea lor pe perisori, albina culegatoare se inal^a foarte pul;in in zbor planat, la punct fix, deasupra florii respective, si batind din aripi, creeaza un curent ce determina graunciorii, sa se inal^e si sa se prinda pe corpul sau. Apoi, ea aduna graunciorii cu periu^ele de la picioare. Cum in gusa culegatoarelor la plecarea din stup se afla totdeauna o cantitate de nectar sau miere in amestec cu o secretie a glandelor salivare, ele aduna polenul revarsat cu linguri^a din virful limbii, umezind graunciorii ca sa-i poata lipi unii de ceilal^i. In acest scop umezesc i periutele cu care ii aduna de pe corp, pentru ca ei sa stea bine fixa^i in cosule^e. Dupa cercetatorul Butel-Reepen, albina isi umezeste cu trompa partile paroase ale picioarelor, mai ales clnd recolteaza polenul fainos si uscat cum este de pilda, eel de catina alba (Hippophae rhamnoides L.) si de la alite plante asemanatoare. Lucrarea de incarcare a cosuletelor la un cules bun nu dureaza de cit 1215 minute. Cind culegatoarea simte cosule^ele ph'ne si echilibrate isi ia zborul spre stup. Sa urmarim la stupul de observable cum procedeaza albinele cu polenul adus : mai intii aterizind pe scindura de zbor a stupului, intra pe urdinis, mergind in locul stiut ca trebuie sa-1 depuna, ducindu-1 direct la fagurii cuibului ; uneori aleg chiar fagurii pe care au puiet foarte tinar, pentru ca astfel doioile sa aiba polenul aproape si sa hraneasca cu el larvele. Ajunse in preajma alveolelor goale, le cerceteaza sa fie curate si isi descarca cosule^ele cu ajutorul pintenului de la un picior si apoi de la; eel de-al doilea picior. Culegatoarele de polen nu executa dansuri ca cele care aduc nectar ; in schimb, albinele din stup care au primit sarcina de a transporta polen se apropie d<e culegatoarea, care isi descarca cosuletele, mingiind-o cu antenele, pentru a lua cunostin^a de mirosul polenului adus, miros pe care il memorizeaza, pentru ca apoi sa il gaseasca usor afara, in natura. 219

Culeg&toarea de polen nu mai asteapta sa incredin^eze incarcatura din cosulete altor albine, ci, primind de la cele din preajma ei o cantitate de hrana lichida sau luind-o singura din alveolele fagurilor cu mierea, pleaca de indata la o noua recoltare. De aceea si numarul zborurilor pentru culesul polenului este mult mai mare fata de ceie facute de culegatoarele nectaruhu, caci acestea din urma sint nevoite sa-si astepte rindul pentru a incredinta albinelor prelucratoare incarcatura din gusa. Aceasta inseamna ca o data ce polenul este descarcat in alveolele fagurelui, culegatoarele nu se mai ocupa de alte lucrari privind depozitarea polenului in stup. Aceasta sarcina o are grupul albinelor tinere. Acestea indeasa usor cu capul polenul destinat sa fie folosit curind pentru a nu sta infoiat, iar pe eel destinat depozitarii in vederea consumului cind afara, in natura, nu se mai g&seste polen, albinele tinere il bat bine cu capul ca sa elimine aerul dintre graunciori ; cum graunciorii au fost deja umeziti de culegatoare, ei se leaga bine unii de altii formind o masa compacta. Acolo se dezvolta un proces de fermentatie lactica, asigurindu-se astfel buna lui pastrare. Sub aceasta din urma forma polenul poarta denumirea de pastura. Masa compacta ocupa eel mult 3/4 din volumul alveolelor care peste putin vor fi ocupate de un strat izolant de miere, peste care este asezata la suprafata o pojghita de ceara. In felul acesta, pastura este cu totul izolata si aparata de umiditatea care apare in sezonul rece al iernii in interiorul stupului. In aceasta perioada pastura ramine singura hrana vitamino-proteica, cind in cuib albinele incep sa creasca puiet nou care da un impols mare dezvoltarii cuibului in primavara si irilocuieste rindurile rarite ale albinelor de toamna, care dispar pe rind. C. L. Farrar sfatuieste ca in stupul pregatit pentru iemare sa se afle eel putin doi faguri cu pastura. Polenul este adcatuit din molte proteine, amiiioacizi liberi, lipide acizi grasi, vitamine, microelemente, substance minerale, precum si hidrati de carbon si alte substante 'active, fiecarc cu importan^a sa. Dam in procente subs tan tele continute de polen, stabilite prin minutioase analize de E. Lenormand :
Compozilia chimicS, /0 Dozarea elementelor minerale 51 a ollgoelementelor, %

Desigur ca nu toate speciile de plante polenifere contin aceste cande substante. Cercetatorul Nilsen prezinta un tabel comparativ a trei sorturi de poden (porumb, arin negru i jepi) din care se poate observa variabilitatea elementelor components, astfel:
Continutul in substante

Porumbul (Zea mays), %


4,2 26,2 4,9 0,70 0,3 7,3 34,4

Arinul negru (Alnus glutinosa), %


4,1 25,2 2,4 0,42 0,24

Jepii (Pinus montana), /(

Azot Proteine Sulfati Fosfor Sulf Zahar reducator Zaharuri totale

2,2 13,8 0,3 0,10 2,7 29,5

8,4 27,4

Apa

3 4

Zaharurt reductoare . . . . Zaharuri nereductoare . . . Amidon i al^i hidrati de carbon Extracte eterice Proteine
Aimi-noacizi liberi

7,540 0,119 0 22 0,914 7 35


1 7

Cenu$a reziduuri 220

1 7%

Potasiu Magneziu Calciu Cupru Fier Si'l'ieiu Fosfor Sulf dor Mari'gan

20 46 1 12 1 -^15 0,05 0,08 0,01 0,3 2 10 1 20 1 0,8 1,4

In afara de acestea poilenul mai contine in cantitati mici : tiamina, ribofravina, acid nicotinic, acid ascorbic, un pigment, un factor de cres,tere i antibiotice. 2^aliarurile din polen sint : fructoza, glucoza, zaharoza ; uncle polenuri con^in polizaharide. Pigmen^ii fac parte din categoria carotenoizilor. In multe &orturi de polen s-au gasit substance cu azot cit si hormoni si fitoncide. Principalele reactii biochimice ale polenului dupa L. Hola care se desfasoara in corpul albinei sint : descompunerea si resintetizarea proteinelor si aminoacizilor. Mai intii are loc descompunerea enzimatica a proteinelor in aminoacizi. Din aminoacizi sint resintetizate proteinele corpului albinei, care servesc si la refacerea de t^uturi vechi si la formarea celor noi la albine adulte si larve. Azotul excedentar din metabolism este eli-minat din corp in cea mai mare parte sub forma de acid uric. Lipidele din polen variaza de la 1,5 la 27%, iar printre acizii lipidici (grasi) mai important! se evidentiaza : acidul oleic, palmitic, linolenic si stearic. Vitaminele din polen dupa Kiel si Burdett sint in propcr^u satisfacatoare. Ei au gasit in polen vitamina C acidul ascorbic ; BI tiamina (anevrina) ; 62 riboflavina ; B5 piridoxina ; BS acid nicotinic ; acid pantotenic ; H biotina ; acid folic ; provitamina A carotina vitamina E tocoferolul; R rutina din grupa flavonelor. Polenul are multe sorturi de hormoni cu estron'), hormoni sexuali feminini (foliculari) si androgeni substance care poseda actiunea biologica a hormonilor sexuali masculini. Polenul ajuta la crestere. De pilda, in Franta prof. R. Chauvin a dat in hrana soarecilor de laborator cantitati mici de polen si ei au crescut mai repede in comparatie cu cei ce nu au primit polen. V. Robinson, dind cantitati mici de polen in hrana sobolanilor 1/27 000, a ob^inut in-cetinirea cresterii tumorilor. Substantele minerale ale polenului participa la construirea moleculei organ ice ca factor induspensabil pentru desfasurarea multor reactii chimice si mentinerea echilibrului hidric in celule si hemolimfa, penstron = hormon, derivat din estradiol, extras din urina animalelor din ovar.

221

tru patrunderea diferitelor substante necesare prin membrana celulara si transmiterea impulsurilor nervoase de-a lungul nervilor si in activitatea musculara. Substan^ele minerale ale polenului sint folosite si la formarea invelisului chitinos al albinei in metamorfoza (Chauvin). Proteinele cu aminoacizii sai esentiali sint necesare dezvoltarii viitoarei albine inca din prima clipa cind apare embrionul din coaja oului. Ele sint in proportii variate de la 21 la 74% pina la 24,6%. O data cu consumul lor se dezvolta mult glandele faringiene a albinelor doici pentru secre^ia laptisorului, urmata de cea a enzimelor de transformare a nectarului in miere. Polenul are insa o conditie esen|ial& la infaptuirea acestei opere : sa nu fie mai vechi de 1 an. Cercetatorii M. Haydak si Ana Maurizio au gasit ca polenurilc de un an pierd puterea de stimulare a glandelor faringiene si mandibulare incit acestora le trebuie 2030 zite pentru a incepe sa functioneze, pe cind polenul proaspat este eficient in numai sase zile. Polenul vechi pierde lizina si mul^i al^i aminoacizi. Lipsa polenului in hrana albinelor micsoreaza functionarea multor glande din organism si creeaza in familie o stare de neliniste ; in schimb, la o hranire abundenta cu polen pot fi reactivate secretiile glandelor uzate, de a caror secretii colonia inca ar avea nevoie. De pilda, glandele ceriere desi sint epuizate dupa o activitate de 810 zile, pot la nevoie sa produca din nou ceara, daca albinele se hranesc din abunden^S cu polen. Consumul polenului determina in primul rind o dezvoltare a corpului gras si confera albinelor consumatoare o deosebita longevitate. In special albinele nascute toamna, cu corpul gras complet, tree usor peste rigorile iernii. Culegatoarele de polen prefera un polen bogat in azot si cu substan^e atractive, alegind si recoltind polenurile cele mai bogate in proteine, la fel cum fac dupS cum sti^i suratele lor care culeg nectarul si care aleg si prefera pe eel cu zaharuri superioare si cu concentratia cea mai mare. Rezumind, putem spune ca polenul are proteine deci aminoacizi; are grasimi deci acizi grasi ; are vitamine, microelemente si alte substante active. Ca valoare alimentara polenul cules de la un numar mai variat de flori este eel mai bun, intrucit s-a observat ca polenul monoflor care are acelasi continut nu poate satisface toate nevoile organice ale puietului si ale albinelor tinere, iar in consecinta colonia sufera in unele privin^e. Aminoacizii esentiali din polen trebuie mai intii sa fie descompusi de organism pentru a putea fi folosi^i. In consecinta, polenul ingerat, ajungind in intestinul mijlociu (stomacul) este atacat de enzimele sucului digestiv ce patrunde prin porii exinei. Numai astfel ei pot trece in hemolimfa pina la ultima celula. Acolo se recombina in substance proteice specifice organismului. Cercetatorii au stabilit ca numai sub aceasta forma substantele proteice participa la formarea celulelor si cresterea organismului, cit si la refacerea celor uzate. In cursul acestui proces de fractionare a lor, apar si alti aminoacizi noi. 222

Izolind in laborator proteinele din polen cercetatorul Lenski a format doua complexe, punind in libertate dupa hidroliza urmatorii aminoacizi; acidul aspartic, acidul glutamic, glicina), hidroxiprolina, valina, fenilalanina, lizina, arginina, treonina, metionina, izoleucina, leucina, tirozina, histidina, triptofanul care actioneaza activ in momentul genninarii polenului. O parte din acizii liberi amma^i sint transmisi In hrana larvelor tinere si in cea a matcii. In polen se mai afla acizi nucleici, pigmenti, acizi grasi, steroizi si apa ; aceasta din urma, intra in compozi^ia celulelor si sucurilor digestive. De asemenea, grasimile ca substance energetice fiind in propor^ii de 3,33%, zaharurile 34,8%, substan^ele minerale 2,352,40% sint absolut necesare la formarea celulelor si dezvoltarea puietului din cuib. Polenul dupa R. Chauvin mai confine amidon care este atacat in propor^ie de 90% in punga rectala, abia dupa trei zile de la ingerare ; digestia incepe insa in intestinul mijlociu, trecind din proventricul unde a stat eel pu^in 24 ore. Consumul de polen pe an pentru o colonie este in jurul a 2025 kg, folosit nu numai pentru dezvoltarea cuibului ci si pentru hrana albinelor mature. Exista totusi o singura situate in care se recomanda ca polenul sa fie dat in amestec cu un medicament : cind colonia este bolnava de nosemoza. Daca polenului sau inlocuitorilor lui nu li se adauga medicamentul Fumidil B $i vitamina B:> asa cum am aratat la bolile albinei, atunci parazitul se dezvoltci si el in mare propose. Cercetatorul P. Kotlai (Ungaria) a urmarit dezvoltarea unei colonii si a stabilit ca pentru cresterea a 60 000 albine intr-un sezon deci 6 kg albine le sint necesari 4 faguri plini cu polen. Aceasta constatare este confirmata si de al^i cercetatori care au calculat ca o singura albina incepind din stadiul larvar pinS la maturitate si apoi imediat dupa ce a parasit alveola natala, consuma 120145 mg polen, in timp ce din miere consuma numai 3,21 mg. De aici se poate deduce importanta polenului in via^a coloniei. In perioadele lipsite de polen si cind nu se mai afla polen nici in rezervele stupului, iar stuparul nu da albinelor inlocuitori de polen boga^i in proteine si aminoacizi, albinele se nasc cu un stomac mult redus in comparatie cu eel al albinelor care au consumat suficient polen. Consumindu-1, albinele nu-1 inghit dintr-odata, caci polenul poposeste in proventricul 17 zile, asa cum ati inva^t la anatomia acestui organ incepind acolo o prima prelucrare ; abia dupa ce trece in stomac el poate fi descompus de diastazele aflate acolo. Albinele nu au o enzima speciala pentru dizolvarea exinei celulozice a polenului. De aceea este nevoie de aceasta poposire de citeva zile in proventricul. In ce priveste hranirea puietului in cele 6 zile de stadiu larvar, acesta incepe sa consume polen proaspat dupa primele trei zile de hrana cu laptisor, sub forma de terci amestecat cu miere si apa. Acest terci de polen este dat de doici direct in gura puietului. Proteinele polenului din terci constituie partea cea mai importanta din hrana larvelor pe cale de dezvoltare, desi cantitatea oferita nu este prea mare. Proteinele lui si plusul de laptisor confera albinelor de toamnS acea longevitate care depaseste o viet/uire de peste 7 luni, pe cind albinele de vara traiesc abia 3040 zile.
223

Localizarea polenului in stup

PASTURA

Albinele sosite la stup cu cosule^e pline cu polen, due polenul in preajma elipselor cu puiet din cuib, deci in directa apropiere a doicilor care folosesc cu predilec^ie polenul proaspat in hrana puietului. O alta parte din polenul adus este folosit de albinele mature pentru propriile nevoi fiziologice, iar prisosul ramas in alveolele fagurilor ce marginesc cuibul, va fi prelucrat de albinele tinere in pastura asa cum am amintit mai inainte. In acest scop ele prefera sa depoziteze pastura in faguri de culoare inchisa care pe linga ca sint mai caldurosi au si alveolele captusite cu invelisurile nimfale ale generatiilor de puiet ce s-au nascut acolo ; acestea absorb eventuala umiditate pe care o mai are polenul. Prelucrind polenul albinele folosesc o secretie a glandelor mandibulare, in special acizii grasi, care opresc orice inceput de fermentare, in afara de cea lactica. Intr-adevar, acMul hidroxi-2-decenoic component al feromonilor despre care v-am vorbit la matca au si rolul de a acaperi graunciorii de polen pentru consumul viitor, izolindu-i de contactul cu oxigenul, astfel este oprita o noua fermenta^ie. Aceasta totusi va avea loc, dar numai ca o fermentable laclicd care il sterilizeaza, opera la care contribuie lactofermentii aflati in gusa albinelor. Astfel se obtine pastura, care este hrana specifica pentru iarna si inceputul primaverii, pina apare polenul proaspat. Cind aceasta prelucrare a polenului este totala si ferita de influente nocive, pastura are o valoare neegalata nici chiar de polenul netransformat. Cercetatorul Butler a marcat albine hranite cu pastura, comparindu-le cu cele hranite cu polen si a constatat ca acestea din urma traiesc mai pu^in fa^a de cele ce au consumat pastura. In special albinele nascute in toamna, care consuma de la 0,51 mg pastura, traiesc peste 7 luni pina apare flora polenifera de priinavara, asa cum v-am mai spus. Polenul disponibil neconsumat in stare proaspata sufera transformarea in pastura, trecinid prin patru faze. (A. Caillasi : prima actiune are loc la circa 12 ore de la aducerea lui in stup, la analiza gasindu-se in el o mic'roflora heterogena printre care si colonii de drojdii ; a doua faza este eliminarea progresiva a microflorei nespecifice in folosul unei fermentatii lactice. Aciditatea mediului devine mai pronuntata ; a treia faza este cea de disparitJe progresiva a bacteriilor lactice sub efectul acidului lactic, care este faza lactofermentilor; a patra faza este cea 224

din a 7-a zi si de la prima actiune, caracterizata prin dispari^ia totala a bacteriilor lactice, cind, sub influenza marii cantitati de acid lactic produs, potenul devine cu totul steril, iar pH^ul sau se apropie de 4. Acestea dovedesc ca pastura, ca hrana pentru larve, nu seamana de loc cu polenul din ghemotoacele cosuletelor. O analiza a ei a stabilit ca pastura confine : 34,8% zahar, 3,33% grasimi; 2,46% proteine ; 2,55o/0 substante minerale ; vitamine, enzime, substance hormonale si fitoncide. In schimb pastura este foarte sensibila la gerul iernii daca nu este pusa in preajma ghemului de iarna, si se pastreaza cu atit mai bine daca o acopera o parte din ghem. Atunci se poate constata superioritatea sa c&ci albinele, intr-o astfel de situate, pot sa-si creasca eel pu^in o generate mai redusa de puiet in iarna, care va fi cu atit mai de folos cu cit primavara intirzie mai mult, iar o mare parte din albinele din toamna cad imbatrinite prea curind. Cercetatorul american C.L. Farrar considera ca marea rcducere a popula^iilor colonlilor in primavara, se datoreaza lipsei de pastura din stup. Pastura este influentata negativ de un exces de umiditate in stup, in special in timpul iernii. Pe suprafa^a alveolelor apare o ciuperca Pericystis alvei care o altereaza, devenind alba si impietrita. Fagurii acestia trebuie eliminati din stup si topiti. Numai daca numarul alveolelor cu pastura alterata este mic, stuparul cura^a alveolele pina la peretele median. Pastura este sensibila si la o pastrare prelungita, in care caz valoarea ei alimentara e de trei ori mai mica, fata de polenul proaspat. Temperatura cea mai potrivita pentru pastrarea ei este de +2 H-8C, in' camera uscata. Canadienii, in special un renumit apicultor H. Schaffer care are 800 de stupi, realizeaza anual o recolta medie de 82 kg miere de fiecare colonie in afara de ceea ce lasa ca hrana albinelor. Incepind de la 1 februarie el ofera albinelor pastura in turtite cu miere semicristalizata, in ra^ii de 450 g pasta, o data pe saptamina. El sacrifica fagurii scotin'd pastura din ei asa cum vom arata la Tehnologia Apicola. Cuibul coloniilor se dezvolta asa de bine incit la mijlocul lunii aprilie din fiecare colonie se formeaza roi artificiali, carora li se da din cite o matca noua din cele de la rezerva sau crescute timpuriu. Dar in lipsa totala a polenului din natura, cit si a pasturii din stup sau din depozit, ce trebuie sa facem ? intreba un tinar apicultor. In primul rind nu poate fi nici un an in care in sezoanele de activitate a albinelor din primavara, vara, toamna, sa fie o lipsa totala de polen in natura. In al doilea rind, daca apicultorul colecteaza polen cu ajutorul colectoarelor pentru a face rezerve, asa cum vom arata la Tehnologia apicola albinele pot fi ajutate ca sa-si asigure existenta lor, dar mai ales a puietului din cuib. S-a observat ca atunci cind polenul lipseste cu totul din stup albinele inceteaza cresterea lui daca nu se vine in ajutor fie cu polen colectat si pulverizat, fie oferind albinelor inlocuitori ai polenuluj pentru ca activitatea din stupi sa nu fie stinjenita. In aceasta privin^a, polenul scuturat de pe porumb este foarte bun.
15 c. 5fi9

225

1 :

In prima parte a primaverii abundenta polenului este deosebita. Padurile, cimpiile, gradinile, indestuleaza nevoile cu prisosin^a. In lunile de vara polenul plantelor oleginoase si tehnice din culturile entomofile la care sint transportate stupinele, va fi folosit nu numai pentru nevoile coloniilor, ci si pentru a face o importanta rezerva de polen sau pastura bine pastrata. Inlocuitorii polenului pot face fata in masura suficienta )ipsei polenului mai ales cind ei sint dati in combina^ie cu 20/o polen pulverizat. Se cere insa o condi^ie : sa fie in concentra^ii juste de proteine, grasimi, aminoacizi etc. a caror doza trebuie strict pastrata. S-a observat de cercetatori ca prea multe proteine pot da o toxicitate proteica periculoasa. Variatia combinatiilor da albinelor impresia c ele culeg o hrana naturala mai ales cind se adauga combinatiei citeva picaturi de substanta activa : ulei de melasa, de garoafe etc. Inlocuitorii pot fi oferiti sub forma de pulbere uscata, afara in natura. Cind in combinatie este si miere, hrana trebuie oferita numai in stup, caei altfel albinele se nelinistesc si poate sa apara jurtisagul in stupina. Obisnuit, in primavara albinele cauta si aduc in stup diferite substante gasite sub forma de pulberi : rumegus de ferastrau, unele chiar periculoase pentru sanatatea albinelor cum sinit ingrasamintele chimice. Se pot oferi unele fainuri care insa se digera greu ; dintre acestea este preferata faina de orzoaica si faina de soia, care este buna atunci cind este degresata, dar trebuie oferita cu un parfum atractiv. Dar care din plantele polenifere au polenul eel mai valoros ? intreaba unul dintre tinerii apicultori. Desigur ca din sutele de plante de acest fel toate dau polen mai mult sau mai putin valoros pentru colonie. In general, se considera ca cele care au periantul1) maref sint cele -mai atragatoare. Dintre acestea se remarca papadia, iarba sarpelui, sunatoarea, albastrita, lupinul, maciesul etc.; ele preferind pe cele cu proteine mai multe. De pilda coniferele sint foarte bogate in polen dar sarace in proteine si de aceea cine se duce la munte pentru culesul de mana, trebuie sa aiba in stupi faguri cu pastura sau sa dea albinelor polen colectat la ses in colectoare, pulverizat si expus in primavara la dispozitia albinelor. In schimb tuia (Thuja occidentals) care infloreste la munte devreme, in primavara, are un polen valoros. De asemenea, ienuperul (Juniperus Communis), cornul (Cornus mas), alunul (Corylus avellana), arinul (Alnus glutinosa), plopul (Populus), ulmul (Ulmus), salcia capreasca (Salix caprea) cu toate exemplarele mascule de salcie, sint foarte polenifere. Dintre plantele ierbacee bune polenifere sint : labiatele, lucerna, spar-, ceta, sulfina, osul iepurelui, macul, cu cele 47 proteine ale sale, toate bostanoasele incepind cu dovleacul (Curcubita pepo) si terminind cu pepenele verde (Citrullus lanatus), precum si alte specii. Dintre plantele agricole cultivate bune polinifere sint porumbul, hrisca, rapita, floarea-soarelui, muatarul, precum si multe altele descrise pe larg in ABC apicol, si pe care le gasiti si in lucrarea ,,Plantele meUfere" de ing. I. Cirnu (fig. 2937).
*) Periant = Inveli?ul floral format dlntr-un numSr variat de sepale si petale care inconjoara gineceul $i androceul florli.

Fig. 29. Plante melifere ?i polenifere alunul.

Fig. 30. Mutar galbsn.

Fig. 31. Sparcete.

Fig,

32.

Fig. 33. Teiul.

Fig. 34. Sakia.

Fig. 36. Floareasoarelui

Fig. 37. Menta. 227

226

Sint si citeva plante polenifere cu polen toxic care dauneaza albinelor ca : floarea brosteasca (Ranunculus acer) si tisa (Taxus bacoata).

Ramine acum sa va raspund si la intrebarea pusa de unul din voi privitor la felul cum albinele ajuta la fecundarea florilor. Pentru & lua neotarul din fundul potirelor, albinele ating anterele desc'hise si pline cu polen, care pudreaza cu zeci de mil de graunciori invelisul lor corporal. Trecind la o floare vecina, din aceeasi specie, o parte din grauciorii de polen ce sint elemente mascule, vor cadea pe stigmatul florii respective si vor fecunda ovulele asezate in ovar. Ovulele nu vor produce seminte mature capabile sa dea tinere plante, decit dupS unirea lor cu graomciorii de polen. Prin transportul graunciorilor de la o planta la alta, prin intermediul albinelor se realizeaza polenizarea inwucisata, care mareste produc^ia de seminte; a'ceste seminte sint totodata de o calitate superioara fa^a de cele otyinute prin polemzare directa, cind doi gameti de pe aceeasi planta se autofecundeaza. Pentru indeplinirea sigura a acestui act de o importanta capitala a viitorului rod, natura este foarte darnica. Ca rezultat practic graunciorii ce cad pe stigmate isi prelungesc asa cum am spus tubul polinic pina ajung la ovarul florii. unde incepe de indata procesul de germinare. Dupa Eleaghin, acolo intilnesc in mod activ unele enzime ce determina o crestere intensiva a metabolismului florii, si ca rezultat urmeaza formarea rodului sau a semin^elor. Graunciorii cei mai dezvoltati sint cei mai viabili si cei mai apti pentru germinare. Excitatia pistilului contribuie la o amplificare a germinarii. In aceasta opera de polenizare a florilor, polenul variat din punct de vedere al calita^ii, nu numai sub raportul genetic ci si eel fiziologic, determina o reactie puternica a plantelor materne, ducind la formarea unor seminte cu calitati superioare si productivitate deosebit de mare. Proiblema va fi amplu explicata la capitolul Polenul in sprijinul agriculturii. Incheind acest important capitol din studiul nostru privitor la polen, descoperit de albine cu sute de milioane de ani in urma, va amintesc ca oamenii de stiinta abia in 1945 au inceput sa-1 cerceteze, descoperind bogatia atitor elemente de viata pe care le cuprinde, nu numai pentru albine, dar si pentru om. Graunciorul micrometric, a stat nestiut ca ceva fara importanta, ca un tezaur ascuns fara sa stie ce valoare are. Am multumirea sa vad ca aratind oamenilor ceea ce s-a descoperit de altii in sprijinul san&ta^ii lor, s-a ajuns la un consum masiv de polen astfel incit productia oricit de mare ar fi, nu ajunge sa satisfaca toate cerintele. De exemplu, in Franta, in 1965, s-au consumat 20 tone de polen. 228

Urmarind problema alimentatiei cu cele doua principale alimente, mierea si polenul aduse in stup de marele grup social al albinelor culegatoare, v-am amintit adeseori despre apa. Din punct de vedere fizico-chimic, apa, este un lichid incolor insipid si inodor. Ea este compusa din(tr-un atom de oxigen si doi atomi de hidrogen (H^O). Apa constituie elemental primordial de via^a pentru orice fiinte din lume, atit pentru animale cit si pentru vegetale. Un om poate trai 4044 zile fara a se alimenta, daca consuma apa, dar moare numai dupa 34 zile daca organisnrul nu are apa la dispozitie. Plasma din singe este jormata din 90% apa. plus substan^ele minerale, organice. hormonale, fermentii si gazele. Cind organismul nu primeste apa apare fenomenul de deshidratare care devine patologic cind starea se prelungeste, dar se redreseaza daca se reda organismului apa pe cai diferite. Hemolimfa albinei are rievoie de eel putin 70% apa pentru ca numai astfel aparatul circulator va func^iona normal, ducind substantele valoroase ale hranei pina la ultima celula. Larvele au un continut marit de apa in organism, intre 76 si 81/oi ele se usuca si mor cind procentul de apa scade sub aceasta Hmita. Pot trai numai iMr-o ambianta calda si umeda cum este cuibul. Apa este indispensabila pentru cresterea si dezvoltarea organismului viu. Haydek a supus experien^ii un numar de albine inchise in colivii impreuna cu matca lor, punindu-le ' la dispozi^ie hrana cea mai aleasa si tinute la temperatura normala a cuibului, dar nu le-a dat apa. In zece zile toate au murit. Fara apa albinele doici nu pot prepara terciul alcatuit din polen, miere si o secretie Hmpede a glandelor mandibulare. In lipsa apei, doicile merg pina acolo incit sacrifica. o parte din puietul larvar sau nimfal, sugindu-le limfa, cu care pot acoperi nevoia de apa a hranirii, eliminind apoi cadavrele din stup. Fara apa glandele nu pot da secre^iile respective. Cind stuparul pregateste coloniile in vederea producerii de laptisor, daca se pune apa curata in alveolele unui fagure avind in dreapta si stinga lui doua rame port-botci cu larve tinere, doicile vor produce o canti'tate mari'ta de laptisor, pentru ca au la dispozitie apa suficienta. 229

Un crescator de matci din S.U.A. a observat ca atunci cind prode apa in laptisor este marita, larvele se dezvolta mai bine, iar dezvoltarea pina la adult trece mai usor. Fara apa sucurile nutritive ale aparatului digestiv nu se pot forma ca sa treaca in hemolimfa si sa alimenteze celulele. Dupa acelasi Haydak, citat mai sus, procntul de apa in hemolimfa -- cu exceptia albinelor abia nascute creste in raport cu virsta, dar scade repede in prima zi si se stabilizeaza in jurul a 70%. Tot el a gasit ca apa in organism prezinta o variable in raport de sezoane ; in timpul iernii apa din ^esuturi scade, ceea ce inlesneste albinelor sa reziste mai usor la frigul aspru. De asemenea si pu'terea coloniei are un rol in ce priveste cantitatea de apa necesara in via^a albinelor, caci s-a constatat ca in coloniile slabe, albinele au o proportie mai scazuta de apa in organism. O temperatura uscata si o hrana saraca in apa, coboara si propor^ia de apa in organism. De aceea, cind in primaverile red albinele sint nevoite sa ramina in stup, dar li se da ca hrana zahar tos spre stimulare in ulucehil ramei hranitor, trebuie turnata apa in care s-a dizolvat 0,1 g acid tartric la litrul de lichid. In felul acesta se compenseaza lipsa de apa in organism. Dupa A. Chauvin, in special celulele ovarului au nevoie de mai multa apa fata de oricare parte a organismului ; hemolimfa constituie, intre altele si functia de rezervor al apei disponibile. In caz ca aceste rezerve scad sau dispar, tesuturile se deshidrateaza, iar colonia merge spre dezastru. In anul 1931, negasind nici o indicatie in toata literatura consultata despre cum trebuie pregatite coloniile pentru pastoral, am pierdut jumatate din efectivul unei stupine, caci nu am pus in ultimul fagure o oarecare cantitate de apa in alveolele lui, iar albinele au murit avind suprafata totala a corpului asa de umeda ca si cind ar fi fost scoase atunci din apa, iar fagurii cu puiet erau ca opariti. Cu pierderi grele am invatat ceea ce nu se scria nicaieri si se pastra drept ,.secrete de meserie". In zilele toride din vara propor^ia de apa din organism se micsoreaza ; albinele sint iritate si ies afara din stup pe peretele frontal formind ,,barba". Ele se aglomereaza la adapatorul din prisaca, marind consumul de apS pentru reglarea microclimatului stupului. Albinele din coloniile care due lipsa de apa in iarna spune Gontarski fac apel la intestinul terminal, deshidratind reziduurile tilimentare de acolo, care se intaresc. Albinele obtin astfel asa-zisa apa metabolica, dar nu numai cind temperatura in ghem este de eel putin 20C. Sub acest nivel apa metabolica nu se poate realiza. In schimb, peste acest nivel, productia ei se mareste. La acest grad albinele pot absorb! apa aflata prin condensarea vaporilor din respira^ia albinelor din ghem, condensare oare se face pe peretii reci ai stupului. O alta sursa de satisfacere a nevoii de apa a organismului este mierea capacita. Apa preferata de albine este cea din precipita^ii, mai cu seama cea de roua sau cea din topirea zapezii, apa care are o anumita propor\ie de azot atmosferic. Cea din fintini are aproape totdeauna multe saruri minerale. Cea din riuri este de asemenea buna ; apa dura cu mult calcar este consumata cu reticenta de albine.
230

Albinele transportind apa in interior, o intind pe alveolele fagurilor goi, iar albinele ventilatoare creeaza in stup un curent cu o temperatura de eel mult 36,5C. Unele albine stau permanent in stup si sint aprovizionate cu apa de catre albinele carause asemanatoare cu niste burdufe cu apa de rezerva, pe care colonia si le organizeaza. S-a calculatde cercetatori ca la 30 000 zboruri aceste carause aduc in stup 1/2 litru apa. Cind in imprejurimile stupinei se fac pulverizari cu insecticide si deci stupii sint inchisi coloniile consuma 23 litri apa pe zi, oferi^i de stupar in ulucele hranitor din interiorul cuibului. Pentru a scuti albinele sa faca zboruri departate in cautarea apei, cind temperatura de afara este de 910C, apicultorii asigura in prisaca un mijloc de adapare ; este acel adapator descris la Inceputul lectiilor noastre vorbind de orinduirea unei prisaci. Personal am confectionat un adapator cu doua compartimente in care apa este incalzita permanent de o mica lampa nr. 8 cu petrol; intr-un compartiment se pune apa putin sarata (5 g la 10 litri apa). Dupa doua zile aceasta apa se elimina si se inlocuieste cu clorura de calciu 2% care ajuta la digestia pasturii, ori 1 g. uree la 10 li-tri de apa si 1020 g miere, combinatie ce confera 40% azot foarte necesar organismelor tinere. Apa din acest compartiment se schimba la 2 zile impreuna cu substanl,a dizolvata. Metabolismul apei asa cum am aratat se mareste in raport cu temperatura. El este reglat de hormoni. Greutatea si pro'centul de apa dupa Chauvin este in raport si de virsta albinelor consumatoare. Apa are un rol important in stup atunci cind in faguri mierea s-a cristalizat. S-au vazut cazuri cind oolonii cu multa miere de acest fel au pierit de foame in timpul iernii, caci ele nu au avut la indemina apa necesara ca sa poata dizolva cristalele mierii.

Doctorul ,,$tie tot" Serviciul sanitar al colonial.

PROPOLISUL

Pe cind dadeam tinerilor apicultori toate aceste explicatii privitoare la marele grup social al albinelor culegatoare de nectar, polen si cele ce aduc apa in stup, iar stupina vuia de zumzetul unei intense activitati, in vahnasagul celor ce aterizau din zbor pe scindura din fata urdinisului a sosit o albina ale caror cosulete sclipeau in bataia incinsa a razelor de scare. Ce aduce oare aceasta albina in cosulete a spus repede un tinar apicultor, aratind apre albina care, cu fereala, cauta sa se strecoare printre celelalte culegatoare, pentru ca polenul este colorat si fainos, iar incarcatura acestei albine sclipeste ca si cind ar fi poleita cu lac ? Este o albina care aduce in cosulete propolis; aceasta este o substanta secretata in special de mugurii plopului. Albinele il aduna si de pe alte plante ca ciresul, aninul, prunul, bradul, piersicul si castanul, precum si de pe conurile pinului, dar eel mai pretios dintre toate ramine propolisul de la plop. Albinele din grupul social al culegatoarelor de nectar si polen au intre ele un numar restrins de albine specializate in recoltarea propolisului si transportarea lui in stup, ocupindu-se numai de aceasta sarcina. Deci, propolisul este in primul rind de origine vegetala. Este rasinos, maleabil la cald, cleios si se topeste la 78C, dar se intareste la 1415C. Densitatea lui este de 1,5, deci mai greu decit ceara ; este insolubil in apa, dar usor solubil in alcool, eter, amoniac si terebentina. Are diferite culori de la verde inchis, galben batind in rosiatic pina la negru. Albinele culegatoare de propolis il aduna ori de cite ori il gasesc in natura, dar mai ales in lunile august si septembrie intre orele 10 si 15 cind afara este caH, caci atunci se prezinta maleabil si usor de recoltat. In acest scop albinele folosesc si secre^ii ale glandelor mandibulare care inlesneste dizolvarea par^iala a lui. Albinele smulg cu mandibulelele mici particule pe care le depoziteaza in cosulete ca si pe polen. Cit timp substanta este inca moale si destul de lipicioasa, albinele formeaza mici ghemotoace ca niste bile ; zborul spre stup il fac cu picioarele posterioare mult departate de corp. Odata ajunse in stup, culegatoarele de propolis se due direct la locul unde colonia are nevoie sau il depun la rezerva, oriunde in
232 *

stup : pe scaunul unde se reazhna capetele ramelor, pe la col^uri, la crapaturile peretilor, la fixarea podisorului de corpul stupului etc. Descarcarea cosuletelor se face anevoie si adeseori dureaza ore in sir. La locul respectiv culegatoarea asteapta sa vina citeva vecine sa-i smulga din cosulete bilele de propolis, rupind fragmente mici din incarcatura. Apoi albinele prelucreaza materia prima cu multa grija, folosind acea substan^a denumita poleind, care constitute invelisul grasos al graunciorului de polen, ce apara exina polenului de precipitatiile dtmosferkre. Poleina, nefiind digerabila, este regurgitata, deci eliminata, din cavttataa bucala si amestecata cu o serie de secretii glandulare ale glandelor mandibulare si mai ales ale celor salivare incarcate cu antibiotics, pe care le inglobeaza propolisului. Aceas:tea dau propolisului elements de mare folos in lupta coloniei contra diferitilor agenti patogeni ce pot fi adusi in stup de albinele zburatoare, elemente cu totul altele fata de cele pe care le-a avut propolisul la recoltarea lui de pe mugurii plopului. Intr-adevar, analizind propolisul care mai are si alte substance inca nedefinite, cercetatorii au gasit ca acesta confine inhibina care este o substanta puternic antimicrobiana si jitol care este un alcool primar nesaturat aflat in clorofila plantelor. De asemenea, in el mai sint : rasini, criseina, coloran^i vegetali extras! din mugurii plopului unde se gasesc sub forma de glucozide1) si flavona2). In continutul sau s-au mai gasit: acid galic, acid benzole cit si substance minerale : fosfor, potasiu, calciu, siliciu, mangan, aluminiu, cupru, fier. Cercetatorii au stabilit ac^iunea bacteriana a propolisului, in culturi de stafilococi. S-a dovedit ca in prezenta propolisului agentii patogeni, nu s-au dezvoltat deloc. Deci, el are efect bactericid incontestabil, iar acolo unde aceste efecte antimicrobiene se afirma ele actioneaza numai prin contact. Ceea ce este mai pret,ios si mai folositor pentru sanatatea coloniei sint substantele balsamice, aldehidele aromatice ca cea a vanilinei si izovanilinei, balsamurile volatile si uleiurile eterice dia plante. Pe acestea propolisul le degajeaza raspindindu-le in jurul lui, purificind nu numai interiorul stupului, ci chiar si atmosfera inconjura'toare a lui pina la 2 m distanta, extinzindu-se apoi in toata prisaca. Cercetatorii romani A. Derevici si I. Petrescu au analizat aerul la o distanta de 200 m de o stupina, comparindu-1 cu aerul prisacii ; eel dintii era plin de flora microbiana, pe cind eel din prisaca era purificat datorita eterurilor volatile ale propolisului. (Lucrarea a fost publica'ta in revista ,,Annales des abeilles"). Trebuie sa stiti tineri apicultori ca in lumea vegetala asemenea efecte s-au observat adeseori. Academicianul sovietic Titin a constatat ca ar'borele Juniperus sabina isi raspindeste efluviile volatile purifi'cind aerul pe o raza mare in jurul lui. Asa lucreaza si eterurile volatile emise de propolis. Savantii sovietici au propus ca in marile metropole sa se planteze acest ar^bore binefacator care purifka atmo'sfera.
l) glticozidd = grup de compu^i oare se gasesc in piante, continind in molecule una sau mai multe rnonozaharide $i o substan^a care nu este o zaharida. Ele sint hidrolizate cu acizi dilua^i la cald sau o enzima. !) flavoane = clasa de colora,nti natural!, vegetali, galbui, derivati din flavona cum sint crizina, fi?,etina, luteolina, morina quercetina etc.

233

Aceste eteruri volatile sint excitan^i chimici. Marele cercetator al albinei von Frisch spune ca, din aceste eteruri, se degajeaza particule microscopice odorante si antiseptice la fel ca din acele bobite de camfor pe care gospodinele le folosesc la stirpirea moliilor. Ele se sublimeaza zilnic intr-o masura extrem de mica in contact cu aerul, sfirsind prin a dispare dupa o trecere de timp. Particulele volatile ale propolisului au fost gasite de aceste minuna'te insecte care sint albinele si care aducind propolisul in stup purifica interiorul locuin^ei lor. Ele sint fixate in amalgamul rasinos, isi pastreaza mult timp puterea asananta in interiorul stupului si in aerul din afara lui. Numai asa se explica faptul ca desi albinele zburatoare sint in contact strins cu natura, unde exista miliarde de microbi, sosind in stup nu infecteaza atmosfera lui si pot fi intretinute si crescute sanatoase si numeroase generatii de puiet. De aceea am protestat totdeauna cind unii cercetatorii care se straduiesc sa creeze linii noi de selectie intre colonii, considerau ca indicele de bune culegatoare de propolis trebuie inlaturat de la selectie. Uleiurile volatile dupa loiris -- ating in propolis o proportie de 10% in afara de rasinile si balsamurile vegetale, care sint in proportie de 55/o- Acestea din urma, impreunS cu cele care poseda proprieta^ile antibiotice, au efecte insemnate in unele boli ale coloniei, cum sint de pilda cele doua forme de loca. Analistii au gasit ca in balsamul propolisului purificat se afla : 10% alcool cinamic si 1% acid cinamic care se gasesc si in scortisoara si in balsamurile de Peru. Cercetatorul Jaubert a izolat din propolis crisina care da cerii si propolisului culoarea galbena caracteristica, substan^a gasita in mugurii plopului. De asemenea, propolisul mai are acizi aromatici ca : acidul cinaric si acidul caieic, flavone si flavoniole amintite mai inainte si in plus galangina si quercitina (cunoscuta din scoarta stejarului), substante de natura zaharoasa cum sint moleleculele de glucoza si fructoza. Albinele folosec in stup propolisul in diferite situatii : fixeaza marginile fagurilor claditi in scorburile copacilor, acum ca si in trecutul indepartat, spre a nu se misca atunci cind bat vinturi furiunoase care inconvoaie arborii ce le adapostesc. lar acum, pastrind aceasta amintire in genele cromozomice ele fixeaza cu propolis ramele lipindu-le de faltul pe care se sprijina in stup, prezentindu-se ca un adevarat bloc impreuna cu corpul stupului. Amestecind propolisul cu ceara in proportii de 30%, albinele chituiesc crapaturile de la fundul sau capacul stupului inclusiv din peretii acestuia, pentru a feri cuibul de curentii periculosi pentru puiet. Albinele invaluie cu propolis, ca intr-un giulgiu, cadavrele soarecilor ce patrund in stup, pentru a nu vicia aerul din interior. Cind urdinisul stupului este prea larg in preajma toamnei, albinele cladesc cu propolis placi de strimtorare a lui, lasind o deschidere cit le convine. Cind ele cladesc faguri din ceara proaspata si frageda, fac cu propolis un inel in partea de sus, la perimetrul fiecarei alveole, cu doua scopuri : primul pentru a da posibilitatea unei circula^ii active pe suprafata fagurilor, albinele suind si coborind pe ei fara sa-i deterioreze; iar al doilea pentru ca acele substance antibiotice aratate mai inainte

apara tinerele si plapindele larve de periculosii agen^i patogeni. Mai mult chiar dupa observable cercetatorului american Philips - - in grija mare de a feri comunitatea de atacul agentilor patogeni, grupul social al albinelor curatitoare dizolva propolisul cu ajutorul secretiilor glandei salivare si spoiesc cu aceasta solutie interiorul fiecarei alveole dupa iesirea fiecarei generatii de puiet. Matca nu depune oua decit dupa un prealabil control, daca alveolele unde urmeaza sa depuna oua sint perfect curatate. Inainte, cind prisacile erau formate din stupi primitivi facuti din trunchiuri de copaci scobiti de miez, batrinii stupai'i frecau interiorul ca astfel peretii acestui locas sa nu prinda mucegai si sa devina impermeabil, pentru umiditatea din iarna. De asemenea, inainte de prinderea roilor, frecau roini^a cu propolis si apoi o legau de o prajina pe care o inaltau in mijlocul virtejului. Astfel, prin mirosul ce-1 raspmdea, propolisul ademenea usor roiul care se aciua in interiorul roinitei, dind mai putine griji stuparului. Propolisul mai este folosit in stupina ca mijloc de linistire a albinelor agresive : cu o solutie alcoolica de propolis de 1520%, apicultorul isi freaca pu^in miinile si astfel albinele nu-1 inteapa in timpul lucrului ; de asemenea aruncind in afumatoml aprins cite o bobita de propolis, fumul dat asupra albinelor din stup este placut si linistitor. Propolisul are si pentru oamenii bolnavi multiple foloase, aratate intr-o alta lucrare scrisa in colaborare cu un medic1). Felul cum se pot obtine cantita^i mai insemnate de propolis si cum poate fi pastrat si preparat in solutii, le vom expune la partea de Tehnologie apicola a studiului nostru.

i) produsele alblnetor In sprijinul lalomiteanu.

omulul. Autort:

C. Hristea fl Dr. M235

Primejdii $i

BOLILE COLONIEI $1 DAUNATORII El

Pentru ca am atins problemele legate de lupta de aparare a coloniei, este potrivit locul sa urmarim impreuna care sint primejdiile ce ameninta viata aeestei comunitati detinatoare a atitor bunuri aUmentare deosebit de pretioase. Primejdiile sint multe si amenintatoare pentru via^a coloniei de albine. Prin felul sau de organizare, traind cu zecile de mil intr-un spatiu restrins, cu o caldura umeda a cuibului necesara bunei dezvoltari a propriului pujet, da posibilitatea ca sa se dezvolte si o serie de microbi, bacili, spori, protozoan, helming si alti paraziti, mai mari sau mai mioi. Ei pun in situatii grele colonia de albine, care, daca la inceput poate lupta cu propriile mijloace, oferite de propolis si polen, in schimb, cind atacul agentilor patogeni este violent si dezlantuit, poate fi stavilit si inlaturat cu totul numai daca intervine stuparul cu mijloace adecvate. Pina acum vreo doua secole in urma, cind toate prisacile erau populate numai cu stupi primitivi, stuparul intervenea numai cu ocazia recoltatului mierii, viata era mai pu^in primejduita, caci albinele se aparau cu mijloacele lor proprii, dar mai ales se bucurau de multa liniste, nefiind deranjate mereu cu diferite interventii inopportune. Acum, cind lucram cu stupi sistematici, situatia sanata^ii si linistei coloniei s-a inrautatit mult, datorita numai si numai unor apicultori nepriceputi, care controleaza colonia fara rost, sco^ind si expunind vintului si curen^ilor fagurii din cuib, racind puietul, ori expunind la lumina si caldura puterniica a soarelui larvele plapinde ce isi pierd viata. Ei schimba fagurii de la coloniile puternice la cele slabe pe motiv ca intaresc pe acestea din urma, fara sa stie ca ele isi datoreaza starea de inferioritate unor afectiuni adesea grave care cu timpul afecteaza si gazda. Multi dintre ei nu tin seama de puterea de acoperire a fagurilor noi pusi in stupii slabi, iar daca apare un timp rece, de 1011C, colonia se stringe in ghem si lasa neacoperiti si fara protectie fagurii marginasi in care puietul raceste si moare. Cadavrele larvelor moarte sint mediul eel mai prielnic pentru diferiti agenti patogeni care-si extind repede nefasta lor actiune in detrimentul sanatatii coloniei slabe, Cronicile vechi vorbesc de adevarate flagele ce au lovit apicultura pornind dear de la oitiva stupari nepricepu^i, care in loc sa sacrifice 236

coloniile bolnave, au hranit coloniile sanatoase cu miere stoarsa ddn fagurii bolnavi intinzind astfel boala, in citeva zile, la toata prisaca. Multi stupari, in dorin^a de a realiza productii mari de miere, nu lasa coloniei rezerve de hrana indestulatoare si de buna calitate si adeseori coloniile pier din lipsa hranei. Albinele unor colonii gresit conduse si supuse astfel unei vieti chinuite si-au pierdut mijloacele proprii de siguran^a pe care ele insile si le-au creat in milioane de ani. Cercetatorii au stabilit ca atit propolisul, cit si polenul sint mijloace bune de aparare contra agentilor patogeni. Prof. R. Chauvin a dovedit ca polenul poseda calitati de distrugere a lui Bacillus alvei, unul dintre cei ce ataca larvele in boala loca europeana. Cind este stocat in stup, incepind de la a 20-a zi de transformarea lui in pastura, puterea lui bactericida creste de la 4,21 la 10,86.' Efectul sSu se extinde si la alti bacili, mai ales cind el provine de la variate flori, in special de la cele din regiunile montane. Este dovedit ca un polen monoflor reduce rezistenta albinelor la anumite boli micotice. In Australia de pilda unrie flora polenifera este redusa numai la eucalipt, albinele desi aduc miere multa, polenul nu e prea valoros, iar micozele apar foarte des in stupi. O baza melifera bogata si variata este un mijloc sigur de vindecare a coloniilor bolnave de anumite boli ; sint unele din acestea ca de pilda ,,boala de padure" care se vindeca fara nici o interventie, dacS stupina este dusa in pastoral la un cules de polen variat, disparind orice manifestari patologice. Dupa numeroasele analize ale cercetatorului Jachlmovici, s-a dovedit ca prezenta polenului in reziduurile alimentare din intestin exclude aproape cu totul sporii de nosemd. Explica^ia este usoara, caci polenul nu se Hmiteaza numai la o aprovizionare cu f . europeana in proteine si substance active a?a cum am dLEerite stadii de dezvoltare. aratat ci, datorita continutului sau de celuloza, provoaca o dezinfectare mecanica a tractului digestiv, in spe-cial a intestinulul mijlociu. De pilda, daca 'polenul foarte timpuriu din primavara al amentilor de alun nu aduc o proipor^ie prea mare de albumine, in stdhimb bogatele sale cantitati de celuloza eliminate din intestin, antreneaza o data cu ele si milioane de spori ai nosemei care uneori ating pina la 1,82,5 milioane spori pe mm3 si stau adaposti^i in intestin (fig. 38). Deci, spune un apicultor incepator mijloacele biologice sint cele mai indicate in lupta contra agentilor patogeni. Intr-adevar, ele trebuie sa primeze inaintea tuturor tratamentelor medicamentoase pe care numai specialistii le pot recomanda cu precizie. Masurile cu caracter biologic se reazima pe propriile mijloace de lupta ale coloniei, care insa trebuie sa aiba o populate numeroasa ; 237

cu cit colonia este mai puternica, cu atit atacul parazi^ilor este mai slab si poate fi frinat inca de la inceput. ConsanguinizariJe, deci imperecherile intre rude de singe apropiate trebuie evitate ; matcile trebuie crescute in colonii puternice, cu multe albine doici, care sa le hraneasca mult si bine ; sint preferate matcile insamintate artificial cu sperma trlntorilor cu calita^i deosebite ; trebuie inlaturate matcile care oua risipit; temperatura din cuib trebuie pastrata cu grija in special cind se produc raceli bruste si scaderi importante de temperatura rrin strimtorarea urdiniselor ; hrana din stup trebuie sa fie de buna calitate in special cea din iarna. In felul acesta glandele faringiene pot hrani cu laptisor primele genera^ii de larve care incep sa apara de la 15 ianuarie inainte. Fagurii sa nu fie schimbati de la stup la stup fiind preferabila scuturarea prin periere a albinelor tinere de pe faguri cu puiet necapacit de la o colonie puternica, decit sa se dea coloniei slabe faguri intregi cu puiet, fara albina acoperitoare, deoarece s-ar produce asa cum am spus racirea puietului, cu un cortegiu de consecinte funeste. Prin selec^ie trebuie urmarita problema rezisten^ei la boli si intemperii, avind in acelasi timp albine cu o longevitate mai mare. Trebuie inlaturata practica nucleelor de putere mica. Nucleele sint doar o supapa de siguranta pentru inlaturarea frigurilor roitului. Atunci, de ce sa se faca provizoriu nuclee slabe, cind tehnica ne invata ca ele se unesc cu coloniile mame in preziua aparitiei marelui cules, pentru ca productia de miere sa se dubleze ? Unii stupari, urmarind productia mare de miere folosesc metoda nepotrivita de izolare a match si uneori chiar orfanizarea coloniei cu zece zile inainte de aparitia marelui cules, cu scopul ca in fagurii din care a iesit puietul, culegatoarele sa adune cit mai multa miere, operatic la care ajuta si albinele doici disponibile. Ei uita insa ca astfel strica echilibrul biologic al coloniei, creeaza un go] in dezvoltarea normala a cuibului, care cu greu apoi mai poate fi echilibrat. ,,Inca nu stim precis spune cercetatorul francez. P. Roos care este capacita'tea de ouat a matcilor, caci cercetatorii dau cifre foarte diferite : Doolitlle indica 5 200 in 24 ore, ceea ce este o exagerare ; altii dau cifre mai modeste si mai realiste, de 1 5002 000. iar Lecinovschi indica 1 6003 100 in 24 de ore. Aceasta capacitate de ouat, care depaseste adeseori propria sa greutate este un factor esential in echilibrul biologic. Cind oare il poate ajunge o matca oprita brusc dintr-un circuit atit de important ? Tocmai aceste particularita^i biologice ale unor surse selectionate ne pot da o justa idee privitoare la modul in care se realizeaza acest echilibru biologic. Pozitia matcii in stup este un element principal de echilibru biologic o spun toti cercetatorii. Ce proces are loc intr-o colonie cind un stupar lacom strica acest echilibru eliminind complet trintorii de aeolo ? El stie si a retinut numa.i constatarea Cd 1 000 trintori din stup consuma 750 g miere si peste 400 g polen in decursul vietii lor, cantitati pe care el vrea sa le economiseasca facind aceasta interventie fara rost. El uita ca cercetatorii au gasit ca pretinsa paguba este cu mult rasplatita de albinele culegatoare oare in prezen^a trintorilor acluna mai multa miere si ca productia va
238

fi mult micsorata cind ei sint eliminati. Prezenta trintorilor in colonie ca si a matcii sint elemente de echilibru biologic. Dupa R. Roos acestea sint condi^ionate de un oarecare numar de hormoni care uneori stimuleazS, alterior inhiba, accelereaza ori frineaza unele activita^i ale albinelor lucratoare dintr-o colonie. Numai particularitatile biologice ale albinei ne pot furniza date pretioase asupra modului in oare isi realizeaza echilibrul sau biologic. Hormonii, tineri apicultori, asa cum am aratat la sistemul nervos si hormonal in capitolul privitor la anatomia albinei, au un rol covirsitor in pastrarea acestui echilibru biologic. titi ca sint hormoni care actioneaza asupra acestor organisme. Substanta de matca influenteaza in mare masura echilibrul biologic al coloniei ; ea inhiba dezvoltarea ovarelor albinelor lucratoare, oprind totodata si claditul botcilor. In preocuparea stuparului trebuie sa fie prczenta in permanent pastrarea integritatii biologice a coloniei. Pentru aceasta trebuie sa fie prezenta matca in permanenta si totdeauna in deplina for^a de procreatie, grupele sociale ale lucratoarelor sa-si execute fiecare atribu^iile temper are ce le revin, iar trintorii nu trebuie eliminati din stup in perioadele din primavara pina in toamna. S-a dovedit de R. Jordan ca lipsa lor din colonie in sezonul activ da albinelor o stare de neliniste, de incetineala la lucru. Desigur ca trebuie pastrata o propor^ie : in coloniile puternice, 700800 trintori sint destui. In ce priveste albinele lucratoare ele trebuie sa fie in majoritatea tinere, caci acestea au o deosebita rezisten^a la acliunea agen^ilor patogeni. Dar cum trebuie sa fie o colonie puternica ? intreaba un tinar apicultor. Este aceea care ocupa cit mai multe intervale intre faguri socotind ca in fiecare sint 250300 grame de albine ; acestea aduna in faguri nu numai rezerva de hrana necesara pina la primavara urmatoare dar da. si stuparului o mare cantitate de produse de buna calitate ; sint cele care daca nu anual, eel mult la doi ani isi sohimba in mod linistit matcile, iar acestea depun in elipsele cuibului, zilni-c, un mare numar de oua ; sint cele care anual isi cladesc un numar variat de faguri noi; cele care rezista cu pierderi cit mai reduse la rigorile iernii si la atacul agentilor patogeni ; cele care constant si fara variatii isi mentin un regini termic normal in raport de sezon si de prezenta puietului in cuib, chiar intr-o vreme potrivnica cind apare pe neasteptate o perioada de frig ; cele la care puietul din cuib se naste si se dezvolta in stadiile normale si isi pastreaza mai departe fara poticneli dezvoltarea lor fiziologica ; cele care la momentul oportun, cind apare marele cules, au eel mai mare numar de albine zburatoare ; ele constituie o rezerva de lucratoare, care pot face fata oricind unui cules in avalansa, mobilizind in aceasta opera de acumulari alimentare tot disponibilul de contingenie de la cele mai tinere care abia au apucat sa zboare si pina la cele pe
239

cale de epuizare ; cele care in toamna isi cress un mare numar de albine linere care-si acumuleaza reserve corporale de proteine, lipide si glicogen, pentru a-si putea mentipe peste sase luni o stare de tinerete fiziologica, producind laptisor din belsug pentru noile generatii din primavara ; cele care au o inclinable redusa spre roire, cind stuparul are grija sa le puna la dispozitie spa^ii largi si faguri suficien^i claditi sau artificial! si nu rapesc stuparului prea mult timp pentru combaterea roitului. prin stricarea botoilor in perioada de virf, a lucrarilor din prisaca. Intrind acum direct in problema bolilor si daunatorilor coloniei, le vom trece in revista pe toate in mod succint, caci pentru un studiu de fond al problemei sint scrise lucrari de seama atit la noi eft si peste hotare : cercetatorii romani dr. Cornelia Pelimon si dr. Al. Popa au scris suficient despre problemele legate de bolile al'binelor ; de aseonenea personal am publicat o brosura1) in 1971, si deci nu ne mai repetam. Loicrari de seama in acest domeniu au scris prof. Toumanoff si Rousseaux (Franta), Bailey (Anglia), White (S.U.A.), Poltev (U.R.S.S.), Svoboda (R. S. Cehoslovacia), Orosi Pal, (R.P. Ungara), Giordani (Italia), Toscov (R. P. Bulgaria) etc. Bolile de care sufera colonia de albine sint de doua feluri : contagioase si necontagioase ; coloniile au o rezisten^a naturala fiziologica si alta specifica dobindita in timp. Bolile contagioase se impart in : boli bacteriene din care fa-c parte cele trei forme de loca : americana, europeana si paraloca, apoi paratifoza si septicemia. Urmeaza bolile virotice : puietul in sac, paralizia albinelor, boala de padure. O a treia categoric din bolile contagioase sint cele rnicotice: aspergiloza, puietul varos, pericistimicoza pasturii si melanoza, despre care am amintit la capitolul privitor la bolile matcii. In sfirsit, ultima categorie de boli contagioase cu caracter parazitar cuprinde o serie de protozoari, amoebe, richeti etc., care produc bolile : nosemoza, care este cea mai periculoasa de aceea u vom da o atentie deosebita, acarioza, brauloza, senotamoza, trianguloza. Agen^ii acestor lx>li sint vehiculati de diversi factori ca : viespile, paduchii, urechelnitele, tirntorii, albinele hoate sau cele care gresesc urdinisele, precum si de stuparul insusi, cind acesta nu respecta masurile de igiena de rigoare. Boli bacteriene
Loca europeand

In tabel-ul sino-ptic de mai jos mai trebuie adaugate peana, in af ara agentului principal bac. alvei si agenda cia^i : Streptococcus pluton si al^i microbi saprofa^i cum euridice White, Bacillus orpheus White si Streptococus apis mai periculos este S. pluton care ucide larvele inaintate El se afla in toate organele matcii, in spermatozoizii din in glandele salivare ale albinelor doici.
Forma de loca Agentul patogen Infectarea Loca americana Bac. larvae puiet capacit Loca europeana Bac. alvei necapacit

la loca europatogeni asosint: Bacillus Maansen. Cel de capacire. spermatica si

Paraloca Bac. paraalvei capacit i necapacit exicavate, uneori forate per-

Forma capa- ex-cavate, perforate celelor celu- pufin lelor cu puiet bolnav Culoarea larvei Consistent Larvei Mirosul vei Culoarea larvei Marimea sporilor Forma sporilor Evolu^ia Preparatul microscopic colorat cafeniu-inohis cleioaisa, care se intinde In filamente de 3-10 cm

caieniu-inchis pina la negru

cleioasa nu se Jn- cleioasa, apoasa se tinde intinde In filamente de 1-2 cm acru galben-cenu$iu 2i,5-4t 9-0^ 1,5 mitcroni oval-alungit create i iftarmeaza spori acru si de ciune c af e niu-fdeschis. 1,3-2,0 microni putin ovala creste spori si formeaza putrezi-

lar- clei de tlmplarie cafeniu-inc'his 1,2-8, 0-6, 0-7 microni ovala crete fara s3 faca spori spori colora^i fin

spori colorati fin spori oolora^i puternic asezati cite unul (inchis) apar izolat sau in pachete

Sa studiem pe scurt mai intii cele trei forme de loca specifice puietului, pentru ca sa se poata stabili mai usor formele examenului microscopic intocmit de cercetatorul N. lacovski si caracteristicile diagnosticului diferen^iat dintre ele; in felul acesta sintem scutiti de amanunte.
') ,,Boala 5n prisacS" de C. Hristea.

Loca americana In loca americana, Bacillus larvae are o mare rezisten^a, raimminid in stupii nedezinfecta^i ani de zile ; daca o singura larva hranita de o doica infectata moare, boala se raspindeste foarte repede. E^ este favorizata de temperatura ridicata din vara care poate ajunge peste 35,2C in
241

240

interiorul stupului, daca stupii sint expusi mai mult la un scare puternic. Bacillus larvae are tending de a creea rezisten^a la aplicarea tratamentului cu antibiotice. Din aceste doua observa^ii pute^i trage urmatoarele concluzii : in fiecare primavara stupii trebuie flamba^i, pentru a pune coloniile iesite din iarna in stupi perfect dezinfectati, aparindu-le astfel de mul^i agentf patogeni care s-ar fi putut adapos'ti si dezvolta in mediul cald si umed al stupului ; folosirea antibioticelor sa nu se faca preventiv ci numai curativ, dupa ce un laborator a stabilit precis, prin antibiograma, agentul patogen care a deslantuit boala. Cind boala a cuprins un numar important de stupi din prisaca trebuie considerat ca to^i stupii sint infectati si trebuie sa se faca tratament specific, (fig. 39). Cercetatorii sovietici procedeaza bine cind transvazeaza fiecare colonie in stupi flambati ; toti fagurii sint scuturati de albinele acoperitoare pe un jurnal asezat in ta\a urdinisului larg deschis al noului stup ; matca este omorita ; in stupul nou se pun faguri gata cladi^i care au fost in prealabil dezinfectati prin vaporizarea acidului acetic glacial sau din eel tehnic ; in lipsa fagurilor cladi^i se pun faguri artificial! hranind coloniile cu sirop de zahar in cantitati mai mari deodata, cite 34 kg din 2 in 2 zile pina oind albiFig. 39. Loca amerioana in difertie stadii 'de dezvoltare. nele cladesc faguri noi. Toti fagurii cu puiet din stupul ataoat se pun intr-un corp gol care se asaza peste corpul unui stup sanatos despartit prin gratia despartitoare, iar urdinisul lui este acoperit cu pinza de sirma ; zilnic, colonia este alimentata cu hrana medicamentoasa ; dupa 15 zile, cind tot puietul din partea superioara a eclozionat, opera^ia de scuturare se repeta in alt stup dezinfectat; fagurii goli^i de puiet se topesc sau se dezinfecteaza in baie de formol 20%, unde stau 24 de ore, dupa care se extrage solutia prin centrifugare, se spala cu jet de apa curata si se usuca. Colonia astfel tratata va progress curiod si va da productie. Tratamentul obisnuit se face cu 1/2 flacon streptomicina si o tableta de hidrazita la litru de sirop, preparat din 600 g zahar la 1 litru ceai. Acesta se toarna in doua ulucele hranitor, dec! 700 ml sirop, iar restul se toarna in fir subtire, dintr-un ceainic, peste albinele dintre intervalele fagurilor. Opera^ia se repeta de 4 ori la intervale de 4 zile. Acum se face un nou tratament pentru toate cele trei forme de loca, inlocuind streptomicina cu teramicina, care se ofera coloniei sub doua forme si anume : Sub forma d*e pudra : amestec de 2,5 g teramieina cu 1 kg zahar pudra, se cerne peste spetezele ramelor si peste albinele ce se afla deasupra acestor speteze, cantitatea de 3050 g, din 7 in 7 zile, de 35 ori, in raport cu stadiul mai avansat sau mai putin avansat al infectiei coloniei de albine. Opera^ia se poate efectua cu mare usurinta, utilizind o strecuratoare cu sita metalica, din acelea ce se

utilizeaza la strecurarea ceaiului. Dupa aplicarea acestui tratament de soc de pe urma caruia va dispare mortalitatea puietului, este bine ca tratamentul sa fie aplicat in continuare prin turtitele uleioase. Turtitele uleioase se ob^in amestecind 150 g zahar pudra, cu 1 g teramicina si 50 g ulei de floarea-soarelui; acest amestec este bine omogenizat si asezat pe o foita de material plastic fie pe spetezele ramelor, sub podisor, fie pe fundul stupului. Doza aceasta do 200 g turti^a este consumata foarte incet, tinind 23 luni, deci aproape toata durata sezonului activ de cules. Prin prezen^a ei in fiecare colonie, pe linga actiunea de continuare a tratamentului de soc inceput sub forma aratata mai sus prin pudrare, se realizeaza cea mai sigura combat-ere a celor dou& forme de loca, in timpul cit este in stup, precum si cea mai eficace masura preventiva contra acestor boli amenintatoare si atita de raspindite. Medicamentul prezent in colonie sub forma de pudra sau sub forma de turta uleioasa este vehiculat de albine peste tot si fiind introdus in hrana puietului, exercita o ac^iune nimicitoare asupra agentilor patogeni atit pentru loca europeana, cat si pentru loca americana. De aceea, cunoscind acest lucru, stuparii trebuie neaparat sa aplice aceste masuri in caz ca au identificat prezenta acestor boli in vreo colonie. Pentru a fi feri^i de declansarea ei, mai ales acei apicultori care sint expusi la un asemenea rise, prin practicarea stuparitului pastoral, este recomandabil sa nu piece in deplasari cu stupinele fara turtita uleioasa pe fundul fiecarui stup ocupat de albine. Paratijoza In ordinea inscrierii bolilor contagioase urmeaza : Paratijoza denumita si salmoneloza este provocata de bacilul Salmonella parathyphi alvei Bar, care se afla in apele statatoare si cele infectate de la scurgerile grajdurilor, de unde albinele se aprovizioncaza cu apa in lipsa unui adapator in prisaca, infectind astfel colonia. Boala ataca numai albinele adulte in sezonul de primavara si citeodata si toamna. Se raspindeste in prisaca mai ales prin trintori, care pot circula fara opreliste de la un stup la altul. Ca simptome apar excrementele viscoase, aruncate din zbor, cu miros respingator si de o culoare inchisa. Abdomenul albinelor bolnave este balonat, iar intestinul retras pentru examinare are o culoare alb-murdara sau cenusiu-indhis. Uneori albinele bolnave defeca chiar pe faguri. Cercetatorul sovietic $alimov a studiat bacteriile, care sint nesporulate, cu dimensiuni de 0,92,0 micrcni lungime si 0,4 microni latime. Sint anaerobe J), mo'bile, gram-pozintive 2). Formeaza o microflora paratifica. De cele mai multe ori bacterii coli-paratifice au fost gasite in intestin si in hemolimfa.
1) anaerob = organism capabil sa tralascS In absen^a oxigenului liber molecular, In contrazicere cu cerob organisme a cfiror viata este legatS de prezenta oxigenului molecular liber. 2) gram-pozitiv = microbi din cei ce se cckwreaza cu o solute iodo-iodurata Intrebulntata In bacteriologie pentru a colora i^i diferentia microbii.

242

243

Se recomanda ca tratament un antibiotic tetraciclina, in dozS de 1 g la litrul de sirop dat din 4 in 4 zile, cite 0,500 1 de fiecare data. Se impun stricte masuri de igiena, cunoscute. Septicemia, boala infecto-contagioasa a albinelor adulte, este provocata de bacteria Pseudomones apisticus Buzide, in forma de bacili cu dimensiuni de 0,8 microni lungime si 0,6 microni la^ime care ataca hemolimfa ce devine tulbure. Contaminarea se face prin respiratie. Bacilul gram-negativ l ) se dezvolta mai ales cind in stupi sint factor! favorizan^i, in special excesul de umiditate. i riche^ii despre care vom vorbi putin mai departe provoaca declansarea bolii septicemia. Caracteristica acestei boli e prezenl^ cadavrelor albinelor care odata ce mor se sfartma foarte usor la orice atingere. Inainte de moarte albinele bolnave degaja un miros greu, iar cele sanatoase le gonesc din stup si nu le ingaduie revenirea in interior. Cele bolnave au puternice contractii abdominale. Se recomanda mutarea stupinei pe o vatra insorita, caci bacilii sint foarte sensibili la razele solare, murind in 7 minute. Ca tratament se folosesc antibiotice in proportie de 200.000 UI la litrul de sirop, cu ceaiuri medicinale, date citeva zile la sir. Boli virdtice
Paralizia virotica

bune ribonucleaza pancreatica sub forma de aerosoli. Pentru aceasta lulucrare, substanta se pune intr-un pulverizator care, sub ac^iunea presiunii, pulverizeaza medicamentul in particule extra fine ca un nor pe care albinele le inhaleaza. Sucul de ceapa in sirop, 25 g la litru, folosit in mod obisnuit, fara a fi specific, da rezultate bune. Dar cum se ob^ine sucul de ceapa ? intreba un tinar apicultor. Se cura^a ceapa de foile exterioare ; se rade pe o razatoare netocita folosind partea cu orificiile cele mai mici; razatura se pune intr-un tifon si se preseaza cu o mica presa de mina. Sucul apare ca o spuma ce se toarna in siropul caldut- Are proprietati fitoncidice pretioase care ajuta alibinelor la dezinfeotarea sistemiil'ui digestiv, dindu-le in acelasi timp o longevitate adeseori chiar dubla. Doza de sirop care seda zilnic este de 250 g ; sucul de usturoi are aceleasi proprietati dar se ob^ine mai greu Ja razatura trebuind sa stea citeva ore in apa caldu^a ; se da numai de doua ori pe saptamina pe cind sucul de ceapa se da oricind, i fara nici un inconvenient. Sucul de moroov, care contine muita vitaminS A, se da oda-ta pe saptamina si in doza de 100 ml.
Boala neagra de pddure

Dintre bolile virotice provocate de virusuri periculoase care cu greu pot fi detectate si numai cu microscoape electronice, ei avind marimi milimicromice, sint : Paralizia virotica se prezinta sub 2 forme : una acuta care ucide albinele infectate dupa 12 zile de la contaminare si cea de a doua, cronica, cind sfirsitul letal apare la 56 zile. Nu se stie pina acum originea lor, iar cercetatorii au pareri diferite : unii o atribuie unor descuamatii de culoare bruna la nivelul intestinului mijlociu ; altii sus^in ca boala se datoreaza unei intoxicatii cu polen de la unele plante ca strigoaia (Veratrum L.). Intr-adevar, s-a constatat ca virusul ataca albinele tinere de 910 zile care fiind doici, consuma mult polen. Boala insa apare acolo unde stupii stau prea mult expusi la soare, ridicindu-se astfel temperatura interioara din stup. Atunci virusul ataca in masa colonia. in special in timpul unui cules. Furtisagul intre colonii faciliteaza extinderea bolii in prisaca. Simptomele caracteristice sint urmatoarele : perisorii de pe cap cad ; toracele ia o culoare neagra lucioasa ; albinele stau ca amor^ite. Se recomanda umbrirea stupilor in zilele prea calduroase, oferind coloniilor bolnave ceaiuri medicamentoase in care se adauga 2 tablete de cloramfenicol la 3 litri. Ca mijloc profilactic s-a folosit cu rezultate
') gram-negativ se coloneaza foarte pu^in cu coloran^I alcallni.

Alopetia nigfans apis, arnintita la bolile matcii boala a carei etiolo-gie nu este inca precizata, se atri'buie unor albine care datorita diferitelor accidente mai mult sau mai pu^in grave devin negre, lucioase, fara perisori pe torace si abdomen. Simptomele pot fi confundate cu cele ale nosemozei, acariozei, toxicozei etc. fara a fi nici una din acestea. Dupa unii cercetatori apare ca o oonsecinta a unui dezechilibru alimentar. Al^i cercetatori o atribuie unui factor ereditar dinspre mama care scurteaza durata normala de vietuire; in organismul albinelor bolnave azotul scade la 14,5% fat& de 22,5Vo cit exista in albinele sanatoase. De asemenea, >un consum marit de miere de mana sau chiar o prelucrare prelungita a ei ar putea fi cauza acestei boli. Ineecticidele maresc si ele posibilitatile aparitiei bolii, mai ales cind se fac in timpul inlloririi plantelor. Este cazul pe care 1-am intimpinat in 1960 cind am trnsportat stupina la un cules de floarea-soarelui la G.A.S. Frimu (Lehliu) : in primavara, plantele abia pornind la vegetatie au fost tratatc cu DDT. Substan(a s-a pastrat pe teron pina la inflorire, caci n-a plouat de loc. Cind a inceput culesul a survenit o ploaie si totodata o mare parte din albine au inceput sa moara, cu fenomene tipice de ,,boala de padure". Am mutat imediat stupina la G.A.S. Burdusani, lalomita unde n-a mai aparut nici un caz de boala, iar recolta a fost excelenta. Simptomele incep printr-o neputin^a de zbor; albinele ies din stup pe scindura de zbor, cad pe pamint, vor sa se inapoieze in stup, dar garda de la urdinis nu le ingaduie sa intre, aparind incaierari intre albine Abdomenul este usor marit fara a manifesta semne de diaree, el devine negricios chiar si la albinele tinere atinse de aceasta afec^iune. Stomacul si gusa le sint goade, dar la disectia intestinului extras cu

244

245

grija pentru a iei in intregime, se observa leziuni ca niste mici noduli negriciosi, iar culoarea stomacului este punctata, pestrita. Unii cercetatori printre care se numara si dr. Al. Popa din ^ara noastra considera ca boaila estc de natura virotica. Transportarea stupinei ia un cules de polen variat constituie un mijloc de tratament; streptomicina a dat oarecare rezultate in doza de 1 g la 4 litri de sirop medicamentos deci un flacon oferit albinelor in 16 zile in doze de 250 ml. In toate afectiunile cu acest caracter nu trebuie sa lipseasca sucul de ceapa din ceaiul medicamentos. Albinele moarte din fata stupului se ard zilnic, luindu-se toate masurile de igiena cunoscute : flambarea stupului, schimbarea hranei si chiar a matcii. Puietul in sac Puietul in sac este o boala virotica a puietului atribuita unui virus filtrabil ce face parte din specia Morator aetatule (fig. 40). Puietul moare in stadiul nimfal, iar cadavrele nu sint aderente alveolelor ci se pot scoate cu pen'seta, prezentindu-se sub forma unui sa-c alungit, plin pe jumatate cu lichid de exsudatie, adunat intre cuticula si corpul gras, care se des-comipune atacat de virus. Pe acelasi fagure se vad si alveole cu puiet Fig. 40. Boala puiet in sac sanatos si cu puiet mort, pe care albinele (Sacklbrood) : il scot cu usurinta ; albinele din grupul 1 celuia capacita cu larva bol- social al curatitoarelor dupa, prof. Borchert, nava ; 2 larva moarta i uscata in alveole. il Inghit, pentru a inlatura raspindirea bolii in stup. Tratamentul este la fel cu eel aplicat la loca, inclusiv cloramfenicolul o tablets, sfarimata si dizolvata initial in apa calduta, la fiecare litru de sirop medicamentos. Micozele Micozele sint boli provocate de unele ciuperci daunatoare ce afecteaza atit puietul larvar si pupele, cit si albinele mature, pe acestea din urma insa intr-o masura mai redusa. Dr. Brizard si prof. Rousseaux din Franta se ocupa mult de studierea lor, publicind in reviste diferite articole lamuritoare. Aceste boli au devenit in ultimii ani mult raspindite, banuindu-se ca activitatea lor s-ar datora abuzului cu antibiotice care sterilizeaza intestinul, distrugind flora bacteriana buna, lasind libera calea de raspindire a acestor micoze. Micozele sint provocate de ciuperci, traind fie ca saprofiti pe materii in descompunere, fie ca parazi^i vegetali sau animali, de la care iau carbonul care le este necesar. Uneori, puietul si albinele adulte apar pietrificate ca in aspegilozd provocata de agentul sau patogen Aspegillus flavus, care ataca sistemul nervos si muscular atit al puietului, cit si al albinelor mature. De accea in lucrarile de specialitate este denumit si puiet pictrificat.
246

La fel ca agentul de mai sus sint si ciupercile Pericystis apis care provoaca boala puietul varos (pericystimicoza) despre care vom vorbi mai departe. Pentru a nu fi confundat cu Pericystis alevei care ataca pastura din faguri, puietului varos i s-a dat o denumire aparte si noua : Ascosphaera apis. In general, ciupercile sint formate din filamente sub^iri si ramificate denumit nife }). Ele pot sta iarna in intestinul mijlociu al albinei si chiar in miere, deci initial in nectar. In cele mai multe cazuri apare in primavara urmatoare. La un cules bogat, umiditatea din stup, favorizeaza dezvoltarea ciupercii, caci atunci temperatura de la exterior se ridica, creind conditii favorabile pentru apari^ia bolii. Aspergiloza (puietul pietrificat)

Aspergiloza cu agentul sau patogen micoti-c amintlt, denumit Aspegillus flavus se dezvolta la o teonperatura de 2740 cu un pH 2,87,4. El are nevoie de mult oxigen si pu^ina lumina. Rezistenta acestor ciuperci este redusa. Cercetatorii au constatat ca la 60C moare in 30 minute. Larvele sint acoperite cu un strat de spori galbeni-verzui ; miceliul captuseste alveolele cu larvele moarte, extinzindu-se pe suprafa^a fagurelui. Murnificarea se datoreaza evaporarii apei din ^esuturi. Cind aceasta este terminata, cadavrele ghipsoase si tari suna in faguri cind acestia sint scuturati. Masurile de combatere sint urmatoarele : stupina sa fie insorita ; stupii bine dezinfecta^i prin flambare ; in stupi sa se creeze o buna ventilatie. Prof. Rousseaux de la Centrul de combatere a bolilor albinelor Nice (Franta) indica ca la fundul stupialui sa fie o deschidere prevazuta cu o pinza metalica, care ramine deschisa si iarna la stupii care pint sau au fost de curind bolnavi. Sporii acestei boli micotice patrund in intestinul mijlociu al larvelor prin hrana ingerata si infectata, oferita de albinele doici. Sporii germineaza in intestin raspindindu-se in tot organismul prin filamente, pina ajung sa strabata invelisul chininos al albinelor mature La inceputul bolii larvele au o culoare crem, iar corpul se mumifica aderind pe peretii alveolelor. Cind culoarea micelului este alb-galJjuie, ciuperca nu mai sporuleaza. In schimb, miceliul de culoare galben-verzuie e plin de spori, raspindindu-se pe suprafata fagurelui, formind pete. Raspindirea acestor spori e foarte rapida caci fiind extrem de usori sint imprastiati in cuprinsul stupului, la eel mai mic curent. Ca prognozS dr. Brizard considers ca micoza provocata de Ascosphaera apis e mai pu^in raspindita dar ciuperca este mai rezistenta, iar coloniile atacate pier, caci si albinele mature sint atacate. De aceea e preferabil ca la primele simptome, daca s-a primit confirmarea de diagnostic de la un laborator, colonia atacata sa fie area. Temperatura medie de 27C cit si umiditatea mare din stup favorizeaza extinderea bolii. Se recomanda ca stupii sa stea pe vetrele msorite iar alimenta^ia cu sirop sa fie inlocuita cu turtite mici, ca sa fie repede consumate.
') Hifa = filament din care este alcatult miceliul ciupercii.

247

In Franca s-au ob^inut unele rezultate prin folosirea unui antifungic in sirop amfotericina administrat de 34 ori, la intervale de 34 zile. Dr. Brizard recomanda ca in timpul verii fundul stuputui sa fie inlocuit cu altul din tabla perforata pentru o aerisire mai activa in interior. Se recomanda ca dezinfectant al stupului formol 5VoCa simptome tot dupa Brizard boala are doua faze : a) albinele bcflnave agitate, nelinistite ; b) apare paralizia urmata de moartea albinelor mature. Sint simptome cu care se poate stabili diagnosticul, care este precizat de : prezen^a puietului micozat pe mici portiuni din fagurii de cuib; prezenta larvelor petrificate; aderen^a acestora pe pere^ii alveolelor, cadavrele fiind sau de larve, deci in alveole deschise, sau de nimfe in alveole capacite. Boala nu dispare odata cu sezonul mai rece, coloniile slabesc continuu si fara ameliorare decit in cazuri rare si dupa masuri severe de igiena. Deosebita de aspergiloza, deci de puietul pietrificat dar tot atit de periculoasa pentru sanatatea coloniilor mai este si boala puietului varos, provocata de Ascophaera apis, boala denonmita perici'stimicoza. Adeseori insa era confundata cu Aspergillus flavus sau cu Pericystis alvei, care ataca pastura in faguri. Ascophaera apis (puietul varos) Ascophaera apis, spre deosebire de aspergiloza, ataca numai larvele, nu si albinele mature ; larvele moarte sint tari ca gipsul si ele nu mai adera la alveolele in care mor. Caracteristic pentru ele este faptul ca atunci cind fagurele cu larve moarte este miscat, se aude un zgomot, iar daca fagurele este rasturnat, din alveole cad cadavrele neaderente. Ascophaera apis, ataca puietul in toate stadiile sale de evolutie. Ea are 2 sexe : mascul si femel care dupa fuziune da nastere prin reproduce la spori. Sporocistii se prezintS sub forma unor corpuscule rotunde de culoare brun-verzuie, spre negru. Ei traiesc 15 ani in larvele mumificate si rezista la solutii de formol si bioxid de sulf. Larvele se contamineaza tot pe cale bucala. Dupa Briszard, se pare ca sporii ierneaza in stomacul albinelor sau chiar in miere. Boala apare in anul urmator in aprilie, iar in stup creste umiditatea din cauza nectarului apos evaporat in stup. Culesul de mana favorizeaza si el dezvoltarea sporilor acestei boli. Obisnuit, mai intii, ataca puietul mascul deci eel de trintori, ca apoi sa treaca si la larvele de lucratoare si cele de matca. La inceput larvele infectate au o culoare alb-galbuie devenind galbene ; apoi incep sa se intareasca si sint mai putin elastice. Miceliul creste repede formind un strat alb pislos invadind integral spa^iul alveolei. Apa din corpul larvei bolnave se evapora, organismul se deshidrateaza si mumificarea incepe. Cind procesul s-a terminat corpul devine
248

spongios ca gipsul, apoi sfarimicios ca varu). Suprafa^a larvei e amfotericina gramiloasa si cu o colorable variata, de la alb la verde inchis. Sporii ciupercii ramln in fagurii veChi, de aceea se recomanda ca acestia sa fie topi^i si inlocuiti cu faguri artificial! noi, dupa ce s-au luat toate masurile de igiena, flam'bind stupii si apoi dezinfectind oglinzile stupilor din fata urdiniselor, unde au fost scoase cadavrele larvelor. In general boala apare in zonele marginase ale cuibului cind albinele pu^in numeroase nu acopera bine fagurii cu puiet. Se impune deci o comprimare a cuibului incit albinele sa pastreze integral temperatura normala. O data cu venirea verii, cind temperatura de afara creste, boala mai scade din intensitate. Ca tratamente, in strainatate, s-a folosit cu rezultate bune fumigarea fagurilor cu oxid de etilena care se prepara industrial prin oxidarea catabolica a etilenei. Acest produs este folosit ca insecticid de respira^ie pentru gazarea daunatorilor produselor alimentare in doza de 240 g/m3. Rezultate bune s-au otyinut si cu alte fungicide ca acidul sorbic si parahidroxibenzonatul de metil. Acidul sorbic se poate da si sub forma de turti^e cu rezultate bune. Prdblema este inca in cercetare si nu s-au transmis inca dozele ce se folosesc in tratarea bolii sub aceasta forma. Trartamentul acestei boli se face prin prafuirea culoniei cu Thiabendazol 2 g la 700 g de zahar pudra, care se ofera albinelor in partea de sus, pe spetezele superioare ale ramelor, Opera^ia se repeta de 34 ori, la intervale de 3 zile. Trebuie luiate masuri severe de dezinfectare a fundului stupilor, flambarea interiorul sau si aerisirea bogata prin urdinisul larg desehis. Colectivul de patologie de la Institutul de cencetari pentru apicultura al Asociatiei Crescatorilor de albine a putut izola ciuperca ce provoaca boala si a preparat un medicament, micocidin, care se experimenteaza in prezent cu rezultate bune. Micocidinul se utilizeaza pulverizind cite 100150 g peste faguri si albine. Tratamentul se repeta dupa 4 zile, apoi la 6 zile de citeva ori. Este si mai bine cind stuparul elimina mumiile aflate in alveole, scotindu-le usor cu o penseta. Ele sint usor de detectat chiar atunci cind albinele bolnave sau moarte sint sub capacele care au o culoare pu^in albicioasa si sint usor evacuate. Mumiile se ard ca si cadavrele extrase din alveole si inca nemumificate. Utilajul iolosit in prisaca daltita de ridicat ramele, lantetele, planseta pe care se scot mumiile, periile, afumatorul, masca trebuie lasat toata ziua la soare, pe capacul unui stup, intrucit expunerea la soare distruge agentii patogeni de orice fel. Dupa ce puietul sanatos a eclozionat fagurii preinfecta^i se ard, caci sporii in condi^iuni bune de trai, vie^uiesc 15 ani. Rezultate bune s-au ob^inut si cu sucul de ceapa ori eel de usturoi dat in ceaiuri medicinale. Sublimatul corosiv l%o dezinfecteaza bine ramele, scindura de zbor, foalete afumatoarele etc. De asemenea, asa cum am amintit mai inainte o ciuperca asemanatoare celei a puietului varos, Pericystis alvei, ataca pastura care

249

astfel consumata de albine in lipsa polenului, expune colonia la o infectie micotica. Acolo unde pastura este atacata ea se inalbeste ca varul si poate ti eliminata usor de stupar, iar fagurele trebuie supus unui tratament de fumigatie pentru a distruge eventualele ciuperci. Am insistat ceva mai mult asupra micozelor caci in ultimii ani ele au aparut pretutindeni, punind in alarma pe raul^i cercetatori spre a gasi metode mai sigure de indepartarea lor. Din fericire ele nu nimicesc coloniile decit acolo unde stupii nu sint ingrijiti, dar, totusi, fac pagube insemnate, micsorind productia si dind stuparului multe griji si truda. Despre Salmonella mors apis, ciperca ce ataca matca precum si albinele adulte, am vorbit la capitolul matca, si nu mai revenim. Bolile parazitare Nosemoza Bolile parazitare sint si ele destul de periculoase. Incepem cu nosemoza, careia ii vom da o expunere mai ampla, caci ea a devenit acum cea mai raspindita si mai greu de inlaturat. *Nosema apis Zander lucreaza la inceput insidios, neobservat; atunci cind apare mai puternic va crea dificultati pentru stuparul care trebuie sa duca o lupta serioasa, zi de zi, pentru a :',o rapune. Boala este provocata de protozoarul amintit care-si gaseste loc prielnic in epiteliul intestinului mijlociu (stomac) al albinelor adulte atacind chiar si matca, infectata prin hrana primita, mai ales cind, in iarna, ea mai consuma si ceva miere. Agen^ii patogeni de raspindire sint sporii care evolueaza in planon^i apoi in meron^i care completeaza ciclul depunind sporii initiali. Ei se aduna cu milioanele in intestinul victimei. S-au gasit ,pina la 180 milioane de spori pe mm3. Nu orice spor ajunge sa aiba o actiune destructiva, caci foarte mul^i din ei sint impinsi in punga rectala, de unde sint eliminati o data cu excrementele. Dar si acolo, afara in natura, au ocazia de a se reintoarce in stup, readusi de albinele care aduc apa de la o sursa infectata, in care au cazut din zbor excrementele albinelor bolnave impreuna cu sporii, care isi incep evolutia lor funesta. Dar, daca albinele coloniei respective sint puternice si bine hranite cu rezerve de hrana din proteinele corpului gras, fosfatul de calciu care regleaza aciditatea sucului gastric nu le permite sa evolueze si sint eliminati la rindul lor. Lupta este grea caci adeseori numarul imens al sporilor cere organismului eforturi mari, iar colonia slabeste zilnic. Uneori boala este introdusa indirect in stup prin intermediul altor parazi^i cum sint de pilda : gindacii de mucegai care traiesc in corpul albinelor moarte. Ei se afunda apoi in pamint pina ajung la maturitate, cind revin in stupi, in timpul noptii. Ei sint plini cu sporii din cadavrele consumate initial, spori pe care ii raspindesc usor in colonie. De aceea, una din masurile elementare de igiena din prisaca este ca sa fie cit mai des maturate si apoi arse albinele
250

moarte cazute pe oglinda stupilor. In primavara, stupii trebuie sa fie bine cura^ati la flambare, dupa ce s-au razuit toate petele de diaree. Apoi, colonia este transvazata din stupul in care a iernat in eel curat, comprimind ramele la cite sint ocupate bine de albine, marginind colonia cu doua diafragme intre doua perne cu material termoizolator. Urdinisul este micsorat, iar stupii sint cu fa^a spre sud. Capacele trebuie sa aiba perne bine indesate si groase ca sa nu se piarda caldura, care in primavara este elementul principal care ajuta la dezvoltarea normala a cuibului. Hrana trebuie sa fie de calitate buna, cu miere in faguri capaci^i, scosi din depozit si pastrati intr-o camera ferita de ger si de unele mi coze care adesea pot compromite mierea. O influenta mare in frinarea bolii nosemoza o au zborurile de curatire intestinal^ pe care colonia le face de 23 ori in timpul iernii, in zilele insorite si fara vint. Atunci albinele ies repede, se cura^a, arunca din zbor milioane de spori. Daca unele din ele mai ales cind este zapada pe vatra prisacii, ramin acolo inghe^ate, stuparul sa nu fie ingrijorat, caci tocmai acelea sint grav atinse de boala si murind afara din stup, scapa colonia de un mare numar de spori. De aceea se recomanda ca stuparul sa forteze coloniile sa iasa in timpul iernii in zbor de curatire. Pentru aceasta, cind afara temperatura este de 89C stuparul trebuie sa ridice capacele expunind la scare pernele umede, si sa ridice podisorul dupa ce soarele il incalzeste 3040 minute. Albinele ies in zbor de curatire si apoi reintra fiecare in stupul lor, dupa care se repune totul la loc si in aceeasi ordine. Daca stuparul observa cu aceasta ocazie ca hrana este prea putina, pina cind vin zilele calde ale prima"verii, introduce linga ghem 23 faguri cu miere buna ; in lipsa acestor faguri, el poate turna mai inainte, in fagurii goi, sirop de zahar 3/1 >cu Fumidil B, (dupa indicatiile ce se vor da mai jos) pe care ii asaza apoi linga ghem. Desigur ca aceste interventii deranjeaza colonia; de aceea se recomanda ca in locuj siropului, deasupra letiso&relor superioare ale ramelor sS se puna cite o turta de serbet, preparata mai inainte din zahar pudra framintat cu 20% miere cristalizata partial; turti^a de 500 g se intinde pe o mica bucata de tifon, asezind-o deasupra ghemului. Operati^ este bine sa se repete peste doua saptamini, pina apare in natura un mic cules de nectar, dar mai ales polen proaspat. In turtle se ^adauga si antibioticul Fumidil B si vitamina B2. Daca se observa ca albinele au defecat in stup si fagurii^ de acol^ sint murdariti, aparind un miros greu si o umiditate exagerata in stup' trebuie neaparat intervenit pentru trecerea coloniei intr-un stup cura cu faguri de rezerva scosi din depozit. Acestia sint tinuti 12 zil~ intr-o camera calda la o temperatura de 2528C, pentru a putea ** usor ocupat,i de colonie. Operatia se indeplineste chiar in prisaca, la c& putin +12C prin asezarea in locul stupului murdar a unui stup cura^j cu faguri calzi continuinidu-se in fehil urmator : se inchide urdinisxJ de la stupul curat si gol; peste el se asaza un corp gol de stup pentr s<ruturarea coloniei in fagurii de jos. Se deschide cu precautie stu murdar pus alaturi, scotind de la margine primul faguri ; el se

meet, lateral, pentru ca albinele ce stau strinse in ghem si se desprind de acolo, sa nu cada pe fund ; fagurele scos cu albina acoperltoare este scuturat brusc in golul slupului de deasupra ; albinele cad intre Xagurii curati din stupul nou ; se procedeaza la fel cu toll fagurii din corpul murdar ; cu putin fum, albinele scuturate patrund usor intre intervalele fagurilor curati. Cind s-au scuturat to\i fagurii in felul acesta, se reiau la scuturat si albinele care intre timp au iesit din alveolele goale in care iernau. Stupul curat cu colonia transvazata incadrata cu doua diafragme si doua perne apoi podisorul si capacul este. dus intr-o camera oalda unde sta 12 ore. In acest timp ghemul se refaee intre faguri. A doua zi dimineata, stupul cu colonia transvazata e dus in prisaca la locul sau, cu urdinisul pu^in deschis unde va continua sa ierneze in conditii! bune. Fagurii murdari de diaree se curata sau mai bine se topesc. Toate aceste masuri de profilaxie trebuie urmate de un strict control de laborator, facut tuturor coloniilor din prisaca. In acest scop se iau probe de albine, rididnd putin podisorul fiecarui stop , se perie o parte din albinele aflate pe el intr-o farfurie cu alcool medicinal sau se face aceeasi operatie de periere de pe fagurele marginas. Este nevoie numai de aproximativ 50 de albine pentru analiza fiecarei colonii. Albinele din alcool mor imediat; ele sint scoase cu furculita de descapacit, sint puse la zvintat pe capacul stupului din care provin si apoi introduse intr-un cornet de hirtie pe care este notat rnai inainte numarul stupului din care provin. In felul acesta dupa rezultatele date de laborator, care indica numerele stupilor in care exista nosemoza, stuparul poate face un tratament diferentiat. Daca probele afirma prezenta nosemozei la 20% din stupii prisacii se aplica tratamentul la toate coloniile. In principiu, coloniile puternice sint cele care trebuie mai intii sprijinite, caci ele vor fi cele de la care stuparul asteapta recolta buna. Cele slabe, numai dupa ce sint unite intre ele formind o colonie cu populatie numeroasa, li se aplica si lor tratamentul respectiv. Aceasta recomandare se bazeaza si pe constatarea ca aceste colonii care ies slabe din iarna nu mai rezista la eforturile unei primaveri cu temperaturi sub 9C, situatie in care Nosema isi dubleaza atacul. Ca tratamente s-au incercat multe medicamente dintre care bune rezultate le da Fumidilul B un produs de mare valoare care se ofera in sirop inca din toamna, distribuit de opt ori, de doua ori pe sapt&mina. Siropul medicamentos se face astfel : un flacon confine 500 mg de substanta activa, care permite prepararea a 40 doze (500 mg : 12,5=40). Materia prima din flacon, plus excipientul, este dizolvata in zece parti de ceai sau de apa fiarta si racita. Se agita bine pina cind solutia este complet limpede ; apoi se pune in 20 litri sirop 2'1 (2/1 ceai la 1 kg zahar). O jumatate Htru de sirop medicamentos reprezinta pentru fiecare colonie cantitatea care ii va fi distribuita de doua ori pe saptamina timp de o luna. Cind nu exista posibilitatea cintaririi substantei se recomanda folosirea metodei dr. T. Bogdan de la fosta Sta^iune centrala de cercetari pentru apicultura si sericicultura. Utilizind acest prooedeu continutul unui flacon necesar la 25 colonii se Sntirade pe o coala de hirtie si se 252

imparte in patru par^i ; fiecare sfert se dizolva in apa caldu^a pina se limpezeste solutia dupa care se adauga la 5 1 sirop. Fiecarei colonii i se administreaza 200 ml de doua ori pe saptamina, timp de o luna, deci in total de opt ori. Coloniile puternice prezinta un mare dinamism dupa un astfel de tratament. Cind tratamentul se face toamna trebuie ca neaparat in primavara sa fie repetat, deoarece atunci nosema incepe sa se manifeste mai activ. Dupa cercetatorii germani sezonul eel mai bun de aplicare a tratamentului este in primavara. Tratamentul se face prin pulverizarea siropului medicamentos, cind albinele incep sa aduca in stup insemnate cantitati de polen proaspat. Acest fel de aplicare are o insemnatate deosebita, caci parazitii de Nosema apis sint si ei la rindul lor favoriza^i in dezvoltare, de aparitia polenului proaspat adus in stup. Intr-adevar, fiind cantonati in intestinul mijlociu, parazi^ii se dezvolta concomitent. Deci pulverizarea medicamentoasa intervine intr-un moment optim de frinare a dezvoltarii agen^ilor patogeni. Pe linga aceasta dnterventie, albinele atinse de boala sint ajutate !n dezinfectarea lor de aparitia in intestin a acelor invelisuri celulozice ale polenului. Este cunoscut efertul celulozei in orice organism, caci excitind intestinele, determina o purgatie mai activa, ce antreneaza si ajuta la evacuarea in masa a srx>rilor, o data cu excrementele care ^isnesc cu putere din punga rectala. Cind stuparul intervine si el cu siropul medicamentos cu Fumidil B, situa^ia parazi^ilor devine precara, iar albinele se curata de acesti agenti patogeni periculosi. Cercetatorii sovietici au obtinut rezultate bune folosind sulfapiridizina (spofazol) in doza de un litru sirop medicamentos, dindu-1 cite 200 ml de trei ori din 3 in 3 zile, cu conditia ca echipamentul de faguri si stupul insasi sa fie in prealabil dezinfectati cu formol, si respectate masurile de igiena in prisaca. Desigur ca intr-un fel acest tratament este mult mai economicos, cerind timp si munca mai putine apicultorului, pe cand Fumidilul B cere un tratament de o luna, administrindu-1 de 8 ori la o colonie. Siropul poate fi oferit si turnindiu-1 in fir subtire intre intervalele fagurilor ocupati de albine. Oricare tratament s-ar aplica, stuparul are datoria ca mai ales in primaverile reci coloniile sa-si pastreze integral caldura normala, fara varia^ii ; coloniile trebuie sa fie bine impachetate. urdinisele sa fie micsorate in noptile reci si sa fie redeschise dimineata cind rasare soarele. In cazul lipsei Fumidiluliai B sau a medicamentului sovietic amintit, Institutul de cercetari pentru apicultura recomanda sa se dea fiecarei colonii cite 1 g de streptomicina dizolvata in 4 1 sirop, care desi nu are un rol curativ in nosemoza, stimuleaza dezvoltarea coloniilor. Siropul medicamentos astfel preparat se da in doze de 0,500 1, repetat de sase ori, deci in total 3 1 sirop oferit albinelor din 4 in 4 zile. Personal am avut rezultate foarte bune folosind ceaiuri medicale cu zahar, adaugind la fiecare litru de sirop cite 25 g sue de ceapa. In zece ani de aplicatie constants nu am avut nici un caz de nosemoza in prisaca, dar am urmarit ca aceasta hrana medicamentoasa sa aiba totodata un pH de 56 care frineaza dezvoltarea nosemozei, pe cind o hrana alcalina cu un pH de 89 o favorizeaza. 253

Trebuie urmarite in special coloniile care au prezentat in primavara fenomene de. diaree. care adeseori este tin preludiu al nosemozei, diaree care este insa de multe ori si inofensiva. Ea se prezinta cu excremerite in stare apoasa, de culoare castanie. Albinele au abdomenul marit si cind este usor presat, din el tisnesc excrementele; se inlatura cauzele care au provocat-o si anume : umiditatea din stup, faguri patati, caldura intre perne ale cuibului, hrana de calitate buna.
Bonla de mai

Varoatroza Varoatroza, provocata de acarianul parazit Varoa iacobsonii, este o boala foarte periculoasa care poate, in scurt timp, sa distruga stupini mari. Boala adusa din Indonezia bintuie cu furie in Extremul Orient, la Primorie (U.R.S.S.) masivul eel mai intins din lume de tei, unde vin sute de mii de stupi ; in acea regiune boala face ravagii. Prin schimbul de material biologic boala a aparut in Rusia europeana, trecind prin acelasi mijloc in Bulgaria. Acarianul masoara 1,5 mm X 1 mm lungime. Are 8 picioare dar este foarte agil. Femela depune 26 oua in alveolele puietului necapacit din care se nasc larve in 23 zile. Larvele parazitului traiesc la inceput pe seama hranei larvelor de albine, ca apoi cind acestea sint capacite, parazitii sa atace pupele, sugindu-le hemolimfa. Parazi^ii ajung la deplina maturitate dupa 78 zile de la eclozionare. Fiind maturi, acarienii parasesc alveolele dupa eclozionarea albinelor si se prind pe corpul albinelor din colonie si mai ales pe eel al trintorilor. Se fixeaza in rcgiunea dintre torace si abdomen si uneori chiar intre segmentele ventrale abdominale, unde s-au gasit intre 1 si 20 acarieni. Ei se hranesc cu hemolimfa larvei, se imperecheaza si depun oua la fel ca si mamele lor. Albinele parazitate mor cu timpul. Cele care ies din alveolele in care au crescut odata cu acarienii prezinta in general deformari corporale, parasesc stupul si mor afara sau in stup, cadavrele fiind eliminate de albinele curatitoare. Parazitii se raspindesc si la alti stupi. Vehicularea lor o fac in special albinele hoa^e, cele care s-au ratacit si nimeresc intr-un stup cu parazi^i si in special trintorii. Lupta impotriva acestor acarieni este foarte dificila intrucit larvele lor stau ascunse sub capacelele puietului. Tratamentul cu fenotiazina ataca numai acarienii adulti, dar sub capacele apar alte generatii, care se inmul^esc la rindul lor. Numai daca concomitent se descapacesc fagurii cu puiet, larvele de acolo mor impreuna cu acesti periculosi paraziti. Institutul de cercetari pentru apicultura al Asociatiei Crescatorilor de Albine a elaborat un medicament (Sineacar) pentru tratamentul acariozelor albinelor in general. Acest medicament se oonsidera a fi eficace si in varoatoza. Tratamentul cu fenotiazina se aplica folosind acest medicament asa cum se face si la Braula coeca dar in propor^ii de 1,5 g la o fumigatie, pina se arde toata substanta. Operatia se repeta de inca 3 ori la intervale de 3 zile. In felul acesta si genera1,iile viitoare de acarieni, ajunse in stadiul de adult in alveolele fagurelui vor putea fi distruse prin repetarea tratamentul ui. Apicultorii cu stupii bolnavi sint obliga^i sa declare apari^a bolii; se instituie carantina si aceasta se ridica numai in cazul in care nu a mai

Boala de rnai, denumire data de cercetatorul Morgenthaler si Manuriz, este asemanatoare ca simptone cu cele scrise mai inainte : incapacitate de zbor, abdomen umflat, tremurari ale corpului. La analiza s-a gSsit mult polen nedigerat de la diferite flori care produc constipate. Se banuieste ca vina o po'arta anumite plante cu polen toxic care confine anemonina, caci boala trece repede, dupa ce s-a terminat inflorirea acestor plante. Amoebioza Amoebioza cauzata de protozoarul Malpighamoeba melltfica Prell din ordinul Amoebina ce se prezinta sub forma de dhisti rotunzi sau ovalici cu diametrul de 78 microni. Ei sint adusi in stup de albinele transportoare de apa din balti infectate. Amoebele invadeaza tubii malpighieni, care sint rinichii insectei. Ciclul evolutiv dureaza o luna. Cind boala apare, ea se manifesta cu o diaree de culoare galben-deschis provocata de once atingere a corpului, expulzind la distan^a reziduurile intestinale. Stupul miroase urit; pe fundul sau, pe scindura de zbor si jos, in fata stupului, pe oglinda lui se aduna multe albine moarte. Contaminarea se face chiar in stup, caci reziduurile fiind dulci, alte albine le ingereaza si 'se infecteaza. Nu exista nici un tratament specific ; s-a incercat Fumidilul B care n-a dat rezultate. Se aplica masuri de igiena curente. Stupina trebuie deplasata pe o vatra insorita, caci umiditatea unei vetre provoaca adesea boala. Se da coliniei o hrana cu vitamine B2 in sirop : trei tablete la litru sau sirop preparat cu drojdie 50 g la litru. Albinele trebuie dirijate sa se aprovizioneze cu apa numai de la un adapator din prisaca, punind acolo la inceput vreo doi faguri sau un sirop medicamentos foarte diluat. Prepararea siropului cu drojdie se face astfel : intr-un castron se pun 34 lingurite de zafrar tos ce se freaca cu un pachet de drojdie proaspata folosind o lingura de lemn, pina ajunge ca o smintina ; se adauga 1 litru ceai si se clocoteste 35 minute pentru a distruge fermentul; apoi se completeaza cu alt litru de sirop, se racoreste si se ofera albinelor bolnave in ratie de 200 ml pe zi, timp de 4 zile la rind, cind boala s-a stins.

254

255

aparut nici un caz in interval de un an de la tratament. Sa se evite mutarea de faguri intre stupii prisacii caci astfel boala se raspindeste din nou.La inceput, 'cind boala aipare, in stupina, este mult mai bine ca primele colonii sa fie ucise, fagurii se topesc, iar stupii se dezinfecteaza. Parazi^ii cazuji pe un jurnal pus in prealabil pe fundul stupului sint arsi. Acarioza Acarioza este o boala parazitara periculoasa care bintuie cu furie in alte ^ari ; la noi pina in prezent nu a aparut. Se banuieste ca aceasta rezistenta a rasei carpatine la atacul acarienilor, se datoreaza uonr perisori tari din vestibulul stigmelor respiratorii, incit acarienii nu pot sa strabata in trahee oa sa le invadeze, asa cum o fac la alte rase (fig. 41). Acarienii patrunsi in trahee, se inmul^esc foarte repede si asfixiaza albinele adulte. Se trateaza cu fumigatii de Folbex care are sufocantul respectiv aplicat pe niste cartonase ce se aprind usor si fac fum mult, asfixiind Fig. 41. Aoarieni provocatori ai aoarienii, fara sa pricinuiasca vreun bolii acarioza : neajuns puietului din cuib. Operatia se 1 femela $i masculul ; 2 trahee respiralorie invadata de acarieni. repeta din 7 in 7 zile, de doua ori, urmind a se repeta in primavara urmatoare. Este bine ca stupii sa fie dusi la pastoral la un loc de carantina unde oulesul le ajuta mult. Brauloza provocata, de paduchele albinelor, am descris-o la le-c^ia privind bolile matcii si deci nu mai revenim. Senotainioza Senotainioza este si ea o boala parazitara provocata de o musca senotainia tricupsis Mieg, de dimensmni mici, de culoare cenusie cu o dunga alba pe cap. Femelele stau pe capacul stupului la soare, si pindesc albinele in zbor, la care se repede fulgerator, depunind pe toracele lor cite o larva care se lipeste strins. Femela este vivipara, deci naste pui vii, cu care paraziteaza albinele tinere. Parazi^ii patrund in corpul albinelor prin articulatia dintre cap si torace si se hranesc cu hemolimfa acestora, ucigindu-si astfel gazda. Cind larva parazitului are 611 zile paraseste cadavrul albinei, se ingroapa in pamint unde dupa 12 zile devine matura si continua via^a parazitara in felul aratat. Musca ataca de asemenea viespile, furnicile etc. Tratamentul stabilit de cercetatorii sovietici consta in prepararea unei solutii de amidon, pe un carton alb, impreuna cu D.D.T. in con-

centratie de 2%. Substan^a toxica se imbiba in cartonul unde, obisnuit, sta la pind& musca parazitara, care se intoxica si moare. Alta metoda este asezarea pe capacele stupilor a unor farfurii albe, culoarea preferata pline cu apa, in care mustele parazitare se ineaca usor, in numar mare. Boli accidentale necontagioase Puietul racit Coloniile de albine sufera si de boli necontagioase accidentale. Astfel este puietul racit, boala care apare in oazul cind puietul ramine descoperit in noiptile prea reci; atunci coloniile se string in ghem si lasa fara acoperire fagurii din marginea cuibului. Puietul poate muri si din cauza unei supraincalziri a cui'bului in timpul unui transport in pastoral, cind nu s-au luat mSsurile de rigoare pentru ca in stup sa &e faca aerisire corespunzatoare, iar temperatura urea peste 36C. Este asazisul puiet oparit. Atunci suprafata fagurilor este uimedfi prin deshidratarea larvelor si nimfelor de sub capacele. Prevenirea unor asemenea cazuri le vom explica la capitolul Tehnica apiculturii pastorale.
Diareea albinelor

Diareea albinelor e o boala necontagioasa ce se manifesta prin tulburari ale tuibului diigestiv, prin balonarea intestinului posterior plin de reziduuri alimentare, in special atunci cind albinele au iernat cu miere de mana ce are un continut apreciabil de substante nedigerabile. Boala e mai activa atunci cind albinele nu au avut parte in iarna de o zi cu soare, cu temperaturi de 1012C, ca sa poata iesi in zborul de curatire, si sa elimine reziduurile din intestin. Dupa aceste zboruri albinele pot retine reziduurile inca o luna si jumatate fara alte manifestari de eliminare a lor. Deci boala se datoreaza unor perturbari ale proceselor metabolice. Ca tratament se aplica o fortare a coloniei sa faca un zbor de curatire chiar intr-o zi mai putin calda. In acest scop se ridica capacul ?i podisorul si se aplica peste corpul de stup un geam de sticla vopsit in negru ; el se incalzeste repede de la razele solare, transmite caldura in interior, iar albinele ies In zbor activ de curatire. Cu acest prilej, fiecarei colonii bolnave i se da un ceai medicamentos cu zahar 1/1 la care se adauga 1 g acid tartric dizolvat in prealabil si turnat in sirop. Intoxicaliile In categoria bolilor a^scidentale intra si intoxicatiile, care survin si ataca direct sau insidios. Printre plantele pe care le cerceteaza albinele pentru a recolta polenul ori nectarul, sint si plante care contin unele substante toxice pentru ele. De pilda, plantele din familia Ranunculaceelor ca piciorul cocosului (Ranunculus acer), bulbucii (Trollius europaeus), omagul (Aco17 C. 569

256

257

nitum napellus), nemtisorul de cimp (Delphinium consolida) care toate com;in anemonind, substanta toxica, iar degetul rosu (Digitalis purpurea), secreta un glicozid digitidina. Toxicitatea acestor substante apare in stupina numai atunci cind aceste plante cresc in masiv si dureaza numai 23 zile, dupa care ele nu mai actioneaza" nociv. La fel si nectarul arbustului Rhododendron, cu flori rosii-roz batind !n albastru, care confine o substanta toxica. Aceasta substanta nu face rau albinelor, caci, probabil, s-au adaptat de-a lungul timpului. In schimb, mierea produsa" si consumata de om da unele fenomene de intoxicatie fara urmari tragice. In anii sectosi si ceapa de saminta isi modified continutul de acid fosforic, devenind usor toxica ; de asemenea, in anii ploiosi, florile tutunului dau polenului o propose de anabazina ori nicotina peste normal; si mierea de mana, desi pentru consumul uman este foarte buna si chiar uneori superioara mierii florale, da albinelor, in iarna, o intoxicate datorita excesului de substante minerals pe care le confine. De multe ori insa nu planta respective este de vina. Exista substante toxice in atmosfera care provin din reziduurile anumitor unitati industrial si care polueaza intreaga flora melifera din jur. De exemplu, o fabrica de prelucrare a aluminiului, o data cu fumul cosurilor inalte elimina flor si derivatii acestuia, sub forma de gaz galben-verzi foarte toxic. Uzinele de bauxita din care apare aluminiul prin topire, elimina criolita tot atit de toxica, caci reziduurile luate de vint sint duse pina la 10 km, depunindu-se si pe flori. Foarte periculoase sint insa intoxicatiile chimice cu insecticide, aplicate adeseori fara sa se tina seama de instructiunile Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor. In vara anuuli 1966, la Cornetu judetul Ilfov mi s-au intoxicat coloniile de trei ori, iar in 1974, la fel, in comuna Joita-Bicu. Unele din aceste substante sint foarte toxice si pentru om. Cu citiva ani in urma in Columbia, piinea contaminata cu parathion care este un puterinc insecticid a provocat sute de victime. Insecticidele ca : D.D.T.-ul, Hecatoxul (H.C.H.), Detoxul, Aldrinul etc., toate cu o remanenta mai scurta sau mai lunga, fac mari pagube, Sint patru categorii de pesticide : insecticidele jolosite contra daunatorilor din clasa insectelor, fungicidele care ataca ciupercile microscopice, accaricidele care ataca acarienii, daunatori frecventi al livezilor cu pomi roditori si ierbicidele care distrug buruienile din culturi. Ele au diferite combinatii de arsenic clor, fosfor, sulf, flor etc. Intoxicatiile chiniice cu aceste pesticide actioneaza diferit. De exemplu, unele din ele prin ingestie, cind toxicul patrunde in gusa si in intestin prin consumul polenului sau al nectarului atins de pulverizari. Ele provoaca dereglarile metabolismului proteinelor, lipidelor, glucidelor si a apei; cele mai multe sint combinatii de arsenic, fluor si bariu. Altele actioneaza prin contact cind albinele se coboara din zbor pe florile atinse de substanta toxica ; de indata" toxina strabate cuticula de protectie si ataca sistemul nervos, iar albinele paralizeaza si mor aproape pe loc. 258

Altele actioneaza pe calea respiratorie, provocind albinei simptome de sufocare ; sint substantele clorurate, care elibereaza acidul clorhidric atacind traheele, traheolele si sacii aerieni. Daca stuparul este avertizat in timp legal doua zile eel putin inainte de stropiri poate lua masuri de aparare : se inchid stupii punind la urdinise triunghiul de aerisire inovatie proprie care permite o circulate activa a aerului in stup, cu conditia ca podisorul si perna de sub capac sa fie inlaturate. Astfel se stabileste un curent de aer permanent, care impiedica cresterea temperaturii. In cazul stupilor inchisi temperatura creste iar albinele devin nelinistite agitindu-se mult pentru a gasi o iesire si a face schimbul normal de gaze. De asemenea, albinele inchise vor fi alimentate zilnic cu apa data in ulucelul ramei, sau pulverizind-o prin orificiile de ventilatie ale capacului. Daca albinele mai sint si protejate contra razelor solare de la amiaza, punind pe tabla capacelor ierburi cosite, sau saci vechi, udati mereu cu apa, rogojini, saltelute, albinele pot sta inchise citeva zile fara pericol. Stuparul trebuie insa sa stie cu ce substanta toxica a fost tratata cultura respective, caci unele din ele au remanenta de citeva zile iar altele numai 24 de ore. Dupa perioada periculoasa, se retrag triunghiurile de aerisire de la urdinis, se asaza podisorul si salteaua la locul lor, iar albinele pot pleca la lucru farS pericol. Totusi, in lumea apicultorilor, aceasta situatie a creeat un sentiment de panica si unii dintre stupari au renuntat sa se mai ocupe de albine, ceea ee este in detrimentul economiei nationale ; cercetatorii de pretutindeni se trudesc sa gaseasca diferite metode cu caracter biologic care sa atace daunatorii, fara sa sufere albinele. De pilda, de curind (1974) se experimenteaza actiunea unor feromoni in combaterea acestor daunatori. O serie de feromoni sint raspinditi in aerul inconjurator al culturilor atacate. Acestia sint foarte atractivi pentru femelele daunatorilor care dezorienteaza pe masculi si astfel nu se mai produce imperecherea lor. Altii provoaca sterilizarea masculilor, in care caz femela desi imperecheata nu poate sS se reproduca. In general se apreciaza ca este necesara lansarea aproximativ de zece ori mai multi masculi sterilizati prin radiatii gama, decit numarul celor presupusi ca exista intr-o anumita zona. De pilda, in insulele Curacao din Marea Caraibilor, la 75 km de Venezuela, unde bintuia o musca care-si depunea ouale sub pielea vitelor, in special a oilor, cauzind pagube mari, s-au lansat 170000 masculi sterili. deparazitind intreaga insula. Americanii au imitat metoda si ra'spindind 50 miHoane de masculi sterili, au provocat disparitia intr-un singur an a speciei amintite care bintuia intreaga provincie Florida. Un medic german a obtinut un rezultat similar obtinind masculi sterili chiar in absenta radiatiilor gama, uneori prin incrucisarea unor specii a c&ror descendenti pierd capacitatea de reproducere. Pasari insectivore, insecte si plante daunatoare Albinele sint atacate de insecte daunatoare si pasari insectivore. Din prima categorie a insectelor am amintit paduchele albinei Braula coeca si musca Senotainia la boli parazit-are dar mai sint si altele ca : 259

clestarul pdsturii Silvanis surinamensis care distruge mari cantitati de polen si pastura daca nu sint combatuti la timp. Ei sint distrusi cu tetraclorura de carbon 2 linguri pusa pc o farfurioara. Aceasta doza este suficienta pentru un borean cu 1215 kg polen. Furnicile avide de miere sint distruse punind intr-o cutie acoperita cu pinza metalica cu ochiuri de 11,5mm, 34g arseniat de sodiu amestecat cu zahar sau borax solutie: la 100ml apa fierbinte se pun 20 g borax, si apoi se adauga 100 g miere sau zahar. Furnicile se mai distrug prin turnarea de petrol sau motorina peste musuroi; sarea de bucatarie presarata in jurul furnicarelor le goneste; Gdselnita Galeria melonella ataca fagurii in care au clocit citeva generatii de puiet, al caror invelisuri nimfale au ramas lipite pe peretii alveolelor ; acestea contin proteine care ajuta la dezvoltarea gaselnitei. Fluturii acesteia depun pina la 1 000 oua. Se distrug prin fumigatii cu sulf dat din 2 in 2 saptamini, de 23 ori. Mai bun este paradiclorbenzenul sub forma de cristale. La un corp cu 12 faguri se pune o Hngurita pe lantetii superior! ai ramelor. Lupul albinelor Philanthus triagulum - - asemanator cu viespea, dar mai mare ataca din zbor albinele si le consuma. Se urmaresc si se descopera cuibul lor in pamint, turnind sulfura de carbon si astupind intrarea cu pamint. Meloe verigatus este o insecta mica parazitara, de 2 mm, care se fixeaza la articulatia dintre abdomen si toracele albinelor, sugindu-le hemolimfa ; parazitul ataca chiar si larvele din cuib. Se indeparteaza dind fum de tutun dintr-un afumator; parazi^ii cad pe un ziar asezat in prealabil pe fundul stupului ; ziarul este apoi retras repede si ars (fig. 42). Urechelnita Forficula auricularia patrunde noaptea in stup si se hraneste cu miere, atacind uneori chiar puietul. Se distruge folosind fig. 42. Meloe Verifosfat de zinc. Se prepara un aluat cu un paliar gatus : 1 masculul; 2 femela. faina de griu, unul cu malai, 2 lingurite de zahar si putin fosfat, atit cit aluatul sa devina cenusiu. Se pune pe acolo unde insectele circula, sub capac, pe podisor, la incheieturi etc. Viespile ataca de asemenea coloniile in special Vespa crabo sau Vespa vulgaris. Fiind avide de carne, pe capacele stupilor, se pun citeva bucafjele care se lasa mai multe zile ; apoi se otraveste momeala cu verde de Paris sau alt& otrava. Dintre pdsdrile insectivore cea mai primejdioasa este prigoria Merops apiester. Au fcst cazuri cind in gusa unei prigorii s-au gasit 6070 albine inghitite. Cum ele traiesc in stoluri numeroase, se intelege ce paguba pot aduce, daca nu se iau masuri. Din fericire, cum ele isi fac cuibul in pamint pe margine de diguri sau ripi, pot fi sufocate in cuib introducind o cantitate de sulfura de carbon si apoi astupind intrarea cu lut. Un mijloc practic si usor de a le goni din preajma prisacii este inaltarea unui zmeu deasupra stupinei, zmeu ce are o zbirniitoare ; aceasta jucarie de ccpii le inspaimmta.
260

In afara de toate acestea albinele cunosc singure primejdia dupa sunetele pe care le emit aceste pasari si astfel cele mai multe dintre ele nu parasesc stupii pentru cules cind prigoriile navalesc in prisaca. In cazul cind prigoriile sint numeroase si se stabilesc in preajma stupinei, ele trebuie distruse, cacd altfel stupii ramin fara albine zburatoare. In aceasta situate se procedeaza in felul urmator : stolul de prigori cu puii zburatori inopteaza intr-un anumit loc pe un copac din apropiere. Odata identificat, acest loc, se transports acolo o caru^a cu paie, facindu-se citeva capite in preajma copacilor unde el dorm. Pe la miezul noptii stuparul cu alti 23 ajutori se posteaza in jurul capi^elor; se trage un foe de pii'sca si concomitent se aprind toate capi^ele ; pasarile buimacite se due direct spre flacari, unde pier in cea mai mare parte. Pifigoii si ciocdnitoarele desi fac unele pagube in stupina este interzisa distrugerea lor. Cei dintii se asaza iarna la urdinis ciocanind stupul ; albinele daranjate de zgomot se desprind din ghemul de iarna, ies pe scindura de zbor, de unde pasarile avide le devora ; ciocanitoarele strica adeseori stupii gaurind peretele lateral pina ajung la fagurii cu albine pe care le consuma ; deci paguba facuta este mare, fiind insa pasari folositoare padurii nu se distrug, dar se indeparteaza din jurul prisacii prin focuri de arma. Botgrosul este o pasare insectivora care nu se multumeste sa se hraneasca cu albine numai vara ci isi face provizii cu cadavrele lor pe care le infige in tepii unor arbori cum sint maciesii, pentru a le avea ca hrana pe timpul nefavorabil, cind insectele nu zboara. Dintre mamtfere, soarecii Mus musculus fac pagube mai ales fagurilor ; ei patrund in stup in pragul iernii, isi fac culcus la margine si consuma miere si albine moarte. Pot fi otraviti cu griu toxic raspindit in stup sau in camera unde ierneaza stupii. Broasca riioasd si soplrlele fac pagube coloniilor, caci se cuibaresc sub fundul stupilor, iar noaptea consuma albine ; ele au limba lunga si lipicioasa, de care albinele de pe scindura de zbor se prind cu usurinta si astfel sint inghitite fara dificultate. In schimb ariciul care era banuit ca ar fi si el un consumator de albine, se hraneste numai cu albinele moarte de pe oglinzile stupilor si goneste broastele si sopirlele atacindu-le. Dintre plantele insectivore, unele atrag albinele prin culoarea, mircsul si nectarul lor bogat, dar de indata ce albinele se asaza pe corolele lor, fulgerator isi inchid petalele ; albina ramine prizoniera acolo, unde floarea cu secretiile sale foarte acide le dizolva corpul intreg inclusiv chitina, hranindu-se astfel sprc paguba coloniei. Pentru prevenirea si combaterea bolilor la albine, Institutul de cercetari pentru apicultura al Asociatiei Crescatorilor de Albine din R. S. Romania colaboreaza cu numerosi stupari din sectorul socialist si individual care au ob^inut rezultate deosebite in activitatea lor, in men^inerea sanata^ii coloniilor de albine. 261

Dezinfectarea fagurilor

,,Cum ///' afterni 090 vet dormil'

Cum se face dezinfectarea fagurilor prin vaporizari cu acid acetic ? intreba unul dintre tinerii apicultori. Operatia trebuie facuta numai cind temperatura exterioara este de eel pu^in 18C pentru ca substanta sa se poata volatiliza si s3. omoare bacteriile si protozoarii. Se foloseste acidul acetic 96/0 care se dilueaza pina la 80%, prin adaugarea unui litru de apa la patru par^i acid acetic. Cu aceasta solutie se va lucra cu manusi, bandaj de tifon la nas si ochelari. Ramele cu faguri de pe <rare s-au ras propolisul si petele de diaree, se pun in corpuri goale de stupi, asezate in stive de cite 45 corpuri. Fiecare stiva are fixata o plansa de P.F.L. la baza si alta in partea superioara. Acidul acetic se toarna peste o bucata de vata in doza de 150 ml la un corp cu 12 faguri, peste care se pune repede eel de-al doilea corp, procedind la fel pina la eel de sus, unde se fixeaza placa de P.F.L. Pe masura ce se formeaza stiva, un om de ajutor lipeste fisii de hirtie cu pap, facut din faina de griu cu ap ; se inchide astfel orice orificiu. Se poate folosi pentru aceasta operate de lipire chiar si lutul. Se lasa stivele timp de cinci zile, dupa care se desfac, se scoate vata dintre corpuri, se asaza sub stiva si deasupra ei se pune cite o rama cu pinza metalica" pentru a se forma curen^i de aer ce elimina mirosul acidului. Aerisirea trebuie facuta timp de 48 de ore, dupa care fagurii pot fi folosi^i, caci atunci albinele nu mai sint incomodate de mirosul lor, care dispare definitiv sub ac^iunea de ventilare a albinelor. In lipsa acidului acetic, fagurii mai pot fi dezjnfectati prin pulverizare cu o pompa de mina sau cu un pulverizato-r eu presiune cu o solutie de formol, prepara'ta din o parte formol 40% si noua par^i apa. Fagurii bine stropi^i se pun in corpuri goale care se astupa la fel ca mai sus, lipiti etans si tinuti intr-o camera caldS de eel pu^in 20C timp de 4 ore. Dupa aceea se asaza in extractorul centrifugal, se elimina solutia din ei si in felul acesta se si aerisesc. Se pot reintroduce in stupi fara dificultate, dupa ce au mai stat suspenda^i la aer 24 de ore. Al^i apicultori, care nu au pulverizator, adincesc fagurii intr-o budana cu solutia indicata, solutie ce se toarna foarte incet pentru a patrunde in toate alveolele fagurilor eliminind aerul din ele ; acolo stau eel pu^in 24 de ore, dupa care solutia se elimina asa cum am spus, iar fagurii se aerisesc. Se recomanda ca in stupi atunci cind in stupina a aparut o boala bacteriana si mai ales micotica sa se puna cite o sticlu^a cu formol 20% fixata in ultimul fagure marginas. Formolul pur are un titraj de 40% ; deci el trebuie dublat cu o egala cantitate de apa ; evaporarea in stup se face introducind in sticluta un filtru de tifon adincit pina la fund, al carui capat iese putin afara din interiorul sticlei. Albinele suporta usor formolul si se obisnuiesc cu mirosul.
262

PBEGATIRILE DE TOAMNA ALE COLONIEI IN VEDEREA IERNARH

Incepind cu luna august in apicultura se considera inceperea anului apicol, care este cu totul diferit de eel calendaristic. Din aceasta luna se fac pregatirile coloniilor pentru iernat, privind sanatatea lor, hrana de iarna si vie^uirea lor intr-un mediu uscat, stiut fiind ca umiditatea in stup in timpul iernii este foarte daunatoai'e. Aceste pregatiri incep ~ ca totdeauna de la acel element de continuitate a coloniei care este matca. Cercetatorii au stabilit ca virsta matcilor are o importan^a capitala, mai ales in prag de toamna. Ei au dovedit ca in stupinele in care 20% din colonii au avut matci tinere, mortalitatea albinelor in iarna, la acestea, a fost de 33 g alfoine de fiecare interval; in stupinele unde 40% din colonii au avut matci tinere mortalitatea a fost numai de 22 g, iar la cele cu 60% matci tinere, mortalitatea s-a redus in medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. De asemenea consumul eel mai redus de hrana in timpul iernii II au coloniile cu matci de un an. Deed, fie ca stuparul creste din timp dupa toate regulile selectiei matci selectionate si le introduce pina la finele lunii iulie, fie ca le procura din cresc&torii oficiale, matcile vor fi introduse luindu-se toate masurile de precau^ie, ca sa fie bine prlmite si sa intre repede in indeplinirea sarcinii ce o au. O alta problema insemnata in pregatirile de toamna este prezen^a fagurilor cu polen in stup cu atit mai mult cu cit in aceasta perioada in natura sint foarte putine plante polenifere. Stuparul grijuliu care in vara, cind polenul intra in cantitati mari in stup pune la pastrare eel pu^in doi faguri cu polen de fiecare colonie, in toamna este cazul sa-1 ofere albinelor. Doicile, numai in urma consumului de polen, pot secreta laptisor ca sa creasca contingente noi de albine tinere, singurele care ajuta la o buna iernare. In afara de acestea, in toamna toate albinele coloniei consuma polen pentru completarea corpului gras ce le ajuta sa reziste rigorilor iernii si sa le fereasca de atacul nosemozei. E drept ca in timpul iernii albinele n-au nevoie de polen, caci nu-1 pot digera pentru motivele ce le vom arata mai departe. 263

O alta problema de pregatire a coloniilor pentru o buna iernare este pastrarea caldurii in interiorul stupului, care sa nu se risipeasca prin peretii crapa^i sau prea sutyiri, mai ales acum cind s-a dovedit cS singura iernare buna se face numai afara in aer liber, si nu in adapost, asa cum preconizam si eu cu 40 de ani in urma. Cunoscutul cercetator C.L. Farrar (S.U.A.) a constatat ca stupii impachetati la exterior au in primavara mai mult puiet, iar mortalitatea albinelor la acestia este de 6,4%, aproape de trei ori mai mica fa^a de 18,5%, mortalitate constatata la stupii fara protec^ie. La noi, unde iernile nu sint prea aspre, este suficienta o captusire exterioara cu o foaie de carton asfaltat prinsa in sipci sus si jos sau cu pioneze. Prin culoarea lui neagra cartonul atrage in iarna razele solare si coloniile incalzite ies mai devreme si mai des, facind zboruri de cura^ire intestinala. Unii stupari inpacheteaza tot stupul cu foi de polietilena lasind numai urdinisul deschis ; masura nu este prea buna, decit daca colonia este strict redusa la numaml de faguri ocupati de albine, iar ei sint pe ambele laturi marginite cu perne, ca sa mentina caldura interioara fara condensatii. Totusi la ventilatiile de la capace trebuie neaparat facute 1015 orificii de 23 mm pentru schimbul de gaze si eliminarea vaporilor din respiratia albinelor. Intorcindu-ne la fostul nostru roi secundar care si-a acumulat in vara hrana suficienta care sa-i ajunga pina apare viitorul cules din primavara urmatoare, observam un fenomen nou : prigonirea trintorilor. Ei sint infometati si nu le este ingaduit accesul la fagurii cu miere ; sint izola^i prin col^uri, pe pereti sau pe fundul stupului, inconjurati de garzi strasnice care le interzic alimenta^ia. Mai sint ingaduiti in coloniile orfane, pornite sa-si creasca matci ce urmeaza sa fie fecundate, tlneori, doar in citiva stupi, albinele ii lasa sa traiasca peste iarna, dar in numar foarte redus. Cind vara este pe sfirsite, iar toamna bate la usa, colonia incepe pregatirile in vederea bunei vietuiri in iarna. Intr-adevar, incepind de la 23 iunie, cind ziua incepe sa se scurteze, iar noaptea se lungeste, albinele devin mult mai docile ; matca depune oua mai putine ca numar, consecinta a fenomenului de fotoperiodism si de apropiere a diapauzei. Aceste fenomene influenteaza productia de hormoni care preced iarna ce urmeaza. In organismul albinelor coloniei au loc schimbari biochimice si fiziologice cu un metabolism mai redus. Albinele isi maresc mult corpul gras care le ajuta sa treaca mai usor peste rigorile iernii si sa mentina glandele in functie pentru hrana puietului in viitoarea primavara. La albinele nou-nascute acest corp gras dupa Chauvin este compus din celule grasoase putin dezvoltate, cu incluziuni l ) care in timpul verii stau in acest stadiu quasiatrofiate. La finele lunii august si inceputul lunii septembrie un numar crescind de albine manifesta o dezvoltare dorsala marita a corpului gras ; dupa aceea apar primele incluziuni protidice : endocite puternic pigmentate si usor de recunoscut, care in timpul verii abia se vad. In luna noiembrie incluziunile sint la maximum 7080% din') incluxiuni = particule de material strain continute In masa unui corp solid.

tre albine. Resorbtia incepe in martie si dispare cu totul in aP Buna dezvoltare a corpului gras in iarna este direct dependent^ . cantitatea de polen consumat. Albinele de pe marginile ghemul11 iarna au corpul gras si glandele faringiene pu^in dezvoltate, iaf cele din centrul ghemului acest organ atinge marimea maxima dezvoltare.

Fig. 43. Corpul gras din cavitatea poricardica.

Concomitent cu dezvoltarea corpului gras in tesuturile or g mului scade cantitatea de apa, prin aceasta crescind *uii;+xi< nismului sa-si mentina caldura corporala. Hranirile masive de completare de In luna august, cu ocazia controlului rezervelor de hrana din se vor incepe hranirile masive de completare acolo unde cantita* miere nu este suficienta. Lucrarea trebuie facuta repede, in scurt eel mult in 56 zile, dind de fiecare data cite 56 kg de sirop transinterval de 23 zile, pentru ca albinele prelucratoare sa-1 poata forma m miere. Aceasta hranire masiva insa nu trebuie sa stinj cuibul match, care trebuie sa-si continue, ba chiar sa amplifice de ouare, in scopul cresterii unui cit mai mare contigent de a tinere. Prof. G. Taranpir (TJ..R.S.S.) care recomanda hranirile de cu zahar in loc de miere, foloseste o^jnetoda care inlatura o albinelor _ de__a_rnai inverti zaharoza in miere si __ anume : la 72 __ -----... _ -1 _ - = j _ o zahar adauga~8~^g mier"sT"20" 1 apa. Solu^ia o amesteca de 2pe zi timp de 10 zile ; zaharoza se transforms astfel in zaharuri l u r j ite care tree complet in soluble. Hrana preparata o introduce in J etica goi cu ajutorul unui dispozitiv de vid, care consta intr-o lada ef in care incap 15 20 faguri; siropul invertit patrunde printr-^11 aflat la baza ladei, scopnd prin partea de sus aerul din vas ; acesta alveolele absorb ele singure lichidul si se umplu deplin. se pun la scurs pe un stativ si apoi sint cSpaci^i cu un PJ special care pulverizeaza ceara topita pe deasupra fagurilor

264

< urmind a fi introdusi in stupii care due lipsa de hrana. In felul acesta v coloniile ierneaza in conditii deosebit de bune. In coloniile bine ingrijite toamna, cu suficiente rezerve de hrana, doicile avind la dispozit;ie suficient polen, dau mult laptisor larvelor, iar matca isi mareste ritmul ouatului ; in _cuib se vor dezvolta eel pu^in 2__generajtii de puiet, iar colonia va trece cu succes greuta^le iernii, Dupa aceasta hrariire de toamna corpul gras isi mareste din nou procentul de albumine cu 13%, iar grasimile cu 1,7%. Ana Maurizio a calculat ca aceste albine de toamna traiesc ,22Q.rn_240 zile fata de cele din vara care mor dupa 35-^40 zile de munca incordata. Aceasta longevitate face ca albinele fde _tpanma sa poata creste puiet de iarna incepind de la 1.5. ianuarie, caci doicile desi virstnice au glandele faringiene tinere fiziologic. Acest organ tampon care este corpul gras ajutat si de un fagure cu pastura, vor stimula mult colonia, inainte ca polenul proaspat al florei de primavara sa apara. -f Problema pasturii in cuibul_coloniei unde se va forma in curind ghemul de iarna, prezinta doua aspecte : daca este ISsata in cuib, pastura trebuie sa stea linga viitorul ghem, pentru ca albinele de iarna, consumind o mica parte din el, sS intretina potenjialul corpului gras. In aceasta situatie este suficient si necesar doar un singur fagure cu pastura nu prea plin care sa aiba si alveole cu miere in el. Taranov si Wahl sustin ca este cihiar necesar sa fie acolo. Altfel spun ei ghemul se_ _desface__timpuriu, cantitatea de bipxidjde carbon scade, ceea_ce_duce^Ja o^nrau[t4tire.a.cQnc7itiilor cle iernare. Mai ales cind iarna se prelungeste prea mult aceste colonii slabescr'Si vor creste putin puiet. Este cazul stupinelor din regiunile montane unde primavara intirzie mult. ?\n al doilea aspect se refera la stupinele care se afla in regiuni cu~^primaveri timpurii, cu un cules timpuriu, inaj.ate-__de_apariia poleriufifi^ro^gStJi^^cantitaJi .jnai_m.&ri ; in acest caz pastura trebuie neaparat sa jie^pre^entajju. gJiern pentru ca albinele sa poata creste 1 2 generatii~de~ albine in iarna, care sa partlcipe la un astfel de cules ' timpuriu. In "atafe'si^ua^IF'este bine ca in viitorul ghem sa se lase chiar ^^-f?5^t?_^u_^a5titra^antercalate cu alveole cu miere, pentru ca albinele -dbici sa nu-si consume cu puietul hranit intreaga rezerva de corp gras ce ajuta la producerea laptisorului necesar larvelor din generatiile de iarna. Pe Jinga sprijinul .da_t de stupar, colonia incepe in toamna sa-si acumuleze in fagurii centrali cantitati importante de miere, luata din fagurii marginasi pe masurS ce din alveolele cuibului eclozioneaza albinele de toamna. _ _ _ a _ u ^ a r e escapaj?irid_,mlCTeaL pjutina de pe_unii faguri marginasi care apoi vor fi^ retrasi din stupi si pusi provizoriu in depozit. De asemenea, ^tupaxuI-.5trimtQjEia2l^cui&ul^ cu o diafragma^ si ^introduce seara tirziu cind albinele nu mai zboarl ~^cite un^ ^guref descajoacil Jrx^spa^iul^gol de dincolo de diafragmS. Intr-o noapte albinele goTesc fagurele de miere pentru_ai o tranSpqrta in cuib. Ele fac deocaindata deasupra elipseloFcu puiet coroane cu miere capacita, lasind jumatatea inferioara a fagurilor cu alveole goale, pe care, 266

atunci cind va apare frigul, le ocupa cea mai mare parte din populate. In felul acesta gheniul de iarna se va Torma in mijlocul cuibului, avind citiva faguri cu miere capacita in jumatatea superioara a lor, iar pe cea de-a doua jumatate vor sta albinele strinse in ghem, consumind din mierea de deasupra lor. In felul acesta deplasarea ghemului se face pe verticals pe masura ce mierea din coroane este consumata. De aceea este recomandabil ca la stupii vertical!, in corpul de jos cuibul sa fie lasat cu putina miere in faguri, iar cea mai _mare parte din alveolele fagurilor sa fie gpale. pentru a fi ocupate de 60%, din albine ; deasupra cuibului se afla un magazin plin cu miere capacita sau un corp intreg cu miere. In felul acesta albinele au la dispbzi^ie 20 kg de miere care le ajunge pina la mijlocul lunii aprilie cind in natura se gasesc insemnate resurse de nectar si polen proaspat.
Limitarea spatiului

O lucrare importanta de pregatire a coloniilor pentru iernare este si limitarea spatiului unde colonia urmeaza sa ierneze, fara ca pina atunci matca sa fie stinjenita in activitatea ei. Intr-o dimineata mai rece, cu o temperatura de 1011C, cind albinele sint adunate spre centru, in vederea formarii ghemului, apicultorul, ridicind pe rind podisoarele fiecarui stup, va numara fagurii ocupati de albine, pentru a nota in registre pe cite rame va ierna fiecare colonie. Apicultorul trebuie sa retraga in mod treptat prisosul de faguri cu miere din margini si sa-i puna provizoriu la rezerva intr-o camera sau in corpuri goale de stupi. Astfel, spa^iul coloniei va ramine pe eel mult 8 faguri margini^i de o diafragma despar^itoare. In. fiecare seara, dincolo de dia$ragma se pune cite un fagure cu putina miere descapacita, pe care albinele o transports in spa^iul ocupat. Avind in vedere ca in timpul iernii colonia consuma mierea de . pe unii faguri, si pentru a ajunge la cei plini albinele trebuie sa se '. deplaseze lateral, stuparul face in fiecare jagure un orificiu cu diametrul de 1 cm, la 10 cm mai jos de lantetul superior, orificiu prin care albinele ghemului se pot stiecura cu usurm^a chiar pe un timp geros, fara sa fie nevoite sa treaca pe deasupra ramelor sau pe la margimle celor golite, ca sa ajunga in fagurii plini. In ordinea lucrarilor care se fac toamna, urmeaza" strimtorarea cu propolis^ a urdini$elor prea largi. Albinele lipesc chiar ^si podisorul de "marginile "superioare ale corpului, lucrare care nu este dorita de stupar. Intr-adevar, in iarna este posibil ca stuparul sa fie nevoit sa deschida unii stupi ; cum propolisul la rece este foarte tare si greu de desprins, s-ar face zgomot mare desprinzindu-1. De aceea stuparul trebuie sa unga cu vasilina consistenta atit marginile podisorului cit si marginile superioare ale corpului de stup, impiedicind albinele sa mai depuna acolo propolis. O problema foarte importanta in pregatirile de toamna este stabilirea cantitatii de hrana ce trebuie Jasajta coloniilor pentru iernare si pinS la viitorul cules din primavara. In lumea cercetatorilor problema este larg dezbatuta. C. L. Farrar lasa 2527 kg miere de buna calitate
267

si 2 faguri cu pastura linga ghem, precum si un al treilea fagure plin cu niiefe in pa'rtea de sus pentru o colonie care ocupa 2 corpuri de multietajat. Altii, cum este John Long care ierneaza colonii foarte puternice pe trei corpuri de cuib, lasa 40 kg miere in corpul al 4-lea, plus cea pe care albinele o mai au in fagurii de cuib. In schimb, canadianul H. Schafer lasa in doua corpuri de^cuib provizii numai de 18 kg, / dar are grija ca incepind din prima decada a lunii februarie sa intro, duca saptaminal, fiecarei colonii, cite o turta de 1 kg miere semicris-

I talizata amestecata cu 50/o pastura zdrobita intr-o masina de tocat / carne. Cele 600 colonii pe care le are se dezvolta atit de puternic, incit "Ma I aprilie trebuie sa inverseze cele doua corpuri de cuib si sa faca o roire artificials, dublindu-si numarul de colonii, roi carora le dam niatci comandate in Florida (S.U.A.). Productia medie anuala este de 82 kg miere de fiecare stup. Bineinteles ca pe timpul culesului adauga fiecarei colonii doua, trei si chiar patru corpuri pentru strinsura. Al^i canadieni isi distrug coloniile in toamna, pastrind fagurii cu miere in depozit si refacimd in primavara coloniile cu roi la pachet argumentind ca in felul acesta avantajele sint mai mari, caci albinele ar consuma multa miere pentru a-si pastra cSldura ghemului ; afara de aceasta stuparii canadieni evita riscul pierderii multor colonii din efectiv rise destul de mare in conditiile iernilor grele si indelungate din Canada. Totusi printre ei sint multi apicultori care ierneaza coloniile pe doua corpuri din care eel de sus are cca. 25 kg miere, plus 2 faguri cu pastura linga cuib. Ghemul se formeaza in corpul de jos si se hraneste din ceea ce are in cuib, atacind rezervele din corpul superior cind se termina cele din cuib. Cind soseste primavara si jos, cuibul are 56 faguri cu puiet, apicultorii incep sa inverseze corpurile intre ele pentru a inlatura roirea, si apoi aplica metoda c\e adaugare de corpuri asa cum vom arata la Tehnologia apicola. Sovieticii ierneaza coloniile intretinute in stupi multietaja^i pe doua corpuri. Initial sint trei corpuri in al treilea fiind rezerva de miere, care este in cantitate de 25 kg miere. Observind ca obisnuit ghemul de iernare se formeaza in corpul al II-lea deci eel de jos ramine gol si mucegaiesc fagurii, in pragul iernii apicultorul retrage corpul de jos, coborind pe fund corpul al II-lea. Astfel coloniile, in iarna, ramin pe doua corpuri cu toata mierea in corpul superior, <9 Personal am obtinut cele mai bune rezultate cind coloniile din stupii Dadant le-am strimtorat la 78 faguri, din care 12^ erau cu pastura pe care apoi i-am marginit cu doua perne laterale. Acesti faguri ayeau miere pe jumatatea superioara, iar deasupra am pus un magazin de recolta plin cu miere capacita. In total in medie erau 26 kg hrana. Ghemul se forma in corpul de stup ; albinele, in propor^ie de 60'% stateau cu corpurile in alveolele goale din jumatatea inferioara a fagurilor, iar grosul populatiei in intervalele dintre faguri acoperind mierea capacita din coroane ; cind aceasta se termina, ghemul progresa pe verticala, iar o parte din el trecea pe fagurii cu miere din magazin. Primavara la control gaseam de obicei 23 faguri cu puiet capacit. Metoda aceasta cu rezerva de faguri cu miere in magazinul de recolta
268

se poate aplica si la celelalte doua tipuri de stupi de la noi : la RA 1001 si chiar la eel orizontal. In ultirnul deceniu C. L. Farar (S.U.A.) a modificat metoda de lucru cu stupul Langstrpth (multietajat" la" hoi) ; pentru strinsura de vara a mierii, el fStoseste magazine de recolta pe jumatate inalte fa^a de corpurile de cuib. Aranjarea in toamna^ge. face astfel : fiecare colonie ierneaza pe doua corpuri de cuib avind deasupra doua magazine de recolta pline cu miere, deci acolo avind 22 kg hrana, in" afara ca jos albinele mai au ceva miere circa 56 kg. In luna februarie introduce pastura in cuib, iar albinele pot creste 12 genera^ii de puiet pina in primavara fara sa-^i fi consumat rezerva organica acumulata in corpul gras. O alta interventie pe care urmeaza sa o faca stuparul in luna august, in afara de pregatirile facute de albinele coloniei, este m directa * Icgdturd cu situa^ia si pozitia stupinei din timpul verii. Daca in'Vegiune'a ^ din jurul stupinei, pe o raza de 10 km s-au facut tratamente cu insec tieide la culturile agricole sau la paduri, trebuie luate masuri ca hrana pe care o mai are colonia in .stujp _sa fie scoasa integral. Pentru toata siguran^a se face mai intii un examen al albinelor : se iau din fiecare colonie citeva albine, carora H se retrage intestinul ; daca acesta are o colora^ie intensa, este o dovada sigura ca ele au suferit partial in vara de o usoara intoxicatie, de pe urma careia au murit o parte din albine ; desi restul de albine s-a salvat, in stup a rdinas totusi miere sau polen cu unele toxine in ele, care in iarna, consumate, vor avea ejecte nejaste asupra albinelor. De aceea, daca examenul confirma aceasta situatie, stuparul este obligat sa extraga intreaga cantitate de miere si sa o inlocuiasca cu sirop de zahar, care deocamdata se da in cantitate de 18 kg, asigurind colonia sa ajunga sanatoasa in primavara. Siropul nu se calculeaza in func^ie de cantitatea de lichid oferit, ci dupa cantitatea de zahar din care siropul a fost facut. Proportia siropului va.fi de 2 kg zahar la 1 litru ceai sau apa neutra. Ce este apa neutra ? intreaba un tinar apicultor. Este apa lipsita de substan^ele ei minerale, apa care se obtine prin clocotire timp de 30 minute, dupa care este racita, cind se sedimenteaza toate sarurile. Aceste saruri nu sint de nici un folos organismului si vie^ii albinelor eonsumatoare, ba din contra, le incarca intestinul fara rost, Cu o astfel de apa se fac ceaiuri cu plante medicinale ca : izma, ^ sup.atoare," musetel, melisa, coada soricelului, galbinele, cimbrisor, tei etc. Ceaiurile variaza, folosind ~de fiecare data numai cite trei plante K. din cele de mai sus, din care se iau cite. .5 g .de fiecare 2 litri apa neutra, deci 2,5 g la litru. Cind apa clocoteste se arunca cantitatea de _ plante si se acopera imediat oala__cu capacul sau lasind-o sa se raceasca / pina cind oala poate fi tinuta in mina. Se obtine astfel un extract care se strecoara apoi printr-un tifon si se foloseste la prepararea siropului. Zaharul din sirop_ nu se fierbe niciodata, ci cind apa este clocotita se da la o parte de pe foe si se toarna incet zaharul amestecind mereu lichidul pentru dizolvarea lui. Altfel, daca se fierbe zaharul cu apa, in iarna siropul va cristaliza in faguri, neputind hrani albinele coloniei
269

care pot chiar pieri de foame. In acest sirop, ce constitute hrana de necesitate, se adauga la 5 litri de lichid cu ceaiuri .si sucul unei lamii, care contine vitamina C folositoare albinelor, dar mai ales acidul citric, iar in lipsa acestuia acidul tartric adica sarea de lamiie care in propose de 3 g la 10 litri inlesneste albinelor prelucrarea mai usoara si transformarea siropului de zahar in miere. In felul acesta albinele prelucratoare sint partial scutite de eforturile glandelor faringiene, care trebuie sa secrete enzima invertaza necesara invertirii zaharozei in glucoza si fructoza (miere). Sa nu se faca greseala ca hrana de necesitate de iarna sa aiba o aciditate mai mare. Cercetatorii au stabilit ca o hrana prea acidulata se cristalizeaza in faguri in timpul iernii. De aceea este de preferat sa fie user alcalina in jurul unui PH de 7,5. Altfel albinele sug componenta lichida a hranei, de preferin^a fructoza si lasa cristalele neconsumate. Cum resursele de apa din stup in timpul iernii nu sint suficiente pentru dizolvarea cristalelor de zahar, albinele incep sa sufere de sete si ierneaza greu ; o colonie experimentala a murit de foame avind in stup o hrana" cristalizata. Rezultate foarte bune le-am ob^inut cind in siropul oferit albinelor, in orice imprejurare am adaugat 25 g sue de ceapS la litrul de sirop; el este bogat in fitoncide1), vitamine, acizi organici etc. El previne diferite afectiuni cu caracter digestiv si in plus mareste longevitatea albinelor consumatoare dublind-o. O astfel de hranire de necesitate se face si intr-un an cu mare seceta sau alte calamitati, cind coloniile nu si-au putut forma rezerve de hrana pentru iernare. In aceasta situate trebuie sa se \ina seama de o serie de masurd. Astfel, orinduirea fagurilor in cuib trebuie sa fie astfel ca matca sa-si poata exercita func^iile sale naturale. In mod obisnuit albinele au tendinta ca strinsura care intra in stup, ca nectar sau alte substance dulci, sa le depoziteze cit mai aproape de cuib, care este locul eel mai cald in vederea unei evaporari a apei din con^inut. De aceea, siropul se face mai dens (2 kg zahar la 1 litru apa) si este oferit albinelor in partea opusa cuibului. Opera^ia se face in raport de tipul de stup care predomina in prisaca. La stupii multietajati cuibul trebuie sa ocupe neaparat doua corpuri ; se asaza deasupra acestora o grade Haneonann, peste care se pune un corp, sau doua magazine de recolta cu faguri complet goi, gata claditi. Peste acesta se asaza podisorul-hranitor, de capacitate mare eel putin 5 litri oferind albinelor de fiecare data eel pu^in 4 litri, la interval de doua zile, pentru ca albinele prelucratoare sa aiba timpul necesar sa-1 transforme in miere. Cind fagurii s-au uimplut si colonia a inceput sa-i capaceasca, stuparul inceteaza aceasta hranire masiva de necesitate, avind sus eel pu^in 20 kg de miere transformata. Cind vorbim de hranirea de necesrtate nu intelegem numai ca anumite oolondi, nu au hrana suficienta ce trebuie eompletata, ci in cuprinsul notiunii intra si necesitatea de inlocuire din stup a mierii de mana, ori cea din struguri, asa cum vom arata mai departe.
') fitoncide = substante volatile produse de anumite plante superioare de genul Atium (usturoi) cu actiune puternica bacteriostaticS i uneori baeteriddfi.

La stupul RA 1001 pentru hranirea de necesitate se a?aza o ae peste corpul cu cuib iar peste el un magazin de recolta cu faguri goi, care se umple cu sirop, transformat in miere, in cantitate tot de 20 kg in afara de cea din cuibul de jos, unde, fagurii au deasupra elipselor^ cu puiet, coroane cu miere capacita. Operatia se repeta asa cum am aratat la stupul multietajat. La tipul de stup orizontal hranirea masiva de necesitate se face mutind mai intii cuibul coloniei in partea opusa urdinisului prin care pina atunci albinele circulau. In locul devenit liber dupa mutarea cuibului se pun 56 faguri goi, gata claditi, iar hranirea masiva se face cu un hranitor de capacitate mare, ridicind din podisor 34 scindurele, pentru ca albinele luind hrana din hranitorul tip Meiller aflat sus, sa o poata cobori repede, umplind fagurii goi. Cind fagurii s-au umplut, cuibul se readuce la vechiul sau loc, in dreptul urdinisului, incadrindu-1 cu faguri plini cu siropul transformat in miere. In cazul cind stupina n-a fost atinsa de substantele toxice ale insecticidelor si in cuib nu exista miere de mana si deci hrana Jn stup este buna, stuparul nu are alta grija decit orinduirea spatiului de iernare in raport cu puterea fiecarei colonii. Hranirea de necesitate, nu se face la stupii care au hrana suficienta. Hranirea de stimulare in'sa trebuie neaparat sa se inceapa la jumatatea lunii august si va dura eel pu^in 3040 zile. De data aceasta hrana se da direct in cuib acolo unde se afla rama hranitor cu jgheab, binein^eles dupa ce s-a retras gratia Hanemann care nu mai are rost.
Hranirea de stimulare

Hranirea de stimulare se face dind cite 250300 g zilnic cu ajutorul unei pilnii cu tub mult prelungit, care intra printr-un orificiu creat in podisor, strabate toata inlatimea corpului de sus plin cu miere si debuseaza in j^heabul hranitorului din cuib. In aceasta hrana se adauga neaparat substante proteice, menite sa stimuleze glandele faringiene ale doicilor, ce produc laptisorul necesar larvelor; intre acestea amintim : laptele integral (100 ml/1) sau drojdie uscata (1 pachet la 5 litri sirop). Problema hranei stimulente o vom dezvolta la capitolul Teh.nologia apicola. Am ob^inut rezultate bune cind in siropul de stimulare am adaugat la 4 litri, 1 fiola de pantotenat de calciu. Acesta are in cuprinsul sau acidul pantotenic al carui rol 1-am aratat la lectia despre la1 ptisor. Rezultate bune se ob^in si cu 0,300 g acid tartric la litrul de sirop. Aceasta hrana de stimulare astfel combinata are o aciditate normala, in jurul unui pH 3 sau 4, adica exact la fel ca eel pe care-1 are nectarul natural. In principiu, hrana just acidulatS este foarte folositoare, caei determina o frinare a inmultirii multor agen^i patogeni in special in septicemie. De asemenea, in sirop se poate adauga ca substan^a aromata si atractiva o solute de cuisoare (Eugenia caryophilata), fierbind in clocot 10 minute 12 cuisoare pentru fiecare Utru de sirop stimulativ. Sucul de ceapa sa nu lipseasca niciodata (25 g la litru sirop). 271

270

La inceputul lunii august mai este o problema de rezolvat : aceea a urdinisului superior, despre care vom vorbi la capitolul ,,Caminul coloniei : stupul sistematic". Va amintesc ca albinele trebuie inca de acum sa fie obisnuite sa circule prin acest urdinis nou de&chis, inohizindu-1 pe eel de jos ; astfel, coloniile au posibilitatea sa-si organizeze din vreme cartierul de iernare in raport de pozitia urdinisului, pentru ca schimbul de gaze sa se faca mai aotiv, si sa ierneze in eonditii bune. Pentru marirea acestui schim'b, printr-o usoara ventilare in stup si mai ales pentru eliminarea vaporilor rezultati din respiratia albinelor, orificiul podisorului se lasa deadiis si redus ; in felul acesta vaporii se strecoara usor prin perna groasa cu paie bine indesata in capacul sbupului fara a se forma curen^i ; ventila^iile laterale ale capacului ramin partial deschise ; in acest aranjament, umiditatea nu va aparea in stup. Baiele trebuie sa fie de griu sau secara ; se vor evita paiele de ovaz, care continmd o propor^ie mare de siliciu sint higroscopice si mentin acolo umiditate rece ca un frigider, raceala ce se rasfringe in jos, spre ghemul coloniei. Dupa cercetarile si termometriile facute de Biidel s-a stabilit ca atita timp cit colonia isi men^ine in iarna ghemul la o temperatura superioara celei de afara, interiorul stupului va fi mai uscat decit aerul de afara si nu se va produce condensarea vaporilor. Albinele pot ridica temperatura ghemului de iarna in doua moduri : unul voluntar, consumind miere, altul intr-un mod natural, ca urmare a activitatii albinelor tinere din interiorul ghemului.

Analiza hranei pentru iernarea coloniei

O alta problema ce revine stuparului toamna este examinarea calitatii mierii Idsata albinelor pentru iernare, in special inlaturarea cu totul a mierii de mana si a celei de struguri, inlocuindu-le cu sirop de zahar, preparat asa cum am spus mai inainte. Aceasta miere desi este foarte buna pentru consumul uman, pentru albine este buna numai in primavara ; folosita in iarna aduce mari pagube coloniilor. Cercetatorul sovietic Melicenko a facut un studiu comparativ intre o hranire a albinelor cu miere de mana si alta cu sirop de zahar ; rezultatul a fost concludent : cele cu miere de mana au iesit in primavara cu diaree in proportie de 88,9% fata de cele cu sirop de zahar, care au avut diaree intr-un procent de 9,.'. De aceea se impune ca in toamna sa se faca analiza mierii lasata ca hrana de iarna. Aceasta operate o poate face orice stupar folosind una din cele doua metode : cu apa de var sau cu alcool. Apa de var se proeura de la farmacie, gata preparata, sau este preparata chiar de stupar in felul urmator : se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amesteca bine cu o cantitate egala (volumica) de apa distilata ; se lasa sa se limpezeasca, caci varul se depune pe fundul sticlei ; lichidul albicios se filtreaza printr-un tijfon intr-o sticla etichetata. Pentru analiza se pune cu virful unei lingurite, intr-o eprubeta, miere luata din diferi^i faguri, se adauga in eprubeta o cantitnte egala de apa distilata. Cind in urma agitarii continutului

mierea s-a dizolvat pe deplin, se adauga doua parti apa de var, incalzind-o pina la fierbere la o mica lampa cu alcool. Daca proba de miere este din cea de mana, in lichid apar fulgi de culoare bruna, si de aceea ea trebuie neaparat inlocuita. Nici mierea din struguri si fructe dulci nu este de calitate pentru a fi folosita ca hrana de iarna, insa in primavara, poate fi data, caci atunci albinele elimina usor reziduurile rezultate din consumarea ei, aruncindu-le din zbor. A doua proba, cea cu alcool este mai simpla : intr-o eprubeta se pun in par^i egale miere si alcool. Dupa o usoara incalzire se adauga de zece ori mai mult alcool rectificat (96). Daca amestecul nu se tulbura este dovada ca mderea este buna ca hrana de iarna ; in caz negativ licihidul devine albicios si deci mierea de mana trebuie eliminata. O alta lucrare de toamna este si tratarea coloniilor care au paduchi, cu ajutorul fumului de fenotiazina, asa cum am descris la capitolul Matca si daundtorii lor (Brauloza) si nu mai revenim. O ultima lucrare acum la sfirsit de toamna, cind matcile au incetat ouatul, este cea de unire a nucleelor ajutatoare cu coloniile de baza, pentru a pune la iernat numai colonii cu populatii mari, cunoscut fiind ca ele produc mai multa caldura, cu un consum de miere mai redus si deci cu o uzura mai mica a organismului. Unirea se face pastrind pentru colonie matca cea mai tinara, iar pe cea de-a doua o pastram peste iarna in afara ghemului, dupa metoda cercetatorului roman N. Foti, in colivii puse in dulapioare, asa cum vom arata mai departe la capitolul Cresterea maticlor. Cind in stupina sint si colonii slabe care nu ocupa mai mult de 34 faguri, deci nuclee, ele se introduc intr-un stup pepinier, despart-indu-le cu diafragme subtiri din P.F.L., marginite cu tabla pentru a nu fi propolizate. Ele culiseaza in falturile taiate in peretele din fata si spate, fiind complet etanse ; fiecare unitate are eel putin 6 kg miere si 1 kg de pastura. Scindurelele podisorului au un orificiu de hranire ce corespunde cu ulucelul din rama hranitor, asezata la mijlocul cuibului. Aceste nuclee se pot pastra in bune conditii peste iarna, iar in primavara, dupa controlul de fond, sint asezate fiecare, cite unul deasupra coloniilor puternice, so*cotita drept colonia a doua ce va fi ajutata pe parcurs cu hrana si puiet capa-cit de la colonia de baza. Coloniile slabe mai pot; fi unite cu cele de baza in timpul toamnei; matcile disponibile se pastreaza in colivii de iernare, asa cum vom arata la Tehnica apicold, iar in primavara se refac si primesc cite o matca din cele iernate in afara ghemului. Ori cum s-ar organiza aceste colonii slabe, vor primi in toamna o hrana cu Fumidil B, care le apara de atacul nosemozei.
Unirea coloniilor slabe

XJnirea coloniilor pentru iernare se face dupa ce matcile au incetat ouatul, caci atita vreme cit ele mai depun oua, este fara sens sa nu le lasam sa inmulteasca puietul si sa-si continue activitatea, marind numarul albinelor tinere atit de necesare in timpul iernarii si in primavara urmatoare.
18 C. 5G9

273

Opera^ia de uinre este simpla : seara se asaza colonia slaba si orfanizata sub colonia puternica, despar^mdu-le cu un ziar gaurit cu un cui. Ziarul sa fie numai dintr-o singura foaie. In ambele unitati se asaza cite un tampon de vata imbibat in eter sulfuric sau si mai bine pe vata se pun citeva picaturi de parfum sau esen^a de melisa ; peste noapte albinele oaspete rod ziarul, se urea si se unesc cu cele de sus. Ziarul ramine pe loc citeva zile in care unirea este perfectata. Fagurii cu puiet ddn colonia slaba se intercaleaza cu albina lor acoperitoare intre fagurii cu puiet ai coloniei putemice. Se ridica apoi corpul golit si se lasa colonia unita in deplina liniste si jdrd control timp de 67 zile. Cu aceasta ocazie se triaza si fagurii care fiind supranumerici se retrag din stup, se pun la pastrare, feri^i de soared si fluturi de gaselni^a ; cei necorespunzatori si vechi se reformeaza. In aceasta lucrare de triere, stuparul trebuie sa ^ina seama de fagurii care au pastura. Este necesar ca unul dintre acesti faguri cu pastura sa fie asezat linga ghem, iar restul, sa fie pusi bine la pastrare, feri^i de ger si de daunatori. In stupi se lasa deocamdata numai un fagure care are si ceva alveole cu miere intercalate, iar restul se pun in februarie, inainte de aparrfta in mare a polenului proaspat, in primul rind pentru ca sa ajute colonia cu hrana proteica, si apoi sa fie goli^i si folosi^i in anul urmator. Cind pastura se afla pe fagurii cu miere in por^iuni mici, ei se pot pune chiar in centrul ghemului fiind foarte folositori ca hrana de iarna. Fagurii cu pastura multa, masiva in faguri, nu se lasa in stup, caci constituie un fel de bariera care ar impar^i ghemul in doua jumata^i. Ei se pastreaza asa cum am spus in camera, la adapost, si sint daft albinelor abia in februarie direct linga ghem caci atunci colonia are nevoie mai mare pentru hrana doicilor si a puietului larvar. ce incepe sa apara inca de la mijlocul lunii ianuarie. Unirea coloniilor din stupii orizontali cu nucleele lor ajutatoare, este mult mai usor de facut, caci albinele ambelor imita^i au deja un miros comun. Este sufioient de a lua matca cu un numar de 5060 albine inso^itoare si a o pastra sa ierneze in afara ghemului, dupa cum vom arata la Tehnologia apicola. Cele orfanizate tree pe sub diafragma pu^in urcata si se unesc cu albinele coloniilor de baz&, alaturate. Dupa 34 zile diafragma se ridica complet si fagurii se apropie. Ca masura de precau^ie in ambele unita^i se pune un tampon de vata parfumata. Cind totusi doua colonii bune urmeaza sa ierneze in acelasi stup fara si fie unite, operatia se face mai intii prin uniformizarea mirosului timp de citeva zile ; apoi se introduce la mijloc o diafragma perfect etansa care sa nu permita nici eel mai mic orificiu de circulatie intre cele doua unita^i. Este bine ca diafragma sa fie cit mai sub^ire, fie din P.F.L. de 4 mm grosime fie din pinza metalica dubla. In aceasta situatie, ghemurile de iarna ale ambelor unita^i se formeaza linga diafragma, imprumutindu-si reciproc caldura. Dupa terminarea tuturor pregalirilor de toamna, coloniile sint lasate in liniste pina la 1 noiembrie, cind in apicultura se considera cS incepe perioada de iernare. Atunci se face definitiv rinduiala fagurilor, ridicind pe cei in care puietul a eclozionat si sint complet goi, lasind
274

numai ati^ia ci^i sint acoperiti bine cu albine ; ceilal^i se pun la depozit feri^i de soareci si de gaselni^e. Cind in toamna se gasesc colonii slabe care chiar unite nu ar forma colonii bune pentru iernare, ele vor fi orfanizate, ISsate sa-si creasca botci, caci s-a constatat ca in astfel de situatii devin mai active. Totusi, botcile aproape de eclozionare se distrug din nou, si asa mai departe, pina la epuizarea tuturor albinelor din stup, folosindu-le in special la obfinerea venitului lor. Apicultorii care au matci de rezerva, bine pastrate pe care sa le ierneze in afara ghemului dupa metoda N. Foti, vor avea grija sa aleaga in toamna o colonie puternica, cu matca tinara care a ouat pina tirziu in octombrie, avind deci multa albina tinara. Aceasta colonie #nuta intr-un subsol uscat, va furniza albine tinere pentru schimb, in locul celor imbatrinite din custile de pastrare. Colonia se introduce in adapost tirziu, cind frigul iernii a inceput sa se resimta ; ea trebuie ferita de zgomote, soareci, curen^i etc. fiind asigurata cu rezerve mari de hrana si tratate cu Fumiddl B.

,,Afara

ninge

lini$tit; focul;

In casa arde

lar noi, pe llnga mama stind, De mult u/tardm jocul!"

Citind minunata imagine a sti'huitorului George Cosbuc, ati crede tineri apicultori ca poetul o fi lost vreodata si stupar, cad prin analogic aceasta poezie reprezinta aidoma ceea ce se intimpla iarna intr-o colonie de albine. Acolo, la caldura creata de lucratoare care consumind eel mai pur combusti'bil mierea hidrat de carbon prin excelen^a, albinele adunate in ghem strins, stau cu capetele indreptate s-pre centru, introduse sub abdomenul celor de mai sus, la fel ca tiglele de pe acoperisul unei case. Ele degaja o caldura placuta in jurul a 2028C. Pe marginile ghemului stau albinele virstnice, iar cele tinere, cu posibilitati largi de producere a caldurii, o radiaza din centru spre margini, stind mai rasfirat. Albinele au in mijloc matca pe care o ingrijesc, o protejeaza, si o hranesc cu laptisor produs de glandele faringiene, ce sint la rindu-le alimentate din rezerva lar corporala de corp gras. In prisaca, adesea troienita de name^i, incremeneste orice miscare. In stupi orice activitate a adormit; rabufnirile viscolului de afara fac ca ghemul strins al populate! sa se inclesteze si mai mult, pentru a nu lasa sa treaca frigul prin platosa de trupuri vii ce formeaza coaja ghemului. Puterile de rezisten^a ar ceda usor daca din mijloc nu ar radia spre margini valul de caldura emanat de corpurile incalzite de mierea consumata. Cind soarele ,-cu dinti" apare in miez de iarna invaluind cu imbratisarea lui calduta invelisul stupului, patrunzind pe urdinis, dar mai ales prin porii scindurii subtiri de 20 cm, ghemul de iarna incepe sa-si largeasca spatiul. Un impuls ce vine din adincul fiintei da ficcareia de veste eg ar putea sa iasa intr-un zbor scurt ca sa-si descarce pungile rectale pline cu reziduurile consumului din iarna, ca sa poata apoi odata golite sa revina cu graba reconstituind ghemul care permite albinelor sa mai stea o perioada de timp rece, pina cind primavara isi va deschide larg zarile. Pe scocul urdinisului, val dupa val, ies albinele dornice de zbor. De pe cerdacul casei lor, care este sctndura din fata urdinisului, ele se avinta ; fac citeva ocoluri in jurul stupului, elimina acele reziduuri alimentare care numai sub extinderea sacilor aerieni pot fi aruncate ; usurate de aceasta sarcina, se intorc grabite la caldura ghemului refacut. Dupa terminarea pregatirilor pentru iernare incepute inca din august, in prisaca se instapineste o liniste deplina. Frigul coboara din
276

;^e in ce mai mult mercurul termometrului si rareori se urea peste zero grade. Colonia strimtorata la eel mult 8 faguri, marginita intre doua diafragme plus doua perne cu materiale pastratoare de caldura cum sint paiele ori ciltii de cinepa, intra in stare de hibernare. Ea se aduna intr-un ghem sferic pentru a-si pastra caldura. Dar ce este de fapt ghemul, cum se alcatuieste si ce rost are in via\ coloniei ? intreaba unul dintre tinerii apicultori. De cind specia Apis mellifica a parasit starea de salbaticie dusa in singuratatea birlogului din pamint, albinele si-au ales ca adapost scorbura copacilor batrini ai padurii si s-au adunat pentru iarna intr-o forma sferica pentru ca numai astfel puteau trece peste rigorile iernii In consecinta s-a format ghemul de iarna care atunci cind temperatura mediului inconjurator coboara, ele se string si mai mult, micsorind astfel suprafata de iradiere a caldurii. Din contra, cind in interior temperatura se urea peste limita normala, ghemul se largeste albinele se resfira, iar temperatura revine la normal. Obisnuit, ghemul se formeaza in dreptul urdinisului, in primul rind pentru ca astfel pot reactiona imediat in raport de schimbarea temperaturii exterioare si in al doilea rind pentru ca ele obtureaza urdinisul cu propriile lor corpuri asezate ca niste perdele succesive prin care aerul rece trece greu, mai ales atunci cind vintul bintuie in prisaca. Spre sfirsitul toamnei, cind termometrul indica 1112C albinele de la margini incep sa se adune spre fagurii centrali unde este mai multa caldura. Acolo mai este putin puiet si se afla si matca. Cea mai mare parte a populate!, in propor^ie de 6070ft/o avind gusile pline cu miere 40 mg care le ajunge mult timp, ocupa alveolele goale din care s-a nascut fostul puiet. Cum peretii despartitori intre alveole sint subtiri, caldura fiecarei albine este bine pastrata in aceste cojoace, radiind spre cele care stau in intervalele dintre faguri, formind un bloc monolitic sferic. Pentru a nu reveni, vom vorbi acum pu^in si despre tehnica iernarii ce o vom expune mai pe larg la Tehnologia apicola. In mod obisnuit in jurul fostelor elipse cu puiet albinele acumuleaza insemnate cantitati de miere capacita ca niste coroane. Pe aceasta miere stau albinele dintre intervale. Mierea are calitatea de a fi termostabila. In consecinta, odata ce este incalzita poate fi usor consumata si totodata transmisa din gura in gura albinelor care stau mai departe de ea. Urdinisul fiind acum strimtorat, in ghem se acumuleaza o insemnata cantitate de bioxid de carbon care da albinelor ghemului o usoara narcoza. Ele stau in liniste, caci metabolismul este si el mult scazut. In felul acesta colonia ierneaza in conditii perfecte chiar pe geruri mari. Forma sferica a ghemului le ingaduie sa paseasca usor ?i repede spre hrana cind este consumata, ca~ci drumul este scurt mergind pe raza sferica, nu pe diametrul ei. Aranjarea ghemului in sfera, spun cercetatorii rezolva in mod fericit problema iernarii, caci sfera are o expunere mica la frig in raport cu volumul continutului, care cald fiind pierde foarte putine calorii si astfel colonia isi poate mentine echilibrul principalelor func^iuni organice, cu ajutorul unei reactii fiziologice usor de mdeplinit. Intr277

adevar asa cum este alcatuit ghemul de iarna, asigura in mod deplin functiunile fiziologice ale coloniei, care alegindu-si locul eel mai cald din fostul ei cuib, unde se afla miezul sau, acesta este ocupat de albinele tinere capabile sa produca caldura cea mai potrivita. In jurul celei de-a doua decada a lui ianuarie, cind matca incepe sa depuna citeva oua pe zi, mereu inmultindu-le, temperatura se ridica acolo pina la 35,2C. Cind le mai ajuta si stuparul facind, din toamna, la 1112 cm mai jos de lante^ul superior, acel orificiu amintit in fiecare fagure, larg de 1,5 2 cm albinele pot trece usor de la un interval la altul, pe acolo cind mierea s-a terminal de pe unul din faguri. Mai ales la stupii cu rama inalta albinele gasesc mierea foarte aproape urcind pe verticals ; la cei cu rame joase ele sint nevoite sa se miste dupa miere pe directie orizontala de la peretele frontal spre eel din spate. In aceasta privin^a, desi stupul multietajat are rama scunda, iar colonia ierneaza pe doua corpuri suprapuse, cu un spa^iu de 8 mm intre corpuri, iernarea se face ideal; mierea acumulata in eel de-al 3-lea corp, iar ghemul formindu-se in cele doua corpuri de jos se urea mereu pe verticala ca sa aiba permanent contact cu rezervele de miere aflate acolo. Dupa observable cerceta tori lor acest tip de stup ofera coloniei un regim biofizic dintre cele mai favorabile in ce priveste temperatura, umiditatea, ventila^ia si hrana. El mai are marele avantaj ca intre corpuri este acel spa^iu liber de 8 mm, prin care oricare albdna din ghem poate intra in oricare dintre intervalele ocupate de ele. Iernarea unei colonii pe un singur corp de multietajat nu se face in condi^ii bune, caci schimbul de gaze, spa^iul redus desi cald, se intilneste curind cu eel rece venit prin urdinis, vaporii se condenseaza si se creeaza o intensa umiditate foarte periculoasa pentru existenta coloniei. O buna iernare o au coloniile cind ocupa stupii RA 1001 cu UP magazin de recolta plin cu miere, asezat pe deasupra corpului de cuib. Limitindu^se spatiul de iernare la 67 faguri, iar golul de dincolo de diafragme fiind umplut cu doua perne cu material termoizolator, colonia este asigurata de hrana si de caldura fara umiditate. Stupul orizontal cu rama STAS tip Dadant trebuie aranjat in felul aratat la pregatirile de toamna si anume : un numar redus de faguri in cuib, deasupra un magazin de recolta cu faguri plini sub capacul stupului in care intra si o perna, deasupra, ca sa mentina caldura. In aceasta situatie nu este nevoie ca jos sa mai fie faguri cu miere expusa frigului, ci acolo trebuie sa fie multe alveole goale ce adapostesc grosul populate*, impreuna cu cele inghesuite pe intervale, dar avind marea rezerva de miere in partea de sus a fagurilor. Cercetatorul german Biidel da o explicatie justa procesului de formare a caldurii prin consumul mierii, spunind ca ea e transmtisa in trei feluri : prin conductie1), prin convectie2) si prin radiatie3). Se ad) Conductibilltate calltatea unui material de a putea trimite caldura, electrlcitate si vibratU sonore. s) Convecfie = transmisia caldurii printr-un corp lichid sau gazos cu ajutorul unor curenti al fluidului respirator. 3) Hadiafie = emisie de unde sau de particule care se propaga sub forma de raze In toate direc$iile.

mite ca albinele pierd caldura mai repede decit mierea capacita, eare realizeaza cea mai buna produc^ie a caldurii din timpul iernii. Desi in straturile superioare ale ghemului in coaja lui temperatura se men^ine la + 10C, cind in stup sint 7C, in centrul ghemului, termometrul indica + 17C, caci in gusile albinelor aflate acolo se afla cantitatea cea mai mare de miere. In jurul miezului unde albinele stau mai resfirate se face un usor schimb de gaze oxigen si bioxid de carbon ; ghemul se stringe de la periferie, albinele virsitnice au expus numai abdomenul si aripile, care fac miscari sub actiunea vibra^iilor muschjlor toracici, degajind caldura. Pe masura ce frigul se inteteste invelisul exterior al ghemului constituie o chiurasa groasa de 2,57 cm ; atunci centrul radiaza o caldura de 2025C cind nu este puiet, facind ca temperatura ghemului sa varieze intre 14 si 20C, in raport cu frigul de afara si el se stringe sau se relaxeaza dupa timp, inghitind din rezervele de miere ale gusilor de pina la 40 mg miere. Aceste variatii sint cauzele care determina si umiditatea din interior, care nu va exista niciodata atita vreme cit aerul din stup este cald. In momentul cind apare o diferen^a intre temperatura din stup si cea a aerului ce patrunde prin urdinis, aerul patruns in stup ia contact cu obiectele din stup, incepe sa absoarba cantita^i de vapori de apa din respiratia coloniei care se'condenseaza in contact cu parole reci ale stupului, pere^i, fund etc. Daca vaporii pot iesi usor prin urdinisul de sus, eohilibrul se men^ine si nu apare umiditatea. Niciodata insa totalitatea ghemului nu se ocupa de spatiul din afara lui, vorbind de eel din stup. Acolo, linga periferia ghemului temperatura este de +1 sau eel mult +2C, das dincolo de aceasta limita, in stup, temperatura poate fi de 7C pina la 10C si chiar mai scazuta in legatura cu temperatura din afara stupului. La o temperatura scazuta dupa Ohauvin albinele ghemului sint asa de infrigurate incit abia se misca si nu pot parcurge ghemul. Pierderea de caldura a ghemului se reduce prin strinigerea albinelor intre ele, mai ales pe fagurii goi a caror condUctibilitate este cu atit mai joasa, cu cit ei sint mai plini cu miere. Bioxidul de carbon din interiorul ghemului determina o scadere a consumului de hrana in iarna, iar albinele astfel iernate pot sa creasca in primavara mai mult puiet. Stuparul fruntas G. Calinescu care are stupi Layens cu rama inalta, de peste 25 de ani ierneaza coloniile pe 4 faguri plini cu miere capacrta plus 2 faguri goi la margine. Incepind din luna mai pune la rezerva fagurii plini si capaci^i cu mierea cea mai buna. In pragul iernii cind matcile au incetat cu totul ouatul, comprima coloniile fie cit de puternice la 4 rame pline cu mdere, lasind insa intervale de 1314 mm intre ele. Impacheteaza colonia cu doua diafragme, dupa care pune perne cu material ce pastreaza caldura. Albinele stau pe miere, o incalzesc, ea mentine caldura fiind termostabila, iar iernarea se face in cele mai bune condign ; consumul de miere este de numai 4 kg. La 1012 februarie introduce in mijloc cei doi faguri goi pentru ouatul matcii. Ghemul se contracteaza sau se relaxeaza in raport de timp. 279

278

Pentru ca schimbul substantei de matca sa se poata face curent, acest stupar perforeaza in fiecare fagure cite un orificiu de trecere, cu un diametru de 1,5 2 cm. Cu ajutorul ghemului colonia isi asigura buna sa vie^uire, chiar daca stupii sint expusi curentilor reci. S-a descoperit in clopotni^a unei biserici din portul sovietic Arhanghelsk la Marea Alba, in apropierea cercului polar, un roi care statea ascuns acolo de 5 ani timp in care a trait in conditii bune, desi sint geruri de 40 si chiar 45. Acest roi avea insa toate acumularile de miere capacita, polen si pastura. Deci, daca colonia are la dispozitie miere multa, rezista bine la ger, si curenti. Formind un tot organic, ghemul determina vietuirea coloniei cu pierderi foarte mici. Faptul ca acolo in turla bisericii albinele au putut rezista la geruri mari se datoreaza exclusiv mierii pe care albinele au avut-o la dispozitie de-a lungul celor cinci ani si in plus bioxidului de carbon care intr-un ghem strins bine, poate atinge o mare concentratie, pina la 15% si chiar mai mult. Miscarile in ghem sint reduse mult, doar numai la schimbul de gaze. Mierea trece usor din gura in gura, caci albinele stind cu capul spre interiorul ghemului, se pot incalzi prin tremuratul muschilor toracici, obtinind caldura si energie. I. B. Free considers ca datorita marii contractari si expunerii unei foarte mici suprafete la ger, coloniile mari conserva caldura mai eficient decit cele mici, asa incit pare verosimil ca albinele din coloniile puternice prezinta un metabolism mai scazut, consuma mad pu^ina miere pentru a supravietui, comparativ cu albinele din coloniile slabe. In afara de consumul acestui aliment ce da caldura, ele creeaza si energia necesara pentru ca albinele din ghem sa-si tremure aripile, care creeaza in interiorul ghemului un usor schimb de gaze ; oxigenul patrunde treptat spre centru, iar de acolo bioxidul de carbon coboara, fiind mai greu si da intregului ghem o semisomnolenta, cu un consum mai redus de hrana. Aceasta actiune sporeste lent contractarea ghemului sau afinarea lud, ca si cind ar fi un puimon ce isi mareste volumul cind aspira oxigenul si se comprima cind expira bioxidul 'de carbon. Ventilarea ghemului se face pe nesimtite, folosind acest factor mecanic de miscare a aripilor. In felul acesta ghemul isi are propria lui respdra^ie. S-a constatat de cercetatori ca in astfel de ocazii, chiar cind temperatura din afara ghemului scade brusc la 10C, caldura in interiorul ghemului urea pina la 35C mai ales cind acolo a aparut puietul, datorat ouatului matcii. Cind temperatura din afara este de zero grade, in mijlocul ghemului fara puiet ea este de 25C. Temperatura perif erica a coajei ghemului este obisnuit de 68CC. Prin propriile procese metabolice caldura se mareste in interior si radiaza spre periferie fara sa incalzeasca spatiul ' stupului .Pe principiul de baza al hranirii coloniei care trece hrana din gura in gura, colonia traieste in iarna cu foarte pu^ine pierderi, dar piere in intregime, dintr-odata, cind hrana se epuizeaza. Stuparul are datoria ca eel putin odata pe luna la inceput, si apoi mai des, pe masura ce iarna dureaza, sa faca controlul auddtiv al fiecarei colonii, folosind un tub de cauciuc, introdus cu un capat in urdinis si cu eel opus in pavilionul urechii. El va percepe un usor fosnet, care variaza dupa starea
280

ghemului coloniei. Cind este molcom, uniform, inseamna ca ghemul ierneaza in bune conditii, cind insa in stup zumzetul este intens, este dovada ca ghemul are un necaz : este tulburat de soared^ ori hrana este pe sfirsite sau chiar matca a pierit ; in acest din urma caz zumzetul este intrerupt brusc si reluat ca un plins cu sughituri. Deci ghemul are felul lui de exprimare, usor de invatat de oricare stupar. Adeseori nelinistea ghemului se datoreaza si calitatii hranei oferite, mai ales cind in faguri este miere de mana sau de struguri. Cind reziduurile intestinului gros au depasit 48/ 0 &n greutatea corporala a fiecarei albine din ghem si intre timp nu a fost nici o zi buna, cu soare cald si fara vint ca albinele coloniei sa iasa in zbor de cura^ire intestinala, ele sint nevoite sa defece in interiorul stupului. Conditii foarte importante pentru buna iernare a coloniilor sint: apararea de vinturi prin adapostirea stupinei sub protec^ia unei perdele de copaci plantati des pe oel putin zece rinduri asa cum am aratat la capitolul ,,Organizarea stupinei", dar mai ales lasarea coloniiloj in deplina liniste. O circulate prea activa pe drumuri la o distanta de 150200 m de stupina este transmisa coloniilor prin vibra^iile solului, nelinistind mult albinele ; trebuie sa se evite apropierea prea mare a liniilor ferate ori de sosele pe care circula cu viteze mari automobilele sau alte mijloace de transport care fac zgomot, cum sint tropotele cailor si a alter animale de pe soselele de piatra, mai ales cind pamintul este inghetat. Asezarea stupilor pe suporti mobili e buna; sub acestia se pune un strat de paie sau frunze uscate care amortizeaza zgomotele. Stupii ce stau pe tarusi batuti adinc in sol, transmit si mai mult vibratiile terenului si influenteaza in rau starea coloniilor din prisaca. Pe linga stricaciunile aduse fagurilor si consumul mierii, soarecii raspindesc in stup un miros greu de urina si excremente ce tulbura coloniile ce adesea se imbolnavesc de diaree. In timpul iernii stuparul trebuie sa urmareasca zborurile de curatire ale albinelor, trecind in registru coloniile la care nu s-a facut pina la o anumita data, spre a fi cercetate cauzele acestei retineri. In orice zi cu soare si fara vint, chiar daca termometrul este in scadere, stuparul trebuie sa forteze zborul acesta atit de necesar ; deschide larg urdinisul ca soarele sa strabata prin el in stup ; ridica apoi capacul punindu-1 cu perna la soare ca sa elimine umiditatea din el ; podisoarele incalzindu-se albinele ies in zbor ; un geam vopsit negru pus in locul podisorului pentru 12 ore atrage razele solare, incalzeste repede si bine' interiorul, iar albinele fac un zbor activ. Cind zborul s-a terminat, ori soarele s-a acoperit de nori, totul se pune la loc si albinele ooloniei cu intestinele degajate pot sa mai stea 12 luni in hibernare. Dupa un astfel de zbor matca incepe sa depuna pu^ine oua in alveolele apropiate ; ghemul isi rdica temperatura si o pastreaza constant la 32C cu atit mai mult cu cit prima elipsa nu prea extinsa este acoperita cu oua. pe fa^a a doua a aceluiasi fagure. Cercetatorul Czimadia da la oiteva zile sirop foarte diluat si in cantitate mica in ulucelul ramei hranitor, pentru a scutd albinele sa iasa afara din stup dupa apa. El a constatat ca in felul acesta, comparind coloniile neadapate fata de cele carora le-a dat acest ajutor, puietul era capacit cu 10% mai mult. Din

eel mijlociu, gata de capacire in proportie de 30 %, iar oua in alveole cu 40% rnai mult. In ceea ce priveste eventualele interven^ii ale stuparului in timpul iernarii, ele trebuie facute numai in cazuri serioase cind unele colonii, la ascultare, desi cioca"nite usor in peretele stupului nu reactioneaza" faicind acel zumzet cunoscut sau cind tragind rumegusul de ceara cu o sirma introdusa pe urdinis, apare semnul ca acolo sint soared ce trebuie eliminati. Coloniile acestea vor fi stimulate cu o turta de pudra de zahar cu 20% miere, iar mai tirziu i se adauga doua rame cu miere sau sirop acidulat. In oricare caz stupul respectiv se deschide de preferat intr-o camera calda. In cazul unei colonii muribunde din lipsa de branS, albinele se pulverizeaza cu sirop pe fiecare fata a fagurilor ocupa^i, se asaza la loc, stupul se pune linga soba ca albinele sa se dezmor^easca, dupa ce s-au pus in interior doi faguri calzi cu miere partial descapacita. Albinele incep sa-si revina, se ling reciproc, ocupa cei doi faguri, se constituie in ghem, daca stupul este ftnut o noapte intr^o camera usor racoroasa. A doua zi el poate fi pus la loc in prisacS. Asemenea cazuri ca cele de mai sus sint rare si apar numai in stupinele la care apicultorul a fost neprevazator si n-a luat la timp, toamna, masurile indicate. Explicatii mai ample le vom expune in capitolul },Tehnologia apicold iernarea".

,,De rupi din codr-o rdmurea, Ce-i pasd codrului de ea ? Ce-i pasd unei lumi intregi De moartea mea I?41

BATRlNELE COLONIEI Tirziu, dupa ce albinele au trecut prin toata gama feluritelor munci din cadrul coloniei, obosite si imbatrinite, isi due ultimele zile ale vietii in treburi din interiorul stupului. Astfel, albinele batrine tin de cald puietului alaturi de tinerele doici ori pazesc urdinisul de hoate ; dupa observatiile cerceta tori lor cu renume, ca fratii F. si H. Ruttner, ele sint cele care invata pe cele tinere cum sa se comporte. $i in sfirsit, vine si ziua fatala a mor^ii ! Priveam cu totii, prin geamul stupului de observable, forfoteala muncii micii colonii. Albinele veneau incarcate cu polen si cu nectarul apos, venbilatoarele bateau de zor din aripi, prelu'cratoarele evaporau apa si concentrau mierea cruda, iar fagurele cu provizii se tot umplea pe nevazute. In fiecare albina viata zvicnea navalnic si toata mica colonie era prinsa de atatarea muncii rodnice. Pe cind priveam colonia, de pe fagurele unic al cuibului de jos a alunecait o albina din mul^ime si a cazut pe fundul stupului. Era o albina batrina, care se rostogolise ca o piatra din virful unei stinci, in haul prapastied ! ...A ramas acolo jos citeva clipe si cind o alta albina a venit s-o ajute, ea a inceput sa se indrepte incet spre lumina urdinisului, caci albinele se due sd moard a/ara din stup. Dupa sfortari indelungate, a ajuns in prag ! S-a oprit acolo ca si cind ar fi voit sa mai priveasca odata lumea aceea draga, in care si-a trait zilele frumoase ale vietii ei ; sa mai priveasca odata in sus la soarele pe care 1-a iubit atit, sa soarba cu nesat boarea de vint ce-i aduce pe unde parfumul suav al isopului din vale, si cu cea din urma sfortare sija facut vint alunecfind acolo jos pe oglinda cu nisip a stupului. Lumina sclipitoare a zilei a inceput s-o dogoreasca. Antenele mai misca ceva, ca si cind ar fi voit sa-si ia ramas bun ca un calator ce pleaca cu trenul undeva... departe... departe... filfiind din mina ultimul adio ! O tresarire... si apoi zabralnicul mortii se intinde peste trupul ei trudit. Sarmana epava ! Era atit de schimbata ! Aripile rupte si mici, trecute prin daracul nevazut al intimplarilor zilnice, erau franjurate.
283

Cosule^ele pentru transportul polenului erau tocite. Periile de la picioare erau roase, la fel ca si perisorii care-i acoperisera corpul. Trupul era negru si lucios, ca haina ponosita, roasa, peticita a unui biet sarac. Totul in infatisarea ei ne inspira mi]a nestapinita. lata tineri apicultori, cum se sfirseste via^a unei albine, si prin analogie imi rasar in minte minunatele versuri ale lui Cosbuc din poezia : Moartea lui Fulger. ,,De rupi din codr-o ramurea/ Ce-i pasa codrului de ea!?/ Ce-i pasa unei lumi intregi/De moartea mea !?" Din codrul zecilor de mii de albine molecule ale coloniei, dispare una, dar codrul care este specia lor - - ramine cu miliardele sale de vietf ce dainuie de veacuri, si nu-i pasa, caci mereu, mereu el isi inmul^este ramurelele, in nadejdea unei vie^uiri fara sfirsit. Multe din ele mor departe de casa, rapuse de atitea primejdii si vrajmasi, asa ^um a^i vazut mai inainte, in timp ce colonia mama isi urmeaza cursul vie^ii, caci existen^a sa are la baza nemurirea asa cum spune von Frisch pina vine napasta intimplarilor accidentale, care nu pune o data cu moartea unei albine sau a intregii colonii, sfirsitul speciei, ce dainuieste de milioane de ani si va dainui in veac.

TEHNOLOGIE APICOLA Soseste primavara tineri apicultori care, cum spune Renoir -- e ca o femeie stralucitoare in rochia ei t^suta din raze, cu obrajii tineri ca aurora, cu cosine impodobite din ape albastre, primavara ce curge din cer, se risipeste pe parmnt si cu miinile ei sfinte arunca in slava ciocirliile ca sa vesteasca bucuria. O data cu aceasta reinnoire a vie^ii pe pamint, incepem si noi un nou si foarte insemnat capitol. Pina acum am urmarit si a^i inva^at cum se pregateste fostul roi secundar prins in vara trecuta, cum se dezvolta in colonie regulata o data cu imperecherea matcii, care prin activitatea ei procreatoare duce mai departe existen^a speciei albinelor, ce vine de departe... de departe. De aici inainte colonia respectiva este integrata intr-un tot care este stupina, alaturi de sutele de stupi care va vor fi miine incredin^ati ca sa-i conduce^ cu rezultate bune, cu productii cit mai mari de miere, ceara, roiuri, polen, laptisor ori venin, dupa cum ve^i avea fiecare din voi un anumit plan de produc^ie dat de conducerea unitatilor pe care le ve^i servi. De aici inainte ve^i invata cum trebuie sa aplica^i inva^amintul teoretic in practica si modul eel mai chibzuit care sa duca" la realizarea de beneficii cit mai mari, concomitent cu cresterea efectivului de colonii din stupina, in vederea polenizarii sutelor de mii de hectare cu plante entomofile cultivate, a zecilor de mii de hectare de livezi si podgorii.

285

Ne aflam, tineri apicultori, in mijlocul unei stupine, sau, cum i se mai zice, prin alte par^i prisaca. Oricare ar fi felul de exploatare al ei sta|ionar sau in pastoral stupina trebuie sa posede o baza permanenta care este bine sa fie in directa apropiere de locuinta apicultorului. Acolo el ierneaza coloniile, sub directa sa supraveghere, ferita de atacul pasarilor insectivore cum sint pitigoii si ciocanitoarele. Cei dintii bat cu ciocul urdinisul, stiind ca astfel unele albine se desprind din forma de ghem in care ierneaza si ies afara pe scindura de zbor, unde le devoreaza. Ciocanitoarele fac o paguba si mai mare : ele gauresc unul din pere^ii laterali ai stupului pina ajung la primul grup de albine aflat in fagurii marginasi, consumindu-le pe indelete. Am avut o stupina in iarna anului 1933 la padurea Rachitoasa-Tecuci, asezata in apropierea cantonuliri forestier si totusi ciocanitoarele mi-au distrus 7 colonii in mai pu^in de o luna. Avind stupii linga locuinta sa, apicultorul va putea sa previna asemenea pagube. La aceasta baza se amenajeaza un laborator unde in afara de fisele ou eviden^a a tuturor stupilor se mai afla ; o camera permanent calda la 1920C, unde stau dulapioarele cu matci iernate in afara ghemului, dupa metoda lui N, Foti. Intr-o camera alaturata cu temperatura mai mica pina la 14C, se pastreaza bidoanele cu miere, care astfel nu se va cristaliza ; tot acolo sint si fagurii de rezerva gata cladi^i ce stau rasfirati in stelaje, la aer, ferite de gaselnita si soareci. Cabana apicola Fagurii cu pastura sint feriti de ger, care altfel o strica. Pentru a preintimpina mucegaierea lor pe deasupra pasturei se presara zahar pulbere sau fagurii sint impachetati fiecare in hirtie cerata. In stive stau la adapost: gratiile Hanemann folosite vara la delimitarea cuibului de magazinul de recoHa; fundurile Snellgrove folosite cind se fac in primavara" nucleele cu matci iernate in afara ghemului, nuclee asezate deasupra corpului de cuib al coloniilor de baza ce le \ine de cald si le ajuta la dezvoltare ; colectoarele de polen, extractorul de miere si toate anexele necesare la extractie, precum si utilajele mici 286

si numeroase folosfte in orice exploatare apicola. De asemenea, bine impachetati stau si fagurii artificial! care vor fi folosi^i ceva mai tirziu, cind se pregatesc ramele cu faguri noi ce vor fi puse in stupi ca sS-i clSdeascS albinele. La asa-zisa ,,centrala" se intorc stupii pentru iernare si de acolo pleacS in primavara la primele culesuri timpurii de la padurile de arin sau salcie. Se prefera ca primul transport sa se faca in padure, pentru ca acolo apar o serie de flori care ofera albinelor un. mic cules de intre^inere. Acesta are foarte mare importan^a nu atit prin cantitatea de nectar ce o da, cit prin aceea ca nectarul si polenul proasipat au o valoare foarte mare pentru dezvoltarea impetuoasS a cuibului. Daca in jurul acestei centrale se afla o baza melifera buna cu culesuri esalonate de-a lungul sezonului activ, apicultorul ramine pe loc cu stupina, facind apiculturd stationara. Daca efectivul unei astfel de stupine este mare, apicultorul va frac^iona-o pe vetre departate la 23 km una de alta, lasind pe fiecare vatra 3040 de stupi. Cu prilejul celui de-al XXIV-lea Congres International de apicultura APIMONDIA din Argentina 1973, participan^ii romani au putut vedea cum, acolo, stupinele stau in grupuri in mod permanent, fara a face pastoral, caci au asigurata o flora melifera aproape continua timp de 78 luni, de la eucalipt si trifoiul alb pitic. Acolo este \ara unde eoonomia ruralS se bazeaza numai pe cresterea vitelor care au imense pasuni naturale, plus pilcuri de eucalipft pentru umbra in zilele toride ale verii tropicale. Stuparii din regiunile pomicole sau de la munte care au stupini mai mici pot face apicultura stationara. Asemenea stupini sta^ionare pot fi asezate si la ses, cu condi^ia ca in preajma sa fie culturi de plante industriale pe suprafe^e intinse si chiar un lot apicol cu plante perene melifere. De pilda, in U.R.S.S., la Krasnaia Poliana, se afla o stupina stationara cu 4 000 stupi plus 7 200 nuclee, repartizate in 52 de stupini stationare amplasate intr-o regiune muntoasa la 1 500 m altitudine, unde albinele au un bun cules. Astfel, crescatoriile de matci au dat in 1972 un numar de 113 600 matci imperecheate, 3 979 roi pachete, 197 kg la"ptisor, 16 700 kg miere si 729 kg ceara. Ceea ce este important in aceasta exploatare este faptul ca are afectata o suprafa^a de culturi in loturi apicole ce cuprind un total de 500 ha cu plante melifere perene sau anuale. Cel ce este hotarit sa faca apicultura stationara trebuie sa-si aleaga locul respectiv cu multa aten^ie, urmarind condi^iile climatice locale ale regiunii. Se vor evita locuri unde vinturile bat puternic in majoritatea sezonului de cules, si in special eel nordic, periculos pentru buna iernare a stupinei. Apoi trebuie cercetata flora melifera pe o razS de eel pu^in 3 km, pentru a avea pe cit posibil un cules continuu. Cercetatorii au stabilit c& acolo unde este un astfel de cules larvele dep&sesc cu 80/0 greutatea normala, iar cind conditiile sint nefavorabile greutatea larvelor scade sub normal. Interesant este de stiut media precipita^iilor ce cad anual in regiune si daca in aceeasi raza se aflS si alte stupini, care ar micsora posibilita^ile de realizare a unei bune recolte. Stupina nu va fi fixatS pe vai unde curen^ii circula permanent si frineazS activitatea albinelor la cules. Acolo albinele pleaca la cules abia intr-o 287

proportie de o sesime din numarul culegatoarelor. Cind vintul bate cu o viteza de gradul doi, albinele ramin in stupi, caci nectarul se evapora repede si nici glandele nectarifere ale florilor nu-1 secreta decit in proportii reduse. Stupina nu trebuie asezata pe locuri umede, mlastinoase, unde se string apele ploilor. Acolo aerul umed, mai ales in primavara intre^ine in stupi o umiditate excesiva si nociva pentru puietul si pastura din faguri. Chiar mierea proaspata, cruda, din care trebuie sa se evapore apa si sa se matureze spre a ramine eel mult in proportie de 17%, se reincarca cu o parte din aceasta umiditate inconjuratoare, si se matureaza cu greu. De asemenea, in astfel de locuri bolile micotice isi gasesc an mediu prielnic de extindere. Umbrirea stupilor este necesara in zilele toride ale verii, mai ales intre orele de virf de la ora 12 la ora 17, cind coloniile sint nevoite sa mobilizeze un numar mare de albine pentru ventilarea cuibului. O supraincalzire a interiorului stupilor determina curind apari^ia instinctului de retire. Dar nici o umbrire exagerata a stupinei asezata intr-o padure deasa nu este buna, caci lipseste albinele de luminozitatea razeJor solare. Ele vor pleca la cules mai tirziu dimlneata si se opresc din cules curind, in spre seara, ceea ce se rasfringe implicit asupra productiei de miere si polen. Lumina solara" are o mare influenta, caci soarele ionizeaza atmosfera, fenomen favorabil ce influenteaza initregul complex al vietii coloniilor. Cuibul ia o extindere mai mare si o dezvoltare mai accelerata in primavara. Atunci razele solare incalzesc peretele frontal al stupilor patrunzind si pe urdinis. In felul acesta se pastreaza un echilibru biologic favorabil coloniilor. Pozitia cea mai obisnuita a stupilor in prisaca este cea cu peretele frontal spre sud, asa cum trebuie sa stea in timpul primaverii, toamnei si iernii. In vara insa este bine ca ei sa stea cu fata spre rasarit sau nord, pentru a nu fi prea mult incalziti de soare. Stupina stationara sa evite apropierea fabricilor producatoare de ehimicale cum sint cele ce fabrica insecticide, erbicide sau ingrasa-minte chimice. Ohiar fabrkile de ciment intoxica atmosfera cu fluor care in particule micro&copice plutesc si se depun pe coroanele florilor, intoxicind culegatoarele. Aceste fabrici trebuie sa posede mijloa'ce de filtrare si neutralizare a gazelor emanate, a vaporilor toxici si a pulberilor. In jurul stupinei sta^ionare sa nu lipseasca apa, de preferat cea de izvoare, piraie sau riuri. Apa din baltoace statute confine o serie de paraziti care produc albinelor grave tulburari cu caracter digestiv. De asemenea si scurgerile din grajduri sint periculoase pentru albine ; ele trebuie colectate in puturi absorbante bine acoperite (fig. 44). Stupina stationara trebuie ferita de vinturi putemice. In consecinta imprejurul prdsacii trebuie facuta o perdea de pratectie de preferat din aceea care opreste totodata si animalele domestice si pasarile de curte sa patrunda in incinta ei. O foarte buna perdea este cea plantata cu 910 rinduri cu Gledichia ai carei tepi apara stupina de furt. Am vazut in Banat la G.A.S. Neudorf perdeaua stupineii facuta cu o specie de arbori mediteraneeni Madura aurantiaca care au chiar
288

Fig. 44. O stupina intr-o poiiana adapostita de vin<turi avind stupi RA 1001.

si pe trunchi tepi ca ariciul, incit nici pasarile zburatoare nu se asezau pe ramuri. Cind baza melifera a stupinei stationare se afla pe o coasta de deal sau de munte, asezarea stupilor se va face la poale, nu la virf, in primul rind pentru ca flora apare esalonat, incepind din vale spre virf, iar in al doilea rind, pentru ca albinele ce vin la stupi cu incarcStura din gusa sau de la cosulete sa zboare coborind. Daca stupina ar fi pe virful dealudui, zborul lor cu incarcatura respectiva va fi anevoios, cerind culegatoarelor mari eforturi, ceea ce le uzeaza mult, in afar a faptului ca un zbor greu solicita si un consum mai mare de hrana energetica. Stupina trebuie amplasata ceva mai departe de circulatii prea mari, cum ar fi o cale ferata cu trenuri cu mari viteze care prind si ucid mii de albine aflate in zbor. Chiar si soselele prea circulate de automobile lovesc si ucid multe albine mai ales cind marginile lor nu au plantatii care sa sileasca albinele sa treaca din zbor peste ele ; obisnuit albinele zboara la inaltimi mici, evitind curen^ii de aer puternici. La fel, daca o stupina este plasata pe malul apelor mari sau bal^i intinse, foarte multe albine se ineaca mai ales cind bate vintul si apele valuresc. Fara sa stiu acest amanunt, am instalat o stupina pe malul sting al Dunarii, avind o padure de saloii pe malul opus ; abia cind am
19 - C. 569

289

trecut cu barca la stupina am observat mil de albine inecate ; ele zboara la o foarte mica inaltime de la suprafata apei si chiar valurelele mici le prind inecindu-le. $i zgoinotele mari din apropierea stupinei nelinistesc albinele, mai ales in timpul iernii. Stupina de la G.A.S. Popesti-Leordeni, jud. Ilfov, asezata la iernat la adapostul garajului de tractoare, a iesit din iarna foarte slabita si cu stupii si fagurii din interior plini de petele diareii ce a facut multe victime. Zgomotele tractoarelor si trepidatiile terenului se transmiteau prin pamint stupilor ; chiar stupilor asezati la 80 m departare de garaj, le-au provocat itulburari intestinale si imbolnaviri ale albinelor. Un stupar din Bucuresti tinea stupina in gradina casei. Strada pavata cu piatra era in apropierea depozitului de butelii cu aragaz, unde verieau zilnic zeci de carute din comunele invecinate sa schimbe buteliile. Zgomotul nelinistea foarte mult albinele, cu aceleasi consecinte. Urmind sfatul pe care i 1-am dat a scos stupina afara din oras, nu a mai avut ndciodata coloniile bolnave de diaree. Un bun plasament al stupinei in special pentru iernare este o mica depresiune de teren cu o panta de scurgere. Stupii s-tau astfel la adapost, iar razele soarelui ii incalzesc in primaverile timpurii si iernile geroase. In U.R.S.S. apicultorii cind nu gasesc depresiune in special in regiunile de ses, creeaza o astfel de depresiune antificiala. Folosind un buldozer se sapa o suprafata de teren de 30/50 m2 suficienta pentru 100 stupi. Adincdmea sapaturii nu e mai mare de 11,5 m, dar adunind pamintul sapat pe latura din care bate vintul dominant, se inalta acolo un mai de 3 m care adaposteste foarte bine stupina. Suprafata din interiorul careului este insamintata cu gazon. Pentru ca apa din ploi sa nu stagneze, careul are o usoara panta apa se aduna pe latura opusa malului unde se sapa doua puturi absorbante pina la stratul de nisip, care absorb apa si astfel terenul ramine permanent tare si uscat. Cercetatorii sovietici au stabilit comparativ, ca o stupina astfel asezata are in primavara colonii cu 1/3 mai mult puiet in cuiburi, la primul control, fata de o alta adapostita numai de un gard, aflata la o distanta de 2 km de prima. Cind dincolo de parapet la 1015 m, se face o perdea de salcimi, viscolul aduna acolo troienele si nu troieneste stupina din depresiunea artificiala. Asezarea stupilor in prisaca trebuie astfel facuta pentru a inlatura ratacirea albinelor si mai ales a mStcilor iesite in zbor de imperechere. Asezarea se face in mai multe feluri : in rinduri paralele la distanta de 4 m intre rinduri si de 2 m intre stupi; asezarea lor se face in sah, caci astfel fiecare colonie are in fata sa un spa^iu de zbor de 8 m. Asezarea stupilor in rinduri drepte are avantajul ca incarcarea si descarcarea din camion, atunci cind se face pastoral este foarte usoara. Intr-adevar, din camionul care merge cu viteza foarte mica se pot descarca stupii de o parte si de alta a lui. In schimb, asezarea in rinduri drepte are neajunsul ca albinele se ratacesc daca pozitia urdiniselor este absolut uniforma. De aceea, in fiecare grup de trei stupi de pe un rind, cei doi din margini au o usoara orientare spro dreapta si stinga, iar eel din mijloc va fi oriental inainte.
290

O asezare a stupilor in grupe sub forme de V, deci in unghi^ ascutit, cu directia de zbor spre cimpul de cules, inlatura ratacirea albinelor, caci astfel ele isi recunosc usor locul lor in spa^iul prisacii. Cercetatorii americani sus^in ca la o astfel de asezre productia de miere e marita, comparativ cu o asezare uniforma. Pentru o buna individualizare a fiecarui stup, in afara de tablita mobila cu numarul de ordine al coloniei, stupul este vopsit diferit cu una din cele patru culori preferate : galben, albastru, brun-inchis si alb. Aceasta din urma culoare albinele o vad in doua feluri : cind vopseaua este facuta cu alb de zinc culoarea absoarbe razele ultraviolete si ea apare pentru albine ca albastm-verzui; numai vopseaua facuta cu alb de plumb o vad albinele ca albastru stralucitor. Scindura de zbor de la urdinise va fi vopsita cu o culoare de contrast fata de cea cu care e vopsit peretele frontal al stupului. Pe acest perete se deseneaza cu repere diferite forme geometrice : un cere gol in interior, sau altul plin ; la stupul vecin se trag doua linii verticale paralele, la altul doua paralele orizontale; o linie in diagonal, ori doua incrucisate cum e semnul + sau X. Un patrat, un triunghi sau diferite litere din alfabet etc. ofera albinelor posibilitati bune de orientare. $i mai bine va fi cind semnul de pe pere-tele frontal se deseneaza si pe suprafata capacului fiecarui stup. In felul acesta va fi exclusa ratacirea albinelor. In prisaca stupii nu stau direct pe pamint, caci materialul lemnos se deterioreaza repede, iar umiditatea solului are o influenza negativa asupra cuibului in zilele ploioase ; in zilele prea fierbin^i, dnd solul se incalzeste prea tare, temperatura in cuib se urea mult, iar albinele sint nevoite sa iasa afara din stup stind inactive, in timp ce o mare parte din cele din interior se ocupa cu ventila^ia aerului prea incalzit. De aceea, stupii vor sta pe postamente pliabile din vergele de fier la o inaltime de 50 cm de la suprafata solului. In aceasta pozi^ie stupii sint feriti de atacul sopirlelor, a broastelor sau soarecilor, cit si de curentul de aer rece in timpul iernii, stiut fiind ca eel mai rece strat din aerul almosferic e eel de la suprafata solului pina la eel mult 50 cm. In fata fiecarui stup, terenul trebuie sa fie euratat de ierburi pe o suprafata de eel pu^in 1 m2. Este oglinda stupului: privind o se poate usor observa cum se desfasoara viata unei colonii. Acolo, albinele din interior arunca afara diferite reziduuri : capacelele puietului iesit din cuib sau capacelele botoilor de matca cind colonia si-a schimbat matca sau se pregateste de roit. De asemenea, larve sau nimfe moarte, cadavre de albine care au murit in stup sau din cele ale albinelor straine care au incercat sa patrunda in interior pentru a fura mierea, ori chiar cadavrul matcii. Stuparul facind aceste observatii pe oglinda stupului, in curind ia masurile de indreptare necesare. In primul rind aceasta suprafata trebuie curatata la citeva zile de toate aceste reziduuri care se ard. Pentru ca pe locul euratat de ierburi, acestea sa nu vegeteze din nou, stuparul stropeste de citeva ori suprafata cu o solutie concentrata de apa sarata care distruge radacinile ierburilor. In fiecare stupina mai insemnata nu trebuie sa 291

li-pseasca un stup-pepinier, pentru cresterea si feoundarea matcilor, care sa inlocuiasca matcile ce nu mai corespund sau au pierit. Felul cum se organizeaza il vom arata la capitolul Cresterea matcilor. In locul eel mai insorit din stupina se va afla totdeauna un adapator, mai ales daca in preajma nu se afla o apa curgatoare, un izvor natural sau o cismea. Albinele au mare nevoie de apa pentru ele si mai ales pentru hrana puietului din cuib. Daca nu o afla in directa apropiere, sint nevoite sa faca zboruri departate si care sint foarte riscante mai ales in primavara, cind incepe vertigines dezvoltarea cuiburilor. Atunci ele sint silite sa iasa dupa apa chiar in zile reci, cu vinturi puternice ce cu greu pot fi infruntate. Layens a constatat ca intr-o primavara rece stupul sau de control a pierdut 3 500 de albine tinere intr-o zi datorita apei reci si a timpulului nepotrivit. Daca ele o gasesc in stupina, iar apa este chiar calda, albinele o due rapid in stup. Cu 40 de ani in urma am construit un adapator in care apa este permanent calda (fig. 45). El este construit din tabla. avind o capacitate de 1215 1. Pentru ca albinelor le place in unele imprejurari apa putin saracapa ta, adapatorul are doua compartiHorn mente : unui cu apa obisnuita si celalalt cu apa putin sarata (5 g sare apa la 10 1 apa). Peretele despartitor al celor doua compartimente are rezer(kmoa N'-8 vat un loc gol in care incupe o mica lampa (nr. 5) cu petrol. In zilele reci lampa se aprinde iar apa ce curge Fig. 45. Adapator cu apa calda cu este calda. Cind timpul y-a incalzit doua compartimente pentru apa pota- bine, lampa nu mai arde, adapatorul bila i apa mineralizata (sare, uree, va fi permanent alimentat, pentru acizi etc.). ca albinele sa nu consume apa din scurgeri sau baltoace. Apa curge din doua robinete pe doua scinduri usor inclinate, care au sapat pe suprafata lor cite un mic santule^ in zig-zag, de unde albinele o sorb cu usurinta. De asemenea, intr-un loc insorit, din fiecare stupina trebuie sa existe un cerificator sau topitor solar, in care se arunca toate resturile de fagurasi claditi de albine printre rame, fie pentru consolidarea lor fie pentru ca nu au gasit spatii goals unde sa depuna produsul glandelor lor ceriere. Pe linga faptul ca ceara obtinuta este de o calitate si o culoare deosebita, acolo se aduna cantitati importante de ceara care altfel s-ar pierde. Daca s^ar pune in pungi sau in ladi^e, curind fluturele de gaselnita le-ar descoperi si distruge. Cerijicatorul solar este o cutie dreptunghiulara construita astfel ca sa aiba o panta de scurgere a cerii topite ; bucatile de ceara si chiar fagurii vechi se pun pe tabla ondulata inoxidabila din interiorul cerificatorului. Capacul cutiei este si el oblic, deci cu panta. avind un geam dublu, cu un spatiu de 1,52 cm intre geamuri. Soarele mcalzeste geamul dublu, iar ceara se topeste si se scurge de-a lungul ondulelor 292

tablei in partea de jos a pantei, unde se gaseste o cutie colectore lata cit este la^imea tablei si adinca de 45 cm ; avind o forma prizmatrca. Cind aceasta s-a umplut, se Iasa ceara sa se solidifice, acoperind geamul cu o pinza de sac si se scoate din cerificator ca un calup ce pluteste in mierea care eventual a mai fost in alveolele fagurilor. Orke stupina trebuie sa posede un cintar de control (fig. 46) care serveste nu numai la primirea materialelor sau la predarea produselor stupinei catre beneficiar, ci insemnatatea lui consta mai ales la controlul culesului sau a consumului coloniei de control aflata pe el. In acest scop se alege una din cele mai bune colonii din prisaca denumita colonie de control. Ea are o partida speciala deschisa in registrul prisacii, in care se insemneaza diferitele indiFig, 46. Cintar de control. ca^ii ale culesului. Partida stupului de control cuprinde date ce se inscriu zilnic privind greutatea lui, flora aparuta sau terminata, temperatura, precipitatiile cazute, deci conditiile climatice. Dupa aceste date urmarite citiva ani, stuparul isi poate organiza un plan anual de lucrari in diferite sezoane, in directa legatura cu vremea si infloririle plantelor melifere din regiune. Multi stupari asaza pe cintarul de control o colonie mijlocie. Ei infaptuiesc o mare greseala procedind astfel, caci daca culesul este bogat si cintarul de control arata ca magazinul stupului e plin cu strinsura necesita adaugarea imediata a unui al doilea magazin, inseamna ca albinele din coloniile puternice someaza de multe zile, neavind unde depune mierea din gusa. Punind insa de la inceput pe cintar un stup puternic, apicultorul intervine repede, nu se pderde un timp pre^ios, adauga si mareste imediat spatiul de strinsura la to^i stupii puternici, urmind ca peste 23 zile sa dea magazine si la cei mediocri. In timpul iernii stupul de control de pe cintar, verificat din 15 in 15 zile, da de veste stuparului cind rezervele de hrana sint pe terminate si trebuie neaparat sa inter\ina. Vara, cind stupul de control indica incetarea unui cules, stuparul stie ca trebuie sa extraga mierea si sa piece cu stupii in alt loc cu flora melifera care sa mareasca produc^ia de miere a sezonului. O scadere brusca si nejustificata a stupului de control va fi un semnal alarmant pentru stupar care verificind colonia respective, observa cauza acestei scaderi ce uneori indica apari^ia unei boli in prisaca si ia masuri de tratare a coloniilor bolnave si de prevenire a celor sanatoase. Cind stuparul intentioneaza sa se fixeze intr-o regiune, duce inainte acolo un stup de control pe cintar, ale carui indica^ii ii sint cu atlt mai pre^ioase cu cit face totodata si observatii in privinta conditiilor climaterice, ceea ce ii permite sa hotarasca daca se poate fixa sau nu acolo cu stupina sa. Stupul de control de pe cintar va fi ferit de ploaie, pentru ca altfel datele furnizate nu vor mai fi exacte. 293

In orice stupina trebuie neaparat sa" fie un spalator cu robinet cu apa obisnuita la care apicultorul se spala mereu pe miini, cu sapun, de cite ori controleaza stupii. Oricit de bine ar fi intretinute coloniile. nu se stie niciodata decit dupa ce se deschide si se controleaza stupii, daca ei sint sanatosi sau bolnavi de o boala molipsitoare. Microbii sint prezenti pretutindeni in stup, in special cei al bolilor nosemoza si loca, oare acolo unde este stricat echilibrul biologic al unei colonii, isi incep opera nefasta de inmul^ire. Un cercetator de seama in apicultura, dr. Borchert, spunea ca aceste boli sint ca tuberculoza la oameni. Toti o au, dar daca organismul este predispus si slabit de o alta afec^iune ce ataca plaminul, microbul T.B.C. incepe sa se extinda. De aceea o masura elementara de igiena este ca apicultorul sa se spele bine pe miini dupa ce a controlat un stup, ca nu cumva el insasi sa vehiculeze miorobi de la stup la stup.

STUPINA PAVILIONARA MOBILA SAU STATIONARA Am vazut prin unel localita^ stupini pavilionare stationare si mobile. Sint folositoare ? intreaba un tinar apicultor. Pentru voi nu prezinta nici un interes ! Ele s-au creeat de unii stupari din comoditate, pentru a nu avea de lucru cu ridicatul, incarcatul si descarcatul stupilor transportati in pastoral si pentru a asigura cladura coloniilor astfel invecinate. In schimb dupa cele ce v-am explicat pina acum privind organizarea unei prisaci unde stupii sa stea la anumite distance si anumite pozi^ii fata de soare si anotimp,, ve^i intelege ca a Inghesui 3040 de stupi pe o platforma, urdinis linga urdinis, cu albinele ratacite de la o colonie la alta, cu o depopulare a celor de sus in zborurile de recunoastere a albinelor tinere, cu teama de boli care pot trece usor de la un stup la eel imediaft vecin, o astfel de stupina este cu totul nematura. Ea cere o investi^e mare, iar rezultatele sint minime. Deci nu ne mai pierdem timpul cu explicatiile asupra lor (fig. 47).

Fig. 47. Stupina pavlionara mobila.

LOCUINTA ALBINELOR : STUPII SISTEMATICI

Terminind lectia noastra privitoare la asezarea si organizarea unei stupine, se cuvine sa ne ocupam acum si de aceste casu^e care parca ar fi un orasel in miniatura, compus din stupi unde milioane de albine isi due viata ordonata si plina de foloase pentru ele si cei ce le ingrijesc. La o margine a prisacii noastre demonstrative sint ctyiva stupi primitivi care au doar rostul de a face pentru voi o comparatie, reprezentind totodaita etape istorice in dezvoltarea apiculturii moderne. De cind omul primitiv si-a apropiat roii formind prima prisaca asa cum am aratat mai inainte el le-a pregatit din vreme locum^e diverse din materialele care-z stateau la inderaina. Trunchiurile de copaci batrini si scorburosi ii euratau de putreziciune pina la coaja, ii ardeau pe dinauntru pen/tru dezinfectare, iar apol puneau in interior niste sipci de-a curmezisul denumite pretculite, de care albinele legau fagurii claditi. In partea de jos se lasa o deschidere de circulate denumita urdinis, de mare insemnatate pentru colonia din interior. In felul acesta stupul era gata sa primeasca roiul ce venea curind si se aseza in forma de ciorchine de crengile arborilor din prejurul prisacii. Acest adapost a primit denumirea de stup, caci in limba latina cuvintul ,,stup" insemna butuc, trunchi de copac, cuvint sinonim cu stiubei care si el inseamna trunchi de plop sau de salcie. Tot stupi s-au denumit si cei facuti din impletitura de rachita sau din curpeni de vi^a salbattica ; erau facuti ca ndste cosuri tuguiate, largi in partea de jos si adunate sus ca niste clopote ; ii lipeau cu argila in interior si pe afara, le infigeau 23 pretculite, si stupii erau foarte buni, desi cam mici pentru populatiile mari, ceea ce determinau ca din acestia sa piece in vara cite 23 roi. Desigur, oricare ar fi fost forma acestor stupi primitivi, cu ei se lucra foarte greu, nu se puteau cerceta sa le afli necazul si sa-i indrepti, iar recoltarea fagurilor cu miere se facea taind pe cei din margini, caci ceilalti erau plini cu puiet. Vrind nevrind trebuia sa ucida colonia mtreaga cu fum de pucioasa", pentru a putea stoarce toti fagurii, obtmind astfel o miere care nu era totdeauna de calitate prea aleasa. 296

Asa au mers lucrurile secole la rind, pina acum 350 de ani cind intr-o insula din arhipelagul Cicladelor grecesti, un stupar cu dragoste de albine le-a salvat viata : a pus initr-o lada citeva be^isoare de care a legat fasii de faguri, pentru a da albinelor o indrumare de direc^ie unde sa cladeasca restul fagurilor pina jos la dusumea. Cind a sosit timpul marelui cules, stuparul a mai adaugat deasupra o lada mai mica in acelasi dispozitiv, unde harnicile albine au adunat miere curata ca lacrima. Recoltarea lor a fost usoara : cu un cutit lung si lat la virf a desprins fagurii de pe peretele laditei, fara sa se atinga de cuibul de jos si tragind in sus de lessor, scotea afara fagure cu fagure, albi ca spuma marii si fara puiet; jos a ramas destula hrana, pentru toata comunitatatea, in fagurii plini cu miere si pastura. Vestea s-a raspindit in toata lumea si astfel s-a facut primul pas spre apicultura rationala. La putin timp dupa aceea, in 1700 itaianul De la Rocoa, apicultor, a creat rama mobila. Apoi in 1806 un apicultor rus Procopovici a dat la iveala un stup cu doua corpuri si un magazin de recolta. In 1851 americanul Langstroth breveteaza stupul sau cu rame mobile si corpuri supraetajate fara limits, in raport de puterea fiecarei colonii. L-am adoptat si noi denumindu-1 stupul multietajat. Root din Ohio (S.U.A.) a popularizat acest tip care este raspindit in lume in cea mai mare masura, caci intr-adevar corespunde in totul unei perfecte dezvoltari a coloniei si a produselor record. In Franta au aparut aproape concomitenft alti doi inovatori Dadant si Layens. Aparitia in lume a acestor stupi, a creat o emulatie deosebita care a devenit ingrijoratoare. Fiecare se credea un inventator laudindu-si propriul sau tip de stup. Unii au propus stupi cu rama triunghiulara, altii prizmaitica ; englezii au adoptat tipul de stup Hand format din cit mai multe magazine suprapuse care serveau fie pentru cuib extins pe cite 45 magazine, plus alte 23 de recolta ; germanii au adoptat stupul lui Dzierzon si apoi al lui Berlepsch a caror rame se manipuleaza pe la spate unde se afla o usa si un geam; rama este mica de 40/25'cm. 3 Fata de aceasta situate s-a simtit nevoia unei uniformizari. De aceea la Con!gresul International de la Paris s-a stabilit ca stupi standardiza^i pentru cei de tipul vertical stupul Langstroth si Dadant, iar pentru orizontali stupului lui Layens. Noi am adoptat in 1949 un stup ase2 manator, denumit R.A. 1001 (fig. 48) care se deosebeste pu^in de Dadant, avind 10 rame plus o diafragma si doua magazine Fig. 48. Stupul multietajat cu de recolta". Pentru tipul orizontal de la doua colonii. fund ; p gratar despSrtitor ; noi s-a adoptat eel ucrainean, sub denu- 1 2 colonia de baz ; 3 colonia mirea de stup orizontal. ajutStoare ; 4 podiorul acoperitor.
297

Stupul Dadant de Up vertical (fig. 49) cu un corp cu 7 cm mai mare ca Langstroth, are 12 rame fa^a de cele 10 ale cehii american. El este bine calculat din punct de vedere al capacita^ii si dezvoltarii cuibului, cu condi^ia ca la culesul mare, peste corpul de stup sa se adauge 12 magazine de recolta cu rame care sint jumatate ca inlatime fata de cele ale cuibului. Stupul este bun, dar cere eforturi mari de minuire, caci un corp plin are o greutate de 59 kg, iar un magazin plin 3032 kg.

Fig. 49. Stupul tip Dadant : a cu pere^i1 diubli Canadian {vddere in


1 fund ranversabil 2 peretele interior ; 3 rama ; 4 podiijorul acoperitor ; 5 capacul Snvelit cu tabla.

b cu pereti simpH pentru doua colonii, (vedere de ansamblu) :


1 capaoul ; 2 fundul tip Snellgro\ pentru colonia de sus ; corpul II ; 3 gratia Hanemann ce separa cele doua colonii, pentru oa cea de jos sa nu-$i extinda cuibul Sn corpul de strinsura intercalat ; 4 colonia de baza.

Un stupar mai virstnic cu greoi poate face fata unor asemenea eforturi. De aceea m Franca s^a raspindit mult stupul lui Layens, stup orizontal (fig. 50) cu 20 de rame inalte de 40 X 30 cm care este bine calculat si usor de minuit nu numai de persoane mai virstnice, dar si de cele care avind alte ocupa^ii nu pot sa se duca la stupi decit eel mult o data pe saptamina. Ori, acest tip de stup larg, orinduit din primavara cu multe rame i faguri, nu creeaza griji acestei categorii de stupari. El id recolteaza odata pe an in septembrie, caci pina atunci multi din fa-

yuri sint ocupa^i cu puiet, dar spre toamna cind matcile isi reduceau niiatul albinele isi umpleau fagurii din cuib cu dta miere aveau nevoie, tur prisosul era luat de stupar. E drept ca produc^ia lui nu se compxara til c-ca a stupului vertical, dar cine vrea sa obina recolte mari si cu wiost tip de stup, II folose$te cu doua matci, fiecare cu cite 10 faguri, tlcspar^ite in doua unitati printr-o diafragma etanse, avind un larg urdini? ce corespunde ambelor colonii. Cind apare marele cules se asaza <li'usupra fiecareia cite o gratie Hanemann pentru ca maitcile sa nu urce in magazinul de recolta, iar acolo pun 24 astfel de magazii Hcunde numai de 11 cm ; albinele umplu cu miere acesti faguri ingusti Ccipacindu-i si dind stuparului beneficii insemnate. O clasificare justa a stupdlor intre vertical! si orizontali este usor dc facut, caci dezvoltarea coloniei la primii se face pe verticala, adaugindu-se deasupra atitea corpuri sau magazii de recolta cit este nevoie la un cules cit de abundent. Orizontalul este insa limitat, asa cum am aratat, dar in definitiv productia mare o aduna toit sus, daca se aplica metoda aratata. To^i stupii au insa o caracteristica comuna, aceea ca indiferent de tipul preferat via^a coloniei se desfasoara in cele doua compartimente bine distincte : cea rezervata cuibului, si cea rezervata strinsurii. In aceasta privin^a albinele aleg locul cuibului in apropierea urdinisului unde aerisirea esite mai buna fiind necesara in special puietului, iar rezervele de hrana sint duse cit mai departe de urdinis, pentru a le feri de atacul pradatorilor. De aceea, la stupii verticali albinele ridica hrana, deasupra cuibului, iar la orizontal o depun in partea opusa urdinisului pe unde ele circula. Desigur ca urmind leglle naturii, tipul vertical este mai aproape de acesta, caci roii salbaltici din scorburile arborilor batrini acumuleaza sus mierea. Cei orizontali sint o create a stuparului care cauta ca munca sa cu albinele sa o faca cu mai pu^ine eforturi, chiar daca productia este mai mica. Sint stupi potriviti pentru oamenii virstnici si cu alte ocupatii. Ei lucreaza la acest itip de stup nu cu corpuri ci cu faguri. S-au gasit si mijloace ca cele doua compartimente : cuibul si eel rezervat strinsurei sa fie separate printr-o gratie, care stind vertical le separa. E drept ca la un cules abundent stuparul este nevoit sa faca repede o extractie a mierii care nu este pe deplin capacita si sa-i redea irnediat coloniei fagurii sprc a-i umple in continuare. Operatia este greoaie si nu e de sfatuit, tinind seama ca mierea necapacita risca sa fermenteze daca nu se maitureaza artificial. Aceasta interven^ie inoportuna in plin cules, nelinisteste mult culegatoarele care cu oarecare greutate si intirziere isi reiau ritmul alert al culesului. Folosind insa metoda indicata mai sus, iaita ca si orizontalul se apropie oarecum de vertical in privinta productiei, pastrind pentru stupar folosul unei scutiri de efort prea mare. Caracteristicile unui slup bun

Fig. 50. Stupul orizontal :


1 capacul ; 2 corpul stupului ; 3 sclndurelele podisorului ; 4 bara de fixate a ramelor la transportul in pastoral.

In ^ara noastra erista un Combinat apicol foarte bine inzestrat care confec^ioneaza stupi buni, dupa cele patru modele : vertical multietajat; Dadant cu 12 rame si 12 magazine de recolta; vertical 299

298

tip RA 1001 cu 10 rame si doua magazine si orizontal cu 20 rame care se pot usor conduce; consider totusi ca trebuie sa va dau unele explicatii de felul cum trebuie sa fie construct un stup bun si care sint cerintele lud. Oricare tip de stup trebuie sa inlesneasca coloniei ce-1 ocupa posibilitatea unei dezvoltari maxime a acesteia fara nici o stinjenire determinate de lipsa de spatiu. Stupul trebuie sa aiba o capacitate mare si cu posibilitati nelimitate de extindere pe masura cerintelor; in acelasi timp, el sa poata fi micsorat oricit, deci in anumite imprejurari, acesta sa aiba toate parole lui componente mobile, iar masura lor sa fie aceea pentru toti stupii prisacii. Materialul folosit sa fie rau conducator de caldura, sa fie totodata permeabil pentru schimbul de gaze si caldura solara mai ales in sezonul de primavara si usor, avind retfnute in tesut particule de aer. Aceasta determina o buna izolare si fereste colonia de frig. Lemnul de conifere, tei sau salcie alba, corespunde eel mai bine acestor cerinte. Peretii sa fie facu^i din scindura de 25 mm si in nici un caz dubli. Acestia din urma cer material mult, sint grei, izoleaza colonia in primavara de razele calde ale soarelui si nici nu folosesc prea mult pentru o buna iernare ; la noi nu sint ierni cu geruri mari si de lunga durata cum sint cele din ^arile nordice. Stupii cu peretii de 25 mm se incalzesc usor la primele raze solare din timpul iernii si primaverii, influentind in bine colonia ce e strinsa in ghem si care rasfirindu-se, albinele pe linga ca pot astfel sa-si faca curind zborul de cura^ire intestinala, isi pot umple din nou gusile cu rezerve de miere care sa le ajunga inca multa vreme. Stupii se construiesc din scindura buna ; cind sint vopsiti odata la 23 ani, durata vie^ii lor se prelungeste mult. Scindura sa fie bine uscata, tinuta sub un sopron cu stinghioare intre ele pentru ca toata vara aerul sa circule, sa elimine apa din lemn si sa se contracte ; altfel, daca materialul este verde el scade, se produc