Sunteți pe pagina 1din 23

C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 1

SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE LA PACIENTUL CU AFECTIUNI OFTALMOLOGICE Fiziologia vederii Globul ocular are funcia unui aparat fotografic cnd vine vorba de realizarea imaginii. Diafragmul care stabilete cantitatea de lumin ce ptrunde este reprezentat de pupil, iar filmul fotografic este retina. Ochiul uman este alctuit din 4 lentile sferice centrate i anume: -corneea; -umoarea apoas; -cristalinul; -corpul vitros. Aceste lentil formeaz dioptrul ocular. De asemenea, una dintre capacitile globului ocular este cea de a vedea clar la distane diverse, acest lucru putnd fi posibil datorit puterii de convergen a acestuia, fenomenul purtnd denumirea de acomodare. Acomodarea apare consecutiv unui stimul ce este reprezentat de vederea neclar a obiectelor. La nivel cortical sunt transmise impulsuri pe calea aferent, iar comenzile necesare vederii clare sunt transmise de la nivel cortical la organul efector care n acest caz este reprezentat de muchiul ciliar-zonula.Zinn(sistem de fibre care pomesc de la fata interna a corpului ciliar la periferia cristalinului, mentinand cristalinul in pozitie in globul ocular,sin.ligament suspensor al cristalinului)-cristalin. Pupila are o mare capacitate adaptativ, aceasta ndeplinind 3 funcii i anume: - dozeaz cantitatea de lumin ce ajunge la globul ocular, permind astfel o vedere de o calitate bun la variaii mari ale intensitii luminoase; -prin mioz crete dimensiunea profunzimii cmpului; - tot prin intermediul miozei sunt reduse considerabil aberaiile cromatice i de sfericitate. Vederea cromatic Retina are ca funcie transformarea energiei luminoase printr-o serie de
1

reacii chimice n semnal electric ce este transmis pe calea optic la centrii nervoi. Lumina acioneaz la nivelul celulelor cu conuri i bastonae; aceste celule conin pigment vizual. n celulele cu bastonae pigmentul viziual este reprezentat de rodopsin, iar n cele cu conuri exist pigment sensibil la rou, verde i albastru. Cnd o celul cu bastona absoarbe un foton apar o serie de reacii ce duc n final la activarea rodopsinei. Vederea cromatic este caracteristic celulelor cu conuri din macul, iar perceperea culorilor apare consecutiv amestecului n diverse proporii a celor 3 culori fundamentale(rou,verde i albastru). Fiziologia vederii binoculare Vederea binocular apare consecutiv intergrrii ntr-o singur imagine a imaginilor percepute de cei 2 globi oculari. Procesul vederii binoculare cuprinde 2 etape: -ntr-o prim etap avnd loc transmiterea celor 2 imagini clare la creier; -n cea de-a doua etap se realizeaz imaginea unic consecutiv procesului de fuziune. Componentele vederii binoculare sunt reprezenate de: -percepia simultan ce reprezinta capacitatea de a percepe 2 imagini diferite n acelai timp; - fuziunea ce reprezint fenomenul de mbinare a imaginilor similare de la cei 2 globi oculari ntr-o singur imagine; - stereopsisul ce reprezint capacitatea de a vedea cea de-a treia dimensiune a spaiului. Imaginile pe care noi le vedem sunt formate din reflexia luminii de la nivelul obiectelor la care ne uitm. Fascicolul de lumin ptrunde la niveul ochiului i n momentul n care strbate corneea, datorit faptului c aceasta este curb, deformeaz fascicolul de lumin, determinnd apariia unei imagini rsturnate la nivelul retinei. Odat ce imaginea este clar i focusat la nivelul poriunii senzitive a retinei, energia din fascicolul luminos determin apariia unui semnal electric ce transport informaia la nivelul creierului prin intermediul cilor optice. La acest nivel imaginea se transform dintr-o imagine rsturnat n una normal. Acuitate vizuala Capacitatea perceptiei vizuale: gradul in care o persoana poate distinge detalii fine. Reactia pupilara
2

Modificarea diametrului pupilei in functie de factori endogeni sau exogeni. - mioza sau micsorarea, contractia pupilei, apare in conditii fiziologice (privirea unui obiect de aproape, cresterea intensitatii luminii) sau patologice (paralizia simpaticului cervical, intoxicatia cu opiacee, administrarea de pilocarpina) - midriaza sau marirea, dilatarea pupilei, se intalneste in stari fiziologice (intuneric, privirea unui obiect de departe) sau patologice (administrarea de atropina, anestezice locale de tipul cocainei) - inegalitatea pupilara sau anizocoria, apare in sifilisul nervos Reflexele pupilare sunt: - reflexul fotomotor - este reflexul de reactie la lumina, cand pupila isi modifica diametrul la modificarea intensitatii luminoase - reflexul de acomodare la distanta - consta in modificarea diametrului pupilar la privirea unui obiect de aproape si de la distanta Abolirea reflexelor pupilare poate arata o grava afectare neurologica Fotofobie Senzatie vizuala neplacuta produsa de lumina in cursul anumitor boli. Dupa simptomele care o insotesc, o fotofobie poate fi consecutiva unei afectiuni oculare sau neurologice. Diagnosticarea unei fotobii se bazeaza pe examenul clinic al pacientului, tratamentul este cel al cauzei. Vedere dubla (diplopie)-Perceperea a doua imagini ale unui obiect privit. Cecitate Stare de a fi orb sau nevazator; cecitatea poate fi totala sau partiala, congenitala sau dobandita. Cecitatea poate fi partiala (acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 1/20 si 1/50), aproape totala (acuitatea celui mai bun ochi este cuprinsa intre 1/50 si pragul de percepere a luminii) sau totala (nu se percepe deloc lumina). OCHIUL ROSU Ochiul rosu poate fi pentru multe persoane un semnal de alarma, insa, daca nu este insotit de durere, are, de regula, o cauza benigna si este rezultatul, de cele mai multe ori, a doua afectiuni: conjunctivita sau hemoragia subconjunctivala.
3

Conjunctiva este o foita subtire si transparenta ce acopera albul ochiului (sclera) dupa care se rasfrange pe partea interioara a pleopelor. Este stratul extern de protectie al globului ocular. Conjunctiva contine terminatii nervoase si numeroase vase de sange de calibru mic. Aceste vase de sange sunt de obicei greu vizibile, insa devin mai dilatate si mai accentuate atunci cand globul ocular este inflamat. Sunt foarte fragile iar peretii lor pot fi lezati cu usurinta, rezultand hemoragii subconjunctivale, sub forma unor pete rosii pe albul ochiului. SECRETII OCULARE - secreie de culoare alb-glbuie, la nivelul unghiului intern al ochiului (spre nas), iniial n cantitate mic, dar care poate s creasc; poate fi nsoit de mncrime, usturime, jen local;d aspectul de ochi lipii dimineata.

C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 2 VICIILE DE REFRACTIE Viciile de refractie sunt afectiuni ale ochiului, constand intr-un deficit al dioptrului ocular ce se manifesta prin scaderea acuitatii vizuale, corectabila prin dioptrii. Viciile de refractie sunt: miopia, hipermetropia si astigmatismul. Un capitol aparte il reprezinta Presbiopia, care se manifesta tot printr-o scadere de vedere numai la aproape, corectabila prin ochelari, dar care nu e un viciu de refractie propriu-zis, ci este rezultatul scaderii puterii de acomodatie a cristalinului dupa varsta de 40 de ani. MIOPIA Miopia este un defect al vederii care se manifeste prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanta mai mare. Aceasta se intampla deoarece razele paralele, ce vin de la un obiect , atunci cand traverseaza globul ocular se focalizeaza inauntea retinei, permitand doar distingerea obiectelor situate la o distant mai mica. Globul ocular al persoanelor miope
4

este mai alungit, fiind nevoie de lentil divergente pentru a corecta vederea deplasand focarul pe retina. In jur de 26% din populatia lumii are miopie. OPTICA Prima etapa a vederii este crearea unei imagini pe retina, folosind razele paralele ce rezulta din cristalin. Aceasta prima faza este bazata pe legile focalizarii luminii. Un obiect va fi cu atat mai bine definit, cu cat razele sale produc o imagine mai clara pe retina. In emetropie , adica in absenta unor tulburari de refractive, imaginea este focalizata exact pe retina. Im miopi, focalizarea se realizeaza in fata retinei. Punctum remotum( cel mai indepartat punct vazut inca net) situate la 5 m in practica este situate la miopi intre nas si 5 m, in functie de gradul miopiei. Miopia se masoara in dioprtrii, care sunt negative. O miopie de + 2 dioptrii are nevoie de ochelari de corectie de 2 dioptrii. Determinarea distantei de la punctum remotum ofera, de asemenea, gradul de miopie; gradul de miopie este invers proportional cu distant de la punctum remotum exprimata in metri. Exemplu, in cazul in care cel mai indepartat obiect vazut clar este de 10 cm, deci 0,1 m, atunci myopia este de 10 dioptrii; daca obiectul este situate la 2 metri , atunci miopia este de 0,5 dioptrii. Cauze Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. Acesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina (membrana situata la nivelul polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei. Miopia este de obicei o conditie mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie. S-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea pentru un timp indelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o distanta prea mica. Studii recente au confirmat aceasta afirmatie, dovedind ca persoanele care lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de timp au miopie in stadii mai avansate decat alte persoane. Simptome
5

Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot prezenta: - dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla la scoala, la televizor sau la ecranele cinematografelor -reducerea performantelor scolare sau sportive. Copii mai mici de 8-9 ani nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul: -priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata -tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata - sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau computer - nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distanta - frecvent are dureri de cap (cefalee). Investigatii Un control de rutina poate detecta miopia sau alte probleme de vedere, ca si alte boli ce afecteaza ochiul. Un astfel de control cuprinde: - intrebari despre antecedentele patologice personale si examenul fizic -teste vizuale: acuitatea vizuala, campul visual si teste de refractie oculara -examinarea ochiului folosind microscopul si o sursa de lumina -tonometria prin care se masoara presiunea din interiorul globului ocular - oftalmoscopia care permite vizualizarea polului posterior al globului ocular. Tratament Desi miopia nu poate fi vindecata, tratamentul poate restabili vederea normala sau aproape normala. Optiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) si interventia chirurgicala.Folosirea ochelarilor este cea mai folosita metoda de tratament. Lentilele corectoare fac ca lumina care patrunde in globul ocular sa fie focalizata pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt tratamentul preferat pentru cei mai multi pacienti cu miopie. Ambele sunt sigure si eficiente si sunt mai putin riscante si mai ieftine decat interventia chirurgicala. Scopul interventiei chirurgicale este acela de a corecta tulburarea de

refractie prin modificarea formei corneei. Chirurgia corectoare a miopiei este o tehnica relativ noua si cuprinde mai multe tehnici.

C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE LECTIA 3

Hipermetropia Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu aplatizarea corneei sau glob ocular scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere. Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de 40 de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodare. Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca hipermetropia sa devina aparenta Cauze Hipermetropia apare atunci cand razele luminoase ce patrund in ochi se focalizeaza in spatele retinei (in mod normal ele trebuie sa se focalizeze pe retina). Aceasta afectiune este cauzata de un glob ocular cu diametru antero-posterior mic, o cornee ce are curbura mica sau cristalinul este impins spre posterior in interiorul ochiului. Hipermetropia este de obicei congenitala, o persoana cu rude ce au hipermetropie au riscul mai mare de a dezvolta la randul lor afectiunea. Hipermetropia apare din copilarie, dar pana la varsta de 40 de ani procesul de acomodare corecteaza tulburarile de vedere. Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi acest lucru poarta numele de presbitie. Aceasta tulburare poate fi determinata de retinopatie, tumori oculare si dizlocari de cristalin. Simptome
7

Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape. Pot de asemenea sa apara: -vedere incetosata, in special in timpul noptii -cefalee frecventa (durere de cap) -durere si tensiune oculara - dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori Copii care au hipermetropie de cele mai multe ori nu au manifestari, totusi unii pot manifesta : -cefalee frecventa -isi freaca ochii des -nu manifesta un interes prea mare pentru citit - au dificultati de citit. Investigatii Un consult oftalmologic de rutina include: -istoricul medical al pacientului (alte boli ale pacientului) si examenul fizic -istoricul medical al familiei pacientului -teste vizuale (acuitatea vizuala, campul vizual, refractia oculara) -tonometrie, masurarea presiunii intraoculare - oftalmoscopia, care permite vizualizarea fundului de ochi si a altor componente oculare, utilizand un ansamblu de lentile care maresc imaginea si o sursa de lumina Pentru a diagnostica hipermetropia se instileaza in ochi substante cicloplegice, pentru a dilata pupila si a minimaliza acomodarea. Depistarea precoce a hipermetropiei se face prin testarea acuitatii vizuale in special in cadrul examenelor generale din copilarie. Tratament Majoritatea persoanelo cu hipermetropie nu necesita tratament. Ochelarii sau lentilele de contact imbunatatesc vederea atunci cand aceasta este alterata. Prin corectarea cu lentile sau ochelari imaginea se va focaliza pe retina. Ochelarii si lentilele de contact sunt prima optiune terapeutica a hipermetropiei, ambele sunt eficiente, au un risc mai mic si sunt mai ieftine decat procedeele chirurgicale. Procedeele chirurgicale urmaresc modificarea suprafetei corneene, asa incat imaginea sa se formeze direct pe retina.

PRESBITISM- fenomenul de diminuare a puterii de acomodare a ochului datorat imbatrinirii, din cauza pierderii progresive a elasticitatii cristalinului odata cu inaintarea in varsta la care se adauga , ca factor agravant, pierderea puterii de contractie si relaxare a muschilor ciliari( muschi ce controleaza bombarea cristalinului). Presbitismul nu este o boala ci o conditie care se intampla mai devreme sau mai tarziu cu oricine. Simptomele apar intre 40-50 ani. Pentru cei care vad bine la distanta , primele semne constau in dificultatea citirii literelor marunte, in special cand lumina este de slaba intensitate sau se manifesta prin fenomenul de obosire a ochilor dupa perioade de citit indelungate. Presbitismul se manifesta prin pierderea calitatii vederii in doua cazuri distincte: la distanta( miopia) si/sau la apropiere( hipermetropia). Tratament Presbitismul nu poate fi trat, dar pierderea abilitatii de focalizare a ochilor poate fi corectata prin folosirea de lentile de corectie , fie sub forma ochelarilor ori a lentilelor de contact. Daca persoana in cauza sufera si de deficienta de refractie, atunci corectia se poate face folosind fie lentil bi-sau trifocale, fie lentile progresive. Pe masura inaintarii in varsta , odata ce fenomenul presbitismului se amplifica, corectia vederii consta in ajustarea continua a lentilelor la noua situatie. Exista astazi o gama larga de microinterventii chirurgicale pe ochi care pot reda vederea normala, pentru cei care nu vor sa foloseasca ochelari sau lentile de contact. C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 4 Blefarita Una dintre cele mai frecvente probleme oculare la adulti este o afectiune a pleoapei denumita blefarita. Blefarita reprezinta inflamatia pleoapelor. Cauza blefaritei este necunoscuta, dar este mai frecventa la persoanele care au matreata, alergii sau eczeme. Forma cea mai obisnuita apare in asociere cu acneea rozacee sau dermatita seboreica. De cele mai multe ori aceasta afectiune este una cronica (de lunga durata). Orjeletul (denumit popular "ulcior") apare mai frecvent la bolnavii de blefarita. Simptome

Simptomele blefaritei includ: -roseata, -iritatia - prezenta crustelor la marginea pleoapei. Crustele precum si genele din acea zona pot fi uscate sau grase,pot cadea. Marginile pleoapelor sunt de obicei masiv colonizate cu bacterii, de regula cu stafilococi. Diagnostic Pentru precizarea diagnosticului, medicul specialist oftalmolog analizeaza globul ocular, pleoapa si genele cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. La inspectia atenta, marginile pleoapelor apar unsuroase, ulcerate cu cruste din detritusuri ce se lipesc de gene. Tratament Se recomanda spalarea pleoapelor, sprancenelor si parului zilnic cu un sampon destinat pentru uzul copiilor. Pentru spalarea pleoapelor, se pun cateva picaturi de sampon pentru copii intr-un pahar cu apa si se imbiba un tampon de vata sau un betisor folosit la igiena urechilor. Tinand ochii inchisi, se sterge usor fiecare pleoapa, inclusiv peste gene, de aproximativ 10 ori, pe o directie orizontala, pornind de la nivelul nasului. Inainte de deschiderea ochilor, trebuie sa clatiti bine cu apa din abundenta. Alternativ, in timpul dusului, se lasa apa calduta sa curga peste ochii inchisi timp de 1 minut. Apoi, se pun 1-2 picaturi de sampon pe o bucata de material moale si se sterg usor genele la fel ca mai sus, dupa care se clateste bine.

Blefarita cronica

Blefarita cronic reprezint o afeciune inflamatorie a pleoapelor, cu evoluie acut sau cronic (cea mai frecvent). Cauza blefaritei cronice anterioare nu este perfect elucidat, dar se tie c att infecia cu stafilococ, ct i excesul de sebuum joac un rol important. 1. Blefarita seboreic - se asociaz frecvent cu dermatita seboreic ce afecteaz pielea capului i zona retro auricular. Lipidele secretate n exces, sub aciunea unei bacterii prezente pe piele - Corynebacterium sunt transformate n acizi grai iritani. 2. Blefarita posterioar se manifest ca disfuncie a glandelor Meibomius (rosacea oculara) ce poate fi asociat cu acneea rosacea facial. Datorit relaiei intime ntre pleoape i suprafaa ocular, blefarita cronic poate cauz complicaii la nivelul conjunctivei i corneei.
10

Blefarita cronic se manifest prin senzaie de arsur, uoar fotofobie, cruste i nroirea marginii pleoapelor. Dimineaa disconfortul est mai accentuat, boala evolund cu remisiuni i exacerbri. Surprinztor, constatm c este frecvent dicordana ntre severitate simptomelor i aspectul clinic. Blefarita stafilococic se caracterizeaz prin roeaa marginii libere a pleoapelor, cu scuame dure localizate n jurul bazei genelor. Blefarita seboreic se manifest prin nroirea marginii libere a pleoapelor asociat cu depuneri grase ce lipesc genele ntre ele, scuame subiri localizate pe marginea pleoapelor i pe gene. Blefarita veche sever, n particular cea stafilococic poate produce ngroarea i cicatrizarea marginii pleoapelor, cderea genelor, deformarea genelor nspre cornee (trichiazis) cu senzaii de neptur i disconfort permanent. Afeciuni asociate: - Orjeletul - Instabilitatea filmului lacrimal n 30 - 50 %, cu producerea sindromului de ochi uscat - Conjunctivit papilar i keratita marginal prin hipersensibilitate la toxinele stafilococului. Tratament: - Igiena pleoapelor pentru a ndeprta crustele i produii toxici, include masajul zilnic al marginii pleoapelor cu produse speciale (Blefaroshampoo, Blefagel) sau erveele umede pentru igiena ocular (IRIDIUM). Gradual, igiena pleoapelor poate fi efectuat mai puin frecvent dac boala este sub control, dar nu trebuie oprit pentru c blefarita poate aprea din nou. Unguentele oftalmice cu antibiotice trebuie aplicate dup igiena riguroas a pleoapelor, prin masaj uor al marginii palpebrale cu un beior auricular sau cu degetul curat. Pentru instabilitatea filmului lacrimal, se asociaz substitueni de lacrimi (lacrimi artificiale - de ex. Systane ULTRA, HYLOCARE, TRIUM). Blefarita Blefarita este inflamatia marginii libere a pleoapelor asociata cu iritarea si inrosirea sa, si formarea unor scuame la nivelul genelor. Blefarita poate fi anterioara, posterioara sau mixta.

11

Etiopatogenia este complexa si incomplet elucidata. Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, unde sunt implantate genele. Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt infectia stafilococica (blefarita stafilococica) si seboreea (blefarita seboreica). Mai rar, blefarita anterioara este rezultatul unor alergii. Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapelor, ce vine in contact cu globul ocular si este determinata de disfunctia glandelor sebacee situate la acest nivel (blefarita seboreica). Blefarita posterioara este adesea asociata acneei rozacee ;a cneea rozacee este o boala a pielii caracterizata prin roseata, cosuri si prezenta unor linii rosii (telangiectazie) sau a rash-ului la nivelul nasului, pometilor, barbiei si a fruntii . Cele doua forme, anterioara si posterioara, pot fi combinate. Blefarita are numerosi factori favorizanti : ametropiile necorectate (nepurtarea ochelarilor), infectiile, poluarea, praful, terenul alergic, diabetul zaharat, uscaciunea oculara, umiditatea, frigul, cosmeticele, tonusul palpebral inadecvat, factorii hormonali, dermatita seboreica, acneea rozacee, etc. Factorii infectiosi incriminati in blefarita sunt : Staphyloccocus aureus, Staphyloccocus epidermidis, Corynebacterium, Propionobacterium acnes. Clinic, pacientii acuza senzatie de corp strain, senzatie de arsura, lacrimare, prurit (mancarime), cruste si pelicule la nivelul marginii libere a pleoapelor. Foarte rar, prezinta fotofobie, durere, scaderea acuitatii vizuale. Marginea libera a pleoapelor este eritematoasa (rosie), ingrosata, cu telangiectazii, secretii mucoase albicioase, orificii glandulare modificate. Afectiunea are evolutie cronica, cu exacerbari intermitente ale simptomelor. Frecvent, relatia dintre severitatea simptomelor si afectarea clinica este mica. Datorita relatiei stranse dintre pleoape si suprafata oculara, blefaritele cronice pot determina modificari la nivelul conjunctivei si corneei. Blefarita asociaza instabilitatea filmului lacrimal in 30 - 50 % din cazuri, fiind una din principalele cauze ale sindromului de ochi uscat. Blefarita poate fi insotita de complicatii precum : conjunctivita, keratita,salazion, entropion (rularea marginii libere a pleoapei catre globul ocular), ectropion (rularea marginii libere a pleoapei in afara globului ocular), pierderea genelor. Tipuri de blefarita
12

I. Blefarita anterioara afecteaza marginea externa a pleoapelor, si anume,

genele si glandele sebacee de la acest nivel.


o

Blefarita anterioara stafilococica este inflamatia lamelei anterioare produsa de stafilococ si are o evolutie recurenta. Marginea anterioara a pleoapelor este hiperemica (rosie), cu telangiectazii. In formele grave se formeaza microabcese sub forma unor mici puncte galbene la radacina genelor. Exista cruste mici, dure, fibrinoase care inconjoara genele la baza lor, ca un manson. De asemenea, la baza genelor se pot forma ulcere. Ele sunt acoperite de cruste de fibrina. Poate fi prezenta si afectarea corneana : keratita epiteliala inferioara, infiltrate, ulceratii corneene

Blefarita anterioara seboreica se asociaza cu formarea de cruste moi de material grasos care sunt localizate oriunde pe tija genelor, depuneri grase ce lipesc genele.

Blefarita anterioara mixta.

II. Blefarita posterioara este legata de disfunctia glandelor sebacee Meibomius, cu alterarea metabolismului secretor. Blefarita posterioara poate fi cauzata de : acneea rozacee, dermatita din herpes simplex, virusul varicelo-zosterian, dermatita alergica si de contact, dermatita stafilococica.
o

Blefarita posterioara seboreica este caracterizata prin secretie excesiva de sebum. Filmul lacrimal este grasos, cu prezenta unui material spumos la nivelul marginii libere a pleoapelor.

Meibomianita este caracterizata prin inflamatia si obstructia glandelor meibomiene. Secretia glandelor meibomiene devine mai ceroasa si blocheaza orificiile glandelor. Materialul stagnant devine mediu de cultura pentru bacterii si patrunde in straturile profunde ale pleoapei ducand la inflamatie.

III. Blefarita mixta (anterioara si posterioara).

Principii de tratament pentru blefarita


13

igiena pleoapelor este cheia tratamentului :


o

aplicarea de comprese calde care incalzesc secretiile glandelor si provoaca evacuarea secretiilor (cel putin 4 - 5 minute, de doua ori pe zi)

spalarea mecanica a marginii libere a pleoapelor pentru a indeparta materialul aderent si pentru a curata orificiile glandelor (apa calda amestecata cu sampon pentru bebelusi sau solutii speciale)

masajul zilnic al pleoapelor, pentru a stimula eliminarea retentiilor de sebum (30 secunde - 1 minut)

aplicarea unguentelor cu antibiotic pe marginea libera a pleoapelor pe termen lung sau unguent cu antibiotic si cortizon pe termen scurt

solutiile cu antibiotic si cortizon reduc inflamatia si simptomele unei conjunctivite asociate

anumite situatii clinice refractare pot necesita tratament antibiotic oral disfunctia filmului lacrimal se trateaza prin lacrimi artificiale

Prognosticul este foarte bun cu un tratament adecvat. C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 5 Orjeletul si Salazionul Orjeletul (urciorul) si salazionul sunt probleme care pot interveni la nivelul unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei superioare sau inferioare. Urciorul (sau orjeletul extern) este infectia unei mici glande sebacee de la nivelul pleoapei, care inconjoara baza unei gene. Initial apare ca o mica umflatura rosie, moale, care atinge un maxim in 3 zile; urciorul se sparge, apoi dreneaza si se vindeca in aproximativ o saptamana.

14

Orjeletul intern, ca si urciorul este o infectie. Acesta afecteaza insa glanda sebacee mai profund in interiorul pleoapei. Acestea sunt de obicei mai mari si dureaza mai mult decat urciorul. Salazionul este o inflamatie a glandelor sebacee profunde de la nivelul pleoapelor. Nu este o infectie. Salazionul tipic se dezvolta lent pe parcursul a 2-3 saptamani, in general fara durere oculara. Cauze Cauza urciorului este deseori necunoscuta, dar poate apare datorita: - frecatului pleoapei, iritand glandele sebacee. Bacteriile de la nivelul mainii pot cauza infectia - utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a altor produse cosmetice, care pot irita ochiul. Daca aceste produse sunt contaminate cu bacterii poate apare o infectie. Un salazion se poate dezvolta dintr-un orjelet intern care nu dreneaza si nu se vindeca. Cand porii glandelor sebacee sunt blocati poate apare atat orjeletul intern cat si salazionul. Porii nu se mai dreneaza astfel si se inflameaza. O alta problema care se poate adauga sau cu care poate fi confundat urciorul este o infectie sau inflamatie a pleoapei numita blefarita. Simptome Orjeletul intern, desi mai profund in pleoapa are aceleasi simptome ca si urciorul. Salazionul tinde sa creasca mai lent si mai profund in pleoapa decat urciorul, in general necauzand durere si putand persista cateva luni. Salazionul poate forma un chist sub piele, mai ales cand porii glandelor sunt blocati si materiile se constituie in interiorul glandei. Inflamatia si tumefierea se pot extinde la zona inconjuratoare ochiului, de exemplu la nivelul sprancenelor. Se poate extinde suficient de mult pentru a interfera cu vederea. Investigatii Deseori este dificil de diferentiat urciorul de salazion . Ambele se diagnosticheaza prin examinarea vizuala atenta a pleoapei. Daca exista o

15

umflatura dura in interiorul pleoapei, aceasta este diagnosticata frecvent ca salazion. Daca urciorul nu se vindeca prin tratament ambulator, fluidul din interior poate fi examinat pentru determinarea exacta a bacteriei cauzatoare de infectie si tratament adecvat. Urciorul incepe ca o macula rosie, sensibila la suprafata pleoapei de-a lungul liniei genelor. Aceasta se transforma intr-o papula mica, moale asemanatoare acneei. Ochiul poate lacrima si pleoapa sa fie dureroasa. Tipic urciorul dezvolta un cap (se colecteaza lichid alb sau galben) si se sparge in aproximativ 3 zile. Dupa deschiderea urciorului acesta se vindeca si dispare. Tratament Tratamentul ambulator este suficient pentru majoritatea ulcioarelor si orjeletelor interne. Daca tratamentul ambulator nu da rezultate, poate fi necesara prescrierea de unguente sau picaturi oculare. Daca infectia se extinde la nivelul pleoapei sau al sprancenei poate fi necesar tratamentul cu antibiotice orale. Daca este vorba de un urcior foarte mare care nu se vindeca sub tratament ambulator sau un salazion suficient de voluminos pentru a interfera cu vederea - va trebui incizat de un specialist, pentru a se drena si vindeca. Dupa aceasta interventie se va utiliza un unguent cu antibiotice sau picaturi oftalmice. Specialistul poate recomanda spalarea pleoapei sau de-a lungul liniei genelor cu sapun fin sau sampon delicat (cel pentru copii de exemplu) pentru a reduce sansele infectiei daca sunt antecedente de urcior recurent sau semne de blefarita. Se poate prepara un sapun delicat acasa amestecand sapun neiritant, ca samponul pentru copii, cu o cantitate egala de apa calda. De obicei 30 mililitri din fiecare sunt suficienti. Se va utiliza un prosop curat sau vata inmuiate in solutia preparata pentru spalarea blanda a pleoapei.

C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 6 Dacriocistita


16

Dacriocistita reprezinta infectia sacului lacrimal, ce se gaseste intre nas si unghiul intern al pleoapei. De obicei rezulta in urma blocarii canalului lacrimonazal, prin care lacrimile ajung din sacul lacrimal in nas. Blocarea este provocata de infectii banale ale conductului lacrimal, de conjunctivite cronice sau de inflamatii cronice ale mucoasei nazale. Rar, poate fi produsa de tumori din vecinatate, de traumatisme sau de inflamatii ale sinusurilor fetei. Blocarea canalului lacrimonazal impiedica eliminarea lacrimilor care se acumuleaza, producand infectia si inflamatia mucoasei sacului lacrimal care genereaza dacriocistita. Dacriocistita poate fi acuta sau cronica. Aceasta afectiune este mai frecventa la copii. Canalele lor lacrimale sunt dezvoltate insuficient si se blocheaza usor. Bebelusii au episoade frecvente de reinfectie. Insa, in majoritatea cazurilor, problema se rezolva de la sine pe masura ce copilul creste. La adulti, infectia poate pleca de la un traumatism sau o inflamatie a sinusurilor nazale. In majoritatea cazurilor, insa,cauza este necunoscuta. Semne si simptome

in general afecteaza doar un singur ochi lacrimare excesiva roseata si inflamare scurgeri purulente umflatura inflamata si rosie la unghiul intern al pleoapei inferioare

Diagnostic Dacriocistita se descopera printr-un control oftalmologic. Medicul va determina extinderea blocajului. Se pot face culturi din secretiile purulente pentru a identifica tipul infectiei. Medicul va determina totodata daca infectia a afectat ochiul. Tratament Tratamentul dacriocistitei depinde de varsta, cauza infectiei, daca este cronica sau acuta. Copiilor, de obicei, li se recomanda masarea gentila a zonei dintre ochi si nas pentru deblocarea canalului. In acelasi timp li se administreaza picaturi cu antibiotice sau unguente cu antibiotice pentru tratarea infectiei.
17

Interventia chirurgicala poate fi necesara in caz ca tratamentul medicamentos nu este eficient. Inainte de operatie medicul poate trata copilul cu antibiotice pentru a se asigura ca infectia este inlaturata. Interventia se face sub anestezie generala. Pentru deblocarea ductului lacrimonazal se foloseste o sonda. La adulti, medicul poate indeparta obstructia irigand ducatul lacrimonazal cu o solutie salina. Interventia chirurgicala este uneori necesara daca irigarea si antibioticele nu au efect si infectia devine cronica. In aceste cazuri se efectueaza dacriocistorinostomie, sub anestezie generala pentru a crea un nou pasaj de scurgere al lacrimilor. C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 7 Conjunctivita Conjunctivita este o inflamatie a mucoasei pleoapelor (tesutul subtire situat pe fata posterioara a pleoapelor cu rol in apararea si mentinerea umeda a globului ocular). Cauze Cauzele cel mai des incriminate in aparitia conjunctivitei sunt urmatoarele: -infectia cu virusuri -infectia cu bacterii (precum gonoreea sau chlamydia) - factori iritanti precum sampoanele, praful, fumul de tigara, gazele si ceilalti poluanti de mediu, clorul folosit in tratarea apei (piscine) - alergenii, in special praful, fardurile, polenul, lentilele de contact. Conjunctivita de cauza infectioasa (etiologie virala sau bacteriana), se poate transmite de la o persoana la alta, insa nu determina complicatii serioase daca este diagnosticata si tratata precoce. Simptome Simptomele conjunctivitei difera in functie de gradul inflamatiei conjunctivei si include urmatoarele: -hiperemia conjunctivala (inrosirea mucoasei conjunctivale) -hiperlacrimatie - secretie alb-galbuie, care se depoziteaza la radacina genelor si coltul ochiului, in special dupa somn -secretie verzuie, groasa, aparuta la nivelul ochiului
18

- prurit conjunctival (mancarime, aparuta la nivelul mucoasei conjunctivale, care prin grataj poate accentua hiperemia) -arsuri oculare -vedere incetosata - fotofobie (sensibilitate crescuta la lumina). Cand apare oricare dintre simptomele specifice conjunctivitei este necesar consultul medical de specialitate. Oftalmologul va realiza o examinare minutioasa a ochiului si eventual va recolta cu ajutorul unui tampon steril o proba din secretia oculara patologica. Examenului microbiologic al secretiei oculare, poate identifica cauza conjunctivitei, astfel incat infectiile oculare virale sau bacteriene, inclusiv bolile cu transmitere sexuala (BTS), pot fi tratate corespunzator. Tratament Tratamentul corect al conjunctivitei depinde in primul rand de etiologia acesteia. Conjunctivita bacteriana, inclusiv BTS, se trateaza in mod obisnuit cu antibiotice sub forma de picaturi oculare (colir), unguente sau comprimate. Picaturile oculare si unguentele trebuie aplicate la nivelul conjunctivei de 3-4 ori pe zi pentru o perioada de 5-7 zile. Trebuie evitata atingerea directa a conjunctivei cu picuratorul recipientului pentru a evita contaminarea acestuia cu agentul infectios (bacterie sau virus). Dupa aplicarea solutiei in unghiul ocular median (deasupra sacului lacrimal), se inchid pleoapele si se mentin ochii inchisi pentru 1-2 minute, pentru a favoriza absorbtia locala a medicamentului. Trebuie sa se retina ca recipientul cu solutie oftalmica este folosit de o singura persoana si nu trebuie utilizat in comun, de asemenea acesta nu mai poate fi reutilizat cu o alta ocazie (termenul de valabilitate al acestuia este de aproximativ 30 de zile dupa prima utilizare). Capsulele cu antibiotic se administreaza de asemenea pentru mai multe zile (5-7 zile). Simptomele conjunctivitei se amelioreaza sau dispar dupa aproximativ o sapatmana de la initierea tratamentului corect. Este foarte important ca pacientii diagnosticati cu conjunctivita sa urmeze tratamentul complet recomandat de medicul oftalmolog si sa nu-l intrerupa chiar daca simptomele s-au ameliorat, pentru a evita astfel aparitia recidivelor. Conjunctivita virala este una dintre cele mai frecvente infectii oculare si este de obicei determinata de virusurile gripale si paragripale (sezoniera). Conjunctivita virala este una dintre primele manifestari ale racelilor
19

sezoniere comune si la fel ca si aceastea are o evolutie autolimitanta (dispare fara aplicarea unui tratament etiologic), dupa un interval de 5-7 zile de la debut. Conjunctivita alergica apare cel mai frecvent la persoanele cu atopie (teren alergic) si se trateaza de obicei cu medicatie specifica antialergica. Este foarte importanta identificarea alergenului care produce conjunctivita pentru a se putea realiza astfel profilaxia unor episoade noi de conjunctivita alergica. Conjunctivita determinata de iritanti (substante provenite din mediul inconjurator, care pot cauza iritatia fizica sau chimica a mucoasei conjunctivale). In cazul acestui tip de conjunctivita este foarte importanta indepartatrea cat mai rapida a iritantului, prin spalare locala cu apa. In cazul conjunctivitelor determinate de substante acide sau alcaline (inalbitori), este important consultul medical de specialitate. Profilaxie Pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor cauzate de conjunctivita, se recomanda urmatoarele: - protectia corespunzartoare a ochilor impotriva prafului si iritantilor externi (ochelari de protectie, ochelari de soare, igiena corespunzatoare a ochilor) - evitarea utilizarii de produse cosmetice (farduri) in special in cazul persoanelor cu o sensibilitate crescuta - utilizarea corespunzatoare a lentilelor de contact cu indepartarea regulata si pastrarea corecta a acestora - utilizarea "lacrimilor artificiale" (picaturi oculare special realizate pentru a mentine globul ocular umed si curat. Aceste picaturi pot ameliora simptomele neplacute cauzate de conjunctivitele determinate de iritanti (mancarime, usturime, senzatie de corp strain intraocular). Este foarte important de retinut ca nu toate picaturile oculare sunt indicate in conjunctivite, unele colire putand chiar inrautatii simptomatologia si pot determina complicatii. De asemenea este foarte importanta folosirea corecta a recipientelor cu colire care contin antibiotic, pentru a evita contaminarea recipientului care poate cauza reinfectia oculara. C1- ANALIZEAZA SEMNELE SI SIMPTOMELE SPECIFICE AFECTIUNII OFTALMOLOGICE CURS 8
20

KERATITA Keratita reprezint inflamaia corneei, adic a membranei transparente ce acoper ochiul n partea lui anterioar. n mod normal, prin clipire aceast membran este umectat (umidifiat). n lipsa clipirii, ns, din cauza scderii secreiilor lacrimale, corneea se usuc, se irit, se inflameaz i se nroete, motiv pentru care acest afeciune mai este cunoscut i sub denumirea de "sindromul ochilor uscai". Astfel, pacienii cu keratit acuz frecvent usturimi ale ochilor, senzaia de uscciune i mncrime a globilor oculari, arsuri sau senzaia de nisip sau de corp strin n ochi. n plus, bolnavii prezint des vederea nceoat care conduce la dificultatea la citit, la fotofobie i la apariia durerilor de cap specifice afeciunilor oftalmologice necorectate. Dimineaa se constat faptul c pleoapele sunt lipite, iar deschiderea ochilor se realizeaz dificil, cu durere sau disconfort. Nu n ultimul rnd, bolnavii cu keratit obosesc uor cnd lucreaz mult la calculator, avnd dificulti la focalizarea imaginilor. Cauzele ce provoac keratita Pe lng expunerea prelungit a ochilor la aciunea televizorului sau a monitorului calculatorului , apariia keratitei poate avea i alte cauze. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt purtarea lentilelor de contact, expunerea ochilor la fumul de igar, la poluare sau la un mediu cu vnt sau praf (de exemplu n cazul folosirii prelungite a aerului condiionat sau a ventilatoarelor). Keratita se poate declana i ca efect secundar al unor medicamente, precum antialergicele, anticoncepionalele sau antidepresivele. Femeile ajunse la menopauz pot face frecvent keratit deoarece la aceast vrst modificrile hormonale fac ca toate secreiile din organism s scad, inclusiv cele lacrimale. Exist cazuri n care apariia keratitei este cauzat de o infecie cu virusul herpetic, caz n care se va observa apariia unui mic punct alb pe cornee. Nu n ultimul rnd, keratita poate fi o urmare a unor afecini sistemice, precum lupusul, artrita reumatoid sau sindromul Sjogren, boal caracterizat prin uscciunea gurii, ochilor i a altor mucoase. Manifestari clinice Ochi foarte dureros, rosu Lacrimare intensa Sensibilitate la lumina Deseori afectiunea este insotita de vedere in ceata, halouri Prezenta unui punc mic alb pe cornee in caz de keratita herpetica

Tratamentul trebuie condus de medicul oftalmolog si este dependent de cauza care a produs boala. Keratita virala se vindeca de obicei de la sine, in 2-3 saptamani; uneori ramin sechele care pot persista si cateva luni; se indica coliruri sau ungvente oftalmice antivirale

21

Daca este o inflamatie de cauza bacteriana se trateaza cu coliruri cu antibiotice; acestea sunt indicate si in cazul iritatiilor produse de lentilele de contact sau de radiatiile UV Sindromul de ochi uscat se trateaza cu lacrimi artificiale In keratita produsa de utilizarea colirurilor administrarea acestora trebuie oprita, iar ochii lasati sa se vindece In unele situatii medicul oftalmolog trebuie sa indeparteze cu grija celulele moarte sau distruse de pe suprafata corneei Uneori se administreaza medicatie antialgica, iar ochiul se panseaza pentru a preveni iritatia produsa de lumina si pentru a accelera vindecarea si a diminua disconfortul ocular.

In functie de cauza si severitatea keratitei, riscurile variaza de la niciunul pana la orbire. Cei mai multi pacienti se recupereaza complet, uneori fiind necesare corectia chirurgicala sau chiar transplantul de cornee, acestea in functie de gradul de scadere a acuitatii vizuale. Astfel, cu cat pacientul se adeseaza mai repede medicului oftalmolog, cu atat sansele unei refaceri complete a ochiului sunt mai mari

Iridociclita inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ frecventa, acuta si cronica, atingand adesea ambii ochi si cu tendinta de a recidiva. Cauze - Acestea sunt multiple si uneori dificil de determinat. O iridociclita survine adesea dupa o infectie bacteriana (sinuzita, abces dentar, infectie urinara, tuberculoza, sifilis, bruceloza etc.), virala (herpes, zona zoster indeosebi) sau parazitara (leptospiroza). Simptome - O iridociclita se manifesta prin dureri oculare surde si moderate si printr-o scadere variabila, in general limitata, a acuitatii vizuale. Examenul constata o inrosire a ochiului. Tratament - Acesta este concomitent cu cel al cauzei atunci cand ea a fost gasita, si cel al simptomului inflamator cu colire sau cu injectii subconjunctivale antiinflamatorii, cu colire midriatice care dilata pupila pentru a evita sinechiile(Lipire prin tesut fibros patologic a doua tesuturi sau a doua parti ale unui organ care sunt separate in mod normal) si, uneori, prin corticoterapie generala. Sinonim: irita.

22

23