Sunteți pe pagina 1din 2

EXPLOZIA DEMOGRAFICA SI URBANA

Fenomenul migratiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanta, invazii, colonizari si cruciade, sau provocate, n general, de atractia exercitata de regiunile mai bogate asupra populatiilor mai sarace. In zilele noastre preocuparea demografica reapare datorita riscurilor pe care le naste in producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau planetar ce ar putea influenta in mod negativ ordinea sociala, sau in declansarea unor tulburari a echilibrelor etnice sau religioase. Contrastand cu optimismul afisat in urma cu cativa ani, o mare parte din punctele de vedere de astazi se inscriu intr-o conceptie neomalthusianista in ceea ce priveste decalajul intre demografie si bogatie. Revine ideea ca non-dezvoltarea se datoreaza in parte unui exces demografic. Populatia umana reprezinta colectivitatea persoanelor fizice care locuiesc pe un anumit teritoriu intr-o anumita perioada de timp. Populatia mondiala numara peste sase miliarde de locuitori (6,15 miliarde la 1 ianuarie 2001). Daca ne gandim la faptul ca, la mijlocul secolului al XIX-lea, pe Terra exista cu ceva mai mult de un miliard de locuitori, iar astazi aceasta adaposteste de aproximativ cinci ori mai multi, vom intelege de ce se vorbeste atat de mult de explozia demografica. Omenirii i-au trebuit cateva sute de mii de ani pentru a atinge primul milliard, si numai un secol si jumatate pentru a-si adauga inca aproape cinci miliarde, ajungand la peste sase miliarde. Mai mult, dublarea populatiei mondiale, se preconizeaza ca ar urma sa aibe loc intr-un interval de timp situat inte 50 si 100 de ani. Pentru antichitate, populatia Terrei a fost estimata ca variind intre 200 si 400 milioane de locuitori, iar ulterior, timp de mai bine de un mileniu si jumatate, cresterea inregistrata nu a fost spectaculoasa, abia la mijlocul secolului al XVII-lea depasindu-se o jumatate de milliard ( 550 milioane in 1650, potrivit estimarii realizate de geograful olandez Varenius, in lucrarea Geographia Generalis). Dupa aceea ritmul s-a accelerat, atingandu-se primul milliard in 1820, al doilea in 1927, al treilea in 1960, al patrulea in 1974 si al cincilea in 1987. Se constata o reducere progresiva a duratei de timp in care populatia mondiala a mai adaugat inca un milliard de locuitori. Explozia demografica s-a manifestat mai intai in Europa, a carei populatie a crescut in decursul secolului al XIX-lea de trei ori, datorita unui complex de factori: eradicarea unor boli epidemice, progresul in domeniul ocrotirii sanatatii, imbunatatirea nivelului de trai, dezvoltarea economica accelerata etc. In secolul al XXlea, acest proces s-a extins pe intreaga planeta, in principal datorita scaderii vertiginoase a mortalitatii si a mentinerii natalitatii la un nivel destul de ridicat. Cresterea spectaculoasa a populatiei Terrei constituie principalul argument al anumitor teoreticieni pentru adoptarea unor masuri de stopare a sporului demografic spre a se evita asa-numitul dezastru al bombei P (P de la populatie), respectiv atingerea unui efectiv al populatiei caruia planeta nu ar mai putea sa-i asigure necesarul de resurse (hrana, apa, energie, materii prime) pentru supravietuire. Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial este cea mai importanta din punctual de vedere al evenimentelor demografice. In acest interval de timp, sporirea populatiei pe plan mondial a fost caracterizata drept exploziva, iar dublarea ei s-a produs in cea mai redusa perioada din istorie: in numai 35 de ani (1950-1985), fata de 70 de ani in intervalul 1900-1970. Previziunile O.N.U., pe baza curbei demografice, au estimat corect, in anii 80, o populatie de circa sase miliarde de locuitori in anul 2000. Se apreciaza ca dupa aceasta crestere sustinuta pana in anul 2000, populatia Globului va spori din ce in ce mai incet, stabilizandu-se in jurul a 10-11 miliarde locuitori in jurul anului 2100, fata de 12 miliarde in jurul anului 2050, cum se prognozase pe baza tendintelor din anii 50-70. Se demonstreaza, astfel, ca sporirea numarului populatiei nu are un caracter exponential, cum se sustinea in trecut, ci urmeaza o curba compusa din doua faze: prima ascendenta si a doua descendenta, ceea ce conduce la stabilizarea numarului populatiei (tendinta de plafonare). In 2025 planeta va avea intre 7,6 si 8,5 miliarde de locuitori: 95% din aceasta crestere va avea loc in tarile in curs de dezvoltare. Dupa 1975 populatia mondiala a intrat intr-o perioada de crestere mai redusa a populatiei dupa varful atins in anii 1950-1960. Demografia mondiala este dominata de ponderea Asiei cu

peste 3,5 miliarde de locuitori pe o cincime din suprafata terestra: China si India reprezinta, ele singure, 38% din populatia totala, cu 1,3 miliarde de chinezi si 1 miliard de indieni. In 2025 aceste doua state vor avea impreuna 2 miliarde de locuitori (China a reusit mai bine decat India sa-si controleze cresterea demografica, inclusiv prin metode autoritare cum ar fi: cresterea varstei de casatorie si limitarea fecunditatii la un singur copil per familie, provocand mii de pruncucideri in cazul nasterii fetelor). Africa numara 600 milioane de locuitori iar populatia ei creste intr-un ritm de 30% pe an. Europa, cu putin mai slab populata (530 milioane) are in schimb o populatie care creste cu doar 0,22% pe an; in anul 2025, Africa si Europa vor avea 1,5 miliarde respectiv 550 milioane).