Cum sa faci fuziunea sau divizarea unei companii

Share on facebookShare on linkedin

Cand afacerea trece intr-o noua etapa de dezvoltare, cand piata evolueaza sau mediul economic se schimba, firmele pot fi nevoite sa se divizeze sau sa fuzioneze cu alte companii. Firmele aflate in crestere sunt reorganizate iar cele care se afla in declin isi inchid liniile de business neprofitabile sau sunt vandute. Indiferent de cauza care sta la baza fuziunilor/achizitiilor sau divizarilor, decizia este una strategica, insa implementarea acestor decizii presupune de cele mai multe ori un proces complex de management al schimbarii la nivel operational, spune pentru startups.ro Ionut Maftei, Senior Consultant la compania de consultanta Ensight Management Consulting. Cel mai des, fuziunea se face la achizitia unei companii din acelasi domeniu de activitate. Divizarea se realizeaza cand firma se dezvolta in mai multe sectoare si echipa manageriala si administrativa nu mai poate gestiona singura toate activitatile. Pe o piata volatila, procesul de fuziune este destul de activ, iar pe o piata stabila, ritmul divizarilor si al preluarilor este destul de lent, adauga Ionut Maftei. Organizarea activitatii astfel incat sa existe indicatori de performanta relevanti pe fiecare activitate in parte este unul dintre avantajele fuziunii sau divizarii. Dorin Drula, Director General la compania de consultanta si evaluare de fuziuni si divizari Preciss Consulting, spune pentru startups.ro ca alte avantaje ale fuziunii sau divizarii sunt cheltuielile reduse pentru transferul de active si rearanjarea actionariatului. Avantajele fuziunii Fuzinea aduce beneficii legate de consolidarea pe piata a companiei, obtinerea unei cote mai mari de piata locala sau chiar extinderea in alte regiuni geografice. Potrivit lui Ionut Maftei, un alt avantaj al fuziunii este legat de salvarea afacerii si a personalului in conditiile competitiei din piata si a efectelor acesteia asupra firmei. Integrarea pe verticala a afacerii este un alt beneficiu al fuziunii, pentru ca scurteaza lantul dintre productie si distributie. De exemplu, un producator de mobila poate achizitiona un furnizor de lemn pentru a elimina problema achizitiei materiei prime. Pentru ca vor fi reduse anumite costuri, va creste si profitul firmei.

Ionut Maftei spune ca un alt avantaj al fuziunii este diversificarea portofoliului de produse prin lansarea propriei game sau cumpararea unui jucator care ofera deja acel produs. Fuziunea ofera si un avantaj si in ceea ce priveste fiscalitatea. Gruparea a doua sau a mai multor institutii poate aduce avantaje fiscale, achizitia unei companii fiind considerata o investitie, precizeaza Ionut Maftei. Avantajele divizarii De cele mai multe ori, aceasta decizie presupune reorganizarea companiei ca grup sau conglomerat de companii. In urma acestui proces, actionariatul nu se schimba, dar structura devine mai complexa, detaliza Ionut Maftei (pentru detalii, vezi explicatia din fotografie).

Un avantaj al divizarii este faptul ca sunt eliminate anumite produse sau servicii pe care le ofera compania, iar aceasta se poate concentra doar pe cateva activitati principale de business. De exemplu, un producator poate sa vanda divizia de service catre un alt investitor. De asemenea, externalizarea functiilor suport (contabilitate, IT, administrare imobile etc) reduce costurile legate de personalul specializat care se ocupa de ele. Alt avantaj al divizarii este iesirea de pe o piata regionala si indreptarea resurselor spre alte directii mai profitabile. Si divizarea unei companii are beneficii fiscale. Un exemplu este cel al firmelor cu sediul central intr-o tara cu un regim fiscal mai putin strict, dar care au activitate in diverse alte zone din lume. Practic, se creeaza o structura financiara din care compania in intregul ei are de castigat, chiar daca, in realitate, procesele nu se schimba foarte mult, mentioneaza Ionut Maftei. Dezavantajele fuziunii sau divizarii Unul dintre dezavantajele fuziunii este pastrarea echipei manageriale si a fiecarui departament in parte (vanzari, productie, marketing etc). De cele mai multe ori, contractele de fuziune/achizitie se construiesc in timp indelungat si presupun conlucrarea unor solide echipe de consultanti, juristi, strategi etc , puncteaza Ionut Maftei. Un alt dezavantaj al fuziunii este riscul de a nu obtine rezultatele dorite. De multe ori, noua companie se naste sub presiunea obligativitatii succesului imediat, iar aceasta presiune se transfera direct catre angajati, subliniaza Ionut Maftei. In cazul divizarii, una dintre probleme este legata de transferul de bani de la o companie la alta, care se face mai dificil si pe alte baze decat anterior. Cand compania se divizeaza, acest transfer ar trebui sa se faca prin intermediul unui credit intercompanii, care presupune birocratie, timp mai indelungat etc , adauga Ionut Maftei. Un impediment de care firmele se lovesc atat in cazul unei fuziuni, cat si in cel al unei divizari, este faptul ca accesul la credite bancare si la licitatii al noilor entitati se face mai greu, deoarece nu exista un istoric comun si o cifra de afaceri cumulata. Ca urmare, implicatiile unei astfel de decizii strategice (n.r. - de divizare) trebuie sa ia in calcul cat mai multe situatii viitoare ale companiei, mentioneaza Ionut Maftei. Tipurile de proceduri Fuziunea se poate realiza in doua moduri. Unul dintre acestea este prin absorbtie, cand o firma obtine in totalitate patrimoniul uneia sau mai multor companii, care isi inceteaza astfel existenta. Cel de-al doilea tip de fuziune este contopirea. Prin aceasta, patrimoniul a doua sau a mai multe firme se transfera in cel al companiei sau firmelor nou infiintate. De obicei, fuziunile se fac in cadrul grupului. Aceasta insa nu este o conditie obligatorie. Si divizarea se poate face tot in doua moduri. Unul este transferul patrimoniului unei societati catre una sau mai multe firme existente sau care se infiinteaza special pentru asta. Al doilea mod este separarea unei parti din patrimoniul unei companii si transferarea acestuia ca intreg catre una sau mai multe firme existente sau care se infiinteaza prin acest transfer. Operatiunea de fuziune sau divizare nu poate avea loc in cazul in care societatile in discutie sunt in lichidare, cu exceptia cazului in care acestea nu au inceput inca distribuirea intre actionari sau asociati a activelor care li s-ar cuveni in urma lichidarii, detaliaza pentru startups.ro Valentin Creata, Avocat Asociat la casa de avocatura Popovici Nitu & Asociatii. Pentru a stabili cota parte din compania veche sau noua care revine fiecarui actionar, se evalueaza patrimoniul acesteia. Evaluarea si documentele companiei sunt apoi auditate. Pe baza auditului si

adocumentelor rezultate din evaluare, se face un proiect de fuziune care este analizat de judecatorul delegat, supus aprobarii actionarilor si, ulterior, depus la Registrul Comertului si publicat in Monitorul Oficial. Dupa ce se depun contestatiile, forma finala a proiectului de fuziune sau divizare trebuie din nou aprobata de actionari, depusa la Registrul Comertului si publicata in Monitorul Oficial. Din punct de vedere juridic, noua structura rezultata din fuziune se va implementa printr-un singur set de documente care sa cuprinda toate drepturile si obligatiile asociatilor sau actionarilor companiei rezultate in urma fuziunii sau cea absorbanta. Noua societate poate avea un capital propriu format din capitalul social al vechilor firme sau numai dintr-o parte capitalul social al acestora. In cazul achizitiei, ulterior fuziunii compania este integrata in grup in ceea ce priveste procesele, tehnologiile si cultura organizationala. Chiar si in cazul divizarii, daca entitatea <desprinsa> va ramane in grup, exista un proces de aliniere a acesteia la organizatia-mama, mai spune Ionut Maftei. Cand se incheie procedura Data fuziunii are doua aspecte. Primul este momentul la care sunt considerate teoretic societatile ca fiind fuzionate sau divizate. Dorin Drula spune ca acest moment este legat de data bilanturilor de fuziune sau divizare. Al doilea moment in fuziune sau divizare este cel in care se inregistreaza din punct de vedere juridic si contabil efectele acestei procedurii. Fuziunea este considerata realizata de-abia dupa aprobarea acesteia de catre actionari sau asociati, dupa ce, in prealabil, creditorii societatii au avut termen de o luna pentru a-si exprima opozitia, mai spune Dorin Drula. Fuziunea sau divizarea va produce efecte in cazul constituirii uneia sau mai multor societati noi, de la data inmatricularii in Registrul Comertului a noii societati sau a ultimei dintre ele, iar in alte cazuri, de la data inregistrarii hotararii ultimei Adunarii Generale a Actionarilor (AGA) care a aprobat operatiunea. Exceptie de la aceste variante fac situatiile cand partile stipuleaza ca operatiunea va avea efect la o alta data. Data nu poate fi insa ulterioara incheierii exercitiului financiar curent al societatii absorbante sau societatilor beneficiare, nici anterioara incheierii ultimului exercitiu financiar incheiat al societatii sau societatilor ce isi transfera patrimoniul, adauga Valentin Creata. De cat timp este nevoie pentru o fuziune/divizare In principiu, fuziunea sau divizarea poate dura intre trei si patru luni. In practica, o divizare dureaza intre sase luni si un an, inclusiv perioada de analiza si evaluare a impactului deciziei, pregatirea si transformarea companiei. Pentru o fuziune poate fi nevoie de sase luni pana la doi ani, inclusiv negocierile. Pe pietele dezvoltate, cu o Bursa activa, procesul poate fi mult simplificat prin achizitie directa , adauga Ionut Maftei. Cauzele intarzierilor sunt termenele de convocare a AGA, luarea hotararilor si efectuarea formalitatilor intr-o tara straina, daca firma are un asociat persoana fizica sau firma straina. Alte cauze sunt legate de procedura efectuata la Registrul Comertului, care poate fi amanata, daca exista nereguli si proiectul de fuziune sau divizare va fi refacut. Intarzieri pot sa apara si din cauza indeciziei actionarilor de a aproba forma finala a proiectului, din cauza opozitiei din partea creditorilor, a dificultatii in evaluarea companiei sau de perioada de vacanta de vara a judecatorilor. Care sunt efectele juridice ale fuziunii Unul dintre efectele juridice ale fuziunii sau divizarii este dizolvarea, fara lichidare, a firmelor care isi inceteaza existenta. Alte efecte sunt ca actionarii sau asociatii companiei divizate devin actionari sau asociati ai firmei absorbante sau beneficiare. Prin efectul fuziunii/divizarii, societatea absorbanta sau societatea beneficiara va dobandi drepturile si obligatile societatilor absorbite sau divizate, in raporturile acestora cu terte persoane , adauga Valentin Creata. O alta implicatie juridica in fuziune/divizare este ca unii dintre colaboratorii firmelor participante care au si calitatea de creditori, se pot opune realizarii fuziunii sau divizarii. Asta in conditiile in care creantele lor indeplinesc conditiile prevazute de lege.

Un caz particular de protectie a colaboratorilor societatilor participante este prevazut de legea nr. 67/2006 privind protectia angajatilor in cazul fuziuni de intreprinderi, conform careia drepturile si obligatiile societatii absorbite, decurgand din contractele individuale de munca si din contractul colectiv de munca aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral societatii absorbante , mai spune Valentin Creata. Care sunt efectele fiscale si contabile In contabilitate, procedura de fuziune sau divizare implica realizarea notelor contabile de inchidere a bilanturilor la companiile implicate. Pe baza acestora, se face bilantul de fuziune sau divizare. Apoi, se face un bilant de deschidere pentru firma sau firmele rezultate. Sorin Branciog, Senior Partner si expert contabil si auditor financiar la compania de consultanta fiscala, financiara si de management BD Audit, spune pentru startups.ro ca bilantul de inchidere se realizeaza la fel ca oricare alt exercitiu financiar de inchidere, de la sfarsitul anului. Ca principiu, procesele de reorganizare precum fuziunea sau divizarea sunt neutre din punct de vedere fiscal. In practica, apar mai multe aspecte cu impact asupra acestor procese. Regula generala este ca activele si datoriile transferate catre o firma rezultata din fuziune sau divizare isi pastreaza valorile fiscale avute inainte de reorganizare, cu conditia mentionarii acestora in procesul verbal de predare-primire al activelor si datoriilor intocmit cu ocazia transferului. In cazul in care societatea (cea care isi transfera activele si datoriile catre o alta societate - societatea beneficiara - cu ocazia fuziunii sau divizarii) inregistreaza provizioane si rezerve care au fost deduse la calculul impozitului pe profit, acestea pot genera datorii cu impozitul pe profit, daca nu sunt recunoscute ca atare la nivelul societatii beneficiare, subliniaza Valentin Tic, Tax Partner la compania de consultanta fiscala si audit KPMG. In cazul in care firmele implicate au pierderi fiscale sau platesc impozit pe profit, acest fapt poate avea consecinte fiscale la nivelul companiei sau companiilor rezultate din acest proces. Pierderile fiscale inregistrate de societatile care isi transfera activele si datoriile prin fuziune sau divizare si care isi inceteaza existenta, nu se recupereaza de catre societatile beneficiare , precizeaza Valentin Tic. Firma noua poate plati impozit pe profit in conditiile in care exista datorii in legatura cu activele imobilizate, pentru care firmele au beneficiat in anii anteriori de facilitati fiscale privind amortizarea, inainte de implinirea termenului prevazut de lege pentru pastrarea activelor in patrimoniu. Exemple de astfel de situatii sunt deducerea accelerata de 20% din valoarea activelor imobilizate in prima luna de utilizare a acestora sau deducerea suplimentara de amortizare de 20% din valoarea investitiilor. De asemenea, transferul activelor ar putea fi supus TVA-ului, daca forma de organizare rezultata dupa fuziune sau divizare nu este o persoana impozabila din punct de vedere al TVA. In acest caz, societatea care transfera activele si datoriile ar putea fi obligata la plata TVA aferenta activelor transferate, adauga Valentin Tic. In cazul activelor imobiliare, trecerea lor din patrimoniul firmei absorbite in cel al firmei rezultate poate genera cheltuieli la transferul dreptului de proprietate. Valoarea acestor cheltuieli este de maxim 1% din cea a proprietatilor transferate.