Sunteți pe pagina 1din 86

POUEgTt FERMECATE

RUSE9TT

tw
'[4r

MICA- F6RAMICA
int pe lumea asta oameni buni, sint allii rdi, dar mat sint gi unii care n-au nici o rusine fali de semenii-1or. Ei bine, tocmai peste oameni de felul acesta a dat $i Mica-

Fdrdmica, Riminind orfand de ambii pirinli, a fost luati de acegti oameni care au crescut-o, iar dupi aceea, grozav o mai chinuiau, cu munca o istoveau: de tesut ea torcea, de dereticat, ea deretica ea tesea, de tors pentru tot ea, oriqicare lucru rispundea. $i Stdpind-sa avea trei fete. Pe cea mai mare ir chema Un-Ochi, pe cea mijlocie Doi-Ochi, iar pe cea mezind Trei-Ochi. Cele trei fete nu fdceau altceva decit si stea la poarti Si sd catte gura pe stradd, iar Mica-Fdrdmica fdcea toatd treaba in locul lor: hainele lor le cirpea, pentru ele torcea ti tesea, qi in schimb, o vorbi bunA nu auzea. Citeodatd Mica-Fdrimica ieqea la cimp, o imbrdli$a pe vaca ei cea
91

rindu iesre. $i s-a dus Un-Ochi la pidure cu Mica-Fdr5mica, ba s-a dus cu ea,i la cimp, dar a uitat ce-i poruncise maic5-sa: s-a intins in iarbi $i s-a prdjit la soare. Iar Mica-Firdmica ii cinta intruna: Adormi un ochi. adormi!

miine si torc cinci puduri de furioare, se le les, sd le-njlbesc, in vaL ia le rinduresc. Iar vaca ii rispuldea: Fati frumoasd, strecoara-te intr-o ureche de-a mea qi iegi prrn cealaltd $i totul are sA se facd. a$a se $i intimpld. Mica-Firimica se strecura in urechea vacii. Si ie$ea prin cealalti ti in vremea asta toful era gata: fi {esut Si indlbit li in val rinduit. Fata lua pinza $i i-o ducea acasd stdpinei. Aceasta o cerceta, mai gemea, mai gifiia, $i-n lade o ascundea, $i mai mult de lucru ii didea. $i Mica-FdrAmica iar venea la vicula ei, o imbrdliqa, o mingiia, in ureche i se strecura, prin cealalti ureche ie$ea, lucrul terminat il lua fi stipinei iJ ducea. intr-o zi, stipina o chemi pe Un-Ochi, prima din fetele ei, si-i zise: mea cea cuminte, fata mea cea frumoasd, urmirege, star Sl - Fata pinde;te, si afli cine-o ajuti pe orfani: ii 1ese, ii toarce, si valul i-l

Miiculd-vecu$! Pe mine md ceani ti md bate acasd, piine nu capdt, Fi nici sd pling nu mi lasd. Mi-au poruncit ca pind

bihad li culcindu-fi capul pe grumazul sdlurase ea de roate. pind )i de viala.

acesteia,

ii

povestea cunr

se

fetei adormi. Citd vreme Un-Ochi a dormir. vacuF a lesut, a inilbit;i-n val a rinduit toard pinza. ASa cA stipina tot n-a aflat nimic qi-atunci a trimjs-o De fata miilocic pe Do j-Och i. Fata mea cea cuminte, fata mea cea frumoasi, urmerelte, stai ti pindefte $i alla cine-o ajulii pe orfana. Doi-Ochi s-a dus cu Mica-Fdrdmica, dar a uitar ce-i poruncise maici-sa: qi ea la soare s-a prdjit 5i-n iarbi s-a toldnit. Ia. Mica-Firdmica ii cinta intruna: Adormi un ochi, adormi ti celAlalt! Doi-Ochi inchise pleoapele. Vdcula a lesut, a inilbjt $i-n val pinza $i a rinduit. iar Doi-Ochi abia s-a trezir. Stipina se minie ;i o trimise a treia zi pe mezini pe Trei-Ochi, iar orfanei ii dddu qi mai mult de lucru. Trei-Ochi lopii cit lopii, la soare se priji qi-n iarbi se tolini.
92

$i pind la urmd ochiul

Iar Mica-Firimica ii tot ingina:


Adormi un ochi, adormi ti celalaltl Dar de al treilea ochi uitd. Doi din ochi adormird, -dar al treilea treaz a stat, totul in jur a observat:

spuse:

cum s-a strecurat Mica-Firdmica in urechea vdculei, cum a ieSit prin cealalti $i cum a luat apoi valurile de pinzi gata pregetite. Trei-Ochi se intoarse acase ti-i povesti totul maicd-si. Bitrina se bucuri grozav cind auzi, iar a doua zi ii spuse birbatului ei: Sa rai numaidecit vaca beltatd! Mo$neagul ba cA una, ba cd alta. Dar ce ai, babo, nu egti in toate minfile? Ci doar vaca e tiniri. e bune de lapte! Nu-mi pasd, s-o tai fi gata! $i bdtrinul n-avu incotro. Incepu sd-5i ascuti cutitul. De cum afld despre asra. Mica-Firimica dddu fuga in cimp. imbralisa vaca tircata )i-i

Iar vaca ii

MAicuii-vicul;, vor sd te ucida!


rdspunse:

de-argint se leginau. Aqa cd, cine trecea pe acolo se oprea, iar cine venea mai aproape minuna. - secd DacA a trecut mult sau pulin timp. cine mai qtie? Doar intr-o zi cele trei fete se plimbau prin gridind, Tocmai atunci trecea pe acolo un birbat cilare om voinic, bogar, - un tinir ti cu pirul il inele. Cum v5zu me.ele zemoase din pom incercii si induplece fetele: Fetelor, frumoaselor, care din voi o sd-mi dea un mir. oe aceea o iau de ne\ asla. Toate cele trei surori se nipustir5, care mai de care, la copac. Dar merele, ce pind atunci atirnaseri jos de tot, de le puteai atrnge cu mina, se ridicara deodati sus-sus, deasupra capului. Fetele sA le scuture cu nuiaua au vrut dar ochii de frunze li s-au umplut; cind de pe crengi si le rupd doreau, cosila in ramuri uscare

in el atirnau, frunze de aur fofneau, ramuri

Tine minte, fatS frumoas5, ce-li spun: tu sd nu mininci din carnea mea. oasele si mi le-aduni in batist5 ti-n grddind si le-ngropi, iar de mine sd nu uili niciodatd: in fiecare diminealS sd torni apd peste oasele mele. Bitrinul tiie vaca. Mica-Fdrdmica ficu totul asa cum ii Doruncrsc ballara: a stal nemincata, n-a pus in gura nici o bucalicZr din carnea ei, oasele i le-a ingropat in grddind qi le-a udat in fiecare dimineatd. Dupi un timp crescu din ele un mier, dar ce mai mar mere zemoase

Si-o incurcau. Aqa ci, oricit se luptari, oricit se zbuciumara, de cules mere n-au cules, doar cu zgirieturi s-au ales. insd cind Mica-Firimica s-a apropiat, toate crengile s-au aplecar, merele-n palmi i s-au culcat, Ea il ospdtd cu mere pe voinicul acela iar el o lui de nevastd. $i de atunci incepu fata in belqug se triiascd, necazul sd nuJ mai cunoascd.

PEJURa DE LEMN
fost odati ca niciodatd. A fost odati, intr-o anume 1ard, intr-o anume impirilie, un impdrat. $i avea acel imp;rat slujitori f6r;

numir. Dar nu slujitori de rind, ci metteri de toate felurile: 9i timplari, olari, ti $i croitori. Pentru ci irnpiratului ii plicea sE poarte cele mai frumoase gi mai bine cusute haine, astfel ca nimeni si nu-l poatd intrece, qi-i mai plicea ca oalele de la curtea sa se fie cit mai frumos impodoorte, iar palatul sdu sd fie infrumuselat cu cele mai mdiesfite sculpturi in lemn, La palatul impiratului se aflau me$teri citd frunzd qi iarbd. In fiecare dimineald acettia se adunau cu tolii in fala u$ii $i a;teprau si iasd impdratul, ca si le spuni fiecdruia ce anume are de ficut in
ziua aceea.

intr-una din zile se intimpld si se intilneasci la uqa impbratului un me$ter aurar cu un timplar. De cum s-au intilnit au qi inceput si se certe:

din-aur, celilalt

cei doi metteri plecard din palat ducindu-se fiecare la casa lui; $i unul ti celelalt nu se gindea decit cum sd facd gi si dreagi, ca sd-l intreacd in meite$ug pe tovari;ul sdu. impiratul le ddduse un rSgaz de o s5ptiminA. Peste o saptimind, amindoi melterii au venit la palat, s-au atezat la rind alituri de ceilalfi ti au atteptar sd intre impiratul. Fiecare din ei linea in min6 o legalura. impiiralul inrra;i zi\e: Ei, ia sd vedem, voinicilor, ce a metterit fiecare din voi. $i zimbi pe sub mustali. Ddduse porunci si fie chemali in sala cea mare atit impiriteasa, cit d lareviciul, fiul sdu, Ca sd vadd qi ei me$tetugul vostru. Impiratul ti impirdteasa se atezard pe o banci iar fiul remase in picioare. Primul se infijiqd meFterul aurar. Porunce$te, mdria ta, sd se aducd un cazan mare cu apA. A fost adus un cazan mare ti umplut cu apd. Metterul i$i desficu bocceaua, scoase din ea o ratd de aur si-i dddu drumul in api. Rala incepu si inoate, de ziceai c5-i vie: iqi intorcea capul in toate pirlile, miciia, qi-qi curila penele cu ciocul. Impdratul rdmase cu gura ciscati, iar impiriteasa strig5: Nu incape nici o indoiald cd rala e vie, nu e fdcuti din aur! Se vede ci a invelit in aur o rafi vie! Mefterul se supdri: Cum sd fie vie? Dacd-mi poruncili o desfac in pdrlile din care e ficuti 9i pe urmd o prind din nou in quruburi. Scoase rala din cazan, ii desprinse mai intii aripile, apoi capul qi,

din lemn. Cind o sd le vid, eu o si hotArisc crne dintre voi e me$ter mai iscusit. impdratului nu i te puteai impotrivi, daci tineai la viatd. Astfel ci

care dintre ei i$i cunoagte mai bine meseria Si a cui munc5 este mai grea? Metterul aurar i-a zis: ta e mai pulin insemnati decit a mea, tu stai aplecat - Meseria deasupra lemnului $i sculptezi doar obiecte din lemn. Pe cind munca mea e cu totul altceva: tot ce fac eu este numai $i numai din aur curar, ji-e mai mare dragul si vezi ce lucruri ies din mina mea. Dar timplarul i-a rispuns: mare scofali si metterelti un obiect scump, de vreme ce aurul, - el Nu-i prin insiqi, este la mare pref. Dar ia fd, dintr-o simpld bucati de lerfifi, un obiect care si-i uimeasci pe toli cei din jur. Dacd izbutetti o sd te socot $i eu un mefter adevArat. S-au certat ei cit s-au certat, ba, erau gata sd se pi incaiere, cind tocmai atunci intrd impiratul. Auzind sfada celor doi, el surise qi le porunci: Fiecare din voi va face cite un obiect cu totul neobignuit: unul

gEsesc cuvinte s;-1i spun cit de mul{umit sint. a rAsDuns - Nu Cum imparalul. ai purur a\ea alira dibacie? $i cum (i-a dat prin minle si me;tere5ti un a\emenea arc? Timplarul se pregdtea sd rispundd Ia intrebdrile impdratului dar tocmar alunci imparAreasa inccpu sZr se vaile ti sa lipel incotro? incotro? Ah, prindeli-l, opriti-l! Auzind-o, toli cei de falt s-au intors qi ce sd vadi? in timD cc impdratul ii punea intrebiri tinplarului. tinarul lare!ici incilecase palura, r;sucise arcul $i, iegind pe fereastre, zburase in cu.te. Vino inapoi! Unde pleci? Ai si te pribuqe;ti! strigau in urma lui imparatul fi impirdteasa. Jareviciul insd i;i fluturd mina 9i zburd peste zidul de argint ce
98

Niciodatd pind acum n-am vdzut a$a ceval impiratul se intoarse citre timplar: Ei, acuma arat5-ne $i tu ce-ai me$teri1. Timplarul ficu o inchiniciune: indllimea ta, porunceqte si fie deschisd ferestruica de la odaia asra. Ferestruica fu deschisi, Timplarul iqi desldcu bocceaua si scoase din ea o pajurd de lemn. $i era atit de bine fecut5 pajura cu pricina, ci n-o puteai deosebi de una vie. Iar timplarul zise: Rala de aur poate inota numai pe apd, pe cind pajura mea se poate indlla pini la nori. . $i timplarul incdlecd pajura qi risuci un arc. pajura se indlli intr-o clipi, i;i lud zborul din saia cea mare a palatului qi incepu sd pluteasci afari, prin vizduh. Toli cei de fali dddurd buzna la fereastre: se urrau cu gura cescata cum timplarul dddea ocol, cind dintr_o parte cind din alta, zburind deasupra curlii palalului. De rbsucea arcul sDre stinsa pajura pornea si coboare spre pimint, de il rhsucea spre-dreapta-- sc ind\a din nou. Impiratul privea pe fereastre Sj nu-5i putea lua ochii de la pajura de uimit ce era, coroana ii aluneca pinf pe ceafd. Toli cei din jur rdmdseseri fdri suflare. Nu mai vizuse nimeni pind atuncr atita mdiestrie. Dupi ce se roti o vreme prin aer, timplarul intri din nou in sala cea mare. Puse pajura intr-un ungher gi veni lingi impdrat. - Spune, nlirite impirate, e$i multumit de melte$ugul meu?

la sfirqit, o desf5cu in bucilile din care era alcituiti. Arezi toare pA4ile pe masi qi incepu dupi aceea sd le in;urubeze la loc. O intocmi cum a fost, qi ii dddu drumul pe api. gi rala incepu sd pluteasc;, ba chiar mai bin-e decit prima dat;. Toti curtenii incepuri sd bali din palme: - Asta metter adevirat, nimic de zis! A fdcut un lucru minuna!

fie spinzurat. Slrdjerii il intfacar; pe timplar til aruncarA in hrubele intunecate ale temnilei. ln vremea asta lareviciul zbura cu pajura de lemn departe, tot mai
sA

imprejmuia palatul. Apoi rAsuci arcul spre dreapta $i pajura se inilld dincolo de nori si se pierdu din vedere. Impirifeasa leiini. iar impdrarul se nipusri la rimplar: Se vede cA intr-adins ai niscocit ma$iniria asta. zise el. ca sA-l pierzi pe singurul nostru fecior. Hei, strdjeri! Lua-lil ti aruncali-l in temnili. Iar daci peste doud siptimini lareviciul nu se intoarce, timplarul

oeparie.

$i era grozav de multumit fareviciul. Cit vedeai cu ochii zare liberi qi largd de jur imprejur. Vintul ii guiera pe la urechi, zulufii i se
involburau, undeva dedesubt alergau de colo-colo norii, iar el se sim;ea aidoma unei pdsdri cu aripile intinse. Putea porni in orice parte a cerului, dupa dorintd. Spre sear, ajunse intr-o impirSlie necunoscuti ti cobori la marginea unui oraq. Cind, ce sd vadd? Chiar acolo se afla o izbd micd, micd de ror, Jareviciul bdtu la uqd. Ieqi in prag o bAtrinicr. Ingiduie-mi, bunico, si rdmin aici peste noapte. Nu sint de prin partea locului, nu cunosc pe nimeni $i n-am la cine si trag. Cum sA nu-li ingddui, fiule? lntr5, cd loc este destul. Doar triiesc

singuri aici.

intr-o temnild. Dar spune-mi, oare o fi frumoasi tarevna asta? intrebd lareviciul. ltiu, fiule, eu n-am vizut-o, dar oamenii povestesc cum ci - Nu frumoasd ca ea, nu se mai afli alta pe lume.

Jareviciul demonti pajura, inodi bocceaua la loc ii intri in izba bdtrinei. Bdtrina ii puse indati si mdnince de cini, iar lareviciul incepu s-o intrebei cum se numeFte oralul, cine locuiette in el qi ce lucruri neobifnuite se afli in acel orai. $i iati ce rispuns i-a dat bitrina: Este in impirdtia noastrS, fiule, un iucru foarte ciudat, Chiar in inima ora;ului se inaltd palatul impdritesc, iar lingd palat se afla un turn inalt-inalt. Turnul e ferecat cu treizeci de lacite, iar poarla lui o pdzesc treizeci de paznici. Nimeni nu e l;sat sd intre in acel turn. Se zice ci in el ar tr6i fata impdratului. Cd indati ce s-a niscut, a fosa zdvoritA in turn impreunA cu doica ei, pentru ca nimeni si n-o poatd vedea vreodatA. impdratul Si impiriteasa se tem ca nu cumva copila si se indrigosteasci de cineva, ti astfel se fie nevoili s-o lase si plece pe meleaguri strAine. Pent.u ci ar fi tare indurerali dacd s-ar despirgi de ea: e singura lor odraslS. $i a$a se face cA fata trdiette in turnul acela ca

$i fareviciul i;i puse in gind si se furiqeze pini in turnul ferecar. Se culcd, dar in loc sd doarmi, chibzui indelung cum ar putea face s_o vade pe larevnd. A doua zi, indatd ce se ldsd intunericul, incdlecd pajura sa de lernn, se inil{d pini deasupra norilor qi zburd inspre turn, spie acea parte a lui, unde ttia ci se afld o ferestruici. Ajunse acolo $i b6tu in geam. Tarevna rdmase tare mi.atA. in fala ei se afla un voinic nespus de frumos. Spune-mi cine eqti, vrednicule voinic? intrebi ea. - Deschide fereastra gi o s5-gi spun indati cine sint. Copila deschise fereastra ti pajura de lemn intri zburind in odaie. fareviciul cobori, ii dddu binele qi-i povesti copilei cine era Si cum
ajunsese acolo.

$i rimaseri afa, privindu-se fermecali, fir6 sd-gi poatd lua ochii unul de la celdlal. lareviciul o intrebd dacd s-ar invoi sil ia de b6rbat. . - Eu n-am nimic impotrivi, zise 1arevna, dar md tem cA tiiculul $i m5icula mea n-or si md lase. Didaca cea rea insa, care era pusd s-o pdzeascd pe la.evni, simti ci se punea ceva la cale. Alerg, intr-un suflet la palai,i dadu totul in vileag, ci aga gi ata, venise cineva in zbor la larivnd, iar voinicul cu pricina se ascunde in casa unei batrine. Veniri tot atunci strijile, il intfdcard pe larevici qi il tiriri la oalat. Acolo, pe tron - impiratul qedea, minios era, cu toiagu_i de lemn in podele
izbea.

poruncesc si fii spinzurat chiar miine! il duserd pe larevici la temnild, il ldsari singur acolo qi-l zivorird cu niqte lacdte zdravene, zorii zilei ii minard in piali pe toli ori;enii, Fuseseri inrtiinlali c6 -in va fi spinzurat nelegiuitul voinic - ce se furi$ase in turnul tarevnei. $i iatd cA sosi cdldul, fu inblfate spinzurdtoarea $i venira. ca si fie de fald- la execulie, insugi impiratul cu impiriteasa. Il adusera in piald gi pe larevici. Acesta se lntoarse cdfe impirat . rosll: s1 indllimea ta, ingdduie si-mi spun ultima dorinli. Tarul se incruntd, dar n-avu incotro, nu-i putu refuza.

cutezat, ala qi pe dincolo, tu, un tilhar de drumul mare, - Cum ai porunca sd nesocotetti mea impdriteasci $i sA int.i in turn? Am st

Fie, vorbe$te.

100

'i

am

a fost adusi. Intre timp, lareviciul fusese condus lingi spinzurdtoare;i urcat' pe o mice scard. Chiar atunci solul ii inmind bocceaua. Jareviciul o desfdcu, se silte pe pajura de lemn $i ia-l de unde nu-i. Se indlli deasupra spinzuritorii, deasupra impdrarului. deasupra inlregii mullimi. Impiratul se viicdrea: Pune1i mina pe ell Jineli-l! Are si scape! Iar lareviciul iti indreptd pajura spre turn, zburi pini in dreptul ferestrei cunoscute, o prinse intr-o imbrititare pe larevnd $i o a$eze in fala lui, pe pajura de lemn. Ei, fecu el, de-acum nu trebuie sd ne mai temem, nici eu, nici tu, de nici o poterd. $i pajura ii purti, in goana mare, pini in impirdtia lareviciului. Acolo, bietul timplar zicea in hrubele temnilei, dar nu-qi lua ochii de la cer: oare nu cumva s-o intoarce lareviciul? Nu de alta, dar miine, se implinesc doui siptimini gi daci feciorul impiratului nu se intoarce, el, timplarul, o sA stea atirnat cu funia de git. Cind, deodat;, ce sd vadi? Sus, in vdzduh, zbura pajura lui de lerrrn, dar il purta nu numai pe larevici ci qi o preafrumoasi copili. Pajura se ldsd din zbor, in mijlocul curfii palatului imperatesc. Tareviciul iqi ajuti mireasa sd coboare qi porni cu ea spre tatil ti mama sa. Le povesti pe unde a colindat timp de doud sdptdmini. Aceltia, cuprrnlr de bucurie, il iertari pentru durerea ce le-o pricinuise, iar pe timprar il eliberari din temniti. Impdrarul ficu un ospil de pomini. Iar nunta au sirbitorit-o cu totii

Impiratul nu se putu impotrivi $i trimise un sol, Legitura ceruti

Dd porunci unui sol, si tragd o fugd pini la casa bdtrinei la care si-mi aduce o legituri ce-am l6sat acolo. -stat $i

trei luni incheiate.

^\

\ \

\\FN

MOROZKO. GERUL
fost odatd ca niciodat5. A fost odat; un mo$ ti-o babi. Moqul avea o fata, baba avea $i ea o fate. Pe fata ei, baba o alinta, o dezmierda, iar pe fata mogului o ura, toatd treaba pe seama ei o lasa, din nimica o certa, o dojenea qi nici cu mincarea n-o prea lnghesuia. Fata nu se dddea in lituri de la nici o munci, fecea toati treaba cum i se poruncea, mai bine nici ci se putea. Oamenii cind o vedeau cu lauda nu mai conteneau. Pe citd vreme despre fata babei numai a;a spuneau: nu fese, de tors nu toarce. la uitali-vd Ia uitativi la ea, de lesut

la ea, trindava-lene$a! Din pricina asta baba se ficea qi mai rea, 9i mai arldgoase. Iar fetei mogului ii fdcea zile fripte. $i se gindea intruna cum ar face s-o piardd. Intr-o zi mo$ul pleci in oraq dupi tirguieli. Baba cea rea, impreund cu fiicS-sa. puserd lucrurile la cale:
103

Ei, acuma, ii facem noi de petrecanie, du$mancei dsteia! Baba o chema pe fatd gi-i porunci:
Haide, du-te la pidure dupi vreascuri! - Dar mai avem destule vreascuri acasi. i-a zis fata. - cea Baba rea se rdsti, betu dir picior, apoi, impreuni

nepustird la ea qi o aiungari afari din izbA. Cind a v;zut fata cd n-are incotro, a plecat la pidure. $i era urr gcr de crepau pietrele, gi-un vint rece ca gheafa bitea, ti-un viscol hain visco_
izba incdlzitd $i i$i tot spuneau: Acuma, chiar cd nu se mai intoarce nesuferira aceea! Are sa degere in pidure! In vremea asta, fata ajunse la pddure, se opri sub un brad rdmuros prinse a se uita imprejur, ne[tiind incotro s-o apuce si ce sd facd.., Si Deodari se auzird zgomore $i lrosnituri: Morozko-Cerul alerga prin bridiq, Morozko-Gerul gonea prin mestecinit, dintr-un copac in altul se silta, scirliia d ronldia. Cobori din bradul rdmuros gi. zise: - Bund ziua, fati frumoas5! Cum de-ai nimerit la mine in pidure pe
lea... Baba

cu fiici_ia,

se

ti fata ei se purralr de colo-colo prin

fdri sd ascundd nimic, cum ci nu venise in pidure de buni voie. Morozko-Gerul o asculte si-i zise: Ba nu, fatd frumoas5, nu dupd vreascuri te-au trimis ele aici, Dar. de vreme ce ai venit in pidurea mea, vreau se vdd $i eu cit de harnicd efti! Ii didu un fuior, un fus $i-i poruncl: Si torci din fuiorul dsta iir de bumbac, din el si leri pinzA Fi din - s5-mi pinzd coqi o cdmag5! Cum spuse asta, Mo.ozko-Gerul plecd. Fata nu mai sr6tu la ginduri ci se apuca firb inrirziere de rreaba. Cind simfea cd ii ingheald degetele sufla pulin asupra lor, le incilzea, la lucru. Munci a;a, firi sd-gi dezdoaie spinarea, toat6 noaptea. La un Si singur lucru se gindea: cum sd facd, cum sd dreagd ca sd coasd o cdmagi cit mai frumoase. Dimineala iar se auzird zgomote ;i trosnituri in preajma bradului: era Morozko-Gerul. indati ce vizu cimasa. o leudi: Ei, fatd frumoasS, tare mege$ugit mi-ai lucrat cimata! si Morozko-Gerul scoase o ladd mare, ferecati, i-o puse fetei dinainte qi zise Dupd muncb ;i rdsplatd!

gerul Ssla? Fata ii povesti,

104

:1.

mosul!

Pe urmi, imbrici fata intr-un cojocel cdlduros, ii legi pe cap o basma infloratd qi o scoase la drum: Mergi sdnitoasd, fatd frumoasS! S-or gdsi pe aici nifte oameni buni care se te ajute si ajungi acasi, Spuse asla ti ie fAcu ne\iizut. parca nici n-ar fi fost. In vremea asla molul se inlorse5e acasa, Unde imi e fata? intreb5 el. - Pei, s-a dus Ia pidure dupi vreascuri inci de ieri $i uite cd nici acuma nu s-a intors... Pe mo; il cuprinse ingrijorarea, aga cd nici nu dezhimi calul, ci porni grabi in spre pddure. Cind, ce sA vad5? Chiar in marginea drumului statea fata lui, veseli li gitit5. Mo$ul urci fata in sanie, incdrci lada cu darurile lui Morozko-Gerur tot acolo ti porni spre casi. Iar baba cea rea gi fiici-sa la masi tedeau, pldcinte-nfulecau $i a$a vorbeau: - Ehei, vie nu se mai intoarce ea acasd! Doar oasele o sd i le aduci

Dar c;leluga, litrind de dupi sobd zise: * Ham, ham, ham! Fata moqului cu daruri scumpe o si vie! Dar pe fata babei n-o vrea nimeni de solie! Baba ii didu cdlelu$ei pldcinta, ba o ti bitu cu vitraiul. Taci, netrebnico! Mai bine zi ata: ,,Fata babei dragd - nunta o s-o faci, a moqului fati moarti o sd zacd!" - una 5i buni: Dar cSleluta o linea Fata mosului - cu daruri scumpe-o si vie! Dar pe fata babet n-o vrea nimeni de sofie! rumeni qi gdti$i iati cd poarta scirfii, u$a se deschise;i in izbi intrd td fata mo$ului, iar in urma ei oamenii aduseri o ladi mare. imDodobitd de jur imprejur cu flori de gheala. Baba, impreuni cu fiicd-sa, se nipusti.S asupra lizii, incepurd si scoati de acolo, si cerceteze, pe lavtele din jur si a$eze, toate hainele, g;telile Si nu mai conteneau cu intrebirile: Cine ti-a dat daruri atit de minunate? Baba, indati ce aflS cum o respldtise Morozko-Gerul pe fata motului, porni sd alerge dintr-un capit in celdlalt al izbei, o imbrdcd qi o infofoli pe fiic;-sa, ca sA nu-i fie cumva frig, ii viri in mini o legdturi cu plicinte $i-i porunci moqului s-o ducd in pddure gi pe ea: Fata mea o si capete doui ldzi din astea!
106

A dus-o mosul in pidure pe fata babei ti a l;sat-o sub bradul rAmuros. Fata stitea, de jur imprejur privea, de frig se zgribulea, vorbe de ocar5
strlga:

De ce nu mai vine odatd Morozko Ala? Pe unde, a;a $i o fi hoinirind?

pe dincolo,

Dar, chiar atunci se auzird zgomote ti trosnituri: Morozko-Gerul alerga prin brddig, Morozko-Gerul gonea prin mestec;ni$, dintr-un copac in altul se sdlta, scirliia $i rontiia. Cobori din bradul rimuros 9i zise: De ce ai venit la mine, fatd frumoase? - Oare, chiar nu Etii qi singur? Am venit si-mi dai daruri scumpel Morozko-Cerul zimbi qi zise: vreau ni$te Bine, dar mai intii, ca si vdd cit de harnicd efti
mdnuqi sd-mi impletegtil I-a dat andrele, un ghem de lini 9i a plecat. Fata babei arunci andrelele' in zipadi 9i izbi cu piciorul in ghemul de lind: Ia te uitd ce-a nAscocit moqneagul! Unde s-a mai v5zut, unde s-a mai-pomenit, sd stea cineva pe un ger ca ,sta ;i sd impleteascd? $i ata i1i degerd degetelel Dimineala se auziri irosnete fi piriituri ;i veni Morozko-Gerul, Ei, fate frumoase, ia sd vedem, cum ai scos-o la capit cu ceea ce cerut se-mi metteretti? ti-am Fata babei se ndpusti la el: Ce me$terit ti se n5zare, betrin netot ce efti! Ce, efti chior, nu vezi? M-a pdtruns frigul pind la os atteptindu-te aici, abia mai risuflu!... Ei, dupi muncd va fi ;i rdsplata! zise Morozko-Gerul. iqi scuturd o data barba qi cind se porni o furtuna $i-un viscol acoperi toate cArarile fi toate drumurile. Iar Morozko se f6cu nevizut, de parca nici n-a fost. Fata babei o porni incet, fdrd drum, fArA cirare fi nimeri intr-o rip5. Acolo, cit ai clipi, o acoperi zdpada... Cind de-abia se cripa de zil6, baba incepu sd-l zgilliie pe mof, il trezi gi-i porunci si se duci in pidure sd-i aduc5 fata. In vremea asta ea se apuca sd coaci plicinte. C5leluqa ins5, stitea sub lavil5 ti ittra: Ham, ham, ham! Fata mofului nunta o s-o faci, iarA fata babei moarte o se zacd! Baba ii dddu cilelu;ei pldcinte, ti o bttu stralnic cu vitraiul: Taci, netrebnico! IndoapS-te cu pldcinte fi nu mai vorbi a$al Mai bine zi: ,,Fata babei cu daruri scumpe o s; soseasci, fata mo$ulul mire n-o s5-qi mai glseascS!"
t0'7

CAIelu$a insi minci pldcinta Si iar o tinu pe_a ei; Ham. ham. ham! Fala mo$ului nunta o s-o facd, iare fata babei _ moarti o se zacS! Baba se nelini$ti:

.Vai de mine, daci, . intr-adevdr, prlerte ceva rbu fata mea? Dacd in drumul spre casi se vor pie;de darurile acelea scumpe? Ia, s; dau eu o fuga in urma mo$ului!" _ igi puse quba qi o lui la goani spre pAdure. Iar viscolul urla gi mai grozav, zdpada o-nvirtejea $i mai tare. Drumul era troienit, nu se-mai vedea... Baba cea rea se rdtdci qi zipada o troieni. o cduti ti o tot cSuti prin pidure pe fata babei, dar n_o gdsi. ^^ Yolul, Cind s-a intors acas5 nici pe babd n-a mai gasit-o. Si_atunci i_a adunal - cu pe vecini. gi impreund ei au inceput si le cautei Si pe babe qi pe fiica ei. Au ciutat Si-au tot cdutat, toate troienile le-au rdscolit dar de ldsit nu le-au mai gesit, $i de atunci a inceput mosul sd vieluiasci numai cu fata lui. De cum a venit primivara insi, pe fatd a pelit-o un voinic fierar-merter fdwar, - Au ficut o nuntd plini de veselie 9i au trdit cu tofii in dragoste qi buna inlelegere. Tot a$a mai trdiesc ei gi acuma.

POUESTE OESPRE MERETE TINERETII SI APA UIE


fost odatd ca niciodatd. A fost odati, intr-o oarecare Frd, intr-o oarecare impirdlie, un impdrat cate ayea trei feciori: pe cel mai mare il chema Fedor, pe cel mijlociu Vasili, iar pe mezin Ivan. impiratut era bitrin, foarte bdtrin pi ili pierduse vederea a orbit, - miri ti dar auzise ci undeva departe, la caphtul pemintului, peste noud noui 1dri, se afli o gridind in care cresc merele tinerefii d o fintini cu api vie, Daci bdtrinul ar minca un singur mdr din acelea ar intineri, iar giar daci spdla cu apd vie ochii s5i orbi, ar vedea din nou. impiratul ficu un ospdl cum nu s-a mai pomenit, chemd la ospil pc toli printii qi boierii gi le zise: Oare se g;sefle printre voi, copiii mei, unul ales intre aleqi, indrizne{ - indrdznefi, intre care ar vrea sb se duci peste noul mdri qi noui 1dri, departe, la capdtul pdmintului ca si-mi aducd merele tinerefii fi, intr-un
109

urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-a$ lisa moqtenire jumitate din impirilie. Dar cei de fafd ticeau, vorba ceea: cel mare se ascunde dupi cel mijlociu, nijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce si-i mai ceri? Atunci ie$i in fald Jareviciul Fedor qi zise: Nu ne rabdd inima si instrdinim impArdlia, O si plec la drum eu insumi ca sa aduc pdrintelui ti impiratului meu merele tineretii $i, intr-un urcior cu doudsprezece guri. apd vie. gi Tareviciul Fedor se duse la grajdurile impdriliei, i$i alese un cal neincdlecat, ii puse un cip;stru-necApasfuit, luA un bici nebiciuit. Dotrivi douasprezece chingi neinchingate. $i inca una pe deasupra - nu de dragul frumuselii ci al bAiniciei... gi porni Jareviciul Fedor la drum. De rdztrt toli l-au v5zut cind a-ncdlecat, dar nici unul n-a vdzut incorro
s-a indreDtat... Daci a mers aproape, ori a mers departe, daci a mers in jos, ori a mers in sus, cine $tie? Atita $tim doar cd a mers zj de vard pind-n seard. a mers pind ziua se sfir;i gi soarele asfinli. $i-ata a ajuns la o rdscruce, din care se despa.teau t.ei drumuri. In dreptul riscrucii se afla o lespede de piatrd, pe care stitea scris: scapi tu, dar calul fi-l pripidetti. Spre ,,Spre dreapta de pornelti - dar stinga de pornetti scapd calul, t'u te prdp;de$ti. inainte de porneqti te-asteaptd insurAtoarea". Dupi ce chibzui pulin, Tareviciul Fedor hotdri: ,,Hai s-o pornesc intracolo unde mA a$teapt; insuritoarea", $i coti pe drumul pe care il aStepta inslrrdtoarea. A mers;i a tot mers, pind a ajuns in fala unui turn cu acoperitul de aur. Deodati, vdzu alergind in calea lui o preafrumoasA copili, care ii zise: Fecior de impdrat, lasi-mA sd te scot din qa, vino cu mine sd te ospdtezr cu bucate qi si dormi pe siturate. Nu pot, copild dragA, de bucate n-am trebuinlA, iar cu somnul n-o si-mi scurtez drumul, Trebuie sd merg mai departe. Fecior de impdrat, nu te gribi si pleci, gribe$te-te mai bine sd faci ceea ce-li doreste inima. Si preafrumoasa copili il scoase din ;a qi il duse in turn, I-a dat si oea, I-a ospdtat $i-apoi in pat l-a a|ezat. Dar de-abia apuc; fareviciul Fedor sii se intindd la perete, cA acea copil; r;sturni iute patul, gi el se pribu;i jos in pivnild, unde era o groapd adincd... Daci a trecut multi sau pulini vreme, cine sd $tie? Doar ci intr-o zi impiratul iar fdcu un ospdf, ii chemd pe prinli ti pe boie $i le zise:
I

l0

nire jumetate din impdrilie. $i din nou: cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dupi cel mic, iar celui mic ce s6-i mai ceri? $i-atunci ieqi in fatd lareviciul Vasili: - drag, nu md rabdi inima sd las impirilia pe miini striine. Tdicutule O si plec la drum eu insumi, o si aduc lucrurile cerute qi o si 1i le ofer cu mina mea. gi lareviciul Vasili se duse la grajdurile impdrAliei, alese un cal neinc51ecat, ii puse un cdpistru-nec;pastruit, lud un bici-nebiciuit, potrivi douisprezece chingi-neinchingite qi incd una pe deasupra. $i porni la drum lareviciul Vasili. De v5zut - toti l-au vdzut cind a-ncilecat, dar nici unul n-a vizut incotro s-a indreptat... $i iati cd ajunse la rdscrucea unde se afla lespedea de piatrd qi citi: scapi tu, dar calul li-l prdpideFti. Spre ,,Spre dreapta de pornelti srlnga de porneSri - scapa calul. dar lu le prapade)ti, inainte de porne)li te-atteapti insuritoarea", lareviciul Vasili chibzui cit chibzui ti o lud inainte, pe drumul pe careJ attepta insur;toarea. Ajunse la turnul cu acoperi|ul de aur. ln calea lui alergi preafrumoasa copili qi-l pofti si se ospdteze cu bucate fi sA doarmd
pe sdturate.

Copii, care indriznet intre indrdzneli, vrea si-mi aduci merele tineretii ti, intr-un urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-af l;sa mofte-

intrebd:

Fecior de impdrat, nu te gribi sd pleci, gribe$te-te mai bine si faci-ceea ce iti dore;te inima... $i ea l-a scos din;a qi l-a dus in turn. I-a dat sA bea, l-a ospitat, $i-apoi in pat l-a a$ezat. Dar de-abia apuci Jareviciul Vasili sd se intindd la perete, cX fata, rasturnd din nou patul ti el se pribqi in pivnili. De-acolo, de jos, cineva

Cine cade din cer? Jareviciul Vasili. Dar cine e prizonier? - Eu, Tareviciul Fedor. - Eu, Mei frate, da' $tiu cA am p61it-o! Dacd a trecut multd sau pulind vreme, cine $tie? Doar ci impiratul ficu ospdl pentru a treia oari ti-i chemi pe prinli $i pe boieri. Care indriznel intre indrAzneli vrea sd-mi aducd merele tinerelii qi, intr-un urcior cu doudsprezece guri, api vie? Aceluia i-a$ l6sa moftenlre jumetate din impdrdlie. $i din nou cel mare se ascunse dupi cel mijlociu, mijlociul dup6 cel mic, iar celui mic ce sd-i mai ceri?

ll1

copil?

ie5i in faqa Ivan-Jarerici ;i zise: Tdicutule drag, revarsd binecuvintarea ta asupra mea, din creltetul - meu infierbintat, pini la tilpile sprintenelor capului mele picioare. ca sa ajung departe, Ia capitul p;mintului sd aflu. pentru tine merele tinerelii Si apa vie ti sd-i mai aflu qi pe frdliorii mei. $i impiratul ii dddu binecuvintarea sa. Iar Ivan-farevici se duse la grajdurile impdrdliei ca sd-qi aleagi un cal dupi chibzuinla dorinla sa. $i Ins6, de cum se uita Ia vreun cal calul incepea si tremure, iar de punea mina pe vreunul callrl se pr6buqea la pimint. A$a ci nu putu lvan Jarevici sd-pi aleagi un cal dupi chibzuinld qi dorinld. Ieli ingindurat, cu capul mai jos de umeri plecat, Deodat5 ii ieri in cale o slujnicd betrini de la curte: - Buni ziua, Ivan-Jarevici! De ce egti supdrat ,i-ntristat, dragul meu

Si -arunci

sd nu mA intristez, buniculo, daci nu pot gisi un cal dupi - Curn chibzuinfi qi dorinlS? * Ehei, de mult ar fi trebuit si mi intrebi pe mine. Calul cel bun sra in pivnilS legat, cu lanluri grele ferecat. Numai daci izbutesti si-l iei o sa ai cal dupe chibzuinla Si dorintd. Ivan-Jarevici se duse la pivnili, izbi cu piciorul u9a de fieryi u$a pivnilei se incovoie. Atunci el i$i lui avint $i siri lingd calul cel bun, iar calut iqi puse picioarele din fald pe umerii sii. Ivan-Jarevici nu se clinti din loc. Si-atunci, calul rupse lanlurile de fier, siri afari din pivnili $i-l scoase fi pe Ivan-Jarevici de acolo, Ivan-tarevici ii puse un cdpistru necipistruit, il ingeui cu o ta nein;euatd, potrivi doudsprezece chingi neinchingate qi incd una pe deasupra nu de dragul frumusetii ci de drasul laimei lui de voinic. $i porni Ivan-Tarevici la drum, De vizut l-au vdzut cind a_ncile_ - tati cat, dar nici unul n-a vizut incotro s-a indreptat... Cind ajunse la rispintie stitu lvan-Tarevici si chibzuiascd: ,,Spre dreapta de pornesti ti-l pripidetti.,, Si-atunci, unde sa - calul mi mai duc fdrd cal? ,,Inainte de pornetti te afteaptd insurdtoarea,,; - stinga de porne$ti scapa cd doar n-am pornit la drum pentru asta, ,,Spre calul";;sta-i cel mai bun drum pentru mine. $i coti pe drumul pe care calul scipa, iar el se pripddea. Dacd a mers mult sau pulin, daci a mers in jos sau a mers in sus, daci a mers Desre pajilriinverzire. dri pe piscuri pierruire. cine se ftie? Atita $rim, ca a mers zi de vard pind-n seari, a mers pind ziua se sfirgi;i soareLe asfinli, $i-arunct didu peste o colibd,
112

Coliba pe-un picior de gdini stdtea Si-o ferestruic; avea. - Colibd, colib5, te-opregte cu fala la mine, pddurea la spateJi rimini! Cd eu, iniuntru voi inlra, qi-afard iar m-oi strecura. Coliba se opri cu spatele la pidure ti cu fata la lvan-Tarevici. El intrd ineunfu; acolo tedea Baba-Cloanla cea betrind. Fuior de mitasi torcea, dar firul peste umdr l-azvirlea. Ptiu, ptiu! ficu ea, de cind sint n-am pomenit, de auzit n-am auzit, nici de vizut n-am vezut suflare ruseascd. dar azi. uite. chiar suflarea ruseasci, ti inci singurS, a venit aicr. lvan-Jarevici zise la rindul lui: Ehei, BabS-Cloanld-Cotoroanf;, pdsdrii slobode te pripe$ti - penele si-i-jumuletti, 9i pe voinicul strdin il ponegre$ti... Mai bine fdceai, daci te grdbeai voinicului ostenit, de la drum venit, de mincat ti de biut ii dideai ti si doarmi-i a;terneai. Eu m-af fi culcat, tu la cdpAtii te-ai fi atezat, tu m-ai fi-ntrebat, eu rdspunsuri li-at fi dat de unde-s ti-al cui sint. $i Baba-Cloanta fdcu totul cum se cuvine: lui lvan-farevici si minince si bea ii didu qi patul i-l agternu. Apoi se aqezd la cepdtiiul lui qi prinse aJ intreba: - Al cui e$tir voinic vrednic $i-ostenit, caldtor din drum ivit, qi de unde vii? Din ce impdrSlie etti? gi-al cui fecior, cine sint tatil ti mama ta? bunico, din cutare fard, din cutare impdrdlie, mi cheama - PAi, eu sint, qi-s fecior de impdrat. Vreau sd merg departe, la capitul Ivan-Jarevici, pamintului, peste noui mdri gi noud {eri, ca sd aduc api vie $i merele tinere(ii. Ei, dragd tinere, pin5 acolo ai de mers tare mult: apa vie Si merele tinerelii se aflS in stdpinirea unei copile cutezitoare gi neinfricare pe numele ei Ochi-Albaqtri, iar copila aceasta imi e nepoati de singe. Nu $tiu, zau, dacd vei dobindi de la ea bunurile pe care le cauti,,. Pii, bunico, te-ag ruga si potrivetti pe umerii mei puternici, capul tau ca si mA inzestrezi cu inlelepciune qi chibzuinld. mulli voinici pe-aici au venit, dar pufini cu respect mFau - Ehei, vorbit. Ia calul meu, copile, cA e mai sprinten ca al tiu, el are sd te duci la sora mea mijlocie gi ea o sA te invefe ce ai de fdcur. Dimineala, Ivan-larevici in zori se sculi, fala albd ti-o spdli; ii mullumi Babei-Cloanla cil addpostise peste noapte qi, incdlecind pe calul ei, pleca. Deodatd ii spuse calului: Stai: Mi-am pierdur o mhnu5ii. Iar calul i-a rispuns: In vreme ce tu mi-ai vorbit, doud sute de verste-am gonit...

l3

ajuns lvan-Jarevici aproape, si fi ajuns departe, cine frie? $tim doar ce ziua-n noapte se sfirtea, cind ziri in depirtare o colibd rotitoare, pe-un picior de geini ti c-un geam mic pentru lumini. Colibi, colibd, te-oprefte cu fala la mine, pddurea la spateJi rAminil Ca eu, induntru voi intra, ti-afari iar m-oi strecura, Coliba se opri cu spatele Ia pddure ti cu fala la el. DeodatS, se auzi nechezatlrl unui cal, iar calul pe care se afla Ivan-Ta_

Si fi

revici ii didu rdspuns. Caii crescuserA in aceeagi herghelie. Auzind nechezatul lor, Baba-Cloanla
td

zise:

- inci gi mai b;trin5 decil cealal_

a venit singur5 aici. Ah, BabS-Cloanli-Cotoroanld, primeqte-1i oaspetele cinstindu-i vefmintul li prefuie$tel dupi cum i-e chibzuinfa. Mai bine mi-ai griji calul, iar mie, voinic ostenit, de la drum venit, sd mdninc gi sd beau mi-ai da, si mA culc mi-ai aqeza... Si Baba-Cloanfa fdcu totul cum se cuvine: calul i-l griji, iar lui lvanJarevici si minince 5i s, bea ii didu, patul i-l a;ternu,;i-apoi sd-ntrebe incepu: cine-i, de unde-i, $i-ncotro se-ndreaptd. Pii eu sint, bunico, din cutare [are, din cutare impdrilie, md cheama Ivan-Tarevici ti sint fecior de impdrat. Md duc si iau apa vie fi merele tinerelii de la cutezitoare $i neinfricata copild Ochi-Albastri... Ehei, dragul meu biieta$, nu Friu dac; vei dobindi bunurile pe care le cauli. Ai nevoie de inlelepciune, de multd inlelepciune ca sd poli rdzbi pina la nein lrrcara Ochi-Albatrri: - Pdi, bunico, te-ag ruga sd potdvetti pe umerii mei puternici capul dumitale, ca sa me inzestrezi cu inlelepciune gi chibzuin{i. mulli voinici pe la mine-au venit, dar pufini cu respect mr-au - Ehei, vorbit. Ia calul meu, bdiete, ti du-te la sora mea mai mare. Ea are si te invele mai bine decit mine ce ai de ficut. $i iatd ca lvan-larevici, innopta la bitrina aceasta, iar dimineala in zori se sculi, fala albd !i-o spdl6. ii mullumi Babei-Cloanla cal adipostise peste noapte Si, incilecind pe calul ei, plecd. Iar calul acesta se dovedi incd fi mai sprinten decit celalalt. Deodatd Ivan-larevici ii spuse:
r

Ptiu, ptiu, de cind sint n-am pomenit, de-auzit n-am auzit, nici de v;zut n-am vizut suflare ruseasci, dar azi, uite, chiar suflarea ruseasca

Se vede treaba ci mi-a venit in ospelie surioari-mea. $i ie;i in pridvor.

l4

Stai, mi-am pierdut o mdnu$d: ii rispunse: -calul In vreme ce tu mi-ai vorbit, trei sute de vrste-am gonit... Ei, dar fapta anevoie se sdvir$e$te, repede doar poveste; se poveste$re. $i merse lvan-Jarevici zi de vard pinS-n seard, merse pind ziua se sfirgi fi soarele asfinli. Chiar atunci dddu peste o colibd; coliba, pe-un picior de giin5 stdtea qi-o ferdstruicd avea. Coliba, colibi, te-opreqte cu fala la mine, pedurea la spate-ti rdmind! Nu stau aici o suti de ani se trSiesc, doar o noapte rimin, si mi odihnesc. Deodat5 nechezi un cal, iar calul pe care era Ivan-Tarevici neclteza el. fi Ieli in pridvor Baba-Cloanla $i mai bitrini decit cealaltd. Se uiti, calul sord-si il cunoscu, dar pe celirelul striin, pe preafrumosul voinic._

Iar

nu...

Atunci Ivan-Tarevici o rugi, cu pleciciune aleasi, sd-l lase pentru_o noapte la dinsa in casd, Iar baba n-avu incotro! Ca doar popasul di noapre nuJ poarti nimeni cu sine, popas de noapte i se cuvine oricui: ti cilSrelului, li pedestrului, ti siracului $i bogatului. Baba-Cloanla flcu rotul dupA rrebuinti: calul il griji, pe Ivan-Tarevici cu bucate fi biuturS-l omeni, qi-apoi sd-ntrebe se porni: al cui e, de unde_i $r-ncotro se-ndreaptd. eu sint din cutare lard, din cutare impirilie, Ivan-Tarevici - Pii, bunico, mi cheami ti sint fecior de impdrat. Am fost la sora dumitale cea mai micd. ea m-a trimis la cea mijlocie, care ti ea m-a indrumat Ia dumneata. Te rog sa potrivegi pe umerii mei puternici, capul riu, ca sd md inzesrrezi cu inte_ lepciune ti chibzuin$, $i astfel sd aflu cum pot cipdta apa vie qi merele rinerept de la viteaza copilS Ochi-Alba$tri. Bine, fie, o sd te ajut, Ivan-Tarevici. Ochi-Atbattri, copila aceea puter_ - viteazd nici, ti cutezdtoare - e nepoata mea. imp6rdlia ei e imprejmuiti cu un zid inalt de trei stinjeni * $i gros de unul, iar la poartd stau de straii lreizeci de uria;i. Ei n-au sd te lase nici sA te apropii de poartd. De aceea tre_ buie sd te duci acolo la miezul noplii, cilare pe calul meu cel bun. Cind ajungi in dreptul zidului, plesnegte calul peste coaste cu biciul nebiciuit. $i calul o sa sarA peste zid. Tu si pripone$ti calul gi sd te duci in grddind. Acoio ai si vezi mdrul cu merele tinerelii iar sub mir o fintini. 56 rupi trei mere - inrr-un nu mai multe. $i sd iei din fintini apd vie ureior cu tlouisprezece guri. OchiAlbaftri, nepoari-mea, la ceasul acela doarme. iar tu. nu cumva sa

Srinjen

2,13,1 m.

115

furiFzi in turnLrl ei, ci sd incaleci calul $i sAl plesnetti peste coastele rotate. $i calul o si te treaci dincolo de zid. Ivan-Tarevici n-a mai rdmas peste noapte la bitrinS, ci a incilecar pe calul ei cel bun qi, in puterea noplii a pornit la drum. Calul gonea, peste mla$tini, peste billi sdrea, riuri qi lacuri cu coada mdtura. DacS a mers aproape, ori a mers departe, daci a mers in jos, ori a mers in
te
sus, cine $tie? Doar cd Ia miezul noplii lvan-Tarevici ajunse la zidul cel inalt, In fala porlii strijile dormeau toli cei treizeci de uriasi. El struni calur cer bun $i-l plesni cu biciul nebiciuit. Calul se minie qi sdri peste zid. Ivan-larevici descilecA, intri in grddind qi ce sd vadS? Un m;r cu frunze de argint, cu mere

de aur, iar sub mir o fintind. Ivan-Jarevici rupse trei mere, nu mai multe qi umplu cu api vie din fintini urciorul cu douisprezece guri. Dar grozav i;i mai dorea s-o vadd cu ochii lui pe copila puternici, viteazi ti cutezdtoare, adici pe Ochi-Albaftri. $i-atunci, Ivan-Tarevici intri in turn Si ce si vadi? De o parte. dornrcau qase copile voinice, neinfricate, puternice, de cealalt; parte altele $ase, iar la mijloc, stApina Ochi-Albaftri, fdrd griji dormea, cu vuiet de cascada rasufla. lvan-tarevici nu se mai putu stdpini: se aplec5, o sirut, qi ieqi... Incileci pe calul cel bun, dar caiul ii zise cu grai omenesc: Eh, Ivan-Tarevici, de sfatul primit n-ai ascultat. $i-n turn la OchiAlbattri-ai intratl Acum eu n-am si mai pot sdri peste zid. Ivan-Jarevici biciui calul cu biciul nebiciuit. Uf, imbuibat afurisit, sac de nutre! ce egti, ce, vrei pe-aici si adormim, capul sd ni-l pripddim?... Calul se minie mai tare ca inainte Si sari peste zid, dar atinse cu o potcoave corzile de sirmd de pe el, care vijiir5, iar clopotele sd bati porniri. Copila Ochi-Albattri se trezi 5i descoperi furti$agul: Sculali-vi toli Si toate, pr;dali am fost de bunuri insemnare. Porunci si i se pund gaua pe calul cei semel ti, impreuni cu douisprezece copile voinice, neinf.icate Si puternice, porni potera pe Lrrma Iui Ivan-Ta.evici. Gonea Ivan-Jarevici din toatd puterea calului, dar si neinfricata OchiAlbaqtri gonea in urma lui. Cind ajunse la Baba-Cloanta cea mai mare, un cal inFuat, gata pregdtit de drum il a$tepta. El se avintd din mers de pe calul lui de-a d.eptul pe celdlalt $i goni mai departe... Ivan-Tarevici pe poarti iepi, neinfricata Ochi-AlbaStri in poarti se ivi ;i o intrebd pe Baba-Cloanla: Bunico, n-a ritdcit pe-aici, vreo fiar;? Nu. fetito.

l6

nu se grdbea. Neinfricata copil5 Ochi-Albaqtri bdu laptele;i iar porni sd goneasc; dupd Ivan-Tarevici. Cum ajunse la Baba-Cloanfa cea mijlocie, Ivan-Jarevici schimbi calul qi iar goni mai departe. El pe poarte ieii neinfricata Ochi-Alba$tri, in DoartA se ivi: Bunico, n-a ritAcit pe-aici, vreo fiar5, nici n-a trecut vreun vrednic voinic? Nu, fetilo. Dar tu stai li mdninc; niqte blinii c; elti ostenit5 de drum lung. trece mult timp pind sd le faci dumneata, - Ehei, Se poate, fetilo? PinS si prinzi tu de veste am qi isprdvit... Baba-Cloanta se apucd de blinii, de ficut le ficea dar de grdbit nu Si gribea, se Neinfricata Ochi-Alba$ri minci qi iar porni si goneascd dupi Ivan-Jarevici. lar el ajunse la Baba-Cloanla-mezina, descileci, tot atunci incilecA pe calul sdu de viteaz Si iar porni mai departe. El pe poartd iegi neinfricata OchiAlbattri in poarti se ivi gi o intrebi pe Baba-Cloanfa, daci n-a trecul vreun vrednic voinic. Nu, fetilo. Dar tu, bine-ar fi g te-mbdiezi, ca esti ostenitA de drum lung. Ehei, pini se infierbintd apa, trece mult timp, - Se poate, fetifo? PinA si prinzi tu de veste am qi ispr;vit... Baba-Cloanla pregiti qi baia celelalte, dupi trebuinld. Neinfricata $i copili Ochi-Alba$tri se imbiie, st;tu si se odihneasci ti iar o luA la goana. Calul ei de pe-un munte, pe altul se-avinta, peste lacuri qi riuri sirea. $i-aqa incepu sd se apropie de Ivan-larevici. El v5zu potera pusi pe urmele lui: douisprezece viteze copile qi a treisprezecea * neinfricata Ochi-Albattri chitind cu toatele si-l ajungd, trupu;orul s5-i stripungA. Cind calul lui-incepu si se domoleasci neinfricata copite Ochi-Albatt.i se nipusti asuprA-i strigind: fire ingiduinfa mea apd din pu1 ai sorbit, puiul n-ai acoperit! - Tilhare, Iar el ii strigd la rindul lui: Atunci, hai si ne depdrtim la trei serituri de cal pi-apoi si ne misurdm puterile.
I t'7

n-a trecut pe-aici, vreun voinic? - Nici Nu, fetilo. Dar tu, stai qi bea ni$te ldptitor cd esti ostenite de drum lung, - De bdut a$ bea, dar pind mulgi vaca, nu te pot agepta. - Se poate, fetilo? Pind sd prinzi tu de veste am isprdvit... li $i s-a dus Baba-Cloanla sA mulgi vaca, de muls o mulgea, dar de gribit

$i pe dat5, Ivan-Jarevici qi neinfricata copild Ochi-Alba$tri la rei sdrituri de cal s-au depirtat, buzduganele ti-au luat, l5ncii lungi, frumos chitite, sdbii bine asculite. Si de trei ori au luptat, buzdugane-au f6rimat, sibii, lanci au vetdmat, dar siJ doboare de pe cal, unul pe celAlalt, n-au apucat. fi-atunci, n-au mai vrut de pe cai sd se izbeasci, ci au descilecat, Si-au trecut la trint5 voiniceasc5. S-au luptat $i s-au tot luptat, zi de vare pini-n sear5, de cind ziua se ivi pinA soarele-asfinli. Dar Ivan-Tarevici, sprinten picior igi scrinti, la pdmint se prdbuti. Neinfricata copili Ochi-Albattri, pieptul alb cu un genunchi i-l strivi, scoase-un mic pumnal de olel, $i s;l implinte in acest alb piept vol. Cind, deodatd, Ivan-Tarevici ii vorbi: Nu mi ucide, neinfricati copili, viteazd Ochi-Alba$tri, mai bine de - dalbe miini m-apuc6, de la pimint mi ridicS, buze dulci tu imi sirutd. $i-atunci, neinfricata copild Ochi-Albaqrri de pe pimint pe Tarevici il ridicd, buzele lui dulci i le sirutd. Dupi aceea iqi intinseri cortul chiar acolo, pe pajittile cele verzi, in cimpia mare, liberi din zare-n zare. Aici, trei zile Si trei nopli la rind au stat tot vorbind qi rizind. Prin logodnA s-au legat, inele au schimbat. Apoi, neinfricata copild Ochi-Albattri i-a spus: Eu o si plec acasi, du-te fi tlr la casa ta, dar, bagi de seami, nu care cumva si te abali din drum.,. Iar peste trei ani si mi aqtepli acolo, in

impirdlia

ta.

Incdlecard amindoi li se despdrtir5... DacA a ffecut multe, ori pufnd vreme, cine mai ttie? CA de! fapta anevoie se sdvirF te, repede doar povestea se izvodeqte. $i iatd ci ajunse lvan-farevici la riscrucea cu cele trei drumuri 9i cu lespedea de piatri;i i;i zise: ,,Halal sA-mi fiel Eu md duc acasi iar despre fratii mei nu mai gtiu nimic". $i, nesocotind ce-i spusese Ochi-Alba$tri se abetu din drumul de pind atunci, Iuind-o pe acela, pe care te-alteaptd insuritoarea.., Ajunse la turnul cu acoperi$ul de aur. Deodatd, calul pe care mergea Ivan-Tarevici nechezd, iar caii fralilor lui ii rdspunseri. Cici caii crescuserd in aceeagi herghelie... Ivan-Tarevici urcd in pridvor, bdtu in u;i cu inelul;i turlele palatului se cldtinari iar cerceveleie acestuia se strimbare. in calea lui alergd o preafrumoasd copild: Ah, Ivan-Tarevici, te-a$tept de-atita timp! Vino cu mine, sA te ospetezi cu bucale qi si dormi pe siturate. Il duse in turn gi incepu sd-l ospiteze. Ivan-Tarevici ins6, de mincat nu prea minca mult sub mas5-arunca, nici de biut nu prea bea mai - mai mult sub masd turna. Apoi preafrumoasa copild l-a dus in iatac:
118

ir:

frafilor

Ivan-Jarevici, Fi dormi pe sdturate. - Culc6{e, Dar Ivan-Tarevici o-mbrinci in pat pe ea, iute patul risturna;i copila in pivnild se pribugi, in groapa cea adincd. Ivan-Tarevici se aplece deasupra gropii;i strigd: E cineva viu acolo? $i din groapS i se rispunse: Da! Jareviciul Fedor $i Tareviciul Vasili. El ii scoase din g.oapi pe cei doi frali ai sii, care aveau felele negre, ca pdmintul ce incepuse s5-i acopere. Ivan-Tarevici ii spdld cu api vie $i fralii se fdcurd ca mai inainte. incilecard toli trei ;i porniri la drum... Dac; au mers departe ori aproape, cine sA ttie? Doar ci au ajuns la rdscrucea cu pricina. Ivan-Jarevici le zrse
sdi:

rece, nigte pui$ori. lvan-Tarevici ti-a scos caftanul li a acoperit cu el puii, iar el s-a adipostit sub stejar. Vremea s-a indreptat $i iati ci veni o pasdre mare, pasirea Nagai. Ea se lisd din zbor, chiar sub stejar, ti ili intrebd puii: Scumpii mei copila;i, cum de-agi scipat cu viald din furtuna 6i - de urgia mai-nainte? Ssi, vorbette mai incet, mam6, ne-a salvat un rus, el ne-a acoperit cu caftanul lui. Iar pasdrea Nagai il intrebi pe lvan-Jarevici: Cum ai nimerit aici. om bun? Fralii mei de singe m-au aruncat in prepastie, ca s5-mi ia merele tinereapa vie. lii ti
r20

Avefi voi grije de calul meu, cd eu mi culc sd mi odihnesc pulin. Se culci pe iarba mitisoas; $i se cufundi intr-un somn adinc, de viteaz adevirat. Atunci Tareviciul Fedor ii zise Jareviciului Vasili: - DacA ne-ntoarcem acasd fArA apa vie $i merele tinerelii - n-o si prea avem parte de cinste, iar tata o sd ne trimitd sd paltem gi$tele... Tareviciul Vasili ii rdspunse: Hai si-l aruncdm in pripastie pe Ivan-Jarevici, iar darurile dobindire de dinsul noi si le ludm gi cu mina noasfe tatei sd le dim. A$a cd, i-au scos din sin merele tinerelii gi urciorul cu api vie, iar pe el l-au ridicat ti-n pripastie l-au aruncat. A cdzut Ivan-Tarevici trei zile $i trei nopli pine acolo, $i s-a oprit tocmai pe ldrmul unei mdri, iar dupi ce s-a dezmeticit, ce sA vadd? Cit cuprindeai cu ochii, de jur imprejur, doar api qi cer, iar sub un stejar bdtrin, chiar pe tdrm, lipau, in bdtaia vintului puternic

ii

Mi-ai scdpat de la moarte copiii, acum poli s5-mi ceri orice doreqti: aur, argint, pietre scumpe, Pasire Nagai, de nimic n-am nevoie: nici de aur, nici de argint, nici de pietre scumpe. Dar, spune-mi cum a$ putea ajunge pe locurile unde m-am niscut eu? Pasirea Nagai i-a rispuns: Adu-mi doud cazane de cite doudzeci de puduri fiecare, cu carne. $i, Ivan-Jarevici a vinat, acolo, pe lirmul mdrii, gitte ti lebede, le-a pus in doui cazane, a potrivit un cazan pe umdrul drept al p5sArii Nagai, iar celdlalt pe umirul sting, qi-apoi s-a alezat ti el intre ele. indata ce a inceput sd-i dea de mincare, pasdrea Nagai s-a ridicat sus de tot, in inaltul cerului
Ea zbura iar el o hrdnea, o hrinea mereu,.. Dacd au zburat depane ori au zburat aproape, cine mai gtie? Doar c6, la o vreme, Ivan-Tarevici a terminat carnea din cele doui cazane. Pasirea Nagai insd intoarse din nou capul spre dinsul. El scoase culitul, i$i tiie o bucati din pulpa piciorului siu qi i-o dddu pisdrii Nagai. Ea zburA cit zburi ti iar intoarse capul. Ivan-Tarevici mai tbie ;i din piciorul celdlalt o bucatd dindu-i-o pdsirii. Si iati cd mai aveau doar foarte pulin pind sd ajungi. Pasdrea Nagai insd iar intoarse capul. $i-atunci, el i$i trie carnea de pe piept $i i-o d;du pisirii. Chiar atunci pasirea Nagai ajunse cu lvan-Tarevici pe meleagurile unde se n;scuse acesta. M-ai hrdnit foarte bine tot drumul. dar o bucatd mai dulce decit ultima .n-am mincat de cind sint, Ivan-Jarevici ii ardti rinile. Pasirea Nagai icni o dati qi dddu afari toate cele trei bucdli de la urmd: PuneJe la loc. De indatd ce lvan-Jarevici le puse la loc bucSlile de carne se prinseri de os ca mai-nainte. $i-acum, Ivan-Jarevici, haide, da-te jos ca eu trebuie sd zbor inapoi, spre casa, Pasdrea Nagai s-a ridicat sus de tot, in inaltul cerului, iar Ivan-Tarevrcl li-a vizut de drum prin meleagurile unde se niscuse el. Ajungind in capitalS qi-a dat seama cd lareviciul Fedor Ei Tareviciul Vasili i-au adus perintelui lor apa vie !i merele tinerelii, crci impiratul se vindecase: i;i redobindise sindtatea dinainte, puterea fi agerimea ochilor. Ivan-Jarevici nu s-a dus la tatil fi la mama sa, ci a adunat in jurul lui pe toli belivanii ce-qi fac veacul prin circiumi, pe toti s;rintocii ;i neisprdvi1ii 1i d5-i. fi line.le de cheiuri prin circiumi.
121

tiaprinsazbura.

!arevici.

Cam tot pe-atunci, departe, la capdtul pAmintului, peste noud mdri;i noud liri, puternica ti neinfricata Ochi-Alba$tri didu naqtere la doi feciori. $i cre$teau cei doi feciori vdzind cu ochii. Ehei, dar repede doar povestca se povesre)le. mai anevoie fapla se savir$este _ ala ce au trecut exact trer anl. Ochi-Alba$tri qi-a luat feciorii, ti-a strins oaste $i a pornit sil caute pe lvan_

acesle \ orbel

. De cum ajunse in imp;refia lui, chiar acolo, pe pajirtile cele verzi, in cim_ pia mare,. iiberi din zare-n zare i;i intinse cortul din pinzd albd. gi, pe tot drumul, de la cortul ei inainte, a$ternu numai posta;uri frumos'coloraLe. Dupe aceea, trimise un sol de-al ei la oraf, care s6_i spun; imparatutui

strigind: MeiculA, miiculd, n-o fi dsta t5icutul nosrru? Nu, copilaqii mei, el este unchiul vostru, primili-l cum se cuvrne, - doi fecioragi dd-i qi scarmini-l qi pe Cei el cu nuielile. Arfta l-au betut cd qi lareviciul Vasili abia a scipat cu fusa. lar i5i rrimise penrru a rreia oara solul la impArar: ^Ochi-Alba)tri Indatd cu tolii $ porneascd, pe cel de-al treilea fecior. pe Ivan_ Tarevici, sAJ g;seasci. De nul vor gasi, roate-mperida i1i voi coiropi, rot pAm-intul lArii 1i-l voi pirjoli. Impdratul s-a speriat foarte tarej a trimis dupd fareviciul Fedor $i dupi Jareviciul Vasili;i le-a poruncit s5J gdseascd pe Ivan-Jarevici, fratele lor. Cei doi frali i s-au aruncat la picioare li $i_au recunoscut fapra:
122

Impirate, pe farevici. Ci de nu ili voi cof - tot pdmintuldi-miJ - toatd-mpArd1ia ropi, fdrii lil voi pirjoli, iard ru_mpirate, al meu rob vei ti. s-a spe.iat $i l-a trimis la ea pe feciorul siu cel mai mare _ pe _ lmpiratul Fedor. Jareviciul $i prinse a inainta Tareviciul Fedor pe postavurile frumos colorate inspre cortul din pinzd aIbd,. Cei doi biiili alergare strigind: miiculd, n-o fi acesta tAicu{ul nostru? - Mdiculi, copilapii mei, el este unchiul vostru. - Nu, porunce$ti si facem cu el? ce Si - Voi, copilatii mei, primiti-l cum se cuvrne. pe data cei doi fecioragi au pus mina pe niqte nuiele $i au inceput sa_l $i plesneasci pe Jareviciul Fedo. pe undeva mai in jos de qale. Atira l_au batut ca Tareviciul abia a scdpat cu fuga. Iar Ochi-Albattri iti trimise din nou solul la impArar: pe Jarevici... - Dd-mi-l Impiratul s-a speriat ti mai fare $i l-a trimis Ia ea pe feciorul miilociu pe fareviciul Vasili. Prin:e $i el a inainra inrpre corr. Cei doi bAieli;lergara

cum au lual de la Ivan-larevici, care dormea, apa vie 9i merele tinerelii, iar pe dinsul l-au aruncat in prxpastie. Cind auzi impdratul una ca asta, izbucni in hohote de plins. Tocmai atuncl Ivan-Tarevici se ducea el insuqi la Ochi-Alba;tri, iar in urma lui veneau toli betivanii ce-$i fac veacul prin circiumi. Ei c;lcard in picioare $i sfifiarA postavurile agternute azvirlindu-le in toate pirlile. Ivan-Jarevici prinse a inainta inspre cortul din pinzi albd. Cei doi biieti alergare strigind: MAicuti, mdicuti vine la noi un beliv, impreunA cu loti betivanll de prin circiumi!

Dar OchiAlba$tri le spuse: Luali-l de miinile-i dalbe Si aduceli-l in cort Acesta e tdicutul vostru cel bun. El a suferit trei ani de zile fdrd a fi vinovat. indat6, copiii l-au prins de miinile-i dalbe qi l-au dus in cort. OchiAlbaltri l-a ospdtat, l-a pieptinat, ve$mintele i le-a schimbat ti si doarmi l-a culcat. Iar pe belivanii cu care venise, i-a cinstit cu cite un pdhirel 5i fiecare din ei s-a dus la casa lui. A doua zi Ochi-Alba$tri qi Ivan-Tarevici s-au dus la palat. Aici s-a ficut un osp51 de pomind, un ospdl pe cinste ospdlul de nunti. Tareviciul Fedor ii Jareviciul Vasili n-au prea avut parte de cinste, imperatul i-a alungat de la curte si doarmd pe unde-or putea - o noapte ici-colea, doui noptiaiurea, ;i-a treia-nicaierea. Dar lvan-larevici n-a rdmas acolo ci, impreun6 cu Ochi-Albattri, in impdrdlia ei de baqtini au plecat. $i-aia povestea s-a terminat.

96PTE S|MEONI- FRATTORT, 9APTE MUNCTTORI


fost odate ca niciodati, Au fost odati tapte frali, $apte Simeoni frdliori, Sapte muncitori. Intr-o zi, au ietit citetigapte pe ogor, la arat, la semdnat. Tocmai la vremea aceea, lrecea pe acolo impdratul insolit de sfetnici 6i, aruncind el o privire asupra cimpului gi vizindu-i pe cei tapte muncitori, se minund: mai fi $i asta? zise. Pe un singur ogor, gaple plugari de aceeaqi - Ce-o inillime semdnind leit. Sd aflali de indatd cine sint muncitorii acerrla. $i Slujitorii impdrdtetti au dat fuga gi i-au adus in fala impiratului pe cei tapte Simeonifritiori, tapte muncitorr. - Ei, ti-acum, fdcu impiratul, sd-mi spunefi: cine s?ntefi 9i ce qtili si
faceti?

Iar voinicii i-au rispuns: - Sintem Sapte frali, tapte Simeoni-frdliori, qapte muncitorir Arim
124

ogorul pirintesc, ogorul stremotesc

o meserie, Ei, intrebd imp5ratul, cine gi ce meserie cunoatte?


Cel mai mare zise: Eu pot sd fiuresc din fier un stilp inalt pind in cer' Cel de-al doilea zise: Eu pot si md urc pe stilpul acela, departe, in jur si privesc ti tot ce se-ntimple si urmiresc. zise cel de-al treilea, sint Simeon-cordbierul. Cioc-poc - corabie - Eu, peste melteresc, miri pornesc, ba $i sub apd plutesc. Eu, zise al patrulea, sint Sirneon-arca$ul. Cu arcul dobor musca din
zbor.

fi

pe deasupra fiecare din noi cunoa$te

Eu, al cincilea zise, sint Simeon-astrologul. Stelele ttiu numira Si nu-mi scapd nici una. Eu, al gaselea zise, sint Simeon-plugarul. Intr-o singurd zi, de arat-am - de arat, semdnat-am seminat li griul l-am adunat. Dar tu cine efti? il intreba impiratul pe cel mai mic dintre Simeoni. Eu, mirite imp;rat $i p;rinte, cint qi joc, din fiuier ii zic cu foc. Atunci, unul dintre sfetnici sdri cu gura: ,,Oh, mirite impirat qi pirrntel De muncitori avem nevoie. Dar pe dsta, ce glie doar cinta ti juca, poruncelte aJ alunga. Cd el de pomani piinea ne-o va minca, cvasul * ni-l va bea". Ci bine zici, incuviinlS impiratul, Dar cel mai mic dintre Simeoni fdcu o pleciciune in fala imp;ratului;i

ii

zise:

Ingiduie, mdrite impirat $i pdrinte, s6-mi ardt mette$ugul: sA cint, joc, din fluier sd-i zic cu foc. sA Bine, fie, zise impiratul, cintd-ne ceva, inainte de-a pleca, qi-apoi, $terge-o din impirdlia mea. $i, pe datd, cel mai mic dintre Simeoni lud un fluier din coajd de mesteacdn qi incepu si-i zicd un cintec rusesc, un cintec de joc. $i loati multimea sa joace porni, sprintene picioare in hori iqi roti! Juca qi impiratul, jucau;i boierii, jucau qi strijile. Pini ;i caii se-avintarb la joc. [n grajduri, vacile biteau tactul pe loc. Cocoqii, giinile jucau laolaltd, cu foc. Dar cel mai tare fi mai tare dintre toli juca sfetnicul impirdtesc. Curgea sudoarea de pe el giroaie qi barba i se-nvolbura gi lacrimi fala cd-i uda.

*
piine

Cvas

fi

b;uiurd (n. rnall t.).

rdcoritoare cu sust acri$or, preparatd prin fermenlare din fruc.e,

t25

$i-atunci impAratul se risti: Isprdve$te cu cintatull Nu mai pot sd joc, n_am putere deloc. lar cel mai mic dintre Simeoni zise: Odihnili-vd, oameni buni, numai tu, sfernicule, pentru limba_li ascu_ privireaJi otriviti, stai gi mai joaci oleaci. liti $i $i ata, toli ceilalti se linitriri doar sfetnicul cu pricina juca mai deparre. atit a tot jucat, pind cind jos a picat. StArea pe pimint culcat, ca peqtele $i pe uscat. Abia atunci cel mai mic dintre Simeoni i;i puse fluierul deoparte. el, imi e me$te$ugul, - Asta, zise Impiratul se, insi sfetnicul cel riu jur; sd se rdzbune. Dar impAratul porunci pe loc: Ei, cel mai mare dintre Simeoni, arate-li ,i tu mertesugul. Cel mai mare dintre Simeoni lui un ciocan de cinsprezece puduri ;indatA fduri din fier un stilp inalr pinA la cer. Cel de-al doilea Simeon in virful stilpului se sui ;i prinse in jur a privi. impiratul ii strigd de jos: sDune. ce vezi? - Haide. Iar al doilea Simeon rispunse: pe mare coribii plutind, vdd pe ogoare griul unduind. - VAd Si mai ce? - Vdd, pe Marea-Okean, pe insula Buian, intr-un palat de aur, pe preafrumoasa Elena la fereastre qezind, covor de mitas; Iesind. cum se {i pare? mai intrebd impdratul. - ;i E-atit de frumoas5, cum n-ai putea nici in poveste s; povesteftl $r nici -cu pana sd zug.ivegti. in cosila ei striluce luna, iar fiecare iir de oar_e_ mpoJobir cu un margaril.lr. $i-atunci impAratul hotiri s-o ia de solie pe preafrumoasa Elena, $i incepu si-gi pregiteascd pelifo i sA meargi la ea. Dar sfetnicul cel rAu il tot sfitlria: Mdrite impdrat fi pdrinte, trimite-i dupd preafrumoasa Elena De cer gapte Simeoni, de vreme ce sint me;reri arir de iscusifi. lar de n-or aduce-o pe preafrumoasa Tarevna, poruncege! miria ta, pe tofi sA-i tortu.eze _ cape_ tele sA le reteze. Bine, fie, o s;-i trimit! zise impdratul. $i le porunci celor tapte Simeoni sd i-o aducd pe preafrumoasa Elena. Cd de nu, capui vi-l voi reteza, chiar cu mina mea! le mai spuse el. $i ce erau si facd? Simeon-coribierul lud un topor ascufit ;i cioc-poct metteri o corabie, cu cele de trebuinlS o inzestrd, scripeli, funii,i pinze ii atirnd, ti-apoi sd pluteascd pe api o lisd. Furd inc5rcate pe corabie bunuri,
t26

marfuri fel de fel, insS fi daruri de mare pre1. Impiratul ii porunci sfetnicului celui rdu pe frali sd-i insoqeasci ;i pas cu pas sa-i urmireasca. Sfetnicul se facu alb ca varul la obraz, dar n-avu incotro. Cind sapi groapa altuia - te trezelti singur in ea. $i iatS-i urcali pe corabie pinzele se umflar5, valurile se-nvolburard gi vasul porni spre Marea-Okean, spre insula Buian. Dacd au mers mult, ori pufin, cine mai gie? $tim doar cd au ajuns rn impirefia striin; pe care o cdutau. VenirA la Preafrumoasa Elena, ii aduserd darurile de mare prel si incepura s-o peleasci pentru impirat. Preafrumoasa Elena darurile le lue ti-ndelung le cerceti. lar sfetnicul cet riu ii tot qoptea la ureche: Nu te duce, Preafrumoasd Elena: impiratul e bdtrin ti urit! in impara1ia lui urli lupii;i, la lot pasul, te-ntilne$ti cu urgii. Preafrumoasa Elena \-a miniar pe pelirori i-a alungar. - $i-acum, frdliorilor, zise cel mai mic dintre Simeoni, voi pe corabie urcafi, pinzele le ridicati, de drum lung vd preg;tili;i de piine vi-ngrijiti, ca eu trebuie sd fac ce-oi face qi s-o aduc pe Ta.evna. Pe dati, Simeon-plugarui, intr-un singur ceas nisipul de pe lArm il ara, secari sem;ni, recolta o aduni qi coapse piine sd le ajungd pentru tot drumul. Cind corabia era gata de plecare incepurd sdl agtepte pe cel mai mic dintre
Simeoni. in vremea asta, cel mai mic dintre Simeoni se duse la palat. Acolo, Preafrumoasa Elena la fereastri fedea, covor de mitasS tesea. Cel mai mic dintre Simeoni se a$ezd pe o bance, chiar sub fereast.e li-ncepu astfel sd vorbeasii:

riurile. La noi cimpiile-s nesfirqite, in zdvoaie mesteceni albesc, iar in lunci flori albastre-nfloresc. La noi zori cu zori se-ntilnesc. iar luna din cer - stelele privegheazi, La noi roua e dulce ca nierea, parfumati, iar riurile ca arginlul lucesc. Cind dimineaga iese-n lunca verde vreun pdstor gi cind din fluier prinde a cinta cu dor, chiar de nu vrei sdl insoteSti in urma lui
porne;tr... $i, tot atunci, cel mai mic dintre Simeoni prinse $i el sd cinte din fluierul siu. Preafrumoasa Elena iese pe pragul de aur. Simeon cinti inainte, merge prin gredini $i PreafrLrmoasa Elena dupi el se line. Simeon din grddind iese ;i ea din gridini iese. Simeon o ia prin luncd o ia qi dinsa prin lunci. Simeon pe lSrm cu nisip ajunge gi ea pe lirm cu nisip ajunge. Simeon pe corabie s-a suit qi ea pe corabie a venit.
t2'7

E frumos aici la voi, pe Marea-Okean, pe insula Buian, dar in Rusia-mumd e de o suta de ori mai bine! Acolo verzi sint paji;tile, ablastre-

departe insula Buian. Preafrumoasa Elena se prdbugi pe podeaua de pin, sui in ceruri steluF albastrS $i-ntre muite alte stele, se pierdu. Dar Si_ meon-astrologul, in goana mare alergd, stelele de pe boltd le numird qr... gAsi steaua cea noud. Indata, veni alerg?nd Simeon-arcaful, el steaua tinti, sdgeatA de aur slobozi. $i steaua se rostogoli, pe podeaua de pin cizu qi in Preafrumoasa Elena se pref5cu. Iar cel mai mic dintre Simeoni i-a spLrs: Sd nu fugi de noi, larevnS, cd oriunde te-ai ascunde noi te vom afla. Dar daci Ii-e tare greu sd vii cu noi, o sd te ducem inapoi. n-o sd ne oese ci imparalul capelele are \a ne releze. Preafrumoasei Elena ise ficu mild de cel rnai mic dintre Simeoni: N-am sd ingedui, Simeon-cintArefule, si fi se reteze capul din pricina mea. Mai bine mi duc la bdtrinul imDarat. $i iad ce au plutit o zi, fi-au mai plutir incd o zi. Cel mai mic dinrre Simeoni pas nu se depirta de ea, iar Preafrumoasa Elena ochii de la el - un nu-qi putea lua, Iar sfetnicul cel rdu pind$te ti-o faptd cumplitd ticluiegte. Si iatd-i, sint aproape de casi, se qi vede tdrmul. Sfetnicul cel rdu ii chemi pe punte pe toli f.atii {i le didu o oa15 cu vin dulce: Si bem, fralilor, pentru meleagurile noastre dragi! Fralii, indati ce bdurd vinul cel dulce, se culcard pe punte, care pe unde apucd qi se cufundare intr-un somn adinc, foarte adinc. Acum nu-i mai putea trezi nici tunet, nici furtuni, nici lacrimi de mumd. Vinul acela fusese amesrecat cu ierburi adormitoare. Numai Preafrumoasa Elena qi cel mai mic dintre Simeoni nu gustasere din vin. $i iati-i ajunti pd meleagurile de baftin5. Fralii mai mari dormeau somn adinc qi-ndelungat, Cel mai mic dintre Simeoni o gitea qi o pregdtea pe preafrumoasa Elena, sd meargd la imp;rat. Pling amindoi, in hohote jelesc, s, se despartb Dar n-au incotro! Cuvintul nedat - nu doresc. - e bun de-mbdrbitat, cuvintul dat trebuie respectat. -dar In vremea asta sfetnicul cel riu didu fuga la impirat lii cdzu la picioare: imp;rat ti pdrinte, cel mai mic dintre Simeoni li-a pus gind riu, - siMirite v.ea te omoare, s-o ia el pe farevn5. Porunceqte si fie pus la cazne. De cum s-au infiliFt impdratului, acesta a primit-o cu toate onorurile
t28

Fralii la repezeald podelul l-au ridicat, corabia-au inturnat $i pe marea albasr ra au plecat. Simeon inceti sd mai cinte din fluier. fi-abia atunci preafrumoasa Elena se dezmetici $i in jur privi: cit vedea cu ochii, doar Marea-Okean $i foarte

-4.:'

*.!rP,

i\

.l

I,.r

t..

tf

pe Tarevnd nild a dat.

ti

a condus-o in palat, iar pe Simeon

porunci sd-l bage la tem_

- dorinld dinaintea morlii: ingdduie-mi si mai cint pentru ultima ultima oari din fluier. Sfetnicul cel rdu o linea tot intr-un strigit: NUJ l;sa, mArite imprrat gi pdrinte, nu-l lEsa! Dar impiratul zise: - Nu pot nesocoti datina strdmoqeascd. Haide, cintd, Simeoane, dar mai repejor, cd, de cind a$teaptd caldii or fi ostenit, palo$ele ascutite li s-or fi tocit. $i unde a inceput sd cinte din fluierul siu cel mai mic dintre Sirneonrr Peste munli gi vilcele fluieru-i se-auzea. $i fralii cei mari l-au auzit, din somn s-au trezit, s-au dezmeticit, si-au zis: Se rede cd cel mai mic dinlre noi a dat de belea: au venit tot inrr-o fuge cu tolii, la palatul impiritesc. De-abia puserd $i mina cildii pe paloqele 1or ascufite, vrind sd-i reteze capul lui Simeon, cd, pe neatreptale veniri frayii lui cei mai mari. Ei, pe b5trinul impirat, cu plrterea lor cumpliti l-au impresurat: - Elibereazil de indati pe mezinul nostru;i d5-i-o gi pe preafrumoasa
Elenal

legat. Dis-de-dimineafd, in zorii zilei, pe cel mai mic dintre Simeoni il dLrserX la cumplitele cazne. Tarevna plingea, lacrimi cit mirgeritarul vdrsa. Sfetnicul cel riu suridea. Cel mai mic dintre Simeoni zise: Impdrate nemilostiv, indeplineqte-mi, dupi cum e datina cea veche,

Cel mai mic dintre Simeoni striga cit il linea gura: FrSliorii mei, friiiorilor, hei, cei qase Simeoni, ajutali-l pe cel mai mic dintre ei! Dar fralii dormeau somn adinc, foarte adinc. Cel mai mic dintre Simeoni in temnili fu aruncat, cu lanluri grele de fier

impdratul s-a speriat ti a zis: Luali-vi, frSliorilor, mezinLrl 6i, drept adaos, luali-o qi pe tarevnd ci, oricum, mie nu-mi este pe plac. Luali-o de-aici cit mai degrabi. Ehei, ti s-a ficut un osp5l de pomind. De bdut s-a bdut, de mincar s-a mincat, dar gi de cintat s-a cintat. intr-un tirziu, cel mai mic dintre Simeoni qi-a luat fluierul qi i-a zis una de joc. Juca ti impiratul, juca qi Tarevna, jucau qi boierii, jucau 9i jupinilele.
130

Pind 9i caii se-avintari la joc. in grajduri, vacile biteau tactul pe loc. Cocoqii, gdinile jucau laolaltd, cu foc. Dar cel mai tare Si mai tare dintre toli juca sfetnicul impdrdtesc. $i-atit de mult a tot jucat, cA a cizut $i duhul Si-a dat. Dupi ce-au jucat la nuntd, fiecare din ei s-a apucat de lucru: Simeonplugarul, griul semina; Simeon-coribierul, pe mare plutea; Simeon-astrologul, stelele numdra; Simeon-arca[ul, Rusia o apdra... Ci in Rusia, este destul de lucru pentru toli. Iar cel mai mic dintre Simeoni, cintece cinta, din fluier zicea, inimile-nveselea, pe toli sI lucreze ii ajuta.

BeBf.t-CIOANTA
fost odatd ca niciodatS. Au fost odati un bdrbal Si o nevastd care aveau o fiicd. Femeia s-a imbolnivit Si a murit. B;rbatul a jelit-o cit a jelit-o ti dupd aceea s-a insurat cu alta. Baba era rea, n-o putea suferi pe fetifd o bitea, o certa, zi ti noapte se gindea cum si scape de ea, cum s-o piard6. $i iatd c5, intr-o zi, cind taicd-siu plecase pe undeva, mattera i-a zis fetifei: Du-te la sora mea, mitule-ta, Si cere-i s6-li dea un ac cu ali, si-li cos

o cimati,
MAfufa asta era Baba-Cloanfa-Cotoroanla. Fetita n-a indriznit sd se impotriveasci ii s-a dus, dar mai intii, a trecut pe la mituti-sa cea buni. * Buni ziua, mitusicd!
t32

ziua, draga mea! De ce-ai venit? - Bund M-a trimis ma$tera la sora ei, sd cer un ac cu a1i cd vrea s5-mi coasd o cimald.
cind poarta o sd cdnul o si te plesneascd peste ochi - tu sdJ legi cu cordelula; se trinteascd ti o se sci4iie, ca si te impiedice s; intri tu sd-i torni pe la bala- tu sA le arunci piinica; male untdelemn; cind ciinii s-or ndpusti si te sfiqie - dai carnea. iar cind motanul s-o repezi si-1i scoatd ochii tu si-i Fetifa i-a mullumit mitutii ti a plecat, A mers ea cit a mers ti a ajuns in p5dure. Acolo, in pddure, imprejmuiti pe picioare de giini atezate, in cu un gard inalt de nuiele, era o colibd coarne de berbec rezemati iar in colibi st6tea Baba-Cloanla-Cotoroanpinzi. Ia $i lesea ziua, mitutici! zise fetila. - Buni Buni ziua, nepoatS! i-a zis Baba-Cloan1a. Ce te-aduce la mine? - M-a tdmis mattera si-ti cer un ac cu a16, se-mi coase cima$A. - Bine, nepolic5, o sA-f dau $i ac ti afd, dar pind atunci, qezi colea qi

Bine-ai ficut, nepoat5, cA ai trecut intii pe la mine, i-a zis mitu$a. ai fine, aici o cordeluJS, untdelemn, piinici fi-o bucati de carne. Cind mestea-

lucreazi. Si fetifa s-a atezat la fereastre [i a inceput si Jeasa. Iar Baba-Cloanfa a ie$it din colibd;i i-a spus slujnicei: mA duc si mi culc, iar tu di fuga, fi focul la baie gi spal-o - Eu indati Dar pe nepoati-mea, bagd de seami, s-o speli bine de tot, cd dupi ce md scol, am s-o minincl Auzind vorbele astea, fetila nu mai ttia de-i moartS sau vie. $i, indati ce se depdrtd Baba-Cloanla, incepu s-o roage pe slujnicd: Femeie bund! Bagi in sobi lemne cit mai puline, 9i toarni peste ele api, mai bine, iar apa s-o aduci cu ciurull $i ii dirui slujnicei o batistS. Slujnica ficu focul la baie, iar Baba-Cloanla se trezi, se apropie de fer;srruicd ti intrebi: nepoficd dragi, teti? - Tefi, mitqico dragi, tes. Jes, Baba-Cloanla din nou s-a culcat, iar fetila, dlndu-i carne motanului, l-a-ntrebat: Motina;-drig;lag, invald-md cum si fug de aici. motanul i-a zisi $i pe Vezi cd masi se afli un gtergar qi un pieptene, iaJe $i fugi cit mal re- ci pede, de nu te mininci Baba-Cloan{al Cind s-o porni ea si goneascd

133

pe urma ta tu lipegte-li urechea de pimint. Cum auzi cd a ajuns aproape, pieptenele aruncd $i-ndatd o si creascd o pddure deasi. pin; sA rizbeasca ea prin pedure, tu ai si fii departe. Cind o s-o auzi iar pe urmiritoare. arun_ cd $terg,arul ;i-ndald o sd prinda a curge un riu lar qi adinc. Iti multumesc, motinat dregila; i-a zis fetila. Dupi ce i-a mullumit motanului, a luat $tergarul $i pieptenele qi a rupr-o la fugd. S-au ndpustit ciinii la ea, au vrut s-o mutte, s-o sfiqie ea le-a dat piine. $i ciinii au ldsat-o si treaci.

Poana a scirliit, vrind sd se trinteasci - fetila i-a uns balamalele cu unrdelemn, $i poarra a ldsat-o sa lreacd. Mesteacdnul incepu sd fogneascd, vrind s-o plesneascd Deste ochi fetiil !a legi cu cordelula. $i mesteacerul o lasa Si ;t sa reacA. Fetita iegi repede de acolo qi incepu si alerge cit o fineau picioarele. Alerga, nu se mai uita
inapoi.

Baba-Cloanta incepu siJ bati ti sil ocdrasc; pe motan: netrebnic batrin ce e$til Ah, nemernicule! De ce-ai l;sat-o pe fate - Uf, De sa plece? ce nu i-ai 5cos ochii? De ce nu i-ai zgiriar fala?... Dar motanul i-a rispuns: Te slujesc de-atilia ani gi o data nu mi-ai aruncat mdcar un os gola;, pe citi-vreme ea mi-a dat carne macrd! Baba-Cloanla ie$i afare din colibA ti se nipusti la ciini: $i voi, de ce n-ali mu$car-o, de ce n-ali sfifiat-o pe fari? - Noi te slujim de-atilia ani ti o dati nu ne-ai aruncat o coaid arsi de - pe citi piine. vreme ea ne-a dal miez pufosl Baba-Cloanla dddu fuga la poarti: De ce n-ai sci4iit, de ce nu te-ai trintit? De ce ai lisat_o pe fata sa iasi din ogradd?...

In vremea asta, motanul se a$eze la fereastr; fi se apuci de lesut, De lenu prea lesea, mai mult ata incurca! Baba-Cloanla se trezi ti inlreba: Teli, nepoficd drag5, leqi? - Jes, mdtuqi dragd, fes. Atunci Baba se nipusti in colbe ti ce s; vadd? Fetita nu era nicAieri, iar la rizboi $edea motanul.
sut

Poarta i-a zis: - Te slujesc de-atilia ani Si o dati nu mi-ai pus mdcar ni[ici apd la bala_ male. pe citd vreme ea nu s-a zgircit 5i mi le-a uns cu unrdelemnl Baba-Cloanla 5e rAloi la mesleacan:
13.{

De ce n-ai piesnit-o pe fate peste ochi? Dar mesteac;nul i-a rispuns:


Te slujesc de-atilia ani ti nu m-ai legat micar cu o ati, pe citd vreme ea mi-a daruit o cordelula:

Atunci Baba-Cloanla incepu s-o ocdrasce pe slujnicd: De ce, aga qi pe dincolo, nu m-ai trezit, nu m-ai chemat? De ce al lisat-o sa plece?... Iar slujnica i-a zis: - Te slujesc de-atilia ani $i niciodatd n-am auzit o vorbd bund de la tine, pe citi vreme ea mi-a diruit o batisti, a vorbit frumos si blind cu mine! a st.igat cit a strigat, a fdcur gdldgie cit a ficut, apoi s_a suit - Baba-Cloanla intr-o piui Si s-a nipustit pe urmele fetilei. Cu pisdlogul mina, iu mdtura urma-$i ttergea,.. Ia. fetila a fugit ti-a tot fugit, qi-apoi s-a oprit, urechea de pamint gi-a lipit Si iat5, ce-a auzit: pdmintul se selta, se cutremura, Baba_ Cloanla gonea qi era tare aproape de ea... Fetila scoase pieptenele qi-l azvirli peste umirul d.ept. $i pe dati, crescu pidure o deasi qi-nalri: rddicinile copacilor la trei stinjeni sub pimint crerteau, virfurile lor inalte norii ii propteau. - goand Baba-Cloanta veni in qi prinse sd roadi, sd doboare pddurea, Ea rodea $i dobo.a, dar fetila mai departe alerga. DacA a trecut multd sau pulind vreme, cine mai $tie? Doar ci feti{a, rar urechea de pimint gi-a lipit ti iatt, ce-a anzlt:. pimintul se sdlta, se curremura, Baba-Cloanla gonea qi era tare aproape de ea. Fetila lu; gergarul $i il azvirli peste umdrul drept. $i, in aceeaqi clipi se revirsi un riu mare, nespus de mare, adinc, nespus de adinc! Baba-Cloanla fecu un salt, pind la riu qi de ciudd scriqni din dinli: nu putea sA-l treacS. Se intoarse acasd, iti adunb tolitaurii pe care-i avea qi iar goni pind la riu: Beli, taurii mei dragi! Sorbil; toat, apa din riu pind la fund! Prinsere taurii si bea, si bea, dar apa din riu nu scddea. Baba-Cloanla se superi, pe malul riului se culcd gi incepu gi ea sd soarbi din api. A sorbit, a sorbit, a sorbit, a sorbit, ti-atita a tor sorbit, pind cind a plesnit. Iar in vremea asta, fetifa nu se oprea, tot intr-o fugi o linea, Seara, cind s-a intors taice-sau acas5, o intrebd De nevastd: Unde e fata mea? lar baba ii rdspunde: - S-a dus la mdtuqi-sa s5-i ceard un ac qi afd gi vdd ci nu s-a mai intors,
136

Tatdl se ingdjori Si voi sd se ducd si-qi caute fata, dar locmai atuncea veni, tot intr-o goand, 9i fiici-sa: de cit alergase, se-ndbugea, risuflarea
abia-$i trdgea, Unde-ai fost, fata mea'l a intrebat-o tatil.

- Ah, riicufule! i-a rispuns fetita. M-a trimis ma$tera la sori-sa; dar sora asta a ei e Baba-Cloan1a-Cotoroanla. Ea a vrut sd md mdnince. Cu chiu cu vai am scipat de ea! Cind afli toate astea taicS-siu, grozav se supdrS, pe baba cea rea din casi o alungi, azvirli dupd ea cu o mdturd murdarx. $i, de-atunci inainte incepuri sd vietuiascd in indestulare qi buni inlelegere numai el cu fiic6-sa. Aici. gi-a9a. poveslea s-a sfirqit ;i ea.

CELE TREI trUeARAlrr: DE aRAMA, DE ARGINT 9I OE AUR


fost odatd ca niciodati. A fost odatd, inf-o oarecare tard, intr_o oarecare impiri;ie, un impirat. Impdratul avea o nevasti. Nastasia _ - Cosild-de-aur, qi trei feciori: Peotr-Tarevici, Vasili-Jarevici qi Ivan_ Jarevici, lntr-una din zile, impdrdteasa ieqi, impreuni cu'toate sl;inicete gi dddacele ei, sd se plimbe prin gridind. Deodati se nipusti asupra ei Vinei. o inhdld fi o duse nu se Srie unde. impdrarul se mihni. ie nec6ji, dar Oe $iur nu putu tti, ce si facd, cum sd dreagd, s-o giseascd. Dar iate ce. Jarevicii crescuserd $ el le zise: *. Scumpii mei copii, care dintre voi vrea si plece s-o caute pe mdicura

lui?

$i-atunci, cei doi feciori mai mari s-au pregitit de drum $i au plecar. A trecut un an gi nu s-au intors, a mai trecut Si-al doilea $i ei tol nu s_au intors: incepea cel de-al treilea an...
138

Ivan-Tarevici, veni se-l roage pe titine-su: Lasi-md pe mine, s6 mi duc s-o caut pe mAicula ti si aflu ce s-a intimplat cu fralii mei mai mari. Nu, i-a zis impiratul, doar tu mi-ai mai rimas, nu md poli ldsa singur, acumj la bitrinefe. Dar Ivan-farevici i-a rlspuns: plec, 9i daci nu mi lagi - Eu o si plec oriqicum; qi daci mi laqi tot plec. $i, ce era si faci impiratul? L-a l;sat si plece. $i Ivan-Jarevici puse faua pe calul lui cel bun, li porni la drum. $i merse, gi merse... Cd de! Repede doar povestea se poveste$te, mai anevoie fapta se sivir$e$te. $i mergind a$a, ajunse in fala unui munte de sticli. Muntele, tare inalt era, piscu-i avintat in cer se proptea. La poalele muntelui erau a$ezate doue cortud: unul al lui Peotr-Jarevici, celilalt al lui Vasili-Tarevici. BunA ziua, Ivanu$kal lncotro ai pornit-o? Pe mdicula s-o gisesc $i pe voi sA v5-ntilnesc,.. Ehei, Ivan-Tarevici, noi am dat de mult de urma miicu{ei, doar cX pe urmele acelea nu se poate line picior de om. Haide, du-te $i incearci si tu si urci muntele 5sta, cd noud ne-au secat puterile. De trei ani stdm aici la poalele lui, dar sil urcdm ne e peste putinfd. Bine, fri{iorilor, am s, incerc. $i lvan-Tarevici por i sA urce pe muntele de sticld, Un pas in sus se tira zece, de-a rostogolul, in jos venea. $i tot a$a, urcd o zi $i mai urcd o zi. Avea miinile numai tdieturi iar picioarele insingerate. in cea de a treia zi insii ajunse pin6 in virf. De acolo de rus, le.rrigd fraiilor \dil Eu md duc s-o gisesc pe mdicula, iar voi aici si stali, $ md attepIali, trei ani $i trei luni in cap, iar de n-o fi s-ajung Ia soroc sd plecaii, sd nu me mai afteptati.., Cd njci micar corbul n-o si-mi aduci oasele pini aici! Ivan-Jarevici s-a odihnit putin $i a pornit mai departe. A mers;i a lol mers. a mer\ !i iar a mer\. Cind. ce \a vadd? in faya lui se inal!a un palat de aram;. La poarta palatului nigte balauri stralnici se aflau, ierecali in lanluri de-arami erau, fldciri pe ndri aruncau. Mai la o parte era o linlini ;i, legat de fintind un lani, de aramd, la capdtul ciruia se afla agalat un ciut aramd. Balaurii dupd api tinjeau, de lanluri tot - tot deprea intindeau, dar lanlurile, scurte, nu-i l;sau. Iran-Jarevici lud c6ugul, il umplu cu ap; foarte rece ti addpA balaurii.
139

- Sint lvan-Tarevici. - $i cum ai ajuns aici, Ivan-Jarevici? Asta li-a fost voia, ori nevoia re-a ,adus? pe mijcuta mea, impirdteasa Nastasia. Virtej a tirit_o cu sila - O-cauT ^ lncoace, Nu gl cumva unde se aflS?
gi ii dadu o mi;e bita de arama. Sn dai de-a dura bila asta, ii zise, qi ea o si-ti arate drumul prnd _ - mea. la sora Dar, indati ce-o si-l rdpui pe Virtej, Iin"."urnu, nu.o-"u.a *a uiti pe mine, sdrmana.
una_nu qriu. Dar nu departe de_aici triiEte sora mea cea mijlocie _, putea "l s-ar sa-Ii spune ea. 11

Ace$tia s-au lini$tit ti s-au culcat. Iar el a intrat in palatul de aramd. in intimpi_ narea lui ie$i insiti prinfesa palatului de aramd. Cine eQti tu, vireaz fdre pereche?

- N-o si re uit. zise llan-Jarevici, Apoi, aruncd bila de aramd, Bila se.ostogoii, iar Jareviciul dupi ea porni. . $i ajunse in impir;lia de arginl. La poarte ni$te balauri stragnici se aflau, ferecati in lanluri de argint erau. gi se mai afla o iintind cu un ciug de argrnt. Ivan-farevici umplu ciugul cu api qi adipd balaurii. Aceqtia s_au culcat gi l-au lisat si treac5. in intimpinarea lui alergd insdqi prinlesa palatului de argmt. . -.in.curind or sd se irnplineascE trei ani, zise prinlesa, de cind mA Fne prizonierd aici puternicul Virtej. Eu, de cind sint n_am pomenit, de_auzit n_am auzit, nici de vdzut n-am vdzut suflare ruseascd, dar azi, uite, insdgi suflarea ruseascS, gi incd singurd, a venit Ia mine. Ia, spune,'cine e$l tu, viteaz fdri pereche? Ivan-Tarevici. - Sint cum ai ajuns aici, Ivan-Jarevici? Asta fi_a fost voia, ori nevoia $i te-a-adus? mi-a fosl voia, o caut pe mdicula mea cea buni, S-a dus sa se - Asta plimbe in gridina inverzitd, dar s-a ldsat din zbor puternicul Virtej, a luat_o $i a dus-o ca vintul gi ca gindul. Nu $tii oare, unde-o pot gdsi? Nu, eu nu ttiu. Dar nu deparre de-aici trdie$;, in impdrilia de aur, sora mea cea mare Elena. S-ar putea siJi spund ea. Tine - Preafrumoasa bila asta de argint. D;-o de-a dura ;i mergi dupi ea. Dar; inlati ce_o sdl ucizi pe Virtej, line seama, nu cumva sd md uili pe mine, sdrmana. Ivan-Tarevici dddu de-a dura bila de argint;i porni in urrna ei. D^acd a mers mult ori pulin, cine mai Stie? Doar ci dintr-o datd, ce sa . vadi? Un palat de aur in fala lui se-n;lfa gi ca soarele, ca focul ardea. La
140

poarti balauri stratnici mi$unau, ferecali in lanluri de aur erau. Flecdri pe niri aruncau. Mai la o parte se afla o fintini qi un ciug de aur, prins intr-un
lant de aur, Ivan-Jarevici umplu cduqul cu apd ti adipi balaurii. Ei se culcarA, se liniitire. lvan-Tarevici intri in palat; veni sdl intimpine insiSi Preafrumoasa Elena, o prinles, a cdrei frumusele nu se poate spune in cuvinte, Cine eqti tu, viteaz fdrd pereche? - Sint Ivan-Tarevici. O caut pe mdicula mea, impdrdteasa Nastasia, Nu ltii oare, unde o pot gisi? Ba $tiu, cum si nu ftiu? Trdiette aici, pe aproape. fine bila ea are sd te ducd unde trebuie. Dar, asta de aur, D6-o de-a dura pe drum tareviciule, indatd ce-l birui pe Virtej, tine seama, nu cumva si md ulll pe mine, sermana. Bine, ficu el, n-am si te uit, prinlesa frumoasi. Ivan-Jarevici rostogoli bila ;i porni in urma ei. Merse ce merse li ajunse in fala unui palat atit de minunat, cum nici in poveste nu-l poti povesti, nici cu pana nuJ poli zugrivi - sfdlucind tot de podoaba mirgiritarelor albe, mari qi lucioase qi scinteind de focul nestins al pietrelor scumpe, ln fala porlii quierau ;i sisiiau niqte balauri cu cite jar te frigeau, te $ase capete fiecare. Rdsuflarea fierbinte fi ochii lor de pirjoleau. Jarevici i-a ad;pat. Balaurii s-au domolit $i l-au l6sat sA intre in palat. El trecu printr-o mullime de odii mari qi frumoase. ln cea mai indepirtatd dintre acestea o afli pe miicufa sa. $edea pe un tron inalt, purta vegminte impdritegti frumos impodobite, iar pe cap o coroanl de pietre prelioase, Cind il recunoscu pe oaspete, scoase un strigit: Ivanuqka, dragul meu fecior! Cum ai nimerit aici?! - Am venit dup6 tine, miicula mea, - Ei, fiule, tare greu o sdli mai vini. Virtej e grozav de puternrc. Dar-fii fir6 griji, am si te ajut eu si-li sporelti li tu puterea. $i pe loc ridici podeaua de scinduri ;iJ duse in pivnili. Acolo se una in partea dreapte, cealaltd in stinga. aflau doud putini cu apd $i impiriteasa Nastasia ii zise: Ivanufka, bea nigte apd din putina aflatd in dreapta ta. Ivan-farevici biu. ce simti? fi-a mai sporit puterea? - Ei, Mi-a sporit, miiculd. Acum simt ci a$ putea, cu o singurd mind, sd ristorn tot palatul ista! Hai, mai bea putind apd. Tareviciul mai blu. l4t

de

mdninci.

iar pe cealalt;, din stinga, mut-o in partea dreaptd. Ivan-Tarevicj murii purinile a;a cum i se spusese. Dupd aceea. impdrateasa Naslasia j-a zi5: din putini se afli apa puterii, iar in cealaltd aDa sta- Intr-una - aceeo,r, biciunii. Virtej, de cite ori lupti, bea numaj din apa puterji, de poate fi invins niciodatA, $i s-au intors in palat. Curind Virtej o si se lase din zbor, ii spuse impirdteasa Nastasia, tu sd te agiti cu putere de ghioaga lui. gi, ai grijA, nu cumva sd_i dai drumul. Cind Virlej o sA se avinte sus, in cer tu si r6mii cu et: cind o sd-nceapi sA te poa.te pe deasupra marilor, peste pisclrrile munlilor inalli ti sA se roteasci pe deasupra pripdstiilor adinci, tu tine-te din roale puterile, nu care cumva s;-Ii descle$tezj pumnii. lar cind Vjrtej va osteni, ti o sd vrea sd bea din apa puterii, sd vezi, cd are sd se ndpusteasca la putina aflati in partea dreapta, dar tu, bage de seamd, sd bei numai din cealalti pulini cea din stinga... De-abia termini de spus vorbele astea, ci intreg palatul se intuneca, $i tot ce era in jur se cutremuri. Virtej se lisi din zbor de-a dreDtul in iarac. lran-Jarevici \e napu\ti la el ti se agdla:rrins de ghioaga lui. Cine eSti tu? gi cum de ai ajuns pini aici? rdcni Virtej. Ei, lasa cia te maninc eu: - Ehei, mai rAmine de vAzut! Poate mi mininci, Doate cd nu ma

Citd putere simfi ci ai acum, fiule? - Acum de-a$ vrea, intreg pimintul l-at rdsturna. - ASa, fiule, acuma ai destuli putere. Haide, muti Dutinile astea - locul lor. Pe la cea care se aflb in dreanta. du-o pe partea
sringd,

Virtej se ndpusti pe fereastr5 qi zbirr! in inalful cerului. $i ce l-a mai punat gi iar I-a purtat pe Ivan-farevici... $i peste mun1i, $i pe deasupra ma_ rilor, $i pe deasupra priphstiilor adinci. Dar Ivan-Jarevici nici gind sa-qi desprind; miinile de pe ghioaga lui. Cutreieri Virtej in zbor lumea intrea_ gA. Se istovise grozav, $i se simlea sleir de puteri, Cobori ti - drept in pivnifd. Alergi la putina din dreapta ti di-i, $i bea ap5. Ivan-farevici se repezi qi el, dar in stinga gi prinse sd bea api din cealalti putind. Virtej bea dar cu fiecare inghilitur; puterea-i sldbea. Ivan-Tarevrcl bea fi cu fi-ecare piceturd puterea $i-o sporea. $i se f6cu puternic cit un uriag. iqi trase spada la repezeald pi dintr-o izbirura retezi capul lui Virtej. In spatele lui niqte glasuri se auziri strigind: - Mai izbetrel odatil Mai izbestel odatd! Altfel invie!
t42

.r tr!r,

."i

Nu, a rispuns Jareviciul, bratul unui vrteaz adey rat nu izbe$te de doui ori, ispr5ve$te totul dintr-o singurd loviturd. Apoi lvan-Tarevici alergd la impdrdteasa Nastasia. Si mergem, miiculi. E timpul. La poalele muntelui ne alteapte - mei. fratii $i-apoi, in drumul nostru, mai avem sd le luim cu noi pe cele trei printese. $i iat5-i pornili la drum. Au trecut s-o ia pe preafrumoasa Elena. Ea rostogoli un ou$or de aur li ascunse toata impArelia de aur in acel
outor,
l1i mullumesc, Ivan-Tarevici, c; m-ai scepat de Virtej cel rdu, zise ea. _. - ouqorul Ssta fii alesul meu, daci Jine pe

bucurat. Cind au vazut-o pe preafrumoasa Elena _ au incremenit de uimi_ re. Iar cind le-au vizut pe cele doui surori ale ei, i_a ndpedit Dizma. Ehei. zi:e Vasili-la revic i. ia te uira la lvanu$ka ai nosriu. rinar;i necopt incd, dar se-nghesuie si le-o ia inainte fratilor mai mari. Haide, s5. le luim noi pe mama ti pe prinlese, si le ducem cite;ipatru la tdicula ti sd-i zicem ata: cu bralele noasrre viteze le_am dobindit. bit d.rp.. Ivanutka sil lisim acolo, n-are decit sd se mai plimbe pulin de unul singur pe creasta muntelui, * CA bine zici, fdcu peotr-Tarevici, ai dreptate. Cu preafrumoasa Elena o,si m5-nsor eu, tu o iei pe prinlesa impiriliei de argint, iar pc prinlesa impdrdliei de aramd o s-o mdritlm cu vreun qeneral. Tocmai atunci se pregdtea si coboare 5i lvan-Tirevici; dar de_abia incepu el sa lege pinza de-o bururuge. cind fraqii mai mari rraseri in io: cu putere ;i-i smulserd pinza din miini. Cum avea si mai poatd cobori Ivan-Jarevici de pe munte? A$a ci a rimas lvan-Jarevici singlla, acolo sus, pe creasta muntelui. A izbucnit in plins qi-apoi a pornit inapoi. A umblat cit a umblat. dar pretutindeni Se plictisea de moartel gi, fie cn de necaz, - nici lipenie. fie ci din plictiseali, prinse si se joace cu ghioaga lui Virtej. Nici n-apucd bine sd-qi arunce ghioaga dintr-o min6 in cealaltd si. ca drn piminr. litnira $chiopul yi Cocotarul.
141

Ivan-larevici lui ougorul de aur, iar pe prinlesa o siiruta pe buzele ei ro$i ca purpura. Pe .urmd au trecut s-o ia pe prinlesa impdriliei de argint gi de asemeni, pe cealaltd prin1es6, a impirdliei de aram5. Au mai luat cu er nitte pinze nou lesutd li s-au indreptat spre locul de unde trebuiau sii coboare muntele. Ivan-farevici o cobori pe fi;ia de pinzd intii pe impiirateasa Nastasia, apoi pe preafrumoasa Elena ii pe cele doui suiori ate ei. _ Frafii stAteau jos Si a$teptau. Cind au vizut-o pe mama lor _ s-au

ti

asta

ili

voie.

Care fi-e po.unca, Ivan-Tarevici? De trei ori ne dai porunca trei porunci ili implinim. Ivan-Jarevici zise: Mi-e foame, $chiopule li Coco$atule! ca din pimint se ivi o masi gata a$ternutr, iar pe masd, a$ezate cele $i, mai bune mincdruri. Ivan-Jarevici dupd ce minci, iar aruncd ghioaga dintr-o mind in alta. Vreau sd md odihnesc! mai zise el. Nici n-apucd sd spuni asta pind la capit gi lingi el se $i afla un pat din lemn de stejar, cu saltea de puf;i plapomd de mitasi. IvanJarevici dormi pe s;turate li-apoi mai arunci o datd ghioaga dintr-o mina in alta. Iar tifnir, gchiopul $i Cocotatul. Porunci. Ivan-Tarevici. Vreau si ajung in impirSlia ti pe meleagurile mele. Abia spuse qi, in aceeaqi clipd, Ivan-farevici se;i pomeni in imperdlia Si pe meleagurile sale. Se trezi chiar in mijlocul pietii, unde e bazarul. Rimase acolo li incepu si-qi roteascd privirea in jur. Deodata vazu, mergind prin bazar ;i venind de-a dreptul la dinsul, un pantofar mergea, cintece cinta, cu picioarele tactul il bdtea dsta zic ti eu om de vialdl gindi.

$i fareviciul

cos.

intrebd: Unde te duci, omule dragd? Pdi, vreau sd vind niqte pantofi. Ci doa. sint pantofar de meserre. Nu md iei la tine. si-ti fiu calfi? Pdi, cum a$a? Ce, te pricepi si faci pantofi? Md pricep Ia toate. Pot nu numai sd fac pantofi dar chiar $i rochii sd

il

Cind au ajuns acasi, pantofarul i-a spus: Jine, ai aici cea mai buni marfi. Apuc;-te ti fa nilte pantofi, sa vid -9i eu cit de iscusit esti. Ehei, ti mai zici cd asta-i marfd?! Astea-s gunoaie, si gii! Noaptea, dupi ce toti ceilalli s-au culcat, Ivan-Jarevici lui ougorul de aur $il rostogoli de-a lungul drumului. $i deodata, in fala lui se ridicd un palat cu totul $i cu totul de aur. Ivan-Tarevici intr; in iatac, scoase dintr-un sipet nitte pantofi cusuli cu fir de aur, apoi iar rostogoli de-a lungul drumului outorul, ascunse in ou$or palatul de au., alezi pantofii pe masi gi se culc,. in zorii zilei st5pinul v;zu pantofii ti nu mai putu de uimire. Pantofi din i$tia numai la palat pot fi purtali! Tocmai atunci, la palaf se pregiteau trei nunli: Peof-Tarevici se insura cu Preafrumoasa Elena, Vasili-Tarevici cu prinlesa impdrigiei de argint, iar prinlesa impdrdliei de arami se mirita gi ea cu un general.
145

Si pantofarul duse pantofii la palat. lndate ce-i v6zu, preafrumoasa Eiena infelese totul. ,,Se vede ci Ivan-larevici, alesul melr, e viu fi nevitimat ,i umbld nestingherit prin imperitie'. - Sd-mi faci panfofarul dsta pini miine, fdrS sa-mi ia misuri. rochia de nunti, care va tlaebui, negretit, cusutd cu fir de aur, cu nestemate de toate culorile invioratd, qi cu frumoase mdrgiritare presdratd. Altfei nu ma maflt clt Feotr-l atevrct. $i impiratul il chemi fdri zlbavd pe pantolar: Ala $i ata, ii zise, miine sd-i aduci printesei preafrumoasa Elena o rochie de aur. ca de nu 5frinzuraloarea le pa)le: Pantofarul s-a dus acasd supArat, cu capu-i cirunt mai jos rje umeri
plecat.

Uite ce-am pilit din pricina ral ii zise el lui lvan-Ta.evici. - Nu-i nimic, fdcu Ivan-farevici, culc5-te qi dormi! Noaptea e un sfetnic bun.

atezi pe masa pantofarului.

Noaptea, Ivan-Tarevici aduse din impdrdlia de aur rochia de nunti gi o

Cind panrofarul s-a sculat de dimineala, ce si vadi? pe masd se afla o rochie minunatd, care, ca jarul ardea, toatd odaia o lumina. Melterul in grab; a luat-o, a alergat Ia palat 6i Preafrumoasei Elena i-a dat-o. Preafrumoasa Elena l-a rdsplitit cu darnicie $i i-a poruncir din nou: BagS de seamd, miine in zori, trebuie si se afle, la fapte verste dep5rtare de-aici, pe fdrmul mdrii, o impirilie de aur, cu un palat de aur, o impdrdlie in care sd creascd cei mai neobi;nuiti copaci, iar pdsdri cintitoare, si md prosliveasci cu mii de glasuri pe mine. Dac; n-o - cumplite cazne. si ie faci toate acestea, am sd poruncesc sd mori in Pantofarul a ajuns acasd mai mult mort decit viu. Uite, ce-am pilit din pricina pantofilor tii! i-a zis el lui Ivan-Tarevrcr. Nu-i nimic, a zis lvan-Tarevici, culc;-te si dormi. NoaDtea e un sfer n ic bun. Dupd ce au adormit toli ceilalli, Ivan-Tarevici s-a dus la tapte verste depArtare, pe l5rmul mirii. Ajuns acolo, a rostogolit ou$orul de aur. $i, in fala lui rdsiri o impdrdlie de aur, cu un palat de aur in miiloc: de la palatul acela se intindea, de-a lungul a tapte versre, un pod, iar de jur imprejur crelteau cei mai neobiqnuiii copaci ti pes5ri cintdtoare ciripeau in mii de glasuri. lvan-Tarevici urci pe pod qi incepu si bate in parapetul acestuia ni5te
cur$oare.

Cum vdzu palatul, Preafrumoasa Elena ale.g; la imperat:


146

Privette, impdrate, ce s-a intimplat! impiratul se uiti qi scoase un strigdl de uimire.


caleaqca de aur, ca s; plec Ia palatul de aur, si mi mdrit cu Peotr-Tarevici. gi iate ce au pornit pe podul de aur. De-a lungul podului se insirau stilpi mici, frumos tlefuili, prinsi in nifte inele de aur. Iar pe fiecare stilp se afla cite un porumbel cu porumbita lui porumbeii stdteau, unul celuilalt se-nchinau li ifi spuneau: Mai tii minte, porumbila mea, cine te-a salvat? Tin minte, porumbelule, Ivan-Tarevici m-a salvat. Iar lingA parapet Ivan-Tarevici sl5tea, mici linte de aur b;tea. Si Preafrumoasa Elena striga cu glas puternic: Oameni bunil Oprili indatd caii;ltia sprinteni. Nu m-a salvat cel ce lingd mine se afl6, ci m-a salvat cel ce linga parapet se afli! gi spunind asta, ea il lui de mini pe Ivan-farevici, il agezd al5turi qi il duse in palatul de aur unde s-a;i fAcut nunta. Dupd ce s-au intors, i-au povestit imparatului tot adevdrul. Impdratul a vrut si-i pund la cazne pe cei doi fii mai mari, dar Ivan-Jarevici, de bucurie, il rugi sd-i ierte. Aqa ci o miritari pe prinlesa imp;riliei de argint cu Peotr-farevrcr, iar pe cea a impdriliei de aramd cu Vasili-Jarevici. $i au fdcut un ospdl de pomini. Cu asta ti povestea s-a sfir$it.

Iar Preafrumoasa Elena ii zise: Porunceste, tiicutule, sd inhame caii la

COREBIA ZBURATOARE
fost odatd ca niciodati. Au fost odat; un mo$ si o babi. Ei aveau trei feciori doi mai mari le mersese vestea ci erau tare aseri - celor la minte. in vreme ce mezinului nimeni nu-i spunea alttel decir prostdnacul. Pe feciorii mai mari baba ii iubea, ii imbrdca in ve$minte curare, ii hrinea cu mincdruri gustoase. Mezinul insd, umbla intr-o cdmafi gduriti 9i igi pololea foamea cu cite o coajd arsd de piine. Lui, prostinacului, ii e totuna, pe el nu-l duce mintea, el tor nu DriceDe nimicl $i iate cA, intr-o bun6 zi, ajunse ;i pini in acel sat un zvon: cine ii va dura impdratului o corabie, in stare nu numai sd pluteasci De miri, ci sd qi zboare printre nori. aceluia impirarul ii va di de solie pe

fiica sa. Frajii cei mai mari hot5riri s5-gi incerce $i ei norocul.
148

ci

Tdiculule $i mdiculi, ingiduiti-ne $i noud si mergem! Cine Stie? Poate unul din noi va ajunge ginere imp5retesc! Betrina le pregiti feciorilor sii mai mari toate cele de trebuintd pentru drum: Ie coapse placinte din fiini albd, puse la fierr qi la fript citeva giini

$i gi$te.

Mergeli cu bine, dragii mei feciori! Si au plecat cei doi frali in pidure qi s-au apucat si doboare;i sd reteze cu fierrstriul copacii. Au doborit ti au tiiat o multime de copaci. Dar ce sd faci mai departe cu ei n-au mai $tiut. Au inceput sd se certe, - ocard ba, pulin a lipsit sd nu se ia;i de pdr. sd-li arunce unul altuia vorbe de Tocmai atunci se apropie de ei un bitrinel qi ii intrebS: Da' ce s-a intimplat, voinicilor, de ce toatA cearta ti vorbele astea de ocari? Dac6-mi spuneli, s-ar putea si vd dau vreun sfat, care si vd fie de
folos.

Fratii nici n-au stat sE asculte ce le spunea bitrinelul, s-au nipustit asupra lui amindoi, l-au batjocorit cu vorbe urite ti l-au alungat de-acolo. $i bitrinelul a plecat. S-au mai certat ei o vreme, apoi au mincat toate merindele pregdtite
de batrin5 $i s-au intors acasd cu miinile goale,.. Indati ce au venit ei, mezinul incepu si-i roage pe pdrinyi: Acuma l;sai-md si md duc qi eu! Maici-sa ;i taici-siu au incercat sd-l faci si-$i schimbe gindul, si-l impiedice sd plece: Unde vrei sE te duci, prostule? Or sd te sfiqie lupii pe drum! Dar prostenacul o tinea una $i buni: $i daci mi ldsali - mi duc, qi daci nu mi 15sa1i, eu tot mA duc! Vdzind maicE-sa gi taic5-siu cd n-o mai pot scoate la caprt cu dinsul, i-au dar o coaji de piine neagrd qi uscatd pentru drum $i l-au alungat de
acasd.

ProstAnacul a luat cu el toporul li s-a dus la padure. A umblat cit a umblat prin pddure pini a gisit un pin inalr: virful pinului acestuia atingea norii, iar ca sd fie cuprins in brale ar fi fost rievoie de trei oanrcnr, nu mai putini. A tdiat pinul qi s-a apucat sal curele de crengi, de cioturi. Tocmal atunci se apropie qi bitrinelul. Bund ziua, copile! i-a spus el. Bund ziua, bunicule! Dar ce faci tu aici, copile, pentru ce ai tdiat un copac atit de mare? - Pii, uite, bunicule, imparatul a figiduit cd i-o di de nevastd pe t49

fiica lui aceluia care i-ar putea dura o corabie zburitoare, a$a ci eu rn-am apucat si fac o astfel de corabie. Oare o si fii tu in stare sd meltere$ti asemenea corabie? Asta-i o treabd tare anevoioase gi, vezi tu, se prea poate sd n-o scoli la capar pine la urm;. neanevoioas;, dar de incercat trebuie incercat: poate - Anevoioasi, o scot la capet! Uite, imi prinde foarte bine Si asta, cd ai trecut pe-aici: oamenii belrini Sriu mulle. \inl umblati prin lume 5i pricepuli. poari ca a; si-mi dai vreun sfat. Bdtrinelul zise: Ei, daci vrei sdJi dau un sfat, atunci asculte ce-li spun: ra-tr toporul $i ciople$te pe laturi pinul ista: uite-a$a!

gi ii ardti cum sd ciopleasci.

Prostinacul fAcu intocmai cum il invif5 bdtrinelul. Cioplea qi se minuna: toporul in mina lui parcii ringur mergea ti mergea. Acum, spuse betrinelul, potrivette-i capetele, fdluiette pu{in pinul 5i intr-o parte 6i in cealaltS: uite-aqa gi uite-a'a! Prostdnacul nu ldsa sd-i scape nici o vorbd din cele spuse de b;trinel: cum ii spunea, a;a qi fdcea. Dupd ce termini de lucrat, bArrinelul l-a liudat qi i-a zis: acuma, n-ar fi riu si ne odihnim pulin 5i si imbucem ceva. - Ei, He-he, bunicule, zise prostdnacul, pentru mine, nu zic, s-o gasi ceva mincare: uite, am coaja asta de piine uscati. Dar pe tine, cu ce se te ospitez? Md tem cd n-ai sd prea poli roade merindea mea. Stai pufin, copile, fdcu bdtrinelul, ia dd incoace coaja aceea a ta! $i prostdnacul li dddu coaja de piine. Bitrinelul o h.ri in mind, o cerceti, o pipii qi-apoi zise: Ei, dar sd $tii ce nu-i chiar a$a de uscat5 coaja asta a ta! i-o inapoie bdiatului. $i Prostdnacul o lud gi nu-ti crezu ochilor: coaja aceea uscatA se pref;cuse intr-o piine mare $i rotundi, pufoase $i albe. Dupd ce au mincat, bdtrinul zise din nou: Ei, ;i-acum, haide si-i potrivim pinzele! Si scoase din \in o bucata de Dinza. Babinelul ii arat;, prostdnacul i$i didu toatd osteneala, fAcu totul cu temei iatd cd pinzele erau gata, ba $i potrivite la locul lor, ;i poli s; u.ci pe corabia ta, i-a mai zis batrinelul, ti si-ti - Acuma iei zborul in oricare parte dore$ti. Dar tine minte porunca ce li-o dau: pe oricine vei intilni in cale sa-l iei cu tine pe corabie!
150

corabia $i zise: unchiule! - Noroc, voiniculel - Noroc, Da' ce faci aici? ce se peffece in celilalt cap;t al p;mintului. - Ascult ce zici cA se petrece acolo, unchiule? - $i acolo ciripesc ti se-ntrec in cintiri pdsdri cu glasuri minunate, - deEhei, caie care mai cristaline! Ia te uita, ce auz asculit ail UrcA pe corabia mea, sd zburdm impreund. Auzili nu se impotrivi, urci pe corabie qi porniri in zbor mai departe. Au zburat ti-au tot zburat ii deodati, ce sd vad5? Un om care mergea pe drum dar pifea numai cu unul din picioare legase de ureche. -'celehlt ;iJ Noroc. unchiule! - Noroc. voiniculel - Da' de ce mergi lopiind intr-un picior? Pdi, dacd mi-a; dezlega ti celalalr picior, din trei pa$i a; ajunge ia capdtul pimintului! - Ia te uit5, ce iute de picior etti! UrcA pe corabia noastrd. Repedele Pemintului nu se impotrivi, se cildrd pe corabie qi porniri in zbor mai departe citegitrei. Daci au zburat mult ori au zburat pu1in, cine mai qtie? Doar ce deodat5, ce si vadi? Un om stdtea nemi$cat cu puqca la ochi. Dar in ce, sau in cin lintea, nimeni n-ar fi putut spune. Noroc, unchiule! Dar ia zi, pe cine oche$ti ci primprejur nu se zire;te nici fiard, nici pasire. Vai de mine, ce oameni! Pdi, ce, o si ni apuc eu si ochesc de-aproape ceva'/ Ehei, eu ochesc gdinu;a de munte aflatd intr-un copac la vreo mie de verste de-aici. Numai o vinitoare ca asta e vrednice de mine. aici cu noi, sd zburdm impreun5! - Urci Ochile a urcat $i au zburat cu tolii mai departe. Au zburat ti iar au zburat $i, deodatd, ce-au vdzur? Pe drum mergea un om care cdra in spinare un sac uriaq indesat cu piine.
151

Cu asta s-au;i despdrlit. Bdtrinelul a plecat in drumul siu, iar prostdnacul a urcat pe corabia zburdtoare qi i-a intins pinzele. Pinzele se umflard, corabia iqi lud zborul, se ridicd in inaltul cerului porni si zboare mai repede ca vulturii, Zbura un pic mai jos de norii ;i ce-n iuret goneau, qi-uu pic mai sus de codrii ce neclintili stdteau.". Zburd ti tot zburi prostdnacul, cind deodati, ce vizu? Un om se culcase in mijlocul drumului ti stitea cu urechea lipitd de pimintul jilav, Cobori

sd mdninc pe sdturate, mie imi trebuie de o suti de ori pe_atita! Va si zicd din d$tia-mi e;ti! Haide, urc6 cu noi pe corabie, si - Aha! zburdm impreunA. Fldminzild a urcat pe corabie qi au zburat mai deoarte. Peste codri zburau, peste cimpurJ zburau. peste riuri zburau, pesre citune gi sate zburau. $i deodatd ce-au vizut'l Un om umblind pe malul unui lac mare $i dind din cap cu nemullumire. Noroc, unchiule! Cauli ceva pe-aici? - Mi-e tare sete qi de aceea imi caut un loc unde sd beau niqte apA. - PAi uite, aici un lac intreg. S; tot bei srnetos! - Ehei, peiai toatd apa asta nu-mi ajunge si beau decir o inghilituri mi-i-i-cA. micA de tot, Prostdnacul s-a mirat, s-au mirat qi tovariSii lui si i-au zis: Ei, lasi, nu fii necdjit, cd s-o gasi pe undela apa,i pentru tjne. Urc;_te cu noi pe corabie, si zburdm mai departe, ca sd gisim atita ap; cita iti trebuie. SelilA urca pe co-abie 5i plecar:i mai deparre. Cit sd fi zburat aqa, cine qtie? Doar cd deodatd, au v;zut un om care se ducea la pidure, cirind in spinare o sarcin; de vreascuri, Noroc, unchiule! Ia, spune-ne ii noud: de ce te duci cu vreascurile astea in p;dure? Ei, dar astea nu-s vreascuri obiqnuite. Dace le impristii - numaidecit i1i rii:are in fala ochilor o ollire inlreaga. Urci, unchiule, cu noi! omul sui pe corabie. $i $i au zburat mai departe. Au zburat ce-au zburat qi ce si vadd? Un bitrin care cdra un sac cu paie. Noroc, bine te-am gisit, birrinel de griji albit! Da'incotro cari paiele
astea'1

unchiule! incotro ai pornit-o? - Noroc, Mi duc si-mi agonisesc piine pentru prinz, cum a;a? Citd piine ili mai rrebuie? Ci doar ai un sac inlresr - Pii, Ei a$il Piinea asta nu-mi ajunge decit pentru o singurd imbucitura.

C-a

Le duc in

sat.

De ce'/ Nu-s destule paie-n sat? destule dar nu-s din astea. - Ba-s md rog, astea cum sint? - $i, Pii, sint a$a, ci dacd le-ag impriqtia in miezul verii, pe zeduf. s_ar lisa - pe frigul dati: ar incepe si ningd $i ar da gerul.
152

t"

.i;;"

Urci-te cu noi!
departe.

Dacd e aqa precum zici, ai dreptate: paie din astea nu gdseqti

in

sat.

Gerild urcd pe corabie, cu sacul lui cu tot $i astfel pornird sd zboare mar

Tocmai atunci imparalul era la ma:e. Cum v6zu corabia zburdtoare rsr sr trimise rlujirorii. Haide, mergeli degrabi sd aflati: cine a venit in zbor pe coratria aceea, ce tarevici sau alte odrasle de neam marer Servitorii au dat fuga la corabie ;i ce si vadd./ pe corabie nu erau decir ni$te tdrani de rind. Slujitorii impdritetti nici nu s-au mai ostenit si intrebe cine_s si de unde au venit in zbor. S-au intors $i i-au povestit impiratului: A$a $i atal Pe corabie nu se afli nici un larevici si nici vreo altd odrasld de mare neam, ci oameni de jos ldrani de rind. Ce porunceste miria ta sd facem cu ei? ,,Dacd o si ntiritdm fata cu un liran de rind, ne facem de rusine _ chibzui impiratul. Trebuie sd scipam, negretit, de miri de soiuj acestora,,. $i ii intrebd pe curtenii sdi printi $i boieri: Ce-i de ficlrt', cum sd ieqim din incurcituri.l Aceqtia l-au sfrtuit a$a: Trebuie sd-i punem mirelui fel de fel de intrebdri grele, la care sd nu - afla poati rdspuns. $i-arunci il ldsdm cu buza umflatdl Impiratul se inveseli auzind sfatul ti trimise tot aiunci servitori care sd_i vesteascd prostdnacului aceasti poruncS: sd ne aducd neintirziat, cit ne mai afldm incd aici, la masi cu - Mirele impdratul, api vie;i api moartS! Prostinacul se intrist;: Acum, ce mA fac? Cd eu nici intr-un an, sau poate nici i^n toati viata mea n-o sd gdsesc apa asta. Se poate una ca asta? a zis Repedele pdmintului. Las; c_o scot eu la capet in locul tiu cit ai zice pette. $i-a slobozit picioml care-i era legat de ureche qi a pornit in mare goane peste noui mdri qi noui liri, departe, Ia capetul pimintului. A luat in doui urcioare api vie $i apd moarti $i,.. ce qi-a zis: ,,N-ar fi rdu s5 mai stau pulin pe-aici, ci vreme am destulS ca se md pot intoarce ferii sh intirziii ' Se aqezi la umbra deasd a unui stejar rimuros $i atipi...
154

Au zburat;i-au tot zburat pini au ajuns la curtea impdratuluj.

$i, iati cd masa de la palat se apropie de sfirtit dar Repedele Piminlulul nu se arat;. Cei de pe corabia zburdtoare se intii$ar5 grozav, nu $tiau ce sA faci sx iasd din incurcaturt. insi Auzild i;i lipi urechea de pdmintul jilav, asculti;i zise: Ia te uitd ce mai somnoros, ce leneq e ;i Ssta! Doarme la umbr5, sforaie de se cutremura pimintul qi nici nu-i pas6! Dacd-i aqa, n-avea grijd ciJ trezesc eu indatA! zise Ochild. pu9ca, ochi fi nimeri drept in stejarul sub care dormea Repedele inhdli iqi PAmintului. Peste capul celui adormir se scutur; o ploaie de ghinde. Acestea il trezir;. Vai de mine $i de mine, doar n-oi fi alipit! Sdri ca ars qi in aceea;i clip6 aduse urcioarele cu ap6: adus, Iuafile! - Le-am se ridici de la masi, se uitd la urcioare $i zise: imoiratui De unde sd $iu dac6 apa asta e bune sau ba? .'- Indat5 un coco$ fu prins fi descip5linat, dupi care ii stropird capul cu apd moartS, inf-o clipi capul se prinse din nou Ia locul sdu. Iar cind l-au stropit cn apd vie - coco;ul a sirit in picioare, a bdtut din aripi ;i a strigat din risputeri ,,cucurigu!" imoiratul sd moari de necaz, nu alta. Adevirat, ii zise el prostinacului, insdrcinarea ce li-am dat-o ai indeplinit-o. Acuma insd o si-!i mai dau una! De vreme ce etti atit de dibaci, va trebui si mininci la o singurA mas6, impreuni cu petitorii tAi, doisprezece tauri fripli ti atitea piini cite incap in patruzeci de cuptoare! Prostdnacul se intristA li zise cdtre tovarr$ii #i: Ce mi fac, ci eu nici pini deseard nu sint in stare si mininc o piine intreagS! Dar de mine ai uitat? seri Flirninzild. Las'cd md descurc eu si cu taurn 9i cu piinile. Ce Si aSa, socot cA masa o sd fie neindestulAtoarel $i-atunci prostdnacul ii trimise vorbd impiratului: Si se aduci aici taurii $i piinile. Ci noi o se infulecdm totul. Si indat; furi aduqi cei doisprezece tauri la frigare $i atitea piini cite inclpuseri sA se coaci in patruzeci de cuptoare. Iar Fldminzili s-a pus pe inghitit, qi dd-i 9i infuleci toli taurii rind pe rind. lar piinile,.. ti le tot arunca in gurd, una dupd alta, pini a golit toate carele. SA-mi mai aducd mincare! rlcnea FlSminzili. Ce, numai atita au avut pregitit? Cd mie de-abia acum mi s-a f;cut foame cu adev;rat! Dar impiratul nu mai avea nici tauri qi nici piini.
155

sei.

zise el, vi dau altd poruncb: sd befi dintr_o datd berea drn - Acum, pat.uzeci de butoaie, fiecare de cite patruzeci de vedre. Pii, eu nici o vadrd nu-s in stare sd beau, le zise prostinacul ortacilor

Geril;.

patruzeci de butoaie. $i, oare, intrebA eL chiar nu se mai afli pe aici nirte bere? Cum a$a? CA nici n-am apucat sd beau pe siturate! Doar o duscd am tras. atit! Cind a \azut imparalul ca nu poate cu nici un chip sii-i rina de hai prostinacului. hotAri 5d-l piarda folosind Sirerenia. Fie, a zis el, o sd 1i-o dau de nevasti pe fata mea, n_ai decit sd te pre_ - de gdtegti insurdtoare! Dar inainte de nuntd, du-te la baie, spale-te, curila_te $i slai binisor la abur. $i porunci sa se pregAleascii baia. Iar baia era ficutd din fier de sus pind ios. Trei zile gi trei nopli a tot ars focul la baie incingind-o pind la ro;u. Rdspindea o citdur5;i o argild cd nici la cinci stinjeni nu e;a chip sd te apropii de ea. Cum sd mi spdl eu in baia asta'/ a zis prostinacul. O si ard de viu, - Nu te intrista, i-a rdspuns Gerili. Lasd, cd merg 5i eu cu tine! Si d-ddu o fugd si-l intrebe pe impirat: Imi ingidui si merg gi eu in baie cu mirele? Vreau si imprdqtir pe - nigte podea paie. ca nu cumva sd-5i murdareasca talpile! Imperatul n-avea de ce sa se impotriveascd. I-a ingAduit: ,,Ce mare lucru era dace ardeau doi. in loc de unul?!.. _ 9i iatd cd au fost duti in baie ti incuiali acolo amindoi: li prostdnacul ,i

$i, me rog, ce mare scofald e? fdcu Setili. Eu mi prind sE le beau - berea toati ti socol ce incd, o sd fie prea pulin! Indati au fost rostogolite in fala lor cele patruzeci de butoaie. $i s-au apucat sd umple cu bere vedrele una dupd alta,i sd i le pun6 lui Setile dinainte, Iar el, o dati sorbea gi vadra o golea. mi rog, de ce imi tot picurali cite o vadri.l se repezi Setild. - Si, C5 aqa, o sA ne irosim degeaba toatd zjlal $i, zicind asta, sdlti un butoi $il goli pini la fund dinrr_o rasuflare. Mai selti Si ai doilea butoi ti il goli ti pe acesra. $i tot afa goli toate cele

GerilA imprditie paiele ti, pe dati, in baie se ficu un frig stralnic, arit de frig ci perelii s-au acoperit cu promoroacS, iar apa din cazan a inghelat tun. Dupi o vreme slujitoril au deschis uta. Si nu le-a venit si-si creadii ochilofl cei doi. proslanacul 1i birrinelul, erau \ii si nevardmari.
156

Halal se vd fie, a zis prostinacul, baia asta a voastrd nu-i buni sd te speli in ea, poate doar sA te dai cu saniula! Slujitorii au alergat la impdrat. $i L-au initiinlat: ala $i afa, adicd. impiratul nu-qi mai gdsea locul frimintindu-se ce-ar putea face si scape de prostinac. S-a gindit el, s-a tot gindit ti-apoi i-a poruncit prostanacului: Miine in zori sd scoli in fala palatului meu un regiment de osrali. Dacd faci asta ti-o dau de nevaste pe fiicA-mea. Iar de nu te dau atarA, gonesc de-aici! te in sinea lui insi i$i zicea: ,,De unde are sd scoatA un liran de rind o o;tire intreaga? Asta chiar ci n-are cum s-o facd. $i-atunci o sdl dim in brinci afard de-aicil" Auzind porunca, prostAnacul le zise ortacilor sri: Frafilor, mi-aIi ajutat de-atitea ori si scap de belea... Acuma insd nu $tiu ce-am mai putea face'i Ia te uitd la el, ai qi gesit de ce sd te intristezi! i-a zis b5trinelul cu vreascurile. PAi, eu li-a$ putea alinia aici nu unul ci $apte regimente cu generalii lor cu tot! Mergi la impirat gi spune-i ci o sI aibi oqtirea pe care

ti-a cerut-o! $i s-a dus prostdnacul la impdrat.

pentru ultima - O sdJi indeplinesc $i porunca asta, i-a zis el, dar o fac oard. Daci nici de data asta n-o si te lii de cuvint, sd nu invinuieqti pe nimeni altul, ci singur e$ti de vin5! Dimineata, in zorii zilei, bdtrinul cu vreascurile il chemS pe prost;nac Si ieqi cu dinsul pe pajiqte. impriqtie vreascurile Ei o oaste uriata rasiii ca din pdmint: ti pedegtri,;i ciliri,;i tunari cu tunurile lor. Gomi$tii prinseri si sune din goarn;, tobolarii sA batd tobele, generalii si dea ordine, caii si izbeasce pdmintul cu copitele... Prostdnacul porni in fala olti.ii ti o duse la palatul impirdtesc. in fata palatului se opri;i porunci si sune goarnele mai tare, iar tobele ti ele, si bati mai tare. Impiratul auzi zarva, scoase capul pe fereastrA ti de frici se ficu mai alb ca varul. Porunci comandanlilor lui sd-qi adune toate ottile lor;i sd porneascd rdzboi impotriva prostdnacului. Comandanlii au adunat oastea impdriteasci 9i au purces sd tragd asupra prostinacului din putti $i din tunuri. Dar soldalii prost;nacului inaintau, oastea imparatului o striveau, in picioare ca pe-o iarbd o cilcau. Comandanlrt se inspdimintare ti o luard la s5natoasa flcind cale-ntoarsi, iar dupi dinqii se lud intreaga ottire. Impiratul ieqi afari din palat, incepu sd se tirascd in genunchi in iala
157

prostdnacului, sa-l roage cu cerul gi cu pamintul sd-i primeascd darurile scumpe ti odatd cu ele sd o ia de nevastd pe fata lui. Prostinacul insd ii zise impdratului: nu mai ai nici un drept s; ne porunce$til Cd doar avem si nor - Acuma un cap pe umeril Il alungi pe impirat;i-i porunci sd nu se mai arate niciodatd in acea imper;ie, Iar el o lu5 de nevasti pe fata impiratului. Tarevna e fati tinSri qi buni. Ea n-are nici o vind! $i astfel incepu el in acea impdrAie sd trAiascd, lucruri bune sA s;virseasca.

POUESTE DESPRE PREAINTEffiEPTE UASILISE


fost odatd ca niciodatd. Au fost odati un goarece fi o vrabie care erau prieteni nedespd4i!. Prietenia lor linu treizeci de ani in cap: orice gdsea unul din ei, ii fecea parte dreaptd ti celuilalt. Odat5 insd, s-a intimplat ca vrabia sd giseascd un bob de mac. ,,Pe ista cum sd-l imparli? qi-a zis ea, Dai o data cu ciocul gi ia-l de unde nu-i". $i minci singurd bobul de mac. Cind auzi toarecele una ca asta n-a mai vrut sd gtie de prietenia lul cu
vrabia. Haide, rdcni el, haide, vrabie hoa16, sA ne luptim pe viafd $i pe moarte! Tu, aduni laolalti toate pasdrile, iar eu am s; adun toate fiarele. Nu trecu nici mdcar o zi intreagi, cd in poiani se adund o oaste numeroase de fiare. De bund seami, se aduni gi oastea pbsdreasci. Se porni o lupt6
159

tolba goald". Si cind colo, ce sd vadd? Sus in copac un vllltur. Vinitorul se apropre iFi indreptd puqca asupra lui, $i ,,Orice s-ar spune, e li Ssta un vinat", isi zise el. Dar nu apuci bine sA inteasci Si vulturul ii vorbi in grai omenesci Nu md ucide, om bun! Ci dac6 imi iei via1a, n-o si ai mare folos de pe - mea. urma Mai bine ia-md cu tine, viu cum sint, Si hrine$te-m; trei ani, trei luni qi trei zile. Iari eu, indati ce-o sd prind puteri, de cum o sA-mr creascd din nou aripile, o sA te resplatesc cum se cuvine. ,,Ce risplatA sd aqtept eu de la un vultur?" gindi vindtorul fi din nou tinti asupra pisdrii, lar vulturul il mai rugi o datd: Nu mi ucide, om bun! Ci la vremea potrivitd o sdli fiu qi eu de folos. Vinitorul nu-i dddu nici de astd dati crezare si ridicd Dentru a t.eia oara arma sii linleasca. lns6 vulturul il ruga pentru a treia oar2l: - Nu mi ucide, viteazule, ci ia-mi la rine, ingrije9te-m6 qi vindeci-md! Cd doar nu li-am fdcut nici un rdu, qi pentru binele ce mi-l faci o sA te rAspldtesc si eu tot cu un bine. Vinetorului i s-a fAcut mili de vullur si l-a luat acasi h el. Ei, om bun, i-a zis vulturul pe drum, ai colindat ziua-ntreagd prin pedure, dar de vinat n-ai vinat nimic. IaJi cutitul teu cel asculir ti du-te in poiani. Acolo ne-am luptat noi pisirile cu fel de fel de fiare gi am ripus multe dintre ele. A|a ci o sd ai parte de o pradi bune.
160

in care cizure multe jertfe atit de o parte cit ti de cealalte. Mult mai puternic, bineinleles, era neamul fiarelor! Cum o atingea pc vreo pasare cu gheara, aceea, pini se se dumereasce i$i $i d:dea duhul! Dar nici peserile nu se ldsau prinse prea ugor, atacau de sus, de ia iniltime. De cite ori vreo fiari era gata-gata sA loveasca sau sd striveasci o pasare. ea zbirr! iqi lua zborul. NuJi rdminea decir sA te uili dupe ea ti-atit! - s6 Ei, in lupta aceea fu rinit ti un vultur. Cind incerci se inalle in zbor, simfi ci nul mai lin puterile. Atita mai apuci: sd se zburdtdceasci intr-un pin inalt. Urcd )i se a)eza pe o creanga. Lupta se sfirqise. Animalele se rdspindiri prin vizuinele gi sila;urile lor, Pisdrile i9i luari gi ele zborul citre cuiburi. Numai vulturul stitea sus in Din. jumulit qi plin de rini gi se gindea cum ar putea si-$i recapete plrterea de odinioarA. Tocmai atunci se intimpli sd treaci pe acolo un vin;tor. Colindase ziua intreagi prin pidure, dar de vinat nu vinase nimic. ,,Ce r;u imi pare, iqi zise, se vede ca astizi trebuie sd md duc acasA cu
stra$nicd

Vinitorul se duse in poiana ti ce sd vadi'i Fiare ucise citA frunzA ti iarbd. Jderi qi vulpi fird numir. iqi asculi culitul pe o piatr;, spintecd li scoase pieile de pe animale, apoi cobori in ora$ $i le vindu pe un prel bun. Cu banii luali cumpdri griu de rezervd qi urnplu pind sus trei hambare atit cit sd-i ajungA pentru trei anl. Trecu un an se goli primul hambar. Vulturul porunci vinitorului s5-l duci in locul unde crqte pinul inalt. Vinitorul inFeuA calul $i duse vulturul in acel loc. Vulturul se avinta sus, deasupra norilor, apoi iqi dddu drumul de acolo 6i izbi din zbor cu pieptul un copac iar copacul se despici in doud. - Ei, vinitorule, i-a zis vulturul, incd nu mi-am recdpdtat puterea dinainre. Mai trebuie sd md hr5negtr un an. Zi dupd zi, noapte dupA noapte timpul t.ecea, Aqa trecu al doilea an ti se goli $i al doilea hambar. $i iar vinitorui aduse vulturul in pddure, pe locul unde se afla pinul cel inalt. Vulturlrl se avintd sus, pe deasupra norilor intunecafi, igi lui avint de acolo dirl inait;i izbi din zbor cu pieptul un copac. Iar copacul se despici in patru. Se vede cd va trebui sd mi mai hrinesti un an. viieazul. Inci nu mr-anr recApdtat puterea dinainte. Si iatd c; s-au scurs trei ani, trei luni $i trei zile in cap. Du-mi din nou in locul unde se afli pinul cel inalt. Vindtorui i-a dat asculrare ;i a dus vulturul iarigi lingd pinul cel inalt. Vulturul se avint; ti mai sus ca inainte, cobori ca un virtej nipraznic din inahul cerului fi izbi in cel mai inalt copac pe care-l despicd de sus pind jos preficindul in mici fdrime. De jur imprejur, intreaga pddure se
cutremurS.

I1i nullumesc, vrednicule voinic! Acuma mi-am recipitat puterea dinainte. Lasd-li calul qi urcS pe aripile mele. Vreau si te duc in linutul meu de battini $i sA ae rdsplitesc pentru tot binele ce mi-ai ficut. $i vindtorul urci pe aripile vulturului. VulturLrl i6i lu6 zborul, pornind calre marea albastr, li se inilld sus, sus de tot, i-a zis el, prive;te marea albastri gi spune-mi cum Ii se pa.e, cit - Uitdle, de mare e? Cit o roata de car, i-a rispuns vinitorul. Vulturui scutura din aripi ti-i f;cu vint vinitorului in jos. il l;s6 sd simti leama in fala morfii fi-apoi il prinse din zbor, inainte ca el sA adngd fala apei. Il prinse $i se ridici impreuni cu el qi mai sus ca inainte. Mai uit5-te o dat5, prive$te marea albastrA $i spune-mi cum 1i se pare acurna. cit de mare e'l
161

acuma, gatar am isprdvit cu plata raului. Se trecem la rdsDlata binelui. Si pornira in zbor carre larm. Au zbural ti-au rot /bural. dacd au ajuns departe ori aproape, cine mai Stie'1 Doar cd au vAzut deodatd. chiar in mijlocul cimpului, un stilp de aram; care ardea ca jarul. Vulturul cobo.i. $i-acum, haide, vinrtorule, zise el, cite$te ce scrie pe stilDul acesra. rinarorul ciri: ..Dincolo de \lilpul acesta se inrinde orasul de arama _ $i mi5urind douAzeci yi cinci de versre in lung ti tor pe atira in lal... Du-te in ora$ul de aramd, zjse \,ulturul. Acot traie;te sora mea cea mai mare. Salut-o respectuos din partea mea $i cere-i cutia de ararni cu cheife_ le de arami. Dar, vezi, altceva nu lua nicj aur, nici argint, nici pietre
scumpe.

in ios. Cind acesra era gata sd atingi fala apei il prinse din zbor $i se ridica sus, incri mai sus ca ;i inainte: Haide, mai uit;-te o datd la marea albastrA Si spune_mi: cit de mare e. Cit un bob de mac. $i vulturul scuturi pentru a treia oar6 din aripi,i_i ficu vint vindtorului, tocmai de acolo, din t6riile cerului, dar $i de aste dat; il p.inse din zbor inamre ca el sd atingi faga apei, il aqezd pe aripi $il intrebd: Ce spui, viteazule, ai aflat cum e reama in fata mortii? Am aflat, zise vinitorul. Mi ;i gindeam cd mi-a venit sorocul. Tot a$a mi gindeam ti eu cind ili indreptai arma spre mine. Ei, si_

C;t un ou de gdind, i-a rdspuns vindtorul. Vulturul scutura din aripi gi iar ii ficu vint vinitorului

Vinitorul

se duse

sora vultura$ului. Bund ziua, prea inalti stdpin;! Frdtiorul dumirale iti rrimite saluttri. - gi, mi rog, de unde il cunosti tu pe frdliorul meu? PAi, uite, ala ii a$a... Era bolnav, era rdnit, iar eu l-am ingrijit $i l_am hrinit trei ani, trei luni $i trei zile, n cap. Iti mullumesc, om bun. Uire, ai aici aur, argint, piet.e prelioase! - l1i pofte;te inima. Ia cit Vinitorul nu. lud nimic dar o rug; pe prinlesi sA-i dea culia de a.ama cu cheilele de arami. vorbd, drigulule! Y ezi cd cizma care vrei s-o-ncalti nu-li c pe - Nici mesurd! Prelul cutiei mele e prea mare. O fi prea mare prelul ei, dar eu de altceva n-am trebuintd. Vindtorul ii fdcu o plecdciune, ie;i pe poarta oratului de arame $i-i povestr totul, din fir-a-pir. vulturului.
162

in oraqul de aramd, ia prinlesa Arimila, stipina oraqului,

Vulturul se minie, il s;ltd pe vinitor in spate ti zburd mai departe Zbura sus, in inaltul cerului, bitind zgomotos din aripi. Viteazule, ia, uiti-te, ce se intimpld in spatele nostru ti in fala noasfr5? Vindtorul se uitd, apoi zise: spatele nosffu e un pojar, in fala noastr5 au inflorit florile. - in In spate arde oratul de aramd, iar florile infloresc ln cel de argint. Si vulturul cobori in mijlocul unui cimp, ling6 un stilp de argint. ii poruncl vinltorului si citeascd inscripfia. Vinitorul citi: ,,Dincolo de stilpul acesta, se misurind cincizeci de verste in lung $i in lat" intinde ora$ul de argint Aici triieEte sora mea cea mijlocie, zise vulturul Cere-i cutia de arginl cu cheitele de argint. Ajuns in orat, vinitorul se duse de-a dreptul la printesd, la stipina oragului sora vulturaqului. Ii povesti $i ei cum a treit la el trei ani, trei luni, trei zile-n cap, friliorul ei, bolnav, rinit, pe care el l-a ingrijit, i-a dat si mdnince qi si bea pind i-au revenit puterile. $i, drept resplata pentru toate acestea, ii ceru cutia de argint cu cheitele de argint. Nici vorbil zise prinlesa, te lAcome$ti la o bucata prea mare, ;i mai ttii'l Sd nu te-neci cu ea. Uite, ia cit vrei de aici: aur, argint, pletre scumpe, dar cutia mea are cu totul alt prel. V'indtorul pirisi orasul de argint fi-i povesti totul, din fir-a-pir, vulturului. Vulturul se minie, il sdltd pe vindtor pe aripile sale mari $i zburi cu el de
acolo.

Acum zbura, din nou, in inaltul ce.ului: vezi, viteazule, ce se inlimpld in spatele nostru !i in fala noastrS? - Ia In spatele nostru e un pojar, in fala noastrA au inflorit florile. - In spate arde oraful de argint, iar florile infloresc in cel de aur. Vulturul cobori in mijlocul unui cimp, Iingi un stilp de aur. [i porunci

vinitorului si citeascd inscriotia. Vinatorul citi: ,,Dincolo de stilpul acesta se intinde ora$ul de aur misurind o sutd de verste in lung gi tol pe atita in lat". Du-te acolo, zise vulturul. In oratul acesta tr5iefte sora mea cea mar mic5. Cere-i cutia de aur cu cheitele de aur. Vinitorul se duse de-a d.eptul la prinlesi, la stipina ora$ului sora vulturaqului. li povesti tot ce ttia Si ii ceru cutia de au. cu cheilele de aur. Prinlesa il asculte, chibzui o vreme, apoi cldtini din cap. Mi-e tare drag; cutia mea, zise, dar fratele imi este;i mai drag. se duse qi-i aduse vinatorului cutia de aur cu cheilele de aur. Si Vinitorul lud darul acela nepreluit, ficu o plecdciune in fala prinlesei $i ieli pe poarta oralului.
163

Cind vuiturul igi vdzu prietenul cd nu vine cu mina goali, ii zise: $i-acum, frd{ioare, du-te la casa ta, dar bagA rle seami, nu cumva sii descui cutia inainte de a ajunge in curtea casei tale. Si zicind asta, igi lud zborul. . Iar vinitorul o porni spre casi. Daci a mers mult, dac; a mers pulln, cine mai ltie? Doar cd peste un timp a ajuns la marea cea albastri. Si a viut sa \e mai oJihneasca. Pe (armul marii r-a alezar. de nisip galben in..onjurar. iar cutia a pus-o alituri. S-a uitat fi s-a tot uitat la ea si, pind la urmd. n_a mar avut ribdare $i a descuiar-o. Nu isprievjse de rasucir cheilele ca in fala lui, ris;ri ca din pimint un palat de aur, ninunat impodobit de sus li pin; jos. S_au infdlitat o mullime de servitori: ,,Ce poruncili? Care vd e doiintai,. Vindtorul biu, mincd pini cind !e seture. $i-apoj sa doarma se culca. $i iati cd veni dimineata, Vinitorul trebuia si porneasc; mai departe. Dar !-ai gisirl Cum sd poati biga el palatul acela inapoi in cutie, aqa cum fusese inainte'1 Se gindi li se tot gindi, dar degeaba, nimic in minte nu-i veni. Sedea acolo pe mal, necijit nevoie mare. Cind (e s6 vadA:, pe neasteptale rasari din ap5.un om: barba - la briu i-ajungea, pdrul cilciiele-i bitea. Se opri la faqa apel $1 zrse: De ce elti necejil viteazule? - Cum sd nu fiu necdjit, a rdspuns vindtorul, de vreme ce nu md duce - ca-n cutioara capul mea sd ghemuiesc, acest palat impdritesc? S-ar pulea sa re ajur eu sii scapi de necaz, 1i-n ari;ouru ,u .ii shemuiesc ace\r palar imparijre\c. dar numai daca o sa cadem la invoiald: uJi"a ,A_., dai in schimb ceea ce ai acasd fer5 sd stii cd ai. Vinitorul a stat o vreme ti a cugetat: ,,Ce af putea avea eu acasd firi sd Stiu? Ba cred cd;tiu totul despre toate cele de acasA,,. $i pe loc cAzu la invoiale. Haide, zise el, f, bunifate ti ajuta-mi ca-n cutia mea si ghemuiesc acest palat impir;tesc! iar eu o si-qi dau ceea ce am acasi fird si stiu ce aor. De-abia te.mind sd .osteascA vorbele acestea li palatul de unde nu_r. - ia-l Parci nici n-ar fi fost. Pe ldrmul mdrii stdtea doar vinitorul, singur_singurel ti al6turi se afla cutia de aur cu cheitele ei de au.. El lud culid 5i porni la drum. Dac; a mers departe ori a mers aproape, cine mai gtie? Stim doar ca 11jun: in linurul \au de ballina. indarii ce inrra in izba. soqia il inrimpina tinind in brafe copila$ul ce se ndscuse in lipsa 1ui. ,,lat5, va si zicd, asta aveam acas5 fir; sd qtiu ci am.,, isi zise vindtorul. il $i copleqi mihnirea ;i tristeqea. Lumina ochilor mei, i-a spus solia, spune, de ce ver$i lacrimi amare?
164

anume: ci mai dev.eme sau mai rirziu ror fi silili sb-5i dea feciorLrl nu \e Irie cui. Dupd aceea vindtorul ieli in curte, deschise cutia de aur fi pe dati rd:ari in fala lui un palat m;reI, cu mult; iscusinli impodobit. S-au inf;fi$at o mullime de se itori. Au inflorit gr;dini, in care strAluceau lacuri minunate. in pomi pesirelele cintau, in lacuri pettigori se zbenguiau. Se puserd cei trei, vindtorul, solia ti feciorul, pe trai bun pi pe agonisit
averi. Asa au trecut vreo zece ani. ba chiar mai mull. Cre$tea fecioruL vindtorului ca aluatul plls la dospit - crettea vdzind cu ochii. $i se ficu mare: ager la minte, frumos ia chip, md rog, o mindrele de
Ttacau.

De bucurie p1ing, rispunse el. I-a fost teamd s5-i spuni adevarul fi

poate l-o duce undeva. Si ctrarea l-a dus intr-un codru de nepdtruns. omeneascr. Doar o colibi era, pe-un picior de gdind se-nil1a, singurd-singuricd stitea, un cerdac li-o fereasfi micA avea.
pe

intr-o buni zi, taica-sdu s-a dus s, se plimbe prin gredina. s-a plimbat cit s-a plimbat li deodatd s-a trezjt chiar pe malul riului. Tocmai atunci risdri din apd omul de odinioar5: barba la briu i-ajungea, pdrul - cilciiele-i b;tea. Se opri la fala apei fi zise: Pe cit de pripir e$ti cind fdgdduiefti ceva, tot atit de pripit e$i sa-ti uili figiduiala. Haide, aminteste-1i ce-mi datorezi. Vinitorul s-a intors acasd mai intunecat la chip decit norul negru de furtuni Si i-a spus soliei: - Oricit am vrea siJ linem pe lingd noi pe Ivanulka, nu se poate, rrebuie '5-l dim. Nu mai purem amina. $i i;i lui feciorul, il scoase departe, afard din sat, fi il ldsd singur acolo. Ivanu$ka s-a uitat in toate pdrlile, a vdzut o cirare $i a pornit inarnte

in jur pustiu, nici o suflare

ea

Era o colibA rotitoa.e. Colibi, colibi, zise Ivan, te-ntoarce cu fala la mine, pddurea la spafe

sa-tr ramlnal Coliba i-a dat ascultare, s-a intors ata cum i-a cerut cu fata la er $r cu spateie Ia padure. Ivanugka urcd in cerdacul inalt li deschise o ula scirfiitoare. $i ce si vadd? In colibd ;edea chiar Baba-Cloanfa-Cotoroanfa. Baba inir-o piue qedea ;i cojoc de iepure purta. Vdzindul pe Ivanutka
ztse:

BunA ziua, viteazule. De unde vii ti-ncotro te-ndrepli'/ La ce muncS rivne$ti, ori de munca te fere$ti?
165

pe la mine, altfel cred cd nici nu te mai aflai printre cei vii. Dar, ma rog, fie, ascuitd ce o sd te pov5luiesc eu. Mergi mai departe, pe aceeati carare, care te-a adus la mine, prin codri, prin vdg;uni, peste munli semeli. La urmA de tot o si ajungi in fafa a doud por1i. in dreapta o poarrd, in stinga Tu sd nu intri pe poarta cu zivor ferecat;, ci pe cea cu - tot o poarti. lacit incuiati. Sd bali de trei ori ti poa.ta are sd se deschidi singurd. Dincolo de poarti o sd dai de o gridin; cu sulfind, in gridini-i lacul verde ca smaraldul, in lac douisprezece copile, douisprezece surori se scaldi. S-au prefacut in rale cenu$ii, inoati qi se bdlicesc, iar rochiile lor se afli pe mal. Unsprezece dintre ele sint la un loc, cea de a dou;sprezecea Dusa mai la o pane. singur6. Tu.a iei rochila a\la )i \a le asc;nzi. Mai tirziu, cind su.ioarele or sd iasd din ape, au si se imbrace qi au sd plece. Unsprezece au sd plece, dar a douisprezecea are si se puni pe plins cdutindu-fi ve$mintul, N-o seJ gdseascd ti o sA spun;: ,,Rispunde! Cine mi-a luat rochia aceluia fiicd preasupusA o s5-i fiu!,, Tu sA taci. Ea o sA spund din nou: ,,Cine mi-a luat rochia aceluia surioari duioasii o sd-i fiul" Tu sd taci $i de asti datd. gi-atunci ea o s6 spund: ,,Cine mi-a luat rochia aceluia .otie.'redinrioasA o sd-i fiul" indari ce vei auzi vorbele astea rdspunde li di-i rochia. Iar ce are sd se intimple mai departe nu-1i spun eu. Singur o si afli fi o s5-mi povestetti... Ivan ficu o pleciciune in fala Babei-Cloanfa, i$i iuA rdmas bun Si porni pe cerare. Dacd a mers mult ori a mers pulin, daci a mers pe trrnp frumos ori urit, cine mai $tie? Doar cd intr-un tirziu a ajuns la cele doui po.Ii. Poarta cu pricina s-a deschis in fala lui gi a vizut acea gr;dini Totul era aievea cum i se spusese!
Ivanu$ka s-a strecurat pe
cu sulfind, in gridind, lacul ca smaraldul, iar in lac ratele cenusii scdldindu-se.

Eh, bunico! Mai intii, di-mi si beau, pune-mi in fali mincarea,5iapoi vind cu-ntrebarea. $i baba ii didu sd mdnince qi sd bea, iar lvanu;ka ii povesti totul din fir-a-par, IAr.a tainui cera. Cam pros{ ili merg treburile, viteazule, zise Baba-Cloanta. Taicetiu te-a dat imp;ratului apelor. Iar impiratul apelor s-a miniat grozav c5 nu te-ai dus la el atita timp. Noroc c5, in drumul tdu, ai trecut si

A luat-o fi s-a ascuns dupi un

alta. Iar cea mai micd, a douisprezecea era mai frumoasd, mai minunati decit toate celelalte. Unsprezece surori s-au imbricat gi au plecat cte

a luat rochila ce se afla mai la o pane. copac, Rafele au ie$it din ap5, s-au prefdcut in copile una mai frumoasd decit

furi;;i

r66

acolo. Cea mai mic; insA a rimas pe mal, i$i cduta rochia d plingea ca n-o poate gdsi. $i dintr-o data zice: Spune-ni, rispunde-mi, cine mi-ai luat rochia! Fiici preasupusd o si-1i fiu!

Ajunse acolo qi i;i roti privirea de jur imprejur: lumina din acea impdrilie era ca cea de pe la noi, erau ti-acolo cimpii qi pajiqti precum $i dumbrivi inverzite, soarele $i-acolo incilzea iar luna strilucea. Fu chemat si se infSliqeze impdratului marilor. Si impiratul mdrilor se rdsti la el: ce ai zibovit atit de mult? Nu pentru vina ta, cj pentru a - De tdu pArintelui vinovilie, iati mdrunta insircinare ce o vei avea de adus la indeplinire: am irn loc uitat, de treizeci de verste in lung fi in lat, tot numai tanluri, ripi ti pierroaie ascutite. PinA miine sd fie locul acela neted ca-n palmi, sd fie seminat cu secari, iar holda sd creascd Desre noapte atit de inald Si deasi cit sa se poara piti cioara in ea. Daca faci asta, resplata e a ta! de nu, capul igi voi reteza! Ivanuqka se neciji, ie;i de la impdrat tare sup;rat, cu capul mai jos de umeri plecat. Preainleleapta Vasilisa il v6zu din turnul ei inalt $il intrebS: Ivanutka, de ce etti necdjit? $i lvan i-a rispuns: - Cum sd nu fiu necdjit?! Tdiculul tiu mi-a poruncit ca intr-o singura

stdpinul apelor. Aha, va si zic^ dsta efti tu! Dar de ce ai inti.ziat atit de mult? Tdicutul meu li-al apei imperat cumplit s-a m?niai ci ai intirziat. Ei, haide, mergi acum pe drumul acesta, care o s; te ducd in impdralia de sub ape. Acolo o sd md giseqti qi pe mine, Cd doar nu-s alta decit inse$i Preainleleapfa Vasilisa fiici a impdratului;i a stdpinului impdr;tiei de sub ape. $i tot atunci se prefdcu in rali fi iti lud zborul de lingi Ivan. Iar lvan se duse in impdrijia de sub ape.

Ivan nu rdspunse. Surioard duioasd o s51i fiul Ivan t;cLl. Solie credincioas; o s51i fiul $iatunci iefi Ivan de dupd copac: - Ia-Ii rochia, preafrumoasd copili! Ea ili lud rochia fi ii didu lui lvanu;ka inelul de logodni un inel de aur. $i-acum, spune-mi, viteazule, care i1i e numele gi incotro te indrepli? - P;rinlii imi spuneau lvan, ia. eu m5 duc la impdratul mirilor la

noapte-sA netezesc ca-n palmd $anluri, ripi, pietroaie colluroase de pe rocur uital sA sem5n secar;, iar acea secard si creasci pind dirnineali atit, cit sd se poatd piri cioara in ea. Ei, lasd ci asta ince nu-i o mare nenorocire. Nenorocirea adevarata va veni de-abia pe urmd! Acuma, culcA-te $i dormi. Noaptea e un sfetnic bun. lvan a ascultat-o ti s-a culcat. Iar preainfeleapla Vasilisa ie|i in pridvor qi strigd cu glas risunitor: H"1, voi, slujitori;i slujnice credincioase! Nefezili lanluri ,i ripi adinci, -sf;.imati pietroaie-asculite ti stinci, seminati cimpul cu secar; de soi, aleasa $r vegheali ca, pini miine holda si creascd frumoase! Ivanugka s-a trezit in zori fi ce sA vad;.1 Totul era gata. Nici urmi de ripi adinci, de pietroaie ti stinci. Locul era netezit ca-n palmi, iar pe el c.escuse deasa secara, $i-atit de-naltd cd-n ea s-ar putut lesne piti o cioard. S-a dus la impiratul mirilor sdl in$tiinteze despre toate. Ei, pentru asta ai toata mullumirea mea. i-i zis impararul mArilor. Ai dus cu iscusinld la indeplinire insdrcinarea ce li_am dat. iat_o acum si oe a doua: am t.ei sute de stoguri, fiecare cu cite trei sute de c;pile, tot griu cu bobul mare qi curat, bob cu bob num5.at. pind miine sa trejeri tot eriul asra. Dar baga de \eama sa nu darimi stogurile ti sa nu ravAieSri capilele. Daca_1r indeplinetti sarcina rdsplata va fi a ta, de nu, capul iti voi reteza! I!anulka s-a necdjir yi mai tare ca inainte. mergea prin cune impovdral, cu capul mai jos de umeri plecai.

fi

Ivanutka, de ce te-ai intrisrat? l-a intrebat preafrumoasa Vasilisa. I\an i-a pove5lir de.pre noua lui nenorocire. Ei, lasd cd asta incd nu-i o mare nenorocire. nenorocirea adeva_ ratd va veni abia pe urmd. Acuma, culc;-te fi dormi. Noaptea e un sfernrc
bun.

Ivan se culc5. Preainleleapra Vasilisa insi ieti in pridvoryi striga cu glas rdsunitor: Hei, voi furnici tiritoarel porniti incoace toate cite sinteti sub soare _ tirili-vd aici degrabi Si va puneli pe treabe: din stogudle rarei g;iul adunali un grdunte_nu. lisali, alegeli rind pe rind, bob cu bob, pinJa ultimul srog. Dis-de-dimineali impdratul mirilor il cheme la el pi Ivan: insircinarea ce ti-am dat, tinere? - Implinir-ai Implinit, mirire impirat qi stdpin. - Sd mergem, sd vedem. S-au dus pe arie: toate stogurile erau neatinse. S_au dus la iitnit. hambarere pline pina su. cu griu.
168

Ei, dragul meu, i1i mullumesc, a zis impdratul mdrilor. Mi-ai indeplinir ultima: dureazd-mi in noaptea asta o biserice, din ceari curatd, miine-n zori s; fie terminal;. Dacd faci asta alege pe oricare din fiicele mele fi du-te tu insuli in acea biserici si te cununi cu ea. Dacd faci biserica, fata ce-o alegi va fi a ta, de nu, capul i1i voi reteza! Si din nou Ivan e mihnit, merge prin cu.tea palarului cu fala scildati in lacrimi. ce e$ti mihnit, Ivanuqka? l-a intrebat Preainleleapla Vasilisa. - De Cum se nu fiu mihnit! Tiiculul t5u mi-a poruncit ca in noaptea asta se-i durez o biserice din cear; curat;. Ei, lasd cd asta inc5 nu-i o mare nenorocire, nenorocirea adev;rati va veni abia pe urmd. Acuma, culcd-te $i dormi. Noaptea e un sfetnic bun. Ivan a ascullat-o fi s-a culcat, iar Preainleleapta Vasilisa ie6i in pridvor strig; cu glas risun;tor: $i Hei, voi, harnice albine, venili repede la mine! Pornili in zbor, nelnt.ecute lucratoare, toate cite sinteti sub soarel Ridicati-mi din ceara curatd, bisericd mindrd 6i-naltd, care-n zori si fie terminati, sd merg la amiazi si ma cunun in ea. Dis-de-dimineal; impdratul mdrilor se scul;, se uitd pe fereastrd qi r,dzu: biserice-ndllatA * din ceard curatd, frumoasd, strilucitoare, mingiiatd de

- doua insircinare. Iar-o acum pe a treia, care va fi qi fi a $i

soare.

Ei, viteazule, \i mullumesc! Oricit de iscusi{i slujitori am avut, nrcl - nu unul mi-a pldcut ata ca tine. Eu am douesp.ezece fiice, alege-o pe oricare dintre ele. Dacd izbute$ti s-o alegi de trei ori la rind pe aceeali copild, ea ili va fi solie credincioasS. Daci nu, capul fil voi reteza! ,,8i, asta nu mai e o treabi anevoioasi," i$i zise Ivanuska. Si venind de la impdrat, suridea. Preainleleapta Vasilisa l-a vezut, l-a intrebaf despre toate 6i-apoi a zis: Eh, lvanu;ka, tare prost mai etti! Nu-i deloc ugor sd faci ce 1i s-a cerut. Tiiculul o sd ne prefaci in minze qi o sd te puni sd{i alegi logodnica. Tu, si bagi de seamd: pe friul meu va fi o steluld mai intunecati, fdri luciu. Dupi aceea o si ne prefacd in porumbile. Surorile mele or sA ciuguleascd gingaq boabele de hriqci, iar eu o si-mi ridic din cind in cind o aripioard. Pentru a treia oara o sd ne preface in copile, toate semdnind leit la stature fi frumusele, la glas, la p;r ti mindrele. Eu, dinadins o si-mi flutur batista. Dup; asta o sa mi recuno$ri. in adevdr, aqa curn ii spusese ea, impa.atul mdrilor aduse dou5sprezece minze, semdnind leit ;i le infiri una linga alra, in fata lui.
169

lvan a bdgat de seami ci una din porumbile i$i tot ridic; o aripioa.a li o apuci de aripi: mi-e logodnica! - Asta Mde, te-ai l5comit la o bucatd prea mare - cu ea. Hai, alege a treia oara! - vezi cd in curind o sd te ineci $i $i impdratul aduse doudsprezece copile, toare seminind leit la starurd ti frumusefe, la glas, la pdr;i mindrele. I-ar fi fost peste putinla s-o recunoasci, dar ea fu singura care igi flururi balisra. l\an o prin.e de minal Asta mi-e logodnica! Ehei, fradoare, ficu impiratul mirilor, oi fi eu viclean, dar tu m-ar - in viclenie i-o didu de solie pe Preainleleapta Vasilisa. intrecut ;i Sd fi trecut multi vreme, sA fi trecut pLrlini'l Doar cd intr-o bunb zi, iui Ivan i se fdcu dor de pdrinlii lui gi voi si plece in sfinta Rusie. De ce te-ai intristat, dragul meu sot? l-a intrebaf Preainleleapta
Vasilisa.

Alege-o pe oricarel Ivan s-a uitat cu begare de seamd 9i a vdzut: la un friu o stelule era intunecatA, fdri luciu. Apucd acel friu;i zise: mi-e logodnica! - Asta ai luat una urit;! Puteai alege mai bine. - Mde, Nu-i nimic, pentru mine e buni ti asta. - Acuma haide, mai alege o dath. $i impiratul ldsi sd-qi ia zborul douAsprezece porumbile - seminind leit la pene )i le presara ni)te hri;ca,

Ah, scumpi solie, i-am visat pe tatdl meu gi pe mama mea, casa pirinteasc;, grddina noastrA frumoasi, 9i prin grddini alergau nitte copilali. Se vede c; erau dragii mei f.ati ti surori, pe care eu nici nu i-am vizut aievea

pini

acum.

Preainleleapta Vasilisa iqi ldsi capul in jos: Ei, de-abia acum a venit adeverata nenorocire! Daci plecdm de-aici, or sd puna o poteri stra$nicA pe urmele noastre. O sA se minie grozav imperatul mr.ilor qi o sd ne piardd printr-o moarte cumplird. Dar, n-avem incotro, trebuie sd gisim un $iretlic ca sd izbutim. $i ea me;teri trei pipuqi, le aqezi prin ungherele iatacului, iar u;a o incuie bine de tot. ;i, impreund cu lvanu$ka, porni.i inspre sfinta Rusre, A doua zi dis-de-dimineaqi, venird trimitii impiratului md.ilor, sa-i scoale pe tineri Ei si-i cheme la palat.

Ei biturd la

usd:

170

impiratului: Nu e vremea si dormili, vremea e sA vd trezili!


Mai aqteptali putin. Cd numaidecit raspunse a doua papula.

sculafi-vd! Vi cheamd pirintele vostru. - Trezili-v;, E prea devreme, n-am dormit destul, a rispuns una din pdpuqi. A mai trecuf un ceas, au trecut doud ;i iar bitu la u$i trimisul
o sd ne scul5m gi-o sd ne-mbrdchm,

Mai veniri trimitii ti pentru a treia oard, zicind cd impdratul mdrilor e sup6rat, mihnit, cd atit de mult au trinddvit. Venim indara. zise a treia papu;5. Trimiqii au afteptat, au atteptat ;i-apoi dd-i, $i bate iar in uqi. Nici un semn, nici un rispuns. Au spart u$a gi, ce si vadd? laracul gol doar pdpuqile rdspindite prin
unghere.

in$tiintard pe imperatui mdrilo. despre cele aflate. El se minie ;i trimise spre toate collurile impiriliei o poterd puternic;. Dar Preainteleapta Vasilisa Si lvanutka se aflau departe-departe. Goneau pe cai sprinteni, fdri popasuri, fdri odihna, Ia, vezi, dragul meu sol, lipe$teJi urechea de pdmintul jilav ;iasculiS: nu cumva a pus impdratul mdrilor potera pe urma noastr;? Ivan siri din mers de pe cal, iEi lipi urechea de pemint $i zise: glas de om ti tropot de cal. - Aud Gonesc pe urmele noastrel spuse Preainleleapta Vasilisa ;i prefdcu amindoi caii intr-o pajifte verde, pe Ivan intr-un batrin p;stor, iar ea lud inf;li)area unei oile cu blana crea15.

Il

- frumoas;? o fata

gi ii ajunse potera: Hei, motule, nu cumva au trecut pe-aproape un vrednic voinic

qi

Nu, oameni buni, rispunse betrinul. De patruzeci de ani pdstoresc prin locurile acestea dar n-am vAzut pasire zburind prin apropiere qi nici fiare hoinirind pe aproape. $i potera ficu cale-ntoarsd: Mdrite impirat 6i stipin, n-am intilnit pe nimeni in calea noastri. Am^v6zut doar un pdstor care pdttea o oili. lmpiratul mdrilor s-a miniat $i a strigat cit il linea gura: Eh, voi, nepricepulilor! Gonili pe urmele lor. Aduceli-mi oila, ci pistorul o sd vini el singur dupi ea, $i iar a pornit si goneascd potera impdratului. Dar nici Ivan cu Preainleleapta Vasilisa nu stSteau sa zdboveascd ci iti indemnau mereu
111

inmArmurit. De jos, de sub unda apei o privea - ochi in ochi o preafrumoasi copiid. Fata veni acasA intr-o fugi qi povesti tuturor celor intilniti in cale ce minune .e inrimplase. S-au dus cu tolii la piriu. dar n-au ga.ir pe nimeni acolo. Iar piriiaqul pieri fdrd urmd - nimeni nu stia in ce chip. intrase sub pamint. ori secase. Cum au ajuns acasd inse, ce s; vadd'l In pragul casei se afla o preafrua

Piriiatul incepu si plingd, sd susure: - Solul meu iubit, trebuie si ne despirfim! Tu de-te aca$, dar fii cu bagare de seam5, nu cumva si ingddui cuiva si te sdrute, in afari de tatdl si de mama ra. Caci daca te va \iiruta altcine\a. o \a ma uili. lvan veni acasd, dar nu se areta prea bucuros ci venise. Se sarutd numai cu tatel li cu nama sa Si aiard de ei cu nimeni: nici cu fratele, nici cu sora, nici cu na;ul, nici cu na;a. printre ei triia. dar pe nici unul nici mdcar nu-i privea. Ata trecu un an, gi incd unul, iar cel de-al treilea an se ap.opia de sfir;it. Odati, Ivan s-a culcat gi a uitaf si incuie uqa. Sora lui mai mica a intrat in odaie, a viz[t cA doarme, s-a aplecat ti l-a sirutat. Cind s-a trezit Ivan nu mai tinea minte nimic. Uitase totul. O uitd pe Preainfeleapta Vasilisa ca li cum niciodati nu s-ar fi gindit ia ea. $i Peste o luni pe Ivan il pelird qi incepuri pregdtirile de nunta. $i iatd ci, atunci cind s-au apucat sd coaci plAcintele, o fat; care s-a dus dupd api, de indat; ce s-a aplecat deasupra piriului sd umple gileara

moasd copilS.

Am venit, zise ea,


Pentru nuntd.

si v;

ajut. O sd md apuc

si

coc plicintele

in

cuptor:

A frimintat un aluat fare, a fdcut din el doi porumbei Si i-a pus


Ia ghice$te, gazde dr^gd, ce o s; se intimple cu porumbeii aceqtia? - Pii, o sd-i mincim, li gata. Ce altceva poate sd se iiltimple'/
Nu, n-ai ghicit.

Copila deschise u$ila cuptorului li diniuntru isi luari zborul un porumDet o $i porumbif;. Se a;ezard pe pervazul ferestrei ti incepu.i a gunguri:

Oare-ai uitat cum eram oild iar tu pdstor? Am uitat, am uitat. Oare-ai uitat cum eu eram un mic paraclis iar tu popi? Am uitat, am uitat. Oare-ai uitat cum eu eram piriia;; iar tu pe$ti$or?
l'71

uitat, am uitat. - Am Scurta aducere aminte ai, porumbelule! M-ai uitat ti tu pe mine ara - a uitat-o lvanugka pe Preainfeleapta Vasilisa. cum Auzind cuvintele acestea Ivanufka iqi aduse pe datd aminte totul. prrnse miinile albe ale Preainleleptei Vasilisa in miinile sale 6i rosti citre tatdl qi mama
sa:

acasii la ea. $i de atunci Ivanuska gi Preainfeleapta Vasilisa agonisira $i necazul il ocolir6.

este credincioasa mea solie. Nu am nevoie de altd so1ie. - Aceasta Ei, de vreme ce ai o so1ie, vi dorim dragoste li buni inlelegerel - pe cealalta logodnici au copleqit-o cu daruri qi au lisat-o sd plece Iar

in pace tr6ird, de toate

$i, !-*
7,i',

d'#