Sunteți pe pagina 1din 1

In poezia Amurg violet cromatica este reprezentata de culoarea violet, proiectata asupra peisajului semnificand decadenta, amurgul violet

ca un sfarsit de lume. Cromatica are profunde sensuri in definirea starilor sufletesti ale eului poetic. Fiecarui sentiment ii corespunde o culoare.Astfel exista un cod al interpretarii culorii bacoviene, care verdele crud, rozul si albastru sugereaza starea de nevroza, albul ineexistenta, negru si rosu moartea.George Bacovia prefera culori inchise, sumbre negru, violet, gri dar si pe cele deschise cum sunt albul, galbenul, etc. Tema centrala a poeziei prezinta o imagine a orasului cuprins de somnoleta, populat de o lume lenesa, monotoma.Tema poeziei sugereaza starea de depresie, de halucinatie, simbolizand o imagine vizuala.

Se observ c poezia are dou versuri cu valoare simbol: Oraul tot e violet.// Amurg de toamn violet..., crend o imagine suprareal, oniric, nvluit de un fundal monocromatic, simboliznd un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers: Amurg de toamn violet, reluat cu insisten n toat poezia.
Bacovia stabilete analogii profunde ntre elementele naturii i strile afective create de spaiul poetic. Corespondene se creeaz ntre simboluri i natur. n Amurg violet, corespondene sunt violetul obsedant i sfritul apropiat al lumii, generat de aceast lume lene, decadent, ct i ideea de moarte i anotimpul simbolic al stingerii naturii, toamna violet.

Textul bacovian pare a ilustra modul in care subconstientul izbucneste la suprafata, confirmand definitia pe care E. Lovinrscu o dadea simbolismului: adancirea lirismului in subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc.