RELATII PUBLICE SI PROTOCOL NOTE DE CURS

LECTOR DRD. EPURE MARIUS GERALD UNIVESITATEA GAUDEAMUS 2006

1

RELATII PUBLICE/VS/PUBLICITATE

1. SEMIOTICA PUBLICITATII Probleme: - Ce sunt relatiile publice. - Clasificarea relatiilor publice. - Procesul de relatii publice. - Trasaturile caracteristice relatiilor publice. - Elementele procesului de relatii publice. -Etapele procesului de relatii publice - Tehnici si metode de relatii publice. Ce sunt relatiile publice Notiunea de relatii publice este folosita la jumatatea secolului al XIX-lea in S.U.A., cand, din nevoi practice, s-a conturat o noua optica privind stabilirea si mentinerea relatiilor intreprinderilor producatoare cu publicul consumator. Noua conceptie despre relatia producatorconsumator si-a dovedit eficienta si s-a consolidat in secolul al XX-lea, materializandu-se in numeroase oficii de consilieri in relatiile publice, in foarte multe servicii de relatii publice. De exemplu, in 1957, in aceasta tara existau 1100 de firme de consilieri in relatiile publice, iar peste 5000 de intreprinderi aveau servicii serioase de relatii publice. Noua conceptie si serviciile de relatii publice au patruns in Europa prin mijlocire franceza, extinzandu-se foarte mult in a doua jumatatea a secolului nostru. In prezent, nu exista institutie, intreprindere ori firma care se respecta fara sa aiba propriul serviciu de PUBLIC RELATIONS. Definirea termenului de relatii publice a fost influentata de pozitia pe care s-au situat diferiti teoreticieni. Aceste relatii au fost privite de catre unii din punct de vedere psihologic, de catre altii din punct de vedere sociologic, filosofic, teoretic sau aplicativ etc., ceea ce explica existenta numai in literatura americana a peste 1000 de definitii. Cu toata aceasta mare varietate de definitii, ele exprima, evident in maniere diferite, o conceptie noua despre modul in care o institutie sau intreprindere trebuie sa-si creeze relatiile cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte. Privite, inainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme de stabilire a legaturilor intre institutii, ori intreprinderi si oameni, relatiile publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de catre institutii si intreprinderi pentru a crea un climat de incredere si simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului. O asemenea definire a relatiilor publice ne da posibilitatea distingerii de fenomenul publicitar, de publicitate. Publicitatea urmareste, in mod expres, formarea, mentinerea si dezvoltarea unei clientele urmarindu-se exclusiv scopuri publicitare, pe cand relatiile cu publicul vizeaza crearea unui climat de incredere in randul publicului si al propriului personal, sustinerea propriei activitati si favorizarea dezvoltarii intreprinderii. In realizarea actiunilor de relatiii publice, se are in vedere informarea obiectiva a publicului, nu sugestionarea lui ca in cazul publicitatii. De aceea, se spune ca prin relatii publice se popularizeaza o firma, o intreprindere, o institutie, in vreme ce prin publicitate se popularizeaza
2

un produs al firmei respective. Prin continutul lor, actiunile realizate prin relatiile publice sunt mai ales sociale, iar cele ce tin de publicitate sunt mai ales comerciale. Relatiile publice, atat prin scopul general, cat si prin maniera specifica in care se realizeaza, sunt considerate ca fiind necesare si posibile la orice institutie si intreprindere si la orice nivel. De aceea, se vorbeste de relatii publice ale statului si ale organismelor de stat, cum ar fi: armata, politia, institutii de invatamant si cultura etc. Clasificarea relatiilor publice Exista parerea unanima ca o institutie, o intreprindere, desfasoara actiuni de relatii publice interne si actiuni de relatii publice externe. Relatiile publice interne ale institutiei Cel mai mare impuls dat relatiilor publice este legat de descoperirea de catre scoala de la Harvard, condusa de Elton Mayo in perioada 1924-1927, a faptului ca relatiile umane constituie un factor al muncii productive. De aici s-a ajuns la concluzia ca armonizarea relatiiilor dintre membrii unei colectivitati institutionalizate foavorizeaza desfasurarea si dezvoltarea activitatii respective. Ca urmare, specialisti in relatii publice considera ca prin intermediul acestor relatii are loc o indoctrinare a personalului cu o filosofie a intreprinderii respective, in care elementul predominant sa fie intelegerea restului economic si social al acesteia. Actiunile de relatii publice interne pot fi realizate in modalitati diferite, ca: reuniuni informative cu personalul, in cadrul carora se discuta activitatea pe compartimente sau in ansamblu, perspectivele, masurile de luat etc.; se pot difuza filme realizate de personalul propriu; se pot folosi emisiuni radio si de televiziune, brosuri, pliante, comunicare personala etc. Esentialul este ca fiecare om sa se considere coparticipant la activitatea institutiei sau intreprinderii respective, iar institutia sa-i apara in minte ca fiind cea care ii permite sa-si manifeste din plin spiritul inventiv, creator, personalitatea. Relatiile publice externe Buna desfasurare a muncii in institutia sau inteprinderea respectiva este dependenta, in anumite limite, si de climatul psihologic pe care si-l creeaza in exteriorul sau, in randul celor cu care vine in contact. Se apreciaza ca o atentie deosebita trebuie acordata clientelei si marelui public. Informatiiile care se vehiculeaza pentru a crea un climat psihologic favorabil in randul publicului din afara intreprinderii trebuie foarte bine selectate. Ele nu trebuie sa ia forma unei campanii publicitare; ele trebuie sa prezinte nu produsele sau servicii intreprinderii, ci actiunile, intentiile si perspectivele acestora. In procesul de relatii publice se va tine seama de structura de varsta, sex, profesiune, mediu rural sau urban etc., pentru a se initia actiuni adecvate specificului diferitelor grupari sociale care alcatuiesc marele public. De asemenea, se va tine o permanenta legatura cu liderii posibili ai unor grupuri sociale, care au posibilitatea de a influenta mai eficient atitudinile celorlalti. Foarte utila este crearea conditiilor pentru a se putea receptiona eventualele reclamatii sau sugestii din partea publicului, precum si relatiile sociale favorabile cu publicul din vecinatatea institutiei sau intreprinderii. Procesul de relatii publice
3

Dupa cum precizam mai inainte, relatiile publice se bazeaza in totalitate pe sentimentul de incredere pe care il creeaza persoanelor sau institutiilor interesate, la nivelul altor institutii sau publicului larg. Dupa cum bine se observa, este vorba de un ansamblu de activitati care trebuie derulate pe o perioada de timp delimitata sau nelimitata, unde sunt angrenati mai multi angajati si carea actioneaza pe baza unui plan foarte bine stabilit, respectandu-se reguli semantice. Toate elementele trebuie privite intr-un integ si, mai mult decat atat, rezultatul este planificat, pervazut si asteptat chiar. Datorita acestor considerente, apreciem ca avem de-a face nu cu o derulare de activitati la nivelul unei institutii sau organizatii, ci cu un intreg proces care poate fi denumit procesul de relatii publice. Dupa cum se va vedea, avem de-a face cu un adevarat proces care functioneaza pe baza unor reguli bine structurate si care se regasesc in mecanismul psihologic de formare a increderii. Multi autori au incercat sa defineasca mecanismul psihologic de formare a increderii, insa marea majoritate s-au referit, in special, la schimbarile sau modificarile ca au avut loc la nivelul psihicului uman, atunci cand acesta este supus unui proces de relatii publice, si mai putin la mecanismele care declanseaza aceste modificari sau schimbari. Dupa parerea noastra, procesul de relati publice are ca scop principal castigarea increderii si poate fi reprezentat ca un ansamblu de vectori care actioneaza in mai multe etape si la niveluri diferite, avand drept scop schimbarea sau modificarea unor reprezentari, despre un obiect sau fenomen. Acestea, ajunse la un anumit punct, au rolul de a-l face pe un individ (institutie) sa accepte o noua versiune a respectivului obiect (fenomen). Simbolic, procesul poate fi reprezentat astfel: Produse de calitate

Marketing performant

Stabilitate financiara

Raspundere fata de client

Personal de calitate

Eficenta si siguranta in tranzactii

Partener sigur pentru viitor

Imagine de marca

Conducere onesta si responsabila

In faza I, cel care recepteaza mesajul de relatii punblice observa lucruri banale, dar adevarate, despre institutias respectiva si care sunt usor de verificat. Exemplu: produsele pot fi supuse unor teste de specialitate , dar in cea mai mare parte calitatea lor poate fi observata cu ochiul liber. De asemenea, din bilanturile publicate de firma respectiva, putem constata daca are vanzari bune si care este situatia ei financiara. Aceasta prima faza duce la formartea unei imagini bune despre o inteprindere rentabila, ce poate fi o intreprindere luata in atentie pentru o eventuala colaborare. A doua faza trebuie receptata de beneficiar in elemente ce tin de modul eficient de organizare a activitatilor, care poate fi luat chiar ca model, de atitudinea fata de clienti, care trebuie sa fie foarte corecta, dar mai ales mde modul responsabil de intocmire si derulare a afacerilor. A treia faza are rolul de a-l determina pe viitorul partener de afaceri sa caute modalitati de legatura cu intreprinderea (organizatia) respectiva in vederea colaborarii. Este cel mai important moment al procesului de relatii publice, deoarece la beneficiar au ajuns - gratie procesului de relatii publice - suficiente informatii pentru a-l determina sa incerce o colaborare. A treia faza are rolul de a-l convinge definitiv pe beneficiar ca intreprinderea (institutia) noastra este singura care are toate atuurile pentru a putea fi sigur de o colaborare corecta si rentabila. Aceste atuuri sunt: o imagine de marca recunoscuta, o conducere onesta si responsabila si certitudinea ca este un partener sigur pentru viitor. Desigur, procesul de relatii publice poate avea si mai multe faze, in functie de scopul pentru care a fost elaborat. Important este ca la nbeneficiar sa ajunga exact acele informatii de care acesta are nevoie pentru a-si forma sau schimba reprezentarea fata de aceasta institutie. Esentiala este, insa, si paleta de tehnici si metode pe care o vom folosi pe parcursul tuturor acestor faze. Trasaturile caracteristice procesului de relatii publice Foarte multi specialisti sunt de acord ca principalele trasaturi caracteristice ale acestui proces sunt urmatoarele:
5

Procesul de relatii publice este intentionat, are la baza o manifestare de vointa a unei persoane sau a unei institutii (organizatii) in scopul castigarii increderii. Acest proces urmareste o reactie de tip impact, mai precis, ca urmare a actiunilor desfasurate de o persoana sau o institutie (organizatie), se urmareste un anumit tip de reactie din partea altor persoane. Activitatea de relatii publice se desfasoara pe baza unei strategii foarte bine pusa la punct, uneori in mai multe faze. Procesul de relatii publice are la baza realizarile individului sau institutiei (organizatiei). In cazul in care institutia sau individul are realizari slabe, procesul nu isi va atinge scopul. Scopul realizarii procesului de relatii publice este dublu. Din aceasta activitate are de castigat nu numai cel care il initiaza, dar si publicul larg, ca beneficiar al serviciilor sau produselor ambelor institutii (ofertant si beneficiar). Relatiile publice constituie un atribut al conducerii institutiilor (organizatiilor) si permit mentinerea unor cai de comunicare intre aceasta intreprindere si oamenii cu care intra in contact. De asemenea, procesul de relatii publice poate avertiza din timp conducerea institutiilor (organizatiilor) despre unele tendinte si fenomene noi ce pot aparea. Procesul de relatii publice cuprinde relatiile cu presa, relatiile cu publicul, relatiile cu proprii angajati, relatiiile cu autoritatile si, bineinteles, relatiile cu diferite instituttii si organizatii. Cu privire la dezvoltarea relatiiilor publice, imensa majoritate a specialistilor sunt de acord ca in secolul urmator acestea vor cunoaste o dezvoltare exploziva, deoarece pana acum si-au dovvedit utilitatea si, mai mult, societatea moderna este si va fi controlata de informatie. Elementele procesului de relatii publice Pentru ca procesul de relatii publice sa functioneze, el are nevoie de trei elemente. Acestea sunt: agentul de relatii publice, clientul sau beneficiarul si serviciile specifice. Agentul de relatii publice Este un lucru cunoscut ca, pentru a promova o strategie de relatii publice, este nevoie de o inalta calificare in domeniu. Deci nu orice persoana poate indeplini aceasta functie. Dincolo de calitatile pe care trebuie sa le aiba un om cu studii universitare, pregatirea lui va cuprinde, obligatoriu, si urmatoarele discipline: sociologie, psihologie, retorica, management, legislatie (publica si privata), istorie, limbi straine. Totodata, persoana care lucreaza in domeniul relatiilor publice va trebui sa posede temeinice cunostinte despre: mijloace moderne de comunicare, drepturile omului, istoria artei, politologie, arhitectura si urbanism, informatica si, nu in ultimul rand, conducerea autoturismului. Agentul de relatii publice trebuie sa aiba capacitatea de a intra in relatie cu semenii sai cat mai usor si mai natural cu putinta, sa fie prezentabil si corect in relatiile cu clientii si marele public. Din punct de vedere deontologic, agentul de relatii publice are cateva obligatii: sa nu-si modifice obiectivele fara acordul clientului; sa fie de partea institutiei care l-a angajat pana la terminarea contractului; sa nu se afle in prim planul activitatilor, pentru a-si mentine deschise canalele de comunicare; sa exploateze intr-o maniera personala orice eveniment favorabil indeplinirii mandatului sau. Clientul Beneficarul activitatii de relatii publice poate fi o persoana sau o institutie (organizatie). Aceasta are nevoie de consultanta profesionala in domeniul relatiilor publice pentru a-si realiza un interes
6

(scop) - stergerea unei imagini negative a firmei, cresterea patrimoniului acesteia prin atragerea de investitori etc. Intre client si agentul de relatii publice iau nastere raporturi contractuale. Clientul stabileste obiectivele ce trebuie atinse o data cu demararea procesului de relatii publice si scopurile imediate sau de perspectiva. Cu privire la metodele si mijloacele care trebuie folosite, clientul le poate propune agentului de relatii publice, dar nu are dreptul sa le impuna. Serviciile de relatii publice Gama de servicii de relatii publice este extrem de larga atingand, practic, toate laturile activitatilor socio-umane. In general, serviciile in acest domeniu urmaresc crearea unor canale de comunicare cu beneficiarii sau administrarea acestor canale. Insa specifice acestor servicii sunt activitatile de promovare comerciala si marketing, consultanta in domeniul politic, guvernameental, al afacerilor publice, financiar, relatii de munca, probleme de personal, educatie sau recalificare, castigarea increderii opiniei publice, promovarea unei imagini de marca etc. Trebuie precizat ca, atunci cand este vorba de consultanta, persoana - agent de relatii publice - nu trebuie sa fie expert in domeniul respectiv. Pentru elaborarea strategiei de relatii publice el poate apela la specialisti recunoscuti in domeniu. Etapele procesului de relatii publice Majoritatea specialistilor apreciaza ca procesul de relatii publice are cinci etape in care se deruleaza. Aceste etape sunt obligatorii, lipsa unei impiedicand derularea intregului program de activitati. Aceste etape sunt: - Definirea scopului (stabilirea obiectivelor). - Cercetarea in teren. - Elaborarea strategiei de relatii publice. - Implementarea activitatilor in mediul (mediile) social(e) vizat(e). -Evaluarea periodica si finala a programului. Definirea scopului (stabilirea obiectivelor) Aceasta prima etapa este realizata de agentul de relatii publice impreuna cu beneficiarul serviciilor. Este o etapa importanta, deoarece da posibilitatea celor doi interlocutori sa se cunoasca, dar totodata se armonizeaza interesele celor doua parti. Acest lucru este relevant intrucat nu toate obiectivele pe care beneficiarul doreste sa le realizeze pot fi realizate efectiv. Spre exemplu, conducatorul unei intreprinderi economice, care fabrica produse de o calitate indoielnica, doreste implementarea unui proces de relatii publice ccare sa transforme imaginea publicului de spre produsul respectiv intr-o imagine de marca. Un astfel de obiectiv este imposibil de real, deoarece una din conditiile de existenta (realizare) a procesului de relatii publice este ca produsele realizate de intreprindere sa fie de buna calitate. In anumite situatii, obiectivul (obiectivele) pe care beneficiarul le pune in fata agentul de relatii publice nu se pot realiza in unitatea de timp pusa la dispozitie. In fine, obiectivele pot fi realizate, dar numai dupa ce beneficiarul accepta si costurile programului, care in anumite privinte pot fi destul de mari. Toate aceste documente trebuie puse la punct in prima etapa a acestui proces de relatii publice.
7

Cercetarea in teren Este cea mai importanta etapa a procesului de relatii publice. Ea are ca scop, pe de o parte, gasirea problemelor care impieteaza asupra promovarii unei imagini dorite despre institutia avuta in vedere, iar pe de alta parte, identificarea cailor si metodelor pentru a derula un program de relatii publice corect si eficient. Dupa parerea noastra, cercetarea ar trebui sa asigure urmatoarele functii: determinarea domeniilor de unde trebuie culeasa informatia. Este atributul agentului de relatii publice, iar activitatea in sine este premergatoare oricarei strategii. Pentru ca un proces de relatii publice sa poata demara, este necesara obtinerea de date din urmatoarele domenii: social: organizarea sociala a localitatii sau zonei unde se efectueaza cercetarea, numarul locuitorilor, profesii dominante (numeric), particularitati lingvistice, obiceiuri cu caracter local, grad de ocupare a fortei de munca; politic: numarul de formatiuni politice, ponderea acestora in randul electoratului, orientarea pe esichierul politic, traditia in domeniu; economic: numarul de intreprinderi din zona aleasa, cifra de afaceri, obiectul activitatii desfasurate (daca obiectul procesului de relatii publice este o intreprindere, este nevoie de foarte multe date din acest domeniu); Obtinerea unor date despre institutia (organizatia) respectiva. Aceste date ne ajuta sa ne formam o imagine completa si reala despre: numarul de personal, cifra de afaceri, calitatea produselor, politica salariala, relatiile cu partenerii externi etc. Cercetarea trebuie facuta de un specialist in domeniu, care este obligat sa cuantifice fiecare parametru in unitati internationale, de o maniera usor de inteles pentru ceilalti. In cazul institutiilor din administratia publica (prefecturi, primarii etc.) importante sunt date despre incadrarea personalului (pregatire, medie de varsta si gradul de ocupare al posturilor). Informatiile pot fi obtinute din surse publice (bibilioteci, anuare), dar si din presa sau direct de la persoanele care le detin. Din acest punct de vedere, persoana care face documentarea este libera sa gaseasca sursele cele mai credibile, insa trebuie sa dovedeasca discernamant atunci cand le selecteaza, deoarece o informatie gresita poate duce la luarea unei decizii gresite, iar procesul de relatii publice poate fi pus in pericol. Identificarea problemelor esentiale care fac ca imaginea institutiei sau organizatiei sa nu fie cea dorita. Cercetarea in acest caz trebuie efectuata de un specialist in domeniu, asistat de agentul de relatii publice si care ca scop investigarea modului de organizare si derulare a activitatilor (economice, sociale etc.), pentru a identifica acei vectori care nu sunt folositi cu maxima eficienta si care greveaza asupra eficientei sistemului respectiv. Trebuie precizat de la inceput ca aceasta activitate este esentiala pentru conturarea procesului de relatii publice. Datele si informatiile obtinute cu ocazia verificarii se coroboreaza cu cele obtinute in intregul proces de cercetare, urmand a se pune la punct strategia care sta la baza procesului de relatii publice. Putem spune ca rezultatul intregului proces depinde de calitatea si obiectivitatea acestei cercetari. In continuarea cercetarii, agentul de relatii publice, ajutat de specialisti, studiaza mediul in care urmeaza a se implementa procesul de relatii publice. Studiul mediului este important din cel putin doua motive: primul arata faptul ca fiecare mediu are cateva modalitati specifice de circulatie a informatiei, iar acestea, atunci cand sunt cunoscute, pot fi exploatate rational;
8

al doilea motiv ne determina sa acceptam faptul ca oricare sistem (mediu) manifesta intoleranta fata de anumite structuri care, daca nu sunt cunoscute, pot duce la blocaje, iar uneori chiar la obstacole serioase in calea comunicarii. Datorita acestor considerente, studierea mediului unde va fi implementat procesul de relatii publice este la fel de importanta ca si cercetarea in ansamblu. Un alt element al cercetarii urmareste conturarea (stabilirea) unei strategii de abordare a activitatilor de relatii publice. Mai precis, agentul de relatii publice, avand la dispozitie datele cercetarii efectuate pana acum, poate sa proiecteze un anumit numar de activitati de relatii publice si un calendar al desfasurarii lor. Organizarea activitatilor ce urmeaza a se desfasura, precum si succesiunea lor, face parte din strategia de relatii publice care are la baza procesul de relatii publice. Trebuie, totusi, precizat faptul ca procesul de este inca definitivat, ci doar cuantificat si ordonat in functie de factorul timp. Aceste activitati, care tocmai au fost cuantificate, trebuie puse in practica prin anumite tehnici si metode specifice de relatii publice. Cercetarea efectuata in acest caz de agentul de relatii publice are rolul de a identifica acele tehnici de comunicare care sunt utile si pot da randamentul cel mai bun in mediul vizat. Elaborarea strategiei de relatii publice Faza finala a cercetarii de teren are rolul de a pune la punct derularea unor activitati intr-o conceptie unitara, folosind tehnicile si metodele specifice de relatii publice. Aceasta faza este realizata numai de agentul de relati[I publice si constituie cheia succesului in materie de relatii publice. Astfel, activitatile ce urmeaza a se derula sunt ordonate in functie de prioritati, de perioadele de timp in care se vor derula si, nu in ultima instanta, de fondurile materiale avute la dispozitie. Dupa parerea noastra, strategia de relatii publice, pentru a avea succes, trebuie sa raspunda la urmatoarele comandamente: toate activitatile se desfasoara concertat, urmarind acelasi scop rezultat din cercetarea efectuata anterior. Daca cercetarea nu a identificat acele cai si mijloace care sa duca la rezultatul scontat, oricat de bine ar fi realizat procesul, rezultatele vor fi nule; strategia de relatii publice este conceputa pe baza rezultatelor trecute, prezente sau viitoare ale institutiei respective. Daca organizatia induce in eroare beneficiarul procesului (public, clienti etc.) activitatea in sine se poate asemana cu manipularea. In cazul institutiilor publice, strategia de relatii publice ce va fi adoptata trebuie sa tina seama de specificul activitatilor ce se desfasoara in institutia respectiva, de circumstantele reale in care isi realizeaza sarcinile profesionale persoanele care lucreaza acolo si de modul in care se face, de obicei, comunicarea. In principal, strategia de relatii publice adoptata va avea urmatoarele repere: identificarea publicului tinta; gasirea canalelor de transmisie cele mai performante si adaptate acelui public; continutul si calitatea mesajului de transmis sa fie de natura sa formeze reprezentari fara echivoc la publicul tinta; esalonarea activitatilor trebuie sa fie cea stabilita si sa urmareasca acelasi scop; sa foloseasca eficient resursele materiale si umane implicate in procesul de relatii publice; periodic, sa evalueze si sa adapteze strategia de relatii publice folosita.
9

Implementarea activitatilor de relatii publice in mediul vizat Activitatea in sine este de resortul agentului de relatii publice si are drept scop identificarea canalelor de transmisie cele mai performante in mediul respectiv si urmarirea realizarii, dupa calendarul stabilit, a activitatilor hotarate. Mai precis, agentul de relatii publice deruleaza activitatile dupa calendar si ia toate masurile ca sa recepteze ecoul pe care acestea, eventual, l-ar produce, pentru a putea face o evaluare corecta a programului. Aceasta faza este cea mai dinamica, deoarece toate fortele si mijloacele procesului de relatii publice sunt puse in miscare. Agentul de relatii publice este ca un dispecer: el trimite spre destinatii diferite - foarte bine precizate - mesaje (comunicari), intercepteaza reactiile, iar la sfarsit evalueaza programul. Desi in anumite momente activitatile de relatii publice nu par deosebit de importante, suma lor este cea care ne da succesul. Asemanand activitatea de relatii publice cu o actiune militara, faza despre care aminteam este cea a luptei propriu-zise, cand se vede daca modul de concepere si realizare a strategiei este cel corect. Evaluarea programului de relatii publice Evaluarea programului de relatii publice este ultima faza. Aceasta se realizeaza secvential (o data cu terminarea fiecarei faze) si final, cand se evalueaza intreg programul. Evaluarile secventiale pot duce la modificari ale strategiei, dar care nu pot afecta fondul problemei. 2 COMUNICAREA SI MASS-MEDIA Tehnici si metode de relatii publice Aratam mai inainte, faptul ca agentul de relatii publice deruleaza o serie de activitati specifice, pe baza strategiei dinainte stabilite. Aceste activitati pot fi denumite generic tehnici si metode de relatii publice si fac parte din categoria generala de tehnici si metode de comunicare. Ele insa au un anumit specific si sunt adaptate activitatii de relatii publice. Majoritatea specialstilor apreciaza ca, din punct de vedere al caracterului pe care il au, aceste Tehnici si metode de relatii publice pot fi: generale; audio-vizuale. Tehnici si metode cu caracter genertal Tehnica negocierii O prima metoda specifica procesului de relatii publice este cea a negocierii. In cazul activitatilor de relatii publice, negocierea este o tehnica des utilizata, insa prezinta unele particularitati. Regula generala spune ca orice negociere este urmata de o intelegere care poate fi favorabila sau mai putin favorabila persoanei care a demarat-o. Se urmareste, deci, armonizarea intereselor pana se ajunge la acceptarea unui compromis.
10

In cazul negocierilor specifice activitatii de relatii publice, ideea de baza este realizarea consensului; mai precis, toate persoanele care participa la negocieri trebuie sa aiba de castigat. Aceasta particularitate este importanta, deoarece, cu ocazia implementarii programului de relatii publice, nerealizarea unei sarcini poate duce la esecul intregii operatiuni. De aceea, atunci cand se negociaza conditiile de derulare a aceestuia, in cazul obtinerii consensului, toate partile au interes in realizarea lui. Tehnicile de negociere le vom trata intr-un capitol ulterior, astfel ca nu vom insista asupra lor acum. Tehnica interviului In practica relatiilor publice atat managerul institutiei, cat si agentul de relatii publice, trebuie sa culeaga date despre problematica avuta in vedere de la diferite persoane. In acest sens, de importanta deosebita sunt interviurile. Interviul trebuie privit in ipostaza sa sociologica de instrument de culegere de date si informatii si presupune ca cel ce il utilizeaza sa se bazeze pe anumite abilitati cu ajutorul carora sa-si indeplineasca sarcina. Sub aspectul modului de realizare, interviul are trei mari faze: Prima presupune pregatirea interviului si consta in adunarea de date si informatii despre persoana cu care vom intra in contact. Aceste date ne vor ajuta sa ne definitivam o strategie de intrare in relatie cu persoana respectiva. A doua faza presupune stabilirea obiectivelor interviului, mai precis, identificarea acelor aspecte ce trebuie lamurite folosind ca sursa de informare persoana ce face obiectul interviului. A treia faza este cea de realizare a interviului. Persoana va fi invitata la sediu sau noi ne vom deplasa la aceasta (este de preferat prima varianta), dupa care functionartul ca derula cateva formule de politete si va intra in subiect. Avand in vedere ca persoana a fost invitata la o institutie a statului, este de asteptat sa fie crispata sau neincrezatoare. Pentru a inlatura acest neajuns, este bine ca functionarul ce realizeaza interviul sa sparga tiparele unei convorbiri oficiale si sa realizeze o dicutie cat se poate de libera. Este bine ca, in timpul discutiei, persoana respectiva sa nu ia notite, deoarece gestul poate duce la aparitia unor temeri privind consecintele afirmatiilor facute de persoana careia i se ia un interviu. La sfarsitul interviului, persoana respectiva trebuie sa fie convinsa ca, datorita sprijinului pe care ea l-a acordat, activitatea in domeniul respectiv cunoaste un reviriment semnificativ. Interviul se poate prezenta si sub forma unui chestionar nominalizat sau nenominalizat. Aceasta forma de culegere a datelor este foarte des folosita mai ales in etapa cercetarii de teren, premergatoare stabilirii strategiei de relatii publice. In general, chestionarele aplicate unor categorii socio-umane diferite au rolul de a investiga anumite laturi ale fenomenului, sub aspectul atat al tehnicilor ce trebuie folosite pentru formarea sau reformarea imaginii publice, cat si al cuantificarii rezultatelor procesului de relatii publice, in general. Legatura permanenta cu mijloacele de informare in masa Spre deosebire de alte activitati umane, unde comunicarea este larg utilizata, activitatea de relatii publice presupune realizarea unei legaturi stabile permanente si foarte deschise cu toate mijloacele de informare in masa.
11

Se poate spune ca cea mai mare parte a activitatilor de comunicare din domeniul relatiilor publice se realizeaza prin mass-media si cu ajutorul acesteia. Pentru ca aceasta activitate sa se desfasoare in bune conditii, este necesar sa se respecte cateva reguli: alegerea canalelor de mediere este obligatia agentului de relatii publice cu sprijinul managerului institutiei. Mijloacele de informare in masa care ne vor sprijini in demersul nostru trebuie sa fie oneste si sa aiba audienta la public scontata (de multe ori un ziar cu un tiraj mai mic, dar cu o buna audienta la publicul tinta, este mai util decat un cotidian de mare tiraj. De asemenea, trebuie sa avem convingerea ca acest media nu-si va schimba in viitorul mai mult sau mai putin apropiat orientarea, astfel ca procesul de relatii publice deja demarat are sanse sa fie definitivat. In fine, angajatii acestor mijloace de informare in masa trebuie sa dovedeasca profesionalism si fair-play in relatiile cu institutia noastra, lucru observabil in modul de redactare a documentelor sau in relatarea unor evenimente. elaborarea comunicatelor de presa Comunicatul de presa este un document larg intalnit in practica relatiilor publice. Acest lucru este evident, deoarece cea mai mare parte a informatiilor pe care le vehiculam se refera la documente cunoscute sau previzible care trebuie aduse la cunostinta publicului tinta. Cu privire la modul de intocmire, comunicatul de presa pentru activitatea de relatii publice este intrucatva deosebit de celelalte communicate de presa. Astfel, un comunicat obisnuit informeaza publicul cu privire la un anumit eveniment fara sa urmareasca o anumita finalitate. Comunicatul de persa pentru activitatile de relatii publice urmareste informarea publicului numai pentru anumite evenimente, in vederea castigarii increderii pentru o anumita institutie, si face parte dintr-o strategie minutios elaborata si pusa in practica. In functie de interesul pe care il avem, anumite aspecte ale evenimentului vor fi redate cu mai multe amanunte sau invers, cu mai putine. In elaborarea unui comunicat de presa, se va tine seama de interesul general al castigarii increderii, si nu de cel particular legat de atitudinea fata de o institutie sau persoana. Cu alte cuvinte, mai putin ne intereseaza sa ne expunem parerea despre ceva sau cineva. Comunicatul va urmari acele elemente stabilite in strategie. Sub aspectul formei, comunicatul pentru relatii publice trebuie sa fie laconic, bogat in informatie, clar in exprimare si cu o adresa precisa. Nu acelasi lucru se poate spune si despre alte forme de comunicare cu presa (in special cea scrisa) si anume: articolul de presa, editorialul, scrisoarea de presa etc. Aceste forme de legatura cu mass-media au aceleasi reguli privind organizarea, insa atunci cand sunt elaborate intr-o strategie de relatii publice ele trebuie sa raspunda scopului pentru care au fost create. buletinul de presa este o forma a comunicatului de presa; el are rolul de a mentine viu interesul presei pentru subiectul propus in cadrul strategiei de relatii publice. Aceasta forma de comunicare presupune difuzarea la intervale regulate a informatiilor, fara ca acestea sa fie urgente ori absolut necesare. Dosarul de presa cuprinde totatlitatea documentelor ce vor fi puse la dispozitia presei (in special cea scrisa), periodic sau cu ocazia conferintelor de persa, cu scopul de a readuce in atentia publicului tinta elemente ale strategiei de relatii publice avute in vedere.
12

Tehnici audio-vizuale Conferinta de presa este o manifestare special rezervata reporterilor care au ocazia sa primeasca de la o persoana avizata informatii, de regula de noutate. Conferinta de presa se organizeaza, deci, periodic, nici prea des, pentru ca astfel reporterii isi pierd interesul, dar nici prea rar, pentru ca procesul de relatii publice ar intra in eclipsa. Pregatirea si realizarea conferintei de presa cade in sarcina purtatorului de cuvant. Sub aspect organizatoric, acesta are obligatia de a indeplini urmatoarele sarcini: sa intocmeasca declaratia de presa; sa anticipeze eventualele intrebari si raspunsurile adecvate; sa organizeze logistic evenimentul (legitimatii de acces, convocarea reprezentantilor presei, spatii de parcare, microfoane pentru amplificare, materiale de propaganda sau promotionale etc.). sa ia masuri de inregistrare fonica a evenimentului, pentru a nu da nastere la dubii privind exactitatea informatiilor. Purtatorul de cuvant este o persoana deosebit de importanta in realizarea comunicarii cu institutiile specializate in difuzarea informatiei. El este cel care reprezinta pe conducatorul institutiei in relatiile cu mass-media si, in acest sens, mandatul pe care il primeste din partea acestuia ii da dreptul la un anumit grad de autonomie. Aceasta autonomie ii da posibilitatea sa-si organizeze interventiile dupa cum considera necesar si sa mentina o punte de legatura cu imperiul mass-media. Cel care indeplineste o astfel de activitate trebuie sa dea dovada de mai multe calitati, dupa cum urmeaza: mobilitatea in gandire si actiune; capacitatea de a intra in relatii cu ceilalti; capacitatea de analiza si sinteza a evenimentelor; stapanire de sine; vocabular elevat si o dictie perfecta. Apreciem ca pentru a indeplini o astfel de functie se cere o pregatire speciala. Discursurile oficiale au rolul de a mari doza de credibilitate in institutier si in conducatorii ei si trebuie pregatite cu minutiozitate. Tot in categoria tehnicilor audio-vizuale, putem aminti simpozioanele de orice natura, mesele rotunde, prezentarile, comunicatele inregistrate pe suport video, fotografiile, filmul de prezentare sau documentar si altele. 3 Manipularea prin publicitate si mass-media(Manipularea prin publicitate electorala) Manipularea informaional I structurile mediatice

n ultimul deceniu, sentimentele de scepticism, de nencredere sau chiar de team ale cetenilor fa de sistemul de difuzare a informaiilor a crescut ngrijortor. Mai ales din 1991 cnd minciunile I mistrificrile prilejuite de rzboiul din Golf (52) i-au ocat profund pe oameni. Nimeni nu neag ns comunicrii de mas funcia sa indispensabil n democraie: informaia rmne esenial pentru bunul mers al societii iar dou din condiiile eseniale ale unei democraii n contemporaneitate sunt chiar acestea:
13

- existena unei reele valabile de comunicaie - un maximum de informaie liber Totui, decalajele ce se genereaz ntre naiuni ca urmare a dificultilor lor de producere a informaiilor I de asimilare social a posibilitilor deschise de cercetarea teoretic n domeniu, sporesc dificultile de comunicare I conlucrare att n interiorul naiunilor, ct I ntre naiuni I ntre statele care ncearc s le gestioneze. Pe de alt parte, exploatarea insistent a posibilitilor de folosire a noilor teorii, a tehnologiilor I a materialelor accesibile n scopuri agresive este ilustrat de graba cu care noile posibiliti de comunicare prin structuri mediatice sunt folosite pentru a domina, pentru a impune anumite imagini sociale, pentru a direciona gndirea I atitudinile oamenilor. Se consider din ce n ce mai mult c ceea ce nu trece prin structurile mediatice nu mai are dect o influen neglijabil asupra evoluiei societii; aceast observaie genereaz tentaia manipulrii structurilor mediatice de ctre practicieni I specialiti conform unor tabele de valori care le sunt proprii sau pe care le accept reacionnd doar slab I ncet asupra lor. Manipularea - definiie, premise teoretice Ce este manipularea? ntr-o exegez recent (53) manipularea este definit ca ''aciune de a determina un actor social (persoan, grup, colectivitate) s gndeasc I s acioneze ntr-un mod compatibil cu interesele iniiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaz intenionat adevrul, lsnd ns impresia libertii de gndire I de decizie. Spre deosebire de influena de tipul convingerii raionale, prin manipulare nu se urmrete nelegerea mai corect I mai profund a situaiei, ci inocularea unei nelegeri convenabile, recurgndu-se att la inducerea n eroare cu argumente falsificate, ct I la apelul la palierele non-raionale. Inteniile reale ale celui care transmite mesajul rmn insesizabile primitorului acestuia''. Diversificarea permenent a surselor de concepere I difuzare de mesaje, a condus la o practic manipulativ care are la baz coduri precise, dar identificabile numai de ''profesioniti'' I total inaccesibile celor neiniiai n acest domeniu. Unii analiti consider c manipularea, ca substituire a violenei fizice printr-o violen ''simbolic'', contribuie la reprimarea eficient a unor aspiraii pe care nu pot fi satisfcute altfel la nivelul receptorului. Premise teoretice ale manipulrii 1.Dup cum amintesc R.V.Joule I J.L.Beauvois n Tratat de manipulare (15), n psihologia social experimental se pot ntlni numeroase experimente n care cercettorii determin oamenii, sub un pretext sau altul, s se comporte n total libertate n mod diferit de cum s-ar fi comportat spontan. Din punct de vedere psihologic, posibilitatea manipulrii apare ca o consecin a activitii de decizie. Astfel, s-a demonstrat c, dup luarea deciziei (justificate sau nu), oamenii au tendina s o menin (efectul de perseverare al unei decizii). Aceast descoperire a stat la baza formulrii teoriei angajamentului. Kiesler definete angajamentul ca legtura care exist ntre individ I actele sale, cu urmtoarele consecine: 1.numai actele noastre ne angajeaz; nu ne sinim angajai de ideile sau sentimentele noastre, ci de conduitele noastre efective 2. putem fi angajai n moduri diferite n actele noastre, aceasta fiind o variabil dependent de context. Astfel putem avea persoane foarte angajate(decizie liber), slab angajae (decizie forat), sau altele care nu sunte deloc angajate (dac se spune un lucru sub ameniarea armei,
14

acest lucru nu este angajant). Pe baza acestei teorii, autorii prezint trei tehnici eficiente de manipulare cotidian: amorsarea, piciorul-n-u, ua n nas. Amorsarea - perseverarea ntr-o prim decizie atunci cnd persoana ''amorsat'' ia o a doua decizie, de data aceasta n perfect cunotiin de cauz. Se poate vorbi de manipulare pentru c, n toate cazurile, decizia final ar fi fost cu totul alta dac victima ar fi primit de la nceput informaii complete. Piciorul-n-u - se obine de la un subiect un comportament preparatoriu neproblematic I puin costisitor, evident, ntr-un cadru de liber alegere I n mprejurri care faciliteaz angajamentul. Acest comportament odat obinut, o cerere este adresat explicit subiectului, invitndu-l s emit o nou conduit, de date aceasta mai costisitoare, I pe care n-ar fi realizat-o spontan dect cu puine anse. Ua-n-nas - formularea unei cereri prea mari la nceput, ca s fie acceptat nainte de a formula cererea care vizeaz comportamntul ateptat, o cerere de mic importan I care ar fi avut anse altfel s fie refuzat. 2. Din perspectiva modelului informaional al comunicrii, i este intrinsec mesajului calitatea de a fi purttorul unei marje de manipulare (54). n practic, meninerea unui optim ntre originalitate I banalitate, ntre noutatea I previzibilitatea mesajului printr-o variaie global a originalitii pe parcursul transmiterii mesajului, permite crearea unei ''ferestre de percepie'' compatibil obiectivului aferent manipulrii. Astfel, admind c ''spiritul uman n-ar putea s absoarb mai mult de aproximativ 6/20 bii de originalitate pe secund (Moles, Frank), este necesar ca la nivelul la care se situeaz atenia noastr mesajul s propun o asemenea redundan nct debitul de originalitate pe care l propune s fie de acelai ordin, pentru a fi perfect sesizat I neles. n manipulare ns, tocmai nelegerea I sesizarea corect nu intereseaz, ci trece pe primul plan deturnarea potenialului semantic spre scopurile dorite de surs, chiar dac asupra acestora se pstreaz o total discreie. Practici manipulative - definiie I caracterizare Zvonul Zvonul (53) este definit ca o afirmaie prezentat drept adevrat fr a exista posibilitatea s I se verifice corectitudinea. Pentru Allport I Postman, primii care au studiat acest fenomen, zvonurile reprezint ''un enun legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om n om, de obicei din gur n gur, n lipsa unor date concrete care s ateste exactitatea lui. Peterson I Gist definesc zvomnul ca o ''relatare sau explicaie neverificat care circul din om n om I este legat de un obiect, un eveniment sau o problem de interes public. T. Shibutani d o definiie mai bun a zvonului, ca find ''produsul importanei I ambiguitii'': dac importana este 0, n nici un caz nu se poate vorbi despre un zvon; la fel despre ambiguitate: declaraiile oficiale eleimin zvonurile, pe cnd lipsa lor nu face dect s poteneze apariia I circulaia lor. Zvonuile sunt puse n circulaie pentru c au o dubl funcie: de a explica I de a atenua anumite tensiuni emoionale. De exemplu, calomnierea unei persoane are ca efect atenuarea urii care I se poart. Circulaia zvonurilor este dependent ce contextele sociale (credibilitatea instituiilor sociale, sistemul de organizare I circulaie a informaiei formale, tipurile raporturilor de putere), de trsturile de personalitate ale indivizilor I de nevoile psihosociologice ale indivizilor I grupurilor. Lucrrile lui Allport I Postman au pus n eviden trei legi de transmitere a zvonurilor:
15

-legea srciei I a nivelrii (pe msur ce zvonul circul, el tinde s devin mai scurt, mai uor de neles I de relatat) -legea accenturii (ntrirea anumitor detalii - de obicei cele mai spectaculoase - care dobndesc astfel un loc central n semnificaia zvonurilor) -legea asimilrii (conservarea I reorganizarea coninutului n jurul unei teme centrale). Asimilarea se poate face la tema central prin condensare, anticipare I stereotipuri verbale. Zvonurile tind s se ajusteze intereselor individuale, apartenenei sociale sau rasiale, prejudecilor personale ale celui care le transmite. Cercetrile lui Allport I Postman au artat c indivizii care propag zvonurile se confrunt cu dificultatea de a sesiza I de a reine n obiectivitatea lor elementele lumii exterioare. Pentru a putea s le utilizeze, ei trebuie s le restructureze I s le ajusteze modelului lor de nelegere I intereselor lor proprii. Cercetrile lui Kapferer au artat c circulaia zvonurilor se bazeaz pe trei condiii eseniale: credibilitatea, aparena de adevr I dezirabilitatea coninutului informaiei. Circulaia lor apare ca un sistem de canalizare a fricii I incertitudinii n faa unor situaii ambigue. De asemenea, circulaia lor este corelat cu forma, cantitatea, calitatea I credibilitatea informaiei oficiale sau formale. Cu ct aceasta din urm este mai srac, incomplet sau mai puin credibil, cu att se intensific propagarea zvonurilor. Din acest motiv, n societile totalitare care monopolizeaz informaia formal, zvonurile au o mare rspndire. Uneori ele sunt lansate de mijloace de propagand ale statului totalitar pentru a promova anumite atitudini I comportamente mai greu de obinut prin utilizarea mijloacelor formale. Circulaia lor se restrnge atunci cnd exist posibilitatea verificrii rapide a adevrului unei informaii. Analitii clasific zvonurile n trei categorii: -cele care iau dorinele drept realitate (optimiste) -cele care exprim o team I o anxietate -cele care provoac disensiuni ( atac persoane din cadrul aceluiai grup) Temele recurente ale zvonurilor sunt: otrava ascuns, complotul mpotriva puterii, crizele artificiale, teama de strini, rpirea copiilor, bolile conductorilor, problemele sentimentale ale acestora, compromiterea financiar sau escrocheriile lor. Lansarea zvonurilor nu se face la ntmplare, ci inndu-se seama de ateptrile grupurilor umane fa de situaia problmatic pe care o traverseaz. Plecnd de la aceste date ale situaiei, se lanseaz un mesaj ct mai apropiat de ceea ce ar dori s afle populaia la acel moment, indiferent ct de departe de adevr este coninutul enunului respectiv. n acest context, posibilitatea de diseminare a zvonului este cea mai mare. Ca principale tipuri de falsificri sau distorsiuni de mesaje care stau la baza zvonurilor amintim: dramatizarea, amplificarea proporiilor, a semnificaiilor, a detaliilor, ntreinerea celor transmise , redefinirea prejudecilor I a mentalitilor proprii segmentelor respective de opinie pentru a crea un puternic fond emoional n scopul ecranrii pn la dispariie a spiritului critic. Zvonul reuete s cucereasc o arie considerabil de ntindere n spaiul social ndeosebi n situaii de criz, pe care le I amplific. O surs de profesioniti poate chiar provoca o criz social plecnd de la zvonuri bine direcionate I lansate la momente de maxim impact asupra opiniei publice. n acest sens, Merton releva faptul c zvonurile pot genera ''predicia creatoare de evenimente'', atunci cnd sunt folosite ca instrumente ale propagandei sau contrapropagandei. Intoxicarea
16

Intoxicarea (55) este definit de dicionarul Robert mai ales cu sensul de ''otrvire'', dar ine I de domeniul neologismelor: ''aciune insidioas asupra spiritelor, tinznd s acrediteze anumite opinii, s demoralizeze, s deruteze''. Ca neologism semantic, ''intoxicare'' este de origine militar. Dup Brouillard, el este un sinonim al vicleugului de rzboi, al subterfugiului diplomatic, al mistificrii, diversiunii, trdrii, minciunii I al altor trucuri. El se aplic tuturor acestora, numai c este rezervat doar unor planuri militare superioare: -al tacticii gebnerale, adic al folosirii combinate a armelor de ctre militarii de pe teren, n lupt -al strategiei, al desfurrii generale a rzboiului -al politicii interne I n special externe Putem spune c intoxicarea vizeaz adversarul. Ea const n ai furniza acestuia informaii eronate, care l vor face s ia decizii avantajoase pentru el i favorabile pentru tine. Intoxicarea nu este rezervat ns doar domeniului militar: un partid politic, o banc, un fabricant poate profita de pe urma intoxicrii concurenilor. Spre deosebire de dezinformare ns, scopul ei este acela de a determina s greeasc una sau mai multe persoane, I nu o colectivitate. Dezinformarea Dezinformarea (53) reprezint orice intervenie asupra elementelor de baz ale unui proces comunicaional care modific deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a determina la receptori (numii inte n teoria dezinformrii) anumite atitudini, reacii, aciuni dorite de un anumit agent social. Acesta din urm nu trebuie s fie neaprat dezinformatorul, el poate fi o instituie, o organizaie etc. Ca realitate nemijlocit, dezinformarea are dou dimensiuni: una neintenional, I alta intenional, viznd un anumit segment de opinie. A. Sub aspect intenional, dezinformarea poate fi analizat (54) n funcie de formele simbolice prin care sunt codificate informaiile din mesaj. 1. Dup cum se tie, codurile pot fi exprimate prin limbajul natural, limbajul non-verbal (gesturi, mimic), simboluri concrete (culori, panouri, lumini) I simboluri abstracte specifice limbajului artificial (eleborat tiinific), precum: formule matematice, expresii logice etc. Dac n comunicarea social frecvena cea mai mare o nregistreaz codurile verbale, mixarea acestora cu oricare din celelalte coduri conduce la realizarea unui nivel ''metacomunicativ'', care poate s decontextualizeze mesajul n sensul dorit de sursa de emisie. 2. O alt modalitate intenional prin care se acioneaz n sensul dezinformrii o constituie codificarea polisemantic a mesajului. Multitudinea de semnificaii imanente enunului genernd o diversitate corespunztoare de opinii se rsfrnge ntr-o diversitate de atitudini care merg de la adeziune total la refractarism. Acesta este primul pas pentru tensionarea relaiilor interpersonale. n continuare, meninerea unei entropii semantice n mesaje garanteaz entropia organizaional pe termen scurt I mediu, pentru ca pe termen lung s se ajung la prbuirea reelei comunicaionale care asigur eficiena funcional a structurii organizatorice respective la nivel formal; la nivel informal, efectul cel mai sigur l constituie dezagregarea mentalului colectiv, care asigur identitate unei comuniti. 3. Dezinformare strategic - este eficient atunci cnd prezint drept valori sociale fundamentale fie valori care i sunt favorabile sursei, fie valori marginale n raport cu interesele publicului cruia I se adreseaz. n acest mod, comunitatea este deturnat de la preocuprile ei majore, valorile sociale fundamentale sunt neglijate, iar gradul de competitivitate al respectivei comuniti scade. Teoria dezinformrii include n aceast categorie orice modificare deliberat a mesajelor n scopul cultivrii unui anume tip de reacii, atitudini I aciuni ale receptorilor,
17

denumii n mod generic, inte. Acest tip de aciuni sunt produse, n mod obinuit, de organizaii specializate, militare sau paramilitare. Elemente ale aciunii de dezinformare a. comanditarii - cei care concep I proiecteaz coninutul aciunii, intele reale i cele poteniale ale activitii. Ei pot fi: factori de decizie (guverne, state majore militare sau socio-profesionale) I grupuri de presiune. n timp ce prima categorie se folosete de servicii specializate, grupurile de presiune se servesc I de echipe ad-hoc de amatori care au mare eficien n crearea I meninerea confuziilor. b. specialitii sunt cei care planific secvenele tactice ale aciunii I care coordoneaz toate modalitile de inere sub control a efectelor concrete ale mesajelor emise. Ei simuleaz toate categoriile de efecte pentru a reui s aib sub control att efectele proprii, ct I exigenele reproiectrii unor elemente de detaliu sub impactul aciunilor de contracarare ntreprinse de int. c. controlul - este piesa de legtur ntre comanditari, care comand/conduc aciunea I agenii de influen. Pentru a stpni acea zon a spaiului social care le intr n raza de responsabilitate, controlorii recruteaz I ntrein o vast reea de corespondeni, de obicei nu direct, ci prin intermediul unor tere persoane care joac rolul de cercetai. Acetia, alei din rndul unor indivizi cu totul insignifiani, au rolul de a testa grradul de deschidere spre colaborare a unei personaliti cu acces la date de importan considerabil pentru comanditari I planificatori. d. agenii de influen - se recruteaz din rndul acelora care se bucur de prestigiu n grupul lor profesional i care urmeaz a fi dezinformat prin mesaje primite de la planificatori via controlori. Practica de profil a demonstrat c agenii de influen pot fi: -liderii de opinie din mediile intelectuale, care, din dorina lor de a se lansa n aciune practic, accept s lanseze n spaiul social mesaje care par ocante pentru publicul autohton -un personaj apropiat factorilor de decizie - n general acesta este compromis printr-un fapt verificabil, pentru a avea certitudinea unei colaborri mai longevive -efii de asociaii; contextul vieii asociative, specifice sistemelor pluraliste constituie un mediu favorabil pentru recrutarea I cultivarea agenilor de influen. Plasnd pe primul plan interese de ordin umanitar, protejate de un cadru normativ cu validitate internaional, dezinformatorul poate atrage muli naivi n structurile asociaiei, care, profesional, sunt personaliti de referin n domeniul lor de activitate. e. intermediarii se recruteaz dintre personalitile influente n comunitatea respectiv pentru a juca rol de lideri de opinie I ageni de influen ai intereselor care stau n spatele mesajelor ce se emit cu un aer neutru I declarativ de pe poziii ''independente'' f. releele - indivizi sau instituii care se dovedesc utili n amplificarea I programarea mesajelor care constituie coninutul dezinformrii Ceea ce deosebete dezinformarea de alte tipuri de comunicare este caracterul deliberat al aciunii I lansarea n circuitul informaional a unor informaii parial adevrate n conjugarea lor cu afirmaii false, fr indicarea vreunei surse care ar putea fi verificabil pentru autenticitatea celor emise. Cercetrile de teren au demonstrat c rezultatele cele mai efciente se nregistreaz n domeniul mass-mediei, unde dezinformarea poate atinge frontal toate segmentele de opinie ale spaiului social. B.Sub aspect neintenional, dezinformarea este generat de sursele de mesaje deservite de neprofesioniti. Veleitarismul acestora, sau diletantismul celor ce transmit mesajele pot contribui la colorarea senzaional a coninutului lor pentru a strni interesul unor segmente ct mai largi de opinie. Sporirea gradului de audien a mesajului insuficient prelucrat sub raportul pertinenei,
18

poate conduce la dezinformare. Diversitatea enunurilor, prin corelarea cu un spaiu (audio, video, grafic) limitat de inserarea ntr-o situaie informaional, determin, n mod inevitabil, o selecie a mesajelor. Practica mass-media a relevat c o surs de distorsionare a mesajelor, cu efecte importante asupra calitii informrii I care poate degenera n dezinformare, o constituie utilizarea unor criterii neadecvate de selectare a informaiilor. De exemplu, folosirea exclusiv a criteriului economic sau politic n selectarea mesajelor, prin imaginea parial pe care o ofer asupra fenomenului n discuie, poate avea ca finalitate dezinformarea acelor segmente de public crora li se adreseaz. Dezinformarea poate fi o component a propagandei, dar aceasta nu se poarte baza niciodat doar pe dezinformare. Din perspectiva consecinelor sale sociale, dezinformarea se aseamn cu un alt fenomen manipulativ, zvonul. Acesta din urm, spre deosebire de dezinformare, nu are un caracter deliberat I nu presupune n mod obligatoriu circulaia unor informaii false, ci doar dificil de verificat. Zvonul poate fi produs ns de o aciune de dezinformare. intele pot fi att grupuri sau segmente ale societii, ct I indivizi, ntotdeauna lideri, de orice fel, care pot influena decizional I acional grupurile n care se afl. Efectele dezinformrii depind, pe de o parte, de caracteristicile intelor (atitudine critic, personalitate, nivel intelectual, aspiraii,etc.), iar pe de alt parte, de posibilitatea de a verifica informaiile vehiculate. Propaganda Propaganda este considerat (53) o activitate sistematic de transmitere, promovare sau rspndire a unor doctrine, teze sau idei de pe poziiile unei anumite grupri sociale I ideologii, n scopul influenrii, schimbrii, formrii unor concepii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. n sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; n prezent ns, se dezvolt numeroase forme de propagand (economic, tehnic, medical, sportiv, cultural), difereniate dup coninut I prin raportare la profilul grupului social care o iniiaz, urmrind realizarea unor scopuri persuasive. Ca sistem, propaganda dispune de: 1.o structur instituional specializat (aparat de conducere ierarhic, centre de organizare, centre de studiu, proiectare I difuzare de mesaje) 2.ideologie I valori aflate n coresponden cu interesele I obiectivele gruprii sociale pe care o reprezint; acestea sunt luate ca referin pentru programarea I realizarea propagandei 3.mijloace I metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmtoarele grupuri mari de metode: -afectiv - const n organizarea mesajelor astfel nct acestea s provoace triri I adeziuni colective, mai ales de tip emoional. Mai nti se indic consecinele negative ale unei opiuni personale provocate de o agenie anume (afectarea intereselor, ameninare a poziiei individuale, mpiedicarea realizrii unor obiective personale importante etc) pentru a declana reacia afectiv negativ fa de aceasta I apoi se prezint o alternativ diferit care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logic sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informaii care au o profund rezonan afectiv. -a faptelor - (Merton, Lazarsfeld); este concentrat pe transmiterea de fapte ct mai concrete, saturate de amnunte relevante pentru persoanele ale cror opiuni ar urma s fie modificate. Accentul nu este pus pe fapte generale, ci pe cele personalizate I care dispun de potenialitatea descoperirii unei surprize de ctre receptor. ndemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unor ci sunt nlocuite de o astfel de selecie I prezentare a faptelor care provoac
19

opiunea persoal pentru acea cale prezentat ca cea mai bun dintre cele posibile. n felul acesta se las impresia autonomiei personale n luarea deciziei. -persuasiv - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a adiscursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emoional I care se bazeaz pe persuabilitatea membrilor audienei. O alt distincie important se face ntre propaganda tactic (proiectat pe termen scurt pentru obinerea unor efecte imediate) I propaganda strategic (pe termen lung, destinat formrii sau modificrii valorilor, atitudinilor de baz I concepiilor proprii indivizilor I societii. Cea mai imporatnt form de propagand a fost considerat pn n prezent propaganda politic. Pentru J.Ellul (54) aceasta este, de fapt, ''un dialog care nu exist''. La nivel internaional, ea i propune s ''remodeleze psihologia celor cu care se afl n competiie, n condiiile n care cile diplomatice, economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare. Propaganda politic nu urmrete descoperirea unor adevruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau poteniali. n acest sens, Gustve Le Bon, meniona existena a patru factori principali de convingere, pe care i prezenta ca pe un fel de ''gramatic a persuasiunii'': -prestigiul sursei - sugestioneaz i impune respect -afirmaia fr probe - elimin discuia, crend totodat impresia documentrii erudite a celor care reprezint sursa de mesaje -repetarea - face s fie acceptat ca fiind cert o afirmaie compatibil cu obiectivele sursei -influenarea mental, care ntrete (itereaz) convingerile individuale incipiente sau aparinnd indivizilor fr personalitate Tot n domeniul politic (dar poate fi folosit cu succes i n alte domenii) se distinge ntre: -propaganda alb; utilizeaz materiale provenite din surse oficiale, conind nouti culturale, artistice, aparent inofensive, cum ar fi: stilul de via, prezentarea unor personaliti considerate exemplare pentru viaa cultural, sportiv, muzical, fr a aduce n discuie elementele care ar pune n discuie performanele spaiului social din care provin personalitile respective. Valoarea psihologic a unor astfel de colaje poate fi pentru asculttorii (cititorii) nepregtii I fr luciditate, considerabil. Cercetrile au relevat o eficien mai mare a propagandei albe n rndurile tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzic tnr n alternan cu scurte buletine de tiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanena mesajelor din tiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizeaz neostentativ I creeaz impresia unui dialog ntre egali. -propaganda neagr vehiculeaz, n general, materiale ''fabricate'', puse pe seama fie a unor instituii inexistente pe care asculttorul/cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor instituii care exist, dar care au cu totul alte preocupri dect cele din tirile fabricate. Mesajele ''artizanale ''lansate n spaiul social pot surprinde prin ''noutatea'' lor, I asfel, pot genera un curent favorabil sursei de emisie. De pe aceleai poziii se emit tiri fcndu-se precizarea c provin din zvonuri neidentificate. -propaganda cenuie este cea mai frecvent folosit de centrele de dezinformare. Specificul su const n combinarea informaiilor parial reale cu cele integral false alctuind tiri cu aspect aparent precis, care ns nu pot fi verificate complet. Publicul care identific, episodic elemente pe care le cunoate, poate fi uor indus n eroare de asemenea fabricaii, punnd noutile pe seama unor lacune personale de informaie. Manipularea informaional I structurile mediatice
20

Ignacio Ramonet (52) avertizeaz c mecanismul comunicaional modern, nsoit de o rentoarcre a monopolurilor, i ngrijoreaz pe drept cuvnt pe ceteni. Scepticismul, teama, nencrederea sunt sentimentele dominante n ultimul deceniu ale cetenilor cu privire la mijloacele de difuzare a informaiilor. n mod confuz, fiecare simte c ceva nu mai merge n funcionarea general a sistemului informaional. Rzboiul din Golf, Revoluia romn, scandalul Clinton-Lewinsky, i fac s se team de eventualitatea unei manipulri subtile a mentalitilor la scar planetar. Aceast stare de spirit este generat de iluzia ce mai persist nc potrivit creia sistemul media are doar rolul fundamental de a reprezenta realitatea. n aceast accepie, doar reprezentarea, oglindirea unui ''ce'' preexistent este luat n seam, fiecare om ateptnd de la pres s restituie o ''copie'' dup modelul pe care viaa l pune la dispoziie. Realitatea mediatic de astzi ne pune ns n faa funciei de constituire, de construcie a realitii pe care o manifest astzi informaia. Ea nu mai este o oglind neutr a unui dat ce premerge, deoarece sunt implicate definitiv I substanial n acest ''dat'', configurndu-l dup propria lor finalitate. Putem spune astfel, mpreun cu Ramonet, c, astzi, conceptele de baz ale jurnalismului s-au schimbat, astfel nct, raportarea la accepia reprezentaional a presei nu poate dect s fie generatoare de crize. Care sunt cele mai importante schimbri? 1. informaia - ea nsemna, recent, furnizarea nu numai a descrierii precise - I verificate - a unui fapt, a unui eveniment, ci I un ansamblu de parametri contextuali care s permit cititorului s-i neleag semnificaia profund. Sub influena televiziunii ns, n special a ideologiei sale de informare (transmisia n direct I n timp real), a informa nseamn acum ''a arta istoria n desfurare''. Astfel, s-a stabilit iluzia c a vedea nseamn a nelege. O asemenea concepie duce la o fascinaie pentru imagini turnate n direct, cererea ncurajnd oferta de documente false, reconstituiri, mmanipulri I mistificri. 2. actualitatea - televiziunea, datorit impactului imaginilor sale este aceea care impune alegerea evenimentului semnificativ, constrngnd astfel presa scris s o urmeze. Se instaleaz astfel ideea c importana evenimentelor este proporional cu bogia lor de imagini. Un eveniment care poate fi artat n direct este mai remarcabil dect cel care rmne invizibil I cu o importan abstract. 3. timpul informaiei - apariia Internetului micoreaz timpul informaiei. Presa cotidian pare demodat, aflndu-se, prin fora lucrurilor, n ntrziere fa de data producerii evenimentului. Astfel este constrns s se limiteze la relatara evenimentelor din plan local, la genul ''people'' I la afaceri. 4. veridicitatea informaiei. Un fapt este adevrat sau nu, nu fiindc se conformeaz unor criterii obiective, riguroase I atestate la surs, ci pur I simplu pentru c celelalte medii de informare repet aceleai afirmaii I confirm. Repetiia se substituie demonstraiei, iar informia este nlocuit cu confirmarea. Tendin periculoas dac ne gndim la apariia noilor monopoluri informaionale, a megatrusturilor internaionale de media. Plecnd de la premisa c ''mass-media particip nu numai la geneza, ci I la manipularea opiniei publice'', Robert Cisimo (54) a studiat ''presa ca parte din sistemele de manipulare cele mai active ale opiniei publice, ajungnd la concluzia c ea reprezint o arm teribil sub raportul potenialului de influenare. Ca principale tehnici de manipulare prin pres, folosite n mod curent, enumer: 1. selectarea tirilor - este apreciat ca cea mai eficient cale de inserie a influenei n spaiul informaional, deoarece criteriile de selectare aparin deja celor care dein o anumit influen n
21

structura social. Este evident c acetia vor selecta numai informaiile care nu le lezeaz interesele 2. orientarea tirilor - se realizeaz de obicei prin omiterea unor componente ale mesajului iniial, publicul avnd acces doar la unele segmente ale circuitului informaional. n acest sens, redactarea tirilor trebuie s in cont de faptul c realitii prozaice publicul i prefer o imagine mai tonic. n consecin, tiind c nu trebuie s se opun publicului, cei care le redacteaz au o proiecie distractiv, coninnd formulri deosebit de familiare chiar pentru fapte deosebit de grave, accesibilitatea acestora fiind asigurat. De asemenea au obligaia de a controla stilistic coninutul n sensul ateptrilor publicului larg. 3. influenarea prin plasarea tirilor - vizeaz dimensionarea axiologic a coninutului n funcie de pagina pe care este culeas tirea sau de locul atribuit acesteia ntr-o emisiune. Astfel, plasarea unui fapt oarecare pe prima pagin l poate proiecta n sfera evenimenialului, n timp ce un eveniment autentic dar defavorabil puternicilor zilei, prin distribuire pe ultimele pagini contribuie la aruncarea lui n anonimat, opinia public urmnd acest curent 4. influenarea prin titluri - se bazeaz pe faptul c sinteza din titlul articolului constituie o evaluare a articolului n structura de ansamblu a publicaiei. Caracterele cu care sunt alese indic I importana lor pentru editori, importan ce se transfer I publicului 5. alegerea evenimentelor care vertebreaz un flux comunicaional cu mare putere de influenare, ntruct abordarea ntregii activiti a unui lider n contextul statusului de prestigiu a ramurii de activitate n care s-a afirmat contribuie la discreditarea lui ntr-o manier aparent reverenioas, dar eficient. 6. selecia fotografiilor n presa scris precum I explicaiile care nsoesc fotografiile pot afecta semnificativ atitudinea publici'ului fa de coninutul din imagini. O modaliate de denigrare fr cuvinte o constituie alturarea unei fotografii scandaloase de imaginea unei persoane creia nu I se face pres bun n momentul respectiv. Simpla vecintate poate induce n percepia cititorului o echivalen valoric deosebit de remanent n fondul aperceptiv i cu impact asupra apariiilor publice viitoare ale persoanei respective 7. editorialul, prin orientarea inerent editorialistului, poate contribui nu numai la afirmarea unei personaliti, ci I la transformarea ei n lider de opinie al publicului care mprtete punctul de vedere al editorialistului respectiv. ntr-o lume grbit, editorul rezum n ochii cititorului scara de valori necesar orientrii n succesiunea evenimentelor deosebit de schimbtoare. Efectul acestei situaii l constituie cultivarea comoditii cititorului care ncepe s vehiculeze idei I opinii care nu-i aparin, dar nsuindu-le din editorial, el colporteaz aparena girului obiectivitii pe care-l pretinde presa n ansamblul ei 8. producerea I difuzarea informaiilor tendenioase - ocup un loc aparte n manipulare. Informaia tendenioas a fost mult vreme identificat fie cu eroarea, fie cu minciuna. Studii recente (Volkoff) au clarificat faptul c eroarea se definete numai ca o neadecvare n raport cu realitatea, n timp ce minciuna este o neadecvare fa de adevr. Cum obiectivul l constituie manipularea, dezinformatorul folosete chiar I calomnia sau minciuna atunci cnd acestea se dovedesc a-i sluji interesele. Ca principale faete ale minciunii, literatura de specialitate propune urmtoarele (56): 1. dozajul savant de jumti de adevr cu jumti de minciun, primele determinnd acceptarea celorlalte, I aceasta cu att mai uor cu ct opinia public este neutr sau deja partizan. 2. minciuna absolut, adesea eficace datorit enormitii sale 3. contraadevrul, neverificabil datorit lipsei de martori
22

4.minciuna prin omisiune, n special aceea care neglijeaz s prezinte informaia n tot contextul ei 5.valorificarea detaliilor, a faptului ntmpltor n detrimentul esenialului estompat n mod savant 6. amestecarea faptelor, a opiniilor sau persoanelor echivalente, care, ntr-o anumit variant, vor putea fi condamnate cu uurin folosind o ilustrare adecvat, chiar dac este abuziv 7. reminiscene false sau comparaii nejustificate 8. minciuna necat ntr-un noian de informaii, existnd posibilitatea de a fi regsit ulterior pentru a servi drept punct de referin 9.citate aproximative sau trunchiate 10. afirmaii fcute pe un ton angelic, dezinvolt sau indignat 11. exagerarea apocaliptic a unui fapt accesoriu i fr importan n numele unor principii morale 12. slbirea adevrului printr-o prezentare sarcastic sau persiflatorie 13. etichetarea interlocutorului atribuindu-i o pretins apartenen la un anumit sistem de idei ce poate fi respins mai uor dect discutarea n detaliu a argumentelor veritabile prezentate 14. forma superioar a utilizrii manipulative a minciuii rmne ns spunerea adevrului lsndu-se s se neleag c este minciun,sau negarea unei afirmaii n aa fel nct interlocutorul s cread c, de fapt, este aprobat de cel ce o formuleaz I o emite. Toate aceste evoluii fac evident faptul c varietatea modalitilor n care se constituie I funcioneaz organizaiile sociale, diversitatea naiunilor dar I a organizaiilor, posibilitatea diferenelor, decalajelor I incompatibilitilor sunt produse I expresii ale procesorilor sociali de informaii . Tendina globalizrii informaiei publice ofer cmp deschis intermediarilor ce se specializeaz pentru a folosi comunicarea cu scopuri ce pot s o afecteze; de asemenea, utilizarea posibilitilor deschise de cercetarea tiinific produce noi canale de comunicare, care modific din ce n ce mai mult nu doar posibilitile de receptare, dar I modalitile de procesare I conservare a informaiilor utile social. Dac autonomia funcional a oamenilor este dependent de capacitatea lor de a evalua informaiile cu care opereaz, evoluiile menionate produc situaii existeniale noi care nu nlesnesc posibilitile de evaluare I decizie. n aceste condiii, ansamblul sistemului de comunicare social arunc provocri de natur etic specialitilor n acest domeniu, provocri crora trebuie s ncepem s le facem fa.

4 . Imaginea institutiilor (organizatiilor)

Probleme: Consideratii privind reprezentarea obiectelor, fenomenelor sau indivizilor. Gestionarea (schimbarea) imaginii institutiilor (organizatiilor).
23

Mecanismele de manipulare. Posibilitati de evitare a manipularii. Consideratii privind reprezentarea obiectelor, fenomenelor sau indivizilor Alvin Toffler, in celebra sa parte Puterea in miscare, da contur unui adevar al zilelor noastre: triumviratul muschii, banii si mintea, care a fost motor al dezvoltarii societatii omenesti din cele mai vechi timpuri si pana in prezent, tinde sa se restranga. Puterea revine prevalent aceluia care controleaza (detine, creeaza, foloseste) informatia - prin informatie intelegandu-se de la o noutate banala si pana la tehnoologiile ultrasofisticate. Noua era preconizata de preputatul viitorolog se va cladi, in special, pe extraordinara dezvoltare a sistemelor informationale, pe multiple aplicatii ale acumularii, transmiterii si valorificarii cuceririlor stiintei moderne. Din remodelarea structurilor de putere il are asupra imaginii institutiilor (organizatiilor), in general si asupra institutiilor statului, in special. Practica a dovedit, mai ales in ultima vreme, faptul ca imaginea unor institutii (organizatii) are o valoare patrimoniala si este uneori esentiala in scopul cresterii credibilitatii acesteia. Prin imagine trebuie sa intelegem un atribut al vietii psihice, dar si psihosociale, bazat pe capacitatea pshicului uman de a-si construi reprezentari mentale - capacitate care este esentiala in actul comunicarii. Imaginea poate sa influenteze puterea de decizie a unui individ sau a unei colectivitati. Imaginea unei institutii (organizatii) se gestioneaza ca oricare obiect de patrimoniu, tinand totusi, seama de faptul ca aceasta avere a fost cu greu agonisita. Sunt situatii cand imaginea unei institutii (organizatii) este mai valoroasa decat intreg patrimoniul firmei respective. Este cazul imaginii pe care o poseda firma Coca-Cola. Se poate spune ca prin imagine se intelege reprezentarea unor atitudini, opinii sau prejudecati cu privire la o persoana, un grup de persoane ori la opinia publica fata de o institutie (organizatie). Cu alte cuvinte, imaginea este o parere a unei persoane, grup de persoane sau a opiniei publice despre institutia (organizatia) respectiva. Ne punem problema daca aceasta imagine este importanta pentru noi. Toti specialistii sunt de acord ca o imagine negativa afecteaza, uneori de o maniera incredibila, succesul institutiei (organizatiei). Desi ne referim la institutii in sens larg, putem include si institutiile publice in aceasta categorie, iar gestionarea imaginii acestora este obligatia tuturor functionarilor publici si in special a conducatorilor. O buna gestionare a imaginii acestor institutii duce la cresterea increderii publicului in activitatea acestora, dar si la diminuarea impresiei generale despre institutie ca fiind un factor de coercitie. Pentru a putea intelege termenul de imagine si pentru a putea identifica acele tehnici sau metode de formare a acesteia este bine sa explicam conceptul de reprezentare. Asa cum precizam mai inainte, psihicul uman are capacitatea de a-si construi reprezentari mentale cu privire la diferite aspecte ale vietii sociale sau politice, ori cu privire la o persoana, o institutie sau un obiect. Aceste reprezentari sunt puternic conditionate de modul nostru de a gandi, a actiona, a percepe ori a organiza informatiile pe care le detinem. Se poate spune ca reprezentarea unor obiecte ori institutii (organizatii) constituie un atribut al vietii psihice a fiecarui individ. Pot exista mai multe reprezentari decat persoane. In acest context, putem aminti chiar de paradoxul Carnap. Rudolf Carnap apreciaza ca, in cazul unui banal accident de circulatie, parerile cu privire la cauza acestuia vor diferi fundamental in functie de pregatirea, modul de a-si forma reprezentarile si de experienta de viata a fiecarui individ.
24

Astfel, un politist se va raporta la modul in care a fost respectata legislatia rutiera, un psiholog va gasi cauze de natura subiectiva, oboseala sau stare de iritabilitate, un constructor de drumuri se va lega de calitatea proasta a drumurilor etc. Unii specialisti afirma ca reprezentarile cu privire la perceptia realitatii se formeaza in doua planuri: un plan al vizibilitatii proximale (nemijlocite), in care institutia (organizatia) este perceputa prin simturi, avand practic dimensiuni reduse; un plan al vizibilitatii distale (mijlocite, mediate), inaccesibil in mod direct, dar accesibil prin oricare sistem mijlocitor (media). In cazul grupurilor sociale, reprezentarea institutiilor (organizatiilor) tine seama in principal de credinte, atitudini, opinii si, nu in ultimul rand, de principalele valori sociale create de grupul respectiv. Aceste valori vor constitui criteriul esential la care se vor raporta toti atunci cand isi formeaza imaginea despre ceva sau cineva. Din punctul de vedere al celui care doreste sa formeze o imagine, in fata unui grup social este foarte important sa tina seama de faptul ca exista unele elemente care nu trebuie atinse, modelate, miscate sau transformate. Este cazul credintelor care au o viata lunga in constiinta grupului respectiv si care este bine deci sa fie puse in valoare sau amintite, dar nu schimbate. Trebuie lucrat mult cu opinii, deoarece au o situatie instabila in constiinta colectiva, iar de la acestea se poate trece foarte usor la atitudini. Structura imaginii (reprezentarii) Majoritatea specialistilor sunt de acord cu ideea ca imaginea are o structura axata in jurul unui nod (nucleu) central. In acest nucleu se gaseste semnificatia, obiectul si organizarea reprezentarii. In jurul lui pot exista o sumedenie de concepte (teorii) inrudite si, in cea mai mare parte, derivate din acesta. Nucleul sau conceptul esential stabileste atat modul in care se realizeaza legaturile dintre elementele ce-l compun, cat si semnificatia lui. Acest lucru face ca in activitatea de formare a imaginii sau, invers, in demontarea imaginii negative, conceptul esential trebuie sa aiba stabilitate. Schimbarea lui duce la reorganizarea tuturor activitatilor institutiei (organizatiei) in functie de noul concept adoptat. In fine, nucleul trebuie sa fie convergent in ceea ce priveste elementele sau reprezentarile care il compun. Lipsa de ambiguitate este o caracteristica deosebita in formarea unei imagini. In jurul acestui nucleu graviteaza o serie de concepte, care fie deriva din cel initial, fie incearca sa-l lege de realitatea nemijlocita. Conceptele periferice cauta sa creeze legaturi cu prezentul, cu situatia concreta existenta la nivelul institutiilor (organizatiilor). Acestea sunt deosebit de diversificate si au, in principal, rolul unui feed-back, de punere de acord a exigentelor nucleului cu ceea ce se intampla in practica. Din aceasta interactiune va iesi reprezentarea cea mai corecta de natura de a schimba (forma) imaginea institutiei (organizatiei) respective. Prof. A. Neculau reia caracteristicile sistemuluui central si periferic al reprezentarilor sociale dupa I. C. Abric si proiecteaza modelul de realizare a acestora. Astfel, sistemul central asigura: legatura cu memoria colectiva si istoria grupului; defineste omogenitatea grupului; este stabil, coerent, rigid, rezistent la schimbare. Are urmatoarele functii: genereaza semnificatii ale reprezentarii;
25

determina organizarea sa. Sistemul periferic: permite integrarea experientelor si istoriilor individuale; suporta eterogenitatea grupului; este amplu, evolutiv si suporta usor contradictiile. Are urmatoarele functii: permite adaptarea la realitatea concreta; permite diferentierea continuturilor; protejeaza sistemul central. Gestionareeea imaginii institutiilor (organizatiilor) Dincolo de aceste explicatii pur teoretice privind conceptul de reprezentare sta un fapt cu profunde semnificatii in planul relatiilor publice. Formarea imaginii unei institutii (organizatii) se poate realiza aplicand o anumita politica ce tine, pe de o parte, de stilul managerial al conducatorului institutiei (organizatieie) si, pe de alta parte, de activitatea desfasurata de angajati. Aceasta politica se traduce in practica printr-o serie de activitati de relatii publice concertate si defalcate in timp, care au menirea de a forma, schimba sau mentine imaginea unei institutii sau organizatii. Ele sunt: Dezvoltarea unui management de inalta performanta la nivelul institutiei (organizatiei) respective. Gama de activitati care duc la succesul instituiei (organizatiei) respective tin, asa cum aratam mai inante, de conducerea acesteia, insa esential pentru a-si forma, schimba sau mentine imaginea este derularea unei activitati performante. In practica relatiilor publice se vorbeste de un slogan care este esential pentru imagine sa faci lucruir bune si sa spui cu tarie acest lucru. Prin lucruri bune se intelege fie un produs de calitate, cel mai bun in domeniu sau la nivelul celor mai bune, fie servicii ireprosabile. In cazul institutiilor (organizatiilor) care fac parte din structura organelor statului, managementul performant are si alte conotatii. Un management defectuos poate duce la perturbarea unor activitati si de aici pot aparea incalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti. In anumite situatii, insa, aceste institutii fiinteaza ca adevarate sevicii publice, ele fiind parte componenta a organismului statal, dar puse in slujba cetateanului. In cazul acestora, activitatea de relatii publice avand ca scop principal gestionarea unei imagini reale este deosebit de importanta, cu atat mai mult cu cat, in general, aceste servicii publice au nevoie de cetateni din domeniul ordinii publice, sigurantei nationale si administratiei publice. Datorita acestor aspecte, managementul desfasurat de institutiile interesate in gestionarea imaginii trebuie sa fie performant. Dezvoltarea la nivelul institutiei (organizatiei) a unei strategii de castigare a increderii si simpatiei propriilor angajati. Este o strategie de relatii publice, ce presupune o indoctrinare a personalului cu o filosofie a institutiei, in care elementul esential este intelegerea rostului (economic, social etc.) al acesteia. Important este ca fiecare angajt sa se considere coparticipant
26

la activitatea institutiei (organizatiei), iar institutia sa-i apara in minte ca fiind cea care ii permite sa-si manifeste din plin spiritul inventiv, creator si, in ultima instanta, personalitatea. Activitatea in sine este greu de realizat si presupune o investitie de timp, rabdare si pasiune din partea conducatorilor (managerilor), intelegere si rabdare din partea angajatilor. Din punctul nostru de vedere, indoctrinarea personalului trebuie sa vizeze in special educarea lui cu privire la: respectul fata de lege. Se poate afirma ca un functionar public trebuie sa aiba un cult pentru aceasta; o conduita ireprosabila atat in familie, la locul de munca, cat si in societate; dorinta de autodepasire, de a promova, de a-si perfectiona pregatirea; respectul fata de cetateni, intelegerea faptului ca functionarul public este in slujba acestuia, si nu invers; dorinta de a contribui cu toata energia la bunul mers al institutiei (organizatiei) din care face parte. Desfasurarea unei campanii publicitare sustinute, iar, in anumite situatii, agresive. In lucrarea Relatii publice, succes si credibilitate autorii folosesc ca exemplu modul cum firma Krupp, imediat dupa razboi, folosind o strrategie de relatii publice, in care publicitatea a dost elementul esential, a reusit sa-si schimbe imaginea, astfel ca dupa un timp relativ scurt firma a fost incununata de un succes deplin. Intr-adevar, pentru a fi crezut, este necesar sa arati celorlalti (potentiali cumparatori, publicul propriu, concurentilor) ca produsele, serviciile pe care le pui la dispozitie sunt de calitate si la preturi competitive. In acest sens, clipurile publicitare trebuie sa fie foarte simple, extrem de expresive si prezentate foarte des, daca se poate de cateva ori pe zi in perioadele de maxima audienta a mijloacelor de informare in masa. Nu acelasi lucru se poate spune despre institutiile (organizatiile) statului, deoarece in cazul acestora publicitatea (in sensul comercial al cuvantului) nu poate fi folosita. Este, insa, normal ca publicul sa aiba cunostinta despre activitatea ce se desfasoara in interiorul institutiei, motiv pentru care campania asa-zis publicitara trebuie sa fie o actiune de informare corecta a publicului larg despre: - obiectivele si sarcinile instituiei (organizatiei); - atributiile acesteia conferite de lege; - metode folosite in activitatea de aplicare a legii; - succese si eventual cazuri mai deosebite realizate cu ajutorul cetatenilor; - dificultati intampinate in munca. Activitatea de informare trebuie sa se desfasoare regulat, dupa un anumit orar sau periodic, in cadrul unor emisiuni distincte la mijloacele de informare in masa cu cea mai mare audienta in mijlocul publicului. Folosirea sponsorizarii. In activitatea de relatii publice, sponsorizarea este una din metodele cele mai des intalnite pentru formarea unei imagini corecete si reale a institutiilor (organizatiilor). Exista firme care au o politica proprie in ceea ce priveste folosirea sponsorizarii ca suport de promovare a imaginii. Putem da trei exemple concludente: Primul se refera la firma Coca-Cola care de cativa ani foloseste sponsorizarea principalelor evenimente sportive ale planetei (Jocurile Olimpice, Cupa Mondiala de Fotbal etc.) si cautand
27

prin aceasta sa dea produselor sale o imagine ce este asociata in mintea publicului cu tineretea, sanatatea, dorinta de a fi cel mai bun. Firma isi construieste imaginea pe principiul mozaicului, iar sponsorizarea principalelor eveniment sportive nu este decat o secventa din activitatea de relatii publice a acesteia; Al doilea se refera la eterna rivala a firmei Coca-Cola, si anume firma Pepsi-Cola. Speriati de impactul neobisnuit al sponsorizarii principalelor evenimente sportive, oficialii firmei au gasit ca metoda de gestionare a imaginii sponsorizarea principalelor evenimente culturale si artisitice si, in special, a trupelor de muzica rock si pop cunoscute. Efectul s-a vazut imediat, imaginea firmei a fost asociata cu modernismul si tineretea; Al treilea exemplu se refera la firma Marlboro, care si-a gestionat imaginea sponsorizand in special cursele automobilistice de Formula 1, reusind sa-si creeze o imagine asociata cu tineretea si curajul. Cele trei exemple intaresc ideea ca sponsorizarea este o metoda foarte eficienta de gestionare a imaginii unei institutii (organizatii). Din punctul nostru de vedere, sponsorizarea poate aduce servicii imaginii institutiei (organizatiei) atunci cand ea este gestionata corect. Astfel, managerii institutiilor (organizatiilor) trebuie sa aiba in vedere ca, in general, institutiile statului sunt investite cu autoritate si, la nevoie, pot face uz de forta de constrangere. In acest fel, publicul tinde sa-si formeze o imagine falsa despre institutie. Cei care aplica legea sunt asociati, uneori, cu niste oameni inflexibili, brutali, cu niste duri, evitand cateodata comunicarea cu acestia. Sponsorizarea din resurse proprii a unor actiuni caritabile, la camine de batrani, leagane de copii si altele, are rolul de a sterge imaginea de oameni inflexibili, aratand publicului ca si functionarii publici, desi cateodata sunt obligati sa ia masuri ferme, sunt oameni cu suflet, care isi ajuta semenii atunci cand se afla la greu. Angajarea unui personal foarte bien pregatit, cu o comportare decenta si indepartarea celor care comit abateri. Intr-adevar, personalul institutiilor (organizatiilor) are un rol esential in promovarea unei imagini de marca. Se poate spune ca, de calitatea acestui personal depinde bunul mers al firmei (institutiei) si, bineinteles, succesul acesteia. Pentru aceasta, este normal ca, atunci cand este angajata, ea sa fie bine studiata, in functie de exigentele formulate de manager. Indiferent de specificul activitatii desfasurate de firma (institutia) respectiva, este necesar ca la angajare sa se tina seama, printre altele, de urmatoarel: - temperamentul candidatului; - trasaturile de caracter; - atitudinile, aptitudinile si abilitatile psihice; - interesele, aspratiile, dorintele; - convingerile cu caracter politic; - nivelul de pregatire prefosionala si varsta; - experienta in postul pentru care solicita incadrarea; - starea de sanatate; - activitatile extraprofesionale desfasurate; - comportarea in familie si societate; - situatia familiala; - motivul pentru care se face angajarea.
28

Toate aceste exigente pe care trebuie sa le indeplineasca un candidat pentru a putea fi angajat au scopul de a aduce in interiorul institutiilor (organizatiilor) oameni bine pregatiti, seriosi, animati de dorinta de a se realiza plenar in plan profesional. Desigur, este stiut faptul ca, in general, institutiile statului au anumite criterii de selectionare si angajare inserate in unele norme sau instructiuni. Respectarea lor poate duce la incadrarea unui personal bine pregatit si competent. Cu toate acestea, este bine sa luam in calcul un element care, de multe ori, se uita: motivul pentru care persoana doreste sa se angajeze in institutie (organizatie). In acest sens, este obligatorie sustinerea unui interviu de angajare. Cu privire la aceasta problema (motivatia persoanei) este bine sa avem in vedere cateva studii efectuate de socilologi cu privire la responsabilitatea celui carea angajeaza. Astfel, daca candidatul afirma ca doreste postul numai si numai pentru altura materiala, putem sa intalnim o persoana care va fi in general corecta, dar nu va depune eforturi sustinute pentru buna desfasurare a activitatilor in institutie (organizatie). De regula, astfel de persoane se formalizeaza usor si tind sa devina un robot mai mult sau mai putin perfect. In situatia in care candidatul afirma cu tarie ca scopul principal al angajarii lui in institutie este de ase realiza profesional, trebuie verificat cu mare atentie care este motivul real al mutarii de la vechiul loc de munca. In cea mai mare aprte a situatiilor, candidatul a solicitat la vechiul loc de munca recunoasterea valorii sale, recunoastere care, de regula, nu s-a realizat. In general, astfel de oameni nu se adapteaza exigentelor locului de munca si peste putin timp vor avea un nou insucces. In fine, in cazul in care candidatul afirma ca doreste postul pentru ca este mai bine platit decat cel vechi si crede ca se poate realiza profesional in institutia noastra care este mai bine dotata si cu o imagine buna, poate fi crezut pe cuvant (cel putin pana la proba contrarie), fiind de inteles dorinta de a promova (si de a-si mari veniturile) a fiecarui angajat, cu atat mai mult cu cat institutia noastra are o imagine de marca mai buna. O ultima idee legata de calitatea personalului este aceea ca trebuie indepartate acele persoane care sunt compromise sau au o imagine publica negativa, deoarece publicul asociaza imaginea institutie cu imaginea negativa a acestor angajati. Intretinerea unor relatii foarte bune cu mijloacele de informare in masa. Este o conditie indispensabila succesului. Nu exista nici un motiv sa pastram la distanta presa, deoarece interesul nostru este diametral opus. Noi dorim sa fim cunoscuti la adevarata noastra valoare. Acest lucru se intampla, de regula, cu ocazia campaniilor publicitare. In restul timpului, este necesar sa abordam relatia cu ei cat mai deschis. Mecanisme de manipulare. Posibilitati de evitare a manipularii. Asa cum aratam mai inainte, in reprezentarea unor obiecte sau fenomene, omul foloseste doua modalitati de receptare: prima - direct, nemijlocit, prin proprii simturi si posibilitati, iar a doua mijlocit, mediat cu ajutorul unor intermediari. In primul caz, toate informatiile despre un obiect sau fenomen sunt preluate direct, analizate, iar psihicul isi formeaza imaginea care va fi obiect al reprezentarii. In aceasta situatie, reprezentarea va fi cel mai aproape de realitate, imaginea creata de psihic va fi identica sau asemanatoare cu originalul. In al doilea caz, apeland la un mijlocitor (intermediar), exista multiple posibilitati ca reprezentarea obiectului sau fenomenului respectiv sa fie distorsionata (voit sau nevoit), astfel ca imaginea creata ca urmare a reprezxentarii poate fi mult deformata data de realitate.
29

Din punct de vedere al profesionistului in relatii publice, prin mijlocitori se inteleg atat fostii angajati ai organizatiei, vecini ai acesteia, persoane care raspandesc zvonuri si altele, precum si mijloacele de informare in masa. Deci putem vorbi de manipulare atunci cand (repetam - voit!), o institutie foloseste un mijlocitor pentru a prezenta distorsionat realitatea, urmarind formarea in ochii publicului a unei imagini false despre ceva sau cineva. Atunci cand institutia (organizatia) are performante economice scazute, prezentarea prin tehnici specifice de relatii publice a realizarilor acestea inntr-o lumina favorabila constituie manipulare. De asemenea, o campanie publicitara agresiva pentru promovarea unor produse sau servicii de slaba calitate constituie tot o forma de manipulare. In practica de relatii publice, manipularea se manifesta, in primul rand, la nivelul institutiilor care manuiesc informatia si se poate intalni atat la presa scrisa, cat si la audiovizual. Din punctul nostru de vedere, are mai putina importanta cine este cel care incearca sa manipuleze publicul si cae este obiectul acestei manipulari. Esential este, insa, sa o putem depista operativ si, atunci cand interesele institutiei (organizatiei) noastre sunt amenintate, sa luam masuri pentru a o contracara. Avand in vedere faptul ca mijloacele de informare in masa sunt principalul (daca nu unicul) mediator in materie de informatie, este bine sa analizam modalitatile prin care se poate face manipulare prin intermediul lor. Pentru exemplificare, vom analiza posibilitatile de manipulare prin televiziune, deoarece este cea mai folosita forma de transmitere si receptare a informatiei, dar si pentru faptul ca posibilitatile in acest domeniu sunt enorme. Imaginea este o forma de comunicare. Dar, spre deosebire de limbaj, oricat de bogata ni se pare ea in informatii (un film este mai cuprinzator in detalii decat o emisiune informativa), oricat de multe notiuni abstracte prezinta, mesajul imaginii este de cele mai multe ori incriptat, adica, desi este etalat in intregime, nu se lasa citit de oricine. Cu cat nivelul de cunostinte generale, de specialitate, dar si de disponibilitate receptiva, este mai mare, cu atat un spectator va capata mai multe informatii dintr-o imagine. Prin disponibilitate receptiva intelegem interes, atentie, odihna. Putem spune, cu alte cuvinte, ca, desi o imagine se prezinta generos (in comparatie cu propozitia scrisa ori spusa) ea trebuie stoarsa de informatie. Pentru comparatie, putem asocia imaginea cu o biblioteca pe care o detinem, din care nu am citit decat 2-3 carti. Suntem detinatorii unei comori informationale, dar, ca beneficiari de informatie, suntem saraci. Pentru a putea depista o imagine, trebuie sa facem apel la cateva elemente de ordin psihologic, care ne ajuta in acest demers. Ele sunt: Memoria asociativa generala plus nivelul de informatii pe care se bazeaza; Conotatia; Gradul de interes pentru o idee. Toate aceste elemente, luate ca un intreg, pot duce la intelegerea si descifrarea mesajului cuprins intr-o imagine. Am analizat doar o singura imagine, dar atunci cand vizionam un film ori o inregistrare video, ni se deruleaza suite intregi de imagini diferite, avand fiecare sirul ei de informatii pe care, din lipsa de antrenament ori de cunostinte, nu numai ca nu le putem prelua, dar nici macar nu le remarcam. De multe ori, observam ca intr-un film (montaj video, reportaj, documentar) s-au strecurat unele greseli, inadvertente sau erori. Ne punem problema: este oare posibil ca intr-un reportaj TV sa apara lucruri neadevarate? Si atunci repetam intrebarea: daca eu as da acel interviu unde s-au
30

comis atatea greseli care se observa ca nu apartin celui chestionat, ce impresie isi va face publicul despre mine? Dar despre institutie? De ce s-au strecurat in material inadvertenta? Sau sunt ele cu adevarat greseli? Oare ele sunt cauzate de neatentia autorului? Oare autorul a gresit ori a dorit sa greseasca? La aceasta suita de intrebari, mai adaugam inca una care, pur si simplu, ne paralizeaza: De ce marele numar al spectatorilor asimileaza in continuare mesajul fara sa sesizeze secventele incomplete ori gresite? Raspunsul, dar si explicatia la aceste semne de intrebare, vom cauta sa il dam aratand foarte pe scurt cum se compune (realizeaza) un montaj video, un reportaj ori un documentar si care sunt posibilitatile ca imaginea sa fie falsificata. Pornind de la posibilitatea ca fiecare dintre dumneavoastra sa fie obligat, prin natura atributiunilor de serviciu, sa acorde un interviu la TV (de stat ori privata), putem mentiona ca un montaj se realizeaza in mai multe faze care constituie veritabile filtre de subiectivitate, unde se poate deforma realitatea: Alegerea subiectului pentru reportaj, care este de resortul compartimentului (departamentului programe). Acesta, in functie de orientarea postului de televiziune respectiv, va stabili la care evenimente cunoscute sau previzibile se va deplasa echipa de realizatori. Inregistrarea subiectului este efectuata de unul sau mai multi redactori, de operatori de imagine si de sunet. Montajul imaginilor se realizeaza in studio si consta in alegerea acestora in functie de scopul si durata reportajului si punerea cap la cap. Comentarea stirilor se realizeaza de catre redactorul care a insotit echipa de filmare si, de regula, comentariul acestuia se va inregistra pe suportul de imagine. Elaborarea coloanei sonore, atunci cand realizatorul o considera necesara si care, de asemenea, va fi aplicata peste imagine si textul comentatorului. Aranjarea reportajului in cadrul emisiunii este hotarata de regizorul de emisie, in functie de importanta ce se acorda subiectului respectiv. Remaracam in aceasta succesiune de faze cel putin cinci niveluri de subiectivitate, unde imaginea si sunetul pot suferi distorisiuni, pe care le putem numi, fara teama de a gresi, filtre de subiectivitate. Aceasta deoarece cele cinci personaje care compun in final un reportaj TV au fiecare personalitatea, caracterul lor, un anumit nivel de cunostinte, o anumita viziune despre lume si viata si, nu in ultimul rand, o anumita orientare politica. Atunci cand unul sau mai multi realizatori doresc sa deturneze sensul initial al unei imagini, o pot realiza cu usurinta si numai un ochi format poate sesiza falsul. Atunci cand dorim sa cantracaram o eventuala tendinta de manipulare, este bine sa avem in atentie urmatoarele aspecte cu ocazia acordarii interviurilor: Aproape toate posturile de televiziune declara ca sunt apolitice si independente insa, in realitate, aproape toate sunt dirijate. Majoritatea realizatorilor au o bogata experienta profesionala, dar nu in totdeauna sunt obiectivi. Se intampla ca un bun profesionist sa fie un foarte bun prestdigitator. Postul de televiziune trebuie sa-si precizeze de la inceput pozitia fata de aspectele ce trebuie sa fie luate in discutie cu ocazia interviului. In timpul inregistrarii interviului, operatorul poate fi frapat de orice element legat de mimica, gesturile ori ticurile intervievatului. Este bine ca atunci cand vorbim, miscarile noastre sa nu fi bruste, dar nici sa stam imobili, deoarece la montaj operatorul are posibilitatea sa ciunteasca unele fraze, dandu-le alt sens. Cel mai bun tip de interviu este cel structurat.
31

Raspunsurile sa fie cat mai succinte si expuse intr-o ordine logica, fireasca. Daca nu vom respecta aceasta regula, la montaj operatorul si redactorul pot decupa raspunsurile si le pot prezenta intr-o ordine care schimba, uneori esential mesajul pe care am doprit sa-l transmitem. In ceea ce priveste comentaruiul unui reportaj, putem aprecia ca acesta este pe primul plan in ordinea importantei, deoarece stirea reprezinta continutul de informatii ce il receptam, iar imaginea nu este decat o ilustrare necesara confirmarii celor spuse si care, in ultima instanta, nu face decat sa imbogateasca mesajul auzit. Ar fi ideal ca acest comentariu sa-l auzim inainte de difuzarea reportajului. Prezentatorii cu experienta vor sti cand sa grabeasca ritmul citirii, cand sal incetineasca, inlesnind receptarea lui de catre toata lumea, si cand, uneori sub acoperirea unei pauze firesti, de respiratie, sa nuanteze un cuvant esential, bineinteles pentru formarea unei anumite opinii la receptori. Macheta emisiunii este realizata de redactorul principal, care aseaza stirea analizata intr-o anumita ordine printre celelalte matereiale care vor fi difuzate. Intervine iarasi factorul subiectiv. El poate sa influenteze opinia publica, atat prin momentul in care introduce reportajul, cat si prin repetarea sau nerepetarea lui.

ELEMENTE DE PROTOCOL
1. Rolul protocolului Ceremonialul creeaz cadrul i atmosfera n care urmeaz s se desfoare raporturile dintre interlocutori / parteneri. Protocolul codific regulile care guverneaz ceremonialul, al crui obiect este de a oferi fiecrui participant prerogativele, privilegiile i imunitile la care are dreptul. Ceremonialul i protocolul garanteaz egalitatea n drepturi a partenerilor, care permite fiecreia dintre ei s-i fac auzit n mod liber vocea. i unul i cellalt impun curtoazia care trebuie s guverneze raporturile ntre oamenii de bun credin. Ceremonialul i protocolul guverneaz, de asemenea, negocierea, ncheierea i intrarea n vigoare a unor documente / acte specifice. Ambele au o inciden zilnic asupra vieii i activitii de afaceri. Protocolul pune problema regulilor care determin ordinea de precdere ntre parteneri. 2. Eticheta Regulile de conduit sau regulile de comportare la care se refer eticheta contribuie la buna desfurare a relaiilor din societate, n general, i la o desfurare normal a activitii in afaceri n special. Este foarte important cunoaterea i aplicarea acestor reguli de ctre fiecare partener, dat fiind c necunoaterea sau ignorarea lor pot duce, uneori, la interpretri eronate, la complicaii relaionale care depesc sfera relaiilor strict personale ale celor n cauz. Nu se pot concepe relaii ntre parteneri fr contactul uman necesar i, n cadrul acestui contact, fr respectarea unor reguli de etichet. Necunoaterea acestor reguli poate fi considerat, n ultim instan, o lips de competen profesional a unei persoane chemate s reprezinte interesele unei pri pe planul relaiilor specifice. n concluzie, nsuirea i respectarea unor reguli de eticheta pot i trebuie s constituie o sarcin de ordin profesional. A. inuta fizic (pe strad i n societate) Este foarte important ca partenerii s aib o inut corect, ngrijit, s se controleze permanent n fiecare ocazie asupra acesteia. n societate este greit s te sprijini de sptarul unui scaun sau de perete, s ii minile n buzunar sau s te joci nervos cu 32

bricheta, batista sau alt obiect. Pe ct posibil, trebuie evitat s stai cu spatele la alt persoan care este aezat pe scaun, fotoliu sau canapea. Aezarea pe scaun sau canapea trebuie fcut de aa manier nct s nu denote o stare de plictiseal sau satisfacia de a fi cucerit un loc pe care nu eti dispus s-l cedezi. Trebuie evitat strngerea genunchilor cu minile, sprijinirea capului de sptar, btutul cu degetele pe braele scaunului. ncruciarea genunchilor la prea mare nlime trebuie, de asemenea, evitat. Femeile trebuie s acorde mare atenie felului cum stau pe scaun i cum i ncrucieaz picioarele, astfel nct rochia s poat acoperi genunchii. n timpul conversaiei este nepoliticos s-l apuci de rever sau de nasture pe interlocutor pentru a da mai mult greutate argumentelor personale sau s-l aprobi btndu-l pe umeri ori lovindu-l cu cotul. De asemenea, trebuie evitate o gesticulare excesiv, un rs zgomotos, tusea, strnutul i alte zgomote dizgraioase (aerofagii etc.) B. Salutul Salutul este o manifestare de curtoazie fa de o alt persoan sau de un grup de persoane. El comport, n mimic i n inut, o serie de nuane care pot s-i modifice sau s-i completeze sensul, s constituie o expresie de stim sau o simpl obligaie formal. Cteva reguli de baza n legtur cu salutul: brbaii salut primii femeile; persoanele mai tinere salut primele pe cele mai n vrst; subalternii salut pe superiorii in grad. Rspunsul la salut este obligatoriu: un gest contrar poate fi socotit ca lips de politee. Este recomandabil ca brbatul cnd salut cu plria s o in de calot, nclinnd uor capul i privind la persoana salutat. Dac minile i sunt ocupate, se accept salutul printr-o simpl nclinare a capului. n alte cazuri, salutul se face printr-o nclinare a capului. De obicei, femeia rspunde la salut printr-o uoar nclinare a capului, arbornd uneori un surs. n cazul ntlnirii cu o persoan cunoscut pe care nu doreti, totui, s-o salui, eschivarea trebuie fcut cu tact. Cnd este ntlnit o persoan care pare cunoscut, fr a o putea identifica imediat, este preferabil, s fie salutat. Persoanele care se afl intr-o maina salut primele persoanele cunoscute de pe strada, n cazul n care au fost vzute. Dac persoana cunoscut este mpreun cu mai muli prieteni, necunoscui celui care salut, se salut tot grupul. n timpul salutului se folosesc i formulele: bun dimineaa, bun ziua sau bun seara. La ntlnirile oficiale se pronun denumirea rangului: bun ziua domnule director, presedinte, ministru etc.#. Strngerea de mn poate interveni fie cnd persoanele care s-au salutat se opresc pentru a sta de vorb sau a continua drumul mpreun, fie cu ocazia prezentrii lor. n cazul strngerii de mn rolurile sunt inversate: femeia este aceea care ntinde prima mna, persoana cea mai n vrst celei mai tinere i persoana cu grad superior celei sau celor cu grad inferior. Pentru o secund, cele dou persoane se privesc n ochi n momentul strngerii minii. n toate mprejurrile, brbaii se scoal pentru a strnge mna interlocutorului; femeile, n schimb, nu se ridic n picioare dect cnd este vorba de o persoan mult mai n vrst sau pe care dorete s-o onoreze n mod special. Srutul minii continu nc s fie practicat n numeroase locuri sau mprejurri, fiind considerat ca o form de curtoazie, mai ales cnd este vorba de femei n vrst sau cstorite, de soii de nali demnitari etc. Srutul minii se face ntr-o form politicoas, prin aplecarea corpului, iar n anumite mprejurri este recomandabil s se simuleze gestul (n aer liber, de exemplu). Este greit s se srute mna nmnuat. De asemenea, este greit s se rezerve acest gest numai pentru unele dintre femeile care se afl mpreun. C. Prezentrile n probleme de etichet, de o deosebit importana n activitatea partenerilor este felul n care se fac prezentrile. n aceast privin trebuie respectate urmtoarele reguli: brbatul este prezentat femeii; persoana mai tnr este prezentat celei mai in vrst; 33

 persoana cu gradul inferior este prezentat celei cu grad superior . Persoana care face prezentrile se adreseaz cu formula: mi permitei s v prezint pe. Dac persoana recomandat are mai multe titluri, se pronun numai titlul cel mai mare. La prezentarea unuia dintre soi de ctre cellalt se spune simplu: soul meu sau soia mea. La prezentarea unei perechi se va spune: domnul i doamna Ionescu sau domnul Ionescu i doamna, ncepndu-se ntotdeauna cu soul. Formule ca ncntat, sunt fericit de a v fi ntlnit / cunoscut se folosesc n mod curent. Dei n practica noastr nu se obinuiete autoprezentarea, n tot mai multe ri ea este cunoscut n rndul oficialitilor i n corpul diplomatic. n astfel de ocazii trebuie s se evite ca la autoprezentare s se adauge, n afar de nume, apelative domnul sau doamna , adugndu-se, eventual, funcia sau calitatea. n unele situaii prezentarea sau autoprezentarea este urmat de schimbul crilor de vizit. Unele excepii de la regulile de prezentare: fata tnr va fi ea prezentat unui brbat n vrst i nu invers; Dac se prezint o personalitate politic sau bine cunoscut n viaa publica se va pronuna numai titlul acesteia nu i numele; ex. domnul preedinte etc. D. Conversaia Orice reuniune sau aciune protocolar, orict de atent ar fi pregtit, risc s devin plictisitoare n lipsa unor conversaii interesante i utile. Pentru crearea unei atmosfere plcute, gazda trebuie s se gndeasc la alegerea oaspeilor, astfel nct ntre acetia s existe anumite puncte de contact, fie prin faptul c lucreaz n aceleai domenii de activitate sau n domenii care au contingen ntre ele, fie prin formaia lor intelectual. Organizarea acestor aciuni nu constituie un scop n sine. Ele trebuie s devin instrumente de munc, s constituie un element principal al activitii diplomatice, o component principal a muncii de informare i de relaii. Arta conversaiei nu poate fi nsuit dup anumite formule. Pentru desfurarea unei conversaii plcute i mai ales utile muncii de informare se cer o bun pregtire politic i profesional, cunotine variate de cultur general, tact, atenie, politee i alte asemenea nsuiri pe care diplomaii trebuie s le posede i care pot fi obinute printr-o munc struitoare, permanent de pregtire multilateral. n ceea ce privete atitudinea n timpul unei conversaii, de obicei se spune c nu este frumos s pari nici mai inteligent i nici mai instruit dect interlocutorul tu. n timpul unei conversaii, diplomatul trebuie s aib o atitudine corect, ns degajat, s fie plcut n conversaie i s o canalizeze n problemele care l intereseaz. Desigur, respectul opiniei personale oblig pe oricine s asculte cu politee tezele interlocutorului su. Aceasta nu nseamn c nu se poate interveni, ci este chiar recomandabil s se intervin ns ntr-o form politicoas, dar ferm, n explicarea poziiilor proprii atunci cnd ele sunt interpretate n mod eronat. Acest lucru trebuie fcut cu calm i tact, astfel nct modul n care se susine o prere contrarie s nu se fac de pe o poziie de superioritate ostentativ sau persiflare. Trebuie evitate ntreruperile partenerului cu exclamaii de felul: nu avei dreptate!, ce eroare! etc. Se va evita, pe ct posibil, tusea sau strnutul zgomotos n timpul conversaiilor, acestea fcndu-se ct mai discret posibil i ntotdeauna n dosul batistei, cu corpul ntors ntr-o parte fa de interlocutor. La o mas este recomandabil ca diplomatul s se ntrein cu partenerul din dreapta i din stnga sa i s evite, pe ct posibil, discuiile cu partenerii ndeprtai. La recepii, cocktailuri este recomandabil s se circule printre invitai, s nu se evite conversaia cu strinii, iar reprezentanii din cadrul acelorai ministere sau ambasade s nu se adune n grupuri. E. Convorbirea telefonic Telefonul este un mijloc important i extrem de util n rezolvarea sarcinilor profesionale curente, ct i n meninerea legturilor fireti ntre cunoscui, prieteni. De aceea, 34

convorbirile telefonice necesit respectarea unor anumite reguli de care este indicat s se in seama. n acest sens, trebuie cunoscut n primul rnd necesitatea de a se face prezentrile de rigoare, iar n al doilea rnd, n cazul secretarelor, cum se face o legtur telefonic. Prezentarea trebuie s se fac indicndu-se numai numele apelantului (fr apelativul domnul), precum i instituia la care lucreaz, evitndu-se de obicei s se indice i funcia. n situaia cnd legtura telefonic a fost fcut prin secretariat, apelantul trebuie s atepte la telefon legtura cu persoana cutat. Tot n cazul legturii stabilite prin secretariat este recomandabil ca secretara s nu fac imediat legtura, ci s procedeze n prealabil la identificarea persoanei care solicit convorbirea i s cear asentimentul celui chemat, ntruct anumite raiuni pot impune ca o convorbire sau alta s nu aib loc atunci cnd este solicitat. n cazul unei convorbiri oficiale care comport o anumit importan este bine s se identifice persoana care o recepioneaz, innd seama de obligaia de a ntocmi nota telefonic. Pe nota transmis se va preciza data, ora i numele persoanei care a recepionat comunicarea. n cazul transmiterii unei comunicri de o deosebit importan, nu este greit i nici nepoliticos s se cear citirea, pentru controlul exactitii, a notei transmise. F. Reguli ce urmeaz a fi respectate cu prilejul unor aciuni protocolare (mese, recepii, cocktailuri). inuta i comportarea lucrtorului diplomatic n timpul aciunilor protocolare menionate prezint o deosebit importan. inuta i comportarea n timpul unei mese inuta vestimentar va fi cea indicat n invitaie. n cazul cnd o asemenea precizare nu exist, se va mbrca un costum adecvat ocaziei respective. inuta fizica trebuie s fie degajat, nu forat. Picioarele se in normal pentru a nu incomoda vecinii. Coatele nu se in pe mas. n timpul mesei numai capul poate s fie puin aplecat deasupra marginei mesei i nicidecum umerii sau ntregul bust. n mod normal ducerea mncrii la gur se execut cu antebraul i minile fr a antrena micarea braului i a umerilor. La nceputul mesei, ervetul se pune desfcut pe genunchi. El nu se va prinde n rscroiala hainei, n decolteu sau de gt. tersul gurii cu ervetul se va face n mod ct mai discret posibil. La terminarea mesei, ervetul nu se pliaz la loc, ci se strnge i se pune lng farfurie. Nu se mnnc n grab sau nervos. Gestul de a ine degetul mic n sus cnd se bea sau se mnnc nu este recomandabil. Lingura i cuitul se folosesc numai cu mna dreapt. Furculia se ine ns cu mna stng cnd, n acelai timp, se folosete i cuitul. Dac se folosete numai furculia, ea poate fi inut n mna dreapt. n cazul stngacilor adaptarea se face discret pe msura desfurrii mesei, fr schimbarea ostentativ a tacmurilor. n timp ce se mnnc, tacmurile se in uor deasupra farfuriei, fr a le ridica cu vrful n sus sau a gesticula cu ele. Cnd se bea, tacmurile se pun pe farfurie, ncruciate sau unul lng altul, cuitul n partea dreapt iar furculia cu dinii n sus. Dup terminarea fiecrui fel de mncare, furculia i cuitul se pun n prealabil pe farfurie, n aceeai poziie: furculia va avea ns, de ast dat, dinii n jos. Este nepoliticos s se mnnce direct de pe cuit. Cnd se scap un tacm pe jos, se ridic, se pune pe marginea mesei i se cere altul. n timpul mesei se vor evita zgomotele inutile i dizgraioase: sorbirea cu zgomot a supelor sau a ciorbelor, ciocnirea tacmurilor, scobirea n dini etc. De asemenea pieptnatul, pudrarea sau rujarea n timpul mesei nu sunt un semn de bun cretere. Controlul inutei trebuie fcut naintea intrrii n sufragerie. La mese se poate ura vecinilor poft bun. Supele i buturile se servesc de ctre osptar din partea dreapt, n timp ce restul felurilor de mncare se servesc din partea stng. Serviciul ncepe cu femeia care ocup locul de onoare la dreapta gazdei brbat, ultima servit fiind gazda femeie; apoi se trece la brbai, ncepndu-se cu brbatul care ocup locul din dreapta gazdei femeie i terminnd cu gazda brbat. Semnalul de ncepere a mesei 35

l d gazda femeie, invitnd oaspeii s serveasc. Brbatul gazd invit oaspeii pentru servirea buturii. Ridicarea de la mas va fi fcut la semnul dat de gazda femeie, dup ce s-a asigurat ns c toi invitaii au terminat de mncat. Toastul se rostete, de obicei, la desert. Sunt cazuri ns cnd acesta este rostit i la nceputul mesei. ntr-o asemenea situaie trebuie s se asigure c butura alcoolic s fie deja turnat n pahare. Nu se toasteaz cu buturi nealcoolice. Paharul cu care se toasteaz se ridic pn la nivelul feei. Dac n timpul toastului brbaii se ridic de pe scaune, femeile pot rmne jos. Ele se vor ridica numai dup un toast oficial, mpreun cu brbaii. Organizarea unei mese-bufet se obinuiete foarte des, mai ales cnd exist interesul de a se invita un numr mai mare de persoane. n acest caz, mncrurile (bufetul) se aranjeaz pe mese lungi, n centrul sau pe una din laturile salonului. Oaspeii se servesc singuri sau ajutai de civa osptari. Se poate mnca n picioare, caz n care este nevoie de mai mult dexteritate, ntruct cu mna stng se va ine farfuria i se va mnca cu mna dreapt, folosirea cuitului fiind foarte anevoioas. Dac este loc, se mai poate mnca aeznd farfuria pe masa de bufet sau pe mese alturate special amenajate n acest scop. Cocktailurile i recepiile au loc n picioare. n acest caz serviciul poate fi asigurat, fie de osptari, care circul printre invitai, cu platourile de mncare i butur, fie prin instalarea unor mese-bufet n centrul sau pe laturile saloanelor, oaspeii servindu-se singuri, sau cu ajutorul ctorva osptari. G. Fumatul n aceast problem, o prim regul de politee impune ca nefumtorii s nu fie stingherii de ctre fumtori. Se recomand ca un brbat s nu fumeze n apropierea unei femei, un tnr lng o persoan mai n vrst, un funcionar n faa sau lng superiorul su, dac tie c toi acetia nu suport fumul de igar. n asemenea mprejurri, ntrebarea mi permitei s fumez?, mai ales cnd este nsoit de gestul de a scoate igara din pachet sau a aprinde bricheta, este deplasat, deoarece interlocutorului i va fi greu s rspund negativ. Abinerea de a fuma, n asemenea situaii, este cea mai bun soluie. De asemenea, trebuie avute n vedere i alte cteva reguli eseniale: nu se salut cu igara n gur; nu se vorbete cu igara sau pipa n colul gurii i nu se ine igara permanent n gur pufind din ea; nu se intr cu igara sau pipa aprins n locuina unde eti invitat sau n biroul superiorilor n grad. Se recomand ca femeile s nu fumeze pe strad sau dac fumeaz s nu dea fumul pe nas. n societate brbatul ofer foc mai nti femeilor i apoi brbailor. O femeie poate oferi foc altor femei, dar nu este normal s ofere foc brbailor. Folosirea scrumierelor pentru aruncarea scrumului de igar este absolut obligatorie. Este inadmisibil s se foloseasc la ntmplare oricare vas drept scrumier. Gazda nu va ncepe s fumeze nainte de a oferi igri invitailor si; invitaii nu vor fuma nainte de a cere permisiunea gazdei. La o mas oficial nu se fumeaz dect din momentul cnd sunt oferite igri de ctre gazd, de obicei nu nainte de a se trece la felul principal de mncare, respectiv la friptur. H. inuta vestimentar n activitatea de relaii cu publicul, inuta vestimentar are o deosebit importan. Regula de etichet vestimentar cere o mbrcminte corect, n plin armonie cu conformaia corpului i mprejurrile n care este purtat. n aceasta const i adevrata elegan. A fi elegant nu nseamn preocuparea exclusiv pentru numrul i preul toaletelor, copierea fidel a modei lansate de diferite case de specialitate, ci preocuparea pentru alegerea unor materiale de bun calitate i o croial corespunztoare, capabile s rspund unor nevoi ct mai variate i fr a se demoda prea repede. La brbai accesoriile au mare importan. Se cere: o cma curat i bine clcat, o cravat discret, asortat, ca i nclmintea sau ciorapii, la culoarea costumului. La femei culorile i desenul materialului ca i croiala rochiei trebuie s fie armonizate cu aspectul fizic. O femeie cu tenul palid nu va face dect s-i 36

evidenieze i mai mult paloarea dac se va mbrca n culori galbene sau verzi. O femeie corpolent i de statur mic nu va purta o rochie plisat sau cu dungi dispuse orizontal sau cu o croial scurt, dup cum o femeie nalt nu va purta o rochie cu dungi dispuse vertical. Excesul de bijuterii nu contribuie la obinerea unei note de mai mult elegan, ci dimpotriv. inuta de zi sau inuta de ora (se folosete dimineaa i dup-amiaza) La aciunile la care se impune inuta vestimentar de ora, pot fi oferite urmtoarele sugestii: Pentru femei: rochie scurt de sezon, deux-pieces sau tailleur, din materiale i culori potrivite sezonului (ziua nu se mbrac rochii din materiale lucioase lam sau dantel); mnui simple i plrie, asortate cu mbrcmintea; accesorii discrete; poeta obinuit de o culoare asortat cu mbrcmintea; pantofi de zi, cu tocuri joase, de o culoare asortat cu mbrcmintea (nu se recomand pantofi din piele lucioas); palton, pardesiu sau hain de blan, dup sezon. Pentru brbai: costum (hain i pantaloni) de aceeai culoare (nu prea nchis), de croial obinuit; cma alb sau cu dungi de culoare asortat la costum; cravat, ciorapi i pantofi asortai la culoarea costumului; mnui numai cnd se poart i plrie; palton sau pardesiu, numai cnd este cazul. Unele precizri: costumul uni se poart cu cma uni i cravat cu dungi discrete; la cma n dungi se poart i cravat uni; cravat modern, nflorat sau cu diferite modele geometrice, trebuie s fie aleas cu mult grij; culoarea ciorapilor se asorteaz cu cea a cravatei; nu se poart cravat la cma cu mnec scurt; toamna, iarna i primvara se vor purta mnui din piele, n circumstanele care impun elegan. inuta de sear sau inuta de culoare nchis La aciunile la care se impune inuta vestimentar de culoare nchis, se recomand: Pentru femei rochie de sear din mtase, lam, dantel, ln, jers etc., de obicei de lungime obinuit sau dac moda impune, mai lung; mnui din piele sau mtase, scurte (la rochie cu mneci) sau lungi -3/4 (la rochie fr mneci); bijuterii de pre, dar discrete i n numr redus; poet de dimensiuni mici din piele, mtase sau materiale lucioase (paiete, mrgele etc.), de culoare asortat cu mbrcmintea; pantofi din piele lucioas sau mat i ciorapi din mtase sau dantel, n culori asortate cu mbrcmintea; n sezonul rece, palton, pardesiu sau hain de blan de culoare nchis. Aceasta este inuta vestimentar recomandat pentru diferite ocazii oficiale, mese, recepii, gale de film, spectacole teatrale etc., ns n ora poate fi folosit, cu deplin succes, costumul taior sau deux-pieces, confecionat din materiale de bun calitate i cusut cu mult gust. Nu se recomand folosirea pantofilor cu tocul nalt la inuta cu pantaloni. Pentru brbai costum de culoare neagr sau nchis, cu pantaloni i vest de aceeai culoare (stof uni sau cu dungi discrete din acelai fir); 37

 cma alb; cravat argintie sau asortat la culoarea costumului; ciorapi negri; mnui, cnd se poart i plrie; pantalon sau pardesiu cnd este cazul (totdeauna cu mnui). inuta pentru ceremoniile cu caracter funerar La ceremoniile cu caracter funerar se recomand urmtoarea inut vestimentar: Pentru femei mbrcminte de sezon, de culoare neagr; ciorapi negri subiri; poet neagr; pantofi negri; batist alb, ndoliat; plrie i mnui de culoare neagr; palton, pardesiu sau fulgarin de culoare neagr, n funcie de anotimp. Pentru brbai La nmormntri: costum de culoare neagr; cma alb; cravat, ciorapi i pantofi de culoare neagr; palton, pardesiu, fulgarin, mnui i plrie de culoare neagr (n funcie de anotimp); fular alb, de mtase. b) La prezentarea de condoleane hain neagr sau inut de culoare nchis. La prezentarea de condoleane se recomand hain neagr, dar nu este obligatorie. c) La depunerea de coroane de flori sau jerbe, se recomand folosirea inutei de culoare nchis. inuta de ceremonie sau inuta special n practica internaional, inuta variaz de la o ar la alta, observndu-se tendina de renunare la mbrcmintea clasic de mare ceremonie i anume; smoking, jachet i frac. n ultimul timp, n multe ri, la ceremoniile de mare fast se folosete costumul negru sau nchis. De regul la aciunile cu caracter diplomatic, trebuie respectat inuta indicat pe invitaie. n cazul cnd nu exist o asemenea precizare, se va folosi mbrcmintea corespunztoare practicii locale pentru toate aciunile prevzute n programul acestor vizite. Acest lucru impune cunoaterea dinainte a practicii locale n vederea confecionrii din timp a vetmintelor necesare. De reinut: dac brbatul este mbrcat n smoking, partenera va purta rochie scurt, fr mneci, fr plrie i mnui (n unele ri, la mesele care au loc la ore trzii se indic rochie lung); dac brbatul este mbrcat n jachet (de obicei, la vizite oficiale n cursul zilei), partenera va purta rochie scurt cu plrie i mnui; dac brbatul este mbrcat n frac, partenera va purta rochie lung, fr mneci i cu mnui lungi. Este imperios necesar ca n toate ocaziile, la aciunile protocolare, vizite, mese, recepii, cocktailuri, ceaiuri etc., s se poarte mbrcmintea indicat n program sau pe cartea de invitaie. n lipsa unei asemenea precizri, se poate ine cont de urmtoarele recomandri: Portul mnuilor Purtatul mnuilor depinde de obiceiurile locale. Pe strad ns, brbatul i va scoate mnua din mna dreapt pentru a saluta. Femeile nu-i scot mnuile dect dac ntlnirea este fixat dinainte. n interior, brbatul nu intr cu mna dreapta n mnu. Este preferabil ca ea s se scoat nainte de a suna la u. Mnuile se scot n restaurant i ntr-o 38

sal de dans, dar ele se pot purta n tren, la sport i pentru condusul mainii. La bal, la teatru, ca i la toate manifestrile publice care au loc n interior, brbaii i vor scoate mnuile, n timp ce femeile dac doresc pot s le pstreze. La o invitaie la mas, nu se intr n sufragerie cu mnuile n mn. Cnd se mbrac pardesiul, mantoul, paltonul, mnuile sunt obligatorii. Alte reguli de etichet: Pe strad prioritatea de trecere este urmtoarea: femeia trece naintea brbatului, cel mai n vrst naintea celui mai tnr, gradul superior naintea celui inferior. Iniiativa de a intra in discuie aparine femeii, celui mai n vrst sau mai mare n grad (cu excepia cazurilor cnd sunt de comunicat probleme urgente i importante pentru interlocutori). La urcarea n mijloacele de transport public se d ntietate femeilor, persoanelor mai n vrst i superiorilor n grad. La coborre se procedeaz invers: brbatul sau persoana mai tnr coboar primul i ajut apoi femeile sau pe cei mai in vrst. n cazul unei deplasri cu maina, locul de onoare este la spate n dreapta banchetei, dup care urmeaz cel din stnga, iar locul trei, n fa, lng ofer. n cazul cnd dou femei i un brbat sau doua femei i doi brbai se afl mpreun, locul femeilor este pe bancheta din spate, cea mai n vrst stnd la dreapta, iar a brbailor n fa. Dac doi brbai nsoesc o femeie, cel mai in vrst sau superior n grad st pe bancheta din spate, la stnga femeii, iar al doilea brbat n fa. 3. Organizarea meselor, cocktail-urilor, recepiilor i ntlnirilor prieteneti A. Organizarea meselor (dejun, dineu) Organizarea i participarea la mese, unde sunt invitai oaspei strini i personaliti locale, a ncetat s mai fie o simpl aciune de curtoazie, protocolar devenind o modalitate de lucru, un instrument care, folosind adecvat cadrul mai puin oficial n care se desfoar, poate permite att realizarea unor contacte mai strnse ntre participani, ct i discutarea sau chiar rezolvarea unor probleme de munc. Reuita unor astfel de mese, atingerea scopului urmrit, depind att de oportunitatea aciunii i de alegerea oaspeilor, ct i de priceperea i tactul cu care gazda invit, primete i se ocup de invitai. a) Oportunitatea organizrii meselor n general, organizarea meselor diplomatice trebuie s urmreasc un obiectiv precis, s constituie o aciune de munc, care s contribuie la susinerea i dezvoltarea activitii organizatorului, la lrgirea i ntrirea contactelor cu persoanele invitate. b) Alegerea invitailor Alegerea invitailor, ca nivel i numr, este determinat de: importana persoanei sau delegaiei n cinstea creia este oferit masa; scopul care se urmrete; nivelul la care are loc aciunea respectiv. Practica a demonstrat c pentru reuita unei aciuni de acest fel este necesar s existe un echilibru ntre nivelul i numrul oaspeilor strini invitai i cel al reprezentanilor gazdei, astfel ca participanii s poat gsi subiecte de discuie de interes comun. La alegerea invitailor se va avea n vedere ca participanii s se poat nelege ntre ei ntro limb de circulaie internaional, accesibil tuturor. Oaspetele care nu cunoate nici o limb de circulaie internaional, dar a crui prezen este dorit n mod deosebit, va fi invitat cu translatorul su. c) Trimiterea invitaiilor Transmiterea i primirea invitaiilor reprezint primul contact al organizatorului mesei cu cel invitat, astfel c modul n care se deruleaz acest moment va contribui sau nu la reuita aciunii. Transmiterea invitaiilor se face dup ce n prealabil, persoanele care urmeaz a fi invitate au fost consultate asupra datei i posibilitii de participare. Menionarea ocaziei sau 39

scopului pentru care se face invitaia este un semn de respect i consideraie fa de cel invitat. Textul invitaiei va fi redactat n numele celui care va oferi masa i va fi adresat persoanei i nu funciei celui invitat. n msura n care uzanele locale prevd, pe invitaii va fi indicat i inuta dorit la aciune. n cazul protocolului romnesc se folosete, n special, inuta de ora, la dejun i haina de culoare nchis, pentru dineu. n funcie de nivelul i importana care se acorda mesei, haina nchis poate fi folosit i pentru dejun. Practica internaional prevede pentru acest gen de aciuni: tenue de ville informal dress costum de ora habit fonc dark suit costum de culoare nchis cravate noire black tie smoking. Pe invitaiile trimise persoanleor care au acceptat participarea se va scrie, n colul din dreapta jos, P.M.(pour memoire). Invitaiile transmise fr consultarea celui invitat vor purta meniunea RSVP (repondez s'il vous plait). De obicei, rspunsul la invitaie trebuie dat n timp util, pentru a permite gazdei, n caz de neparticipare, s invite o alta persona. Este recomandabil ca rspunsul s fie dat printr-o formul care s includ mulumiri pentru invitaie i precizarea c se va putea sau nu onora invitaia. Nimeni nu poate fi reprezentat la o mas de o alt persoan, fr ncunotiinarea i asentimentul prealabil al gazdei. Este important ca invitaia s ajung la destinatar cu cel puin 10-14 zile naintea aciunii. d) Plasamentul la mas Locul de onoare este aezat totdeauna pe latura care ofer, n funcie de ncpere, privirii ocupantului fie ua de intrare, fie fereastra dac ua este lateral, fie, n cazul n care i ua i fereastra sunt aezate lateral, perspectiva cea mai larg. Plasamentul se face ntotdeauna dup ce a fost stabilit ordinea de precdere, att a brbailor ct i a femeilor. Ordinea de precdere se face innd cont de funcie. La nivel de reprezentare egal, vechimea n funcie, gradul, vechimea la post etc., sunt elemente pe baza crora se poate realiza ordinea de precdere. Femeile vduve sau divorate au precdere n principiu asupra celor necstorite, atunci cnd nu au funcie. Pentru a nlesni identificarea locului la mas al fiecrui invitat, se vor folosi cartonae dreptunghiulare pe care scrie numele persoanei respective. Cnd numrul invitailor este mare, pentru a se evita circulaia n jurul mesei pentru identificarea plasamentului la mas, se folosete al doilea rnd de cartonae pe care este schiat planul general al mesei i este marcat locul invitatului. n funcie de numrul participanilor i formatul mesei, poate fi alctuit un tablou cu plasamentul general, care se expune la loc vizibil pentru orientarea oaspeilor. Se pot avea n vedere i soluii combinate, de plasament la masa n form de potcoav cu mese rotunde sau dreptunghiulare, n funcie de nivelul participrii la aciuni i numrul invitailor. n situaia cnd la o mas se invit o persoan cu grad mai mare ca cel al gazdei, aceasta din urm poate ceda locul su acesteia. n caz contrar, persoana cu gradul mai mare va ocupa locul din dreapta oaspetelui principal. Cnd gazda este un celibatar sau soia este absent, se obinuiete ca locul de onoare din faa gazdei s fie oferit soiei invitatului cu gradul cel mai mare. Cnd se dorete s se acorde oaspetelui de onoare (necstorit sau a crei soie este absent) o atenie deosebit, locul de onoare va fi cel din faa soiei gazdei. n acest caz, gazda-brbat se aeaz fie la dreapta primei femei, fie pe ultimul loc ceea ce este mai politicos. n funcie de nivelul la care are loc aciunea, n situaia n care exist, locul translatorului poate fi: n spatele gazdei sau la mas, n stnga ei. Masa Bufet Se organizeaz cnd exist interesul de a se invita un numr mai mare de persoane. Mncrurile vor fi aezate pe mese lungi, n centrul sau pe laturile salonului. Oaspeii se servesc singuri sau ajutai de civa osptari. Se poate mnca n picioare n acelai salon 40

sau saloane alturate, unde se pot aranja grupuri de msue, pe care se aeaz farfurii i tacmuri. Nu se face plasament. e) Aranjarea mesei Aranjarea corect i cu gust a mesei creeaz o ambian plcut i uureaz att serviciul osptarilor, ct i consumul mncrurilor pregtite[1]. Scaunele trebuie aranjate la distane potrivite: s nu fie prea aproape pentru ca vecinii s se jeneze reciproc n timpul mnuirii tacmurilor i nici prea deprtate nct discuiile s fie stnjenite. Faa de mas clasic este alb sau cu desene discrete de aceeai culoare (damasc). nainte de a fi folosit, este indicat s fie controlat dac este perfect curat i recent clcat, astfel nct pliurile s nu mpiedice aranjarea mesei. n cazul cnd sunt necesare mai multe fee de mas (ceea ce trebuie evitat n msura posibilului) se va observa ca suprapunerea lor s se fac pe o linie ct mai puin perceptibil. Sub faa de mas se ntinde, de obicei, un molton gros, care permite o mai bun fixare a tacmurilor i, totodat, ferete masa de pete. n ultimul timp, se folosesc n mod curent fee mici de mas, individuale, fcute dintr-o pnz fin, de obicei cu broderie, din pai sau rafie n diferite culori. Feele de mas individuale se folosesc numai cnd gazda dispune de o mas din lemn de calitate superioar i perfect lustruit. erveelele se aranjeaz n diferite forme, pliate n form dreptunghiular sau triunghiular, fie direct pe farfurie, fie la stnga acesteia. Cel mai practic este aranjarea lui n form triunghiular, cu vrful n sus, la stnga farfuriei, astfel nct s mascheze feliile de pine sau chifle. Tacmurile folosite la o mas oficial trebuie s fie de calitate bun, de preferin din argint sau argintrie. Gazda are obligaia s le controleze naintea fiecrei mese, spre a se ncredina c sunt curate i n bun stare. Nu este nimic mai neplcut dect ca, n timpul unei mese, vreunui invitat s-i cad, de exemplu, mnerul cuitului sau ca acesta s nu taie. De regul, fiecare fel de mncare se mnnc cu tacm separat. De aceea i tacmurile se aranjeaz n ordinea servirii meniului, n jurul farfuriei. Iat, de exemplu, aranjamentul pentru un dineu: la dreapta farfuriei: lingura de sup, cuitul de pete, cuitul de carne; la stnga farfuriei: furculia de pete i cea de carne; n faa paharelor: furculia, cuitul i linguria de desert. lamele cuitelor vor fi ntotdeauna ndreptate spre farfurie. Paharele se aranjeaz n faa farfuriei, drept, oblic sau n semicerc, numrul lor depinznd de cel al buturilor servite; fiecare fel de vin se bea dintr-un pahar separat. La un dineu, de exemplu, la care se vor servi dou feluri de vin i ampanie se vor pune patru pahare, cel mai mare fiind pentru ap. Dac aperitivul se servete direct la mas, se pune n plus phrelul de uic (sau alt butur)care, de obicei, se umple nainte de aezarea oaspeilor la mas. Paharele de lichior sau coniac se pun pe mas odat cu cafeaua sau puin mai nainte. Masa se aranjeaz, de obicei, cu flori, pe mijloc, ntre cele dou rnduri de tacmuri. Ornamentul cel mai practic const ntr-un aranjament de diferite flori cu tijele tiate scurt, puse ntr-o vaz joas, astfel nct oaspeii plasai faa n fa s se poat vedea cu uurin. Ca ornament mai pot servi fructierele pe care se aranjeaz fructe de sezon, bomboniere, precum i diferite bibelouri de calitate superioar. Buchete mai mari de flori se pot pune n vaze speciale pe mobilele din jur. Ca piese accesorii, la o mas mai pot fi aranjate: servicii pentru sare, piper, mutar sau alte diverse condimente, scrumiere etc. n cazul cnd la mas se servete pete sau fructe care necesit folosirea degetelor pentru scoaterea oaselor, respectiv a smburilor, se obinuiete ca n dreptul fiecrui invitat s se pun cte un bol cu ap, n care oaspeii i vor putea clti degetele. n ap se pot pune petale de flori, felii de lmie etc. 41

f) Meniul Meniul va fi ntocmit n funcie de oaspei i sezon, preocuparea de baza a gazdei trebuie s-o constituie calitatea mesei i felul n care este servit. Se vor evita mesele prea ncrcate sau care presupun un consum exagerat de alcool. La o masa (dejun, dineu) nu este indicat s se serveasc, n afara desertului, mai mult de dou feluri, cnd sunt suficient de consistente sau trei, cnd se stabilete un meniu mai uor. n general, nu se servete dect un singur fel de mncare din carne. Numai la banchete se poate introduce i al doilea fel. Alegerea desertului se face n funcie de restul meniului: un desert mai uor (salat de fructe, ngheat), dac celelalte feluri de mncare au fost mai grele i un desert mai consistent (tort, plcint etc.) n caz contrar. Fructele pot fi servite ca desert (proaspete, compot, salat), fie dup acesta, dac masa nu a fost prea ncrcat. Vinurile se aleg dup componena meniului. La o mas nu se vor servi mai mult de dou feluri de vin (alb, rou) i un vin dulce, desert sau ampanie. Cafeaua cu coniac (lichior etc) poate fi servit la mas sau ntr-un salon separat. Dac se servete separat, dup terminarea mesei, gazda-femeie se va ridica prima, invitnd oaspeii n salonul respectiv. Unele reguli de etichet referitoare la aciunile protocolare enunate n cazul cnd eful unei instituii ofer o mas cu un numr mai mare de oaspei, este bine ca cel puin unul dintre colaboratori s fie invitat, pentru a-l ajuta la primire. Dac vestiarul este departe de salonul de primire, este bine ca acest colaborator s ntmpine oaspeii la ieirea din vestiar, ajutndu-i s ia cunotin de plasamentul la masa. Acesta se face pe o plac special, de obicei confecionat din piele sau material plastic, n care se introduc buci mici de carton, pe care se scrie numele fiecrui invitat, aranjate n jurul unei piese, de forma mesei, montat n mijlocul plcii; Sosirea la mas cu punctualitate trebuie respectat cu strictee, pe de o parte avnd n vedere c se pot servi unele mncruri fixe care se pregtesc la minut, pe de alt parte, pentru a evita ca ceilali invitai s atepte pe cel ntrziat. Pentru prentmpinarea unor asemenea situaii este recomandabil ca 15-30 minute de la ora indicat pe invitaie s se serveasc drink-uri i mici aperitive, n picioare, prilej inclusiv pentru un prim contact ntre toi participanii la mas. inuta la o mas este cea indicat pe invitaie. n cazul cnd o asemenea precizare nu exist, n funcie de anotimp i ora mesei, se va mbrca un costum corespunztor, care poate fi de culoare mai deschis la prnz i n orice caz de culoare nchis seara (gris-fer, bleu-marin etc). La orice mas, brbaii mbrac ns cma alb, cu pantofi i ciorapi asortai culorii costumului. Se va avea, de asemenea, grij ca ntre ciorapi i cravat s nu fie un contrast izbitor. La o mas de prnz, femeile pot mbrca o rochie simpl de zi, bine croit i potrivit vrstei n privina modelului i culorii. La o masa de sear (dineu) se va prefera o rochie de mtase sau ln, mai nchis, cu croial simpl. Rochia de sear (de obicei mai lung, dintr-un material nchis i mai greu) nu se poart dect atunci cnd brbatul este n smoking sau frac. Portul plriei la prnz este uzual, chiar la o rochie de strad. De asemenea, n special la o mas de sear, se obinuiete s se poarte mnui. Lungimea i culoarea acestora depind de croiala rochiei i de gustul personal. Cnd osptarul anun c masa este servit, gazda-brbat invit pe soia oaspetelui principal i o conduce la locul ei. Gazda-femeie invit pe oaspetele de onoare s ntre n sufragerie, dar ea trece dup intrarea tuturor oaspeilor. La sfritul mesei, gazda-femeie se ridic i iese prima din sufragerie. nainte de invitarea la mas, gazda va avea grija s recomande ntre ei pe oaspeii care nu se cunosc. Servitul mesei ncepe ntotdeauna cu oaspeii-femei, n ordinea de precdere a acestora i continu apoi cu brbaii, astfel nct gazda-soie va fi servit ultima dintre femei, iar gazda-so ultimul dintre brbai. 42

Se va controla cu grij mbrcmintea osptarilor, ea trebuind s fie curat i de aceeai croial. De asemenea, osptarii vor fi instruii cu privire la ordinea n care vor fi servii oaspeii i la comportarea n timpul mesei (s nu fie zgomotoi, s nu serveasc sau s circule n timpul toasturilor, dect dac este necesar s umple paharele etc.). Cei ce stau mpreun la aceeai mas au obligaia de a discuta ntre ei. A proceda altfel nseamn o total lips de politee. n cazul cnd doi oaspei plasai unul lng altul nu se cunosc, brbatul poate arta vecinei sale cartea lui de vizit, din dreptul tacmului, spunnd: Numele meu, al dv.? sau numai numele meu, n timp ce se uit spre cartea de vizit a persoanei necunoscute. Se poate fuma din momentul n care osptarii servesc oaspeii cu igri. n cazul cnd igrile sunt pe mas, de obicei nu se fumeaz nainte de a se trece la ultimul fel de mncare (carne) sau pn cnd gazda nu face o invitaie n acest sens. Oaspetele principal, care de obicei d semnalul de plecare, prsete locuina gazdei, n mod obinuit, dup 1/2-1 or de la terminarea mesei. Bineneles, n aceast privin nu exist o regul fix, plecarea oaspetelui principal fiind n funcie i de alte elemente ca: atmosfera existent i natura discuiilor care se poart, anumite interese personale sau angajamente ulterioare etc. n cazul cnd unii invitai au obligaii care nu le permit s atepte plecarea invitatului principal, vor putea prsi locuina, scuzndu-se att fa de acesta, ct i fa de gazd. B. Organizarea cocktailurilor i recepiilor Cocktail-urile i recepiile se organizeaz n diferite mprejurri ca: ziua naional, prezena n ar a unei delegaii strine etc. n general, cocktailurile se organizeaz n ocazii mai puin oficiale i au loc dup-amiaza, la orele 17.00 sau 18.00. Recepiile au un caracter mai oficial, n cinstea unei delegaii de nalt nivel etc., ele avnd loc mai ales seara, n jurul orelor 19.00 sau 20.00. Pe invitaii se menioneaz, de obicei, ocazia cu care se ofer cocktailul sau recepia respectiv. Oaspeii vor fi salutai, la sosire i plecare, de ctre gazd i soia sa i, eventual, de unul dintre colaboratori. O preocupare deosebit trebuie s se acorde ateniei fa de oaspei, urmrindu-se ca gazdele s se ntrein cu ct mai muli oaspei i n special cu personalitile mai marcante. Este recomandabil ca problemele pe care gazda are interesul s le abordeze n ziua respectiv s fie pregtite cu mult grij, indicndu-se care anume dintre colaboratori va ridica una sau alta dintre ele i cui anume, astfel nct aceleiai persoane s nu i se ridice probleme similare de ctre diferii membri ai instituiei. C. Ceaiuri i ntlniri prieteneti Ceaiurile sunt aciuni protocolare organizate, fr o ocazie deosebit, cu scopul de a se crea o ambian propice unor discuii amicale. Ceaiurile se organizeaz fie dimineaa ntre orele 10.30-11.30 sau dup-amiaza, ncepnd cu orele 16.00 pn la orele 18.00. La ceai se pot servi alune, fursecuri, bomboane de ciocolat, iar n ncheiere diferite sucuri. 4. Uzane de ceremonial i protocol diplomatic practicate n Romnia Primirea efilor de misiune Misiunea diplomatic este rugat s comunice Ministerului Afacerilor Externe, n timp util, data sosirii, mijlocul de transport i punctul de intrare n Romnia a noului ef de misiune pentru a fi ntmpinat conform uzanelor diplomatice. La sosirea la post, efii de misiune sunt salutai n Bucureti, la gar sau aeroport, n numele ministrului afacerilor externe, de directorul Protocolului sau de adjunctul acestuia. Dac sosirea sau plecarea efului de misiune are loc n zilele de smbt sau duminic, srbtori sau alte zile n care oficial nu se lucreaz precum i dup orele 22.00 sau nainte de orele 08.00, acesta va fi salutat de un funcionar al Direciei Protocol. Vizitele protocolare ale efilor de misiune la sosirea la post 43

Dup sosirea sa la Bucureti, eful de misiune face o vizit directorului Protocolului Ministerului Afacerilor Externe, care l informeaz asupra uzanelor locale privind ceremonia prezentrii scrisorilor de acreditare i asupra regulilor de protocol care trebuie respectate de efii misiunilor diplomatice n Romnia. Cu ocazia acestei vizite, eful de misiune solicit o audien, n legtur cu prezentarea copiilor scrisorilor de acreditare, la ministrul afacerilor externesau n lipsa acestuia, la un secretar de stat. Ulterior, directorul Protocolului informeaz pe eful de misiune despre ziua i ora cnd va fi primit de ministrul afacerilor externe sau de secretarul de stat n vederea depunerii copiilor scrisorilor de acreditare. nsrcinatul cu afaceri titular nmneaz directorului Protocolului copia scrisorii de cabinet prin care este numit n aceast funcie i a celei de rechemare a predecesorului, n cazul c acesta nu a depus-o la plecare. n ziua i ora fixate pentru audien la ministrul afacerilor externe sau la secretarul de stat, eful de misiune este ateptat i prezentat ministrului de directorul Protocolului.Cu acest prilej, ministrul afacerilor externe sau secretarul de stat are o convorbire cu eful de misiune. eful de misiune nmneaz ministrului afacerilor externe sau secretarului de stat copiile scrisorilor de acreditare i ale scrisorilor de rechemare a predecesorului su, n cazul n care acesta nu le-a depus la plecare. Directorul Protocolului informeaz pe eful de misiune de data i ora fixate pentru audiena la preedintele Romniei n vederea prezentrii scrisorilor de acreditare. eful de misiune comunic n prealabil directorului Protocolului numele colaboratorilor si cu grad diplomatic care urmeaz s-l nsoeasc la ceremonia depunerii scrisorilor de acreditare; numrul acestora poate fi de 1-3 persoane. Numirea unui nsrcinat cu afaceri a.i., va fi comunicat ministrului afacerilor externe al rii acreditare printr-o scrisoare sau telegram, de ctre ministrul afacerilor externe al rii acreditante. Ceremonia prezentrii scrisorilor de acreditare n ziua fixat pentru depunerea scrisorilor de acreditare, directorul Direciei Protocol din Ministerul Afacerilor Externe sau adjunctul acestuia conduce pe ambasador de la reedin sau ambasad la Palatul Cotroceni. Deplasarea ambasadorului la Palatul Cotroceni se va face cu un autoturism pus la dispoziie de Protocolul Preediniei. Colaboratorii care l nsoesc (1-3) se deplaseaz cu maini ale ambasadei. La intrarea n curtea Palatului Cotroceni, ambasadorul coboar din main i este salutat de eful Protocolului Preediniei, care l invit s treac n revist garda militar de onoare. Aceasta ceremonie se desfoar n acordurile Marului de ntmpinare. Ambasadorul se oprete n dreptul drapelului Romniei i salut printr-o uoar nclinare a capului, dup care continu trecerea n revist a grzii. Dup trecerea n revist a grzii militare de onoare, ambasadorul este invitat n main, unde l ateapt directorul Direciei Protocol din Ministerul Afacerilor Externe. Odat ajuni la Palat, ambasadorul i colaboratorii si sunt condui ntr-un salon de ateptare n care sunt arborate steagurile respectivei ri i al Romniei.

44

Ambasadorul, nsoit de directorul Direciei Protocol din Ministerul Afacerilor Externe, urmai de colaboratorii ambasadorului, intr n Sala Unirii i se opresc la 4-5 pai n faa preedintelui Romniei. Sunt prezeni ministrul afacerilor externe sau un secretar de stat i un consilier prezidenial sau de stat. Directorul Protocolului din Ministerul Afacerilor Externe se adreseaz preedintelui Romniei cu formula Domnule preedinte, am onoarea s v prezint pe Excelena Sa, domnul .., ambasadorul extraordinar i plenipoteniar al .. n Romnia. Ambasadorul l salut pe preedintele Romniei printr-o uoar nclinare a capului i se adreseaza cu urmtoarele cuvinte: Domnule preedinte, permitei-mi s v nmnez scrisorile prin care preedintele .., Domnul .. m acrediteaz n calitate de ambasador extraordinar i plenipoteniar al .. n Romnia, precum i scrisorile de rechemare a predecesorului meu. Ambasadorul se apropie de preedinte pentru a-i nmana scrisorile de acreditare, precum i scrisorile de rechemare a predecesorului su, dac este cazul. nmnarea se face cu ambele mini de la o distan de circa un metru. Dup primirea scrisorilor, preedintele i strnge mna ambasadorului. Preedintele prezint ambasadorului persoanele oficiale romne care asist la ceremonie. La rndul su, ambasadorul prezint preedintelui pe colaboratorii si. Preedintele l invit pe ambasador pentru o fotografie oficial lng steagul Romniei. Preedintele are apoi o ntrevedere, ntr-un salon contiguu Biblioteca cu noul ambasador. La ntrevedere asist ministrul afacerilor externe sau secretarul de stat, consilierul prezidenial sau de stat, eful Protocolului Preediniei i colaboratorii ambasadorului. Directorul Protocolului Ministerului Afacerilor Externe se retrage ntr-un salon alturat n ateptarea ncheierii ceremoniei care dureaza circa 15 minute. Dup terminarea convorbirii, marcat de oferirea unei cupe de ampanie, preedintele i ia rmas bun de la ambasador. Ambasadorul i colaboratorii si ies din palat i se ndreapt spre maini. De aceast dat, autoturismul oficial n care se afl ambasadorul are arborat fanionul naional al rii respective (pe aripa din fa dreapta). Directorul Protocolului Ministerului Afacerilor Externe sau adjunctul acestuia conduce pe ambasador pn la reedina sau cancelaria acestuia, unde se poate oferi o cup de ampanie sau cocktail restrns. inuta la ceremonia prezentrii scrisorilor de acreditare este costum de culoare nchis, uniform diplomatic sau costum naional. Ordinea de precdere a efilor de misiune Ordinea de precdere a efilor de misiuni diplomatice va fi determinat, pentru ambasadori, de ziua i ora prezentrii scrisorilor de acreditare preedintelui Romniei, iar pentru nsrcinaii cu afaceri a.i. de data notificrii la MAE a asumrii conducerii misiunii diplomatice; Ziua i ora prezentrii scrisorilor de acreditare de ctre ambasadori sunt stabilite n funcie de ziua i ora prezentrii copiilor scrisorilor de acreditare la ministrul afacerilor externe sau secretarul de stat; 45

Ziua i ora prezentrii copiilor scrisorilor de acreditare se stabilesc n funcie de ziua i ora sosirii la Bucureti; Dac n aceeai zi i la aceeai or sosesc doi sau mai muli ambasadori n acelai avion sau nav maritim ordinea depunerii copiilor scrisorilor de acreditare va fi stabilit pe criterii alfabetice (denumirea rii) sau prin tragere la sori. Absena efului de misiune n caz de plecare temporar din Romnia, eful misiunii trimite o Not Verbal Ministerului Afacerilor Externe Direcia Protocol indicnd numele colaboratorului care l nlocuiete pe timpul absenei sale, n calitate de nsrcinat cu afaceri a.i. De asemenea, eful misiunii notific n scris Ministerului Afacerilor Externe Direcia Protocol ntoarcerea i reluarea funciilor sale; n caz de plecare definitiv sau temporar din Romnia a unui nsrcinat cu afaceri a.i., notificarea nlocuirii acestuia cu un alt nsrcinat cu afaceri a.i. se face printr-o scrisoare sau telegram adresat ministrului afacerilor externe al Romniei de ctre ministrul afacerilor externe al rii respective. Plecarea definitiv din Romnia a efilor de misiune La plecarea definitiv din Romnia, scrisorile de rechemare pot fi depuse la Preedintele Romniei fie personal de ctre efii de misiune, fie de succesorii acestora, odat cu depunerea scrisorilor lor de acreditare; Scrisorile de rechemare ale nsrcinailor cu afaceri titulari se depun ministrului afacerilor externe, fie de ei personal, fie de succesori, odat cu scrisorile lor de cabinet. efii de misiune care prsesc definitiv Romnia sunt salutai la plecare, la gar sau la aeroport, de directorul Protocolului Ministerului Afacerilor Externe sau de adjunctul acestuia. Dac sosirea sau plecarea efului de misiune are loc n zilele de smbt sau duminic, srbtori sau alte zile n care oficial nu se lucreaz precum i dup orele 22.00 sau nainte de orele 08.00, acesta va fi salutat de un funcionar al Direciei Protocol. Plecarea definitiv a efului de misiune se notific de ctre respectiva misiune prin Nota Verbal n care se menioneaza data plecrii definitive, dorina efecturii unor vizite de rmas bun (la preedintele rii, primul ministru i ministrul afacerilor externe) de a cror perfectare se ocup Ministerul Afacerilor Externe Direcia Protocol. La plecarea definitiv a unui ambasador sau ef de misiune, un membru al conducerii Ministerului Afacerilor Externe (ministrul de externe sau un secretar de stat) ofer un dejun sau dineu in onoarea respectivului ef de misiune. Obligaiile protocolare ale soiilor efilor de misiune Dup prezentarea scrisorilor de acreditare de ctre eful de misiune, soia acestuia poate solicita o vizit protocolar de prezentare la soia ministrului afacerilor externe. Soiile 46

efilor de misiune trimit cri de vizit soiilor personalitilor romne crora soii lor le-au fcut vizite protocolare de prezentare sau le-au trimis cri de vizit. Prezentarea scrisorilor de cabinet de ctre nsrcinaii cu afaceri titulari la ministrul afacerilor externe n ziua i la ora fixate pentru depunerea scrisorii de cabinet, nsrcinatul cu afaceri titular vine la Ministerul Afacerilor Externe unde este primit de directorul Protocolului cruia i nmneaz, ntr-o scurt ntrevedere, copia scrisorii de cabinet. Imediat dup aceast ntrevedere, directorul Protocolului l conduce la cabinetul ministrului sau secretarului de stat. nsrcinatul cu afaceri titular nmneaz ministrului afacerilor externe sau secretarului de stat scrisoarea de cabinet pentru numirea sa i pe aceea de rechemare a predecesorului su, n cazul c acesta nu a depus-o nainte de plecare. Cu aceasta ocazie are loc o scurt convorbire. inuta pentru audiena la ministrul afacerilor externe sau secretarul de stat a nsrcinatului cu afaceri titular, pentru depunerea scrisorilor de cabinet, este costum de culoare nchis. Prezentarea colaboratorilor efului de misiune eful de misiune prezint pe primul su colaborator, sosit la post, printr-o vizit pe care o face directorului Protocolului i directorului de relaii din Ministerul Afacerilor Externe. Ceilali membrii ai misiunii, cu grad diplomatic, sunt prezentai, la sosireala post, directorului adjunct al Protocolului din MAE sau altor colaboratori ai aceste Direcii Ataaii militari i ataaii comerciali fac vizite de prezentare la Ministerul Aprrii Naionale i, respectiv, la Ministerul Industriei i Comerului, conform uzanelor respectate n aceste ministere. Decanul Corpului Diplomatic Decan al Corpului Diplomatic este eful de minsiune cu grad de ambasador extraordinar i plenipoteniar, cu cea mai mare vechime la pot. n Romnia, decan al Corpului Diplomatic este, din oficiu, reprezentnatul Vaticanului respective Nuniul Apostolic. Intrarea i ieirea din funcie a decanului Corpului Diplomatic se face n mod automat, fr nici o ceremonie. n absena acestuia, decan a.i. al Corpului Diplomatic devine ambasadorul aflat imediat dup Nuniul Apostolic, n ordinea de precdere. Notificarea acestei situaii la Ministerul Afacerilor Externe Direcia Protocol intr n practic diplomatic. ANEXA Cele mai uzuale plasamente la mas sunt urmtoarele: Masa la care particip numai brbai Varianta 1

47

G = gazda O = oaspetele de onoare Varianta 2 G = gazda O = oaspetele de onoare Masa la care particip i femei Varianta 1 (cifrele subliniate femei) G = gazda SG = soia gazdei Pentru a se evita plasarea femeilor la capetele meselor este de preferat atunci cnd numrul femeilor este egal cu cel al brbailor, s se foloseasc urmtoarea varianta de plasament: G = gazda SG = soia gazdei Masa n form de potcoav Varianta 1 G = gazda SG = soia gazdei Varianta 2 G = gazda SG = soia gazdei Masa rotund Numrul invitailor este mic. G = gazda SG = soia gazdei Nota: 48

Exemplele de mai sus nu epuizeaz n ntregime gama de situaii ce pot aprea n cadrul unor asemenea aciuni. BIBLIOGRAFIE Baldrige, Letitia, Codul manierelor n afaceri, Ediia IV, Business Tech Internaional i Amerocart SRL, Bucureti, 1996; Bonciog, Aurel, Drept diplomatic, Editura Fundaiei Romnia de mine,2000; Dessault, Louis, Protocol, instrument de comunicare, Editura Galaxia, Bucureti, 1996 Malia, Mircea, Diplomaia, coli i instituii, Ediia a II-a, Editura Didactic i pedagogic, Bucureti, 1975; Marinescu, Aurelia, Codul bunelor maniere astazi, Editura Humanitas , Bucuresti, 1995 ; Vedina,Verginia, Elemente de protocol, Editura Luminalex, Bucureti, 2000; ndreptar de protocol, Mandat MAE, http://domino.kappa.ro/mae/mae.nsf /All/Indreptar.

49